Rahatul cu ochi, cu pseudonimul alpTurkTegin, care mi-a atacat in 2 zile serverul (a spart parola)  s-a mai si laudat. Am gasit pe un link ca a postat toate site-urile pe care mi le-a busit mie aseara. Erau asezate frumos, in top 10, ca ultimele realizari.

Fatalaul asta virgin cu cosuri, n-a facut nimic deosebit. As fi avut mai mult respect pentru el daca facea ceva mai elaborat, un script, o injectie .js sau sql, propagare automata…ceva destept.  Modificarea index-urilor manual e treaba de gradinita.

Nu stiu cum dracu’ am noroc ca nici macar de hackeri ca lumea n-am parte. E drept, FEREASCA SFANTUL!

Am recuperat 80% din site-urile busite.

Cu ocazia asta am aflat ca hosting-ul pe care il platesc din greu anual, are niste conditii dubioase la back-up, drept pentru care n-am beneficiat de asa ceva. Asta insemnand ca am urcat inapoi niste versiuni mai vechi ale site-urilor pierdute, care trebuiesc updatate acum, manual, inapoi la ultima versiune. Printre care blogul asta, unul dintre site-urile mele preferate goudagold.ro cu tot cu blog si site-ul unui client din Olanda.

Pentru ca stiu ca “ajuta” la SEO: HOSTMONSTER.com IS A CRAPPY SERVICE! You can’t benefit from backup! DO NOT USE THIS HOSTING SERVICE!

Pentru incheiere:

Soarele pastelui ranitilor Dumnezeilor Cristosilor ficatilor mormintelor mortilor lu’ doamna ma-ta!

P.S. Tocmai i-am dat apa la moara, oarecum dar trebuia sa-mi eliberez frustrarile. O sa gaseasca postul asta in google cand o sa caute el, jmecher, dupa alias-ul lui, dar n-o sa priceapa nimic. E turc.

P.P.S. Imi merit partea de varza ca n-am schimbat parolele cand trebuia, si anume dupa primul atac. Am uitat.

Minunat. Ce vedeti acum e provizoriu…pana reusesc sa-l refac

Da, stiu ca nu merg link-urile si ca se vede anapoda.

Ce plm pot sa zic?

Pe scurt, pentru cine nu cunoaste, Infiniti este marca de lux a producatorului japonez Nissan. Marca a fost initial conceputa si concentrata pe piata Americana, insa de cativa ani au venit si in Europa, iar ultima generatie a modelelor din gama producatorului sunt un pic diferite fata de surorile americane, spre deosebire de trecut cand erau identice. Semn ca de aici inainte strategiile pentru cele 2 continente vor fi diferite. Asta ma bucura pentru ca Americanii au niste criterii si valori tampite, de tarani retardati, prost-crescuti si needucati, lipsite de orice urma de rationament si bun simt, cand vine vorba de masini. ( , se vede treaba ca-i iubesc! )

Am fost tot timpul fan al vechiului model, pentru ca era un SUV (sau SAV) diferit puternic de toate celelalte din clasa lui.  Imi aduc aminte un print destept al carui “erou” era Infiniti FX (modelul vechi), iar sloganul memorabil : “Fii lup de preerie nu ciobanesc german!” Modelul actual e unul nou nu doar un facelift la cel vechi.

Daca tot am intrat pe site, si l-am butonat, am ajuns relativ usor la “inscrie-te la drive-test”. Mi-am trecut datele,  mi-am ales masina si m-am inscris. Nu ma asteptam sa ma sune, sincer sa fiu. M-a sunat Stefan Buscu de la Infiniti peste vreo cateva ore, si am stabilit pentru luni seara la 18.30 drive test cu noul Infiniti Fx37.

Acuma, am avut dubii ca EFECTIV o sa vina “un baiat” sa ma lase sa conduc o masina premium de vreo 60.000 euro.

La 18:30 la Intercontinental, fix cum stabilisem, apare gratios Fx37-le negru cu insemnele reprezentantei (si nr. de inmatriculare: B XX JPN ). Cum intra in parcare la Intercontinental si ma uitam la el, mi se umpluse gura de bale si ma luase un fior pe sira spinarii. A trecut fix pe langa mine, si a parcat. Nu se auzeau decat pietricele de pe asfalt sub roti. MARFA! Intuneric, o silueta neagra, impozanta, a “fasait” pe langa mine. DAMN! Imi venea sa bat din palme: “joy, joy joy!” . Te bucuri doar cand te uiti la poza, d-apai in realitate.

Stefan mi-a prezentat putin masina, dar nu foarte mult ca mai stiam si eu si era prea frig sa-si bata omul gura de pomana. L-am lasat sa-mi zica doar chestiile interesante pe care nu le stiam.

De exemplu, FX-ul este construit pe platforma de SKYLINE (nu, nu e greseala) si motorul este o evolutie al celui de 3.5L (foarte apreciat si premiat) de pe 350Z, Murano si de pe actualul Nissan GT-R (dar la care are 2 turbine cat casa poporului)

Mi-a povestit apoi putin despre cele 4508563874 de dotari care vin standard. Mi-a atras atentia ca scaunul soferului nu se regleaza decat pe 10 directii nu pe 14 ca la modelul de varf de gama. Am ras. Dar omu’ vorbea serios. In fine, mi-am potrivit scaunul, si am bagat cutia in marsariere. Acum mi-a aparut pe display-ul de bord, sistemul All Around View Monitor pentru parcare, si care presteaza in felul urmator:

Prima reactie: “Duuuu-teee-n %$#@ mea!!!”

