E mult de când nu am mai scris pe blog. Dar mi-am luat noua Dacia Logan, cu echiparea de neam prost pe care nu și-o permite nici sultanul din Brunei.

Te-ai săturat de confortul propriei mașini? Ți-e dor de vremurile în care drumul spre locul de muncă era un fel de ruletă rusească și nu știai niciodată dacă o să ajungi acolo cu vehiculul intact? Ai vrea să trebuiască să tragi repede 3 cruci și-o rugăciune înainte să încerci să intri într-o depășire? Ei bine, fratele meu cititor, NOUL LOGAN O SĂ-ȚI VINĂ MĂNUȘĂ!!

Cu motorul său impresionant de 45 de cai lihniți, alimentați cu cea mai fină și consistentă motorină diluată cu oțet, și cu două țevi de eșapament dintre care una e numai de decor, noul Logan îți va satisface în mod sigur nevoia de sportivitate și adrenalină.

Vrei să belească toți săracii ochii după tine când îi devansezi cu superlimuzina ta compactă de buget? CE NOROC PE CEAFA TA, AMIGO!! Noul design exterior, jantele de șaișpe inci măsurați cu șublerul și parbrizul cu vitralii îți fură ochii încă de la primul contact. Deschizi torpedoul refrigerat și găsești acolo o brânzoaică, niște chei de Lamborghini, și manualul de utilizare al mașinii cu foarte multe poze în ea cu Dealul Feleacului.

Ești amator de lux și de confort? NO PROBLEMO, GONZALES!! Noul Logan vine cu un motor extrem de silențios în staționare, centuri de siguranță încălzite, și cotieră cu distilator de țuică. Dacă ai șofer, te poți bucura de confortul pompos al banchetei din spate cu aprinzător de țigară, găleată pentru scrum, și nu una, nu două, ci ZERO tetiere cu ecrane multi-touch.

Vrei GPS de-ăla ca lumea, dar ești prea constrâns de bani? SE REZOLVĂ, TĂTICU!! Încearcă numai să găsești un mecanic să-ți învie Logănoaia când refuză să pornească. O să cutreieri tot județul pe jos, cu harta-n mână și cu ochii în batistă, până o să îți cunoști județul ca pe buzunarul de la parpalac.

Îți place să călătorești? CE BULAN PE TINE FRATE!! Deschide portbagajul, dă jos roata de rezervă, și scormone printre gunoiul menajer pe care inginerii de la Dacia-Renault ți l-au budit ca să stabilizeze puntea-spate a mașinii. Dacă bagi mâna adânc, prin dreapta jos de tot, sub un cofrag de ouă și niște șosete cu Real Madrid, o să găsești un atlas făcut cocoloș. Descocoloșește-l și focalizează-ți ocularii către pozele din el, cu cele șapte minuni ale lumii: Șaormeria lu Istrate, Rîpele de la Moieciu, Mumia lu Mohor, Comoara de la Țigănești, Izvorul Vindecător de la Cernobâlnița, Cocorul Împăiat din Beciul lui Pandele, și, Adrian Copilu Minune pe post de minune bonus.

Îți plac merele, pelicanii, și casetele cu bancuri cu Terente? A DAT GHINIONUL POZITIV PESTE TINE, BAROSANE!! Mere nu avem, pelicanul e la ședința de masaj, iar caseta cu Terente i-o dădusem lui Ilie și s-a spânzurat cu banda de la ea pe cotineața de știuleți. Îmi pare rău că nu te pot servi de data asta.

The post Mi-am luat Logan și vreau să vă învăț cum să fiți cămătari! appeared first on Manta Eduard. Cronici de cămătărie sprintenă..

Soldații armatei comuniste ruse, bătuți gospodărește la Tannenberg și Lacurile Mazuriene, se întorc în Rusia dezosați, având ca formă de organizare snopul.

Revoluția Rusă (1917)

După abdicarea țarului Nicolae al II-lea, în fruntea Rusiei a fost instalat un guvern provizoriu, condus inițial de Ivan Turbincă.

Acest guvern nu a fost însă în stare să promulge Legea Reformei Aviare, care ar fi ușurat traiul a peste 80% din țăranii ruși pentru care găinăria reprezenta unica sursă de venit.

Conform manuscriselor de la acea vreme ale cronicarului rus Gheaghea Șoiog, dezertorii se localizau în covorașe pentru a se dezlătura mucenicilor socialiști năpăstuiți, însuși cuvântul „năpăstuiți” sugerând acerba lipsă de păstăi cu care se confruntau (nota editorului: a nu se confunda cu mucenicii socialiști neprăznuiți, o grupare extremistă de mucenici comuniști care se manifestau violent dacă nu erau altoiți în mod periodic peste șale cu sacoșile de praz).

Primul conducător al Uniunii Sovietice, adică Rusia comunistă (USSR, abrevierea venind de la Uniunea Socialistă a Scurmătorilor după Râme, un hobby împărtășit de cea mai mare parte a poporului rus pentru că haleala era puțină și aveai dreptul doar la șaișpe boabe de porumb roșiatic, menit otrăvirii rozătoarelor dăunătoare)… cum spuneam, primul conducător al Uniunii Sovietice a fost deosebit de falnicul fost șef al facțiunii bolșevice, pe numele său Vladimir Lilieci Lenin.

Primul act al lui Lenin după obținerea conducerii statului a fost să mănânce brânză cu lăcuste, ambele găsite la gunoaie, în semn de respect pentru Germania (căreia urma să îi cedeze Știucraina și Marco-Belarusul).

Războiul Civil Rus (1918-1922) și Comunismul în Rusia

Foștii țariști, văzându-se înlăturați de la putere de către bolșevicii lui Vladimir Limbrici Lenin, au convocat o ședință de urgență chiar în acea seară la o cârciumă deținută de un mustăcios local și denumită „Scuipăciunea Strămoșească prin Mustață a lui Pietrov”.

La un lighean de vodcă, cei 8 țariști rămași treji au decis să organizeze un război civil în onoarea camarazilor căzuți la datorie. La băutul pe datorie.

Moartea lui Lenin

După 73 de primăveri de scăldare periodică în băuturi spirtoase, ficatul tovarășului Vladimir Pleoscă Lenin a luat decizia de a gini pricomigdale.

Vladimir Lenin, căpetenia conducător-șefească la modul cârmuitor a Rusiei comuniste, a fost îngropat creștinește la Cimitiru Țâgănesc de la Țambalu-Scuipânța, făcut rulou într-o mochetă și incendiat în Piața Roșie, în timp ce susținătorii, prietenii, adversarii, cămătarii, dușmănuții, șlăgarii, nebunii, tâlharii, președinții, minele de creion și familia sa îi cântau cu durere și solemnitare „Fi-ți-ar numele al dracu!”, ținându-i lumânările la căpătâi și picurându-l peste ochi cu ele la fiecare pas.

Arătați-i puțin respect răposatului tovarăș Vladimir Lenin, fost conducător al drăgălașei Rusii comuniste!

Luați paharul în mâna stângă, iar cu dreapta pupați-i moaștele regretatului Nicolae Ceaușescu al României, cântând în cinstea morții lor venită prea târziu:

„Lenin Ilici Vladimir,
Când trăiai aveai la bani
De îți luai șorici cu sacu,
Fi-ți-ar numele al dracu!…

Și vreun om de îndrăznea
Să îți critice partidul,
Îl băgai la pușcărie,
Fi-ți-ar numele să-ți fie!…

Și când oamenii murea
Căci erea foamete-n țară,
Tu haleai jigou de fluturi,
Lua-ți-am numele în șuturi!…

Iar minerii de mureau
Sufocați pe jos, prin mină,
Te hlizeai la ei de sus,
Fi-ți-ar numele de râs!

Grădinițe vizitai
Celor mici ca să le zici:
„Patria e mama voastră!”
…însă mama ta e proastă.

De-ți cântam așa ceva
Înainte ca să mori,
Ne băgai la zdup degrabă,
Dar acum te băgăm noi!
(Nu la pușcărie, dragă…)”

The post Istoria Rusiei comuniste, subtil vandalizată. appeared first on Manta Eduard. Cronici de cămătărie sprintenă..

