Economice

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

*Cititi aici pasaje din Raportul Euro Insol

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Capusarea Hidroelectrica SA si aducerea in stare de insolventa a societatii prin producerea unui prejudiciu de 1,1 miliarde euro a tinut prima pagina a ziarelor financiare saptamanii la rand.

Lumeajustitiei.ro va prezinta date necunoscute marelui public din "Raportul privind cauzele si imprejurile care au dus la aparitia starii de insolventa a Hidroelectrica SA". Raportul realizat de Euro Insol – administrator judiciar al Hidroelectrica care a reusit sub administrarea avocatului Remus Borza sa iasa intr-un timp record din insolventa - ofera o imagine detaliata a cauzelor reale care au generat uriasul prejudiciu de 1,1 miliarde euro, care a pus societatea pe butuci. Potrivit Raportului Euro Insol, starea de insolventa a Hidroelectrica a fost cauzata de o serie de contracte bilaterale incheiate sub guvernarea PDL si prelungite in timp ce Adriean Videanu (foto dreapta) era ministru al Economiei, contracte prin care curentul electric produs de Hidroelectrica era vandut cu mult sub pretul real de cost unor companii apartinand unor indivizi protejati de regimul Traian Basescu. Procurorii continua, din motive inca necunoscute, sa ignore afaceristii care s-au imbogatit falimentand societatea de Stat. Un urias jaf pe care procurorii DNA ai Laurei Codruta Kovesi (foto stanga) il ocolesc de ani de zile si nu exista semne ca situatia se va schimba, in pofida faptului ca au la dispozitie toate datele necesare declansarii unei anchete chiar in Raportul Euro Insol.

Pasivitatea DNA poate avea legatura si cu faptul ca printre baietii destepti care au capusat Hidroelectrica se gasesc si numele unor persoane despre care s-a vorbit ca si-ar petrece vacantele pe Coasta de Azur, alaturi de procurori grei de la DNA si DIICOT. Unul dintre ei este Bogdan Buzaianu (foto 2 cu Mircea Basescu), cunoscut ca fiind “baiatul destept din energie”, ale carui firme au incheiat contracte cu Hidroelectrica, in defavoarea societatii. S-a ajuns astfel ca firmele controlate de Buzaianu, impreuna cu alte companii, sa produca o gaura in bugetul Hidroelectrica si, implicit al Statului roman, de peste 1,1 miliarde de euro.

Ironia face ca, in 2011, cu un an inainte de intrarea in insolventa, Hidroelectrica ocupa locul 2 in “Top 100 cele mai valoroase companii din Romania”, realizat de Ziarul Financiar, fiind evaluata cu 3,490 miliarde de euro, si premiata de Finmedia pentru “Cea mai dinamica companie de stat”.

Raportul realizat de Euro Insol cuprinde date si informatii esentiale si relevante in ce priveste activitatea Hidroelectrica anterior datei de 20 iunie 2012, data deschiderii procedurii insolventei. In cuprinsul raportului, se concluzioneaza ca imprejurarile si cauzele care au dus la insolventa Hidroelectrica sunt contractele bilaterale, achizitiile de energie electrica de la terti, vanzarile pe piata reglementata, investitiile neperformante, managementul deficitar, filialele Hidroserv, seceta prelungita sau contractul colectiv de munca.

Potrivit acestui Raport al Euro Insol, pe piata concurentiala, Hidroelectrica, in calitate de vanzator si cumparator, a incheiat un numar de 11 contracte bilaterale. Aceste contracte au avut la baza contractul cadrul elaborat de ANRE, care insa nu ar fi fost adaptat la conditiile concrete ale relatiei comerciale cu fiecare partener de contract rezultand, in final, in formule contractuale dezavantajoase ce au generat pierderi financiare semnificative de 4.874.746.999 lei, echivalentul a 1,1 miliarde euro.

La baza acestor pierderi a stat si faptul ca Hidroelectrica a incheiat contractele pe o perioada de minimum 10 ani, avand un caracter vag si care nu permitea companiei de stat sa inceteze contractele in ipoteza neajungerii la un acord privind pretul energiei corelate cu evolutia pretului pe piata concurentiala.

Iata lista firmelor cu care Hidroelectrica a incheiat contracte bilaterale dezavantajoase, care au dus la prejudicierea societatii cu 1,1 miliarde lei, precum si, defalcat, prejudiciul cauzat de fiecare contract in parte:

-SC ALRO SA: 1.450.126.417 lei

-SC ELSIDU Titu SA: 97.569.847 lei

-SC Electrocarbon SA Slatina: 82.591.635 lei.

-Alpiq RomIndustries SRL (fosta SC BUZMANN INDUSTRIES SRL); 422.034.773 lei

-EURO PEC SA: 118.572.868 lei

-EFT AG: 203.634.414 lei

-Energy Holding SRL: 1.441.038.270 lei

-Alpiq RomEnergie SRL (fosta SC EHOL DISTRIBUTION SRL): 427.247.548 lei

-Electromagnetica SA: 327.472.079 lei.

Dintre aceste societatii capusa, cel putin trei apartin sau sunt conduse din umbra de Bogdan Buzaianu. Este vorba despre Energy Holding SRL, Alpiq RomIndustries SRL si Alpiq RomEnergie SRL. Toate aceste trei societati au renegociat perioada de derulare a contractelor de energie, prelungindu-le pana in 2018 si chiar 2019.

Ulterior, Euro Insol a denuntat aceste contracte, existand deja decizii definitive pronuntate de instanta pentru anularea acestora. Trebuie precizat ca, potrivit raportului intocmit de administratorul judiciar al Hidroelectrica, cele trei societati apartinand lui Buzaianu au generat cele mai mari gauri pentru Hidroelectrica, respectiv Alpiq RomIndustries a generat doar in perioada 2006-31 mai 2012 o pierdere de aproximativ 422.034.773 lei, Alpiq RomEnergie - in perioada 2008-31 mai 2012 o pierdere de 427.247.548 lei si Energy Holding a generat doar in perioada 2006-31 mai 2012 o pierdere de 1.441.038.270 lei.

Prezentam in continuare pasaje din Raportul Euroinsol care arata modul in care s-a capusat Hidroelectrica si de unde poate incepe DNA sa ancheteze aceste actiuni:

“Daca la momentul incheierii lor, majoritatea la nivelul anului 2004, solicitarile de contractare a energiei electrice catre Hidroelectrica erau reduse si, astfel, incheierea contractelor bilaterale a reprezentat un avantaj economic pentru Hidroelectrica, ulterior, aceste contracte au devenit in mod evident prejudiciabile pentru societate, renegocierea preturilor de livrare a energiei desi realizata la nivelul fiecarul an pentru anul urmator fiind mult sub pretul mediu anual al Pietei Zilei Urmatoare (…).

Aceste aspecte trebuie corelate cu imprejurarea ca aceste contracte au fost prelungite prin acte aditionale mult anterior datei de expirare (cu aproximativ 5 ani inaintea datei de expirare), ajungandu-se la situatia in care, cele mai importante contracte din punct de vedere al cantitatii de energie livrata (7.222.305 MW cantitate livrata in 2011 dintr-un total de 12.891.972 MW livrati prin contracte bilaterale, reprezentand deci o pondere de aproximativ 56%) cum sunt incheiate cu Energy Holding, Alpiq RomIndustries, Alpiq RomEnergie si Alro SA au fost prelungite pana in anul 2018 sau chiar 31.12.2019.

Durata mare a contractelor coroborata cu continutul diverselor clauze contractuale care nu au permis Hidroelectrica sa inceteze aceste contracte anterior datei de expirare au fost de natura a plasa Hidroelectrica intr-o pozitie contractuala defavorabila si a genera dezechilibre majore intre beneficiile obtinute de Hidroelectrica si cele ale partenerilor sai comerciali. (...)

Analizand preturile contractuale din fiecare dintre contractele bilaterale in parte comparativ cu pretul mediu anual al Pietei Zilei Urmatoare (PZU), din calculele furnizate de Hidroelectrica, rezulta ca doar in perioada 2006-31 mai 2012 Hidroelectrica a suferit pierderi semnificative de 4.874.746.999 lei (aproximativ 1.100.000.000 eur) dupa cum urmeaza:

Diferenta dintre valoarea pretului mediu anual al Pietei Zilei Urmatoare (PZU) si valorea contractuala a pretului energiei livrate Alpiq RomIndustries a generat doar in perioada 2006-31 mai 2012 o pierdere de aproximativ 422.034.773 lei.

In cazul Alpiq RomEnergie, diferenta dintre valoarea pretului mediu anual al Pietei Zilei Urmatoare (PZU) si valorea contractuala a pretului energiei livrate in perioada 2008-31 mai 2012 o pierdere de 427.247.548 lei.

In perioada de derulare a contractului, diferenta dintre valoarea pretului mediu anual al Pietei Zilei Urmatoare (PZU) si valorea contractuala a pretului energiei livrate Energy Holding a generat doar in perioada 2006-31 mai 2012 o pierdere de 1.441.038.270 lei.

Diferenta dintre valoarea pretului mediu anual al Pietei Zilei Urmatoare (PZU) si valorea contractuala a pretului energiei livrate EURO PEC a generat doar in perioada 2006-31 mai 2012 o pierdere in suma de 118.572.868 lei.

In cazul EFT AG, diferenta dintre valoarea pretului mediu anual al Pietei Zilei Urmatoare (PZU) si valorea contractuala a pretului energiei livrate in perioada 2006-31 mai 2012 o pierdere de aproximativ 203.634.414 lei.

Diferenta dintre valoarea pretului mediu anual al Pietei Zilei Urmatoare (PZU) si valorea contractuala a pretului energiei livrate EFT Romania SRL a generat doar in perioada 2006-31 mai 2012 o pierdere de aproximativ 299.246.373 lei.

In cazul Electrocarbon SA Slatina, diferenta dintre valoarea pretului mediu anual al Pietei Zilei Urmatoare (PZU) si valorea contractuala a pretului energiei livrate in perioada 2006-31 mai 2012 o pierdere de aproximativ 82.591.635 lei.

Diferenta dintre valoarea pretului mediu anual al Pietei Zilei Urmatoare (PZU) si valorea contractuala a pretului energiei livrate Elsidu Titu SA a generat doar in perioada 2006-31 mai 2012 o pierdere de aproximativ 97.569.847 lei.

In cazul ALRO SA, diferenta dintre valoarea pretului mediu anual al Pietei Zilei Urmatoare (PZU) si valorea contractuala a pretului energiei livrate in perioada 2006-31 mai 2012 o pierdere de aproximativ 1.450.126.417 lei.

Diferenta dintre valoarea pretului mediu anual al Pietei Zilei Urmatoare (PZU) si valorea contractuala a pretului energiei livrate Electromagnetica SA a generat doar in perioada 2006-31 mai 2012 o pierdere de aproximativ 327.472.079 lei”.

Euro Insol: “Prin practica unui pret de vanzare mult inferior pretului de referinta PZU, pierderea de venituri se situeaza in jurul valorii de 1.100.000.000 euro”

Ce este mai grav este ca, nici din 2009, cand a inceput in masa prelungirea contractelor bilaterale de vanzare a energiei electrice - actiune care s-a produs in timp ce vechile contracte nu erau expirate sau aproape de a expira - care ar fi presupus si o renegociere a contractelor, Hidroelectrica nu avut o situatie mai buna din punct de vedere financiar.

Potrivit Euro Insol, “din analiza comparativa a pretului mediu anual rezultat din derularea contractelor bilaterale incheiate cu societatea debitoare Hidroelectrica pe piata concurentiala cu pretul mediu anual pe piata centralizata a contractelor bilaterale (PCCB), rezulta ca in perioada ianuarie 2009 – mai 2012 Hidroelectrica inregistreaza o pierdere de 2.700.118.197 lei, echivalentul a 635.283.698 euro calculat la cursul mediul de schimb leu/euro de Banca Nationala a Romaniei pentru fiecare an in parte si pentru primele cinci luni ale anului curent”.

Euro Insol arata care a fost situatia analitica a abaterilor preturilor de vanzare fata de pretul de referinta de pe PCCB la nivelul fiecarui contract derulat in perioada ianuarie 2009-mai 2012, cu societatile de mai jos:

-Alro Slatina

-Energy Holding

-Alpiq RomEnergie (Fost Ehol Distribution)

-Arcelor Mittal Steal Galati

-Alpiq RomIndustries (Fost Buzmann Industries)

-Atel Energy Romania

-Energy Financing Team Romania

-Electromagnetica

-EFT Energy Financing Team

-Electrica

-Euro P.E.C.

-Enol Grup

-Luxten Lighting Company

-Elsid Titu

-Electrocarbon

-Compania Nationala a Huilei Petrosani

-OMV Petrom

-Societatea Nationala a Sarii

-Consiliul Local al Municipiului Brasov

“Pierderea de 635.283.698 euro prezentata mai sus, se refera la nerealizarea veniturilor calculate prin raportare la PCCB, chiar daca aceste pierderi nu se regasesc in contul de profit si pierderi ale societatii debitoare. Mai mult, daca extindem analiza la nivelul intregii perioade de derulare a contractelor bilaterale incheiate de societatea debitoare Hidroelectrica, constatam ca prin practica unui pret de vanzare mult inferior pretului de referinta PZU (n.red. - Pretul Zilei Urmatoare), pierderea de venituri se situeaza in jurul valorii de 1.100.000.000 euro”, se mai arata in Raportul Euro Insol.

UNULE, observ ca toti ati tabarat pe procurori si pe DNA pentru non-combat in cazul Hidroelectrica, indreptatit sau nu.Voi veti stabili asta dupa ce imi veti raspunde la o intrebare.Credeti ca "baietii destepti" au actionat pe cont propriu si au bagat toti banii in buzunarul lor??Daca voi credeti asta, eu va anunt ca si eu, fara modestie, va pot spune ca, cel putin eu ma consider un baiat destept, limitatat ce-i drept, dar va asigur ca oricat m-as fi zbatut, n-as fi primit nici un Kilowat ora la pret redus. De ce?? Eu n-as fi dat nici un cent nimanui din ce-as fi castigat.Cine credeti ca au fost cei ce au luat procente din afacerea asta???Probabil cei din servicii. Si-atunci cum credeti ca procurorii, care sunt si ei cei mai multi agenti acoperiti ai serviciilor, se pot apropia de dosarul Hidroelectrica.Si uite-asa, prin mai multe intrebari v-am raspuns la toate semnele voastre de intrebare SURSA

Deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului conform prevederilor Legii nr. 85/2014

În data de 28 iunie 2014 a intrat în vigoare noua Lege a insolvenței, respectiv Legea nr. 85/2014. Aceasta prevede noi condiții ce trebuie îndeplinite pentru deschiderea procedurii insolvenței atât la cererea debitorului, cât și la cererea unui creditor. În cadrul acestui articol vă vom prezenta condițiile precum și procedura deschiderii procedurii insolvenței la cererea debitorului.
Conform art. 5 punctul 29 al Legii nr. 85/2014 insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, fiind o situație a trezoreriei debitorului și nu a patrimoniului său. Prezumția de insolvență vădită (prezumție relativă) se instituie atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor. În schimb insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței este obligatorie pentru debitorul care se află în stare vădită de insolvență de cel puțin 30 de zile de la apariția acesteia. Dacă debitorul se află însă angrenat la împlinirea acestui termen, cu bună-credință, în negocieri extrajudiciare pentru restructuarea datoriilor sale, acesta are obligația de a adresa tribunalului o cerere pentru deschiderea procedurii în termen de 5 zile de la data eșuării negocierilor purtate.
Subliniem faptul că potrivit prevederilor art. 240 al Codului penal. neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, într-un termen care depășește cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariția stării de insolvență întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută simplă.
Subliniem faptul că debitorul va avea și facultatea de a cere deschidere procedurii în cazul apariției stării de insolvență iminentă. Învederăm însă faptul că potrivit prevederilor art. 66 alin. (9) al Legii nr. 85/2014, introducerea prematură, cu rea-credință, de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau juridică pentru prejudiciile suferite.
O nouate importantă adusă de Legea nr. 85/2014 constă în faptul că debitorul va putea cere deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care datoriile sale certe, lichide și exigibile de peste 60 de zile depășesc valoarea-prag de 40.000 lei, chiar dacă acesta cere deschiderea procedurii pentru motivul apariției stării de insolvență iminentă.
Conform prevederilor art. 67 al Legii nr. 85/2014, cererea de deschidere a procedurii insolvenței se va formula la tribunalul sau tribunalul specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior sesizării instanței. Cererea debitorului trebuie să fie însoțită de următoarele documente:
– ultima situaţie financiară anuală, certificată de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;
– lista completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate;
– lista numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;
– lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 6 luni anterioare înregistrării cererii introductive;
– contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
– lista membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;
– o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedură simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale;
– o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activităţii;
– o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului sau alte registre în a cărui rază teritorială se află sediul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciară prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive;
– o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar ori certificată de avocat, din care să rezulte că el sau administratorii, directorii şi/sau acţionarii/asociaţii/asociaţii comanditari care deţin controlul debitorului nu au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969, cu modificările ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 241/2005, cu modificările ulterioare, şi infracţiunile prevăzute de prezenta lege în ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii;
– un certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise (dacă societatea este cotată pe o piață reglementată);
– o declaraţie prin care debitorul arată dacă este membru al unui grup de societăţi, cu precizarea acestora;
– dovada codului unic de înregistrare;
– dovada notificării organului fiscal competent.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței va fi formulată și semnată în cazul persoanelor juridice de către persoanele care au calitatea de reprezentanți, conform propriilor acte constitutive, ale statutelor acestora sau conform legii. Pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii generale a insolvenței nu este necesară o hotărâre a adunării generale a asociaților sau a acționarilor. Doar în cazul în care prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței se va solicita deschiderea procedurii simplificate va fi obligatorie depunerea hotărârii generale a asociaților sau a acționarilor în acest sens. Conform prevederilor art. 69 al Legii nr. 85/2014 debitorii persoane juridice, care în ultimii 5 ani precedenți hotărârii de deschidere a procedurii au mai fost supuși unei proceduri de reorganizare judiciară, nu mai pot fi supuși unei noi proceduri de reorganizare, în cazul acestora putând fi deschisă doar procedura simplificată.
Conform art. 66 alin. (10) al Legii nr. 85/2014 cererea se va judeca de urgență, în termen de 10 zile de la data formulării ei, în cameră de consiliu și fără citarea părților, în procedură necontencioasă. În cazul acestei cereri nu va fi urmată procedura regularizării prevăzută de către art. 200 al Codului de procedură civilă. Orice alte cereri de deschidere a procedurii insolvenței formulate ulterior cererii formulate de către debitor vor fi conexate și recalificate ca și cereri de admitere a creanței, în cazul în care va fi admisă cererea debitorului. În cazul în care cererea debitorului va fi respinsă, cererile formulte de către creditori vor fi soluționate în procedură contencioasă.
În cazul în care, după depunerea cererii de dechidere a procedurii insolvenței, este incident un caz urgent ce ar pune în pericol activele debitorului, judecătorul sindic poate dispune de urgență, în cameră de consiliu și fără citarea părților suspendarea provizorie a oricăror proceduri de executare silită a bunurilor debitorului, până la pronunțarea hotărârii cu privire la cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
Judecătorul sindic, soluționând cererea de deschidere a procedurii formulată de către debitor, va pronunța o încheiere prin care va admite sau va respinge cererea debitorului. În cazul în care judecătorul sindic va admite cererea de deschidere a procedurii, acesta va numi un administrator judiciar provizoriu (în cazul deschiderii procedurii generale) sau un lichidator judiciar provizoriu (în cazul deschiderii procedurii simplificate) ce va notifica creditorii debitorului privind deschiderea procedurii insolvenței asupra debitorului prin care îi va informa și despre termenul limită de depunere de către creditori a opozițiilor la deschiderea procedurii (10 zile), termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanței, termenul de verificare a creanțelor, de întocmire și publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență a tabelului preliminar de creanțe, termenul de definitivare a tabelului de creanțe precum și locul, data și ora primei ședințe a adunării creditorilor.
În cazul în care creditorii debitorului vor formula în termenul de 10 zile opoziție la deschiderea procedurii insolvenței, judecătorul sindic va ține, în termen de 5 zile, o ședință la care vor fi citați administratorul judiciat/lichidatorul judiciar, debitorul și creditorii care se opun deschiderii procedurii. Judecătorul sindic va pronunța în soluționarea opozițiilor creditorilor o sentința prin care se va pronunța asupra tuturor opozițiilor formulate deodată. În cazul în care judecătorul sindic va admite opozițiile formulate va revoca încheierea de deschidere a procedurii insolvenței debitorului. În caz contrar, procedura de insolvență va continua conform prevederilor Legii nr. 85/2014.

