Adi HădeanAdi Hădean - Rețete fără secrete

Cu ce dai gust mâncării?

Adi Hădean — Thu, 09 Feb 2012 05:47:45 +0000

Nu știu dacă-i cunosc pe oamenii care au Magazinul de mirodenii, nu cred că i-am întâlnit, poate întîmplător cîndva, undeva. Habar n-am. Probabil postarea asta le face un serviciu gratuit și dezinteresat, habar n-am. Eu îmi doresc de le ea să vă facă vouă un serviciu, să vă arate că există și alte lucruri pe lângă sare și piper, că gustul de pui e propriu puiului (sau era) nu unui plic pe care-i desenat un pui (zic și eu, așa, de exemplu, sunt convins că mulți dintre voi știu asta deja), că există și alte căi.

Eu unul iubesc mirodeniile, pe toate cele care-mi sunt cunoscute. Le iubesc și pe cele care nu-mi sunt cunoscute, poate pentru că mi-e dragă ideea și sentimentul se transmite pe calea aromelor:). Nu știu cum priviți voi condimentele și ce înseamnă ele pentru voi, știu doar că de fiecare dată când folosesc în rețetele mele un condiment ceva mai puțin obișnuit, apar întrebările, cea mai frecventă fiind “unde se găsește?”. Din fericire, există deja mai multe magazine oline la care se poate ajuge ușor. Din fericire, apar tot mai multe magazine specializate. Din fericire, pe lângă multele mizerii, supermarketurile încep să vândă și mirodenii adevărte. Vă întreb pe voi acum: ce condimente folosiți cel mai des? Ce condimente preferați? Ce cu ce potriviți? Mulțumesc de pe acum pentru răspunsuri.

Pui thay cu lemongrass și sos de stridii

Adi Hădean — Wed, 08 Feb 2012 06:34:14 +0000

Pentru că deși lumea e mare iar eu sunt mic m-aș duce peste tot, măcar cu gândul, uneori profit de faptul că se mai găsesc lucruri și pe la noi și încerc să reproduc gusturi pe care le-am descoperit în călătoriile mele. Ieri am scos trei fire de lemongrass din frigider (găsiți la Kaufland ori Metro în București sau pe net, uscată)…

Pe lângă lemongrass am adunat de prin bucătărie coriandru verde, alune, frunze de curry și anason stelat.

Sosurile: sos de stridii, sos de pește (fără el nu-i mâncare thay), ulei de chilli.

Desigur, pui.

Am tăiat firele de lemongrass. Ele nu se mănâncă, se folosesc doar pentru aroma proaspătă de lămâie.

Am pus uleiul de chilli într-o tigaie, pe foc.

Am pus în tigaie puiul tăiat în bucăți nu prea mici, alunele, lemongrass-ul.

După ce și-a schimbat carnea culoarea am pus cam o ceașcă de apă în tigaie și am lăsat să fiarbă cam 10 miunute.

Am pus sosul de pește în mâncare. E sărat, nu-i nevoie de altă sare.

Am pus și sosul de stridii, am amestecat și după două minute am luat mâncarea de pe foc.

Am potrivit-o pe farfurie cu orez fiert, stropit cu sos de soia.

Mi-a plăcut. Și mi-a amintit de Muson.

Dacă vă faceți probleme legate de arome și mirodenii, iată un link – Magazinul de mirodenii. I-am descoperit recent, ne-am împrietenit, mi-au trimis un pachet cu tot felul de lucruri (despre unele dintre ele trebuie să învăț, nu le cunoșteam). Poate vă trimit și vouă.

Să fiți sănătoși.

Pâine umplută

Adi Hădean — Tue, 07 Feb 2012 06:33:44 +0000

Asta poate fi calificată fără greș drept “mâncare studențească”. E ieftină, e multă și e bună. Și ține de saț. Multă poveste nu-i în jurul ei. Poate fi făcută cu franzelă, franzeluță (care de bună seamă e mai mică), baghetă și, desigur, baghetuță (pe mine mă zgârie pe creier diminutivele, voi cum vă descurcați?).

Mai întâi am decupat un capac în partea superioară a pâinii.

I-am scos miezul și l-am amestecat cu mozarella (puteți pune orice fel de brânză vreți), ou, ciuperci tocate, sare, piper, pătrunjel.

Am mai pus în amestec și puțin ardei gras, tocat. Am umplut pâinea cu ea însăși (de aici o fi pornit expresia “plin de sine”?) plus cele pomenite mai sus, am pus-o pe hârtie de copt și-n tavă cu ea apoi în cuptorul încins. Zece minute la 180-190 de grade Celsius.