Flori de cireș, katane, gheișe, ciorbă de ogar, alea-alea. Vă prindeți voi.

Oricum m-am hotărât că n-are rost să muncesc pentru banii ăștia. Mai bine vând ceva. Caz concret, o căruță ciordită într-o seară călduroasă de 6 august 2004, din fața primăriei localității Scârba.

Vând căruță full option fără trapă

Vând căruță Castron Martin, model DB7, unde cifra 7 vine de la numărul total de picioare ale celor doi cai atașați de ea prin tehnologia „căpăstru”.

Motorul atelajului este de 4 cilindri dispuși în linie, da’ dispuși bine de tot nu așa, a căror putere totală se ridică la valoarea de 2 cai putere, cai un pic cam puturoși, dar asta se iartă pentru că sunt bătrâni și unul e șchiop. Motorul e hibrid, cu două orificii de alimentare a cailor, poziționate dedesubtul cozilor. Calul pe benzină funcționează exclusiv pe bază de benzină fără plumb, în timp de calul de circulare în regim electric poate fi alimentat atât de la o priză normală, cât și de la laptop, printr-un cablu USB.

Transmisia este automată, de tip 8-Speed Proble-matic, responsivitatea cailor fiind la alegerea biciului șoferului. Caii alternează cele 8 viteze aleatoriu, iar etajarea cutiei este una destul de lungă… sau scurtă. V-am zis, e aleatoriu.

Performanțe

Performanțele dinamice ale căruței sunt variabile, intensitatea accelerațiilor fiind direct proporțională cu cât de bine hrănești caii și invers proporțională cu cât de des îi bați fără motiv.

La rece, cu cauciucuri de iarnă-vară, în preponderență slick, cu o presiune a aerului inegală între anvelope pentru că o roată mi-a mușcat-o un coiot, căruța ajunge de la zero la 100km/h într-un interval de timp nedeterminat, care depinde de tipul de drum, de direcția vântului, de câte șine de cale ferată ciordite ai în căruță, de cota meciului cu Steaua, și de cheful cailor să tragă. În general nu prea poți visa că ai să prinzi vreodată 100km/h cu căruța asta, dar scade numărul ăsta cu 80, împarte-l la doi, scoate-i radicalul, și vei ajunge la o viteză absolut mulțumitoare de vreo 3km/h.

Când caii sunt sătui și aspritatea biciului e adecvată, căruța trece de 3.000 de galoape pe minut și intră în funcțiune turbina eoliană, care îi adaugă motorului un cal imaginar putere, mai mult decât suficient pentru a depăși în siguranță un obiect staționar.

Consum

Inginerii de la Mercedes-Benz au colaborat cu țiganul care a construit căruța pentru a-l ajuta să îmbunătățească performanțele căruței și să scadă consumul de combustibil, ajungându-se la un consum mixt de 8 litri de bătaie la suta de km, o valoare echivalentă cu cea a rivalilor germani precum Audi și BMW.

În regim de conducere urban, căruța consumă undeva la 12 litri de bătaie la sută, asta însemnând că pentru a parcurge distanța de 100km va trebui să bați caii până iese zeama din ei. 12 litri de zeamă, mai precis.

Design exterior

Căruța e din lemn de nuc, care e de un maro mișto, și prezintă un pic de tuning vizual pe aripa stânga-spate, unde un copil a scris cu cretă colorată „BASARABIEA PĂMÂNT ROMÎNESQ”.

Bosajele, inserțiile de lemn cariat, pragurile de scândură șlefuită în grabă, spoilerul cu cuie ieșite în afară, jantele de fontă ruginită cu o spiță da și una ba, cele două țevi cromate de eșapament cu care bați caii când ți se rupe biciul, apțibildul cu Stevie Wonder de deasupra ștergătorului de parbringă, și restul chestiilor nasoale de pe ea îi dau căruței un aspect exterior vintage, ușor orientat către decay.

Design interior

La interior n-ai prea multe de văzut, în afară de niște fân uscat și țeapăn la care trebuie să ai grijă să nu-ți străpungă fesitatea posteriorfundică.

Fiind un vehicul permanent decapotabil, căruța oferă atât șoferului cât și pasagerilor o privire belea rău asupra cerului, și asupra ploii, dar ploaia intră în ochi și doare.

Vederea în față este în mod dezamăgitor obturată de două funduri de cal.

Siguranță

Căruța nu e un vehicul sigur, da’ merge.

Locurile din față sunt prevăzute cu câte două centuri de siguranță cu pretensionare și senzori de diverse, însă astea nu sunt pentru pasageri ci pentru cai, și li se zice „hamuri”.

De asemenea, căruța e prevăzută cu doi senzori cabalini de coliziune, aceștia emițând un nechezat frenetic atunci când simt că ansamblul mobil se află în pericol.

Frâna de mână se prezintă, în acest caz, ca o ancoră, pe care când vrei să oprești căruța o arunci peste bord, având însă grijă să nu-i dai cuiva în cap cu ea.

Vizibilitatea

Lipsa geamurilor laterale permite scoaterea capului afară, moment în care trebuie să ai grijă să nu te izbești cu mutra de un panou sau un copac. Asta îți permite să vezi multe chestii, dar nu prea te ajută cu nimic.

O altă dezamăgire pentru cumpărător ar putea fi lipsa senzorilor de parcare cu spatele, însă căruța compensează printr-o cameră video de marșarier, acționată prin comanda vocală „Bă copilu’ du-te și vezi în spate să nu lovim ceva, că dacă bulim spoilerul te bat de te usuc!!”.

Alte treburi

Căruța dispune de următoarele dotări utile:

Aer condiționat. Este condiționat în principal de condițiile meteorologice.

Banchetă rabatabilă. Bancheta e un ansamblu de bucăți de fân lipit cu rahat de cal, deci poți să rabatezi ce vrei tu cum vrei tu.

Cotieră față, cu sistem de refrigerare inclus și ajustare electrică a temperaturii de răcire. La faza asta am glumit.

Geamuri electrice discrete. Ai putea să te juri că nici nu există!

Oglinzi electrice, încălzite, cu dezaburire pe bază de cârpă uscată.

Radio. Dar numai dacă-ți pui tu.

Volan reglabil pe înălțime, cu butoane de comandare a sistemului audio. E un covrig pe care îl învârți, tânjind la el dar considerându-te nedemn să iei o îmbucătură.

Airbag-uri frontale, sub formă de posterior cărnos de cal.

Servodirecție, servofrână, și servopiscină cu neoane și LED.

Cai cu tapițerie de piele.

Pornire fără cheie.

Senzori de presiune în anvelope. Dacă bubuie, înseamnă că ori nu avea aer, ori avea prea mult.

Tracțiune integrală, 4×4 în cazul calului sănătos, și 3×4 în cazul calului șchiop.

The post Vând căruță. appeared first on Manta Eduard. Cronici de cămătărie sprintenă..

Crăciunul se înapropiază, ca în fiecare an pe vremea asta. Copiii au început deja să iasă în fundul gol afară, echipați cu sulițe și căști galbene de constructor, la vânătoare de șorici. Dar, uitându-te pe geam la cocotierii din ograda vecinului tău neamț pe nume Goia, poți oare să nu te-ntrebi ce înseamnă când visezi sânge?

Lăsați-mă să explic. Lăsând la o parte colindele naziste ale vecinului tău Goia (alea cu „HitLeru-i ler și iară ler„), datina străbună a tăierii porcului îi face pe mulți să viseze nasoleli umplute.

Psihologic vorbind, tranșamentul suinelor are un impact emoțional extrem de cutăresc asupra diverselor chestii dintre creier și rinichi. Psihologul Karl Junghi, spre exemplu, i-a făcut porcului felul ca să-l facă felul principal la fel ca în copilărie. În copilăria sa nefericită în care ieșea și el, ca ceilalți copilandri, în fundul gol și cu toporiștile în mână să vâneze șorici viu în păduricea dinspre satul Baclavalele de Mureș.

