ADINA ROXANA DANCIU psihologul tău

Lucrurile nu sunt intotdeuna ceea ce par a fi

2016-02-23T03:21:00.001-08:00

Povestire cu tâlc: ”Îngeri călători”

Doi îngeri călători s-au oprit să petreacă o noapte în casa unei familii bogate. Oamenii aceia erau nepoliticoşi şi nu i-au lăsat pe îngeri să doarmă în camera de oaspeţi a vilei. În schimb, i-a lăsat să doarmă într-un loc friguros din pivniţă.

În timp ce îşi pregăteau patul pe podeaua tare, îngerul mai bătrân a văzut o gaură în perete şi a reparat-o. Atunci îngerul mai tânăr l-a întrebat de ce reparase gaura şi celălalt i-a răspuns: ”Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi”.

Noaptea următoare, cei doi au venit să se odihnească la o familie foarte săracă, dar ospitalieră. După ce au împărţit puțina lor mâncare, soţul şi soţia au cedat patul lor şi astfel îngerii au dormit confortabil.

Când soarele a răsărit în dimineaţa următoare, îngerii i-au găsit pe fermier şi pe soţia sa plângând. Singura lor vacă, a cărei lapte era unica lor sursă de venit, zăcea moartă pe câmp Îngerul tânăr înfuriat îl întreabă pe cel bătrân: Cum ai putut să laşi ca acest lucru să se întâmple? Primul bărbat avea totul şi tu l-ai ajutat. A doua familie aveau puţin şi cu toate acestea au împărţit totul cu noi, şi tu ai lăsat vaca lor să moară!

”Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi”, a răspuns îngerul mai bătrân. Când noi am stat în pivniţa vilei, am văzut că erau provizii de aur în acea gaură în perete. Şi pentru că stăpânul era lacom şi nu dorea să împartă averea cu nimeni, eu am astupat gaura şi astfel nu o va mai găsi niciodată. Iar noapte trecută, în timp ce noi dormeam în patul fermierilor, îngerul morţii a venit pentru soţia lui. Eu i-am dat vaca lor în schimb. Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi.

Câteodată, exact aşa se întâmplă atunci când lucrurile se îndreaptă către o cale pe care nu o aşteptăm. Dacă ai credinţă, ai nevoie doar să crezi că tot ce este neprevăzut este în avantajul tău. Nu poţi să ştii decât după un anumit timp.

Trainig despre conduita etica în practica psihoterapeutica

2015-10-29T03:54:00.000-07:00

In 22 octombrie 2015 am avut placerea de a sustine o sesiune de training avand o tema de actualitate in practica fiecarui psiholog, consilier ori psihoterapeut - ETICA. Au fost abordate doua dintre principiile care stau la baza unei practici etice si care se regasesc in Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica. Am vorbit despre "Principiul confidentialitatii si pastrarii secretului profesional" si despre "Principiul informarii si obtinerii consimtamantului prealabil".

Curs de formare profesionala continua adresat personalului din gradinite + efect teambuilding garantat!

2015-10-12T04:03:00.004-07:00

Va invit la perfectionare!

Un curs care va informeaza, va stimuleaza creativitatea si imaginea de sine....un curs care uneste echipa!

Psihologul tau, Adina Danciu

Paragrafe terapeutice

2015-08-20T04:08:00.002-07:00

Soimul

Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.

Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.

- Cum ai facut? si-a intrebat supusul

- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.

Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.

Casa Celor 1000 de oglinzi

Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ciulite si dand din coada.
Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: “Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!”.
In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: “E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata”.

Morala: Toate chipurile sunt oglinzi. Avem nevoie de ceilalti ca sa ne cunoastem.

2015-04-10T01:50:00.001-07:00

Abandoneaza-te si detaseaza-te de trecut

2014-10-14T09:52:00.002-07:00

Să devenim conştienţi de coincidenţele din viaţa noastră

2014-05-19T04:57:00.000-07:00

(Câteva idei extrase din Profeţiile de la Celestine de James Redfield, despre energie, teatru de control, dependența, interacțiunea cu ceilalți)

Adevărul poate fi întotdeauna explicat, chiar şi unui copil. Doar să gândeşti puţin, adică să găsești forma pe care copilul o va înțelege, fără a distorsiona mesajul.

Universul este energie, energia răspunde aşteptărilor noastre. Oamenii sunt o parte a acestui univers energetic, şi atunci când avem o întrebare, apare cineva care să ne dea şi răspunsul. Ne clădim energia şi ne centrăm pe propriile noastre situaţii, pe întrebările pe care le avem. Apoi primim îndrumare intuitivă, ne vin idei despre unde trebuie să mergem, ce trebuie să facem, coincidenţele încep să se petreacă şi ne permit să ne mişcăm în direcţia respectivă.

Da, da! Asta e calea. Creştem de fiecare dată când aceste coincidenţe ne împing spre ceva nou, devenim personalităţi depline, care vibrează la o energie mai înaltă.

Energia din noi si din jurul nostru

Când apreciezi frumuseţea şi unicitatea lucrurilor, atunci primeşti energie. Când ajungi la un nivel la care simţi iubire, atunci poţi să trimiţi energie înapoi, după cum doreşti. (Apreciind frumuseţea unui lucru, până când în tine pătrunde suficientă energie pentru a intra în starea de iubire. )

Iubirea nu este ceva ce noi trebuie să facem ca să fim buni, sau ca să facem lumea să fie mai bună, sau pentru că am avea vreo responsabilitate abstractă, sau pentru că ar fi bine să mai uităm de hedonism. Conectarea la energie este incitare, apoi euforie, apoi iubire. Găsirea energiei care să menţină această stare de iubire ajută în mod sigur lumea, dar ne ajută în primul rând pe noi, într-un mod mult mai direct. Este cel mai hedonist lucru pe care îl putem face.

Corpurile noastre vibrează la un anumit nivel. Dacă laşi energia să scadă prea mult, corpul va suferi. Aceasta este relaţia între stres şi boală. Iubirea e singurul mod de a păstra vibraţia înaltă. Ne menţine sănătatea. Este foarte importantă.

Teatrul de control

E vorba de felul propriu fiecăruia de a controla oamenii şi situaţiile pentru a forţa energia să se îndrepte spre tine – de fapt îţi creezi în minte un joc de manipulare a energiei celuilalt.

Micul nostru teatru apare întotdeauna în relaţie cu membrii familiei. Oricum, odată ce ne dăm seama de mişcarea energiei în propria familie, vom putea trece peste aceste strategii de control şi vom vedea ce anume s-a întâmplat, de fapt.

Cei care utilizează acest mod de a suge energia, și îşi iau rolul de a pune întrebări şi de a cerceta lumea altor persoane cu scopul de a le găsi defecte, se numesc interogatori. Odată ce le găsesc, încep să critice aspectul respectiv din viaţa victimelor lor. Dacă strategia are succes, cel criticat este târât în joc. Dintr-o dată, devine conştient de sine în preajma interogatorului şi se apucă să dea atenţie lucrurilor pe care acesta le face şi gândeşte, astfel încât să nu facă nici o greşeală pe care acesta să o observe. Atitudinea aceasta îi dă interogatorului energia de care are nevoie.

În altă situație, dacă te ameninţă cineva verbal sau fizic, atunci eşti constrâns să-i acorzi atenţie şi astfel să-i dai energie, de teamă că ţi s-ar putea întâmpla ceva. Cel care te ameninţă şi te târăşte în cel mai agresiv tip de teatru este numit intimidator. Dacă, pe de altă parte, cineva îţi povesteşte ce lucruri îngrozitoare i se întâmplă, făcându-te poate să te simţi şi tu responsabil pentru asta – pentru că, dacă refuzi să-l ajuţi, acele lucruri îngrozitoare vor continua – acesta caută să exercite controlul la un nivel cât se poate de pasiv. Acesta se numeşte bietul-de-mine. Mai puţin pasiv decât „bietul-de-mine” va fi distantul. Aşa că ordinea rolurilor este aproximativ următoarea: intimidator, interogator, distant şi bietul-de-mine.