Autor: Av. Andrei Coldea Publicat la: 2015. 03. 18

Revoluție Industrială

2017-02-26T18:54:00.002+02:00

Revolutia industriala reprezinta procesul de trecere de la productia manuala la productia cu ajutorul masinilor-unelte, care sunt capabile sa realizeze operatii de producere a unui bun economic, muncitorului revenindu-i rolul de organizator si supraveghetor.

Dupa anul 1750, revolutia industriala s-a extins treptat in Europa, mai intai in Marea Britanie, apoi in Franta, Tarile de Jos si Germania dar si in America de Nord.

Ca și în prima Revoluție Industrială, integrarea resurselor și tehnologiei este cheia următorului mare salt înainte

Pascal Giraud, Senior Director IaaS Foundation and Cloud Platform, Oracle EMEA

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

http://www.scritub.com/economie/SISTEM-INFORMATIC-PENTRU-EVIDE21113162219.php

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Prima Revoluție Industrială de la sfârșitul sec. XVIII-lea a schimbat lumea în care trăim, valorificând energia apei și a aburului pentru a pune în mișcare mașini care au permis muncitorilor să producă mai rapid mărfurile.

A urmat a doua Revoluție Industrială cu introducerea liniilor de producție în masă. A treia Revoluție Industrială a început în momentul în care, în secolul XX, tehnologia informațiilor a început să automatizeze producția.

Acum se pune în mișcare a patra Revoluție industrială, mulțumită dezvoltării din Internetul Lucrurilor (IoT), automatică și robotică. Aceste tehnologii, împreună cu big data și analiza consumatorului sunt elementele cheie ale acestei noi Revoluții Industriale, denumită obișnuit Industria 4.0.

Aceasta impulsionează dezvoltarea dintr-o serie întreagă de sectoare. În industria producătoare, fabricile inteligente cu întreținere automată și creșteri semnificative de randament încep să devină o realitate. În sectorul serviciilor financiare, automatizarea este utilizată pentru a face față unui volum de date în continuă creștere, fie în servirea clienților, fie pentru a pune accentul pe domenii noi, precum securitatea și riscurile.

Indiferent în ce industrie te afli, tehnologia cloud are un rol esențial în facilitarea următoarei Revoluții Industriale, oferind mijloace prin care firmele să poată inova în jurul acestor tehnologii. Un loc central în acest sens îl joacă integrarea serviciilor computerizate (infrastructura ca serviciu) și platformelor cloud (platforma ca serviciu).

Raportul Oracle, Cloud: opening up the road to Industry 4.0 (Cloud: deschiderea drumului către Industria 4.0), a arătat că dintre cei 1200 de factori de decizie din companii tehnologice mijlocii și mari din EMEA în rândul cărora s-a efectuat sondajul, 60% au spus că o abordare integrată în cloud va dezlănțui potențialul unor tehnologii disruptive, precum robotica și inteligența artificială.

Indiferent în ce industrie te afli, tehnologia cloud are un rol esențial în facilitarea următoarei Revoluții Industriale, oferind mijloace prin care firmele să poată inova în jurul acestor tehnologii.

Capabilitățile de calcul, stocare și networking oferite de serviciile computerizate formează bazele acestei abordări integrate. Cloud-ul este infrastructura în care rezidă datele – materia primă pentru inovații – precum și cea în care pot fi procesate. Mai important, serviciile de calcul vor susține volume de muncă din ecosistemul tot mai diversificat al dispozitivelor aduse de Industria 4.0. În ce privește prima Revoluție Industrială, serviciile de calcul sunt roata hidraulică sau mașina cu aburi, care valorifică puterea resurselor disponibile.

However, the true potential of cloud to support the fourth Industrial Revolution can only be realised through the integration of compute services with a cloud platform. By tapping into the power of compute services, cloud platforms support innovative and disruptive applications.

Adevăratul potențial al susținerii prin cloud a celei de-a patra Revoluții Industriale nu se poate realiza decât prin integrarea serviciilor de calcul cu o platformă cloud. Valorificând puterea serviciilor de calcul, platformele cloud susțin aplicații inovatoare și disruptive.

Însă, adevăratul potențial al cloud-ului de a susține cea de-a patra Revoluție Industrială nu se poate realiza decât prin integrarea serviciilor de calcul cu o platformă cloud. Valorificând puterea serviciilor de calcul, platformele cloud susțin aplicații inovative și disruptive.

În lipsa roții hidraulice sau a mașinii cu aburi, nici un inginer nu ar fi putut proiecta un război de țesut mecanizat. La fel, în lipsa serviciilor de calcul, platformele cloud nu ar avea puterea de a combina automatica, robotica sau IoT pentru a crea aplicații noi și inovatoare.

Fabricantul de echipamente industriale GE utilizează tehnologia Platformei Oracle Cloud pentru a dezvolta o platformă care asimilează și analizează în condiții de securitate datele de la dispozitivele industriale pentru a automatiza și optimiza procesele industriale, ceea ce creează un lanț de aprovizionare mai eficient și asigură întreținerea predictivă. Ca în cazul tuturor proiectelor de Industria 4.0, un sistem ERP modern este elementul cheie care asigură managementul necesar prin care GE poate optimiza și automatiza procesele la toate nivelurile cloud integrate.

Prin integrarea tehnologiilor cloud cu rol esențial, firmele vor putea dezvolta noi aplicații și servicii pentru a prospera în viitor – și, în unele cazuri, pentru a le duce la un nivel cu totul nou.

Serviciile de calcul permit de asemenea aplicații noi și inovatoare dezvoltate pe o platformă cloud integrată ce urmează a fi scalată, deschizându-le drum pentru a deveni cu adevărat disruptive. Aceasta se poate face în mod elastic, oferind performanțe predictibile în fața exploziei de lucruri interconectate.

Din nou, există similitudini cu zorii dezvoltării industriale, când liniile de producție în masă au permis manufacturilor locale să devină concerne mondiale. În a patra Revoluție Industrială, la care suntem martori în prezent, tehnologia cloud va oferi mijloacele prin care întreprinderile mijlocii și mari să-și poată depăși rivalii prin inovație.

A patra Revoluție Industrială este iminentă și, ca și celelalte trei, va fi impulsionată de integrarea resurselor și noilor tehnologii. Prin integrarea tehnologiilor cloud cu rol esențial, firmele vor putea dezvolta noi aplicații și servicii pentru a prospera în viitor – și, în unele cazuri, pentru a le duce la un nivel cu totul nou.
Aflați mai multe despre Infrastructura ca serviciu de laOracle

https://www.oracle.com/ro/cloud/paas/features/next-industrial-revolution.html?sc=ADV_FY17_RO_PAAS_E112_A_Blog2&pcode=EMMK161222P00030

DEFINIREA UNOR NOTIUNI SI PARAMETRII ECONOMICI CARE INTERVIN IN STUDIUL PROBLEMELOR DE PERSONAL SI SALARIZARE

2.1 Angajarea - angajator,angajat - contractul de munca

Prin angajator se intelege persoana fizica sau juridica ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca.

Angajarea se face in urma completarii contractului individual de munca (vezi Anexa 1) conform contractului colectiv de munca existent in unitatea respective pe ramura,in acest referat in cadrul Gimnaziului De Stat Alexandru Ceusianu din Reghin.

Fiecarui contract I se da un numar din regsitrul de evidenta.Astfel,fiecare salariat are alt numar de inregistrare in registrul de evidenta.

În vederea stabilirii drepturilor si obligatiilor salariatilor, angajarea se face prin incheierea contractului individual de munca.

Incheierea contractului individual de munca se face pe baza conditiilor

stabilite de lege, cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetateanului si numai pe criteriul aptitudinilor si competentei profesionale.

Contractul individual de munca se încheie în scris, în doua exemplare, câte unul

pentru fiecare parte ( angajator si salariat), în maxim 60 de zile de la data angajarii.

Angajarea cadrelor didactice asociate se va realize pe baza Tabelului de acoperire a orelor prin plata cu ora si cumul elaborate de catedra. Acest document confirma desfasurarea concursului nominalizand persoanele declarate reusite si care vor acoperi posturile didactice vacante prin cumul si plata cu ora. Angajarea se va realiza. dupa caz, prin contract individual de munca pe durata determinata sau prin contract de munca pe durata determinata si timp partial de munca. Angajarea personalului didactic titular se realizeaza prin încheierea unui contract de munca pe perioada nedeterminata, cu norma de baza, completa, întrega între institutie si titular.

La angajare fiecarie persoane I se intocmeste un carnet de munca,in cazul in care nu a mai lucrat in alte unitati. Incadrarea se face in conformitate cu grilele.(vezi Anexa 2)

Orice contract sinalagmatic conduce la nasterea de drepturi si obligatii reciproce ale partilor, a caror interdependenta intemeiaza, de altfel, specificitatea acestei categorii de contracte. Cum contractul individual de munca face parte din categoria contractelor sinalagmatice, si in cazul acestuia pot fi intalnite drepturi si obligatii reciproce ale partilor care, in ansamblu, formeaza efectele contractului individual de munca.

Aceste efecte ale contractului individual de munca pot fi:

■ principale, cuprinzand obligatia salariatului de a presta munca si obligatia angajatorului de a plati salariul;

■ derivate, cuprinzand toate celelalte obligatii ale partilor.

Distinctia este relevanta in ceea ce priveste ipoteza suspendarii contractului individual de munca: ceea ce se suspenda sunt numai efectele principale ale acestuia, in timp ce, in principiu, efectele derivate subzista. Astfel, potrivit art. 49 alin. 2 si 3 din Codul muncii,

suspendarea contractului individual de munca are drept efect suspendarea prestarii muncii de catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala de catre angajator.

Pe durata suspendarii, pot continua sa existe alte drepturi si obligatii ale partilor, daca prin legi speciale, prin contractul colectiv de munca aplicabil, prin contractele individuale de munca sau prin regulamentele interne nu se prevede altfel.

Potrivit art. 37 din Codul muncii, "drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca".

Tot astfel, efectele contractului individual de munca se pot produce:

■ intre parti;

■ in raport cu tertii. In aceasta categorie intra, spre exemplu, obligatia angajatorului de plata a contributiilor si impozitelor aflate in sarcina sa, obligatie la care este tinut in raport cu statul, nu cu salariatul.

Unele obligatii ce decurg din contractul individual de munca revin ambelor parti, la momente diferite si cu sanctiuni diferite, dar cu un continut asemanator. Un exemplu in acest sens il constituie obligatia de informare, care le revine, deopotriva, ambelor parti contractante.

2.2 Analiza sistemului de calcul, evidenta si controlul salariatilor

Drepturile de personal - reprezinta drepturile banesti si în natura cuvenite personalului pentru munca prestata.
Marimea salariilor se stabileste prin negocieri colective sau,dupa caz, individuale între persoanele juridice sau fizice.
Fiecare unitate patrimoniala îsi stabileste prin contract colectiv de munca propriul sistem de salarizare care include: sistemul tarifar, sistemul de sporuri, formele de salarizare , formele de premiere, alte elemente de salarizare.
Salariile individuale se stabilesc prin contract individual de munca, aplicând sistemul de salarizare fixat în contractul colectiv de munca. Persoanele fizice si juridice care angajeaza personal salariat nu pot negocia si stabilii salariul tarifar prin contractul individual de munca sub salariul tarifar minim pe tara, care este fixat prin norme legale pentru un program de lucru de 170 de ore, în medie, pe luna, caruia îi corespunde un anumit nivel de salariu tarifar orar minim pe tara.
Formele de salarizare practicate de o unitate patrimoniala care foloseste personal
salariat pot fi: acordul direct, acordul indirect, salarizarea pe baza de tarife sau
cote procentuale din veniturile realizate. Acordul direct sau indirect se aplica individual sau colectiv. Forma de salarizare care se utilizeaza la fiecare loc de munca este cea prevazuta în contractul colectiv de munca încheiat la nivelul fiecarei unitati.
Salariul cuprinde salariul de baza, sporurile si adaosurile la acestea.
Sistemul de sporuri la salariul de baza este format din:
· Sporuri pentru conditii grele de munca cum sunt: sporuri pentru conditii
grele , periculoase, nocive sau penibile de munca;
· Sporuri pentru orele lucrate peste programul normal de lucru si lucrul în
zilele libere si sarbatorile legale. Prin contractul colectiv de munca sau
contractul individual de munca se nominalizeaza fiecare fel de spor si se
mentioneaza daca face parte sau nu din salariul de baza.
· Sporuri pentru vechime în munca ,
· Sporuri pentru lucrul în timpul noptii;
· Sporuri pentru exercitarea unei functii suplimentare;
Prin contractul colectiv de munca se poate preciza si acordarea " sporului de fidelitate fata de intreprindere" în functie de vechimea în aceeasi unitate si
rezultatele obtinute în munca. In contractul colectiv de munca sau in contractul individual de munca se nominalizeaza fiecare spor si se mentioneaza daca face parte sau nu din salariul de baza.
Ca adaosuri la salariul de baza sunt considerate:
· Premiile acordate din fondul de premiere constituit pe seama fondului de
salarii;
· Cota - parte din profit ce se repartizeaza salariilor;
· Alte adaosuri.
Fiecare societate comerciala isi stabileste sistemul propriu de norme de munca si
normative de personal. Normele de munca pot fi exprimate si sub forma de norme de timp, norme de productie, sfera de atributii sau alte forme corespunzatoare specificului activitatii.
In afara drepturilor pentru munca prestata (salarii), salariatii beneficiaza si de alte
drepturi de personal acordate in baza normelor legale si a contractelor de munca ,
cum sunt indemnizatii pentru concediul de odihna, stimulente si premii de orice fel, care se platesc din fondul de salarii; indemnizatii de asigurari sociale suportate de unitati din fondul de salarii sau din bugetul asigurarilor sociale; alte drepturi de personal.
Salariul - reprezinta dreptul cuvenit personalului ca plata a muncii prestate.
Salariile acordate personalului constituie pentru unitatea care efectueaza plata o
cheltuiala de exploatare la nivelul salariilor brute impozabile. Salariul brut impozabil cuprinde salariul brut de baza la care se adauga sporurile;indemnizatiile si alte adaosuri de acest fel, compensarile si indexarile primite ca urmare a cresterii preturilor si tarifelor; avantajele in natura.
Indexarea reprezinta suma rezultata din aplicarea unui procent la salariu de baza;
compensarea reprezinta o suma fixa ce se acorda indiferent de marimea salariului
Avantajele in natura reprezinta o parte a remuneratiei care nu este varsata sub
forma baneasca ci sub forma de bunuri si servicii.
Principalele retineri din salariu sunt: impozitul pe salariu; contributia salariatilor
pentru pensia suplimentara; contributia personalului la asigurarile sociale si de
sanatate , avansurile banesti si avantajele in natura acordate; retineri din valori
datorate tertilor sub forma de chirii; cumparari cu plata in rate, alte retineri din
salariu.
Retinerile din salariile personalului reprezantand chirii; cumparari cu plata in rate
sau alte obligatii opozabile salariatilor si datorate tertilor se efectueaza ca urmare
a existentei unor relatii contractuale sau a unor titluri executorii.

2.3 Salariul de baza

Salariul de baza poate fi stabilit pe ora, zi sau luna, pentru personalul din sectorul bugetar, salariile de baza , potrivit legii, sunt lunare.
In cazul in care o persoana nu a lucrat intreaga luna , salariul corespunzator perioadei lucrate se calculeaza prin inmultirea salariului de baza ce revine pentru
o zi lucratoare din acea luna (calculat prin impartirea salariului de baza lunar la
numarul de zile lucratoare din luna respectiva , stabilite potrivit legii) cu numarul
de zile lucrate.
Trecerea de la salariile lunare la cele orare sau zilnice se face prin utilizarea duratei medii anuale, in ore sau in zile ale unei luni.
Durata medie pentru anul 1999 este de 21,5 zile lucratoare/luna, respectiv 172 ore/luna.
Personalul, pentru care salariul lunar se calculeaza pe baza salariului orar zilnic,
nu mai primeste in toate lunile acelasi salariu, intrucat numarul de zile lucratoare
si respectiv numarul de ore lucratoare variaza de la luna la luna, dar se asigura o
legatura mai buna intre cheltuielile de personal si volumul de munca prestat.

SALARIUL DE BAZA=SALARIUL DE INCADRARE+ INDEMNIZATIA DE CONDUCERE+SALARIUL DE MERIT

(pt.personalul didactic) (GRADATIA DE MERIT)+INDEMNIZATIA DE DIRIGINTE+INDEMNIZATIA DE INV.SPEC

SALARIUL DE BAZA=SALARIUL DE INCADRARE+INDEMNIZATIA DE CONDUCERE+SALARIUL DE MERIT

(PT.PERSONALUL AUXILIAR) (GRADATIA DE MERIT)+SPORUL DE STABILITATE+INDEMNIZATIA DE INV.SPEC

SALARIUL DE BAZA=SALARIUL DE INCADRARE+INDEMNIZATIA DE CONDUCERE+ SALARIUL DE MERIT

(pt. personalul nedidactic)

2.4 Determinarea salariului brut

Salariul este expresia baneasca a partii din venitul national destinat consumului individual si repartizata celor ce muncesc, proportional cu cantitatea si calitatea muncii depuse. Salariile se platesc angajatilor în doua transe: chenzina I (avans) si chenzina a II-a (lichidare). Plata chenzinei I se face pe baza "Listei de avans chenzinal", iar plata chenzinei a II-a pe baza "Statului de plata al salariilor".

Venitul reprezinta sumele sau valorile încasate sau de încasat din: livrari de bunuri, executari de lucrari, prestari de servicii, executari de obligatii legale sau contractuale.

Potrivit Codului fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani si/sau natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate în baza unui contract de individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate de munca.

Potrivit noii reglementari, sunt asimilate salariilor, pe lânga veniturile prevazute în Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, si sumele acordate de persoanele juridice fara scop patrimonial si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul stabilit pentru indemnizatia primita pe perioada delegarii si detasarii în alta localitate, în tara si în strainatate, în interesul serviciului, pentru salariatii din institutiile publice.

Veniturile salariale obtinute de angajati se compun din:

Salariu de baza + Alte drepturi salariale = Venit brut

Sau

Salariul realizat + Adaosurile la salariu = Venitul brut realizat

2.5 Sporuri la salariul de baza

Sporurile se utilizeaza pentru diferentierea salariilor in raport cu conditiile in care
se desfasoara activitatea, cu vechimea in munca sau in raport cu alte elemente.