Ce ai citit până acum a fost un test psihiatric de rutină. În continuare vei afla ce înseamnă când visezi sânge…

…și te trezește hoitul mișcător al unui porc care te somează să-ți scoți iataganul din cavitatea sa toracică și să încetezi să îl mai hărțuiești.

Răspunsurile, dragii mei, sunt la fel de simple ca ciorditul unui fir de păr din esofagul unei statuiete din mălai. Și le găsiți mai gios:

„Io, sincer să fiu acuma, aș zice că cre’ că totuși ce înseamnă când visezi sânge… adică după ce ai dat la sapă toată ziua și te-ai întors acasă, ai mâncat și ți-ai bătut caii ca pe hoții de copii, te-ai pus să te culci cu frumoasa ta nevastă pe nume Hortensia. Și cum dormeai tu ca un băiat mișto și panarame de-astea, deodată apare un vis la tine în somn și te lovește c-o căldare peste osul de la șold… asta înseamnă, după părerea mea, că urmează să mănânci a doua zi cărbune cu ciocănitori.” — Părerea personală a psihoterapeutului, fitoplanctonului și astronobulangiului Prof. Dr. Ing. Hoț. Jeg. Sigmund Fraudă Electorală.

„Io cred că îmi vin bine, da’ mă cam roade la călcâi, da’ mai mari n-aveau și mai mici nu se fabrică.” — Opinia avizată a kinetoterapeutului Călin Stănete-Psihocioacă în legătură cu noua sa pereche de pantofi ciocați.

„Că tot vorbeam de nume retardate… ce necăjitor trebuie să fie să te cheme Călin Stănete-Psihocioacă!… Păcat de el, că e kinetoterapeut bun și sunt sigur că-ntr-o zi o să se lase de băut.” — Karl Junghi, care a insistat să ofere acest răspuns făcând șpagatul între două clădiri îmbrăcat într-un costum de Buddha mov.

„Ce înseamnă când visezi sânge?? Vă spun io ce înseamnă când visezi sânge!! Înseamnă că ai leșinat din nou beat trambulină sub o masă de la cârciumă, cu șprițul prelingându-se de pe masă drept la tine în ureche (curgerea fiind direcționată de un sistem de pâlnii și furtunașe prevăzute cu electrozi care facilitează deplasarea fluxului de șpriț). Și, în timp ce tu dormeai ca soacră-mea după cea de-a treișpea pălitură de ciomag în cortexul cerebral de la nord de ceafă, au venit niște copii la cârciumă și te-au frăgezit în bătaie în timp ce-și savurau țuiculița de dinainte de școală.” — Goia, vecinul neamț care a fost vârât la bulău pentru că și-a omorât soacra în timp ce redacta un manual de istorie nazistă pentru clasa a III-a, plin de bancuri cu evrei și desene obscene pe care pretinde că le-a făcut când era „într-o transă ezoterică”.

Dar ce înseamnă când visezi sânge și nu ești unul din deviații creierali de mai sus?

Dacă ți s-a întâmplat vreodată să te scoli din pat și, fără să fii deviat creieral, să-ți chemi copilul la căpătâi și să îl întrebi cu o voce slabă de mamut muribund: „COPILEEE… Copile, fiul meu, taică…. ce înseamnă când visezi… stai un pic așa, ȚI-AI FĂCUT TEMA LA CALIGRAFIE???”

Copilu’ tău, pe nume Costache: „Da tăicuță, făcutu-mi-am tema cu vreo optusprezece ceasuri îndărăt. Dar ce doreai a mă-ntreba? Ce întrebare, tăicuțule, te neliniștește?”

Tu: „Păi uite mă copile, ai ocazia să îmi arăți dacă am făcut bine că te-am trimis la școală, sau dacă ar fi fost mai bine să te vând ca sclav încă de mic, cum a făcut unchi-tu Entorsă cu verii tăi, Coclet și Tiribombă. Deci, ca să nu o mai lungim, îmi spui și mie ce înseamnă când visezi… COPILE STAI DREPT CÂND VORBESC CU TINE!! Deci ce înseamnă când visezi… auzi, și când pleci la școală zi-i și lu’ mă-ta să se care că nu mai are ce să caute în casa asta. Cum spuneam, ce înseamnă când visezi SÂNGE?? Auzi, da’ stai un pic, ce-ai acolo în buzunar??”

Copilu’ tău, pe nume Costache: „Telefonul tată!!”

Tu: „Nu te cred! Vino-ncoa!! Ia să vedem ce ai aici… aha, ȚIGĂRI!! FUMEZI, DRAC DE COPIL, EȘTI ÎN ANUL TERMINAL LA FACULTATE, AI 48 DE ANI ȘI DEJA TE-AI APUCAT DE FUMAT!!”

Copilu’ tău, pe nume Costache: „Nu tăicuțule, nu-i ce crezi! Sunt pentru dom’ profesor de caligrafie, nenea Țepeș… e bătrân și stă să moară, și i-au tăiat salariul pentru că e incompetent… e nevoit să-și cheltuiască toată leafa pe tratamentul la plămâni și la ficat, și nu-i mai rămân bani pentru țigări și băutură…”

Tu: „Necăjit om, fiule… sunt mândru că ajuți un om amărât, o să vezi că o să se întoarcă la tine tot binele făcut, pentru că Dumnezeu e sus și vede tot, și poate prin rugăciune o să te ajute să-ți găsești și tu o fetișcană și să te așezi la casa ta, CĂ DOAR N-O SĂ LOCUIEȘTI CU MINE ȘI CU MĂ-TA PÂN’ LA ȘAPTEJ-CINCI DE ANI, CANALIE ȘOMERĂ ȘI TOCĂTOARE DE BANI CE EȘTI!!”

Costache se întoarse înjurând în camera lui, scoase o foaie de hărtie din ghiozdan și începu să scrie cu o țigară aprinsă, căci n-avea bani de pix. Voia să scoată un volum cu titlul „Ce înseamnă când visezi sânge și izmenele te strânge„, și un sonet la pian și ascuțitoare acustică numit „Ce înseamnă când visezi sânge lângă salcia ce plânge decesul neclintitului om politic Victor Ciordea, hali-i-ar moliile stârvul de nenorocit care ne-a vândut țara, pârli-l-am ca pe puiul rotisat și atârna-l-am de Coloana Infinitului cu o pungă de cireșe într-o mână și cu un racord olandez în cealaltă!”.

Dar iată că articolul de astăzi se apropie de final, și tu încă n-ai primit răspunsul la-ntrebarea ta: Ce înseamnă când visezi sânge? Așa că hai să-l întrebăm pe dom’ primar, CĂ DOAR E PLĂTIT DIN BANI PUBLICI, ÎN CEAPA MAMII LUI DE PĂLĂRIOS!!…

Reporter: „Bună ziua dom’ primaru’, cu respect vă întreb… ce înseamnă când visezi sânge?”

Dom’ primaru’, ceapa mamii lui de pălărios: „Ce înseamnă când visezi sânge?? Păi… ăăă… PSD-ul și PNL-ul, adică… ce înseamnă când visezi sânge adică… ce înseamnă când visezi iepuri, numa’ cu sânge în loc de iepuri, deci… consider că întrebarea este una jignitoare, menită să mă pună într-o lumină proastă. Dacă doriți să primiți un răspuns de la mine, v-aș ruga să reformulați.”

Reporter: „Desigur dom’ primar…. un adversar politic a declarat mai devreme între două șprițuri la Crâșma lu’ Otravă că a visat sânge. Din experiența dumneavoastră politică, ce înseamnă când visezi sânge?”

Dom’ primaru’, ceapa mamii lui de pălărios: „Sânge?? Adversarul meu politic?? AHAAA, deci recunoaște!! Nenorocitul… visează sânge pe bani publici, smulgea-i-aș mustața și învelindu-mi-aș urechile cu ea… stoarce poporul de bani, acest nenorocit! Când or să se oprească, doamnă, să-i mai chinuie pe cetățeni?? Când or să se pocăiască toți și-or să devină politicieni cinstiți așa, ca mine? De ce nu-l întrebați pe el, mai bine, CE ÎNSEAMNĂ CÂND VISEZI SÂNGE PE BANII POPORULUI??”