Fiecare rol are nevoie de cel complementar, pentru a se desfăşura. Intimidatorul are nevoie, pentru a obţine energie, de bietul-de-mine sau de alt intimidator.

Manipularea şi controlul pentru a-şi însuşi energie nu pot exista dacă sunt conştientizate şi aduse la vedere. Încetează să mai funcţioneze. E o metodă foarte simplă. Adevărul despre ceea ce se întâmplă iese întotdeauna la suprafaţă şi după aceea omul în chestiune devine mai cinstit şi mai onest.

Primul pas în procesul de clarificare, pentru fiecare dintre noi, este conştientizarea deplină a propriului joc. Nimic nu-şi poate urma cursul până când nu ne privim cu adevărat şi nu descoperim cum manipulăm noi înşine, în căutarea energiei.

Vise, gânduri care ne îndrumă

Visele vin să ne spună despre viaţa noastră lucruri care ne scapă. Însă nu numai visele ne îndrumă, ci şi gândurile şi reveriile.

Se pare că avem mai multe asemenea gânduri decât s-ar crede. Pentru a le recunoaşte, trebuie să aşteptăm o poziţie de observator. Când apare un gând, trebuie să ne întrebăm de ce apare. De ce acum? Cum se leagă de întrebările vieţii noastre? Poziţia de observator ne ajută să scăpăm de dorinţa de a controla totul şi ne plasează exact pe firul lucrurilor.

Pe de altă parte, imaginile de groază trebuie oprite imediat ce apar. Atunci alte imagini, pozitive, vor fi bine venite în minte. Curând, lucrurile rele aproape că nu se vor mai întâmpla. Intuiţiile tale vor prevedea numai lucruri bune. Dacă totuşi vor mai apărea imagini negative, trebuie luate foarte în serios, dar nu urmate. De exemplu, dacă-ţi vine ideea că vei avea un accident de camion, apoi vine cineva şi îţi cere să te urci într-un camion, nu trebuie să te urci. Totodată trebuie să înţelegem că fiecare eveniment are semnificaţia sa şi conţine un mesaj, care ţine de întrebarea noastră. Acest lucru e legat în special de ceea ce noi numim „întâmplări rele” petrecute în viaţa noastră.

Dependeta de o alta persoAna

În acest caz apare posibilitatea opririi evoluţiei! Atunci când un om învaţă să se limpezească şi să pornească pe drumul evoluţiei, poate fi oricând oprit, în oricare moment, de dependenţa de o altă persoană.

Această dependenţă – explică de ce apare lupta pentru putere în relaţiile amoroase. Întotdeauna ne întrebăm de ce euforia şi fericirea iubirii se termină şi se transformă brusc într-un conflict. Acum ştim. Este rezultatul fluxului energetic care se creează între indivizii implicaţi. Când apare iubirea, cei doi îşi dăruiesc energie în mod inconştient şi amândoi se simt copleşiţi. Aceasta este starea de spirit înaltă pe care o numim „îndrăgostire”. Din nefericire, atunci când unul din cei doi aşteaptă ca acest sentiment să vină de la celălalt, el se desprinde de energia universului şi depinde tot mai mult de energia celuilalt, care pare să nu-i ajungă niciodată. Atunci, cei doi încetează să-şi mai dăruiască energie unul celuilalt şi recad în vechiul joc de control, pentru a forţa energia celuilalt să vină către sine. Din acel moment, relaţia degenerează în luptă pentru putere. Problema începe în familie, în primii ani ai copilăriei. Din pricina luptei pentru energie, nici unul dintre noi nu este în stare să ducă până la capăt un proces psihologic complex. Nu suntem capabili să integrăm cealaltă latură, a sexului opus.

Motivul pentru care devenim dependenţi de cineva de sex opus este acela că nu putem avea acces la energia sexului opus. Energia mistică pe care o avem în interior este în acelaşi timp masculină şi feminină. Până la urmă, ne putem deschide către ea, dar la începutul evoluţiei trebuie să fim foarte atenţi. Procesul de integrare se desfăşoară în timp. Dacă ne legăm prematur de o sursă umană de energie feminină sau masculină, blocăm izvorul universal.

Atunci când începem evoluţia, implicit începem să primim energie de sex opus. Aceasta va veni în mod natural, odată cu energia din univers. Dar trebuie să fim atenţi, pentru că dacă ne intersectăm cu o persoană care oferă această energie în mod direct, ne putem deconecta de la sursa adevărată şi astfel regresăm…

Până nu învăţăm să evităm această situaţie, vom rătăci ca nişte jumătăţi de cerc, ca nişte litere „C”. Vom fi sensibili la persoanele de sex opus – alte cercuri pe jumătate incomplete – care vin şi se unesc cu noi, completând astfel cercurile şi dăruindu-ne un val de euforie şi de energie, care dă senzaţia unui întreg, unei conectări depline cu universul. De fapt, n-am făcut altceva decât să ne unim cu altă persoană, care-şi căuta şi ea jumătatea. Aceasta este relaţia clasică de dependenţă şi că aduce cu sine probleme care nu vor întârzia să apară.

Problema cu această persoană care a fost completată, cu acest „O”, pe care mulţi cred că l-au atins, este aceea că el este format din două părţi – una care furnizează energie masculină, cealaltă care aduce latura feminină – şi în consecinţă implică două capete, două egouri. Fiecare dintre cei doi vrea să conducă întregul pe care l-au creat, aşa cum o făcea şi în copilărie. Fiecare vrea să-l comande pe celălalt, ca şi cum celălalt ar fi tot el. Acest tip de iluzie, a completării, se transformă într-o luptă pentru putere. În cele din urmă, fiecare va trebui să-l tolereze pe celălalt şi uneori chiar să-i anuleze personalitatea, pentru a putea conduce acest întreg în direcţia dorită. Desigur că această intenţie nu funcţionează, sau nu mai funcţionează. Poate că în trecut un partener era dispus să se supună celuilalt, acest lucru făcându-l de regulă femeia şi doar uneori bărbatul.

Am putea concluziona că în aceste situații nu mai există dragoste...Dragostea există, dar mai întâi trebuie să ne completăm noi înşine cercul. Trebuie să ne stabilizăm canalul de legătură cu universul. Acest lucru cere ceva timp, dar după aceea nu vom mai fi susceptibili de a avea această problemă, și vom ajunge să avem „o relaţie mai înaltă”. Când, după ce am trecut acest prag, ne legăm sentimental de cineva, vom crea o supraentitate, care nu ne va înlătura niciodată de pe calea evoluţiei noastre individuale.Trebuie să-i ai pe „el” sau pe „ea” înăuntrul tău. Apoi vei evolua şi vei găsi povestea de dragoste adevărată, care ţi se potriveşte.

Interactiunea cu ceilalți

Modul în care îi abordăm pe alţi oameni determină viteza evoluţiei noastre, rapiditatea cu care se răspunde la întrebările noastre vitale.

Toţi oamenii cu care ne întâlnim au un mesaj pentru noi. Întâlniri întâmplătoare nu există. Felul în care răspundem acestor întâlniri ne arată dacă suntem sau nu capabili să primim mesajul. Dacă avem o conversaţie cu o persoană cu care drumul nostru se întretaie şi nu vedem în ea un răspuns la întrebarea noastră curentă, aceasta nu înseamnă că mesajul nu există, ci doar că ne-a scăpat, dintr-un motiv sau altul.