N-am aruncat capacul, nu-mi place să risipesc mâncarea. Am așezat pe el trei felii subțiri de șuncă, am stropit “instalația” cu ulei de măsline și am pus-o lângă pâine, în cuptor.

No, merem la mate-fizică, la medicină veterinară sau la drept?

Să fiți sănătoși.

Ce știți despre ceai?

Adi Hădean — Mon, 06 Feb 2012 09:28:44 +0000

Postarea asta nu-i de reclamă, nu-i de nicio campanie, nu are legătură decât cu faptul că în ultimele 4 săptămâni am fost suficient de răcit încât să rup normele la băut ceai. Azi am făcut câteva poze cu ceaiuri de la restaurant, pentru pagina de Facebook. Și mi-a trecut prin cap să vă întreb ce știți despre ceaiuri, ce credeți despre ele și care vă plac vouă cel mai mult. Ce arome, ce esențe, ce frunze, de unde să fie, ce culoare să aibă, cât se infuzează, la ce-s bune. Cam multe întrebări și niciun semn de întrebare? Nu-i bai. Mulțumesc de pe acum pentru răspunsuri. Să fiți sănătoși.

Chiftele-n prapor și salată de valeriană

Adi Hădean — Mon, 06 Feb 2012 06:28:50 +0000

Nu o să vă mint, am cumpărat chiftelele astea. În primul rând pentru că mi-a plăcut cum erau ele învelite-n prapor, în al doilea rând pentru că îmi era foame și în al treilea rând pentru că aveam foarte puțin timp la dispoziție când le-am cumpărat. După ce le-am făcut și mâncat, mi-am dat seama că aș putea să le fac mai gustoase și mai sănătoase (eu n-aș pune conservanți în ele, în primul rând), lucru pe care-l voi face, poate chiar joia viitoare, la Speciala de joi.

Chiftelele-s simple: carne de porc amestecată cu mirodenii (piper, enibahar, sare, cimbru) și oarece conservanți în cazul de față. Peste ele, praporul (v-am mai vorbit despre el).

Am pus chiftelele pe hârtie de copt, pe o tavă, apoi în cuptorul încălzit la 160 de grade Celsius (mediu, la cuptoarele mai vechi). Le-am lăsat acolo 25 de minute.

Aproape de împlinirea celor 25 de minute, am pregătit salata. Am turnat puțin ulei de măsline peste valeriană.

Am presărat parmezan ras peste frunze și am stors o jumătate de lămâie tot acolo. Apoi am amestecat.

Mi-a părut o idee bună să pun în salată o clementină. Chiar a fost.

Până s-au răcorit puțin chiftelele după coacere, am prăjit puțină pâine.

N-a fost un prânz rău.

Puteți să optați doar pentur salată, dacă nu vă încântă carnea. Mie mi-a plăcut combinația valeriană-ulei-lămâie-parmezan.

Gata pentru azi. Să fiți sănătoși.

Farfurii curate – primul atelier cu bucătarii

Adi Hădean — Sun, 05 Feb 2012 07:58:20 +0000

Ieri la Raza de soare, grădinița de pe Moților, am avut primul atelier cu bucătarii din grădinițele participante la programul Farfurii curate. Am umplut bucătăria cu întrebări, răspunsuri, veselie (așa mi s-a părut, că am destul de veseli) și cu mâncare bună. Am făcut supă cremă de cartofi, pulpe de pui la tavă, sfeclă coaptă, compot proaspăt din pere și mere, iaurt strecurat cu miere și nuci, mălai dulce. Ne-am descurcat bine, mâncarea a ieșit la timp și a fost apreciată de copii și părinți (cam 100 în total). Sigur, unii s-au speriat de sfeclă, alții de frunzele din mâncare dar, una peste alta, a fost o zi bună. Săptămâna viitoare mergem la grădinița Lumea copiilor din Gheorghieni. Încă nu am ales meniul dar vor fi de bună seamă mâncăruri din caietul cu rețete Farfurii curate. În două-trei săptămâni o să vă pot poveste și despre viața pe care o duc bucătăresele din grădinițe și cu ce trebuie să lupte ele în fiecare zi. Aș putea și acum dar prefer să mai aștept. Mai jos găsiți niște poze de ieri. Dacă vreți mai multe, cercetați albumul de pe pagina mea de Facebook.

Programul Farfuii curate e susținut de Raiffeisen Comunități.