Nota autorului: Mă simt forțat să întrerup acest articol pentru că Ponta e un ciorditor care la 40 de ani încă mai are figură de copil cu deces prenatal, iar pe Băsescu l-aș ucide în bătaie cu tot neamul lui de mâncători de [chestia aia prin care se tăvălește uneori câinele meu și vine mândru la mine să ghicesc de ce e colorat pe spate].

The post Ce înseamnă când visezi sânge și te trezești într-o telecabină plină de poștași mâncați de struguri? appeared first on Manta Eduard. Cronici de cămătărie sprintenă..

Prenumele său „Tanda” venea de la „Panda„, căci era alb de la barba-i sură și negru de la neagra-i sutană (adică țoalele de popă). Plus că nici cu silueta nu stătea prea bine, fiind om în vârstă și mare amator de colivă.

Numele său de familie, „Rezumat„, îi evidenția cu subtilitate descendența țigănească. Tată-său, popa Tanda Rezumat Geamgiul Șugubăț din satul Sărăceni, fusese campion la skandenberg și la aruncarea țigănească cu securea în copaci. Dat fiind faptul că nu prea făcuse școală, acesta hotărî să îl oblige forțat și cu de-a sila pe fiu-su să se facă preot.

Iar micul popa Tanda Rezumat se supuse fără să crâcnească.

Și așa ajunse popa Tanda Rezumat să preoțească părintește la modul bisericesc peste întreaga întindere a cătunului Sărăceni.

Ajuns la 95 de ani, părintele nu ezita să oprească lumea la întâmplare de pe stradă, să se bage în seamă cu ei, și să-i invite la biserică să muncească pentru el pe gratis!

La 96 de ani, părintele câștigă campionatul județean de sfințit cai și sfeștănit locuri. Reporterii de la gazeta ecumenică de fitness „Tracțiuni Sfințite” i-au luat un interviu, însă nu l-au publicat pentru că au fost dați afară pentru a fi înlocuiți cu niște jurnaliști ceva mai competenți.

Odată ajuns la 97 de ani, popa Tanda Rezumat publică cu mândrie cel de-al optulea volum al autobiografiei sale, intitulată sugestiv „REZUMATU’ VIEȚII MELE: CUMPĂR PIELE, VÂND CURELE„.

De-acum, apropiindu-se sfios de respectabila vârstă de 98 de ani, părintele se spovedea zilnic, căci la 98 de ani devii nehotărât și niciodată nu știi când te va trozni degrabă pofta să mori un piculeț.

Popa Tanda Rezumat nu era, însă, pregătit să pună mâinile pe piept. Nu încă. Încă îl mai măcina o râcă veche de aproape un secol: cea cu primarul satului, jupânul Neculce Pălăriosu’.

Ura dintre popa Tanda Rezumat și Jupânul Neculce Pălăriosu’, ceapa mamii lui de pălărios!…

Fiind născuți în aceeași zi, cei doi s-au detestat, antipatizat și râcâit urâcios la modul displăcător încă de mici. În școala generală, cei doi își pierdeau aproape zilnic câte un creion, o riglă, sau un hoit de cocostârc în ochii celuilalt. Se trăgeau de nasuri, își smulgeau părul de pe ceafă, se mușcau de glezne și își umpleau unul altuia căciula cu albine vii.

La o oră de istorie, când Neculce Pălăriosu’ trebuia să aducă un referat despre răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, acesta a venit cu pisica lui Tanda Rezumat în brațe și a demonstrat torturile revoluționarilor pe ea.

Când cei doi abia împliniseră 43 de ani, la aflarea veștii că popa Tanda Rezumat își găsise muiere și doreau să pună de însurătoare, Jupânul Neculce Pălăriosu’ se angajă degrabă la frizerul din sat și profită de ocazie pentru a-l ciunti în ultimul hal pe bietul popă, retezându-i bretonul și lipindu-i-l după ureche.

Popa Tanda Rezumat era conștient că ajunsese bătaia de joc a satului, și era pe deplin mulțumit de acest fapt. Cu toate astea, noapte de noapte, negreșit, părintele se strecura agil ca un iepure în curtea Jupânului Neculce Pălăriosu’, îi fura cu roaba țigle de pe casă și le arunca în foc.

Într-o noapte, sătul să-i plouă în casă, Jupânul Neculce Pălăriosu’ se culcă pe acoperiș. Popa Tanda Rezumat, după bunul obicei, se duse să-i ciordească țiglele. Cu un șut plasat strategic între scăfârlie și subraț, părintele îl aruncă pe primar de pe acoperiș direct în roabă, cu tot cu țiglele pe care se culcase.

Jupânul Neculce Pălăriosu’ nu se prinse, căci avea somnul greu. La un moment dat, însă, simți că îl izbește rău de tot o căldură dogorâtoare. Instinctiv, acesta duse mâna la pălărie ca să și-o dea jos și să-și facă vânt cu ea, întrebându-se oare ce-i cu fierbințeala asta… oare să fi ajuns deja în iad, sau doar era pe cale să se scape pe el?

O scânteie îi aprinse pălăria, iar Jupânul Neculce Pălăriosu’ se trezi imediat. Văzându-se în roabă, față în față cu Popa Tanda Rezumat care încerca să îl azvârle în foc, primarul îl provocă la un duel al vocilor chiar acolo, chiar atunci.

Bătălia glasurilor: Confruntare Hip-Hop între Popa Tanda Rezumat și Jupânul Neculce Pălăriosu!!

Neculce Pălăriosu:
„Așa deci, părinte, vrei să te dai băiat gigel,
Cu mecla ta ridată și cu barba ta de miel…
Dar iată că nici măcar nu a început duelul
Și tu, babac bărbos, deja-ncerci să-mi faci felul!”

Popa Tanda:
„Măsoară-ți vorba, dom’le, căci nu mai e ce-a fost…
Muri-ți-ar un dihor în pălăria ta de prost!
Biblic vorbind, firește, doresc ca Domnul să te aibe-n pază,
Dar asta nu exclude posibilitatea ca focul să te arză.”

Neculce Pălăriosu:
„Ce versuri ai în tine, moșneag bărbos ce ești,
Când ești în timpul liber și nu ne miluiești!”

Popa Tanda:
„Te-aș milui, Neculce, de șapte ori pe zi,
Cu-o rangă prevăzută cu cuie argintii!
Te-aș spovedi pios, duios, cu sfintele topoare,
În cap, în dos, pe mâini, la ochi, pe piept și pe picioare!”

Neculce Pălăriosu:
„Cuvinte îndrăznețe de la un moș fragil…
Hai, valea la o slujbă, cu barba ta de-un kil!”

Popa Tanda:
„La slujbă merg de-ndată ce-n foc am să te-arunc,
Și la a ta pomană, colivă să mănânc!”

Neculce Pălăriosu:
„Moșnege stai cuminte, mai lasă din tupeu…
Te crezi așa de șmecher că-L știi pe Dumnezeu?
Și eu îi știu pe frații Găvan și Goran Ciucă,
Pe care mâine o să-i pun cu ranga să te rupă!”

Popa Tanda:
„Pe frații Ciucă, fraiere, îi știu de mici copii,
Când îi duceam la școală și le dădeam hamsii.
Tu crezi că-n lumea asta există cineva
Care să dea cu parul în cel cu Biblia?”

[…]

Cu cartea într-o mână, tunând și blestemând,
Părintele, primarului în loc îi făcu vânt.
Și dacă ai, vreodată, pe cineva de blestemat,
Dă-i Like mai jos, te rog, lui Popa Tanda Rezumat.

The post 98% din oameni nu cred că e posibil să te cheme „Popa Tanda Rezumat”! appeared first on Manta Eduard. Cronici de cămătărie sprintenă..

