23, aproape 20

Tarta cu mere clasica, reteta inspirata dupa Sophie Dudemaine si Julia Child

noreply@blogger.com (Ioana) — Thu, 29 Dec 2016 20:06:00 +0000

E simpla si savuroasa, bogata in scortisoara, cu miros de iarna si de copilarie. Putin unt, putin zahar, scortisoara, mere golden, toate coapte intr-un aluat fraged timp de 30 minute si obtii gustul clasic al tartei cu mere, ce se sfarma in gura si te inveseleste cu gustul dulce acrisor al marului moale, parfumat cu scortisoara.

Tarta cu praz #gourmet #SophieDudemaine

noreply@blogger.com (Ioana) — Wed, 28 Dec 2016 20:14:00 +0000

Reteta de tarta cu praz a bucatarului Sophie Dudemaine are un gust dens, putin amarui, putin dulce, insa echilibrat, cu o aroma subtila de piper proaspat ce ce completeaza fin gustul umed si cremos al prazului invaluit de branza Gruyere usor coapta.

Despre liniste

noreply@blogger.com (Ioana) — Sun, 30 Mar 2014 14:55:00 +0000

Lipsa zgomotului. Propriu si figurativ. Zgomotul perceput de noi este prin organul urechii, timpanul. Avem fina sensibilitate a auzului. De aceea este cel mai pretuit si important simt din cele cinci cu care suntem inzestrati. Cum este zgomotul pentru ureche, este uratul la privit. Iar in suflet, cu ochiul al treilea putem vedea sufletele schimonosite si putem trai ne-linistea. Abilitatea de a pastra linistea sufletului e cea pe care vrem sa o dezvoltam cel mai mult intr-o societate in care boala se confunda cu sanatatea. Starea de veghe ajuta la pastrarea luciditatii.

A lua cu noi pacea in lupta dura de afara dintre Bine si Rau e o actiune ce va fi parte din instinctul de supravietuire? Si atunci curajul, increderea si iubirea ar creste considerabil si, proportional cu acestea, vulnerabilitatea. Dar nu este vulnerabilitatea starea in care suntem cei mai puternici? Cati se vor hrani cu pacea si iubirea celor puternici? De fapt nu cati sunt conteaza, ci nedreptatea de a fi furat. Asa apare cruzimea. Atunci cand iubim si jocul devine nedrept, cruzimea face dreptate.

Sau dimpotriva, sa devina pacea cea mai intima stare? Dar atunci ce putin am trai cu adevarat..

Despre a darui

noreply@blogger.com (Ioana) — Tue, 04 Mar 2014 21:20:00 +0000

Doresc sa multumesc tuturor celor pe care ii cunosc si i-am cunoscut vreodata. Asa am ajuns sa invat si sa stiu tot ce stiu si pot trai cu sinceritate in prezent. Sunt recunoscatoare pentru tot ce am primit. Pe tata, cand il vad din cand in cand zilnic pentru o perioada, il iubesc mai mult si mai mult pentru ca este. Stiu ca ma voi fi gandit adesea cum ar fi sa nu il mai am si de aceea il indragesc atat de mult, dar acesta este un fapt imbucurator. Suntem fiinte hedoniste si ne obisnuim ca binele e de la sine inteles, de aceea uitam adesea sa privim in centrul nostru si sa fim atenti si grijulii cu cei din jur. Sa stim sa daruim e atat de simplu, dar cere smerenie. Cultivarea smereniei e o munca asidua ce ne-am asumat-o o data cu dobandirea cunoasterii. Dar oare cat curaj avem astazi sa ne asumam ceva in Fiinta?

Rase vs zodii

noreply@blogger.com (Ioana) — Mon, 21 Oct 2013 00:44:00 +0000

Am hibernat ceva timp. Dar acum nu mai cred in zodii, doar in rase.

