Mai întâi am cumpărat brânza de vaci, greu, intrând în patru magazine pentru asta, pentru că la 9 dimineața nimeni nu avea să dea rest de la 100 de lei (e greu să faci comerț în România, după cum observ).

Aveam deja smântâna.

Pentru condimentare am folosit doar sare și piper.

Ceapa e în rețetă.

La fel și măslinele.

Am pus toate acestea într-un castron dar mai întâi am scos sâmburii din măsline. Am făcut pasta, destul de fină.

Am uns câteva felii de pâine cu  ulei de floarea soarelui, extravirgin.

Am uns feliile de pâine cu pastă, le-am pus într-o tavă, pe hârtie de copt și am dat tava la cuptor pentru un sfert de oră, la foc mare.

Un pahar cu lapte, două felii de felul ăsta și vezi ziua altfel.

Să fiți sănătoși.

Am cumpărat linte și năut în conservă. Fierte, curățate și ținute-n apă cu puțină sare. Decente și economicoase, te scutesc de multă muncă și nu-s departe de cele crude, din punct de vedere al calităților nutritive.

Am adăugat la poveste o mână de migdale dulci, neprăjite. Simțeam că mâncarea are nevoie de un plus de energie și de fibre, nu că năutul ar fi sărac în fibre, dar…de ce nu?

Piperul verde e foarte gustos, aromat și puțin picant, potrivit pentru această mâncare.

Pe lângă piper am mai folosit doar boia dulce și sare de mare.

Mâncarea nu putea fi completă fără usturoi și pătrunjel.

Am pus lintea și năutul pe foc, cu tot cu zeama în care stătuseră-n cutie. Împreună cu ele, usturoiul și migdalele.De ce am făcut asta? Aveam nevoie ca năutul și lintea să fie fierbinți pentru a asimila mai bine aromele. În plus e bine să opăriți puțin usturoiul din paste de felul ăsta, se îmblânzește nițel (dacă aveți timp să-l coaceți e și mai gustos). nici migdalelor nu le-a stricat clocotul de trei minute.

Am scurs două treimi din apa din oală și am pus mirodeniile și pătrunjelul.

Am turnat în oală cqam patru linguri de ulei de floarea soarelui, nerafinat. Dacă nu aveți, puneți ulei de măsline. ar fi bine să fie extravirgin.

Am stors în oală o jumătate de lămâie.

Am pus blenderul la lucru pentru trei-patru minute.

Am mâncat tot-tot.

Merge și cu murături.

Să fiți sănătoși.

Azi, 10 Martie, am început demersurile pentru a actiona în instantă Altex. Întrucât statul român nu mă poate reprezenta, fiind PFA si deci considerat persoană juridică, am apelat la un avocat. Tot în calitate de persoană juridică. Și tot în calitate de persoană juridică, după consultarea cu avocatul,  am hotărât să le cer celor de la Altex daune în valoare de 20.ooo lei pentru prejudiciul cauzat de imposibilitatea de a utiliza aparatul cumpărat de la ei.  Să fim sănătoși.

Ați citit probabil episodul 1 al acestui foileton în care e vorba despre cum mă respectă Altex, pe mine, clientul care a dat 400 de Euro pe un aparat foto ce s-a stricat de două ori în șase luni. Le-am scris celor de la departamentul PR al Altex. Știți ce mi-au răspuns? NIMIC. De unde trag concluzia că relațiile publice îi interesează la fel de mult ca relațiile cu clienții. Mi-ar fi plăcut să am cu cine să stau de vorbă pe tema asta, da’ una-i să-ți placă, alta-i să poți.

De când a început toată povestea asta, am stat de vorbă de mai multe ori cu inspectorii ANPC Cluj. Când am depus plângerea, nu am fost întrebat, și nici eu nu am știut că-i vreo diferență, dacă am plătit  aparatul din banii mei de buzunar sau din banii lui Adrian Hădean PFA. Între timp, cineva de la Altex ori de la ANPC a observat pe factură codul meu fiscal. De aici s-a schimbat totul, sunt pe picioarele mele, cum s-ar spune. Adică ANPC NU REPREZINTĂ PERSOANELE JURIDICE. Că așa zice legea protecției consumatorului. Bine, nimic de zis, legea-i lege, chiar dacă eu o consider proastă ori ba. ANPC-ul și-a făcut treaba câtâ vreme a crezut că eu sunt eu, nu PFA-ul eu. Deci, nu au pârghii. Bine. totuși, nu-mi ies din cap vorbele pe care o domnișoară (doamnă) inspector al ANPC Cluj (îmi pare rău că nu i-am reținut numele, dar am vorbit la telefon și s-a prezentat ca fiind “de la ANPC”, fără să anexeze un nume acestei sintagme) mi le-a spus când m-a anunțat că ANPC nu mă poate reprezenta : “luați totuși aparatul reparat și dacă se mai strică o dată o să găsim o cale să-i sancționăm pe cei de la Altex”. Eu nu mai știu ce să înțeleg de aici. Adică dacă se strică doar de două ori, nu se poate face nimic. Dacă se mai strică o dată, “găsim o cale”.  Nu înțeleg atitudine împăciuitoare a reprezentanților ANPC. Puteau s-o lase așa, adică ” nu-i de competența noastră” și mă consolam cu ideea. Acum mi-a încolțit în cap gândul că totuși, “se poate găsi o cale”.