2.5.1. Angajatii din invatamint(personal didactic,didactic auxiliar si nedidactic) beneficiaza la functia de baza de un spor de vechime in munca de pina la 25% diferentiat in functie de vechimea in munca.(art 7 din HG.281/1993)

intre 3-5 ani vechime in munca = 5%

intre 5-10 ani vechime in munca = 10%

intre 10-15 ani vechime in munca =15% din SALARIUL DE BAZA

intre 15-20 ani vechime in munca = 20%

peste 20 de ani vechime in munca = 25%

Pentru acordarea sporului de vechime in munca,angajatorul va lua in considerare toate perioadele lucrate de catre salariat indiferent de locurile de munca.

Sporul corespunzator vechimii in munca se plateste cu incepere de la data de 1 a lunii urmatoare celei in care s-a implinit vechimea in munca prevazuta in transa respectiva.

Sporul de vechime in munca se acorda si personalului pensionat pentru limita de virsta corespunzator vechimii in munca dobindita in intreaga activitate,numai daca acesta este angajat in baza unui nou contract de munca.

Daca un angajat are doua sau mai multe norme in aceeasi unitate sau in unitati diferite ,acesta beneficiaza de spor de vechime numai o singura data la unitatea unde are functia de baza.

Pensionarii pentru limita de virsta care se angajeaza pe baza unui contract individual de munca ,beneficiaza de sporul de vechime corespunzator vechimii in munca dobindite in intreaga activitate.

2.5.2 Sporul pentru lucru in timpul noptii . Potrivit art. 115 din Codul muncii, se considera munca in timpul noptii aceea care se presteaza in intervalul cuprins intre orele 22:00 6:00, cu posibilitatea abaterii in cazuri justificate, cu o ora in minus sau in plus fata de aceste limite.Persoanele al caror program de lucru se desfasoara in timpul noptii, durata timpului de munca este mai mica cu o ora decat durata muncii prestata in timpul zilei, fara ca acesta sa aduca o scadere a remunerarii. In contractul colectiv de munca unic national s-a prevazut ca unitatile unde procesul muncii este neintrerupt sau conditiile specifice ale muncii o impun, programul de lucru din timpul noptii poate fi egal cu cel al zilei.
Munca prestata in timpul noptii se plateste un spor de 25% din salariul de baza,
daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin jumatate din programul de lucru.
De acest spor beneficiaza si salariatii care lucreaza in conditii deosebite , unde
Durata timpului de munca este mai mica de 8 ore pe zi.

2.5.3 Sporul pentru ore suplimentare. In contractul colectiv de munca se prevede ca orele prestate la solicitarea patronului peste programul normal de lucru stabilit in unitate sunt suplimentare .Salariatii pot fi chemati sa presteze ore suplimentare numai cu consimtamantul lor, dar pentru prevenirea sau inlaturarea unor calamitati naturale ori altor cazuri de forta majora, salariatii au obligatia de a presta munca suplimentara ceruta de cel ce angajeaza.
Orele suplimentare se compenseaza cu timpul liber corespunzator, iar cele care nu au putut fi compensat pana la sfarsitul lunii se platesc cu un spor fata de tariful pentru orele normale.
Potrivit art.120 din Codul muncii, sporul este de :
· 50% din salariul de baza pentru primele 2 ore de depasire a duratei normale a zilei de lucru
· 100% din salariu de baza pentru orele ce depasesc primele 2 ore pentru
munca prestata in zilele de repaus saptamanal, zilele de sarbatori legale si
in celelalte zile in care, potrivit dispozitiilor legale, nu se lucreaza.
Aceste cuantumuri de sporuri pentru orele suplimentare sunt prevazute si pentru
unitatile bugetare. Numarul de ore suplimentare nu trebuie sa depaseasca anual 120 ore.

2.5.4 Spor predare simultana(art 8b din HG 281/1993)-se acorda personalului didactic care asigura predarea simultana la doua ,trei sau patru clase de elevi si reprezinta 7%,10%,15% din salariul de baza.

2.5.5. Spor conditii vatamatoare(art.8a din HG 281/1993,art.14 din OG 3/2006)-se acorda personalului didactic,didactic auxiliar si nedidactic care isi desfasoara activitatea in conditii periculoase,vatamatoare,nedorite si dificile si este de pina la 10% din salariul de baza.(proportional cu timpul lucrat).

Locurile de munca,categoriile de personal,marimea concreta a sporului se stabilesc de catre Ministerul Sanatatii si Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

2.5.6 Spor conditii grele de munca(art 8c din HG 281/1993)-se acorda personalului didactic,didactic auxiliar si nedidactic care isi desfasoara activitatea in conditii grele de munca, si este de pina la 15% din salariul de baza.

Locurile de munca,categoriile de personal,marimea concreta a sporului si conditiile de acordare se stabilesc de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii.

2.5.7 Spor pentru control financiar preventiv(art.13 alin 7 din Legea 84/2003)-se acorda persoanelor desemnate sa efectueze controlul financiar preventiv propriu dintr-o unitate si este de pina la 25% din salariul de baza.La unitatile unde se numesc doua sau mai multe persoane care sa exercite activitatea de control financiar preventiv propriu sporul de 25% se imparte la numarul persoanelor.

2.6 Indemnizatii de conducere

Exista INDEMNIZATIA DE CONDUCERE:

- directorul are un spor intre 25%-35%

- directorul adjunct are un intre 20%-25%

- secretarul sef are un spor intre 8%-15%

INDEMNIZATIA DE CONDUCERE: se acorda in raport cu functia de conducere indeplinita,marimea unitatii de invatamint si compexitatea activitatii.Este o indemnizatie care face parte din salariul de baza si se calculeaza ca procent la salariul de incadrare.
Indemnizatiile de conducere

Ø pentru contabili sefi - maxim 40% din salariul de incadrare(OG 3/2006)

Ø pentru secretari sefi - maxim 20% din salariul de incadrare(OG 4/2006)

Clubul de la Monaco

2014-03-02T04:14:00.005+02:00

Scretul Monaco

La 2.000 de km de Romania, pe o stanca scaldata de Mediterana se afla a doua cea mai mica, dar si cea mai dens populata tara din lume: Monaco. Intinsa pe doar doi km patrati, minuscula tara este terenul de joaca pentru cei bogati si celebri, un loc in care legendele si miturile prind viata.

Pe cat de mic, pe atat de faimos, principatul monegasc detine multe recorduri - aici este cea mai mare speranta de viata din lume, cu aproape 90 de ani. Monaco are cea mai mica rata a saraciei din lume si cel mai mare numar de milionari si miliardari pe cap de locuitor, peste 30 la suta din populatie este alcatuita din bogati care au conturi cu multe cifre.

Cea mai scumpa piata imobiliara din lume este tot aici cu aproape 60 de mii de euro pe metru patrat.
Intre cei 38 de mii de locuitori sunt si cateva sute de romani care au venit sa-si faca aici un rost si sa-si construiasca o cariera - doctori sau antreprenori care isi construiesc cu greu o afacere, dar si romani care au venit atrasi de paradisul fiscal pentru a scapa de taxele din tara. Aici nu se percepe niciun impozit pe venitul personal si ani de zile relaxarea cu privire la politicile de spalare de bani, inclusiv in faimosul cazino din Monte Carlo au dus la presupuse infractiuni care nu au fost investigate corespunzator niciodata. Industria offshore a inflorit si a atras personaje controversate care si-au facut de multe ori banii in afaceri cu statul roman sau la limita legii si care au preferat sa-si doseasca aici averile in conturi anonime.

Georges Marsan este primar in Monaco de mai bine de 14 ani. In agenda sa incarcata, intre intalniri cu potentiali investitori, ne vorbeste cu placere despre comunitatea romaneasca pe care o cunoaste foarte bine. “Este o comunitate foarte bine integrata in Monaco. Sunt multi doctori romani, unii la Centrul cardio-toracic. Romanii sunt prezenti in lumea medicala, dar si in lumea farmaceutica pentru ca noi avem in Monaco o industrie farmaceutica, o industrie cosmetica unde sunt si aici romani rezidenti, care lucreaza in aceste domenii”. Vezi Sursa AICI

Mai multe evenimente din ultimele săptămâni au tulburat liniştea în clubul de la Monaco • Dispariţia lui Codruţ Marta şi arestarea soţiei acestuia au agitat apele în rândul milionarilor români de la Monte Carlo • De curând, Dan Fisher, unul dintre membrii marcanţi ai acestui grup, a încetat din viaţă • De clubul de la Monaco se leagă numele unor importanţi membri ai regimului Băsescu, precum Adriean Videanu sau Gheorghe „Bebe" Ionescu

Ce să mai citim?

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

Liniştea milionarilor români reuniţi în celebrul „grup de la Monaco" a fost tulburată în ultimele săptămâni. Dispariţia fostului şef de cabinet al lui Sorin Blejnar, Codruţ Marta, şi arestarea soţiei acestuia, Andreea Elena Marta, pentru constituirea unei rețele de șantajare a persoanelor publice, cu ajutorul unor prostituate de lux, au agitat apele în rândul oamenilor de afaceri care îşi fac veacul la Monaco. Iar, acum, „ocultul" grup de la Monaco, unde afacerile se împletesc cu sexul, începe să iasă la suprafaţă. Cine sunt cei mai cunoscuți afaceriști și politicieni români care își etalează opulența în această adevărată capitală a luxului și a snobismului? Ce afaceri rostogolesc? Ce pasiuni au? Sunt doar câteva întrebări la care ZIUAnews răspunde.

Gabriel „Puiu" Popoviciu are 53 de ani și o avere estimată la circa 420 de milioane de euro, dobândită din afaceri imobiliare, hoteluri și restaurante. A dezvoltat afacerile împreună cu Radu Dimofte dar, în urmă cu câțiva ani, s-au despărțit, iar fiecare și-a tras „felia" sa de business. Este nașul de cununie al lui Ionuț Costea, ex-președinte al Eximbank și cumnatul lui Mircea Geoană.

Ion Țiriac, 73 de ani, deține o avere de aproximativ un miliard de euro, obținută din comerțul auto, afaceri imobiliare, banking și asigurări. Este pasionat de vânătoare și prieten cu primarul din Monte Carlo, Georges Marsan.

Dan Fisher, decedat săptămâna trecută, la Berlin, la vârsta de 61 de ani, a fost un apropiat al multor guvernări, după 1989. A lăsat în urma sa o avere de circa 350 de milioane de euro, obținută din turism, afaceri imobiliare și financiare. Era prieten bun cu Ion Țiriac, Cătălin Harnagea, Dorin Marian și Alexandru Bittner.

Bogdan Buzăianu, „băiatul deştept" din energie care a fondat Energy Holding, firmă care și-a luat „zborul" de pe urma unui contract controversat de retehnologizare a Porților de Fier. Are o avere de 90-100 de milioane de euro și s-a remarcat prin petrecerile extravagante întreținute cu artiștii plătiți cu sume exorbitante. Numai la ultima aniversare a zilei sale de naștere, formația U2 a fost recompensată cu 650.000 de euro pentru melodiile cântate.

Nicolae Dumitru, cunoscut ca Niro, deține, la cei 47 de ani, o avere estimată, conform Top Capital, la peste 40 milioane de euro, obținută din afaceri imobiliare și comerț (Dragonul Roșu și Complexul Europa). Este prieten la cataramă cu Dan Andronic, Cosmin Gușă și Dorin Cocoș.
Dragoș Dobrescu, un personaj extrem de retras, dar cunoscut în timpul campaniei electorale ca fiind un susținător înfocat al liberalului Rareș Mănescu. El deține o avere estimată la 130-150 de milioane de euro, rezultată din afacerile imobiliare derulate prin intermediul firmei "Monolit".

Radu Dimofte, om de afaceri discret, care și-a făcut averea de peste 400 de milioane de euro din business-urile imobiliare și din construcții, derulate împreună cu Puiu Popovici.

Elan Schwartzenberg, la cei 45 de ani, este deținătorul unei averi de circa 50 de milioane de euro, dobândite din afaceri imobiliare și publicitate. S-a remarcat prin căsătoria cu Mihaela Rădulescu și prin faptul că susține că este patronul de la Realitatea TV.

Dan Petrescu este un om de afaceri extrem de discret și s-a remarcat ca asociat în afacerile familiei Țiriac. Este prieten bun cu Adrian Sârbu și mai mulți moguli media, iar averea sa este evaluată la circa un miliard de euro.

Raul Doicescu, patronul firmei de construcții Bog'Art, a realizat, la cei 63 de ani ai săi, o avere de aproximativ 30 de milioane de euro. S-a remarcat ca prieten la cataramă cu Gheorghe „Bebe" Ionescu și Adriean Videanu.

Cristian Burci controlează grupul Internațional Railway Systems, Astra Vagoane Arad, Meva Turnu Severin, Romvag Caracal, Servtrans și Cupon Pro. La 47 de ani, deține o avere de 300 de milioane de euro.

Carmen Adamescu deține, împreună cu soțul ei, Dan Grigore Adamescu, o avere de circa un miliard de euro, obținută din afaceri imobiliare, construcții, energie, media, asigurări și hoteluri.

Cătălin Voloşeniuc este fiul ultimului director al Bancorex, Vasile Voloşeniuc. Este cunoscut ca un client tradițional al Principatului Monaco, fiind remarcat în compania lui Cristian Burci și Dan Fisher.

Bobby Păunescu deține o avere de 220 de milioane de euro, obținută din proiecte imobiliare, media și hoteluri. Este cunoscut ca regizor și scenarist, remarcându-se prin propulsarea în cinematografie a prietenei sale Monica Bârlădeanu.

Gheorghe „Bebe" Ionescu este cunoscut ca prieten la cataramă și partener de table al lui Adriean Videanu, cu o avere însemnată, dar care nu a fost niciodată evaluată. A fost director general FPS, ex-director în compania Sidex Internațional Ltd., asociat, prin intermediul soției, cu Adriean Videanu, numit de Ministerul Economiei în consilii de administrație la Petrom, Eximbank, BCR. A intrat în atenția presei datorită relației pe care fiul său Bogdan Ionescu-Sida o are cu Elena Băsescu, fiica cea mică a președintelui României.

Codruț Alexandru Marta, fostul șef de cabinet al lui Sorin Blejnar, deține o avere de un milion de euro. Este prieten cu Dragoș Dobrescu, Radu Dimofte, Elan Schwartzenberg, Ion Țiriac și alți membri ai grupului de la Monaco. Acesta a fost numit în noiembrie 2009, prin ordin direct, de către ministrul Economiei de atunci, Adriean Videanu, în Consiliul de Administrație al Oil Terminal Constanța, înlocuindu-l pe Florin Vizan. O implicare a dispărutului Codruț Marta în afacerile petroliere din Constanța se leagă de dosarul celebrului contrabandist de motorină Peter Attila Racz, trimis în judecată în decembrie 2011, pentru o evaziune fiscală de circa 20 de milioane de euro.

Adriean Videanu este, la 50 de ani, un om de afaceri conectat la butoanele politicii românești, ca lider al PDL. A fost ministru pentru coordonarea activităților în domeniul economic, primar al Bucureștiului, ministru al Economiei. S-a remarcat ca un apropiat partener de table și împrumuturi al lui Gheorghe „Bebe" Ionescu și prieten al lui Gabriel „Puiu" Popoviciu.

Rareș Mănescu, la 43 de ani, este noul primar al Sectorului 6 și, în același timp, vicepreședinte al PNL. Este cunoscut ca un apropiat al lui Dragoș Dobrescu, cei doi fiind adesea văzuți împreună la Monaco. Ion TELEANU

ZIUAnews prezintă, în premieră, o parte din componenţa ocultului club al milionarilor români reuniţi la Monte Carlo

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/bordelul-de-la-monaco-iese-la-lumina-78286

Printre temele principale ale Teoriei Conspiratiei se regasesc si cele legate de gruparile ocultei economico-financiare ale planetei. Se disting prin zona de interes si aura de mister care pluteste in jurul lor,Grupul Bildererg, Clubul de la Roma, insa foarte putina lume stie despreGruparea Monaco. Desi denumirea te-ar putea duce cu gandul la vreo organizatie cu parfum discret , realitatea este una mult mai prozaica. Un grup de milionari romani, toti beneficiari ai unor uriase afaceri cu statul, pe sistemul: „cine se aseamana se aduna”, si-au unit suficienta, aroganta si interesele visandu-se conducatorii din umbra ai finantelor romanesti. Despre adunare , au scris de-a lungul vremii jurnalistii de investigatii de la mai multe ziare centrale si s-au facut cateva emisiuni de televiziune foarte la obiect. In lumina noilor evenimente cu DNA in rolul lui Fat Frumos si cu oligarhii, mogulii, politicienii si coruptii abjecti pe post de zmei hamesiti, cred ca pica bine o reinprospatare a informatiei.
Iata mai jos, nu lista lui Schindler, ar fi fost mult prea nobil, ci lista milionarilor de la Monte Carlo, Elan Schwartzenberg, membru de vaza al gruparii :

Dragos Dobrescu: 130-150 de milioane de euro. Imobiliare.Patron Romprest. Casă de vacantă în Monaco. Pasiune: vânătoarea. Unul din liderii “Grupării Monaco”.
Radu Dimofte: 53 de ani. 400-420 de milioane de euro. Imobiliare, construcții. Reședintă: Monaco, 7 Av. Princesse Grace, Houston Palace, Monte Carlo 98.000. Pasiune: vânătoarea.
Gabriel “Puiu” Popoviciu: 53 de ani. 400-420 de milioane de euro. Imobiliare, hoteluri, restaurante. Băneasa Investment. Reședință: Monaco, Houston Palace. Vecin cu Radu Dimofte.
Gheorghe “Bebe” Ionescu: 54 de ani. Avere: nu a fost evaluată. Fost director general FPS, fost director în compania Sidex International Ltd, asociat – prin intermediul soției cu Adriean Videanu, numit în consilii de administrație la Petrom, Eximbank, BCR de către ministerul Economiei. Casă în Monaco.
Radu Budeanu: 22 milioane de euro. Patron CanCan Media. Tabloide. Un cunoscător al Principatului Monaco.
Adriean Videanu: 43 de ani. Om de afaceri, fost ministru de stat pentru coordonarea activitătilor în domeniul economic, fost primar al Bucureștiului, fost ministru al Economiei, lider PDL. Apropiat de Gheorghe “Bebe” Ionescu și Gabriel “Puiu” Popoviciu. Un vizitator des al Principatului Monaco.
Raul Doicescu: 63 de ani. 22-30 de milioane de euro. Bog’Art. Construcții. Un vizitator des al Principatului Monaco.
Rares Mănescu: 43 de ani. Vicepresedinte PNL. Apropiat al lui Dragos Dobrescu.
Sorin Blejnar: Avere neevaluată. Bugetar. Fost sef al ANAF. Un fin cunoscător al Principatului Monaco.
Codruț Marta. Declarație de avere: peste 1 milion de euro. Afacerist, fost șef de cabinet al lui Sorin Blejnar. Prieten cu Dragoș Dobrescu, Radu Dimofte, Elan Schwartzenberg, Ion Țiriac și alți membri ai Grupării Monaco. Disparut fara urma. Apartament în Monaco. Pasiune: vânătoarea, doamnele și băutura.
Frații Bogdan și Constantin Buzăianu. Bogdan Buzăianu: 90-100 de milioane de euro. Trader. Fondator al Energy Holding. Casă de vacantă: în Monaco și Elvetia.
Elan Schwartzenberg: 45 de ani. 50 de milioane de euro. Domenii: media, imobiliare, publicitate, firme off-shore. Fost patron Realitatea TV.Plecat in Israel.
Ion Țiriac: 73 de ani. 1 miliard de euro. Domenii: auto, imobiliare, banking, asigurări. Casă de vacantă: Monaco. Pasiune: vânătoarea.
Dan Petrescu: 1 miliard de euro. Asociat în afacerile familiei Țiriac: Unicredit Țiriac Bank, holdingul Rocar, plasamente imobiliare. Rezident Monte Carlo, Av. Princesse Grace, Columbia Palace.
Nicolae Dumitru, zis Nicu Niro: 47 de ani. 40 de milioane euro. 15 firme. Dragonul Roșu, Complexul Europa, Grand Hotel du Boulevard, Niro Impex 93, Niro 95 Impex, Micro Prod, Central Residencial Park, Servinvest 95, Niro Comercial, Isoconstruct, Yins International Trading Group, Overland Guard, Flora International, Cafeneaua Veche, Zona Balcanilor. Casă de vacanță: Avenue de la Madone, Monaco.
Dan Fisher: 350 de milioane de euro. Imobiliare, turism, off-shore. Apropiat al multor guvernări de după 1989. Rezident Monaco.
Cristian Burci: 47 de ani. 300 de milioane de euro. Controlează grupul International Railway Systems, Astra Vagoane Arad, Meva Turnu Severin, Romvag Caracal, Servtrans, Cupon Pro. Rezident Monaco.
Carmen Adamescu: Soția lui Dan Grigore Adamescu. Avere familia Adamescu: 1 miliard de euro.
Dan Grigore Adamescu, 64 de ani, om de afaceri, deține: Asta Asigurări, Unirea Shopping Center, Topex, Medien Holding (trustul care deține România Liberă), acțiuni la Baumeister, Mega Construct (energie), City Business Center, Modern Business Center, Rex International, Pullman, Mega Vision. Apartament Av. Princesse Grace, Columbia Palace, Monaco.
Cătălin Voloşeniuc: Fiul ultimului director al Bancorex, Vasile Voloseniuc. Un tradițional client al Principatului Monaco.
Bobby Păunescu: 220 de milioane de euro. Regizor și scenarist. Hoteluri, media, proiecte rezidențiale. Un client al Principatului Monaco.