Împăcare

noreply@blogger.com (Ioana) — Sat, 05 Oct 2013 19:15:00 +0000

E eliberator să nu te împotrivești și să reușești a-ți admite slabiciunile, abia atunci îți vei dobândi cu adevărat virtuțile! A accepta că viața e nedreaptă și nu ai de făcut ceva în această privință e mânie pură - însă zbuciumul neputinței ne va aduce în dezbodământ liniștea sufletului.

Suficiență

noreply@blogger.com (Ioana) — Fri, 13 Sep 2013 07:04:00 +0000

Avem nevoie de alianțe ca să FIM? În contextul complet al lui A Fi - a trăi liber, a trăi cu demnitate propria viață, a respecta spațiul, alegerile și valorile semenilor noștri, a funcționa în perfecta armonie, a respecta creația, inclusiv darurile cu care noi înșine și semenii noștri am venit pe lume.

Ne suntem suficienti sau nu? Ne sunt ceilalți suficienți în libertatea și frumusețea lor? Ce nevoie avem să-i acaparăm, să îi deținem?

Ce beneficii ne poate aduce furtul de suflete? La ce ne ajuta confirmările furate, când ele sunt oricum atât de ușor accesibile din interior?

Undeva în inocența noastră, peste nevoile sociale infinit obositoare de apreciere și lipsuri inventate de societate, se află bucuria de a împărtași viața cu ceilalți în mod liber, asumat. Natural. Simplu.

Se confundă oare aceasta cu "alianța"? Viața însăși e libertatea de a fi, de a dărui și de a primi!

Ce facem cu prizonierii noștri?

Tremur de noapte și dor

noreply@blogger.com (Ioana) — Mon, 09 Sep 2013 19:16:00 +0000

Încep să simt caldura unor raze de lumina alba, iesite timid din sufletul meu - ca un câmp de război unde, in intuneric, luceste pamantul îmbibat de sângele uscat din luptele purtate in trecutul imediat. Este, cât se poate de posibil, căldura unei noi etape, a renașterii mele pe de-a-ntregul, ca om. Fără mama. Dar prin tot ce sunt acum, ea ESTE. Sa fie, lovind cu atata putere, dorinta de a o lua de la inceput? Ma cuprinde teama tremuranda de a schimba totul, de la tabieturile mele si patul in care dorm la oamenii pe care ii vad dimineata la cafea, de care ma apropii instinctiv - ma gasesc mai lipita ca niciodata de sanul familiei, de traditiile plicticoase pe care le ratam cu inocenta intentionata in ultimii ani in favoarea dragostei de prieteni si de iubit, locuri umplute cu grija izvorata din piept de mainile mele, asemeni unui olar devotat - ziua ma conduce iluzia alergarii spre casa si mi-e mai dor ca niciodata de asteptarea Ei, de mainile-i sfiite ce-mi cautau chipul dimineata cu mangaieri si adulmecari ce miroseau a zori frigurosi...

Pana si minciunile imi par mici, nesemnificative. Poti sa ma minti si n-am sa zic nimic, am sa-ti multumesc pentru ca mi-ai aratat CEVA - gasindu-ma neputincioasa in fata nimicniciei vietii de aici, limitata prin gandire nerecunoscatoare, resentimente si iluzii ale unor trairi adevarate. Totuși, mă găsesc mai vie, prezentă si reală ca niciodata, deși sufletul mi-e cioburi prăfuite, încă aflu, cu fiecare dimineata, cărări însorite și posibilități de a FI fără a mai eșua în a iubi.