Să-ţi intre bine în cap. Oricine apare în calea ta are un mesaj pentru tine. Dacă era altfel, persoana respectivă s-ar fi aflat în altă parte, ar fi plecat mai devreme, sau ar fi venit mai târziu. Faptul că aceşti oameni se află acum, aici, se întâmplă dintr-un anume motiv.

Care sunt semnele care îți arată că trebuie să intri în contact (verbal) cu cineva

- uneori contactul vizual spontan este un semn că trebuie să discuţi cu persoana respectivă.

- senzaţia că parcă ai cunoaşte acea persoană, că are un aspect familiar, chiar dacă n-ai mai întâlnit-o niciodată

Dacă suntem atenţi la relaţiile pe care le avem, vom obţine întotdeauna răspunsurile de care avem nevoie.

In momentul în care vom începe să dăruim în mod constant, se va întoarce spre noi mult mai mult decât ceea ce dăm. Acest mod de relaţionare conştientă, în care fiecare încearcă mai degrabă să scoată la iveală ce e mai bun în ceilalţi decât să-şi exercite puterea asupra lor, este întotdeauna benefic pentru noi.

Venim pe această planetă pentru a evolua, nu pentru a ne construi imperii personale.

Fericirea este echilibru

2014-04-30T05:12:00.000-07:00

Nu suntem afectati de evenimentele prin care am trecut, ci de amintirile pe care le avem despre ele (ceea ce reprezinta propria noastra interpretare asupra lor: negativ, dureros, dificil, disfunctional, etc). Odata ce un eveniment s-a intamplat, el a intrat in trecut si nu ne mai putem intoarce pentru a-l modifica in vreun fel. In schimb experienta subiectiva se desfasoara exclusiv in prezent. Chiar daca nu putem modifica evenimentele trecute, avem posibilitatea de a modifica amintirile pe care le avem (adica semnificatia pe care am acordat-o in trecut, evenimentului: pozitiv, fara durere, usor, functional, etc).

Claudia - colega noastra dansatoare

2014-02-27T00:25:00.001-08:00

www.sansapentruclaudia.com

Promovare petitie: "Cerem statului să susțină persoanele cu autism, pentru a deveni adulți independenți și activi în societate"

2012-10-25T01:13:00.002-07:00

Cerem statului să susțină persoanele cu autism, pentru a deveni adulți independenți și activi în societate

Despre copii si rabdare

2012-03-23T03:15:00.000-07:00

Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
– Doamna, dar sunt puse invels…
Intr-adevar, erau puse gresit… Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand cizmulitele au fost iar incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
– Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!!
In loc sa tipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sã il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
– Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.
Acum ea nu mai stia ce sa faca… Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:
– Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!
– Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield…

Rapid si bland

2011-12-10T10:28:00.000-08:00

Totalitatea experientelor vietii ne influenteaza si ne modifica optica asupra realitatii (subiective evident).
Oamenii cu care interactionam ne imprumuta intotdeauna ceva, ceva a lor, care este si in noi dar pe care inca probabil nu stim cum sa-l utilizam. In prima etapa suntem atat de impresionati, fascinati, surprinsi de lucrurile acelea noi din interiorul adanc al noastru incat parem ca nu stim sa le gestionam. Ni se pare prea mult. Si atunci evitam sa gandim asupra lor, fugim de ele, sau chiar de persoanele care le-au trezit in noi, fugim de fapt de noi crezand ca e mai bina sa fie ca inainte. Insa oricat de mult am fugi, umbra ne urmeaza, este legata si in stransa legatura cu noi. Umbra este alcatuita din acele elemente, sentimente, emotii, ganduri, abilitati, pulsiuni din noi, despre care nu cunoastem prea multe, si care ne pot lua prin surprindere atunci cand ies la suprafata, manifestandu-se. Ma refer aici exact la acele emotii simtite in interactiunile speciale cu ceilalti oameni, poate in cele intime, profesionale sau familiale, care ne fac sa gandim: “…parca nu am fost eu asta.”. Umbra e opusul a ceea ce se vede la noi, insa este parte integranta a noastra si ne roaga sa ii acordam atentie, sa o cunoastem, sa o facem sa simta ca apartine noua, pentru ca numai asa ne vom cunoaste in totalitatea si complexitatea a ceea ce suntem.
Experienta aduce intotdeauna si un strop de cunoastere de sine. Experientele constientizate, analizate, simtite si traite in contact cu Sinele nostru, ne transporta la un nivel superior de cunoastre de sine pentru ca asa avem posibilitatea sa retinem ceva despre noi si sa folosim acel lucru si pe viitor, devenind mai adaptabili.
Dorintele noastre cele mai ascunse si negandite de marele Supraeu, sunt active si ne propulseaza in cele mai ciudate situatii, pentru ca ele doresc sa fie satisfacute. Inabusirea lor nu ofera rezultat decat pe termen scurt, o linistire cognitiva, o pseudoimpacare. O convietuire pasnica cu psihicul noastru….care pentru a se perfecta, are uneori nevoie de implicare pasionala. Noi, pentru a ne cunoaste avem nevoie macar o data in existenta noastra de experiente de implicare pasionala, care depasesc convietuirea pasnica cea lipsita de riscuri. Numai dupa o serie de evenimente care pun la incercare toate sistemele de aparare imbunatatite si intarite de-a lungul vietii noastre, vom putea poate sa atingem acel echilibru mult ravnit, maturitatea in deciziie si asertivitatea aplicata cu empatie, rapid si bland.

SALVEZ.RO

2011-11-09T04:31:00.001-08:00

Semneaza si tu petitia!

2011-08-25T00:42:00.000-07:00

Decontarea serviciilor de psihologie clinica prin sistemul asigurarilor de sanatate

Copii cu copii învaţă să fie mame

2011-07-25T04:48:00.000-07:00

Oameni de lângă noi

de Maria SPATARIU
mariaspatariu@tribuna.ro
24 iulie 2011 23:53

„Al meu are o lună”, „Al meu a împlinit patru luni”, „Copilul meu e dincolo doarme. Da` puteţi vorbi tare că nu se trezeşte”. Aşa încep poveştile în Centrul Maternal din Sibiu. Patru mame, toate nişte copile cu copii, îşi ţin copii în braţe, le gânguresc, uneori le cântă. Aici, alături de o echipă de profesionişti, învaţă să fie mame, să aibă grijă de copiii lor, să le ofere dragostea de care unele dintre ele nu au avut parte. Trei dintre mame au crescut în sistemul de protecţie a copilului, departe de familiile biologice, iar, acum, o mână de oameni le învaţă să nu–şi părăsească pruncii, le învaţă să fie mame în fapt, nu doar din punct de vedere biologic.

Centrul Maternal din Sibiu – un loc necunoscut pentru cei mai mulţi, unica speranţă pentru alţii. Mai precis, pentru mame sau pentru viitoare mame care vin aici în căutarea unui loc primitor, a unui loc în care mâncarea, îngrijirea medicală şi vorba bună nu lipsesc. Asta se întâmplă de mai bine de 6 ani de când acest centru funcţionează în cadrul Complexului de servicii „Prichindelul”.