M-am simțit, deci, obligat să mă sui pe câine și să pedalez până la Ciocârlia, o comună de prin România sau ceva de genu’.

Se spune că prin Ciocârlia își fac veacul un număr bulangiu de fantome reale, la care se mai adaugă după socotelile unora și un vampir, ieșind noaptea ca o umbră a păcatului și înfruptându-se din sângele celor 8 locuitori ai comunei (pensionari cu toții).

Uneori vampirul, bătrân și el, le mai ciordește și câte-o găină, îi scoate ochii, și și-i bagă în urechi ca să nu-l tragă curentul. Restul cadavrului găinii îl scobește cu briceagul și și-l face căciula, motiv pentru care sătenii l-au numit, desigur…

Contele Căciula. Prieten cu Petrică Mortu, Strigoiu Gherlea, clanul Ciocliților și alte câteva fantome reale.

„Dendată ce intrași în grajd la Contele Căciula,
Lângă coșciug vedeai un ceas ce-i scârțâia pendula.
Și cum stăteai să te holbezi ce pendulos se unduia,
Vampirul, pe furiș, de sânge te golea.

De blană te belea,
Dupe os te desprindea,
Și din cadavrul tău… căciulă își făcea!
Și-n sus te arunca,
Și nu te mai prindea…
Și cine te găsea, de pe asfalt cu șpaclul te rădea.”
—Cântec popular scris de Cornelian Alfabetu, singurul moșneag care s-a dus vreodată la vampir să-i ceară bani și a mai apucat să cânte-o doină.

Dar Corneli-Analfabetu nu e singurul cetățean cu o poveste credibilă în legătură cu inexplicabilele fenomene de la Ciocârlia. Mai e și baba Scârba, o boșoroagă cu batic și început de mustăcioară, care seamănă hidos de mult cu minim o vecină de la mine de la bloc. Nici la cei 120 de ani ai săi nu se cumințește, și continuă să pretindă că a văzut cu ochii ei (ce-i drept, de sticlă) fantome reale.

Citiți în continuare confesia ei de la psihologul de boșnege:

„E reale maică, reale rău de tot. Așa fantome reale nu-mi mai văzură ochii de când mi-a murit șoarecu’. Sufletul lui nu și-a găsit liniștea și a intrat în balamaua de la ușă, și de-atunci încoace mă bântuie o scârțâială ca a răposatului meu Micky Șoarecu’ Lu’ Care Îi Place Brânza.

Iar de vampir nici nu mai zic…”, spuse baba Scârba ștergându-și o lacrimă cu papionul. „De vampir nici nu mai zic, maică… Contele Căciula nu ne mai dă pace. Suntem oameni bătrâni… de fantome reale hai să zicem că nu nu mai cramponăm, că suntem oameni bătrâni și mâine-poimâine poate jucăm cu ele tabinet prin cimitir… dar un vampir e prea mult pentru noi… e prea mult!”, izbucni baba suflându-și mucii în batic.

Doctorul, curios din fire (că altfel nu se mai făcea psiholog), îi ceru mai multe detalii despre Conte.

„Îi zice Contele Căciula, maică… că poartă o căciulă din lână de găină. Arată nasol după părerea mea, eu aș fi asortat-o cu o flaneluță din fleică de godac, și niște ciubote din zgârciuri de umbrelă, dar trebuie să recunosc că straniul conte are un aer aparte, foarte macho, cu mațele găinii atârnându-i prin spatele urechilor…”

Doctorul se întoarse brusc, aproape sugrumându-se cu stetoscopul, și uitându-se spre fereastra de la care se auzeau zgomote. Se apropie de ea și nu mică îi fu mirarea să-l vadă chiar pe temutul Conte Căciula încercând transpirat să urce pe pervaz, cu moaca roșie de la efort. Doctorul Șnaț îl apucă de mantie și îl trase înauntru, nu înainte însă de a-i proiecta o scuipăciune între globii oculari.

Doctorul: „Ce faci mă, vampire?”

Contele Căciula: „Nu mă lua tu cu ‘ce faci‘, că n-am glojdit amândoi zeamă din mațele aceluiași dihor!”, se aprinse imediat vampirul, aranjându-și găina de pe cap și scârpinând-o sub aripi. „Eu sunt Contele Căciula, și-mi dilește gura.”

Baba Scârba: „Și încă cum!”

Contele Căciula: „Acum, dacă tot v-am atras atenția, aș vrea să vă prezint o cauză umanitară… se numește ‘Salvați-l pe Bugeac‘. E vorba de un tânăr vampir sărac dintr-un sat de moșnegi stafidiți și nesuculenți. Din păcate, moșnegii din sat nu îi pot oferi o masă îndestulată, iar tânărul Bugeac se duce mai mereu la culcare cu stomacul ghiorlăindu-i dureros. Donând doar 10% din sângele strâns de la pacienți îl putem ajuta împreună pe Bugeac să se repună pe picioare și să cauzeze mai mult haos și mai multă distrugere în comuna sa natală, Mătăsoasele!”

Baba Scârba: „Am și eu o soră acolo, la Mătăsoasele! Tehnic vorbind este un frate, dar ca să scape de poliție a făcut operație de schimbare de nume, din Tănase în Francesca!”

Contele Căciula: „Foarte interesant… dacă mă scuzi, dom’ Doctor, pot să intru și io la calculatoru’ lu’ matale să îmi fac un referat? Caut poze cu fantome reale și adidasuri cu păr.”

Baba Scârba: „Cum adică mă!?!”

Contele Căciula: „Adică adidasuri dintr-alea cu pilozitate cramponală… crampoanele sunt din șorici de porc nepârlit, și se vede părul cum străpunge masa cauciucos-gelatinoasă a șoriciului.”

Baba Scârba: „Nu mă, țăran prost ce ești, maică. Io întrebam care e treaba cu ‘fantome reale‘… adică cum, aici la Ciocârlia n-avem și noi parte de fantome reale și moroi deosebit de autentici? Dar ce pretenții să am de la tine dacă ești un dobitoc, maică dragă…”

Contele Căciula: „Cum!?! Fantome reale la Ciocârlia??? Ce-ai, mamaie, ai mâncat boboci bolnavi!?!”

Baba Scârba: „Normal că am mâncat boboci bolnavi cu ciumă și scarlatină și lepră aviară, dar la ce să mă aștept de la tine, retardatule, maică…”

Notă: Urmează dezvăluiri incendiare!

Contele Căciula: „Ca să știi și tu, mamaie, fantomele de la noi din Ciocârlia nu-s reale. Sunt contrafăcute în Badgad. Dacă te uiți în ghidul lor de utilizare vei vedea că au o garanție falsă, scrisă greșit, în arabă, în oglindă, cu litere codate și fără spații între cuvinte, cu ritm iambic și structură prozodial-bombastică de tip cocoloș.”

Baba Scârba ieși din cabinet, furând mai multe obiecte de uz medical fără ca medicul s-o vadă. Rămas singur cu straniul conte, doctorul îi dădu un șpriț primit șpagă de la un pacient și căutară împreună pe Yahoo Messenger poze cu fantome reale.

Mai jos găsiți una dintre acestea:

Sfârșit.

The post Fantome REALE!! Capitolul 1: Cazul vampirului de la Ciocârlia appeared first on Manta Eduard. Cronici de cămătărie sprintenă..

„Iubiții cetățeni ai Imperiului Roman, ascultați bine la mine! În ziua în care m-au belit ăia de blană cu 50 de lovituri de briceag am mâncat chec cu banane! Când s-a apropiat de mine fii-miu Brutus cu satârul și i-am zis „Și tu, băi, țâcă!?!”, mi-a răspuns fără să stea pe gânduri: „Nu am ce să-ți fac bre, tată. Te-a împins păcatul să ceazlești chec cu banâne!!… E de datoria noastră să-ți venim de hac… acum stai dracului pe loc să nu mă tai io din greșeală când te mătrășesc!…”. — Citat preluat din autobiografia postumă a împăratului Iulius Cezar.