Azi am fost iar la ANPC Cluj. Pentru că mi-a spus cineva, o persoană care a condus ANPC în alt județ, că pot depune reclamație pentru rele practici comerciale. Inspectorul ANPC Cluj a confirmat, dar mi-a spus că rezoluția va fi aceeași, adică ANPC reprezintă DOAR consumatorii PERSOANE FIZICE, cele juridice fiind nevoite să se adreseze instanței. Același inspector ANPC mi-a spus că ar fi trebuit să cumpăr aparatul în nume propriu și apoi să-l cesionez/cedez/închiriez PFA-ului, adică tot mie. În această situație, ANPC-ul ar fi avut cum să-i constrângă pe cei de la Altex. Cum să nu iubești țara asta și legile care o guvernează?  Știți ce mi-a mai spus inspectorul? Că dacă directorul magazinului  Altex din Iulius Mall Cluj Napoca ar fi avut bunăvoință, ar fi putut să-mi schimbe aparatul și să rezolve problema cu producătorul. Ei bine, astea-s tot niște vorbe, mai ales că directorul Altex din Iulius Mall n-a avut bunăvoința necesară.

Concluzia? După ce apăs pe butonul “publish” sun un avocat, întrucât NU VREAU aparatul înapoi reparat de două ori în șase luni.

Am procurat o bucată de rasol (după ce am terminat cu ea, a ajuns felul doi, pe ebucataria.ro).

Am scos din dulap macaroanele din orez rămase de acum două-trei săptămâni.

Am pus rasolul la fiert, în apă rece, împreună cu doi morcovi, o țelină, două cepe, trei căței de usturoi, un ardei kapia și o bucată de ghibir proaspăt (cam cât degetul mare). Am ținut oala pe foc mic, două ceasuri, spumând de câte ori a fost cazul.

Am strecurat supa.

Am pus pastele în supă și am lăsat să clocotească trei-patru minute. Am condimentat supa cu sare și piper.

Am pus morcovi și ardei în supă (din cele deja fierte) și am ras puțin ghimbir proaspăt în bol.

Fiind o supă cu gusturi asiatice, am decis să o tratez ca atare.

Adică am mâncat cu bețele ce s-a putut și am sorbit supa. Cu zgomot, ca-n Taipei. Să fiți sănătoși.

Mă gândesc cu duioșie la toate mamele pe care le-am cunoscut în viața asta și mai cu seamă la a mea. În același timp, îi compătimesc pe pruncii de azi, care au mult prea multe lucruri la îndemână pentru a putea ajunge la bucuriile pe care le trăiam noi, cei de 30+, când eram copii. Să fiți sănătoși.

Poți să le masezi ușor, pentru a le frăgezi. E chiar indicat, mai ales dacă au stat la rece.

Poți să le pui în tigaia grill și să le ții acolo fix trei minute pe fiecare parte. Poți să le ții și mai mult dar se vor usca și ar fi păcat.

Apoi ar fi bine să presari peste ele sare și piper și să le stropești cu puțin ulei de măsline extravirgin. Să fii sănătos și să ai un sfârșit de săptămână frumos

Am adunat pe lângă mine bunătățile de care aveam nevoie. Pentru salată, roșii cherry, ceapă verde, ulei de măsline extravirgin.

Tot pentru salată, câteva ridichi, cu tot cu frunze. Dacă nu știați, aflați acum: frunzele de ridichi sunt foarte bune în salată. Dați-le o șansă.

Pentru ca dejunul să fie consistent, am fiert câteva ouă.

Tot pentru consistență dar și pentru aportul de fibre vegetale, am ales pumpernickel, pâinea germană din secară, cu boabe de secară într-însa. E dulce-acrișoară, foarte densă, foarte sănătoasă.

Am făcut o pastă din brânză de vaci. Mai întâi am turnat peste brânză cam trei linguri de ulei de măsline extravirgin (250 de grame de brânză).

am adăugat ceapă verde și mărar tocate mărunt, sare și piper. Am frecat bine pasta cu blenderul, să fie cât mai fină. O lingură de lemn sau un tel fac o treabă aproape la fel de bună dar trebuie să depuneți mai mult efort.

Am făcut salata abia la urmă. Am tăiat roșiile și ridichile, le-am pus în același bol cu frunzele spălate bine și am turnat peste ele puțin ulei…

…și puțin oțet balsamic. Apoi am amestecat.

Gata.

Proaspăt, energizant, sănătos.

Ce spuneți?

Să fiți sănătoși.

Ciupercile au fost champignon (două culori) și pleurotus.

Brânza a fost atacată înainte să-i fac poză.

Dacă de roșiile cherry mă puteam lipsi (le-am convocat din rațiuni estetice), de smântâna dulce nu aveam cum.

Am șters ciupercile cu un șervet uscat. Le-am tăiat în bucăți mari și le-am pus în tigaia încinsă, împreună cu roșiile și două lingurițe de ulei.

După un minut am adăugat brânza.

După alt miut am adăugat smântâna, am condimentat cu sare și piper, am lăsat să clocotească un minut și am stins focul.

Am lipit de mâncarea asta două felii de pâine neagră și deasă.

Fără carne dar gustos și sățios.

Vă ia cel mult cinci minute să preparați felul acesta de mâncare. Dacă nu vă place Brie, puneți orice alt fel de brânză care se topește frumos.

Să fiți sănătoși.

PS: prețul unui meniu e de 69 de lei.

Click pe afiș pentru mărire. Dacă vreți să-l vedeți și mai mare, click pe săgeata verde.