Trei mame şi trei copii

„Acum am terminat hrănirea copiilor. Unul dintre ei a şi adormit”, spune doamna Delia, educatoare în cadrul Centrului Maternal, în timp ce mă conduce în spre sediul Centrului. E de fapt, un soi de apartament primitor, situat la parterul uneia dintre clădirile Complexului „Prichindelul”. Din hol dai direct în living, o încăpere ce depăşeşte 20 metri pătraţi şi care serveşte drept cameră de relaxare şi bucătărie pentru toate mămicile aflate în Centru. În acest moment sunt patru locatare, dar „acasă” sunt doar trei, cealaltă mămică fiind plecată la muncă.
Tinere sunt toate şi privindu-le ai impresia că sunt nişte copii cu copii în braţe, doar nu-i chiar aşa, minoră e doar una. „Copilul meu are o lună, plânge doar când îl doare ceva. Aseară nu a prea avut somn, dar l-am legănat şi a adormit”, povesteşte tânăra mămică în timp ce-şi leagănă copilul. „S-a obişnuit copilul în braţe... vai ce-i place!”, completează educatoarea. Stau amândouă aşezate pe colţarul din living, iar lângă ele e o doua mămică. Ţine pe genunchi o minune de copil, ce te priveşte cu ochi mari, căprui, abia aşteptând parcă să împartă zâmbete. „Îi cânt, cum să nu... da, e bolnavă sărăcuţa”, spune mămica. Câţi ani are mama? E greu de spus, dar nu-i dai mai mult de 18-19. Prietena ei, cea de-a treia mămică, spune din prima că e minoră, că a întrerupt şcoala, dar că vrea să se întoarcă în bancă şi să termine măcar opt clase. Băieţelul ei e astăzi somnorosul Centrului, aşa că tolănit pe burtă în pătuţ, copilul îşi vede liniştit de somn, în timp ce mama îşi continuă povestea. Da, a învăţat să îl îmbrace, să-i facă baie, ba chiar a corectat-o şi pe mama ei în ale creşterii copilului, atunci când a venit să o viziteze. „Prima dată i-am făcut eu baie, iar ea s-a uitat ca să înveţe. Apoi am început să îl spălăm împreună şi tot aşa până când aseară i-a făcut baie singură. A văzut că trebuie să fie atentă cum ţine capul bebeluşului, cât de caldă să fie apa, cât de repede trebuie să îl îmbrace....”, spune educatoarea, în timp ce copila- mamă o aprobă zâmbind.
În curând, şi mamă şi copil vor merge amândoi acasă, acasă la mama ei şi la bunica micuţului. A crescut ea mama-copil şi alături de ai ei şi în aşezămintele statului, iar acum se întoarce acasă. Că acolo, într-o casă de chirpici, nu va avea condiţiile de aici – living cu televizor mare, baie la fiecare dormitor, apă caldă la orice oră etc. - o ştie, dar mai ştie că vrea ca pruncul ei să aibă ceea ce ea nu a avut întotdeauna: grija mamei.

O muncă făcută cu suflet

Mamele sau femeile-gravide în ultimul trimestru care vin la Centrul Maternal provin din familii cu situaţii materiale precare. Multe dintre ele învaţă nu doar să-şi îngrijească pruncii, ci şi cum să facă şi să păstreze curăţenia, cum să se gospodărească, cum să pregătească bagajul bebeluşului la nevoie, altfel spus învaţă să fie mame responsabile şi să gândească, cu mintea şi sufletul, pentru ele şi pentru fiinţa căreia i-au dat viaţă. Aceasta este minunea pe care oamenii de la Complexul „Prichindelul” o reuşesc. Şi spunem oamenii, nu angajaţii, pentru că aceşti oameni fac cu suflet ceea ce fac, pentru că au faţă de aceste mame atitudinea pe care o au faţă de copiii lor. Şi asta se vede în mărţişoarele, vederile şi telefoanele care oamenii de la „Prichindelul” le primesc de la mămicile care au fost odinioară aici, se vede prin faptul că mămicile le cer să le boteze copii sau să le fie naşi de cununie.
„E o muncă ce se face cu sufletul, te face să fii mai bun, să-ţi dezvolţi latura umană. Trebuie să-ţi apleci urechea către sufletele de lângă noi. Avem o echipă foarte bună şi nu pot decât să le mulţumesc pentru ceea ce fac”, spune Onoriu Moldovan, director Complexul „Prichindelul”.

Reintegrarea- obiectivul principal

Peste 130 de oameni (mame şi copii) au beneficiat de serviciile Centrului Maternal din Sibiu din 2005 şi până acum. În primii ani, numărul beneficiarilor a fost mai mare, mai ales că au fost admise şi victime ale abuzului domestic. Reintegrarea în familie şi în societate este obiectivul pe care Centrul Maternal îl urmăreşte în cazul mamelor şi copiilor care vin aici.
Şi pentru ca reintegrarea să se realizeze sunt urmaţi mai mulţi paşi: „pentru fiecare cuplu care vine aici, şi când spun cuplu mă refer la mamă şi copil, se întocmeşte un program personalizat de intervenţie. Urmărim componenta medicală, psihologică, educaţională, socială, juridică şi pe cea profesională. Psihologii noştri consiliază mama şi familia, iar unde se poate implicăm şi tatăl. Cât timp mama şi copilul stau aici, se creează acea legătură între mamă şi copil; în paralel, implicăm familia şi o consiliem pentru că mama are nevoie de sprijin în creşterea copilului”, spune Onoriu Moldovan.
Şi cum mamele trebuie să fie capabile să-şi îngrijească şi să-şi întreţină copilul, în paralel, se încearcă găsirea unui loc de muncă pentru ele. De cel mai multe ori se reuşeşte, pentru că instituţia a stabilit legături cu firme din Sibiu, cu AJOFM Sibiu. Şi tot în paralel se realizează şi integrarea copiilor, care sunt înscrişi la grădiniţă, la şcoală, graţie şi unei colaborări foarte bune cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu. Probleme apar însă atunci când copii sunt foarte mici: „Singurul of sunt problemele pe care le ridică înscrierea copiilor la creşă. Nu sunt locuri, iar când e vorba de copii mai mici de un an, e de-a dreptul imposibil. Şi atunci ce să facă mamele? Obţin un loc de muncă şi nu au ce să facă cu copilul...”
Pentru mamele provenite din sistemul de protecţie a copilului, sprijinul merge mai departe, iar oamenii de la Complexul „Prichindelul” dau o mână de ajutor şi la găsirea unei gazde potrivite pentru familie. „Am reuşit, de pildă, reintegrarea unei mame cu trei copii: i-am găsit loc de muncă şi gazdă. O altă mamă, a venit la noi pe când era gravidă şi a plecat acasă cu doi copii frumoşi în braţe. În acest caz s-a realizat integrarea în familie, lângă părinţii ei care au ţinut constant legătura cu ea”. Alteori, s-a reuşit apropierea mamei de copil, după ce aceasta îşi părăsise bebeluşul în maternitate. E drept că au existat şi cazuri când în ciuda tuturor eforturilor reintegrarea în societate nu a fost una de succes, când mamele nu au ţinut la locul de muncă, dar, pe de altă parte, există mame beneficiare ale Serviciilor Centrului Maternal care au absolvit facultăţi şi care „au trecut foarte frumos de perioada de risc”. Pentru astfel de mame, dispuse să înveţe să le ofere un cămin copiilor lor luptă oamenii de la Centrul Maternal din Sibiu.

”Cum adică, acest copil va ajunge să fie exact ca și mine?”

2011-06-19T04:19:00.000-07:00

Până să împlinesc vârsta de optsprezece ani, aveam un țel major, o misiune de îndeplinit și anume a învăța cum să fiu mare. Presupun că am avut cu toții astfel de misiuni atunci când eram copii. Pentru a-mi îndeplini această misiune, am avut două alternative: puteam să ascult povețele adulților din preajma mea despre cum ”să fiu mare” sau puteam să îi studiez și să imit comportamentul si atitudinile lor.