Daca parcurgem lista cu atentie, observam ca unii dintre ei sunt arestati pentru fapte de coruptie, altii sunt cercetati de catre DNA, iar unii nu se simt prea bine.

Ca o ironie a sortii, Gruparea Monaco, si-a propus formal, pentru perioada 2012 – 2016 dezvoltarea și implementarea unei serii de măsuri, elaborate în spiritul filantropiei, responsabilității sociale și a costeficienței, având ca beneficiari cetățenii României.

http://codulluioreste.ro/elita-financiara-a-romaniei-gruparea-monaco/

GRUPAREA MONACO. Cea mai exclusivistă grupare afaceristo – politică din România, care există de mulți ani. Bogaţii României se adună vara în casa din Monte Carlo a lui Adnan Khashoggi, un turco-saudit implicat în imobiliare şi comerţ cu arme, cu vile scumpe şi celebre la Mediterana şi cu mari afaceri în toate ţările puternice ale Europei şi ale Americii.

În casa lui Khashoggi s-au reunit pentru discuţii secrete şi părţi în conflict din fostul război iugoslav şi facţiuni rebele din fosta URSS precum şi familia Bin Laden.

Dragoș Dobrescu:45 ani. Peste 200 de milioane de euro. Imobiliare, deţine grupul de firme Monolit, prin care controlează mai multe clădiri de birouri din Bucureşti, situate în zone precum Bulevardul Primăverii, Piaţa Charles de Gaulle sau Băneasa. Casă de vacanță în Monaco. Pasiune: vânătoarea. Personaj extrem de retras. Unul din liderii “Grupării Monaco” și suspectul principal în cazul dispariției lui Codruț Marta.

Radu Dimofte: 53 de ani. 400 - 420 de milioane de euro. Imobiliare, construcții. Controlează împreună cu partenerul său Gabriel Popoviciu unul dintre cele mai mari proiecte imobiliare din București și anume Băneasa Shopping City, care valorează mai mult de 2 miliarde de euro. Deține afaceri în domeniul imobiliar și hotelier, fiind proprietarul unor spații comerciale și clădiri de birouri din București. Reședință: Monaco, 7 Av. Princesse Grace, Houston Palace, Monte Carlo 98.000. Pasiune: vânătoarea.

Gabriel “Puiu” Popoviciu: 53 de ani, ginere al fostului demnitar comunist Ion Dincă. 400 - 420 de milioane de euro. Imobiliare, hoteluri, restaurante. Băneasa Investment, Howard Johnson, Casa Doina, Alltrom, IKEA, Comaliment, Pizza Hut, KFC - sunt firme care se leagă într-un fel sau altul de Popoviciu. Al doilea proprietar de hoteluri din București, prin cele trei unități pe care le controlează, Howard Johnson Grand Plaza, Ramada Plaza și Ramada Parc. A participat și la privatizarea societăților Comaliment, Herăstrău, A.S.D. Miorița și Practic (fosta ICL Alimentara) și s-a aflat în spatele „tunului” de 320 de milioane de euro, în cazul „Ștrandul Tineretului”. Reședință: Monaco, Houston Palace. Vecin cu Radu Dimofte. Prieten cu Adriean Videanu. Naș de cununie al lui Ionuț Costea (președinte Eximbank, cumnat al lui Mircea Geoană).

Gheorghe “Bebe” Ionescu: 54 de ani. Avere: nu a fost evaluată. Pe val în timpul PDL, numit în consilii de administrație la Petrom, Eximbank, BCR, Timpuri Noi SA, de către ministrul economiei Adriean Videanu. Fost director în compania Sidex International Ltd, asociat - prin intermediul soției cu Adriean Videanu.

Din 1998 a fost director de strategii și directorul general al Fondului Proprietăţii de Stat (FPS) unde lucra din 1993, instituţia care avea în administrare 70% din economia naţională. În 1998 Videanu cumpără Marmosin de la FPS și se asociaza cu Sida Ionescu, soţia lui Bebe Ionescu în societatea Equity Invest SA, care avea în 2010 rulaj mediu 770.000 euro, iar în ianuarie 2011 a crescut la 12 milioane de euro, prin tranzacţionarea Fondului Proprietatea.

Casă în Monaco. Cuscrul lui Traian Băsescu.

Radu Budeanu: 36 ani, jurnalist român, fiul lui Radu Budeanu, reputat comentator de politică externă, care a lucrat în Televiziunea Română în anii '70, iar până în '90 a fost redactor-șef al revistei de politică externă Lumea si al Deliei Budeanu prezentatoare de programe și realizatoare de emisiuni la Televiziunea Română. 22 milioane de euro. Patron CanCan Media. Tabloide. Un cunoscător al Principatului Monaco.

Adriean Videanu: 53 de ani. Devenit unul dintre principalii lideri ai PD-L începând cu anul 2000, la alegerile locale din iunie 2000, unul dintre principalii organizatori alături de Liviu Negoiță și Vasile Blaga ai campaniei victorioase a lui Traian Băsescu, pentru Primăria generală a capitalei. Om de afaceri, fost ministru de stat pentru coordonarea activităților în domeniul economic, fost primar al Bucureștiului, fost ministru al economiei. Începând cu 2002, revista Capital îl consideră ca făcând parte din top 100 al celor mai bogați oameni din România. Averea sa este estimată în 2004, în momentul în care se pregătește să intre în guvernul Tăriceanu, la 30 de milioane de dolari, iar in 2009, aceeași revistă Capital consideră că averea lui Adriean Videanu ar atinge 200 - 220 de milioane de euro. Apropiat de Gheorghe “Bebe” Ionescu și Gabriel “Puiu” Popoviciu. Cu primul, partener de table și de împrumuturi. Un vizitator des al Principatului Monaco.

Raul Doicescu: 63 de ani, proprietarul şi preşedintele Bog’Art, cea mai mare companie de construcţii civile de pe piaţă cu proiectele: Catedrala Neamului, Africa, parcuri eoliene şi dezvoltări imobiliare. 220 - 300 de milioane de euro. Un vizitator des al Principatului Monaco. Prieten cu Adriean Videanu și Gheorghe “Bebe” Ionescu.

Rareș Manescu: 46 de ani, politician român, actualmente primar al Sectorului 6 din București (a atribuit un contract de consultanță financiară de 1 milion de euro, unei firme private TUD Business Consulting, firmă cu doar 21 de angajați); vicepreședinte și trezorier al Partidului Național Liberal, președinte al organizației PNL Sector 6. Apropiat al lui Dragoș Dobrescu, nașul său de cununie. Este căsătorit cu Ramona Mănescu, deputat în Parlamentul European. Cel mai bun amic al lui Elan Schwhartzenberg, unul din personajele cheie ale Grupului Monaco.

Sorin Blejnar: 45 ani. Avere neevaluată. De profesie, bugetar. Fost șef al ANAF. Potrivit procurorilor DIICOT, Blejnar ar fi blocat orice control sau inspecție fiscală la firmele folosite de membrii grupării „Motorina”, care a inițiat un mecanism evazionist pentru a nu plăti accize pentru peste 5.000 de tone de motorină cumparată în regim suspensiv și comercializată pe piața internă. Un fin cunoscător al Principatului Monaco. Subaltern și mână dreaptă: Codruț Marta (disparut). Prieteni și parteneri: foarte mulți din Gruparea Monaco.

Codruț Marta: 41 ani, fost director de cabinet al lui Sorin Blejnar, dispărut pe 21 mai 2012 de lângă sediul televiziunii Realitatea TV din București. Declarație de avere: peste 1 milion de euro. Afacerist, fost șef de cabinet al lui Sorin Blejnar. DAT ÎN URMĂRIRE INTERNAȚIONALĂ. Prieten cu Dragoș Dobrescu, Radu Dimofte, Elan Schwartzenberg (unul dintre martorii de la cununia sa la starea civilă, căruia Codruț îi spunea “nașule”), Ion Țiriac și alți membri ai Grupării Monaco. Apartament în Monaco. Pasiuni: vânătoarea, doamnele și băutura.

Frații Bogdan și Constantin Buzăianu: Fondatorii Ennergy Holding și printre primii traderi privați de energie electrică. Bogdan Buzăianu: 90 - 100 de milioane de euro. Trader. Cel mai deștept băiat din energie și-a făcut intrarea timid în lumea afacerilor, la începutul anilor ‘90. Înainte să devină „mogulul energiei”, acesta a pus pe picioare câteva SRL-uri. După ce în 1997 a fost numit ca reprezentant al companiei elvețiene Sulzer Hydro/Va Tech Hydro în România, Buzăianu a ajuns în scurt timp să controleze piața energiei din România.

Acum, „băiatul deștept” nu se mai află la vedere în nicio companie din România și decis să o rupă cu țara sa natala și a făcut în 2007 cerere de renunțare la cetațenia română.

Fraţii Bogdan şi Constantin Buzăianu au un important portofoliu de terenuri. Împreună cu mai mulţi oameni de afaceri din ţară, Bogdan Buzăianu a concesionat, prin intermediul asociaţiilor de vânătoare pe care le deţine, zeci de mii de hectare de teren în Delta Dunării și deţin, prin Asociaţia de Vânătoare „Şoimul“, cel mai mare fond cinegetic din Deltă. Bănuit a fi și în spatele Alpiq RomEnergie și Alpiq RomIndustries. Case de vacanță: în Monaco și Elveția.

În 2012, Bogdan Buzăianu și-a permis un mic capriciu de ziua lui: a chemat formaţia U2 să-i cante în Monte Carlo, pentru 650.000 de euro.

Elan Schwartzenberg: 48 de ani. 50 de milioane de euro. Domenii: media, imobiliare, publicitate, firme off-shore. Fost patron Realitatea TV. Prieten cu Codruț Marta, Sorin Blejnar și mai mulți membri ai Grupării Monaco. A fost căsătorit timp de patru ani cu realizatoarea și moderatoarea de emisiuni de radio și televiziune Mihaela Rădulescu, de care a divorțat în 2008. Au împreună un fiu, Ayan. Plăteşte anual aproximativ 180.000 de euro pentru a o întreţine pe vedetă şi pe fiul lor, în reședinţa din Monte Carlo. Mereu cu un pas înaintea procurorilor DNA, a plecat în 2012 în Israel, de unde este aproape imposibil de extrădat, după o afacere eşuată cu diamante cu primarul din Monte Carlo, Georges Marsan.

Ion Țiriac: 76 de ani. 1 miliard de euro. Influent om de afaceri în Germania și România, domenii: auto, imobiliare, banking, asigurări. Printre puţinii membrii ai grupului cu activitate și viaţa relativ cunoscute de public. Casă de vacanță: Monaco. Pasiune: vânătoarea. Partener de vânătoare cu Elan Schwartzenberg, Codruț Marta, primarul din Monte Carlo Georges Marsan.

Dan Petrescu: 1 miliard de euro. Unul dintre cei mai discreți investitori în imobiliare, refuzând constant să acorde interviuri și declarații. Nu a acceptat niciodată să vorbească despre afacerile lui, cu atât mai puțin despre el însuși, nu există fotografii actuale cu el. Cei mai mulți dintre actorii din real-estate îl consideră cel mai mare investitor de pe piață. A venit din Germania după revoluție și a fost unul dintre primii parteneri de afaceri din țară ai lui Ion Țiriac. Controlează suprafețe mari de terenuri în Capitală și în țară. Mai vizibile sunt cele 15 - 20 de centre comerciale care includ hipermarketuri Real și galerii comerciale. Asociat în afacerile familiei Țiriac: Unicredit Țiriac Bank, holdingul Rocar, plasamente imobiliare. Bun prieten cu Adrian Sârbu și cu alți moguli. Rezident Monte Carlo, Av. Princesse Grace, Columbia Palace.

Nicolae Dumitru, zis Nicu Niro: 50 de ani, țigan născut în Ferentari. Cunoscut ca proprietarul grupului de firme Niro, care are în componenţă 20 de companii ale căror active sunt evaluate la peste 600 milioane euro şi o cifră de afaceri anuală de 180 milioane euro. Administrează zonele comerciale Dragonul Roșu, Complexul Europa, Grand Hotel du Boulevard, Niro Impex 93, Niro 95 Impex, Micro Prod, Central Residencial Park, Servinvest 95, Niro Comercial, Isoconstruct, Yins International Trading Group, Overland Guard, Flora International, Cafeneaua Veche, Zona Balcanilor. A dezvoltat unul dintre primele ansambluri rezidenţiale din Bucuresti, Central Park, (pe şoseaua Ştefan cel Mare) cu 458 de locuinţe.

În 2012 a intrat în UNPR, partidul vicepremierului Gabriel Oprea. Este acum secretar general adjunct, numărul 3 în partid şi are funcţia de preşedinte al departamentului “Relaţia cu mediul de afaceri”. Prieten cu Dan Andronic și Dorin Cocoș. Casă de vacanță: Avenue de la Madone, Monaco.

Cristian Burci: 50 de ani. 300 de milioane de euro. Controlează grupul International Railway Systems (care este și cea mai mare afacere a sa, având o cotă de piață de 3% din producția mondială de vagoane, lider european al sectorului) și companiile din industria feroviară Astra Vagoane Arad, Meva Turnu Severin, Romvag Caracal, Servtrans, precum și compania de trade marketing Cupon Pro. Deține și trustul de presă Adevărul Holding al cărui portofoliu include tabloidul Click și ziarul Adevărul. Pe 13 august 2014 la postul Antena 3 a fost difuzată o filmare preluată de pe postul CBS din anul 1990 în care Cristian Burci este filmat cu o cameră ascunsă - reporterii americani îl prezintă pe Burci ca fiind intermediar în traficul de copii. Rezident Monaco.

Carmen și Dan Grigore Adamescu: Soția lui Adamescu coordonează afacerea cu centre comerciale a familiei, respectiv proiectele Unirea Shopping Center din București și Brașov, cu venituri anuale de peste 20 milioane de euro. Avere familia Adamescu: 1 miliard de euro. Dan Grigore Adamescu, 67 de ani, om de afaceri, a lucrat înainte de Revoluţie ca responsabil la Consignaţia - Alimentare, magazin prin care se distribuiau produse de lux, greu de procurat pe vremea lui Ceauşescu - ţigări din import, măsline, cafea, whiskey (la fel ca Gioni Popescu, devenit ulterior general SRI, adjunct al lui Virgil Măgureanu).

Deține: Astra Asigurări, Unirea Shopping Center, Topex, Medien Holding (trustul care deține România Liberă), acțiuni la Baumeister, Mega Construct (energie), City Business Center, Modern Business Center, Rex Internațional, Pullman, Mega Vision. A investit şi în mass media, cumpărând „România liberă”, cotidian ce a devenit o tribună de propagandă pentru Traian Băsescu.

Anchetele efectuate au dovedit insolvenţe dubioase obţinute prin mită dată judecătorilor sindic şi că spre „România liberă” au fost sifonaţi din Astra nu mai puţin de 20 de milioane de euro. Sinuciderea avocatului său, devenit martor în dosarul mitei acordate judecătorilor sindic, i-a deschis lui Adamescu poarta spre arest. Cunoscut drept un mare jucător de poker. Apartament Av. Princesse Grace, Columbia Palace, Monaco.

Cătălin Voloşeniuc: Fiul lui Vasile Voloşeniuc, ultimul director al Bancorex în anii 90, fost director general adjunct al Băncii Franco-Române din Franţa şi fost preşedinte al Băncii de Comerţ Exterior. Cătălin Voloşeniuc este Managing Director pe Europa Centrală şi de Est la DepfaBank şi investitor la banca respectivă alături de tatăl său, transformată din fondul închis de investiţii DePfa Money Market, intrat pe piaţa locală pentru a specula dobânzile mari şi aprecierea leului (fondul avea şase investitori, printre care Vasile Voloşeniuc, Cătălin Voloşeniuc, Daniel Dăianu fost ministru de finanţe şi Răsvan Radu CEO al UniCredit Țiriac Bank). Un tradițional client al Principatului Monaco, în compania lui Cristian Burci.

Bobby Păunescu: 41 ani, regizor, producător, scenarist și om de afaceri român. 420 de milioane de euro. Hoteluri, media, proiecte rezidențiale.

În 2007, revista Capital anunța apariția unui nou miliardar român care, prin investițiile imobiliare din țară și de peste hotare, devenise posesorul unei averi estimate la 1,6 miliarde dolari, înainte de criză. El este și moștenitorul unui imperiu financiar ale cărui baze au fost puse de tatăl său, omul de afaceri George Constantin Păunescu. Este proprietarul ziarelor Evenimentul zilei, Capital, Curierul Național, Gazeta de sud, Gazeta de Olt precum și a televiziunii B1TV. In parteneriat cu compania americana Film Finances se numără printre cei care discută preluarea Studiourilor Media Pro de la Buftea, pe care compania-mama a Pro TV, CME, intenționează să le vândă.

Un client al Principatului Monaco. Surprins de paparazzi la întâlniri cu Elan Schwartzenberg și Codruț Marta.

O parte din acești oameni sunt prieteni cu actualul suveran al Principatului Monaco, Prințul Albert al II-lea de Monaco.

