Azi am fost foarte matinal. Si chiar nu imi explic. Si tot eu m-am pus pe spalat farfurii la 8 dimineata…
 Mi-am adus aminte de o chestie. Poate si voi reactionati la fel. Cand suna cineva si zice ca vine in vizita, in 5 minute, primul impuls este sa strang rahaturile din jurul meu. O gramada de haine, patul vesnic uit sa-l strang si etc.
 Cateodata imi vine sa-mi bag pula si imi zic ca asta e riscul daca nu anunti din timp vizita. Am scris cuvantul ala de mai sus… nu pentru ca sunt nesimtit, pur si simplu uneori imi place sa-l folosesc in cel mai pur limbaj.

 Asa… Si suna omul sa intrebe ce mai faci, dar te si antentioneaza ca a pornit spre tine. Tu apuci sa zici un "hai" cu jumatate de gura. Ciudat. Erau cunostintele tale preferate. De ce le urasti?
 Din fericire azi nu a venit nimeni la mine fara sa-si anunte vizita. Consider o lipsa de respect daca cineva vine si nu anunta. Nu ca sunt eu print, singurul motiv care imi vine in cap acum este bunul simt. Vreau sa am timpul necesar sa-mi sterg praful de pe televizor, sa golesc scrumiera de "doua zile" ,  pur si simplu vreau ca vizita ta sa-mi provoce bucurie, nu stres. Oare sunt exagerat?

In primul rand nu stiu cum ar fi mai bine sa abordez cartea. Prin prisma experientiei mele de viata, prin subiectivismul defectului meu fizic, sau sa incerc s-o fac “profesionist”, detasat si impersonal, ca un critic obiectiv ce a citit deja vreo cateva mii de carti la viata lui si acum nu face decat s-o judece si pe asta prin comparatie cu majoritatea.

S-o fac subiectiv, cred ca n-ar fi corect si totodata ar fi si irelevant, pentru simplul fapt ca si eu si personajul central avem plusuri si minusuri, si n-as face decat sa ma implic emotional riscand sa devin pasional si sa-mi augumentez drama personala reducand cartea la un simplu element comparativ si un argument pentru suferinta mea. S-o fac obiectiv n-am avantajul celor cateva mii de carti ca element de comparatie.

 citeste continuarea

 Cand lectura face parte… Nu stiu cu exactitate de cand lectura face parte din viata mea. E pur si simplu aici de cand lumea, cu ea parca m-am nascut. Printre primele si cele mai placute amintiri ale mele sunt unele seri de iarna. Focul trosneste in soba, mama toarce lana sau croseteaza, tata citeste cu voce tare stand la masa, iar eu ascult cu ochii mariti de uimire aventurile lui Tarzan, Robin Hood ori ale capitanului Casse- Cou si ale simpaticului sau locotenent, Fanfan.
M-am nascut intr-un sat din Podisul Transilvaniei, in perioada comunista. Familie de oameni obisnuiti, tata angajat la stat iar mama lucratoare la C.A.P. Nu-mi pot explica nici acum de unde provenea dragostea de lectura la tatal meu. Nici faptul ca in casa noastra existau carti care cu adevarat erau citite si chiar recitite, desi parintii mei aveau doar sapte clase si preocupari cotidiene de alta natura.

citeste mai departe 

 Am mai gasit cazare la particular. Omul cere 70 Ron pe seara. Are 4 camere. Pare curat, familiar, linistit. Nu imi place ca au carpete cu "Rapirea…" pe pereti. Lol. Mai exista asa ceva? Deci sunt chiar in dilema acum. Aveti voi ceva  sfaturi? Mergem cu Maya. Asa ca trebuie sa accepte si animalele.  

Imi era dor de o supa crema de oua.   Ne facea bunica cand eram mici. 

Se mananca neaparat cu ardei iute. Daca nu este iute ardeiul, nu are nici un rost.
Pe langa faptul ca este economica, dureaza doar 10 minute pana este gata.