Nu multă lume are habar de ce toți cei care mănâncă checuț de bănănuțe au tendința să-și încheie socotelile cu viața în termen de 3 zile lucrătoare din momentul savurării.

Dacă și tu erai pe cale să gătești ruladă cu banakles sau prăji-prăji cu banânuri, fă-ți degrabă cele 7 cruci regulamentare și mulțumește-i lui Ciustale Cuviosu, Îngeru Protector al Celor Care Vrea să Halește Chec. Erai pe cale să îți vii singur de hac și să ginești murire fără ca măcar să știi cu ce te-ai otrăvit!

Stai fără teamă, micul meu cititor naiv. Cu ajutorul înțelepciunii străbunilor mei și a experienței mele în ale ciorditului de sfeclă, te voi călăuzi către lumina desăvârșirii culinar-gastronomice depărtării de scârboșitorul chec cu banane!

1. Te voi învăța să faci din mister cunoaștere,
2. Din greșeală lucru bun,
3. Din păcat virtute,
4. Și din întuneric ciorapi.

Știu că ar trebui să te-nvăț să faci din întuneric lumină, dar uitându-mă la piedestalurile tale biologice — sau la soclurile materiale ale ființei tale, dacă îmi permiți metafora — observ că sunt acoperite în mod neregulat. Nu îmi place să-mi jignesc cititorii, dar frate, ciorapii tăi arată ca Iulius Cezar după cele 50 de lovituri de cuțai.

În numele a tot ce este bun în lumea asta, am să te rog să-i schimbi.

Împotrivește-te checului cu banâne, indiferent cât de caterincă sună cuvântul „banâne”!

E greu să lupți cu ispita, dar checul cu banane nu o să te aducă pe calea cea dreaptă! Fiecare îmbucătură din nedemnul dar pufosul chec cu banane te va afunda în păcat, și fiecare înghițitură va mai adăuga un buștean sub cazanul în care îți va fierbe sufletul necuviincios!

Ia aminte bine, micule prieten. Lasă-te de groaznic de păcătosul chec cu banane. O să faci râie la suflet de la el.

Du-te mai bine și ia-ți o cașcaravetă de-aia bengoasă cu coviltir și fă-te taximetrist de morți.

Ghid ultra-scurt: Cum să fii taximetrist de morți!

E greu până îți faci o clientelă, dar dup-aia totul e ușor și fresh ca borșul cu ciulini!

Până să ajungi să șofezi prin străzile vibrante ale Vegas-ului cu rămășițele pământești ale lui Elvis pe bancheta dindărăt, va trebui să o iei de jos. De foarte jos. De sub pământ, vreau să zic.

Du-te-n cimitir cu o cazma, îmbată-l pe paznic (cu o izbitură de cazma în ceafă, eventual, sau cu o felie de chec cu banane bătrână și rigidă ca morții de sub voi) și pune-te pe găsit clienți. Clienții, îndeobște, se găsesc la 5 sau 6 metri sub pământ, așa că sapă de zor și o să dai de minim unul, în formă mai mult sau mai puțin cartilaginos-descompunătoare.

Înainte să îl bagi în mașină și să-l plimbi, uită-te pe crucea lui să-i afli numele. Clienților le place să vadă că le știi numele! Când îi vei da brânci din mașină la sfârșitul călătoriei, ai șanse să primești mai mult ciubuc dacă folosești numele clientului în formula de cerșeală: „Până aici v-a fost, domnule Vadim Tudor. Scoateți paralele!„.

Evident, unii dintre ei or să se cotească; ba că și-au uitat portofelul în coșciug, ba că nu le-a mai venit pensia de când au murit… ba că au dat fiecare lețcaie individuală ca să înlocuiască cozonacul de la propria pomană cu un frumos exemplar de chec cu banane.

Da’ e bine și așa.

Ia-l în cârcă și cară-l pân’ la facultatea de medicină. Găsește p-acolo un student în primul an la specializarea aia de doctor care scormone prin morți, și vinde-i-l drept manechin de studiu. Minte-l că-i din gumă și placaj, și că mirosul autentic e de fapt un șprei extrem de scump. De la Paco Ciolanne, sau Hugo Sconcs.

Acum du-te și ia-ți cheile de la dric. O să te-mbogățești de n-o să-ți vină să dai crezare portofelului. O să-ți permiți să-ți iei mai mult chec cu banane decât avea unchi-tu Sfârlează purici în geacă și păduchi în pieptăn.

········································ ❤ BONUS ❤ ········································

Aud din ce în ce mai mulți bostani spunând că „IO NU MERG CU MAȘINA CĂ DAU O GRĂMA’ DE BANI PĂ GAZ, IO MERG CU BICICLETA LU’ TATAIA CĂ CONSUMĂ ZERO LITRI LA SUTĂ ȘI E MOV ȘI CU NEOANE, CÂND MĂ VĂD GAGICILE CU EA ZICI CĂ L-AU VĂZUT PĂ RAMBO!!”…

Așa că azi le dedic un picuț de matematică pentru bostani.

Bostanul biciclist de rând are, în medie, undeva la 72,5kg (bostanul feminin are mai puțin iar cel masculin mai mult, da’ cam asta-i media aritmetică).

Conform Livestrong, 10km de pedalat consumă 300 de calorii, deci 100km ar trebui să ardă de 10 ori mai mult.

300 cal x 10 = 3.000 cal

Asta înseamnă că, pentru a parcurge 100km, bostanul de rând trebuie să consume 3.000 de calorii. Dar, așa cum nici benzina (sau, ca exemplu aleatoriu, dezgustător-dizgrațiosul chec cu banane) nu e moca, nici caloriile nu sunt.

Așa că hai să luăm ca sursă de calorii laptele. Conform Wikipedia și site-ului guvernamental al nepopularului stat-enclavă Cetatea lu’ Chec cu Banane, 100g de lapte conțin 42 de calorii.

Asta înseamnă că, pentru a obține cele 3.000 de calorii, bostanul biciclist este nevoit să se adape cu 7,14 kile (nu litri, kile!) de lapte. Calculul matematic este următorul:

Un kil are 1.000 de grame în el. => Un kil de lapte are de 10 ori mai multe calorii decât 100g de lapte. => 42 x 10 = 420 cal per litru de lapte.

3.000 cal : 420 = 7,14 kile de lapte

Conform Milk SA, 1 kil de lapte = 1,031 litri de lapte. Asta înseamnă că 7,14 kile de lapte = 7,36 litri de lapte.

Cât costă un litru de lapte?

Păi la magazinul din colț, de la țigani, un litru de Fulga e 4 lei. Adică 7,36 litri ar veni 29.44 lei.

Asta înseamnă că deplasarea cu bicicleta pe o distanță de 100km te costă 29,44 lei RON, plus/minus o felie de chec cu banane.

Cât înseamnă asta în benzină? Păi azi, 24.10.2013, pe PrețBenzină.ro, s-ar părea că cea mai ieftină benzină este la Petrom, cu 5,51 lei pe litru.

29,44 RON : 5,51 RON/l = 5,35 l (am exclus de aici variația cursului BNR la chec cu banane pentru că este una neglijabilă; checul avec du banânuri are o evoluția valorică relativ constantă și previzibilă, și orice comentator sportiv care a halit colivă de la Stalin știe cât va valora 1kg de queque qu banane în 2093)

La prețurile de astăzi, 24.10.2013, mersul cu bicicleta consumă echivalentul a 5,35 litri la sută.

Vreți să vă dau câteva exemple de mașini care consumă mai puțin decât o bicicletă în regim de conducere mixt (datele sunt cele oficiale ale producătorilor pentru modelele din 2013)?

• BMW Seria 5
• Audi A6
• Jaguar XF
• Mitsubishi Lancer
• orice mașină compactă, cum e Dacia Logan…
• …majoritatea mașinilor din clasele medii și mari…
• …plus câteva SUV-uri precum Mazda CX-5 și Mercedes GLK.
• Și să nu uităm de viitorul Bugatti Veyron Vitesse pe care îl voi cumpăra și-l voi modifica să meargă cu amestec carburant pe bază de chec cu banane.