Deci, care este varianta prin care copiii într-adevăr învață? Învață oare ei atunci când li se spune, sau mai degrabă atunci când li se arată? Ridică-ți și tu această întrebare! Când i-ai spus ultima dată copilului tău cum să se poarte ca un ”om mare”? Ce rezultat au avut vorbele tale? Probabil că știi deja că această variantă nu prea are succes. În realitate copiii nu se prea obosesc să asculte despre cum trebuie să se comporte ”un om mare”. Ei imită. Ei copiază ceea ce văd la adulții din jurul lor.

Mai există o variantă prin care putem afla cum învață copiii noștri si aceea este prin a ne uita la noi înșine. Mă întreb, cum recționez eu cu copiii atunci când sunt stresată, agitată. Mă pregătesc acum să dau un răspuns sofisticat, si din gura mea iese: ”Fac exact ca mama!” Da, fac același lucru pe care îl uram atunci când îl făcea ea cu mine. Dar observ că reacționez exact la fel, aceleași cuvinte, aceleași gesturi, totul. Și mi-am spus că nu voi fi niciodată la fel ca mama, fiindcă nu îmi plăcea deloc atunci când îmi făcea sau îmi spunea lucrurile acelea. Și de de ce am reacționat asa? Păi, eram atât de preocupată să învăț cum să fiu mare și am studiat atât de intens încât am rămas blocată în metodele mamei mele, la o vârstă fragedă.

(fragment din lucrarea "Iubire si ratiune- ghid pentru rolul de parinte", Adina Danciu, psiholog clinician, psihoterapeut; adaptata dupa “Becoming a Love and Logic Parent”, Parent Handbook, Jim Fay, Foster W. Cline, M.D. and Charles Fay, Ph.D)

COPILUL LASAT

2011-05-14T15:46:00.000-07:00

Despre asta se vorbeste din suflet cel mai greu. “M-au lasat, m-au parasit”.

Nu toti oamenii care aduc pe lume copii sunt meniti sa fie parinti. Uneori nici nu e indicat sa fie, deoarece unicul lor rol legat de acel copil este sa il aduca pe lume. In acelasi fel, nu toti oamenii al caror menire este de a fi parinti, pot aduce pe lume copii. Se intelege acum in ce consta echilibul miraculous al acestui univers in care sunt nascuti si parasiti copiii?

Cred ca fiecare copil ajunge exact la parintele/parintii lui. (si cand spun “lui” ma refer la cei meniti pentru el).

Majoritatatii copiilor le este dat un set de parinti. Exista insa, si acei copii care cunosc de-a lungul vietii lor mai multe persoane, care le sunt parinti. Echilibrul exista, si se realizeaza datorita existentei unui dezechilibru (principiul polaritatilor, dupa care functionam atat de logic).

La nivel macro echilibrul se realizeaza aproape spontan, lucrurile se aseaza si se sedimenteaza. La nivel micro insa, avem trauma (de abandon, de separare).

Ei nu vor fi iertati usor, indiferent de nivelul de maturizare la care a reusit sa ajunga copilul.

“Eu nu voi fi fericita niciodata. Am eu ceva care e …mare. Eu pana la varsta de 7 ani, ma gandeam mult si spuneam ca eu nu trebuia sa ma fi nascut. De ce m-au nascut ca sa ma paraseasca asa? E foarte greu, de fapt mereu m-am gandit la asta." (E.G., 17 ani)

"Totul se rezolva daca ai rabdare cu tine"

CUM SĂ CREȘTEM COPII RESPONSABILI

2011-05-11T12:47:00.000-07:00

”Unde este manualul de instrucțiuni pentru acest copil?”

Fie ca vorbim despre proprii noștrii copii, fie ca in munca noatră avem grijă de copii, cu siguranță fiecare își dorește tot ceea ce este mai bun pentru copilul pe care îl are în grijă. Nu există părinte pe această lume care să nu își dorească ca propriul copil să devină motivat, responsabil, eficient și adaptabil lumii și contextului în care există. Ce putem face ca să ajutăm copiii să devină așa? Răspunsul la această întrebare este, din fericire, NIMIC. Nimic în viață nu este sigur si bătut în cuie. Nu există o cale prestabilită prin care poți garanta succesul sută la sută. Nu exista un manual de instrucțiuni pentru a crește și educa un copil. Totuși, părinții pot să încerce. A încerca, inseamnă aici, a începe de timpuriu să îmi educ copilul astfel încât să îi crească posibilitatea de a deveni un adult responsabil.

Atunci când vorbim despre nou-născuți, modul prin care părintele își arată iubirea față de copil este prin a-i oferi PROTECȚIE. Fiecare problemă pe care copilul o are este și a părintelui. Dacă parintele nu se preocupă în a proteja copilul, acesta din urmă va muri.

Însă, peste unsprezece sau doisprezece ani de viață, părintele trebuie să fi făcut deja tranziția. De fapt, dacă și la adolescență, iubirea părintelui este demonstrată principal tot doar prin protecție, atunci din nou copilul poate muri (pe diferite nivele). Dacă și atunci când copilul este deja la liceu, părintele este preocupat în continuare de TOATE problemele adolescentului (cum se îmbracă, cât de mult se uita la TV, dacă și-a făcut sau nu temele, dacă și-a spălat sau nu dinții, dacă are sau nu un număr corect de prieteni, etc.), atunci acesta din urmă se află cu certitudine într-o situație de risc.

A pregăti copilul pentru lumea reală

Când vorbim despre un copil aflat ”într-o situație de risc”, ne referim la cel copil care nu este capabil să funcționeze în ”lumea reală” (în viață). Pregătirea copilului pentru lumea reală este cea mai importantă sarcină pe care o are un părinte. Acesta este de fapt scopul principal al prezentului ghid: a-i pregăti pe copii să fie gata pentru lumea reală (atunci când va trebui să o ”înfrunte”), fără a fi într-o situație de risc. Ne dorim ca ei să privească lumea reala (viața) și să spună:

”Cunosc această lume! M-am pregătit pentru ea de acasă!”

Violenta este rezultatul fricii -despre violenta domestica

2011-02-20T05:49:00.000-08:00

Violenta domestica este un fenomen foarte raspandit la romani. Se poate intampla oricui insa de cele mai multe ori aceasta problema este minimalizata, negata sau ascunsa, neluandu-se in considerare devastatoarele efecte. Violenta domestica are la baza intotdeauna un abuz, care poate sa fie emotional (de natura psihologica) sau fizic, abuz care de cele mai multe ori, nu se manifesta numai asupra partenerului de cuplu, extrapolandu-se si asupra copiilor cuplului parental, daca acestia exista. (se transmite astfel un predictibil pattern comportamental)

Se numeste violenta domestica acea situatie din interiorul unei relatii de cuplu sau a unei casatorii, in care unul dintre parteneri incearca sa domine sau sa controleze celalalt partener, folosind abuz fizic.

Primele semne ale violentei in familie sunt abuzul emotional (care duce la scaderea stimei de sine, anxietate, depresie, insingurare, neajutorare), agresivitatea indirecta (agresivitatea pasiva): ignorarea persoanei, cicaleala, zvonostica, “sfaturile”, etc- in aceasta situatia agresorul nu-si asuma fapta, insa agresivitatea intotdeauna ajunge la destinatar. Conflictele pot escalada apoi de la amenintarile verbale la violenta fizica.

Abuzul emotional

Are ca si scop diminuarea stimei de sine si a autonomiei persoanei. Abuzatorul isi aduce victima intr-o stare de neincrederea in fortele proprii, frica, disperare, neajutorare, blocata in sentimente de incapacitate. Abuzul emotional se manifesta prin: abuz verbal: urlete, injuraturi, porecle peiorative, acuze, injosiri, amenintari cu violenta fizica daca nu i se face voia agresorului.