Am scos masina din parcare si Stefan a inceput sa-mi zica de cei 320 de CP care ii ai la “a touch of a pedal”. Evident ca au inceput sa ma manance instantaneu si concomitent: talpa, ceafa si permisul din portofel. Mi-era si oarecum jena ca totusi e o masina scumpa. Am mers initial, light, in coloana pe Magheru (sau cum dumnezeu ii zice bulevardului aluia) pana la Victoriei. Vroiam sa ma obisnuiesc cu dimensiunile. S-a intamplat aproape instantaneu.

Pentru “automobilisti”: Animala nu se da de gol daca mergi batraneste. Schimba singura pana pe la vreo 4k rotatii si te gandesti, care dracu’ e duda cu aia 320 de CP?

Am coborat apoi pe Victoriei (cumva, nu stiu cum ca nu eram atent la un traseu anume, mergeam “dupa ureche”). Si ca tot ma mai manca, am inceput sa calc mai tare acceleratia (in timp ce feream  gropile…chiar daca nu era a mea, mi-a fost mila).

Daca “bestiuta” vede ca te dai la ea, iti citeste destul de repede intentiile si nu mai schimba la 4k ci undeva dupa 6k. Si se aude si presteaza intr-un fel FRA-TI-OA-RE! Mi se zbarlea parul pe maini si pe ceafa!JUR!

Traseul mai departe a fost Eroilor, Izvor, Natiunile Unite (cred) si am facut inconjurul Casei Poporului, un cerc complet. La una din intersectii, ca am fost eu cocos, si masina practic te invita sa-i dai gaura in podea cu acceleratia, am trecut pe o culoare dubioasa: un fel de portocaliu cu puternice nuante de rosu .

Suspensia e marfa. Comfortabila pe gropi, si suficient de rigida pe viraje in forta. In scaun stateam foarte bine (evident ca piele neagra peste tot). Am inceput sa ma mai uit si in jurul meu in interior. Spatiul nu e foarte mare, e suficient. Ai senzatia de “cockpit”. E o masina sport, ce sa mai.

Am mai vorbit despre cele 4352485 de incinte acustice ale sistemului BOSE, de asemenea inclus in standard, despre incalzire/climatizare in scaune, despre sistemul de tractiune integrala si alte dude.

Sistemul de tractiune integrala e foarte jmecher. Stefan zicea ca e sistemul de tractiune integrala cu cele mai mici pierderi de tractiune din lume…sau ceva de genul. (Bun vanzator, Stefan, stia ce-mi place sa aud :D Ce cel mai misto e ca tractiunea e in mod normal 100% spate, iar la pierderi de aderenta se transfera pana la 50% si in fata, cu posibilitatea sa-l blochezi de la un buton pe modul 50-50. Si se simtea ca e pe spate ca de la semafor daca dadeai blana era ca si cum iti luai un sut puternic in fund.

Am luat-o apoi spre casa, in Militari. Si am inceput sa am ambitii de copil tampit la semafoare. N-a plecat nimeni in fata mea (probabil nici nu si-a propus nimeni).  Am mai trecut un semafor pe un semi-rosu-deschis (dar erau 2 semafoare in 10 m si pe primul nu l-am vazut ca dezbateam niste probleme esentiale cu Stefan).

Ca sa nu o mai lalai, mi-a placut linistea din masina (uitasem cum e cu benzinare si nu prea stiam cum e cu benzinare de litraj mare), luxul NEopulent , puterea irefutabila, miliardele de dotari standard si mai ales faptul ca ma simteam bine cand treceam pe langa un XC60/ML/X5/X6/Tuareg/Q7 (fara sa fie vreo intrecere. Pur si simplu ma simteam bine!)

Mi-a mai zis ceva Stefan, care nu stiu cat e de adevarat, insa mi se pare interesant de mentionat: prima revizie la masina aia costa 700 lei, a doua 1400, si a treia vreo 900 (daca am retinut bine). Fara nici o suparare dar la Renault Megane e mai scump.

Stefan a fost un tip deschis. Am vorbit toate tampeniile. Am ramas totusi in domeniul auto. Tinand cont ca probabil i-a fost clar ca nu sunt un potential client in viitorul apropiat (desi mi-as dori), am fost surprins cand mi-a zis sa-l sun intrun weekend sa mergem in afara orasului sa imi arate cum e masina pe viraje .  Sincer, am crezut ca a zis doar din inertie, dar la finalul testului mi-a mai zis o data. Si chiar cred ca-l sun sa mai conduc o data. E MARFA MASINA! N-ai cum sa refuzi asa ceva.

A! Avea un tic, Stefan, cand schimbam benzile se asigura si el in oglinda . L-am intrebat daca il nelinisteste cum conduc. A zis ca nu, ca e doar un tic… dar sunt sanse sa fi zis de politete. Desi, am condus per total, destul de calm.

Concluzia:  SUPER MARFA MASINAAAAA! Fara dubii da clasa la … toata clasa . Cu banii aia in cont, nici n-as clipi s-o cumpar, peste orice altceva din segmentul respectiv. A contat si faptul ca reprezentantul (Stefan) a vorbit deschis, fara vreo atitudine, iar MASINA chiar impresioneaza (sau sunt eu usor de impresionat). Mai conteaza ca mie imi place de multa vreme FX-ul si faptul ca lately am o pornire catre masini made in JPN.