Practic, singurele mașini cu care mersul costă mai mult decât cu bicla sunt SUV-urile de neam prost, limuzinele și mașinile sport.

Atât am avut de spus despre minunatul și în același timp demonicul chec cu banane.

The post Plecați bine urechea: Părerea împăratului Cezar despre periculosul chec cu banane! appeared first on Manta Eduard. Cronici de cămătărie sprintenă..

În 1985, îndepărtatul meu fratello Nicholas Ceașcă a dinamitat intrarea dinspre Mioveni într-un tunel de pe sub munți (colocvial cunoscut drept Tunelul din Bucegi). Tunel săpat de nemți cu mâna noastră acum fix o sută de ani, planul lor inițial fiind să scobească un hău orizontal de vreo 100km prin munte și să îl boteze Autostrada Brașov-Rotterdam-Bastârcu Dindărăt. Nu le-a ieșit, că l-a bombat Ceașcă. Dar intenția contează.

Nimeni nu știe ce se ascunde în faimosul Tunel din Bucegi. Secular-umaniștii zic că fantome și moroi și chineji care cântă șlagăre la ciușcă acustică, în timp ce io și alți nebuni zicem că acolo sunt cu siguranță pietre și pământ.

Nu putem să sprijinim ipoteza noastră cu dovezi fotografice pentru că nu riscăm să fim capturați și torturați de pietre și să facă pământul și lichenii experimente odioase pe noi. Nu vreau trei burice și îmi stă bine cu doar două urechi; una în plus ar cam strica echilibrul vizual. De-aia n-are nimenea pateu în el să se avânte în Tunelul din Bucegi.

Lăsând la o parte faza cu Tunelul din Bucegi, haideți să vorbim despre tunel.

Despre Tunelul din Bucegi.

Era odată un neamț pe nume Aghioj Slugănștein. Neamț-neamț, de la căciula evreiască rotundă de pe cap și până la ciubotele cu iscălitura lui Einstein, care pretinde că i-ar fi fost coleg de concentrare într-un șlagăr (un șlagăr de concentrare, sper că se înțelege; nu un șlagăr de ciușcă acustică cântat de chinejii de mai sus).

Aghioj lucra la Tunelul din Bucegi pe post de râmă. În funcție de abilitățile de scurmător, fiecare muncitor primea câte un titlu, dar majoritatea erau râmași sau cârtițători. Obligația lor era de a râma fără să cârtească. Cine crâcnea, se alegea cu o sapă peste ceafă și i se tăia din leafă. Și îl înjurau de mamă.

Aghioj, însă, a descoperit acolo niște viermi și i-a ascuns sub salopetă, plănuind ca atunci când nu îl va vedea nimeni să îi scoată și să-i frigă ca pe berbecuți, continuând bineînțeles prin a se ospăta ca un aristocrat din ciocănelele și costițele lor de viermișori de munte. Deja își făcea planuri despre cum îi va frige tâlhărește la proțap, tăvălindu-i sănătos prin mujdei cu oțet și pesmet, asezonându-i într-un rafinat final cu apă cu mucegai. CE OSPĂȚ, DOMNULE DRAGĂ!!

Numai gândul la festinul domnesc care îl aștepta îl făcea să-și piardă cheful de muncă la Tunelul din Bucegi și să saliveze pe urechi de poftă. Simțea deja căldura și freamătul sățios al viermișorilor la el în pântece, și gustul răcoritor al apei cu mucegai pe gâtlejul său care practic se scorojea de nerăbdare în așteptarea fripturii și a licorii.

Aghioj lăsă cazmaua din mână, își scoase un volum de fabule de sub căciulă și începu să citească. Erau fabule în română și el era neamț, dar vulpenhossen șrich struguren acres, câinelhauer șrich câțellen, greierfurt șrich furniken.

Era ora prânzului pentru muncitorii-scurmători din Tunelul din Bucegi și bucătăresele veniseră la ei cu platouri pline de wurști, grătar, mititei și ciulama cu vreascuri de găină, dar Aghioj le refuză politicos. Nu voia să-și strice pofta.

Și în timp ce colegii lui mâncau lebăr cu ghebe și gambe de vițel la tavă, rulouri de tocătură învârtită prin șoric și pizza cu creste de varan de Komodo și subraline de purcea… lui Aghioj al nostru tot la viermi gându-i stătea.

Prin salopetă-i cauta, îi dezmierda și-i număra, și încerca a se abține a-i mânca… însă arătau prea bine, gura apă îi lăsa, ochii lacrimi îi curgea, nasul i se înfunda, poftă mare-l cuprindea, și o foame de-i zvâcnea inima, biata de ea. NU PUTEA A REZISTA!

• Îl măcina tentația, papilele-l subjugau și friptură îi cereau.
• Friptură de viermi răzleți, dezosați și suculenți.
• Fierți în apă de canal, presărați cu leuștean.
• Afumați la fum de lemn, cu compuși cancerigeni.
• Perpeliți în mușchi de mânz și călcați de troleibuz.
• Rumeniți de șapte ori pe altarul zeilor.
• Marinați un sfert de veac în saliva lui Bendeac.
• Frăgeziți cuprinzător cu ciocanul percutor.
• Bălăciți în var nestins și de lighioane lins.

Înmuiați extrem de bine într-o baltă de toxine, și murați în spuma mării după data expirării.

Injectate cu smântână și tulpini de mătrăgună și pictate cu muștar întru doliu național.

Savurați cu biscuite și tacâmuri ruginite, măturați de pe pridvor cu o coadă de topor, subțiați cu răngi fierbinți de să-ți treacă printre dinți.

ÎMPUȘCATE FĂRĂ ȚINTĂ CU UN PROIECTIL DE FLINTĂ, CIURUITE FĂRĂ MILĂ CU ALICI DE CARABINĂ, ÎNJUNGHIATE ÎN STOMAC CU O SPLINĂ DE GÂNDAC, ȘI LOVITE DE UN TREN CU TRINITROTOLUEN.

BOOM!

Haha!

The post Ce mistere ascunde, oare, Tunelul din Bucegi? appeared first on Manta Eduard. Cronici de cămătărie sprintenă..

Pe Argeș în gios
Pe un mal frumos
Un moșneag chelbos
Molfăia un os. Adică nu el, câinele lui.

Îl chema Azor
Și era dihor. Adică nu era dihor, că era câine.

Deci îl chema Azor
Și NU era dihor,
Da’ să mor io dacă nu părea dihor după miros. Dar asta-i altă baladă.

Stăpână-su Manole era comentator sportiv
Și toată lumea-l evita căci era prost și guraliv.
Dar mai ales bețiv.
Practic vorbind, era alcoolic anonim. Dar hai să nu ne încurcăm cu detaliile.

Și într-o zi când se uita pe câmp după ciuperci,
Veni un preten de la birt și-l întrebă de meci.
—”Ce meci mă, ești prost?” îl insultă Manole, rozând nervos un os. Adică nu el, câinele lui, cum am zis și mai devreme. Dar Manole era nervos oricum.

—”Cum ce meci, Manole dragă, îți arde de miștou?”,
Răspunse pretenul bețiv borându-și în sacou.
—”Nu-mi arde de mișto, Cornel, și ai grijă ce spui…
Să nu mă faci să caftesc în postul Paștelui!”

Manole se-ndreptă spre el și-l luă de ochelari.
—”Diseară-i meci Speranța Huși cu Ocna Rovinari!”
Îi spuse tremurând Cornel, scăpându-se pe el.

Manole se uită la el și lăsă în pace,
Dar îl legă de un copac și merse să se-mbrace.
Avea tricou aproape nou cu Ocna Rovinari,
Dar pantalonii-i erau strâmți, așa că-și luă ițari.

Și cum mergea Manole către stadion, dădu de un cârd de draci care purtau tricouri cu Speranța Huși. Erau netunși, nerași, și cu nămol pe craci.

—”Ce ați făcut, mă, de v-ați șfârlit pe craci?” îi întrebă Manole pe boraci.