Nu vând nimic, doar mă laud

Adi Hădean — Sat, 04 Feb 2012 05:26:51 +0000

Dragii mei, în dimineața asta se petrece (s-a petrecut, depinde de ora la care citiți) prima sesiune de gătit cu bucătarii din grădinițele participante la proiectul Farfurii curate, cărui-a vă poftesc să-i dați un like pe Facebook. O parte din materialul cu care lucrăm, respectiv caietele cu rețete, au apărut aseară. Vor fi 4 volume, fiecare volum cuprinzând rețete pentru două săptămâni. Am fi vrut un singur volum dar ar fi ieșit o ditamai cărțoaia, greu de manevrat, greu de păstrat și folosit în bucătărie, unde trebuie să se afle. Asta-i solulția pe care am găsit-o. Eu sunt mulțumit de ce au făcut prietenii de la Tiparo și le mulțumesc la rându-mi. Îi mulțumesc și Adinei Horodincă pentru logo-ul domnului Farfurilă. Dacă ne iese ce ne-am propus, poate reunim toată povestea asta într-o colecție care să fie disponibilă pentru toată lumea (deocamdată e o ediție limitată, destinată doar bucătarilor din grădinițele înscrise în proiect. Mai jos aveți câteva poze cu primul volum.

Farfurii curate la Raza de soare

Adi Hădean — Fri, 03 Feb 2012 10:34:36 +0000

Ieri le-am vorbit copiilor de la Raza de soare despre legume și fructe, despre vitamine și alimentele bune. Azi le-am povestit despre alimentele mai puțin bune și am încercat să ilustrez povestea cu un exemplu mai puțin științific dar pe care cu siguranță o să-l țină minte. A fost distractiv. După mica mea demonstrație, pentru fixarea informațiilor, copiii au făcut desene cu alimentele sănătoase și cu cele pe care nu ar trebui să le consume. Aveți mai jos un filmuleț făcut cu telefonul în timpul prezentării pentru grupa mare (cei de la grupa mică au fost de două ori mai mulți).
Ziua de mâine va fi importantă. Voi găti pentru copiii de la Raza de soare și pentru părinții lor, împreună cu bucătarii din grădinițele participante la proiect. Am ales 6 feluri de mâncare din meniul Farfurii curate. Sper să-i convingem și pe cei mici dar și pe cei mari.

Pui, prosciutto, ciuperci

Adi Hădean — Fri, 03 Feb 2012 06:05:57 +0000

În cele mai multe dintre cazuri, pentru ca o felie de prosciutto crudo să fie bună/gustoasă/delicioasă/comestibilă (de la caz la caz, în funcție de calitate), trebuie să fie mâncată ca atare, crudă adică (pentru cine nu știe, prosciutto crudo e o șuncă crud-uscată, preparată după metode tradiționale italiene). Există însă și excepții, există momente în care …

Toată povestea asta s-a petrecut pentru că îmi rămăseseră câteva felii de șuncă și nimic de făcut cu ele. Am improvizat. Am luat o jumătate de piept de pui, nu foarte mare. Am tăiat-o în fășii.

Două ciuperci, o mână de spanac, usturoi, șuncă.

Am rulat puiul în șuncă.

Am stropit o tigaie cu ulei, am pus puiul, ciupercile tăiate-n două și usturoiul. Foc mediu, 8-10 minute pe toate părțile.

Am pus și spanacul și am mai ținut tigaia pe foc 2 minute. Peste spanac am presărat puțină sare.

Simplu, nu?

Nu am sărat puiul, șunca e puțin sărată iar asta se simte bine după ce-i friptă.

Probabil o să mai fac. Să fiți sănătoși.

Frigărui de miel cu hummus

Adi Hădean — Thu, 02 Feb 2012 06:00:23 +0000

Uneori găsesc miel proaspăt în magazinele de pe la noi. Rar, că dacă găseam des, puneam ceva cu miel în meniul restaurantului. Ultima încercare cu miel s-a datorat prezenței în raza mea de acțiune a unor bucăți de mușchiuleț.

Carnea a stat ore bune la marinat cu ulei de măsline și usturoi.

Pentru garnitură am pregătit câțiva bănuți dintr-un cartof.

Am tras carnea pe țepușe, am stropit o tigaie cu ulei și am pus carnea la fript împreună cu cartofii. Trei minute pe fiecare parte, pe foc mediu. Am presărat sare și piper proaspăt măcinat peste carne și cartofi.

Am însoțit carnea și cu niște frunze verzi (care pot fi orice, salată, spanac tânăr și crud, măcriș, frunze de ridiche dacă-i sezon) și cu o lingură zdravănă de hummus preparat ca aici.

Am presărat fain frumos și niște za’atar peste mâncarea din farfurie.

Dacă a fost bun? A fost perfect! O porție mică dar îndestulătoare, mușchiul pătruns doar cât trebuie, rozaliu în mijloc, fraged și cu aromă delicată.

Atât pentru azi. Să fiți sănătoși.