Sursa: infobrasov.net

Abonaţii casnici cu facturi mai mari

2013-05-12T22:47:00.002+03:00

Cum ne este umflată factura la curent electric

siune font:

• Abonaţii casnici s-au trezit cu facturi mai mari fără să fie întrebaţi dacă sînt de acord sau nu să subvenţioneze companii private, fie ele şi „verzi“
• Acum, mai bine de o treime din factura Electrica o reprezintă taxe, printre care cel mai greu atîrnă la buzunar „Certificate verzi“ şi „Contribuţie cogenerare înaltă eficienţă“

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=index&s_id=125679

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Fără să fim întrebaţi dacă sîntem sau nu de acord să subvenţionăm din puţinul nostru companii private, de luni bune toţi consumatorii de curent electric ne-am trezit cu facturi mai mari la energia electrică, doar din cauza taxelor verzi. Pe fiecare factură Electrica primită de braşoveni, se menţionează, pe lîngă deja cunoscutele taxe radio-tv, sume aferante ca taxă pentru aşa-numitele „certificate verzi” şi contribuţia pentru „cogenerare” . Aceste taxe, adică aproape o treime din factură, ajung în „conturile“ unor servicii ,,verzi“ după o schemă inventată de guvernanţi. Motivul? Teoretic, cu ajutorul banilor din aceste taxe România dezvoltă producerea de energie din surse regenerabile. Practic, banii încasaţi din ,,taxele verzi“, plătite de toţi abonaţii casnici sau industriali ai furnizorilor de energie electrică, ajung ca subvenţie, sub forma unor „Certificate verzi“, la investitorii din domeniul producerii energiilor verzi(energie eoliane, fotovoltaică etc) Facturarea „certificatelor verzi” a început de la sfîrşitul lunii iulie 2012, data la care a intrat în vigoare Legea referitoare la stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie. Practic, toţi consumatorii de energie electrică trebuie să bage mîna în buzunarul şi aşa peticit de sărăcie pentru a încuraja investiţiile în producerea de energie ,,verde“. În 2012, aproape 140 de companii din ţară au beneficiat de bonusuri totale de 220 milioane de euro pentru că au produs cel puţin un megawatt/ora (eolian, fotovoltaic, hidro, geotermal sau din biomasă). Această sumă a fost plătită de furnizorii de energie, cam 200 la număr, dar a fost suportată din greu şi de noi, toţi consumatorii casnici, fie ei şi amărîţii cu un singur bec în casă.

O parcare linistita , asfaltata acum cîțiva ani , a fost tulburata brutal zilele astea incepand 12 mai 2013 . A inceput bordurizarea a orice , unde este posibil și imposibil , se bordurizeaza tot !http://mantonescu.blogs...

Ce sînt „certificatele verzi“?

Vrem nu vrem, toţi consumatorii de curent electric plătim taxă pentru „Certificate verzi“. Un singur bec dacă ţinem aprins, un procent din ceea ce consumăm se adaugă ca taxă ,,verde“. Ce sînt însă aceste „Certificate verzi“ pentru care scoatem bani din buzunar cu toţii. Sînt acele certificate pe care le obţin investitori în energia „verde“. Aceşti investitori primesc astfel de certificate în funcţie de tehnologia folosită în producerea de energie din surse regenerabile. Investitorii tranzacţionează aceste Certificate verzi pe piaţă, iar furnizorii de energie sînt obligaţi să le cumpere în cote anuale. Facturarea „certificatelor verzi“ o plătim însă noi. Şi asta de la început lunii iulie 2012, odată cu intrarea în vigoare a Legii 134/2012, referitoare la stabilrea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile.

Cum funcţionează schema de sprijin guvernamental cu banii noştri

Schema de sprijin a statului, prin care banii încasaţi de la noi, la fiecare factură Electrica, ajung în conturile investitorilor din ,,energia verde“, se derulează astfel: o fermă eoliană beneficiază de două certificate verzi pentru fiecare MWh produs şi livrat în sistemul energetic naţional, una fotovoltaică de şase, iar o centrală pe bază de biomasă primeşte trei certificate. Aceste titluri se pot vinde pe bursa de energie OPCOM şi sînt venituri suplimentare pe lîngă cele rezultate din urma vînzării electricităţii, la preţurile pieţei. Aceste titluri se tranzacţionează pe bursa de energie iar producătorii primesc în medie în jur de 40 de euro pe fiecare certificat, a declarat pentru incomemagazine.ro Ciprian Glodeanu, preşedintele Asociaţiei Române a Industriei Fotovoltaice (RPIA). Banii veniţi de pe urma acestor tranzacţii se adaugă celor luaţi de pe urma curentului vîndut, la preţul pieţei. Această facilitate legislativă a generat un boom pe piaţă, astfel încît dacă la finele lui 2009 aveam doar 14 MW (!) instalaţi în ferme eoliene, în 2013 s-ar putea să atingem 4.000 MW în parcurile cu mori de vînt şi 200-300 MW în cele fotovoltaice. Spre comparaţie, un reactor nuclear de la Cernavodă are 700 de MW, iar hidrocentrala de la Porţile de Fier puţin peste 1.000 MW, conform incomemagazine.ro.

Plătim mascat şi pentru CET-uri

Practic, fiecare abonat casnic al Electrica (ca şi abonaţii celorlalţi furnizori de energie din toată ţara), scoate în fiecare lună din buzunar sume semnificative pentru a „sprijini“ investiţiile în producerea de energie „verde“. Fiecare din noi plăteşte cu atît mai mult cu cît a consumat mai multă energie în casa sa. Această taxă se calculează înmulţind consumul de energie din perioada facturată cu cota de certificate verzi al furnizorului de energie. De exemplu, în cazul unei facturi în valoare de 187,41 lei, fiind taxat un consum de 412 kWhi, taxa de „Certificat verde“ se calculează înmulţind cantitatea de energie (în Mwh) cu 0,05150, consumatorul avînd de plătit 21,22 lei plus un TVA de 5,09 lei. A doua taxă, cea de „contribuţie cogenerare înaltă eficienţă“, a fost gîndită teoretic ca un sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă performanţă. În fapt, consumatorii subvenţionează din propriile buzunare producţia simultană de electricitate şi căldură, adică plătesc pentru menţinerea în viaţă a CET-urilor. Şi această taxă se raportează la cantitatea de energie consumată de abonat. În cazul exemplului nostru, cantitatea se înmulţeşte cu 0,02310, rezultînd astfel o taxă de 9,52 lei, la care se adaugă TVA-ul de 2,28 lei.

Factura arată că o treime din banii pentru ,,curent“ sînt taxe

Adăugînd la aceste două taxe şi vestita taxe radio (2,50 lei) şi taxa TV(4 lei), dar şi accizele pe care fiecare consumator trebuie să le plătească şi care sînt, în cazul exemplului nostru de 1,86 lei plus un TVA de 0,45 lei, dar şi taxa de rezervare, care se ridică la 7,33 lei, rezultă că taxele care depăşesc valoarea consumului de 412 kWh facturat pentru luna respectivă se ridică la 54,25 lei, ceea ce reprezintă peste o treime din totalul facturii, care este de 187,41 lei.

Zece reclamaţii pe săptămînă la OPC

Reprezentanţii Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Braşov spune că situaţia acestor taxe care încarcă facturile abonaţilor Electrica este cunoscută. Şi există deja multe reclamaţii depuse de braşovenii care consideră aceste taxe un abuz. „Nu ştiu exact cîte dintre reclamaţiile primite în ultima perioadă la sediul nostru se referă strict la aceste taxe, dar sînt destule. Oricum, săptămînal numărul reclamaţiilor legate de facturile la utilităţi trece de zece. Legat strict de reclamaţiile primite care sesizează problema «certificatelor verzi» şi a «contribuţiei la cogenerare de înaltă performanţă» avem în lucru şi asemenea sesizări. Fiecare sesizare îşi va primi răspuns, dar va trebui să ne edificăm cu privire la bazele legale prin care se aplică aceste taxe“, a declarat Claudiu Sorin Susanu, comisarul şef al Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Braşov. El speră ca în termenul legal de 30 de zile să poată oferi un răspuns atît celor care au reclamat respectivele aspecte, dar şi opiniei publice. Sorin Susanu a mai spus că şi Ministrul Energiei, Constantin Niţă, este preocupat de reducerea taxelor ,,verzi“ şi că studiază posibilitatea modificării actelor normative în vigoare, astfel încît impactul asupra facturilor consumatorilor să fie cît mai mici.

Cum au apărut „Certificatele verzi“

• În 2008, Parlamentul României a aprobat o lege prin care urma să crească sprijinul pentru producătorii de energie verde. Pentru că vreme de trei ani nu a fost cerută aprobarea de la Comisia Europeană, întrucît era vorba de o subvenţie, actul normativ a rămas neaplicabil.
În toamna lui 2011, Bruxelles-ul şi-a dat acordul şi din acel moment România a devenit ţara europeană cu cel mai atractiv sistem de ajutor pentru regenerabile. Efectul a fost pe măsură, investiţiile au depăşit orice aşteptări. Dobrogea şi Moldova s-au umplut de eoliene şi de alte forme de energie alternativă. Reversul medaliei? Facturile de curent s-au majorat iar cîţiva dintre marii consumatori industriali, precum Alro, au acuzat presiuni în cost datorită morilor de vînt. Acum, Guvernul se află în cumpănă. Tot spune de-o vreme că pregăteşte o diminuare a ,,subvenţiilor“ , dar marii producători ameninţă, la rîndul lor, cu închiderea afacerii.

Se anunţă tăieri la certificatele verzi, dar şi şomaj

• Surse guvernamentale spun că se vor opera tăieri la numărul de certificate fermele fotovoltaice vor primi 3,5 certificate verzi pentru fiecare MWh, în loc de 6, iar eolienele doar 1,3 pe MWh, faţă de 2 de acum. În plus, se prevede micşorarea valorii maxime a certficatelor verzi de la 55 euro la circa 30 euro. Acest scenariu este de neacceptat de către investitori. „Printre efectele negative care ar putea fi generate de reducerea schemei de suport, dorim să atragem atenţia îndeosebi asupra faptului că vor rămîne fără slujbe 4.000 de oameni direct angajaţi în industria verde, la care se va adaugă reducerea considerabilă a volumului de muncă generat de activităţile transportatori, constructori, producători de piese sşi subansamble, producători de echipament etc’’, declară pentru incomemagazine.ro Ciprian Glodeanu, preşedintele Asociaţiei Române a Industriei Fotovoltaice (RPIA). Ministrul Constantin Niţă este însă de altă părere. „Nu am văzut investitori în energia regenerabilă care să ne propună să facem o fabrică de turbine eoliene. Efectul de multiplicare în economie este aproape zero. În ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă, în afară de firme de pază - nimic. Sigur că statul cîştigă din impozite şi taxe, dar nu este suficient’’.

Investiţii de peste 6,2 miliarde de euro

• Per total, investiţiile în energia eoliană din 2005 pînă în 2013 s-ar putea situa la 6,2 miliarde de euro, mare parte a lor venind din stra(ina(tate. Acest sector a fost principalul motor de sust,inere a investiţiilor străine în ultimii ani. Spre exemplu, în perioada 2009-2011, România a reuşit să atragă 7,4 miliarde de euro, în condiţiile în care doar în 2008, vîrful maxim atins după 1990, investiţiile au fost de 9,5 miliarde de euro.

Autor: Harald Odăţeanu, data: 16.04.2013

România are servicii secrete de milioane !

2013-05-04T23:10:00.003+03:00

România ascunde 500 000 de agenți secreți

Rate This

SRI și SIE țin secret numărul personalului

Orice solicitare despre numărul de angajați este ignorată. Nici la Statistică nu există nici o informație. Serviciile secrete se pișă efectiv pe legile privind transparența informațiilor de interes public. Puținele cifre vin doar de la câteva persoane care au avut acces în sistem – unii șefi de servicii și câțiva parlamentari din comisiile de specialitate (care de obicei țin cu dinții de anonimatul lor!)
De pildă, Cătălin Harnagea, fostul șef al SIE in mandatul lui Emil Constantinescu, zice că SRI avea pe timpul lui 12 000 de ofițeri activi (dar nu zice nimic de 0215, și de celelalte servicii). Pentru comparație, FBI are 11.400 de agenţi speciali şi 16.400 de angajaţi administrativi. Iar populaţia Statelor Unite este de peste 295 de milioane de oameni! Cât despre SIE, tot Harnagea zice că avea cu 50% mai mulți angajați decât celebrul serviciu de spionaj britanic, MI5.
Iar din anul 2000 până azi, numărul angajaților din “servicii” a explodat (ca în tot sectorul bugetar). Motivele sunt două: faptul că nu există salariu sub 2000 de euro, și faptul că orice director de departament face practic ce vrea, sub plapuma “secretului de stat”.
România a pierdut controlul serviciilor secrete

Vezi și

De fapt, nu l-a a avut niciodată. Nu Parlamentul și guvernul, alese de popor, au controlat serviciile secrete. Ci serviciile secrete îi controlează de 20 de ani pe politicienii români. Mai grav este că nici măcar șefii serviciilor nu mai știu exact ce se întâmpla în structurile pe care, teoretic, le conduc.
Un control vag se exercită de Parlament măcar asupra bugetului lor. Dar acest control este doar parțial, pentru că în realitate, serviciile secrete au numeroase surse externe de venit. Mai clar: ele dețin firme care, în mod miraculos, sunt profitabile chiar și pe cea mai neagră criză! Aceste firme, care câștigă pe bandă rulantă contracte cu statul român, nu au în realitate nici o treabă cu sectorul privat, ci doar îl compromit! Cele 3 miliarde de euro pe an, cât pierde România sub formă de spagă, se duc în majoritate tot la bugetul “șefuleților” din servicii. În plus, mai sunt si firmele de comerț create în afara țării (de pildă în Rotterdam, sau la New York), după modelul vechii Securități.
Pe cine mai apără acum serviciile secrete?

Pe mine sigur nu! Cu cine se luptă? Că doar nu cu dușmanii mei! România e plină de departamente de contrainformații economice (C, D, E, etc.) conduse de colonei și para-colonei, dar care n-au fost în stare, în 20 de ani, să oprească nici măcar o singură privatizare frauduloasă (deși informațiile apăruseră, săracele, chiar și în presă!).
La ce sunt buni atâtea sute de mii de agenți secreți, colaboratori externi, interni, turnători, ascultători, postaci pe internet, dacă n-au putut să oprească, de pildă, contractul Petromidia? (Și ăsta e doar un exemplu din zecile care se pot da!). Sau cum e posibil ca șefii de poliție județeană să fie filmați beți morți, la masă cu infractorii, in timp ce serviciul de informații al poliției se ține de filat politicieni?
De fapt, să fim serioși: este evident că “serviciile” au fost in ultimii 20 de ani principalii beneficiari ai jafului, și părtași la subminarea economiei naționale!
Spionaj cu pantalonii rupți în fund!

România, e clar, nu mai poate să plătească în clipa asta pensiile și salariile. Nu în întregime, cel puțin. Iar pe măsură ce trece timpul, veniturile la buget vor fi tot mai mici, iar numărul pensionarilor și asistaților sociali, tot mai mare. Deci falimentul nu este doar o posibilitate, ci o certitudine. Mai merită deci să cheltuim miliarde de euro pe servicii secrete, doar ca să aibă câțiva maimuțoi de circ, ca Vanghelie, ocazia să se șantajeze unul pe altul cu dosare?
Ce e de făcut? Păi soluția e aceeași ca pentru întregul sistem bugetar: externalizarea. Numai că nu către o firmă privată.
Desființați SRI, SIE si restul găștilor! Dați informațiile pe mâna CIA!

Uite că am ajuns și aici! De ce să mai plătim instituții care nu ne folosesc? De ce să mai existe statul român? Oricum, pentru imensa majoritate a românilor, statul român deja a dispărut. Deja aproape 3 milioane de români au plecat din țară legal (conform Băncii Mondiale). Iar numărul celor ilegali (muncitori, cerșetori, hoți, curve), este cel puțin dublu. România a ajuns de pildă cel mai mare exportator de prostituate din UE . Și din cei rămași în țară, 90% ar pleca și mâine dacă și-ar găsi ceva de lucru!
Ce-i aia Parlament, guvern, Președinte, Constituție, servicii secrete? La ce bun toate astea? Vi se pare că România mai e o țară? România e o firmuliță ajunsă în faliment. Și ca orice firmuliță, are nevoie de un director nou, care să o redreseze și să taie în carne vie.
Adică de un guvernator străin. Iar aliații noștri americani se vor ocupa bucuroși de securitatea României – au mai făcut-o in destule tari, în ultimii 50 de ani! CIA a devenit expertă în vânarea comuniștilor! Am putea să le plătim doar un sfert din banii pe care ii toacă azi serviciile secrete românești. Străinii sunt singurii care pot securiza frontiera Uniunii Europene – nu poliția și vameșii români, cei mai corupți din lume! Cu securiștii noștri șpăgari, nu prea văd șanse să fim admiși în Schengen. Nici chiar în UE nu mai suntem tolerați!
Putem să ținem coada pe sus, ca niște câini râioși, cât vrem. Dar adevărul e ca lumea și-a pierdut răbdarea cu noi. Și ne așteaptă un mare șut în fund!
By Mihai Giurgea on 16 noiembrie 2010
http://capitalismpepaine.ro/2010/11/16/romania-ascunde-500-000-de-agen%C8%9Bi-secre%C8%9Bi/

Romania – campioană mondială a serviciilor secrete sau De ce romanii au cei mai mulţi “securişti” pe cap de locuitor?

Posted on decembrie 6, 2011 by onlinegazeta

SRI are de şase ori mai mulţi ofiţeri la un milion de locuitori decât serviciul omolog american, FBI. Astfel, România are 571 de securişti la milionul de locuitori, în timp ce Germania are 89, iar Franţa – 98. Conform datelor obţinute exclusiv de Adevărul, România are în acest moment mai mulţi ofiţeri de informaţii pe cap de locuitor decât în perioada comunistă.
În plan intern, acest lucru arată că există “o problemă internă gravă”. Acest lucru este confirmat şi de doi dintre foştii şefi de servicii secrete, Cătălin Harnagea şi Ion Mihai Pacepa, care au comentat această situaţie pentru Adevărul.Situaţia este asemănătoare şi la calculul de cadre din serviciile externe. Astfel, SIE are, la un milion de locuitori, de aproape cinci ori mai multe cadre decât serviciul de spionaj britanic, MI5.Totodată, România este “campioană europeană” la servicii secrete, având de aproape patru ori mai multe decât majoritatea ţărilor din U.E.
În acelaşi timp, proiectele legii siguranţei naţionale ne prezintă tabloul unui spion-stăpân pe tot ce mişcă în România. Iar dacă ne aducem aminte şi de eforturile de a păstra CNSAS ca un instrument pentru nedeconspirarea Securităţii, tabloul devine unul sumbru. La 16 ani de la evenimentele din decembrie 1989, care au dus la alungarea de la putere a regimului comunist, serviciile secrete continuă să reprezinte un subiect de actualitate, existând numeroase suspiciuni că, de fapt, practicile fostei Securităţi nu au dispărut. În acelaşi timp, cele două principale servicii secrete, SRI şi SIE, dau dovadă în continuare de secretomanie în ceea ce priveşte activitatea lor.
SRI şi SIE ţin la secret numărul personalului

SRI a refuzat să precizeze la cererea ziarului “Adevărul” numărul cadrelor sale. Ca de altfel şi SIE, care precizează pe site-ul său de internet că “din motive de securitate, ca şi celelalte servicii de informaţii externe, nu face referiri la numărul angajaţilor săi”. În realitate însă, în Occident, numărul de angajaţi al serviciilor secrete, fie ele interne sau externe, nu este secret. Mai mult, chiar unele dintre ele, printre care şi CIA, pun la dispoziţie celor interesaţi grafice comparative cu numărul de salariaţi din ultimele decenii. MI5 şi BND (serviciile externe britanice şi germane) dau şi mai multe informaţii. În ciuda secretomaniei oficiale, Adevărul a reuşit să afle numărul de cadre al celor două principale servicii secrete.

