Am pornit cu masina la 7.45 dimineata. Am ajuns la telescaunul de la Muntele Mic pe la 11.00, de unde am inceput sa urcam pe jos, de la cota 730 m (telescaun plecare) la cota 1530 m (telescaun sosire) – diferenta de nivel: 800 metri.

Traseul a urmat soseaua asfaltata ce merge de la telescaun plecare pe platoul de la Muntele Mic. Primele 15 minute am mers pe drum, dupa care am inceput sa scurtam, prin padure, serpentinele drumului.

Mai jos aveti traseul aproximativ. Planuiesc sa-mi cumpar un GPS logger pentru ca, pe viitor, sa trasez cu certitudine maxima traseul urmat.

Traseul turei de iarna prin zona Muntele Mic

Linia de culoare verde arata traseul telescaunului (durata de parcurs: 45 minute, fiind cel mai lung traseu de telescaun din Romania). Cu rosu este traseul turei de iarna.

Primul segment l-am strabatut pe drumul asfaltat, acoperit de zapada. Al doilea segment (tot rosu) am “taiat” prin padure, urmand in general traseul stalpilor de beton, care duc cablurile de curent electric.

Dupa al doilea segment rosu am continuat urcand si apoi coborand o culme, prin padure, fara a urma un traseu sau o poteca (acolo sunt facut fotografiile cu mine, uracand in padure). Acesta este segmentul albastru de pe harta de mai sus.  Intrarea in acest segment apare intr-o fotografie cu un drum si trei linii rosii, care arata traseul de atac prin padure.

Din pacate, cand am vrut sa coboram din nou pe drum, tot segmentul era format dintr-o rapa de aproximativ 7 m inaltime, care facea foarte dificila coborarea. Pentru a nu ne accidenta, am revenit pe urmele noastre pana la punctul unde am parasit drumul (din nou urcand si coborand versantul respectiv).

Am continuat pe drum, traseul insemnat cu galben. Acest segment (traseul albastru, dus-intors si traseul galben) ne-a costat cam o ora.

Am continuat, urmand drumul (traseul rosu ce continua traseul galben), apoi am inceput sa “taiem” serpentinele, prin padure (urmatorul segment rosu).

Am taiat printr-un platou, apoi prin padure (urmatoarele segmente rosii) pentru a continua pe drum. Pe platoul alpin am taiat ultima serpendina care devia puternic spre dreapta, apoi am reintalnit drumul si l-am urmat pana la telescaun, unde am ajus la ora 15.55.

Pe parcursul traseului am facut pauze de 5-10 minute, pentru a incalta/descalta rachetele de zapada, in functie de traseul. Flaviu are rachete TSL speciale pentru urcat pante, iar eu am folosit rachete manufacturate de mine, dupa un design folosit de trupele de vanatori de munte elvetieni din al doilea razboi mondial (Swiss Army Snowshoese). Tinand cont de designul grosier si materialele rudimentare (bucati de lemne, coltare de metal, totul asamblat cu suruburi de lemn), rachetele s-au comportat admirabil pe teren, permitandu-mi sa merg prin zapada de 35 de cm adancime si sa urc pante de 50 de grade. Voi scrie un articol separat despre folosirea acestor rachete si un tutorial despre constructia lor.

Mai jos aveti imagini din tura. Sunt cateva imagini cu urme pe zapada, ale celor doua tipuri de rachete (ale mele au urme mai scurte, sunt cele din dreapta), pe pante intre 35 si 50 de grade. In ultima imagine se vede cum coarda de prindere a rachetelor a intrat intre toc si corpul bocancului, ceea ce a facut bocancul inutilizabil.

A fost o tura superba. Vremea insorita a fost un bonus binemeritat. Am ramas cu amintiri deosebite si cu promisiunea ca ne vom intoarce in zona, pentru alte trasee.

[View with PicLens]

• un scurt istoric al localitatii Crisan
• informatii despre ocupatiile locuitorilor din Crisan
• care sunt aptitudinile pe care le folosesc localnicii atunci cand pleaca la pescuit in inima Deltei
• ce mamifere, pasari, pesti si alte animale pot fi consumate, in situatii de supravietuire, daca te gasesti in Delta
• ce plante sunt comestibile
• ce plante medicinale se gasesc in Delta
• care este caracteristica climei in Delta
• care sunt pericolele care pot pandi un turist in Delta
• ce recomandari pot fi date unui turist care vine in Delta

In timpul interviului am aflat lucruri interesante, dar in acelasi timp ingrijoratoare, despre situatia actuala din Delta:

• reducerea recoltei de peste, de la an la an
• poluarea accentuata, cu sticle de plastic, care apare chiar si in interiorul Deltei
• incercarea tot mai dificila de a vedea pasari in Delta si cauza acestui fenomen ciudat
• care este cel mai mare fenomen perturbator in Delta (pentru pasari si pesti), aparut odata cu ultimii ani

In timpul interviului veti viziona imagini realizate de mine in Delta, cu ocazia deplasarii mele pentru documentare, pe care am realizat-o in decembrie 2010.