Atat. Mira-m-as sa fi citit cineva pana la final.

N-am mai ras cu atata pofta de multa vreme. Va rog sa va inarmati cu rabdare sa urmariti 6 minute de penibilitate extrema de la un “artist” care are pretentia CA CAnta in engleza.

Pe locul  1 DETASAT: Momentul 0:50 “Mi-am vazut mortii cu ochii”

Pe locurile urmatoare, in ordine aleatoare: “I am boring’”, “we are so scary”, “and the car was oh my God” .

Sunt prea multe sa le scriu pe toate. Acum inteleg eu de ce e textul la piesa ei “…..now from infinity”… in mintea ei o fi tot una cu “for”. De fapt ce-o fi in mintea ei?

Mersi Teo.

…apoi cheama agentiile de publicitate si PR la licitatie,  fa-le briefinguri despre istoric despre Ettore, despre valorile marcii, despre tot felul de minuni, stai sa analizezi concepte care mai de care mai creative, apoi alege o agentie si umple-o de hartoage, contracte de confindentialitate, de confidentialitatea confidentialitatii, si alte si alte documente, contracte si precontracte.

Agentia, pe de alta parte, da-i brainstorming-uri, da-i concepte, propuneri, raspropuneri, elimina-le p-alea nebune, da-le suturi la art-director, creative-director si la tot felul de alti directori.  Omoara copywriteri, mazgaleste pagini de slogane, de texte, aduna esenta din esenta textului, sa se muleze pe idei, pe brief-uri, pe imagine de marca, sa fie ceva inteligent, sa starneasca fiori, apoi muzica, clasica, ba nu, baroc, dar ce piesa, dar ce pasaj? Stai asculta, analizeaza, discuta, rediscuta, brainstorming si meetinguri cu directorii, cu vizionarii, cu artistii, du-te la client, explica-i, arata-i incanta-l. Apoi productie,  da-i studio, da-i decor, da-i lumini, da-i casting, da-i postproductie, unde e aia, de ce n-avem ailalta, mai intarzie acolo, aoleu hai ca e deadline-u’…

…IN SFARSIT vine salonu’, vine presa, se vede bijuteria,  iese clipu’ frate:

Toata lumea sampanie, se felicita, se pupa pe obraji. Agentia e fericita, pe de o parte se felicita ca au reusit pe de alta ca au scapat, Bugatti’ e fericit ca e la timp, ca e cum trebuie, ca a fost inteles, ca a dat 3 carute de bani, ca s-a vazut la Frankfurt, ca a atras atentia, ca a primit aplauze, ca vuieste presa, ca e inca in varf, ca muta barierele conventionale, ca seteaza standarde …..

… si dupa toate astea, ce intelege arabetele?

“Haoleo, da’ sa mi-l vopsiti cu haur si sa mi-l faceti si break-decapotabil ca asa cupe cum l-ati facut voi o sa-si ia toti si nu-l mai gasesc in parcare la Burj-Al-Arab!”

PLM!

P.S. …. si m-am abtinut de la etapa de constructie…

E placut sa incerci sa-ti imaginezi cum ar fi… in partea a doua a clipului…

Mi se pare ca simbolul ales ca logo al marcii se justifica integral.

Via: WCF

N-am cum sa ma abtin. Am 2 minute pielea de gaina. TOATA. Si deja stiu piesa nota cu nota. Nu stiu ce zice baiatu’ ala (am incercat sa aflu)…dar nici nu conteaza. Conteaza cum.

N-am ce sa mai…adica, n-ai cum sa…practic e indescriptibil.
Fa liniste si da volumul la maxim.

Goran Bregovic - La Nuit

Atat. Adica, pana aici.
P.S. Mi s-a ridicat parul in cap si cand am dat preview la articolul asta si am apasat play sa vad daca merge.

Si asta are nume de femeie, ca si Katrina. (Andrew a fost o exceptie, dar probabil a fost un uragan gay). Imi tot vine in minte un banc:

Uraganele se aseamana cu femeile, la inceput sunt umede si calde si cand pleaca iti iau si masina si casa.

Lasand la o parte misoginismul din mine, e naspa de baietii aia din mexic.

“Andale,andale, arriba, arriba”, cum zicea fratele Speedy.

E baiatu’ asta, Rupert Murdoch de 78 (sapte-s-opt) de ani, care s-a gandit sa impuna el abonamente utilizatorilor care vor sa citeasca versiunile online ale publicatiilor scrise pe care le detine NewsCorp.  Gagiul are in spate niste nume: “The Times”, “News of the World” etc. In spiritul clasic de “daca o sa mearga la ala, merge si la noi” vreo 500 de publicatii mari din lume se gandesc sa faca la fel. Oarecum corecta mentalitatea. Daca bosorogu’ isi educa publicul pentru asta, e clar ca are puterea sa transforme idea intr-un fenomen de masa, contagios:  ”Maaama, Americanii platesc pentru continut online, asta e semn de civilizatie”   Americanii mai sunt 98% formati din celulita, e si asta simbol al civilizatiei de venerat si urmat ?

Contextul Contrastul general

Intre timp in parlamentul european, este, incepand de anul acesta, reprezentat un partid de origine suedeza, pe numele sau “The Pirate Party”. Baietii astia vor sa revolutioneze conceptele de copyright pentru fisierele digitale si conceptul de “privacy” pentru computerele personale. In spate se afla o comunitate imensa de oameni, veniti din portalul de file-sharing GRATUIT “ThePirateBay.org” si din alte directii, ce vor sa schimbe reguli ce nu se mai aplica, cu privire la file-sharing. Se indoieste cineva ca o sa ia amploare? Ca sa imi rezum ideea paragrafului astuia, aici se observa o prima tendinta catre gratuitatea continutului online, si aducerea conceptului in legalitate, vorbind de fapt despre liberul acces la informatie. (e utopic, stiu, dar poate mai facem un pas).

