Partea buna este ca, daca dai la o parte valul de ceata care iti distorsioneaza viziunea asupra lumii permiti Luminii sa intre, sa te conecteze cu Sursa.

Related posts:

1. Virtual vs Real
2. Cat de puternic esti?
3. A vedea nevazutul

Mi s-a parut minunat, sa vezi oameni zambind in lumina soarelui. Ei vad lumea cu alti ochii, ei vad lumea asa cum e. Bucuria aceasta iti umple sufletul de lumina si speranta ca pentru a merge pe cale nu ai nevoie doar de ochii fizici sa iti fie deschisi, cat de ce e dincolo de ei.

Sa vedem dincolo de bariere si sa simtim dincolo de orice margini.

Related posts:

1. Become what you are

“Look me in the eyes” – mi se pare cea mai directa si sincera abordare pe care poti sa o ceri cuiva. Ochii sunt fereastra sufletului. Cu toate ca stiam de mult acest lucru, numai de putina vreme am experimentat personal ce vrea sa spuna acesta. A privi pe cineva in ochii si a simti felul lui de a fi a venit ca o surpriza placuta pentru mine, iar acest lucru ma duce cu gandul mai departe la un alt indemn care spune sa privesti o persoana in ochii si te vei indragosti de ea.

Va indemn sa aveti puterea de a privii in ochii, oricand si pe oricine.

Related posts:

1. Gravitatea si timpul

Mintile stralucite s-au lovit mereu de opozitia violenta a mintii mediocre.

Atat timp cat vocea ta interioara te sustine in alegerile pe care le faci, poti sa fii sigur ca drumul pe care te afli este cel mai bun pentru tine, indiferent de ceea ce vor spune altii. Calea unei persoane nu poate sa coincida in totalitate cu a altei persoane, asa cum doi oameni nu sunt la fel, tot asa si caile lor sunt altele.

Cea mai buna incurajare pe care o poti primi este chiar drumul pe care esti.

Pentru a putea alege cu claritate pasii si calea de urmat, mediteaza. Totul este spiritual, iar pentru a intra in rezonanta cu tot ce este, alege profunzimea.

Mai jos iti las o piesa care pe mine ma inalta de fiecare data cand o ascult.

Related posts:

1. Comunica cu geniul tau
2. Oglinda

Urmareste filmul de mai jos pentru a afla cum te afecteaza pe tine acest tratat.

Semneaza petitia impotriva ACTA aici si aici.

No related posts.

Avand asta in minte putem sa intelegem formula “de aur” pe care Einstein ne-a lasat-o, care spune: forta = masa * (viteza luminii) * (viteza luminii). Nu o mai vedem doar ca o formula de fizica, pe care nu o scoatem din contextul operatiilor exacte ci poate fi un indicator si poate fi aplicata in lumea spirituala.

La cum vad eu aceasta formula ne indica multe lucruri fara de care ne-ar fi mai greu sa facem fata obstacolelor. Daca luam formula pe bucati avem:

1. Forta
• reprezinta exact acea putere interioara de care vorbeam la inceput.
• este capacitatea ta de a percepe lucrurile clar
2. Masa
• nu este altceva decat propriul tau corp
• tu esti recipientul care este mai mare sau mai mic, este mai pregatit sau nu, pentru a putea primi lumina, adevatul, realitatea
3. Lumina
• totul este lumina
• adevarul este lumina

Eu ce inteleg din aceasta formula este exact ceea ce spun maestrii spirituali, ca puterea ta este direct proportionala cu nivelul tau de pregatire, cu deschiderea ta catre nou.

Related posts:

1. Umbra pretutindeni?

Domnule Basescu, te-am privit si voi continua sa te privesc cu statornica scârba. Însa, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurari care contine prostia unora, ticalosia altora si indiferenta celor mai multi a facut sa devii presedinte al tarii mele. Nu m-am asteptat nicio clipa ca, ajuns în aceasta demnitate, sa poti deveni altceva decât esti, dar am vrut sa sper ca macar vei încerca sa pari. Ma felicit ca nu am investit prea mult în aceasta speranta. Ex nihilo nihil. Dispretul pe care ti-l port e lesne de argumentat: reprezinti suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fara a avea macar una din însusirile admirabile ale acestui popor.

Vreme de sase ani am trait o neîncetata stupoare, colorata când si când cu indignari sterile ori revarsari gastrice provocate de conduita ta.

Vreme de sase ani, multi dintre noi am încetat sa fim doar cetateni ai acestei tari si am devenit victime ale tulburarilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revarsarilor tale de ura, ale ticalosiei tale, ale incompetentei tale.