Cuvinte cheie din “arsenalul” agresorului : dominare, izolare, umilire, amenintare, intimidare, culpa, negare.

Mecanismele agresorului

Nevoia satisfacuta de comportamentul agresiv este aceea de aparare, de mentinere a controlului asupra celorlalti. Astfel singurul si unicul scop al abuzatorului este de a mentine controlul total asupra victimei sale, si va face acest lucru folosit orice fel de mijloace: va face apel la frica, vinovatie, rusine, intimidare, amenintare.

De asemnea, agresivitatea este strans legata de sexualitate- un impuls sexual frustrat se manifesta prin agresivitate. De aceea este foarte important, in procesul de interventie terapeutica , a afla care este cauza care a generat agresivitatea, care este nevoia care a fost frustrata.

Cauze ale agresivitatii

- Factori psihici: instabilitate emotionala, impulsivitate, relatiile de atasament incorecte, QI scazut, stima de sine scazuta, traumele sau experientele anterioare neplacute

- Factori sociali: familia, carentele emotionale, lipsa limitelor din familie (care duce la un comportament haotic), trauma, abuz in antecedent, anturaj sustinator al agresivitatii, jocuri cu tenta agresiva, TV.

- Factori de mediu: zona in care traieste potentialul agresor, droguri si substante- factori predispozanti ai agresivitatii, caldura, aglomeratia, etc.

Portretul agresorului:

- a fost abuzat la randul lui in copilarie, sau a fost martorul unui abuz.

- are un temperament exploziv, cu o rezistenta foarte scazuta la frustrare (se aprinde din orice)

- este extrem de posesiv si gelos. Isi controleaza foarte riguros partenerul.

- are o puternica nevoie de control si putere, pe care o simte doar atunci cand partenerul ii este total supus si dependent.

- are de obicei relatii superficiale cu ceilalti. Relatia principala, exclusiva uneori este cea cu partenerul.

- are o stima de sine scazuta.

- are asteptari rigide asupra relatiei, a casatoriei si nu este dispus la compromisuri.

- nu isi asuma responsabilitatea propriilor actiuni: are tendinta de a-i invinui pe ceilalti pentru propriile greseli.

- nu cere ajutor pentru ca nu crede ca este ceva in neregula cu el.

- poate fi descris ca avand o personalitate duala: fie este incantator, fie este extrem de crud, fie generos, fie extrem de egoist, etc.

- poate fi un om calculat, calm si convingator. Cu o puternica capacitate de a-si masca tendintele agresive.

- Victima reprezinta de obicei un simbol. Agresorul nu relationeaza cu ceea ce este aceasta persoana, ci cu simbolul pe care ea il reprezinta: de cele mai multe ori una dintre figurile parentale: mama sau tata. Agresorul presupune, mai ales in momentele in care este furios, ca victima sa gandeste, simte sau actioneaza ca acea figura parentala pe care o proiecteaza in ea.

Portretul victimei violentei domestice:

Simptome generale:

- Frica sau anxietate in a-si multumi partenerul.

- Este de acord cu orice spune sau face partenerul.

- Isi anunta periodic partenerul de ceea ce face si unde este.

- Vorbeste despre furia gelozia, posesivitatea partenerului.

Simptome ale prezentei unui abuz fizic:

- Are rani frecvente, pe care le scuza ca fiind “accidente”.

- Absente nemotivate de la serviciu, scoala, sau evenimente sociale.

- Imbracaminte care sa acopere vanataile sau cicatricele.

Simptome ale izolarii:

- Au restrictive in a-si vedea familia si prietenii.

- Rareori apar in public fara partener.

- Au acces limitat la bani, masina, bunuri, etc.

Simptome psihologice ale abuzului:

- Stima de sine scazuta, chiar daca in trecut erau persoane foarte increzatoare in fortele proprii.

- Schimbari majore de personalitate (de ex: o persoana sociabila devine retrasa si timida.)

- Tendinte depresive, anxioase, comportament suicidar.

Efectele abuzului asupra victimei:

- Izolare, stima de sine scazuta, probleme emotionale, anxietate, depresie, consum de alcool/ substante, retragere din viata reala intr-o realitate alternativa- internetul

Profil psihologic gratuit! "Studiul pentru Verificarea Ipotezei Psihocauzale"

2011-02-12T12:22:00.000-08:00

Va invitam sa participati la un studiu - "Studiul pentru Verificarea Ipotezei Psihocauzale" (SVIP) - privind corelatia dintre bolile
somatice si fondul psihoemotional. In urma completarii chestionarelor
de mai jos veti primi GRATUIT in termen de cateva zile PROFILUL DVS.
PSIHOLOGIC (consta dintr-o HISTOGRAMA in care sunt EVALUATE CANTITATIV
diversele trasaturi psihice).

♦ Chestionar on-line 1 - https://spreadsheets.google.com/viewform?formkey=dHZQdG9UVHQ3LVBtbTdldFIyUVB1UUE6MQ

♦ Chestionar on-line 2 - https://spreadsheets.google.com/viewform?formkey=dDRTeXkyYW8wOGgtN1oxbi1VVXVWWFE6MQ

♦ Chestionar on-line 3 - https://spreadsheets.google.com/viewform?formkey=dEwzS3RvZjZBYk1JdkdyRGNIcVRuMnc6MQ

Studiul apartine dr. Dorin Dragos (Spitalul Universitar de Urgenta
Bucuresti), iar rezultatele preliminarii vor fi publicate incepand cu
primul trimestru al anului 2011 in Journal of Medicine and Life.

Dupa incheierea studiului va vom trimite un chestionar facultativ in
urma completarii caruia veti primi un PROFIL DE RISC (o estimare
cantitativa a PREDISPOZITIEI PSIHOEMOTIONALE de a dezvolta diverse
BOLI).

Tot ce trebuie sa faceti este sa intrati pe link-uri, sa completati
cele 3 chestionare doar cu un simplu click pe varianta de raspuns
dorita. Veti gasi toate instructiunile la inceputul chestionarului.

Va rugam sa TRANSMITETI acest mesaj si PRIETENILOR dvs. Dorim sa
realizam un studiu recunoscut international si de aceea avem nevoie de
cateva mii de respondenti, ne-ar bucura daca v-ati alatura noua ca
participant si daca ati putea trimite mesajul mai departe!

Poate mai mult decat evaluarea noastra psihologica, in urma
completarii chestionarelor veti primi satisfactia de a fi participat
la primul studiu de acest fel din Romania si de a sustine si contribui la
amploarea lui prin trimiterea mai departe a mesajului. Avem nevoie de
sprijinul dvs. pentru popularizarea studiului si va multumim anticipat
daca binevoiti sa ni-l acordati!

[daca dvs. personal (sau cineva cunoscut) detineti un site sau un blog
si sunteti interesat/a sa gazduiti link-urile chestionarelor, va rugam
sa ne scrieti la adresa dianaojog@gmail.com].
VA MULTUMIM!

GRUP DEZVOLTARE PERSONALA SI AUTOCUNOASTERE

2011-01-16T10:16:00.000-08:00

GRUP DEZVOLTARE PERSONALA SI AUTOCUNOASTERE- AI GRIJA DE SUFLETUL TAU CA SA POTI INGRIJI DE ALTII

15 intalniri -1 intalnire pe saptamana cu o durata de 1 ora jumatate-

Participanti: elevi/studenti sau absolventi studii medicale (asistenti)

Grupul va fi moderat de ADINA DANCIU – psiholog clinician, consilier experientialist, psihoterapeut
Tel: 0740 296 833
Email: danciuadina@gmail.com

La sfarsitul grupului se vor oferi diplome de participare utile la CV.
Locatia si costul vor fi comunicate ulterior participantilor.