Mai departe. Sau, mai specializat: Muzica. Dupa 15-20 de ani de lupte cu pirateria muzicala, offline, lungi si costisitoare tentative de impiedicare a pirateriei online in care rezultatele obtinute au fost mici si nesemnificative (daca va pun sa numiti un caz de pedeapsa pentru piraterie de muzica, online nu va vine nimic in minte…. fara google), casele de discuri din lume nu mai semneaza decat contracte “360″. Asa se numesc. In principiu inseamna ca un artist acorda casei de discuri drepturi din TOT ceea ce el realizeaza. Adica nu se mai limiteaza la discuri. Acum 360 inseamna TOT: discuri, tricouri, concerte, publicitate, tot ce produce bani folosind numele sau imaginea sau calitatile artistului. Practic isi cam vinde sufletul casei de discuri. Pentru ca vanzarile de cd-uri si muzica cu drepturi…nu mai acopera cheltuielile. E nasol pentru artist? E na? Pai daca e nasol nu te mai face! Sau fa-o de dragul artei si taci, ca doar d-aia esti “artist” si nu “mercenar”. Mozart a murit ingrozitor de sarac, dar nu, asta nu inseamna ca ar trebui sa fie la fel pentru toti artistii, dar poate pretentii mai modeste n-ar strica.

Concluzia 2: Casele de discuri s-au luptat cat s-au luptat, acum incep sa se alinieze ideii de continut online gratuit, sharing gratuit, si sa gaseasca alte surse de venit si sa continue sa faca ceea ce au facut si pana acum.

Sa nu uitam, trendul general la care asistam de ceva vreme incoace: WEB 2.0 . Care inseamna interactivitate si user generated content. Inseamna bloguri, inseamna bloguri de nisa, inseamna Youtube, inseamna Wikipedia (care daca nu stiati a lasat ultracunoscuta Encarta sa moara de foame) inseamna, in general continut gratuit, pus la dispozitie GRATUIT de utilizatori pentru utilizatori. Inseamna transformarea internetului intro comunitate mult mai stransa si nu doar o lista de pagini web. (Intre noi fie vorba mai sunt si mizerii de genul “Second-Life”…dar fara prosti nu se poate ca sunt multi) .

Un articol bun pe tema asta, mi se pare asta scris de Alex Mihaileanu. De evidentiat ideea ca sigur se vor gasi, nu numai in Romania, portite legale sau ilegale, care sa permita unui Gogu sa plateasca abonament la o publicatie si sa copieze continutul pe site-ul lui, pe care sa-l ofere gratuit mai departe. El iesind la finalul lunii cu cheltuieli de 100 de euro pt. 10 publicatii…si profit de 10.000 euro de la traficul generat.

Una peste alta, idea senila, complet impotriva valului, a lu’ nenea Murdoch (care probabil mananca compotul prin perfuzii impreuna cu un pumn de pastile) de a cere bani pentru continut online, POATE o sa prinda forma, poate chiar si ceva notorietate, dupa care, problemele or s-o cocoseze si intrun final or s-o omoare. Asa ca… why bother?

Poate o sa-mi schimb parerea, dar acum mi se pare o ineptie a unui batran balos in gura caruia se uita, la propriu, lumea. Ii mor lui ziarele de foame si vrea ca utilizatorii sa dea si bani pentru continutul “imbibat” politic pe care il publica? N-ar fi misto sa fie si plin de publicitate in timp ce EU il platesc? Eu cred ca un site de stiri, cu adevarat bun, cu adevarat impartial, fara vendete si scopuri personale, va genera in continuare suficient trafic cat sa atraga reclame fara sa ceara bani cititorilor. Asta ar trebui sa fie schimbarea. (maaamaaa, ce-am zis…si eu nebun)

Nu o sa pun plata pe continut online la blogul asta .  Nu de alta dar nu vreau sa ma umplu de bani.

Mili

Nu stiu exact ce paziti voi, dar “FEG” e transcrierea fonetica. Normal se scrie “FAG”.

Cine n-ar vrea o trupa de zane sa-i asigure securitatea?

(Vezi ca iar am scris mult.)

Ce m-a socat prima data cand am intrat acolo? Sistemul “comunist” de plata. Nu-mi aduc aminte unde am vazut ultima oara asa ceva. Functioneaza cam asa: Intri in alimentara, te invarti, te uiti la ce vrei sa cumperi, faci un calcul mintal cu cat te costa, si te duci cu informatia asta la o ghereta (inchisa cu lemn si geam ca la ghiseele antice de la PTTR), amplasata in interiorul alimentarei, unde e casa. Si spui: vreau 1 sticla de cola si o punga de napolitane. Tanti aia (ajungem imediat si la personal) bate pe casa, iti ia banii si iti da un bon. Cu asta te duci la “raionul dulciuri” si o alta tanti iti da ce ai nevoie. SA TE PUNA DRACU’ sa te razgandesti sau sa mai vrei si altceva, ca trebuie sa te duci la casa, sa-ti mai faca un bon pentru diferenta, sa ai rabdarea sa se mai uite hoasca urat la tine ca esti nehotarat si o deranjezi din nou, ca doar e magazinul *&%$$ masii. (*&%$$ = surorii, in varianta pentru minori)

Asta a fost prima varianta.