Nu stiu daca în istoria moderna exista sef de stat care sa fi insultat atât de multi dintre propriii cetateni, cu atâta nesimtita usurinta. Observi ca nu folosesc pluralul politetii. Pentru ca tu însuti, în dialogul cu ceilalti, ai raul obicei de a nu-l folosi. Si voi refuza sa îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vadi ca sunt mai bine crescut decât tine.

Vremea conventiilor si demonstratiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în acesti sase ani, obsesia ta maladiva pentru puterea absoluta. Au fost concetateni de ai mei care au crezut ca poate ti se cuvine, ca poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbarii în bine al tarii. Se înselau. Ai folosit puterea doar pentru a revarsa urâtenia dinlauntru-ti asupra noastra, a tuturor. Iar tara e astazi mai schimonosita ca niciodata. Saracita, desfigurata, doar un contur înlauntrul caruia cei mai multi sunt prinsi ca într-o capcana, prizonieri ai unui rau destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnitatile publice ori resursele statului pentru a-ti caftani apropiatii, pe cei care ti se închinau cu ipocrita smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnitati ale statului sa fie ocupate de incompetenti, imbecili si neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienta fata de tine, despotul. Si când tara e rânduita dupa legea aceasta, nu e de mirare ca astazi am ajuns la aceasta mizerie, promiscuitate si decadere a institutiilor.

Ti-ai facut din minciuna un crez politic. Si unii gasesc asta scuzabil. Peste cei care au îndraznit sa spuna altfel decât crezi tu ca se cuvine spus ai revarsat diluvii de ura. Ai inventat categorii generice peste care sa îti reversi ura si insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încapatoare în care mizeria ta sa poata fi eficient distribuita. Toti cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat sa vad atât risipa de resurse (ale statului, ale institutiilor publice ori ale unor dubioase institutii private) menita unui singur scop: împroscatul cu mizerie.

Au fost sase ani urâti. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a tarii. Prea mult si prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astazi.

Afirmi, domnule Basescu, fara sa rosesti, cu o nesimtire prietena cu iresponsabilitate, ca tara mea e o tara de mâna a doua. Iar când îndraznesti sa spui asa ceva vremea pamfletelor si a indignarilor din laringe a trecut. O tara care cere bani cu împrumut, o tara care nu poate plati pensiile este o tara de mâna a doua – spui tu cu o nesimtire care sfideaza orice stupoare. Nu tara a cerut bani cu împrumut, domnule Basescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toti amnezici si înca ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, desi nu putini erau cei care strigau ca e o cale gresita. Si i-ai potopit cu insulte. Asa cum stii sa faci. Ai sustinut acel credit nu pentru ca tara avea nevoie de el, ci pentru ca tu, deprins cu logica licuriceasca, ai încercat sa cumperi bunavointa unor stapâni pe care noi nu-i vedem. Si ai fost gata sa platesti acea bunavointa cu saracirea, umilirea si nenorocirea noastra a tuturor. Iar daca tara nu poate plati pensiile este pentru ca tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, înduram si platim biruri.

Nici nu ar trebui sa mai spun lucrurile acestea. Sunt deja stiute. Si nu ar trebui sa accept logica rudimentara dupa care functionezi, aceea care masoara demnitatea, înaltimea ori maretia dupa grosimea pungii. Doar judecând cu matul poti ajunge sa spui despre tara mea ca este o tara de mâna a doua. Iar daca punga tarii nu e azi îndeajuns de plina pentru gustul tau, asta nu se întâmpla pentru ca eu si cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru ca tu si cei din jurul tau sunteti prea hamesiti, prea nesimtiti si prea necinstiti pentru a sti sa o chivernisiti.

Dar tara asta înca are bani sa îsi plateasca presedintele si imbecilii deveniti ministri, are bani sa îsi plateasca nulitatile devenite europarlamentari, are bani sa te trimita la reuniuni internationale unde sa ne umilesti pe toti respirând dispretul cu care esti tratat de ceilalti, are bani pentru a plati pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrasa gusile laudatorilor si numerosilor tai servitori. Are înca bani din care sa plateasca sinecuri pentru cei care stiu sa îsi manifeste îneajuns de zgomotos si fara rusine obedienta fata de tine.Are bani sa îmbogateasca afaceristi suspecti, dar cunoscatori ai conturilor de partid. Sa ierti, atunci, biata tara daca nu mai are îndeajuns pentru a plati si pensiile acelea.

În aceeasi zi când eu scriam: Pentru ca eu nu accept ca România e o tara de mâna a doua în UE. Nici ca eu as fi un cetatean de mana a doua. Dar admit ca avem politicieni de mâna a saispea. Mai pe seara, presedintele României spunea ca tara mea este o tara de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngaduit. Pentru asa ceva nu mai este de ajuns sa ne revoltam pamfletar, sa respiram vocalele indignarii la televizor ori sa risipim cerneala stupefactiei în gazete.

Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdaul categoriilor generice si nu se mai revarsa doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra tarii însesi, atunci e vremea sa fii trimis definitiv acolo unde îti e locul. Atunci când, nu are rost sa ne mai ascundem dupa cuvinte, îti îndemni cetatenii sa îsi paraseasca tara , tu trebuie sa pleci, nu ei. E timpul!

Asta e tot ce am avut sa îti spun, domnule Basescu. Asa cum ti-am promis, îti sunt pe mai departe dator cu întreg dispretul. Si îti promit ca ma voi achita de aceasta obligatie. Dar vreau ca de acum sa te dispretuiesc ca pe un ticalos oarecare si nu ca pe presedintele tarii mele. Du-te!
Rândurile care urmeaza nu îti mai sunt adresate, desi te privesc. Vreau sa sper ca prieteni si neprieteni din blogosfera mi se vor alatura. Pentru ca este o limita care nu trebuie trecuta. Si asa, prea multa vreme, prea multe am îngaduit. Si mai vreau sa sper ca, mai ales, politicieni, cu si fara blog, vor prelua revolta mea si îi vor da cuvenita îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, initierea procedurii de suspendare a lui Traian Basescu. Dincolo de meschinaria calculului politic de conjunctura, dincolo de lasitatea cu care ne-au obisnuit, dincolo de indolenta pe care le-am tolerat-o. Sau puteti cu totii tacea, prudent, vascularizati de precautia pe care o putem numi si lasitate. Si atunci am sa-i cer scuze lui Traian Basescu. Si am sa admit ca traiesc într-o tara de mâna a doua.

No related posts.

Ce e diferit azi fata de ieri, faptul ca am luat o hotarare. Aceea de a nu mai orbecai atat prin viata (si prin alte locuri ) ci de a imi stabili o tinta si evident, sa o depasesc.

Tu ce ai adus in plus cu ziua de azi fata de ziua de ieri?

No related posts.

Imi puneam intrebarea daca intr-o relatie in care unul dintre cei doi este mai evoluat, experimentat, spune-i cum vrei, poate sa mai creasca tinand cont ca ceea ce vede el este de o natura diferita fata de partener. O vreme am crezut ca nu se poate, ca o astfel de relatie este condamnata si ca e mai bine pentru fiecare sa mearga pe drumul sau.

Insa mi-a venit ideea de la inceputul articolului care m-a facut sa zambesc. Pentru ca asa cum o stea oglindindu-se in apa lacului se redescopera pe sine, asa si partenerul care straluceste mai tare, oglindindu-se in celalalt se va redescoperi pe sine. Evident ca acest lucru nu se poate intampla fara ca ambii sa isi doreasca asta. Cel ce ofera suprafata sa pe post de oglinda, trebuie sa se ingrijeasca de aceasta sa fie curata si limpede, pentru a putea reflecta adevarul in forma lui reala.

Related posts:

1. Primul pas

Partea frumoasa a inceput insa atunci cand calculatorul nu mai mergea, internetul era cazut si nu a ramas altceva de facut decat sa povestim, sa radem si sa socializam mai mult live decat in plan virtual. Toata lumea care a fost de fata cred ca imi poate da dreptate ca au fost minute frumoase in care zambetul nu s-a sters de pe fata nimanui si s-a trecut dincolo de bariera colegialitatii, s-a creat o bula de buna-dispozitie.

Partea mai putin frumoasa a fost atunci cand am fost iar “conectati cu lumea reala” si toata lumea s-a intors la biroul sau, cu fata in monitoare ca si cum clipele de mai devreme nici nu au existat. Linistea s-a instalat iar in birou si nu se auzea decat sunetul tastelor si cate un raset pustiu din cand in cand la cate un banc, primit evident pe messenger.

Cu toate ca in lumea reala conectarea se face cu o intensitate mult mai mare, simtind energia celuilalt, fascinatia lumilor virtuale inca controleaza inconstient masele.

Mai in gluma sau mai in serios, in timpul pauzei de curent ne-am amintit de pe vremea lui Ceausescu cand din dorinta de a face economie se lua curentul la ore fixe. Oare daca intr-o zi din saptamana nu ar fi curent electric ce s-ar intampla? Si-ar schimba lumea obiceiurile? Ar face ceva diferit sau ar hiberna in casa asteptand licarirea de la priza?

Aproape toata aparatura pe care o folosim se bazeaza pe curentul oferit de altii, oare pana cand?

No related posts.