21 milioane de români sunt supravegheaţi mai mult decât 90 milioane de nemţi
Fostul director al SIE Cătălin Harnagea confirmă cifra de 12.000 de ofiţeri pentru SRI. Generalul Ion Mihai Pacepa, fost director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe, care a cerut în 1978 azil politic în Statele Unite ale Americii, spune că această cifră este cea reală. Pacepa spune că SRI are, practic, un număr dublu de ofiţeri în comparaţie cu Franţa, unde echivalentul său, DST (Direction de la Surveillance du Territoire), are numai 6.000 de cadre la o populaţie aproape triplă decât cea a României. Mai precis, România are 21 milioane de cetăţeni, iar Franţa – aproape 61 de milioane, conform recensământului din iulie 2005. Cătălin Harnagea, fostul şef al SIE, dă ca exemplu serviciul intern german, Bundesant für Verfassungschutz (BfV), care are 8.000 de ofiţeri la o populaţie de peste 90 milioane de oameni, adică una de peste patru ori mai mare decât cea a ţării noastre, dar ofiţerii de informaţii din Germania Federală sunt cu 25 la sută mai puţini decât cei din România. Concluzia lui Pacepa este că, astăzi,
“dimensiunile serviciilor secrete ale României sunt ieşite din comun”.
De exemplu, FBI, echivalentul american al SRI, are 11.400 de agenţi speciali şi 16.400 de angajaţi administrativi. Populaţia Statelor Unite este de peste 295 de milioane.
Suspiciuni de Poliţie Politică

Harnagea spune că, în cazul unei scheme foarte mari a unui serviciu secret intern, se poate concluziona că “ţara are o problemă internă gravă”. El afirmă că dacă întrebi un specialist în structuri de informaţii despre supradimensionarea serviciilor interne ale unui stat, atunci răspunsul primit ar putea fi simplu: neconform cu regulile acceptate de ţările din Uniunea Europeană şi NATO. De altfel, surse din serviciile secrete ne-au precizat că, în ultimii ani, americanii au semnalat în mai multe rânduri situaţia “ciudată” de la SRI. De altfel, şi UE a transmis semnale identice. “Diferenţa dintre România de azi şi cea comunistă este ca de la zi la noapte. Dar statul poliţist creat de Ceauşescu nu a fost încă total demolat, din care cauză România deţine un record european: are şapte servicii de informaţii şi contrainformaţii majore. Germania, Franţa, Italia, Spania, Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Ungaria, Republica Cehă, Polonia şi Bulgaria au două. Finlanda, Estonia, Slovenia, Serbia, Elveţia şi Grecia au doar unul”, ne spune Ion Mihai Pacepa. Fostul şef adjunct al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) mai afirmă: “Cele şapte servicii secrete române, care continuă să pună o ştampilă comunistă pe faţa ţării, nu vor dispărea de la sine. Ele vor putea fi eliminate doar când parlamentul, guvernul şi clasa politică vor fi plivite de securişti, care vor să menţină România stat poliţist pentru a nu-şi pierde poziţiile”.
Învăţământul de informaţii de tip bolşevic

SRI are o structură foarte stufoasă, spun specialiştii în domeniu. În acelaşi timp, în schema SRI intră şi Institutul Naţional de Informaţii (INI). La întrebările ziarului Adevărul, SRI a refuzat să dea detalii despre structura acestei instituţii de învăţământ superior care funcţionează cu binecuvântarea Ministerului Învăţământului sub egida serviciului secret intern. Surse din SRI care au dorit să-şi păstreze anonimatul au invocat ca exemplu celebrul Quantico al FBI. Numai că exemplul amintit nu este relevant, deoarece Quantico este administrat de Departamentul american al Justiţiei în subordinea căruia funcţionează şi FBI. O altă problemă a SRI sunt aşa-numitele gospodării şi întreprinderi productive din subordinea sa, ca de exemplu Radmil.

Acest lucru continuă o altă tradiţie de tristă amintire a Securităţii: folosirea serviciilor secrete pentru a face comerţ nesupus controlului organelor de stat. Perpetuarea acestei practici ceauşiste poate duce la noi abuzuri, ca de exemplu vânzarea ilegală de produse petroliere către regimul lui Miloşevici, acum câţiva ani. Institutul Naţional de Informaţii a fost în ultimul deceniu subiectul mai multor scandaluri. Pe scurt, s-au formulat acuzaţii că studenţii erau îndoctrinaţi contra Statelor Unite şi Occidentului, adică tocmai aliaţii de astăzi ai României.

De două ori mai mulţi ofiţeri decât în epoca de glorie a Securităţii

Concluzia este că România are mai mulţi ofiţeri pe cap de locuitor decât în timpul dictaturii comuniste. În decembrie 1989, Securitatea avea circa 14.000 ofiţeri. Doar două (SRI şi SIE) din cele şapte servicii secrete ale României de azi au peste 15.000 ofiţeri. Dacă am adăuga la efectivele SRI şi SIE miile de ofiţeri din serviciul de informaţii al Ministerului de Interne (care sub comunism aparţinea Securităţii), am avea de-a face cu un total aproape dublu comparat cu cel al României comuniste.

SIE are cu 10 la sută mai mulţi angajaţi decât DIE

Serviciul de Informaţii Externe (SIE) are în jur de 3.000 de angajaţi. În mod normal, dintre aceştia, o treime ar trebuie să se afle în centrala de la Bucureşti. Generalul Pacepa afirmă că, în 1978, când a părăsit România, DIE – precursorul SIE – avea 2.700 de angajaţi. De observat în acest caz că, la acea vreme, DIE făcea spionaj global, ceea ce nu mai este cazul cu SIE, deoarece România de azi este membră NATO şi va adera în cenzuratând la Uniunea Europeană. Fostul şef al SIE Cătălin Harnagea confirmă numărul de angajaţi avansat de Adevărul, dar spune că nu poate preciza cifra exactă. El spune că a avut o problemă, pe când era la SIE, cu “echilibrarea” optimă a angajaţilor operativi cu cei de la administrativ. În acest moment, SIE are cu 50 la sută mai mulţi angajaţi decât mult mai celebrul său omolog britanic, MI5. În prezent, serviciul extern britanic are 1.900 de angajaţi, dintre care 1.860 cu contract full time. De altfel, în ciuda secretomaniei SIE, MI5 precizează că numărul de angajaţi la sfârşitul războiului rece era de 2.150. Despre actuala structură a personalului, britanicii nu se sfiesc cu detaliile. 47 la sută sunt femei, iar 54 la sută sunt persoane sub 40 de ani. Nici serviciul extern german nu adoptă secretomania SIE. Nemţii precizează pe site-ul lor de internet că au în prezent 6.300 de angajaţi, însă personalul va fi redus în cenzuratând la 4.500.

România , chilipir al hienelor

2013-05-02T17:55:00.007+03:00

”Să nu uiți să spui copiilor și nepoților tăi că am avut o țară mândră și bogată și că nu aveam nevoie de nimic din afara Tarii!”

Aveam fabrici de medicamente, fabrici de îngrășăminte chimice, fabrică de armament, fabrici de bere, fabrici de țigarete, aveam șantiere navale și Autostrăzi.

Să nu uiți să le zici copiilor și nepoților tăi că peste 90% din blocurile de locuințe pe care le văd acum, înainte de ’89 au fost construite, că atunci s-au construit baraje și hidrocentrale, s-au făcut canale de irigații, s-a făcut Canalul Dunăre Marea Neagră, cu dublu rol, de navigație și de irigație, s-au făcut aducțiuni de apă și gaze naturale, mii de kilometri de cale ferată, drumuri, poduri și tunele, s-au făcut lucrări de îmbunătățiri funciare în zonele inundabile, s-a făcut Metroul din București și Casa Poporului, s-au făcut stadioane, săli de sport iar sportul românesc era la înălțime, s-au construit spitale,s-au construit, creșe, grădinițe și școli. Atunci chiar se învăța. S-au construit case de cultură și palate ale copiilor. Vezi mai multe Info AICI

Oamenii nu ştiu însă că nu Transgazul oferă direct gaz către populaţie şi că toate lucrurile decurg în aşa fel astăzi în România încât gazul din Marea Neagră să meargă direct în Ungaria/Austria, ţări lipsite de gaz.

Ziarul Financiar scrie de doi ani că este o aiureală „să asiguri securitatea energetică” a Ungariei/Austriei sau a altor ţări din regiune prin exporturi de gaze în condiţiile în care 4 milioane de locuinţe din România din cele 8 milioane existente se încălzesc cu lemne. Din restul de 4 milioane, 2 milioane se încălzesc cu centrale individuale pe gaz şi alte 2 milioane sunt conectate la sisteme centralizate.

Şi în condiţiile în care trebuie în primul rând satisfăcute nevoile de producţie de energie electrică, de prelucrare a gazului în petrochimia românească şi de folosire a lui în industrie.

Şi iată cum un cetăţean din Târgu-Cărbuneşti gândeşte simplu şi cu bun-simţ: dacă trece conducta pe lângă noi, nu este normal să avem şi noi gaz să ne încălzim? Că nu vrem degeaba, vă plătim! Iar asta este valabil pentru toată România.

Soluţia este simplă: Parlamentul trebuie să dea o lege prin care se interzice orice export de gaz din România până când toate locuinţele din România au instalaţie de gaz metan sau sunt conectate la un sistem centralizat de încălzire.

România consumă astăzi 10 mld. metri cubi de gaz metan, din care 2,5 mld. mc este consumul populaţiei, de cele 2 milioane de locuinţe conectate la reţeaua de gaz metan.

Peste 10 ani, se estimează că vor putea fi extrase din Marea Neagră circa 4-6 miliarde mc de gaz pe an, iar conducta care se face de către Transgaz de la Tuzla via Podişor până la Nădlac are o capacitate de 4 mld. mc/an. Două firme ungare au câştigat deja dreptul de a transporta acest gaz.

Peste 10 ani, dacă numărul de locuinţe conectate la gaz va fi de 4 milioane, consumul populaţiei va fi de 5 mld. metri cubi. Vezi Sursa AICI

Spor de 135% și salarii de 23.000 de lei la

Spitalul Lețcani, care e gol de 3 săptămâni

Medicii și asistentele iau sporuri uriașe în continuare, deși secția externă de la Lețcani s-a închis din 14 ianuarie 2020.

O asistentă cu detașare câștigă 9.400 de lei net, pornind de la un salariu de bază de 4.000 de lei, fără să aibă nimic de făcut. Un medic poate ajunge la 28.000 de lei fără să facă nimic, se atară într-un articol al celor de la reporteris.ro.

Interesant este că se pontează în continuare gărzi și se plătesc, deși nu există niciun pacient de trei săptămâni. Oficial, se face dezinfecție de 21 de zile fără întrerupere.

La Spitalul Covid de la Lețcani nu sunt pacienți, dar mașinile aflate în parcare marți, 2 februarie, ora 14.00, arătau că personalul medical era la program.

Medici, asistente și infirmiere primesc sporuri cifrate între 85% și 135%, fără să trateze pe nimeni. De trei săptămâni, spitalul e gol dar 40 de oameni vin la serviciu ca și cum nu s-ar fi schimbat nimic, informează sursa citată.

Spitalul a fost închis pe 14 ianuarie, oficial pentru dezinfecție. De fapt, secția a fost închisă exact înaintea valului de frig de la mijlocul lunii ianuarie, considerându-se că viața pacienților poate fi pusă în pericol.

Personalul medical continuă însă să fie plătit. Directorul Spitalului de Infecțioase, Laurențiu Roșu, găsește o explicație: „Fac dezinfecție, fac sterilizare, de aceea sunt în continuare la program normal”.

Întrebat dacă medicii participă la dezinfecție și dacă aceasta poate ține 21 de zile, directorul Roșu a părut încurcat: „O parte sunt liberi, și-au luat concediile legale”.

În plus, nu există nicio explicație a faptului că se fac în continuare gărzi și se plătesc în plus, pe lângă salarii și sporuri. Sunt gărzi de 8 și 12 ore într-un spital gol, plătite la 1.000 de lei tura.

Conducerea de la Spitalul de Boli Infecțioase a decis păstrarea în activitate normală a întregii echipe medicale de la Spitalul Mobil Lețcani, după ce secția a fost închisă oficial, pe 14 ianuarie. Oamenii vin la serviciu normal, fac gărzi, iau salarii și sporuri de Linia I, deși n-au mai văzut un bolnav de foarte multă vreme.

Nimeni nu știe ce fac pentru că e interzis să intri în perimetrul spitalului. Chiar și gardienilor le este interzis să pătrundă în interior. Oricât am insistat să cheme medicul de gardă pentru a vorbi cu el, paznicii au spus că nu e posibil: „Nu avem linie telefonică la poartă, iar înăuntru nu avem voie”.

La Spitalul Lețcani sunt între 35 și 40 de angajați – infirmiere, asistente, medici, brancardieri. Dintre cadrele medicale, 20 sunt de la Infecțioase, iar restul sunt cu detașare de la alte spitale din oraș (Recuperare, Socola, Neuro).

Mai multe despre acest subiect puteți citi aici.

Venituri fabuloase și din Pandemia Covid

Salariile bugetarilor, în care intră unele sporuri aberante, au ajuns să reprezinte 85 la sută din veniturile încasate de stat din taxe și impozite Foto: Guliver/GettyImages

Spor pentru munca la calculator, spor de toxicitate, spor pentru „uzura prematură a organismului”, dar și spor pentru praf sunt câteva dintre beneficiile salariale pe care le primesc bugetarii. În cazul unora, aceste sporuri le aduc mii de lei în plus, lunar, la salariu. Însuși premierul Florin Cîțu spune că e luat prin surprindere de existenţa acestor beneficii. Deși fost ministru de finanțe, el susține că nici nu știa că există astfel de sporuri și ar vrea ca ele să dispară. Această analiză este şi motivul întârzierii proiectului de buget. Angajaţii de la Parlament primesc lunar un spor de 15 la sută din salariu pentru condiţii vătămătoare. Explicația constă în faptul că funcţionarii de aici sunt afectaţi de undele electromagnetice care se propagă prin clădire. Deşi toţi bugetarii de aici lucrează în aceleaşi condiţii vătămătoare, sporul şefilor ajunge să fie şi de opt ori mai mare faţă de al angajaţilor de rând.

Astfel, un secretar general încasează un spor lunar de 3.030 de lei, aproape cât un salariu mediu net, în timp ce un secretar general adjunct primeste 2.852 de lei, un director general ia lunar un spor de 2.315 lei, iar un şef de serviciu 1.784 de lei. Cel mai mic spor îl ia un muncitor necalificat: 285 de lei, chiar dacă lucrează în aceeaşi clădire şi se luptă cu aceleaşi unde electromagnetice ca şefii lui.

Salarii fabuloase de 43000 euro !

Sporuri "nesimţite" la Finanţe:

Un bufetier pleca acasă cu 2.400 de lei, un şofer, cu 4.200

Averea lui DARIUS VÂLCOV impresionantă! 10 milioane de euro, case în Franța, Belgia, Elveția, Monte Carlo și Italia. Care este sursa banilor?

Averea lui DARIUS VÂLCOV pare a fi impresionantă! Dacă ar fi să ne luăm după informațiile oferite de un fost viceprimar al Slatinei, Vâlcov ar avea 10 milioane de euro și case în Franța, Belgia, Elveția, Monte Carlo și Italia.

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

https://ppps2003.blogspot.com/2012/12/salariu-de-primar-pretul-edililor.html

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

DAN BĂLĂȘESCU, fost viceprimar al Slatinei, îi trimitea, în urmă cu aproape 5 ani, o scrisoare premierului de atunci, EMIL BOC.

”Domnule Prim-Ministru,

Revin asupra sesizării mele anterioare cu noi dezvăluiri care privesc atât Corpul de Control din subordinea d-voastră, cât şi instituţiile care se ocupă de siguranţa naţională (SRI şi SIE), precum şi Parchetul General, în legătură cu clanurile de tip mafiot şi grupările infracţionale din judeţul Olt, coordonate de primarul Slatinei, Darius Vâlcov.

Astfel, în ceea ce priveşte averea acestuia:

– Deţine un apartament în Bruxelles (Belgia), central, pe numele Vâlcov Roxana, sora acestuia.

– Deţine un apartament în Strassbourg (Franţa) pe numele Vâlcov Roxana, sora acestuia, şi o casă la 23 de kilometri de Strassbourg, pe acelaşi nume.

– Deţine un apartament central în staţiunea Crans Montana, lângă Chamonix, Elveţia, la 2 minute de mers pe jos de partia de schi.

Tot aici îşi ţine şi mai mult de 10 milioane euro cash, zidiţi în peretele despărţitor din gipscarton care separă bucătăria de living, pe numele aceleiaşi Vâlcov Roxana, sora acestuia.

– Deţine un apartament central în Monte Carlo (Monaco), vecin cu Niro, patronul depozitelor NIRO din Bucureşti. Prietenul lui Cosmin Guşă (naşul familiei Vâlcov). Niro este unul din cărăuşii de bani cash către Elveţia. Tot în Monte Carlo deţine un iaht de 2 mil. euro pe numele lui Ramba Ovidiu şi D.J. Andy din Bucureşti. Ramba Ovidiu este patronul firmei Plus Confort SRI. Bucureşti, care este de fapt firma lui Vâlcov. (…) Ambii sunt cărăuşii de bani cash ai lui Vâlcov către Elveţia. Despre firmele PLUS CONFORT, RUPIAH SRL Slatina şi ACETI Slatina, Vâlcov a transmis mesajul că acestea sunt în slujba SRI. şi SIE şi sunt protejate de aceste instituţii.

– Deţine o vilă de lux (4,3 mil. euro) cumpărătă recent la Como, Italia, pe malul lacului, la frontiera cu Elveţia, pe numele Vâlcov Roxana, sora acestuia.

– Deţine două apartamente de lux în Bucureşti (unul în Piaţa Alba lulia şi celălalt în Moşilor) pe numele vărului său, Langa Bogdan, plus alte patru proprietăţi în Bucureşti pe numele aceluiaşi Langa Bogdan.

– Deţine o vilă cumpărată în 2010 în Poiana Braşov pe numele lui Langa Bogdan, şi el cărăuş de bani cash către EIveţia.

– Deţine restaurantul Dolce Vita, din Slatina, prin interpusul Ilinca Octavian.

– Deţine locaţiile a patru foste puncte termice pe numele interpusului Ilinca Octavian.

– Deţine 8 hectare teren intravilan la intrarea în Slatina, pe partea stângă (reper: Dir. Silvică), prin SC Salubris. Această societate va intra în curând în proprietatea lui Vâlcov, aşa cum s-a întâmplat şi cu ACETI. Noul director este Lucian Susala, fostul şofer al lui Vâlcov, artizan al rambursărilor ilegale de TVA atunci când a fost director la CONSLOC şi, la rândul său, cărăuş de bani cash către Elveţia. (…)

Sursa banilor o constituie lucrările supraevaluate din Slatina, executate cu firmele Cafmin SRL Slatina, Plus Confort SRL Bucureşti, Rupiah SRL Slatina. Acestea, după încasarea banilor de la primărie, pe lângă faptul că îşi fac intrări fictive de marfă în gestiune, fac plăţi către zeci de firme dizolvate, dar care au conturi active în bănci. De aici, sub menţiunea “aport personal” şi “salarii”, banii sunt scoşi din bănci şi merg către Bogdan Langa. Acesta este vecin cu Vâlcov şi întâlnirile cu “cotizanţii” au loc în apartamentul său. Vâlcov nu participă la aceste întâlniri, mesagerul între cele două apartamente fiind Langa Bogdan.