In cazul in care chiar esti un idiot complet si vrei sa-ti iei ceva fantezist, cum ar fi mezelurile, ai pus-o! Trebuie sa stii cam ce vrei sa iei si cam de cati bani. Totusi, Nicolae (e o logica justificata prin care presupun ca asa il cheama pe patronul magazinului) s-a gandit si la asta. Te duci la casa si aproximezi: “As vrea si eu un bon de 25 de lei (surprinzator dar au auzit fosilele de RON) pentru raionul mezeluri”. Iei bonul si apoi, vezi tu cum faci sa-l cheltuiesti. Partea proasta e ca daca mai ai 3 ron de completat pana la valoarea de pe bon nu merge sa iei gume, ca tu ai bon la raionul de mezeluri. Mai iei 2 felii de salam…. sau taci dracului din gura ca esti un prost si deranjezi femeile (eu asa am tradus niste priviri).

Nu. Nu putem sa vorbim despre platit cu cardul. Nu puneti intrebari despre StarTrek bunicilor, nu?

Sa nu uitam ca ne aflam IN SPATELE INTERCONTINENTALULUI in anul 2009.

De remarcat ca e o alimentara extrem de scumpa. Justificabil de altfel, pentru ca alimentara sustine financiar o armata (in sensul de “cata frunza, cata iarba”) de babe(vezi sa nu citesti “beib”), care se numesc vanzatoare, sefe de raion, sefe de sala, sefa casierie si alte functii din Republica Socialista Romania. Si cand zic “babe” ma refer la o intreaga insiruire de atribute negative pe care le poti asocia unor femei in varsta: hoaste, tate, etc.

Stateam azi la coada, pentru un bon la raionul dulciuri, sticla de Cola la 2L (aia e, nu stii jargonu’, stai acasa) si am asistat la 2 episoade din “Zona Crepusculara”.

ep. 1. O baba care nu stia jargonu’(naspa, frate!). A indraznit sa arate cu degetul produsele pe care le vroia. Si sa vezi draci “pai credeti ca eu vad ce-mi aratati, spuneti de la ce raion cumparati si de cat?”. Baba client, n-a inteles, si a mai explicat o data ca vrea 300 g. din parizelul “ala”. Si a inceput scandalul. cu injurii, contrainjurii si parainjurii…dar fiecare baba cui o asculta. Casierita imi zicea mie, clienta vorbea cam singura la raionul mezeluri. Pana la urma clienta a concluzionat: “V-ati invatat numa’ la bani, ca restul de doua mii nu mi l-ai dat”. ( nu ti se pare, chiar n-are legatura cu discutia pe care o incepusera) si a iesit pe usa cu tot cu mezeluri. Casierita catre mine: “A innebunit lumea, pai crezi ca eu am vazut ca nu i-am dat doua mii de lei?”.

ep.2. Alta baba (asa alimentara, asa clientela) da la casa 14 RON, vorbind ragusit si in soapta: “Vreau si eu un pachet de tigari Monte Carlo”.
Casierita: “Pai nu stiu daca avem”.
Clienta: “Nu aveti!” (nu, nu era intrebare, era afirmatie).
Casierita: “Pai si ce sa va dau de banii astia?”.
Clienta: “un pachet de tigari Monte Carlo”. (eu, in gand: “ai sa-mi bag picioarele..am temperatura! Delirez.”)
Casierita: “Pai daca n-avem de unde sa va dau?”
Clienta: “Nu aveti ca nu se mai face de mult…” (eu in gand: “oare astea nu se aud intre ele?”).
Casierita… se uita cand la bani, cand la baba din fata ei….
Clienta: “(cu chinuri VIZIBILE, sa depaseasca momentul de senilitate) dati-mi un pachet de Marlboro argintiu, scurt.” (eu, in gand: Ba, esti nebun, cata coerenta, BRUSC!!!”).
Casierita: “Pai si cate sa va dau?” avea in mana 14 lei. Un pachet e 7.5 lei. Dilema.
Clienta: “Un pachet”.
Casierita:” Pai si ce fac cu banii astia?”. Enigma devenea tot mai complexa.
Clienta: “Sa-mi dati rest fix” (putea oare sa dea un rest aproximativ?)
Casierita percuteaza la ce vroia baba, si ii explica cum ca trebuia sa-i dea 12.5 lei ca sa-i dea rest inapoi 5. Te duuuuuuci dracu’. Fisiunea nucleara e mai simpla, JUR!

As lua Alimentara aia si as introduce-o in circuitul turistic. As duce copii de la generala in excursie cu invatatoarea. Cam ca la zoo. “Comunismul in habitatul natural”. Sa vada si ei in aplicare lozinca “Clientul nostru, dusmanul nostru!”. Sau nu neaaparat, ca oricum asta se aplica cam peste tot, cu diferenta ca in alimentara cu pricina te scaneaza de cum intri: “Ia si la asta, sigur a venit la furat. Hai sictir ca n-ai tu fata de cumparaturi. Uite pentru cine ne intrerupem noi discutiile filozofice cu privire la Tata Floarea.” Mult tupeu pentru niste cadavre in devenire.

Oricum misto. Am ras. Mai mult singur.

Hai cu soimii patriei, mama, ca acolo e viitorul.