In memoriam:

Luciano Pavarotti - Nessun Dorma (1080pHD)

via McTube for YouTube.

https://www.youtube.com/watch?v=xs-p1oEvuGg

Problema cu acuzațiile

noreply@blogger.com (Ioana) — Sun, 08 Sep 2013 21:59:00 +0000

Sunt o tâmpenie inventata de oameni ca să mai îmbogățească sfera iluziilor si a trăirilor din consecință, care vor hrani ciclul obsesiv al respingerii, atât de atractiv nouă. Acuzația se refera la lipsa abilitatii de a intelege o alta perspectiva decât cea proprie. Atunci cand acest fenomen devine aproape imposibil, sărim la gâtul altora cu "acuzații", iar ei se vor simti respinsi, insuficient de buni, vinovati, provocându-se astfel surparea comunicării ca rezultat imediat și, ulterior, fie despărțirea - atunci cand "acuzatul" deține abilitatea mai sus amintita și nu răspunde, dar alege în consecință binele, libertatea, înțelegerea, iubirea de semeni - fie obsesia - prin sabotajul stimei și mulțumirii de sine pe un pământ fertil, unde "acuzațiile" prind rădăcini adânci în sufletele amărâților masochiști.

Dor de Eminescu

noreply@blogger.com (Ioana) — Sun, 08 Sep 2013 12:10:00 +0000

"Nu am chip in toata voia/ In privirea-ti sa ma pierd,

Cum imi vine, cum imi place,/ Drag copil sa te desmierd

Sa te-ntreb in toata tihna,/ Gura-n gura, piept la piept:

'Tu pricepi ce-ntreb acuma:/ Iti sunt draga? Spune drept!'

Mai rău ca 9,81

noreply@blogger.com (Ioana) — Sat, 07 Sep 2013 20:10:00 +0000

M-aș duce într-o gaura neagra, să văd cum e. Care e valoarea gravitatiei acolo? De curiozitate..

Septembrie

noreply@blogger.com (Ioana) — Sat, 07 Sep 2013 19:32:00 +0000

Căscat și râs în același timp! Ce ciudat! Ești atat de fericită încat ai probleme din cauza asta?

Comunicare interioară

noreply@blogger.com (Ioana) — Fri, 06 Sep 2013 17:10:00 +0000

Fiecare om care iti intra in viata iti deschide un canal nou, aparte din cine stiai ca esti pana acum. Ai sansa sa explorezi, sa cunosti, sa gusti, sa te joci, sa primesti, sa daruiesti, sa construiesti ceva NOU din tine. Din, da - nu în, pentru ca acel ceva exista deja in tine, esti complet si perfect. Mai e mult pana o sa stii?

Leac universal

noreply@blogger.com (Ioana) — Sat, 31 Aug 2013 12:39:00 +0000

Când ți-e rău, fie fizic fie emoțional, mai arde din karma, e vindecător!

All the world needs to know about how to love a woman

noreply@blogger.com (Ioana) — Fri, 30 Aug 2013 07:55:00 +0000

Gelozia

noreply@blogger.com (Ioana) — Thu, 29 Aug 2013 07:14:00 +0000

Gelozia capătă forme schimonosite de ipohondrie.

Una din instantele puternice ale egoului - arta

noreply@blogger.com (Ioana) — Sat, 24 Aug 2013 16:36:00 +0000

Intr-una din seri m-am intalnit cu egoul meu. Am vrut sa scriu ce gandeam, o idee. In fata paginii albe, ideea mea nu a mai vrut sa iasa. S-a pocit!

Căpata forme dubioase si scălămbaiate, fară sens! Ca si Egoul.. Era el! Ideea autentica disparuse.. In fata dorintei de afirmare din subconstient si spaima ca as putea scrie prost, geniul a plecat pentru putin.

Cat de des in istoria artei au fost striviti artistii de către ego? Si cat de des se intampla oare in ultimul an? Mi-ar ajuta o statistica in acest sens...

Azi - 'eternal return' sau evolutie?

Toleranța

noreply@blogger.com (Ioana) — Sat, 24 Aug 2013 16:27:00 +0000

Cum spui atunci cand nu iti place ceva la partenerul tau si te afli in imposibilitatea de a continua relatia din aceasta cauza? Consideram ca esti un om cu toleranta ridicata. Sigur ca toti avem principii si valori pentru care nu suntem dispusi sa toleram aspectele neconforme cu propriul sistem de valori.