Nu lipsesc de la aceste întâlniri nici interlopul zis “Chinezul”, Lazăr Marian şi fraţii Bobeş (cel mare, director Hidroelectrica Slatina).

SC HIDROELECTRICA şi HIDROSERV Slatina sunt două surse importante de bani negri pentru Vâlcov.

De exemplu, Hidroserv Slatina a facturat către Hidroelectrica suma de 67 miliarde lei vechi, după ce firma ROMBET facturase către Hidroserv aceeaşi sumă. A fost a treia factură dintr-un total facturat de 130 miliarde şi un total contractat de 7 milioane de euro pentru lucrări de siguranţă la pârâul Olteţ (decolmatări), care în realitate nu au fost efectuate. Bobeş Cristian a primit un comision de 1 milion de euro pe care l-a impărţit cu Vâlcov. Patronul SC ROMBET a acontat factura de 67 miliarde în bancă pentru suma de 40 de miliarde pe care i-a şi încasat, iar Hidroserv a rămas în debit cu toată suma către bancă, în condiţiile în care toate facturile au fost anulate după 5 zile de la facturare.

În acelaşi mod, s-au împărţit şi cele 400 miliarde lei vechi pentru decolmatarea lacului de la Frunzaru.

Bobeş a fost implicat direct, facturarea făcându-se către firmele celor nouă fini şi a nelipsitului interlop zis “Chinezu”. Şapte din cele 9 firme care au încasat banii sunt în realitate dizolvate.

Cinci miloane de euro au mers la Vâlcov.

Următoarea lucrare este de acelaşi fel şi evaluată la 8 milioane de euro, când în realitate nu costa mai mult de 1 milion. Este vorba de decolmatarea la Drăgăneşti-Olt, care urmează să fie facturată către SC Plus Confort Bucureşti.

Pentru 15% din acel milion de euro, lucrarea va fi efectuată de firma lui Motorga, fostul director de la Ape, aflat în anturajul lui Bobeş. După ce va încasa banii, Plus Confort îi va dirija către cele nouă firme fantomă ale finilor lui Bobeş, iar Vâlcov va primi 4 milioane, conform înţelegerii făcute cu Cristian Bobeş.

Discuţia s-a purtat în acelaşi bar, Blue Window, al lui Giuliano Agapie, prieten cu Vâlcov, şi tot acolo au stabilit ca pe viitor lucrările de la Hidroserv şi Hidroelectrica să fie contractate de Compania de Apă Olt, iar subcontractantul să fie Plus Confort Bucureşti, pentru a se evita intruşii de la Bucureşti, cum a fost, de exemplu, SC Radion Tehnologica.

Fac menţiunea că Bobeş Cristian, directorul de la Hidroelectrica, a fost demis de către şeful său de la Bucureşti, iar în prezent se află în concediu medical, continuitatea conducerii fiind asigurată de dir. adjunct Pena, prieten la rândul său cu Vâlcov.

Motivul demiterii 1-a constituit prejudiciul cauzat prin neglijenţă în serviciu statului român, de către Bobeş Cristian, în valoare de 22 milioane euro reprezentând penalizări conform contract către firma VOITH Austria.

O simplă adresă de suspendare a acestui contract cu care Hidroserv Slatina, prin directorul Bobeş, trebuia să notifice contractantul, a păgubit statul român cu 22 milioane de euro, dar a suplimentat veniturile lui Vâlcov şi Bobeş cu câte 1,5 milioane euro, bani primiţi de către aceştia la Zagreb, Croaţia, hotel ANTONOVICI.

Nu am cunoştinţă despre o eventuală implicare a misiunilor diplomatice ale României din ţările unde acţionează grupările mafiote organizate din Slatina, dar am cunoştinţă de SPRIJINUI. acordat acestora de către seful S.R.I. Olt, care a primit cadou de la primărie un teren de 3,4 hectare intravilan, cumpărat pe firma fiului la un preţ derizoriu, despre vilele acestuia şi a subalternului său Cosmin Bălăşoiu, protector şi prieten al lui Vâlcov, care răsar ca ciupercile, ultima în cartierul Clocociov (…)

Nu este străin Vâlcov nici de spălarea de bani dintre firmele RUPIAH şi ACETI şi nici de cei peste 1 milion de euro spălaţi prin fundaţia “Slatina pe mâini bune” a Andreei Bărbulescu, directoarea de la postul local de televiziunc Olt TV (SC ENEROPROD SRL Slatina), al cărui tată este la rândul lui subcontractant la Hidroserv şi Hidroelectrica şi beneficiar al sumei de 2 milioane de euro pentru lucrări fictive de decolmatare.

Având în vedere faptul că Vâlcov vă aşteaptă cu nerăbdare la Slatina, până la sosirea dumneavoastră, vă solicit să dispuneţi verificarea şi sancţionarea în condiţiile legii de către instituţiile abilitate, cele sesizate privind nu numai spălarea de bani şi criminalitatea economico-financiară, ci şi siguranţa naţională.

Am înaintat prezenta şi domnului preşedinte Traian Băsescu, Parlamentului României, Directorului SRI, Directorului SIE, Parchetului General şi ambasadelor ţărilor la care am făcut referire.

05. 12. 2011 Dan Bălăşescu Viceprimar – Primăria Slatina

Sursa: Stiripesurse.ro

„Cine stăpâneşte PETROM are un cuvânt important de spus în economie şi cine are un cuvânt important de spus în economie are de spus şi în politică!“

Adrian Năstase, 2003

Plan diabolic in privatizarea CFR Mesagerie SA

Începând cu anul de gratie 2000 Romania dorește sa se încadreze in cerințele Uniunii Europene.Asta însemna, la acea data, printre altele privatizare. Guvernul de atunci, (Salutari Bombonel!) începe prin a modifica legi, a șterge datorii si a face companiile romanești atrăgătoare.Le pune pe bursa, ferchezuite cum erau, așteptau cumpărători. “Veniți romani, veniți la Mecca noastră…”, vorba unui cântec, ca se dau firme. Străinii nu prea s-au înghesuit, pe aici, pe acolo cate o companiei cate un rătăcit. Cei deștepți își fac strategii, se grupează si se regrupează in jurul intereselor de moment, dospesc si coc idei.

Astfel, dupa ce a achiziționat o companie de distribuție de presa la nivel național, investitorul nostru, venit de pe alte meleaguri, este influențat si presat, sa cumpere si o companie de transport feroviar, nu de alta dar presa trebui carata cu un leu pe tona, indiferent de distanta. Suna periculos de bine!

Azi așa mâine tot așa, investitorul nostru cedează la presiuni, si in bunul simț si credulitate sa, da curs invitației de a cumpăra….CRF Mesagerie SA. Si in anul 2004 luna decembrie compania CFR Mesagerie SA are un nou acționariat, dupa licitația la Bursa Româna de Mărfuri. Aceasta formulare …”are un nou acționariat”…li va costa pe investitorul nostru.

Așa cum se spune, in Romania „ca sa faci un milion de euro ai nevoie de trei milioane, unul îl pierzi, unul iți este furat si unu iți rămâne!

Investitorul nostru, neștiind ca băieții deștepți tocmai au copt un mare plan, un plan diabolic, prin care puteau fura legal, se bucură de sărbătorile de iarna.

CFR Mesagerie SA era finanțata de la buget prin CFR Calatori SA prin Convenția de Prestări Servicii nr. 31/3/04.11.2002, aceasta convenție este secretă numai băieții deștepți (sa trăiești nea Gogule! si transmite-i salutari si lui nea Gruia.) aveau acces la ea.

Prin acesta convenție, secretă, compania CFR Mesagerie SA era ținuta artificial in viată prin finanțarea ei, ilegala, de către CFR Calatori SA. Pana la momentul privatizării peste 90% din activitatea economica a CFR Mesagerie SA era susținuta de CFR Calatori SA in baza Convenție nr. 31/3/04.11.2002.

Odată cu schimbarea acționariatului si a aplicării prevederilor art. 8 din Actul adițional nr. 12/01.11.2004 ( act ce nu a fost făcut cunoscut de către investitor si BRM la privatizare), se abroga Convenția nr. 31/3/04.11.2002 si implicit si retragerea infuziei financiare – peste 90% din activitatea economica – de care a beneficiat CFR Mesagerie in perioada 2002 – 2004.

Pai bine nene Gogu-le, ma bați la cap, sa cumpăr si acum ma lași cu ochii in soare!

Nu-i nimic, investitorul nostru – conform proverbului – pierzi câștigi, negustor te numești – baga bani pentru acoperirea salariilor si pentru bunul mers al companiei. Diferența este uriașa, dintre ce a cumpărat si ce este acum.

Sursa : https://www.stiri-extreme.ro/plan-diabolic-in-privatizarea-cfr-mesagerie-sa/#

OMV: INAMICUL NUMĂRUL 1 AL ROMÂNIEI

Recentele proteste contra scumpirii benzinei făcute de către automobilişti prin plata cu monede de un ban sau cinci bani, chiar dacă sunt ridicole şi fără efect, denotă, totuşi, că populaţia începe să conştientizeze că trebuie să treacă la anumite forme de opoziţie – oricare ar fi ele, dar să treacă! – faţă de consecinţele grave la care au dus toate guvernările postdecembriste, care, chiar dacă au afişat, spre a se diferenţia, demagogic, o doctrină politică de o anumită culoare, au fost identice prin practica definitorie: jefuirea Patrimoniului Naţional. Din această cauză, toate partidele care au guvernat trebuie subsumate unui singur concept politic: cleptocraţia postdecembristă.

Monopolul deţinut de companiile petroliere – privatizate, toate, fraudulos cu concursul şi în beneficiul acestei cleptocraţii – justifică necesitatea republicării – ne varietur, pentru a respecta adevărul istoric – a articolului de mai jos, tipărit, iniţial în revista SANTINELA nr. 12, decembrie 2006, pag. 4, 5 şi 15 (http://www.strajerii.ro/santinela012.pdf).

*

32 Bloguri Link

Politici Sociale

Afaceri online

PC Computer

Locuinta - O investitie necesara

De la prietenii niștri RELIGIE

LITERATURA și CREDINTA

Economico - Sociale

Politici Fiscale , Sociale

Situatia ECONOMICO-SOCIALA

Stiinta si tehnica

Şocul petrolier din 1974-1975 şi înfiinţarea O.P.E.C. în urma acestui şoc relevă importanţa petrolului în economia mondială modernă, după cum intervenţia recentă a unor state în Afganistan şi, în mod repetat, în Irak, atestă ponderea importanţei acestui produs în economia şi politica Occidentului. Respectând proporţiile, aceeaşi valoare o are Societatea Naţională PETROM pentru ţara noastră, mai ales că petrolul intervine atât în activităţile industriale, cât şi în compunerea preţului „utilităţilor“ pe care guvernanţii sunt obligaţi să le pună la dispoziţia populaţiei, conform obligaţiilor instituite de Constituţie şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Cetăţeanului.

Premisele analizei**

Propaganda pentru privatizare are la bază ideea că statul nu este un bun administrator şi, deci, toate – sau aproape toate – întreprinderile statului trebuie privatizate, fiindcă nu sunt eficiente, iar un particular are grijă mai bine de patrimoniul respectiv şi caută mai bine profitul. Dar aceasta nu este o axiomă. Joseph E. Stiglitz consideră, în deja faimoasa lui carte Globalizarea – speranţe şi deziluzii, că, dimpotrivă, în problema privatizării trebuia pornit de la două premise esenţiale: 1) dacă o întreprindere de stat este eficientă, ea nu trebuie privatizată, din motive evidente; 2) un monopol de stat este, totdeauna, mai bun decât un monopol privat, deoarece acesta „îi exploatează într-un mod şi mai nemilos pe consumatori“. Cei care au procedat altfel nu au urmărit decât un scop: să fure patrimoniul statului prin respectiva privatizare. Joseph E. Stiglitz este un om de mare competenţă, prestigiu şi probitate profesională şi e departe de orice acuză de naţionalism sau părtinire: laureat al Premiului Nobel pentru Economie pe anul 2001, fost prim-vicepreşedinte al Băncii Mondiale şi consilier al preşedintelui S.U.A., Bill Clinton. Evident, între Joseph Stiglitz şi Theodor Stolojan există aceeaşi diferenţă ca între un colos şi un nimeni. Cartea lui Stiglitz a apărut în anul 2000, iar în româneşte în 2003. Adrian Năstase avea toate motivele să o citească, fiind sociolog, doctor în drept şi prim ministru. Dar, modul cum, în calitate de premier, a privatizat S. N. PETROM a dovedit că este doctor în drept-curmeziş, iar sociolog este doar pe diplomă.

Prima alertă publică împotriva corupţiei petroliştilor

În scopul compensărilor unei părţi a cheltuielilor exorbitante pentru „utilităţi“ („cheltuielile de întreţinere“ a locuinţei) se dau ordonanţe de guvern prin care se acoperă, totodată, „foamea de bani“ a guvernului, inclusiv pentru a-şi cumpăra electoratul manipulabil, după cum remarcase, caustic, Adevărul la începutul anului 2003¹, referindu-se la mărirea cotei de ajutor acordat, pentru încălzire, familiilor nevoiaşe, pe seama familiilor care aveau un venit rezonabil obţinut din munca proprie, nu din jaf, precum fac marii potentaţi postdecembrişti.

Pentru că, în vara anului electoral 2004, s-a pus problema privatizării iminente a PETROM şi pentru că privatizarea în România, mai mult decât în alte state, a fost, în aceşti 17 ani, sinonimă cu jaful şi, implicit, cu corupţia, este necesar să amintesc afacerile cu petrol făcute în România de unul dintre cei mai mediatizaţi escroci internaţionali: Marc Rich.

În acest sens, este elocvent articolul „Midia Năvodari – o fraudă mondială?“, apărut, în martie 1992, în presa de obedienţă P.D.S.R.-istă despre acest individ. Pentru că este extrem de sugestiv, voi da câteva citate mai lungi, mai ales că el conţine, in nuce, toate nenorocirile căzute, ulterior, asupra poporului român, ca urmare a coruperii, prin puterea banului, a majorităţii clasei politice, a multor funcţionari înalţi din clasa „gulerelor albe“ formată în Socialism, deveniţi reprezentanţi – precum acel Florian Stoica, incriminat în articol, dar şi mulţi alţii – ai aşa-zişilor „investitori strategici“, cei mai mulţi nişte escroci de calibrul lui Marc Rich, „omul cel mai urmărit de F.B.I.“

„Avertizam acum câteva săptămâni pe cititori că unul dintre cei mai doriţi oameni din Statele Unite ale Americii, doriţi de poliţie, bineînţeles, este d-l Marc Rich. Afacerist cunoscut în toată lumea şi condamnat în S.U.A. pentru evaziune fiscală şi alte 60 de infracţiuni. Totuşi, nu oferă guvernul american 750.000 dolari pentru prinderea lui Marc Rich doar ca să i se uite cu duioşie în ochi. Ei, bine, cu cine putea guvernul Roman să încheie o afacere, care să ne păgubească zilnic cu 10 până la 20 de dolari pe fiecare tonă de ţiţei prelucrat? Cu MARC RICH. Nu e vremea pamfletelor, ci a adevărurilor cât mai seci şi mai grăitoare prin ele însele. Iată, aşadar, cum stau lucrurile!

Societatea Comercială PETROMIDIA S.A., recunoscută drept cea mai modernă şi nouă capacitate din ţară, cu un patrimoniu ce valorează peste 13-15 miliarde, intenţionează ca, în cel mai scurt timp, să constituie o societate mixtă cu participare de capital străin. În acest scop, începând din anul 1990, în baza tratativelor purtate cu firma MARC RICH şi aprobării guvernului (Hotărârea nr. 1263 din 08.12.1990), PETROMIDIA S.A. a încheiat un contract de cooperare, ca o fază intermediară în derularea acţiunii respective. În esenţă, contractul prevede valorificarea unei linii de credit de 50 de milioane dolari S.U.A. pentru modernizarea şi retehnologizarea instalaţiilor din rafinărie, excluzându-se cele petrochimice. Până în prezent, din suma respectivă, partenerul străin a investit 12 milioane dolari şi a acordat asistenţă tehnică necesară la PETROMIDIA S.A.“

Şi continuă, astfel, pe o pagină de revistă, demonstrând ideea din titlu, cum că este vorba de o fraudă mondială.

Articolul se încheie pe ton de rechizitoriu, subliniat de redacţie cu aldine: „De ce acestea toate? I-a fost milă domnului ROMAN de MARC RICH? Milă să se numească regimul preferenţial pe care guvernul Roman l-a creat partenerului străin? Milă să fie jefuirea ţării cu acordul şi la indicaţia guvernului Roman? Cunoaşte domnul Stolojan situaţia? Repetăm, nu e vremea pamfletelor. Nu ne trebuie decât ştiri corecte. Pretindem un răspuns clar la întrebarea în favoarea cui este spoliată România? Cine e vinovat? Ce crede actualul guvern că trebuie întreprins pentru ca dezastrul acesta să înceteze? Cum ne vom recupera pagubele? Cât timp se va mai îngădui unor bande de tâlhari să prade România? Nu simte chiar nimeni responsabilitatea că, în vreme ce acest popor nefericit suferă de inimaginabile lipsuri şi privaţiuni, bogăţiile ţării sunt puse la îndemâna escrocilor internaţionali de către iresponsabilul premier Roman şi de către oamenii săi? Până când? ESCU“².

Evident, nu s-a răspuns niciodată întrebărilor puse: nici de către Petre Roman şi cu atât mai puţin de către Theodor Stolojan, care, când a fost pus premier-succesor, a declarat că el „nu va modifica politica guvernului Roman şi nu va face decât să pregătească alegerile din 1992“.

Dar cele spuse atunci, în acel articol, pot fi atribuite şi altor firme şi afaceri derulate în România în toţi aceşti 17 ani, precum şi politicilor aplicate de guvernanţii care s-au perindat la Putere, în baza alternanţei „democratice“ la guvernare. Timp în care corupţia a proliferat în mod instituţionalizat şi, deci, organizat.

Numai că această alternanţă nu este deloc democratică, ci este perpetuarea clicocraţiei cleptocrateinstituite prin Retrovoluţia din decembrie 1989. Peremptoriu, în acest sens, este cazul lui Dinu Patriciu, subordonatul liberal al lui Th. Stolojan şi coechipier de afaceri cu Marc Rich, iar, ulterior, sponsor, simultan, atât al P.S.D.-ului când revenise la Putere, cât şi al P.N.L.-ului când voia să revină la Putere. De fapt, această şmecherie a învăţat-o tot de la Marc Rich, care a sponsorizat, concomitent, Partidul Democrat şi Partidul Republican, din S.U.A., ca să-l scape de cei 325 ani de puşcărie (sic). De altfel, Bill Clinton l-a graţiat în ultima zi a mandatului său, decizie care a stârnit un imens scandal şi decizie care „a pus din nou hăitaşii legii pe urmele fostului locatar de la Casa Albă, acum acuzat de protejarea unuia dintre oamenii cei mai căutaţi de FBI“ (cf. Revista presei on line, 5 iunie 2004, pehttp://old.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?Sectiune=Esential&ID=7898).