Mili

P.s. Pentru cine vrea un tur de alimentara, cu ghid, stiti cum sa dati de mine.

DATI UN LEU PENTRU CAYENNE-ul MEU

Pentru ca n-am cu ce sa plimb pitipoanca, m-am gandit sa apelez la amabilitatea dvs. sa-mi achizitionez o “RABLA” de Cayenne (musai alb). Sunt sigur ca vreti sa ma ajutati in situatia tragica prin care sunt obligat sa trec zilnic, atunci cand pitipoanca trebuie plimbata.

Recunosc, spre rusinea mea, ca sunt un caz aparte, deoarece nici pitipoanca nu detin. Iata, dragii mei, dimensiunile colosale, reale, si nemascate ale dramei mele cotidiene.

Prin donatiile dumneavoastra, acoperim complet costurile achizitionarii unei rable de Cayenne. Mai departe, rezolvam problema cu pitipoanca atunci cand parcam (mai mult eu) cayenne-ul alb la iesirea din Banbu/Fratelli/Gura de metrou/Statia lu’ 41

De asemenea ma astept de la dumneavoastra, donatorii, acesti mentori morali ai societatii, sa putem pastra o relatie de lunga durata, in care eu sa va pot arata recunostinta deplina zilnic, iar dvs. sa ma puteti sustine financiar in continuare pentru acoperirea cheltuielilor cu: combustibil,service,intretinere atat pentru cayenne cat si pentru pitipoanca.

Pentru donatii, va sta la dispozitie contul meu de paypal.

Pentru ca gesturile frumoase trebuie sa fie recunoscute de catre societatea noastra (si asemenea exemple ar trebui urmate), in schimbul sumei dumneavoastra depuse in contul de paypal veti primi, pe adresa de email, un smiley-face ( sau ) cu care va veti putea mandri, stiind ca ati facut o fapta buna.

Cu deosebita consideratie,

Madalin Sherifu’

Foarte pe scurt: Joc de socializare.

Efecte: ras in hohote.

efecte secundare: ras isteric.

Collateral damage: posibil sa NU te mai ridici de pe scaun cu propriile-ti forte.

Implica: alcool. mult!!!

Atentie! Nu vindeti alcool minorilor, Fumatul dauneaza grav sanatatii si faceti dragoste nu razboi!

Jocul se joaca in 6 (miniiim minimorum) pana la cati prieteni poti convinge.

Pregatire: Fiecare dintre jucatori, isi pune in fata un pahar cu bautura. Ideal ar fi ca toti jucatorii sa detina pahare la fel si cu aceeasi bautura si cantitate. Pentru ca nu vom avea mereu conditii ideale, variatiile sunt acceptabile daca toti jucatorii sunt de acord. (regula general valabila pentru toate regulile).

Cand un jucator trebuie sa bea, va bea o cantitate pe care el o considera suficienta. (nu se accepta sa “pupi” bautura, si nu e recomandabil sa fii “setila” ca oricum jocul pica destul de greu la ficat si cu cat bei mai mult cu atat vei bea si mai mult)

Regulile:

1. In mijlocul mesei se aseaza un pahar GOL. Cel mai mare din casa/vila/hotel/pensiune/demipensiune/all inclusive

2. In jurul paharului se aseaza in cerc toate cartile dintrun pachet de carti, cu fata in jos. sa fie oarecum egal distribuite pe suprafata respectiva.

3. De la stanga la dreapta, fiecare jucator trage o carte. Vor fi executate regulile aferente cartii respective:

CARTILE:

ASI: Cascada. Cel care a tras cartea incepe sa bea din paharul sau, imediat dupa, urmatorul jucator incepe sa bea, si tot asa pana la ultimul. Cel care a tras cartea se poate opri din baut oricand, insa jucatorii urmatori nu au voie sa se opreasca inainte ca cel din stanga sa, sa se fi oprit. (Nasol de ultimul).

2: Jucatorul care a tras cartea alege un alt jucator si vor bea amandoi.

3: bei singur

4: Beau doar femeile. toate.

5: Jucatorul care trage 5, va trebui sa execute un gest. Jucatorii urmatori vor trebui sa faca gesturile celor de inaintea lor, in ordinea corecta, si sa mai adauge unul. Jucatorul de la masa care greseste/uita/nu reuseste e obligat sa bea. ATENTIE! Daca pana si ultimul jucator a efectuat totul corect, e clar ca ceva e in neregula si toti jucatorii trebuie sa bea.

6: Beau doar barbatii. toti.

7. Toata lumea bea.

8.  Jucatorul alege un “norocos” care va fi obligat sa bea de fiecare data cand jucatorul care a tras cartea 8 bea. Pe intreg parcursul jocului.

9. Alegi un cuvant. Urmatorul trebuie sa gaseasca un cuvant care rimeaza. Cine greseste/nu reuseste, bea.

10. “Eu niciodata…” Deschizi palma cu cele 5 degete. Toti ceilalti jucatori vor face la fel. Jucatorul care a tras cartea face afirmatii despre sine, folosind expresia “eu niciodata…” De exemplu: “Eu niciodata nu am condus o masina” (trebuie neaaparat sa fie de tipul “eu niciodata nu am…”). Ceilalti jucatori de la masa, sunt obligati sa inchida cate un deget pentru fiecare afirmatie care la ei se aplica. In cazul nostru, toti jucatorii care au condus o masina, trebuie sa inchida un deget. Jucatorul sau jucatorii care “raman fara degete” primii, dupa un set de x intrebari, sunt obligati sa bea.

