Rochiile de mireasă Elena Della Rocca poartă amprenta unui concept ce reuşeşte să treacă printre ani fără a căpăta patina timpului trecut. În imaginile următoare sunt prezentate rochii de mireasă din colecţiile anilor trecuti, 2008, 2009, ce susţin afirmaţia de mai sus.

[sursă imagini]

Am vorbit mereu despre importanţa personalizării accesoriilor folosite în cadrul unei nunţi sau a unui eveniment ce implică un buget limitat, asta şi pentru că pe lîngă reducerea unor cheltuieli inutile, factorul personal este cel care dă culoare unui eveniment. În continuare sunt prezentate cîteva din lucrarile pline de orginalitate ale Yuliei Brodskaya, lucrări realizate doar cu hîrtie, lipici şi panglică. Nu-i aşa că te inspiră?

Numele Caroline Castigliano a devenit sinonim cu “chic” şi lux, multe din creaţiile cu acest nume fiind purtate de celebrităţi în cadrul unor gale sau chiar pe vestitul covor roşu. Colecţia Relaxed Glamour lansată pentru 2010 – 2011 ne prezintă rochii de mireasă deosebit de elegante, cu linii simple şi clasice. Atît broderiile cît şi accesoriile sunt folosite discret şi cu bun gust.

[sursă imagini]

Şi pe timpul lui Ceaşcă oamenii se uitau în ceaşcă, dar din cu totul alte motive decît cele din acest articol. Mai jos sunt prezentate cîteva fotografii cu arta din cafea. În ţări unde cafeneaua nu e locul unde te duci cu Porsche-ul 911 şi nici nu îţi laşi A-ul, Z-ul, X-ul sau Q-ul să ocupe jumătate de stradă ce va deveni mai apoi izvorul de născare al sudumelor scurse din guri de soferi pe autobuze ce vor fi nevoiţi să se strecoare pe lîngă eticheta ta socială, ai toate şansele să primeşti cafeaua servită cu artă cu tot. Un domn ne arată cum arta stă în gură de ibric. Din ce în ce mai mulţi consumatori de cafea (sau ceai japonez) se joacă de-a Durrer-ul de lapte în cafeaua cea întunecată, iar rezultatele sunt chiar grozave. Unii mănîncă arta pe pîine, alţii o sorb din cafea. Ce contează? E cool_inar! :)

[sursă imagini]

Astăzi, unele dintre cele mai scumpe magazine sunt cele care au ca obiect de activitate comercializarea produselor pentru decoraţiuni interioare, de la lămpi, vaze, la tot felul de accesorii, mai mici sau mai mari, ce pot da căminului nostru o notă cît mai “personală”. Am pus ghilimele pentru că mi-a sunat mereu straniu acest cuvînt în asocierea de mai sus. Este adevărat, nu ne-am născut toţi cu mustaţă de Dali sau cu zvăc de încheietură de mînă a la Picasso, ca să ne decorăm casele în adevăratul sens al cuvîntului “personal”. Totuşi, fotografiile următoare arată că joaca poate naşte mai mult decăt jucării. Cu ceva timp investit, inspiraţie şi multă personalitate, casa noastră poate căpăta o notă personlă ce nu poate fi ataşată vreunui cod de bare.

[sursă fotografii]

Se ţine în fiecare an la templul Sensoji din Tokyo, avînd o tradiţie de peste 400 de ani. Luptători de sumo, amatori, ţin bebeluşii în aer şi se străduiesc să-i sperie pentru a-i face să plîngă, în timp ce un judecător decide care copilaş a plîns mai tare şi mai mult. Se consideră că prin acest plîns indus, demonii sunt alungaţi de lîngă copii, şi de asemenea, că ar avea niscaiva tendinţe curative. În acest an, au participat 80 de copii, toţi avînd sub un an de zile de la naştere.

Mi-ar plăcea să fie o versiune şi pentru adulţi, unde noi ca naţie, la cît de plîngăcioşi suntem, am fi fruncea lu’ lume. În cazul în care s-ar nimeri vreunu puternic abţinut, în loc de luptătorii de sumo amatori, am trimite nişte politicieni (ei oricum sunt by default amatori profi, adică profesiunea dumnealor constă în a fi amatori cît e ziua de lungă), şi dacă nici aşa nu se rupe zăgazul cerurilor de lacrimi, atunci i-am pune pe cei de la taxe şi impozite să-i sperie.

Partea proastă din scenariu este că pe noi, spre deosebire de bebeluşii din japonia, nu ne mai ia nimeni din mainile lor.

[sursă imagini]

In urma cu cîteva săptămîni, IKEA şi-a promovat noua colecţie de produse într-un mod cît se poate de original. Pentru două săptămîni, staţiile de metrou din Paris, mai exact St. Lazare, Champs-Elysées Clémenceau, Concorde şi Opéra, au fost mobilate cu canapele şi lămpi IKEA. Pe lîngă promovarea în sine a produselor, motivul care a stat la baza acestei campanii de marketing are legatură cu rezistenţa şi calitatea produselor comercializate de firma suedeză.

[sursă imagini]

Culture Bridal Couture este un nume relativ nou în lumea modei dedicată rochiilor de mireasă, dar s-a remarcat rapid prin originalitate şi mai ales încercarea de a surprinde motive tradiţionale, fie ele japoneze, orientale, greceşti, aborigene, indiene sau europene. De altfel, întreaga colecţie dedicată acestor motive poartă un nume inspirat: “Culture Shock”. Astfel, Culture Bridal Couture reuşeşte să integreze într-o ţinută de nuntă, de eveniment, elemente pe care altfel poate cu greu le-ai fi asociat cu rochia de mireasă, şi mă refer aici la sari-ul indian sau kimono-ul japonez, ca să dau doar două exemple. Fiecare rochie este lucrată manual şi costă între 3000$ şi 7000$.

[sursă imagini]

Ugo Zaldi este un nume des întîlnit în magazinele high-end dedicate ţinutelor de seară, avînd de altfel peste 300 de magazine de desfacere în întreaga lume. Pentru primăvara-vara anului 2010, rochiile de ocazie marca Ugo Zaldi sunt ca de obicei, extrem feminine, multe dintre ele acoperind posibilele defecte de talie. Rochiile lungi sau scurte, vaporoase ori mulate, sunt caracterizate de o simplitate elegantă, materiale delicate şi linii ce fac să stea timpul în loc, ceea ce în lumea modei este chiar un deziderat. Iată cîteva modele din colecţia mai sus amintită:

[sursă fotografii]

Intre rochia de mireasă şi diamante este o stransă legătură. Simbolul rochiei de mireasă pleacă de la ideea purităţii şi prin urmare era imposibil ca decoraţiile cu diamante să nu-şi găsească locul într-un astfel de obiect vestimentar. Carolina Herrera şi-a lansat colecţia de rochii de mireasă pentru primăvara anului 2010 la Tiffany & Co. , unul din cele mai importante nume de pe Fifth Avenue (New York). Fireşte, rochiile sunt decorate cu bijuterii marca Tiffany & Co. Fiecare rochie poartă numele unui artist, după care de altfel ni se spune că a fost “inspirată”. Nu ştim dacă Claude Monet, Francisco Goya sau Gustav Klimt au gustat inspiraţia, dar cert este că rochiile au o linie distinsă, uşor retro, şi te fac să te întrebi asemenea altora: “dacă ai o astfel de rochie de mireasă, la ce îţi mai trebuie o nuntă?”

[sursa imagini]