Cum e la AMG?
Cum e ?
Sa stii mai multe despre tine?
Sa te imprietenesti cu emotiile tale si sa le placi exprimandu-se sanatos?
Sa fii pregatit pentru a incepe cu success profesia de asistent medical generalist?
Sa construiesti relatii profesionale sanatoase si satisfacatoare?
Sa fii sigur pe abilitatile tale de asistent?
Sa te debarasezi de retinerile determinate de “contextual medical” (ace, sange, rani) ?

Te invit sa aflii!!! Si sa inveti sa devi stetoscopul sufletului tau!
Permite-ti sa ajungi sa un Asistent Magic Genial

Consideri ca nu ti se potriveste? Se primesc sugestii pentru organizarea de grupuri si cu alte teme.

CUM SA FACEM INVATAREA MEMORABILA. COMUNICARE EXPERIENTIALA

2010-05-28T12:10:00.000-07:00

Adevarata invatare este cea pe care tu o controlezi, experimentand.
Orice fel de cunoastere incepe cu EXPERIENTA. Prima suflare a noului nascut pe acest pamant presupune experienta, adica modalitatea naturala de a intra in contact cu ceilalti si cu lumea, de a percepe si descoperi, de a stabili relatii, de a se conecta emotional fiind astfel capabil sa participe constient la marea existenta.
De-a lungul vietii, un om ajunge sa traiasca o multitudine de experiente variate, in viata personala, profesionala, sociala, iar multe dintre ele par a fi repetabile in forma lor: aceeasi conversatie lipsita de sens cu colegul de birou, aceleasi insatisfactii in viata de cuplu, etc. In realitate insa, experientele noastre nu se repeta deloc, mai mult de atat, fiecare dintre ele este “unica si proaspata”, datorita semnificatiilor pe care le are. Aici intervine capacitatea si vocatia fiecarui individ in a resemnifica experientele vietii lui, a le da un sens optim in vederea unei bune functionari. Evenimentul pare a fi acelasi si este acelasi, fiindca el revine in existenta noastra de nenumarate ori, pana cand vom invata sa il privim, analizam, interpretam si integram operand noi semnificatii, intr-o atitudine deschisa, creativa care sa ne permita gestionarea optima a propriei realitati interne cu cea externa.
Experienta propriei vieti, pana in prezent, mi-a oferit ocazia de a-mi juca prin diferite modalitati rolul de formator, dascal. Am fost angrenata in contexte aparent repetitive, m-am supus “poluarii” cu prejudecati, mituri, stereotipuri, supozitii, proiectii transferuri, obisnuinte socio-culturale, m-am confruntat cu propriile nevoi narcisice in fata elevilor mei si a colegilor mei, dar nu am incetat sa ma revalorizez si sa-mi canalizez disponibilitatile pe directia celor mai bune alegeri. Astfel, cu intentia de a imbina psihoterapia cu pedagogia, propun dezvoltarea unor modalitati instructiv-educative care au la baza comunicarea si invatarea experientiala.
"Spune-mi şi voi uita, predă-mi şi îmi voi aminti, implică-mă şi voi învăţa." - proverb chinezesc

Conceptul de “invatare prin experienta” este introdus de parintele nondirectivismului, Carl Rogers. El considera ca nu putem comunica nimic prin predare deoarece aceasta il face pe copil sa-si piarda increderea in experienta.
In 1984 D. A. Kolb, enunta Teoria invatarii prin experienta. Kolb considera invatarea un proces holistic prin care omul se adapteaza la lume, si care presupune o functionare integrata a intregului organism. Cu alte cuvinte, atunci cand invata, omul:
- simte (are emotii, o anumita dispozitie, are senzatii)
- percepe (integreaza senzatiile in perceptii, reflecteaza, observa lucrurile, fenomenele)
- gandeste (conceptualizeaza, stabileste legaturi, reguli, gaseste solutii)
- actioneaza (ofera noi sensuri, experimenteaza moduri noi de actiune)
Pornind de la acest punct de vedere, exista patru moduri adaptative de invatare, corespunzatoare a patru tipuri de abilitati dobandite:
- abilitati ale experientei concrete- Aici si acum, traiesc emotii si cu culeg informatii cu simturile
- abilitati ale observarii reflexive- Transformarea subiectiva a informatiei, care se face din mai multe perspective (metapozitii), creativ
- abilitati ale conceptualizarii abstracte- Culeg informatia, o prind in concepte (gandesc)
- abilitati ale experimentarii active- Transformarea obiectiva a informatiei, prin actiune, care duce la o noua experienta concreta (deschizandu-se astfel un nou ciclu de invatare.)
Modelul invatarii experientiale- are 4 etape:
• experienta = primul pas in invatarea experientiala, o experienta reprezinta un declansator, care creeaza nevoia unei mai bune intelegeri a situatiilor sau fenomenelor;
• analiza = reflectarea asupra a ceea ce s-a intamplat, interpretarea, identificarea consecintelor;
• generalizarea = concluzii legate de ceea ce s-a invatat si ceea ce se poate aplica in viata reala a fiecarui individ participant;
• aplicarea = faciliteaza modificarea comportamentului. Cele invatate sunt integrate in viata de zi cu zi intr-un mod eficient.

Planificarea instruirii in spirit experientialist:
Inainte de toate, dascalul trebuie sa fie informat asupra principiilor care stau la baza acestei orientari si asupra pasilor care trebuie urmati. Proiectarea lectiilor se face in functie de caracteristicile si nevoile clasei luate ca intreg si personalizat in functie de obiectivele stabilite. Obiectivele se stabilesc tinand cont de o evaluare prealabila a motivelor interne si externe pentru invatare a elevilor.
Dintre motivele intrinseci se pot intalni:
- curiozitatea- care poate fi stimulata de situatii nedeterminate, problema, situatii confuze
- aspiratia catre competenta
- nevoia de realizare, de a obtine succes, dorinta de a deveni un bun profesionist
- nevoia de identificare
- nevoia de autoeducare
- angajarea in reteaua reciprocitatii sociale
O motivatie bazata extrinsec apare atunci cand scopurile sunt exterioare invatarii, si pot fi:
- dorinta de afiliere
- conformismul
- teama consecintelor
- ambitia
STRATEGII DIDACTICE
- problematizarea
- rezolvarea de probleme
- dramatizarea simbolica
- metafora
TEHNICI EXPERIENTIALE (Expresive)
- desenul
- modelajul
- colajul
- jocul cu marionete
- jocul cu nisip
- crearea de povesti
- metafora
- tehnici psihodramatice, dramaterapie
- tehnici de miscare, ritm, dans
- sculptura corporala
- scaunul gol
- jocul de rol
- dramatizare
- oglinda
- ascultarea experientiala: cu folosirea reformularilor clarificatoare.
Activitatile specific abordarii instructiv-educative de tip experientialist sunt diferite de cele clasice prin faptul ca acestea acorda elevului un rol activ in invatare, asigura un dialog activ intre profesor si elev, implica reflectia activa, ofera o importanta deosebita experientelor personale si dezvoltarii personale ale elevului, abilitarii si autoabilitarii acestuia (elevul invata sa aplice pe el insusi aceasta experienta a invatarii.). Foarte important este faptul ca invatarea incepe de la ideile si conceptele elevului, existand astfel o abordare cat mai aproape de cea de la egal la egal, comunicare de tip adult-adult, in care nu exista niciun “profesor” care sa citeasca din carti. Este o invatare bazata pe perceptie, nu pe teorie - invatarea experientiala stimuleaza abilitatile elevilor de a motiva şi explica un subiect, din perspectiva proprie, decat sa recite "operele" unui expert in domeniu.