Va urez vizionare placuta!

Informatii importante pentru turistii care viziteaza Delta Dunarii from Darius Hupov on Vimeo.

Va invit sa vizionati minunatiile Deltei, de care atat de putini dintre noi s-au bucurat.

Beautiful Danube Delta in December from Darius Hupov on Vimeo.

Aceste surse sunt folosite extrem de rar de localnici, care s-au obisnuit sa se aprovizioneze de la magazinele din sat. Cu toate acestea, in trecut, mai ales in vremuri de foamete, au fost folosite intens.

Vizionare placuta!

Ce poti sa mananci in Delta Dunarii, in situatii de supravietuire from Darius Hupov on Vimeo.

Va propun un album cu cateva din cele peste 500 de fotografii pe care le-am facut cu acest prilej.

Delta Dunarii, decembrie 2010

In cadrul cursului a avut loc un seminar cu titlul “5 elemente- Supravietuirea in iarna”, care a avut o parte teoretica si una practica.

Partea teoretica a cuprins o prezentare despre:

- prezentarea generala a principiilor teoriei “5 elemente”
- “regula celor trei” in supravietuire
- cele cinci mecanisme de pierdere a caldurii
- cum te imbraci iarna (regula straturilor multiple)
- ce iei cu tine intr-o excursie de iarna (de cateva ore, tura de o zi si tura de mai multe zile)
- cum faci focul iarna
- cum iti construiesti un adapost individual, iarna
- metode de semnalizare a prezentei, iarna
- consideratii finale

Partea practica a constat intr-o iesire de doua ore, in teren, ce a continut:

- orientarea in teren (identificarea pozitiei, identificarea reperelor vizuale) folosind busola si imagini din satelit (Google Maps)
- urmarirea unui traseu in teren, prestabilit, folosind busola si imagini din satelit
- aprinderea focului in zapada (comparatie intre stick-ul de lemn vegetal si o “cutie de foc”, realizata de mine)
-continutul rucsacului pentru o tura de iarna de cateva ore

Referitor la aprinderea focului in conditii de zapada, folosind metode variate, am in plan scriu un articol, in care voi detalia si conceptul “cutiei de foc”, imaginata si realizata de mine, care poate arde direct pe zapada, timp de aproximativ 15 minute. Evident, nu e recomandabil sa faci focul direct in zapada  ;)

Mai jos aveti imagini de la curs.

[View with PicLens]

Pasiunea mea pentru munte, pentru iesiri in natura, e poveste veche. E una din putinele mele iubiri de tinerete care s-au pastrat pana in ziua de azi. Pe masura ce timpul a trecut, ea s-a distilat si a capatat dimensiuni noi. Astazi, pentru a fi in pas cu vremurile, ii spun pe un nume nou: “outdoor”. Vremurile moderne au adus noi preocupari, trecand spre latura extrema: supravietuirea in natura si salbaticie.

Dar orice poveste frumoasa trebuie privita in plinatatea ei, trebuie judecata privind spre radacini. Vremurile tineretii sunt cele pe care se bazeaza experienta mea actuala, sunt vremuri pe care nu le voi uita niciodata, care vor pretui deosebit in mintea si inima mea.

Din aceasta perspectiva sentimentla, impart cu voi cateva imagini de demult. Fotografiate in peregrinarile mele prin Carpatii Orientali si Meridionali, instantaneele sunt fotografiate pe film alb-negru, cu un aparat Smena, de productie Sovietica, si sunt developate de mine, intr-un laborator de amator, injghebat in baie: alte amintiri cu parfum demult apus.

Cu toate imperfectiunile tehnice, aceste imagini inseamna o parte din sufletul meu. Sunt doar o umbra a umbrei trecute, a frumusetilor pe care le-am admirat in taina, pe vremea cand muntii nostrii nu erau siluiti de sticle de plastic aruncate peste tot, pe vremea cand unul dintre putinele refugii ale sufletului era cutreierarea naturii.

In fotografii veti gasi companionul si prietenul meu drag, Roates Ovidiu, Ovi, alaturi de care am impartit acele clipe de reverie tainica. El a ramas, pana in ziua de azi, cel mai fidel prieten de drumetie pe care l-am avut, si va ramane pentru totdeauna special in amintirile mele. A plecat prematur dintre noi, luand cu el un suflet generos si mare.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Va invit in vremurile tineretii. Va rog, pasiti cu grija…

[View with PicLens]

Foto: cobradera

In 3 decembrie 2010 voi pleca in Delta Dunarii, pentru zece zile, cu ocazia unei calatorii de documentare. Plec alaturi de un prieten de familie, Nicu, mare cunoscator al Deltei, pentru ca merge acolo de 30 de ani.