Juveti (doispari): Categorii. Alegi o categorie de “subiecte” si spui un element al ei. Urmatorul trebuie sa spuna un alt element al aceleiasi categorii. Exemplu: Seriale. “House M.D.”. Urmatorul: “Dexter”. samd. Daca si ultimul jucator a reusit sa numeasca un obiect al categoriei, se continua cu primul jucator, pana cand unul dintre jucatori pierde “inspiratia” si e obligat sa bea.

Dame (treispari): Intrebarile. Jucatorul trebuie sa adreseze o intrebare jucatorului urmator. Acesta nu va raspunde ci va pune o intrebare mai departe jucatorului urmator. Pierde cel care repeta o intrebare, care raspunde accidental sau care se blocheaza, (sau care se mira, rade, se uita urat etc.)

Popi/Regi (paispari): Exista 4 regi in pachetul de carti.

Cand un jucator trage un rege/popa are de indeplinit 2 sarcini

a) Trebuie sa toarne o cantitate de bautura, din paharul lui, in paharul din mijloc. Cantitatea si bautura sunt la latitudinea celui care a tras cartea.

b) Stabileste o regula care va fi general valabila pe toata durata jocului. de exemplu: “nimeni nu are voie sa pronunte prenumele celor de la masa.cine uita si greseste bea.” sau “atunci cand pun cotul pe masa toata lumea trebuie sa faca la fel. cine e cel mai incet bea” si exemplele pot continua.

Jucatorul care extrage cel de-al 4-lea Popa/Rege incheie jocul si este obligat sa “savureze” intreaga bautura din paharul aflat in mijlocul mesei, incheind astfel jocul.

Alte reguli: Daca un jucator extrage o carte care intrerupe sirul (cartile consecutive ramase nu se mai ating) e obligat sa bea.

Un jucator se poate afla in situatia de a comite mai multe greseli in acelasi timp. ex:  sa fi intrerupt sirul, sa fi pronuntat un prenume si sa fi tras un 3. In acest caz, jucatorul va bea pentru fiecare gresala in parte. In cazul de fata, de 3 ori.

Mai departe se pot stabili si alte reguli de comun acord cu toti jucatorii si se vor scrie, si consimti de toti jucatorii inaintea inceperii efective a jocului. (Scrisul pe o foaie, ajuta pe parcursul desfasurarii jocului, cand memoria iti poate fi usor afectata).

Distractie placuta. Nu recomand mai mult de 2 jocuri consecutive. Nu e prea dragut nici dupa 2.

Pe coperta, un domn Xulescu (cu nume de grec mi s-a parut mie) caruia pentru simplificare ii vom spune Costi, isi arata fata si dantura. Costi e mare director de achizitii pe la Carrefour (sau Real??? ). Revista afisa pe coperta, un citat din interviul de care erau mandri ca i-l luasera lui nea’ Costi:

“Brandurile mici vor avea dificultati in a supravietui”.

Am ras. Am recitit. Am ras din nou. Am re-recitit sa fiu sigur ca asta scrie…si da, nu ma inselasem.

In aceeasi nuanta doresc sa fac si eu niste afirmatii:

1. “Oamenii scunzi vor avea dificultati in a ajunge la rafturile inalte”

2. “Persoanele cu handicap locomotor vor intampina dificultati in a stabili recordul de viteza pe pista de atletism”

Si sa nu uitam, eterna:

” Daltonistii vor intampina dificultati in a distinge culorile”.

Aveti permisiunea mea sa ma citati pentru afirmatiile de mai sus, oricand.

Sper ca nea’ Costi, de care v-am vorbit, are niste abilitati manageriale DEOSEBITE sa compenseze cu “previziunile” si afirmatiile pe care le face.

Atlantida era fetita cuminte, pana intro zi cand s-a gandit sa vada ea care e treaba cu oceanul, de ce e ud, si mai ales de ce e mare. Si tot mergea ea, se uita cand la apa, cand la apa si dintr-o data si-a dat seama brusc: “Ai saaaa-mi baaag. M-am pierdut!”.

Previzibil nu?

Update: Unii inca o cauta. Cu lumanarea.

Update 2: Da. sunt inginer: Dl. ing. dipl. plm. nvm.

Update 3: Update-urile precedente nu sunt chiar update-uri.

P.S. O sa reincep sa ma prostesc (a se citi “scrie tampenii”) pe blogul asta (da, Cosmine, stiu…stiu, dar laisez-moi!!!)

P.P.S. Am inceput cu P.S.-urile ca ma saturasem de update.

P.P.P.S. Stiti duda cu Florin Piersic Jr.? V-o spun, dar nu pot decat partial….si da, Ioana e vara-mea, ba!

N-ar fi genial?

via Hotnews

Omul cand a descoperit laptele de vaca, ce cauta el de fapt?

Si la cate alte animale a mai incercat acelasi tratament pana sa descopere ca si laptele de oaie, capra si bivolita e bun? (eu pun pariu ca in procesul asta, si “cel mai bun prieten al omului” a avut de suferit. Adica, prieten prieten, pazeste, latra….dar poate da si lapte)

De fapt, problema e CINE a fost “testeru’” si de ce istoria l-a uitat? Omu’ a fost clar un vizionar, un curajos si un pionier si trebuia mentionat in analele istoriei.

Despre Branza.