Bibliografie

1. Mitrofan I. (2004). Terapia Unificarii. Abordare holistica a dezvoltarii si a tranformarii umane. Bucuresti, Ed. SPER.
2. Mitrofan I. (2008). Psihoterapie. Repere teoretice, metodologice si aplicative. Bucuresti, Ed. SPER
3. Coord. Mitrofan I. (2005). Orientarea experientiala in psihoterapie. Dezvoltare personala, interpersonala, transpersonala, Bucuresti, Ed. SPER
4. Lacombe F. (2005). Rezolvarea dificultatilor de comunicare. Iasi, Ed. Polirom
5. Coord. Mitrofan L. (2007). Dezvoltare personala- competenta universitara transversala, o noua paradigma educationala; Mecu C. Invatare experientiala si dezvoltare personala., Edit. Universitatii din Bucuresti.
6. Salome, J.; Galland Sylvie (2009). Daca m-as asculta, m-as intelege. Ed. Curtea Veche Publishing, Bucuresti
7. Web

Vorbe de aprilie

2010-04-12T09:37:00.000-07:00

Un copil (6 ani)
-"Doamna, nu-i asa ca stai la serviciu pana seara?"
-"Nuu, nu pot. Stau pana la trei."
-"Nu, pana diseara..."
-"Nu pot sta pana diseara. Cine ma plateste pe mine atatea ore? Nu ma plateste nimeni de dimineata pana seara."
-"Ba te plateste."
-"Cine?"
-"Dumnezeu."
[T.N.- 6 ani- CPU]

Un copil (7 ani)
-"Doamna, tu cu cine tii? Cu Iisus sau cu Dracul?"
-"Tu cu cine crezi ca tin?"
-"Cred ca cu Iisus."
-"Si ce te face sa crezi asta?"
-"Pai nu tii tu la atatia copii si te ingrijesti de ei?"

- "De ce il cheama pe Iisus Iisus?"
- "Nu stiu....."
- "Aaa...eu stiu...pt ca el ii sus."
[C.T.- 7 ani- CPU]

CEASUL ORGANISMULUI MASCULIN- Pubertatea

2009-10-11T11:52:00.000-07:00

PUBERTATEA
La baieti:
- Secventele maturarii sunt previzibile dar viteza la care se vor produce e foarte variabila.
- In general, debutul pubertatii se face la baieti cu 2 ani mai tarziu decat la fete
- Debutul este intre 10-14 ani
SECVENTA SCHIMBARILOR
1. Crestera scrotului si a testicolelor (prima schimbare)
- Testicolele= organe reproducatoare masculine care produc spermatozoizi si hormonii masculini.
- Incepand cu pubertatea, testicolele produc in mod continu spermatozoizi, numarul lor fiind de ordinul miliardelor in cursul vietii de adult
- Apare intre 10-13 ani
- Se termina intre 14-18 ani
- De asemenea mai apare pigmentarea si formarea unor pliuri ale pielii scrotului

2. Parul pelvian drept (a doua schimbare)
- Apare intre 10-12 ani
- Mai tarziu apare par carliontat la baza penisului
- Parul pubian devine mai inchis la culoare, mai carliontat si mai aspru pe masura ce se extinde la scrot si pe abdomen.
- Parul pubian drept apare inainte de prima ejaculare

3. Prima ejaculare (a treia schimbare)
- Apare aprox. la 1 an de la cresterea testicolelor
- Varsta medie: 14 ani.

4. Cresterea rapida a bratelor, picioarelor, penisului (a patra schimbare)
- Cresterea rapida a penisului apare intre 10-14 ani
- Cresterea pensisului este completa intre 12-16 ani
- Cresterea rapida in inaltime, apare mai tarziu decat la fete, intre 11-13 ani
- De regula picioarele ating varful de crestere maxima primele
- Cresterea rapida a trunchilui apare un an mai tarziu

5. Schimbarea vocii, cresterea laringelui (a cincea schimbare)
- Ingrosarea vocii este rezultatul cresterii laringelui
- Este un process gradat

6. Pilozitatea axilara si parul aspru de pe corp (a sasea schimbare)
- Acestea apar in general dupa cativa ani de la cresterea parului pubian

7. Activitatea glandelor sudoripare si seboree (a saptea schimbare)
- Apare mirosul corpului
- Aparitia acneei este de asemenea rezultatul acestui fapt

8. Parul facial (a opta schimbare)
- Este un eveniment important datorita implicatiilor sale sociale ca eticheta a barbatiei
- Incepe sa creasca aproximativ cand incepe sa apara pilozitatea axilara
- Exista o ordine stricta in care apare parul: primul par facial creste la colturile buzei superioare, apoi se extinde si formeaza mustata deasupra buzei superioare, apoi urmeaza aparitia sa in partea superioara a obrajilor si sub buza inferioara. In final se extinde pe partile laterale si inferioare ale barbiei si in restul partii inferioare a fetei.

CEASUL ORGANISMULUI FEMININ Pubertatea

2009-10-11T11:08:00.000-07:00

PUBERTATEA
In general se spune ca pubertatea incepe atunci cand se sfarseste copilaria. Dar cum nimeni nu stie sa spuna précis cand este sfarsitul copilariei, atunci putem identifica pubertatea dupa anumite modificari survenite atat la baieti cat si la fete. Un alt element foarte important al pubertatii este ca in aceasta perioada organismul devine pregatit functional sa procreeze (adica el e capabil sa faca copii).
La fete:
- Incepe in jurul varstei de 8-12 ani si se termina in jurul varstei de 16 ani. (incepe cu 2 ani mai devreme decat la baieti)
SECVENTA SCHIMBARILOR
1. Inmugurirea sanilor (prima schimbare)
- Incepe intre 8-13 ani (medie 11 ani)
- Se termina la 13-18 ani (medie 15 ani)
- Elemente psihologice prezente: posibila ingrijorare a fetei legata de forma, dimensiuni si asimetria sanilor. (nu este neobisnuit ca un san sa se dezvolte mai rapid decat celalalt.)

2. Cresterea bazinului osos (a doua schimbare)
- Presupune largirea soldurilor

3. Cresterea rapida (a treia schimbare)
- Intre 10 si 12 ani
- Orice alta crestere vizibila se opreste in jurul varstei de 18 ani.
- Cresterea bratelor si a picioarelor nu este uniforma.

4. Parul pubian (a patra schimbare)
- Intre 11-12 ani
- Crestere complete pana la aprox. 14 ani

5. Prima menstruatie (a cincea schimbare)
- Apare intre 9-18 ani
- De obicei apare dupa 2 ani de la inceperea dezvoltarii sanilor si dupa ce se atinge varful maxim de crestere in inaltime.
- Primul sau primele cicluri menstruale pot fi mai neregulate ca restul.

6. Parul axilar si parul corporal aspru (a sasea schimbare)
- Apare dupa 2 ani de la cresterea parului pubian

7. Glandele sebacee si seboreice (a saptea schimbare)
- Activitatea acestor glande poate produce acnee si mirosul corpului

8. Cresterea completa a uteriului si a vaginului (a opta schimbare)
- Desi acestea incep sa se dezvolte devreme, cresterea lor completa se realizeaza la sfarsitul pubertatii
- Musculatura peretelui uterin se largeste si se dezvolta (ea are rolul sa primeasca fatul in cursul sarcinii si sa il expulzeze in timpul nasterii)
- Vaginul se largeste