Avem nevoie de :

3 oua
1 lingura vegeta
2 linguri smantana
750 ml. apa

Patrunjel si praf de cimbru dupa gust. Prepararea este foarte simpla. Punem apa la foc. Cand incepe sa fiarba, adaugam ouale intregi. ( Ovi, desigur ca le spargem coaja!!!) Lasam minunatiile de oua cateva secunde, apoi le mestecam usor cu o lingura de lemn. Dupa ce au fiert 5 minute, oprim focul, adaugam verdeata, vegeta si smantana.  Acoperim totul pentru 10 minute si totul este gata.

Repet, daca nu iti place ardeiul iute nu are rost sa incerci reteta.

Nu am folosit deloc ulei sau alte derivate, deci nu prajim nimic. 

-carne-piept de pui sau curcan,muschi slab de vita

-albusuri fierte sau omleta din albusuri cu verdeata,sau clatite din albusuri ,scortisoara si proteina din zer

-branza ,iaurt si lapte 0,1 % grasime

-orez fiert cu ceapa, orez expandat

-biscuiti din fibre

-cereale: ovaz,fulgi de porumb fara sare si zahar

-fructe : grapefruit si mere verzi.

Pentru cine nu stie, Nicoleta face fitness de performanta si are la activ numeroase premii internationale.
 Intrebarea este asta. Aveti un oarecare regim alimentar pe care il urmati?
 Eu pot zice ca sunt total aiurea la capitolul alimentatie. Acum doi ani am facut o criza urata de gastrita, m-am tratat, dar acum nu tin deloc regim. Imi este imposibil. Sunt prea pofticios! Am incercat si suplimente nutritive in perioada in care tineam regim dar fara nici un folos. Imi lipseau multe alimente interzise asa ca am renuntat la regim.  Sunt doar atent la grasimi.

 Zic asta pentru ca in spatele a "20 de minute" de vorbarie stau ani de munca, de socializare, de online. Nu poti invata nimic daca participi la eveniment doar pentru ca speri ca 50% dintre participanti spera sa-ti de-a un link, sa-ti faci o poza cu  B. Voicu sau alergand cu aparatul foto dupa Zoso. Am observat ca "blogosfera aia minunata" sta ascunsa.

-Nu am o viaţă perfectă. Nici pe departe. Nu am prieteni perfecţi. Nici atât. Oricând mă pot trăda cum unii au făcut-o. Oricând mă pot răni şi s-a văzut. Oricând mă pot dezamăgi şi nu am nici o îndoială. Dar nu am să trăiesc cu gândul că mă paşte o nenorocire, nu am să trăiesc cu gândul la defectele mele sau ale lor, nu am să analizez răutatea şi atacurile înconjurătoare şi nici nu am să las neîncrederea nefondata în gândurile mele. Am să mă bucur de zâmbetele lor şi-am să cred fiecare idee, declaraţie şi compliment. Am să îi cred ideali până la proba contrarie pe care nu o caut. O vor arăta singuri dacă e cazul. – zice Oana intr-un post.

-Eu am vrut să mă fac când o să fiu mare (în ordinea asta): librar, vânzător de panglici si mărgele, rabin, profesor de sport și pianist. Nu mă nemulțumește că n-am devenit nici una, nici alta, m-ar nemulțumi etern în schimb să uit să-mi pun întrebarea asta sau să n-am nici un răspuns cu zâmbetul pe buze când o aud. – scria Octavian acum cateva zile.

Sunt abonat la o gramada de bloguri care nu sunt foarte cunoscute. In fiecare zi descopar cava nou, persoane care scriu foarte frumos, persoane care iti inspira ceva. Cum iti dai seama ca un om este minunat? Citind. "Anonimii" au un mod frumos de prezentare. Cu fiecare articol postat descoperi ceva despre autor.

 Cu timpul aceste persoane devin mai mult decat "anonimii aia"… devin intr-o oarecare masura prietenii tai imaginari intr-o lume a blogului in care principala rugaminte a fiecaruia este schimbul de link. Si poat Imi este dor de lucruri noi, de oameni noi, de posturi anonime.

 Nu vreau intalniri reusite, nu vreau conferinte despre $$$$ din blogareala, nu vreau aplicatii XXY si nici popularitate.  Acum vreau doar o cafea, o tigare si pofta de carte.