Cu branza am lamurit-o: Unu’ si-a adus aminte, pe o foame crunta, unde ascunsese el niste lapte (intrun burduf) cu multa vreme inainte. Neavand altceva de mancare a inchis ochii, a zis : “Pana mea, pana la urma tot lapte e” si a gustat. Problema a fost ca l-a surprins cineva facand acest gest:

spion: “iiiih!!! Ce faci acolo?”
branzar: “Ce fac?”
spion: “Cum poti sa mananci din porcaria aia? Nu vezi ca e stricata?”
branzar: “aaaaa….de fapt nu e stricata. e chiar buna” (ce putea sa zica altceva? :”stiu dar mi-era foame”? Avea si omu’ un statut, asa ca a mers pe bluf! )
spion: “Cum sa fie buna ma esti nebun?”
branzar: “daca-ti zic… e chiar foarte buna. De fapt e atat de buna incat am s-o mananc pe toata singur.”
spion: “Serios?….”
branzar: (cu gura plina) “mhm”.
spion:“Si….. nu-mi dai si mie…?”
branzar: “Nu.e prea buna.” (in mintea lui ii era putin scarba de ce facea, dar acuma nu mai putea da inapoi)
spion: “macar putin…sa gust?”
branzar: “N-ai zis ca e scarbos…acuma vrei sa gusti? Nu dom’ne…e prea buna sa o impart cu cineva”.

Spionul a plecat acasa dezamagit si cu gandul la burdufu’ omului. A lasat si el laptele intr-un burduf si istoria s-a repetat de data aceasta cu spionul si sotia acestuia. In scurt timp, 2000-3000 de ani, s-a inradacinat in constiinta oamenilor ca branza e buna.

Pentru alte enigme si teorii conspirationale apelati cu incredere numarul meu. In episodul urmator va povestesc cum s-a pierdut Atlantida.

Mili

P.S. inseamna post scriptum.

Se intampla ca, firmele capusa la companiile mari, companiile capusa la primarii, companiile capusa la stat sau toate combinatiile dintre ele, au inceput sa-si vada “conductele” de bani sugrumate, in cel mai fericit caz, daca nu chiar inchise. Dar firmele/companiile au o vechime, au niste angajati, niste x5-uri, S-klasse-uri, amante, vile de intretinut, nu merge sa inchizi taraba si sa pleci acasa. Asa ca UNII isi fac curaj si se avanta in piata. “Cat de greu sa fie?” Se trezesc ca trebuie sa priceapa niste termeni noi: “cota de piata”, “concurenta”,”pret competitiv”,”calitatea serviciilor”,”raport calitate/pret”,”respectul fata de client”,”fidelizarea clientului” si cel mai important: “PRO-MO-VA-RE!“. Niste soferi de S-klasse-uri, avand 4 “klasse”, tocmai isi pun mainile in cap: “Cu ce-am gresit io, Doamne?”

  Mai departe, firmele mici pe care “criza” asta le poate inchide, firmele medii care au datorii prin banci, intrun final cam orice fel de firma/companie/business, TREBUIE sa faca ceva sa creasca cifrele de afaceri…sau macar sa le mentina pe cele de anul trecut, sa stranga putin din buci fund, sa treaca de perioada asta si sa ajunga sa se auda zicand: “Doamne-ajuta c-a trecut!”.

“Vreau sa ies in fata concurentei! Reclama la TV costa CAAAAAT ?!?!?!” Nici cu bannerele n-ajungi nicaeri. Reclamele in presa scrisa… eu pur si simplu nu cred in ele. 

Ce ramane? Zi dupa mine: “ON-LINE-UL!“. Asta in cazul in care nu inventezi tu ce nu s-a inventat in materie de promovare.

 A inceput sa intrebe lumea: “Eu de ce nu pot fi gasit pe internet?” “Pot sa ajung primul pe google?”, “Ce inseamna adwords?”  ”Se poate cumpara reclama in google?” ”Ce e aia CPC, CTR?” ”Vreau si eu un banner pe HotNews. Cum fac ?”.  

 In alta ordine de idei, promovarea online creste anul asta mai mult ca orice. Stiu, au zis-o de mult majoritatea datatorilor cu parerea. Eu zic asta acum, pentru ca sunt in mijlocul evenimentelor. Nu fac o previziune sau o presupunere. Spun asta pentru ca de la o vreme, promovarea a inceput sa conteze mai mult in discutiile cu clientii. Ba chiar in unele cazuri sa fie mai importanta decat prezenta online (In sfarsit par ca inteleg ca nu e de ajuns “sa fi pe net”)

  Firmele mici tocmai isi deschid apetitul pentru promovare pe internet. Firmele care se promovau de mult, cauta sa “optimizeze” costurile de promovare, si pentru ca pe internet campaniile sunt in continuare printre cele mai eficiente, cele mai ieftine si cele mai usor de masurat, cu rezultatele cele mai rapide, se reorienteaza. 

  E momentul in care agentiile (cum ar fi 08agency . Apropo, iti tragem o campanie?  ) trebuie sa introduca in mapele de prezentare campaniile de promovare: search engine marketing, email marketing, bannere, optimizare, link-building, chiar inaintea paginilor despre tehnologii, design, layout-uri, copywriting etc.

De ce acum si nu mai devreme? Pentru ca unii caposi (caracteristica noastra nationala) doar cand le ajunge cutitul la os isi destupa urechile. 

  Noroc cu noi si cu google. Sau, cel mai bine zis, norocul Google.

   Mili

P.S. Nu, nu e reclama ascunsa. N-am de ce sa ma ascund .