—”Am alergat un meci întreg să dăm și noi un gol,
Dar parcă se ferea de noi al dracului balon!
Iar spre final ne-am speriat și-am luat-o la picior
Să nu ne spargă în bătaie domnu’ antrenor.„.

Atenție: Secvența următoare descrie niște întămplări șocante și a fost exclusă din varianta oficială a baladei (dar eu am păstrat-o în Monastirea Argesului Rezumat pentru că-s un nenorocit)

Manole îi luă la el acasă și le dădu rachiu de mesteacăn se se îmbete, după care îi tranșă și îi vându în Marea Britanie pe post de carne de cal. Nevastă-sa Ana, văzând cele întâmplate și simțindu-se părtașă la crimă, se duse să-și mai ia niște cercei. În tot acest timp, Manole coborî în pod să își aducă ciubotele cu motocei de puf și cei doi încinseră o horă bătrânească pe ulița satului și dansară de le sări coloana cervicală din vertebre.

Spre dimineață, Manole își luă bicicleta și se duse la marginea satului după colivă de la unchiul său Hălugă, care murise de vreo patru zile fără știrea nimănui. „Al naibii boșorog!„, își zise Manole descoperind mortul aproape descompus în casă. „A murit și nu a zis la nimenea, ca să nu îi luăm noi moștenirea!„.

După ce-i fură din casă tot ce apucă, Manole se sui din nou pe bicicletă și pedală spre casă pe un drum neobișnuit de neted.

—”Bă da’ de ce-i drumu’ ăsta așa neted, că până acuma trebuia să ai suspensii hidraulice la bicicletă ca să nu-ți frângi ciolanele prin gropile de pă drum!?!?„, îl întrebă Manole pe un nene cu mustață.

—”Păi mai știi noaptea trecută când ai încins horă cu nevastă-ta pe uliță și tu ai adormit beat mort în șanț?”

—”Da, frumos a mai fost!”

—”Nevastă-ta n-a mai avut loc în șanț că erau marcate locurile de somn pentru bețivii satului, ăia care plătesc chirie la Primărie pentru ele. Așa că s-a culcat într-o groapă din asfalt.”

—”Așa, și apoi…?”

—”Păi a venit dom’ Primaru’ azi de dimineață și le-a asfaltat pe toate, că vin alegerile și e băiat bun. A zis că o să ieftinească șprițul la cârciuma lu’ Pomag dacă îl votăm, și a zis că dacă iese iar primar o să aibă grijă să nu mai pună Pomag apă de baltă în pufoaica de la cârciumă, să achiți 5 sticle de pufoaică și să te îmbeți cât pentru 3.”

—”Și adică a asfaltat craterele de pe uliță cu nevastă-mea cu tot?”

—”Da. Vii să bem?”

—”Vin! Cum să nu vin!?”

Și se duseră să bea.

„Și așa s-a încheiat

Monastirea Argeșului Rezumat.”

The post Monastirea Argeșului, mai la ‘șto. appeared first on Manta Eduard. Cronici de cămătărie sprintenă..

Întrerup programul obișnuit ca să menționez că sunt o nenorocenie de om. Un bătut în șăpcălie. Un peruș olandez cu gușă penată. Scriu un articol despre viața în Coreea de Nord și despre porcul biped care joacă țara aia de amărășteni pe degete, în loc să muncesc. Și am de muncă luna asta la studio de să borăsc muncind, pentru bani de să borăsc numărându-i. Și totuși mi-e lene. Prefer să îmi mângâi gușa penată de papagal olandez menționat anterior și să scriu. Fir-aș eu să fiu de puturos ce sunt.

Voi începe articolul de astăzi cu imnul unei țări mici și nasoale în care poți fi mândru că nu te-ai născut. Este un fel de stat cu oameni galbeni tunși castron, pe undeva prin dosul spiritual al Asiei. Să începem să vorbim despre… viața în Coreea de Nord.

Imnul este un reggae chinezesc la tubă, cu acompaniament la țigară electrică (un instrument cu clape în care dai cu niște bețigașe până-i deformezi filtrul). O traducere aproximativă a versurilor ar fi aceasta:

„Să-l preaslăvim pe Kim Jong-un
Cel cât o scroafă de grăsun.
Halește ceafă de curcan
La Phenian…
Al dracului grăsan!…”

Nota traducătorului: Phenian este capitala Coreei de Nord. Pentru cei care habar n-au ce-i aia capitală, e orașul ăla mare în care se întâmplă chestii, cum e la noi în România Nehoiu de Jos.

Viața în Coreea de Nord nu e cu mult diferită de traiul european standard, de la lipsa hranei până la obligația ca toți oamenii să fie tunși la fel și să poarte uniformă zi de zi, noapte de noapte. Un lucru la care ne-au luat-o înainte nord-coreenii este tratarea cu seriozitate a drepturilor omului. Aceștia chiar au construit lagăre de concentrare, în care oricine are o părere opusă regimului este invitat cu căldură să își exprime propria opinie în mod absolut liber, fără să aibă vreun motiv să se teamă pentru viața lui sau ceva de genul ăsta.

Liderul lor poartă oficial titulatura de Dictator, dar de fapt e doar un băiat grăsunel și foarte de gașcă, după spusele poporului care n-are încotro. Îl cheamă Kim Jong-un, dar printre slujnici și prizonieri este cunoscut sub numele de Vasile-cin’sute-de-kile.

Dar știe cineva cum a luat ființă Kim Jong-un?

Într-o zi, după ce terminaseră de descoperit elixirul vieții nesfârșite (care se vinde acum în piețe sub numele de „Viața în Coreea de Nord — Varianta nesfârșită (∞)”) și inventaseră vaccinul împotriva râiei la subrale, unul din savanții de la Institutul de Cercetare Farmaceutico-Nucleară de la Phenian intră beat mort în laborator cu un pahar de bere în mână, se împiedică de papucii lăsați de un prost la intrare, căzu direct în față, își așeză dinții la loc, dădu berea pe gâtlej și zise: „BĂ FRATE HAIDE SĂ CLONĂM UN PORC!!„.

Zis și făcut. Dar cum nu au găsit un porc întreg și nevătămat pentru că populația nord-coreeană nu are acces la carne, au fost nevoiți să ciordească din carmangeria Dictatorului două jumătăți de porc, pe care le-au lipit un pic cam greu pentru că erau de la porci diferiți, concluzionând după multe ore de mânuire a rolei de scoci că „LĂSAȚI BĂ CĂ MERGE ȘI AȘA„.

Au încropit la repezeală un aparat de clonat, au băgat porcul într-un cilindru criogenic și au dat Enter.

Rezultatul a uimit pe toată lumea. Prima clonare a unui porc din istoria științei a fost un succes!

• Au luat clona în brațe
• …s-au uitat la ea…
• …au tuns-o castron…
• …și au dus-o la dictatorul de atunci, care a adoptat-o drept propriul fiu și i-a pus numele de Kim Jong-un!

Mai multe nu știu, pentru că eram oarecum beat și nu am apucat finalul filmului, dar îmi imaginez că Kim Jong-un ăsta s-a căsătorit cu o purcea și au făcut mulți godaci la fel de coreeni ca ei, pe care probabil i-am mâncat acum vreo două-trei Crăciunuri. Șoricul lor era fraged dar nu-l pârliseră ca lumea și era păros rău de tot, trebuia să-l epilezi ca să îl poți vârî în gură. Dar per total mi-a plăcut, eu sunt mare amator de șoric.

Întrerupem acest cutare pentru că viața în Coreea de Nord e un fel de ustale cu șoric și fără sens.

Și, ca să nu mai aibă absolut nimic sens, o să-l invit în platou pe savantul beat menționat cu cinci paragrafe în urmă ca să vă adreseze o întrebare…

„AUZI MĂ, DA’ ȚIE ÎȚI PLACE ȘORICU’???”

The post Viața în Coreea de Nord și… ȘOC! Cum a ajuns pe lume Kim Jong-un — Dezvăluiri de la un moș nebun din Dorohoi! appeared first on Manta Eduard. Cronici de cămătărie sprintenă..