Asadar, cautam persoana cel mai mult compatibila cu noi insine, avand, in consecinta, aria de toleranta cuprinzatoare pentru "defectele" noastre - din viziunea lor. Bineinteles ca, dorind sa avem o casnicie durabila, ne propunem si lucram la propria strictura ca sa putem fi gasiti de persoana ale caror "defecte" - acum in acceptiunea proprie - intra in aria noastra de toleranta.

Ideal este, casniciile sa se realizeze intre acele persoane ale caror arii de intoleranta se intersecteaza astfel incat formeaza, pentru cuplu, un intreg al tolerantei.

Definiția fericirii

noreply@blogger.com (Ioana) — Fri, 23 Aug 2013 16:27:00 +0000

Orice mi-ai face ai sa-mi faci un bine. Fiecare face ce l-a lasat Dumnezeu sa faca. Asa e si natura. De aceea nu am de ce sa ma supar, ci mai degraba sa ma bucur!

Dorință

noreply@blogger.com (Ioana) — Thu, 22 Aug 2013 20:46:00 +0000

Atunci cand voi gasi acel barbat pe care sa îl umple ceea ce îi daruiesc, el va deveni "acasa" pentru mine.

Pentru ca acasa daruiesti ce ai mai bun si acasa te imbratiseaza cu tot ce e mai bun si mai cald. Liber, infinit, neconditionat si nemarginit. Si vei tot darui ... Vei continua.. sa daruiesti... Din ce in ce mai multa iubire!

Si viceversa

Ps: nemarginit si infinit nu sunt sinonime. Infinit 'este' si nemarginit nu 'are' margini (ne+marginit). A fi si a avea sunt altceva.

Despre pamant si energia pamantului

noreply@blogger.com (Ioana) — Wed, 21 Aug 2013 22:57:00 +0000

Pamantul este proportia naturii, a uniunii dintre masculin si feminin (prin sex) si a respiratiei.

Anotimpuri

noreply@blogger.com (Ioana) — Tue, 20 Aug 2013 10:33:00 +0000

Iesim incet din besmeticeala verii si betia apusurilor viu colorate. Corpul imi e amortit, caut sa ma odihnesc, insa continui sa ma imbat cu oamenii si povestile lor, si sfarsesc la finalul zilei din nou devastata, respirand la unison cu natura ce, pe-nserate, ne vesteste toamna. Si gustul mi s-a schimbat, iar vocea-mi se aseaza anul acesta calda si ferma, ca a unui narator.

noreply@blogger.com (Ioana) — Sat, 29 Sep 2012 16:39:00 +0000

"eu sunt responsabil de existenta mea,
tu esti responsabil de existenta ta,
eu fac ce-mi place si tu faci ce-ti place.
eu nu am venit pe lume pentru a raspunde asteptarii tale,
tu nu ai venit pe lume pentru a raspunde asteptarii mele,
tu esti tu si eu sunt eu, doua persoane distincte,
si, daca din intamplare ne putem intalni astfel, atunci este minunat,
daca nu, noi nu avem mare lucru de facut impreuna."

(A. Moreau)

Despre iubire

noreply@blogger.com (Ioana) — Tue, 03 Jul 2012 11:31:00 +0000

Cine va permite oare voua, scriitori poeti filozofi iluminati, oameni, sa vorbiti despre iubire? Mi-e teama sa ii mentionez numele, s-o traiesc prin vorbe, as putea sa o jignesc.. e atat de sacra si de mare! Ar trebui sa ne plecam capul cand vorbim despre ea...
N-o pot vorbi asa, din umbra - e ca si cum as vorbi de un scaun! Pot? Daca as crede in definitia pacatului, acesta ar fi acela.
Pentru ca ea se traieste..

si acesta e ultimul lucru pe care il voi fi spus despre iubire.

Cine sunt "sorii" nostri?

noreply@blogger.com (Ioana) — Mon, 25 Jun 2012 11:02:00 +0000

te robesti singur sub soare. ai uitat ca iti esti stapan. acesta este singurul adevar universal.