Vom sta langa Crisan, pe un grind, unde se gaseste o cabana. Cabana e mult spus, pentru ca nu e locuita permanent, decat in cazul in care vin pescari acolo. Vom face tabara de baza si vom merge in imprejurimi, cu ajutorul unor prieteni ai lui Nicu. Vreau sa ajung pana la padurea Letea, cu speranta ca voi gasi cai salbatici si ca voi putea sa-i fotografiez (sotia mea este mare pasionata de cai, vezi site-ul ei, calulmeu.net).

Pe langa aparatul de fotografia,  voi lua reportofonul, pentru ca, asa cum am spus, va fi o excursie de documentare. Voi cauta sa vorbesc cu localnici si sa-i intreb despre informatii care ar putea sa fie legate de conceptul de survival:

• caracteristica generala a zonei de delta
• cum sa-ti faci adapost
• ce se poate manca (plante si animale)
• cum sa faci rost de apa
• care sunt amenintarile si cum sa te feresti de ele

Sper sa gasesc asemenea oameni, care cunosc informatiile ce ma intereseaza pe mine. Probabil va fi vorba de batani, pentru ca tinerii din ziua de azi nu mai sunt preocupati de pastrarea intelepciunii locale, legate de natura.

Daca voi reusi sa fac rost de material, voi face unul (sau mai mutle filme, dupa caz) pe care le voi posta pe internet.

Pe Yety (evident, un pseudonim) l-am descoperit intamplator, cand cautam resurse de supravietuire. Cum in Romania accentul se pune mai mult pe latura bushcraft (doar “romanul e frate cu codrul”, nu?), am cautat pe google dupa “supravietuire” si “bushcraft” si am dat de site-ul lui.
Yeti , daca am inteles bine, e din Brasov dar momentan traieste in Iasi. Ascutand tutorialul sau video despre fitrele de apa Aquamira, am auzit ca jongleaza lejer cu termeni medicali (a enumerat dintr-un foc cateva boli cu imunitate scazuta) deci banuiesc ca are la baza studii medicale, probabil e medic.
Daca ati citit deja recenziile mele mai vechi despre site-urie romanesti de supravietuire, ati observat ca scriu recenziile fara sa contactez persoana in cauza, pentru a fi cat se poate de impartial. Pana acum nu a reactionat nimeni la trackback-urie mele, sa vedem daca Yety o face
Revenin la site, el are adresa http://yety-bushcraft.blogspot.com/ si este activ din 2009. Frecventa posturilor este in medie de unul pe luna. Spre deosebire de majoritatea autorilor de blog de la noi, el foloseste tutorialele video, mai ales in ultimul timp.
Desigur, clipurile video au avantajul lor, dar nu pot fi realizate decat de persoane care au o anumita lejeritate in exprimare, iar Yety nu are probleme in aceasta sectiune. Discursul verbal curge usor, fara poticneli.
Am apreciat mult la Yety articolele despre kit-uri: de supravietuire, despre asa numitele EDC (every day carry) si despre kit-ul auto. Vi le recomand cu caldura.
Yeti e mare amator de gadgeturi, le cumpara de pe ebay (ca si mine) si le recenzeaza pe site. Un lucru mai rar intalnit este faptul ca recomanda redundanta, adica mai multe “chestii” din acelasi fel (lanterne, amnare, etc), lucru foarte la indemana pentru supravietuirea pe termen lung.
Singura mea observatie (si parere de rau) este ca Yety nu posteaza mai des. In rest, numai de bine.

Ciprian (cunoscut si ca “Cipm”)  este pasionat de bushcraft si supravietuire si intretine doua site-uri care sunt inter-linkate:

• http://ciprian-muntean.blogspot.com
• http://www.cmuntean.ro

Primul este structurat ca si blog si are articole publicate cam o data pe luna. Parte din link-urile de pe blog conduc la al doilea site, care este cel care contine cea mai pare parte din informatii.

Pe cel de-al doilea site, articolele de bushcraft sunt doar o parte din tematica abordata. Ele sunt in general tutoriale sau recenzii, facute de autor sau preluate de pe site-urile altor pasionati. Gasesti atat tutoriale cu imagini cat si tutoriale video. Mi-au placut cele doua tutoriale care descriu doua metode de a produce char-cloth (panza carbonizata), utila in aprinderea focului cu amnarul.

In plus mai gasesti articole despre iesirile in natura.

Site-ul este o buna zona in care sa gasesti articole DIY (“cum sa faci”, pentru cei care nu stiu engleza), dar trebuie mentionat ca majoritatea tutorialelor sunt clipuri video in limba engleza, deci e bine sa cunoasteti aceasta limba.