Ignorarea continuă a alertei contra corupţiei afaceriştilor cu petrol

Pentru că este vorba de petrol, fiind în consonanţă cu corupţia relevată de articolul despre „petrolistul“ Marc Rich, elocvent pentru corupţia actuală a instituţiilor de stat este modul cum s-a pregătit şi s-a făcut privatizarea firmei PETROM (similară, pentru ponderea în securitatea naţională, cu aceea deţinută de RENEL, redenumită – pentru a i se pierde urma – CONEL, ELECTRICA etc.), în expunerea plină de îngrijorare a ziaristului Daniel Oanţă, făcută în septembrie 2003: „Vizita întreprinsă la sediul Comisiei Europene de delegaţia guvernamentală română ar putea fi catalogată ca una a ultimei şanse înaintea raportului de ţară. Ca atare, cabinetul Năstase s-a prezentat în faţa oficialilor europeni cu promisiuni în măsură să convingă atât în ceea ce priveşte hotărârea României de a încheia negocierile până în 2004, cât şi în scopul obţinerii statutului de economie de piaţă funcţională.“

Punctul forte pentru a convinge fusese accelerarea şi definitivarea privatizării – dar, desigur, în varianta clicocraţiei: jefuirea Patrimoniului Naţional, jefuire pe care organismele europene păreau, formal, să o acuze, dar, în subsidiar şi în mod tacit, să o încurajeze. Stimulat de această duplicitate, guvernul era preocupat să privatizeze Banca Comerciala Română (B.C.R.) şi PETROM, „perlele coroanei“, cum le gratulează ziaristul nostru, care îşi etalează consideraţii de care, eventual, Adrian Năstase ar fi trebuit să ţină cont, căci era conştient de importanţa problemei:

„Practic, odată trecute în proprietate privată aceste două entităţi, se poate considera că, în economia românească, jocurile nu mai sunt făcute de stat, în joc fiind banii şi petrolul. În ipoteza în care aceste două extrem de semnificative privatizări ar fi fost realizate, foarte probabil că şi raportul de ţară al Comisiei Europene ar fi trecut România în rândul statelor cu economie de piaţă funcţională, fără ca Guvernul să mai aibă acum emoţii. În cazul B.C.R., lucrurile încep să se limpezească, în sensul că o parte din acţiuni vor trece în custodia I.F.C. şi B.E.R.D. până în momentul în care se va găsi un grup bancar suficient de puternic să preia banca, ale cărei active reprezintă 30,8 la sută din valoarea sistemului bancar român. În ceea ce priveşte PETROM, datele problemei sunt complicate. Pentru că «**cine stăpâneştePETROM are un cuvânt important de spus în economie şi cine are un cuvânt important de spus în economie are de spus şi în politică», potrivit premierului Adrian Năstase. Spusele premierului, pe lângă faptul că reprezintă un mare adevăr, arată şi cât de importantă este miza privatizării şi cât de mare responsabilitatea ce apasă pe umerii guvernanţilor. Suficient de amintit că PETROM asigură sută la sută din producţia de ţiţei a ţării, 38 la sută din cea de gaze, 50 la sută din consumul de produse petroliere şi peste 1,3 miliarde U.S.D. anual la bugetul statului. Într-adevăr, cine controlează PETROM poate influenţa decisiv politica economică a ţării. O serie de declaraţii din ultima perioadă încearcă să convingă organismele internaţionale că presiunile pentru privatizarea atât a B.C.R., cât şi a PETROM nu pot fi luate în seamă, atât timp cât nu se găsesc investitorii potriviţi. Graba strică treaba. Statul nu-şi poate permite să repete o eroare gen vânzarea ROMTELECOM. Cu toate acestea, Guvernul român trebuie să dea semne că procesul de privatizare este ireversibil, dacă doreşte ca, la 5 noiembrie, în raportul de ţară ce va fi dat publicităţii de Comisia Europeană, să obţină mult râvnitul statut. Privatizarea PETROM capătă, astfel, noi valenţe strategice**. Pentru România, obţinerea statutului de economie de piaţă funcţională încă din acest an ar însemna o garanţie în plus că, în 2007, ţara se va alătura Uniunii Europene. Pentru guvernul Năstase şi partidul de guvernământ, câştigul în perspectiva anului electoral 2004 ar fi, de asemenea, imens. Dintr-un foc, P.S.D.-ul ar elimina din lupta electorală temele legate nu doar de integrare, ci de mersul economiei în ansamblul ei. Cu paşaportul de intrare în Uniune în alb (cu condiţia pusă la Bruxelles ca acordul cu F.M.I. să se încheie cu bine), P.S.D. ar putea replica la orice critică cu statutul de economie de piaţă acordat de Europa. Tentaţia este imensă, responsabilitatea idem. Cui să dai petrolul şi banii? După propriile declaraţii, premierul Adrian Năstase a abordat subiectul PETROM atât cu firme europene, americane, cât şi ruseşti. Ce să însemne oare cerinţa U.E. ca Guvernul să demonstreze ireversibilitatea procesului de privatizare a PETROM? Cert este că, în chestiunea PETROM, Guvernul are de jucat o carte mare. Întrebarea este dacă privatizarea celei mai importante companii din România va viza interesele ţării pe termen lung sau pe cele ale P.S.D.-ului pe termen scurt“³ (s.n. – V.I.Z.).

Să reţinem, aici, cuvintele subliniate – stăpâneşte, strategice, cerinţa – care, acum, se află pe prima pagină a cotidianelor. Menţionez că, între timp, revista România Mare publicase, la începutul anului 2004, un lung serial despre cum se pregăteşte jaful ocazionat de privatizarea PETROM – materialul fiind redactat, spunea redacţia, de către specialişti din PETROM. Iar în anul 2003 publicase articolul „Independenţa României mai e reprezentată doar de PETROM şi B.C.R.“, care începe astfel: „Din analiza datelor şi informaţiilor de care dispunem până în prezent, rezultă că forţe externe, cu puternic sprijin intern, sunt interesate în preluarea, într-o proporţie covârşitoare, a domeniului petrolier din România. În urma tratativelor purtate la Malta între cele două superputeri, S.U.A. şi, pe atunci, U.R.S.S., s-au pus bazele cooperării economice transfrontaliere, fostul Lagăr de Est fiind zona de legătură între interesele de hegemonie economică mondială. Legăturile de afaceri au fost realizate prin intermediul fostelor reţele de informaţii ale Serviciilor Secrete ex-sovietice, care, în domeniile cu plusvaloare ridicată, de genul materiilor prime strategice, energiei, armamentului, au pus în legătură grupurile de interese din fosta U.R.S.S. cu firme potente din Occident. (…) Datorită politicii economice duse de actuala Putere din România, politică impusă, în mare parte, de centre de interese economice din exterior, şi în domeniul petrolului se remarcă o atomizare a intereselor naţionale, adică o împărţire extrem de periculoasă a agenţilor economici. După trecerea unor rafinării ca VEGA, PETROTEL, RAFO şi PETROMIDIA pe o aşa-zisă listă de lichidare, s-au găsit soluţii «salvatoare» prin privatizarea în cazul primelor două cu sprijinul a două firme transnaţionale – LUKOIL şi HOLSTER. (…)

Între timp, S.N. PETROM a fost puternic politizată, fiind condusă de interese de grup şi bazată pe o conducere rigidă. S.N.P. a preluat toate activităţile, de la extracţie şi rafinare, până la comerţul exterior, fără să aibă, însă, structurile necesare. În scurt timp, prin scoaterea la vânzare a unui pachet însemnat de acţiuni, ce va fi preluat de grupurile de interese menţionate, acest colos va fi scos din afacerile internaţionale cu petrol. În acest sens este demnă de menţionat ofensiva în plină derulare a companiei LUKOIL, susţinută de reţeaua MOL (de altfel, subsidiară a celei dintâi). Se intenţionează cucerirea a aproximativ 50 la sută din piaţa românească, LUKOIL fiind furnizorul de ţiţei şi produse derivate, iar MOL acţionând prin reţeaua de benzinării, cu extindere accelerată, mai ales după cedarea de către AMOCO a 40 de amplasamente.“ Articolul se încheie astfel: „Un lucru este cert, fiind susţinut de analişti economici de marcă ai ţării noastre, şi anume faptul că independenţa României se mai ţine în două fire: PETROM şi Banca Comercială Română. Acesta este şi motivul pentru care membrii autohtoni ai Clubului de la Roma, grupaţi în jurul lui Mugur Isărescu, nu susţin privatizarea Băncii Comerciale Române, preşedintele acesteia din urmă, Nicolae Dănilă, membru al aceleiaşi grupări, făcându-se purtătorul lor de cuvânt şi afirmând, cu prilejul ultimelor apariţii publice, sub diverse forme, inoportunitatea acestei acţiuni“⁴.

Articolul este nesemnat şi, după densitatea informaţiilor şi stilul sobru şi laconic al redactării, provine, fără îndoială, de la Serviciile Secrete. Dar, chiar dacă nu provine de la Serviciile Secrete, în mod cert asemenea materiale au fost monitorizate de ele şi, apoi, le-au făcut cunoscut liderilor României. Oricum, însă, un asemenea articol nu scapă monitorizării presei făcute de aceleaşi Servicii Secrete – şi, deci, indiferent că, iniţial, au provenit de la ele sau că au fost furnizate ulterior, avertismentele conţinute acolo nu rămâneau nesemnalate conducătorilor ţării. De unde şi suficienţa cu care se exprimase, ulterior, premierul Adrian Năstase, dar şi lipsa de eficienţă în apărarea intereselor naţionale manifestată de acesta, deşi dovedea că este conştient de importanţa deţinerii controlului asupra S.N. PETROM.

În avanscena privatizării PETROM

Dar iată cum arăta, în 26 iulie 2004, scenariul privatizării atât de mult cerute de forurile internaţionale F.M.I. şi B.M., îndeosebi de Uniunea Europeană, în descrierea senatorului C. V. Tudor: „(…) În fine, am să prezint presei un rechizitoriu cu privire la privatizarea PETROM. Neîndoielnic, aceasta reprezintă Jaful Mileniului III. Documentarul nostru are la bază o serie de elemente de ultimă oră, pe care ni le-a furnizat unul dintre Serviciile Secrete ale ţării. Iată care este patrimoniul PETROM, vândut, pe un preţ de batjocură, unei firme submediocre din Austria. a) PETROM are 600 de benzinării, în valoare de 600 de milioane de euro. b) Are nu mai puţin de 15.000 de km de conducte de petrol şi gaze, în valoare de 1,8 miliarde de euro. c) Două rafinării: ARPECHIM, în valoare de 1,5 miliarde de euro, şi PETROBRAZI, în valoare de 500 de milioane de euro. d) Combinatul de Îngrăşăminte DOLJCHIM, care produce 1,4 milioane de tone de îngrăşăminte pe an, combinat care valorează 600 de milioane de euro. e) Are nu mai puţin de 145 de depozite de combustibili, valorând 800 de milioane de euro. f) Are un parc de 1.580 de autocisterne, în valoare de 180 de milioane de euro. g) Mai are 1.450 de vagoane-cisternă de Cale Ferată, valorând 400 de milioane de euro. h) De asemenea, are câmpuri petroliere imense, nu numai în România, ci şi în Kazahstan, Iran şi India, cu rezerve estimate la 2 miliarde de barili, ceea ce înseamnă, dacă socotim 1 baril la 30 de euro, valoarea fabuloasă de 60 de miliarde de euro. Numai în Kazahstan, PETROM are, în concesiune, o suprafaţă de 80.000 de km pătraţi, aproape cât întreaga suprafaţă a Austriei ca ţară, de 83.000 de km pătraţi. i) PETROM are numerar, în cont, suma de 160 de milioane de euro. j) PETROM mai are creanţe (adică sume de recuperat), în special de la LUKOIL şi RAFO Oneşti în valoare de 300 de milioane de euro.

Acesta este, în linii mari, uriaşul patrimoniu al PETROM. Adăugaţi, la toate astea, numărul de 58.000 de salariaţi, care contrastează, flagrant, cu numărul de 6.000 de salariaţi ai OMV. După câte ştim noi, avem de-a face cu primul caz în care o companie obscură înghite o companie de 10 ori mai mare. În natură, o asemenea anomalie e imposibilă. Guvernul Năstase minte că austriecii de la OMV vor face investiţii majore, dar se preface a uita că investiţiile au fost făcute, deja, de Statul Român, în anul 2003 şi în primul semestru al anului 2004 fiind alocate, pentru modernizare, nu mai puţin de 500 de milioane de euro. Nu trebuie ignorat faptul că procesul de modernizare dă roade, PETROM-ul producând benzină şi motorină la standardele Euro 3. Mai notăm că PETROM extrage 220.000 de barili în 24 de ore, ceea ce înseamnă o producţie de 75 de milioane de euro zilnic. Contribuţia PETROM la Bugetul de Stat era, până la privatizare, de 1,3 miliarde de euro pe an, ceea ce reprezenta nu mai puţin de 13,7 la sută din Produsul Intern Brut, prin urmare avem de-a face cu cel mai mare contribuabil la Bugetul de Stat. Şi nici datorii externe certe nu are, fiindcă Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare va primi acţiuni. Toată această bogăţie fabuloasă a fost vândută cu 210 milioane de euro, existând speranţa că această sumă va ajunge undeva, pe la 669 de milioane de euro, adică 7 la sută din valoarea PETROM. Totul e o escrocherie diabolică, de la început până la sfârşit. Suma vehiculată ca majorare de capital – 750 de milioane de euro – va intra în conturile PETROM-ului, devenit austriac, şi va fi folosită tot de grupul OMV, pentru aşa-zise investiţii, supraevaluate de câteva ori, în echipamente (care sunt neperformante, aduse ca fier vechi, dar cu preţuri astronomice). Şi acum, partea ascunsă şi senzaţională a tranzacţiei: a) Comisioanele vor fi livrate între cele două etape, adică între preluarea a 33,34 la sută din acţiuni şi majorarea de capital, până la 51 la sută. Principalii beneficiari vor fi doi membri foarte importanţi ai Guvernului, dintre care unul va primi 400 de milioane de euro, iar celălalt 300 de milioane de euro. b) Vânzarea celor 25 la sută din acţiunile ROMPETROL se va face mascat, către o societate-fantomă, sau ,,cutie poştală“, dintr-un paradis fiscal, rămânând tot în posesia OMV. Astfel, se va crea un monopol aproape total asupra producerii şi distribuţiei produselor petroliere din România, grupurile OMV şi ROMPETROL (asociate tacit) vor deţine o cotă de piaţă de 80 la sută şi vor impune preţurile după bunul lor plac. Deşi legislaţia românească interzice formarea monopolurilor, celor două grupuri nu li se va întâmpla nimic. Aşa se explică şi graba suspectă cu care Theodor Stolojan a lăudat privatizarea PETROM, având în vedere că patronul ROMPETROL nu e altul decât Dinu Patriciu, vicepreşedinte şi sponsor al P.N.L. Şi aşa se mai explică şi refuzul încăpăţânat al P.N.L. de a susţine Moţiunea «Mafia petrolului», introdusă de P.R.M. în Camera Deputaţilor. c) În circa 1 an, grupul ROMPETROL va prelua, pe nimic, partea de petrochimie a PETROM, respectiv combinatele ARPECHIM şi DOLJCHIM. Acum pricepem de ce Guvernul Năstase a emis acea Ordonanţă de Urgenţă, prin care PETROMIDIA a fost iertată de 603 milioane de dolari datorii la Stat, sfidând chiar atitudinea Departamentului Securităţii Naţionale din cadrul Administraţiei Prezidenţiale.

Concluzii:

– Prin pierderea PETROM-ului, România poate intra, în 2005, în incapacitate de plată, prin urmare nu va mai putea plăti pensiile şi salariile şi nici să ramburseze creditele externe.

     – Vânzarea, pe un preţ de batjocură, a PETROM, care este un obiectiv strategic pe componenta Siguranţei Naţionale, prejudiciază grav interesele vitale ale României, aici fiind vorba de «subminarea economiei naţionale», faptă prevăzută de art. 165 Cod Penal şi sancţionată, în forma ei agravantă, cu 25 de ani de puşcărie. De aceea, împotriva primului-ministru Adrian Năstase şi a celorlalţi membri ai Guvernului, implicaţi direct în această veritabilă crimă, trebuie începută urmărirea penală. Totodată, Preşedinţia Republicii şi Parlamentul trebuie să oprească, imediat, preluarea a 51 la sută din PETROM de către marii escroci internaţionali de la OMV. Partidul România Mare constată că actuala Putere a declanşat un veritabil război de exterminare împotriva Poporului Român, cu complicitatea tacită şi, uneori, chiar explicită, a Alianţei P.N.L.-P.D. Dacă cineva mai avea vreo îndoială cu privire la întrepătrunderea şi colaborarea strânsă a structurilor mafiote din toate aceste partide, acum are ocazia să se convingă. Pe fondul cataclismului produs prin vânzarea PETROM, populaţia are prilejul, în sfârşit, să constate că numai Partidul România Mare îi vrea binele şi se luptă pentru apărarea Interesului Naţional. Alegerile de la 28 noiembrie reprezintă ultima şansă de a împiedica dispariţia României ca stat. Iar dacă şi aceste alegeri vor fi furate, se anunţă tulburări sociale de o amploare excepţională“⁵.

Deputatul P.R.M. de Dâmboviţa, conf. dr. ing. Marian Ionescu, îi venea în sprijin şi arăta că privatizarea P.S.D.-istă a PETROM s-a făcut cu încălcarea flagrantă a articolelor 135 (alin. 2b) şi 136 (alin. 2, 3, 4) din Constituţie, constituind un grav pericol pentru securitatea naţională a României: „Mirajul privatizării PETROM l-a atras şi pe Theodor Stolojan, chiar înainte de a deveni membru al P.N.L. (acesta se ocupa cu eficientizarea consorţiului TOFAN GRUP, pe care a reuşit să îl aşeze pe un tobogan abrupt, atunci când la guvernare era coaliţia P.N.Ţ.C.D.-P.N.L.-P.D.-U.D.M.R.), iniţiativa sa fiind o inginerie financiară prin care a urmărit cumpărarea PETROM fără lichidităţi, adică pe nimic, iar contravaloarea urmând a fi achitată într-un timp nedefinit, din profitul societăţii. Aceste argumente sunt acoperite de un alt cadou făcut de Guvernul P.S.D.-U.D.M.R. liberalului Dinu Patriciu, de anulare a datoriei de circa 604.000.000 de dolari a PETRO Midia S.A. către bugetul centralizat al statului, ceea ce constituie, în opinia noastră, un atentat grav asupra siguranţei naţionale, documente probatorii fiind prezentate în revista România Mare. Autosesizarea, începută de ochii lumii, de către P.N.A., s-a încheiat relativ repede, în lipsă totală de transparenţă, fără să se comunice nici măcar Administraţiei Prezidenţiale (care elaborase în acest sens un Memorandum prin Departamentul Securităţii Naţionale)“⁶.

Deci, când este vorba de apărarea intereselor oculte ale clicocraţiei cleptocrate (în fond, o sintagmă pleonastică) – formată din reprezentanţii tuturor partidelor rotite la Putere şi, îndeosebi, ai grupurilor de presiune aflate în spatele acestora –, nu are succes nici acţiunea de contracarare întreprinsă de către Şeful Statului, nici aceea făcută de P.N.A., nici a altora. Trebuie să spun că, din păcate, toate predicţii enunţate s-au adeverit, mai puţin aceea privind tulburările sociale anunţate; probabil, din cauza stării de lehamite şi a virusului halucinogen induse prin televiziune şi prin presa mercenară. Dar, poate, din primăvara lui 2007, odată cu comemorarea Centenarului Răscoalei din 1907, se va schimba situaţia de abandon, de lipsă de rezistenţă în faţa jafului naţional practicat de clicocraţia postdecembristă, iar aceasta va fi lichidată.

Ignorarea presei şi a opiniei publice: expresie a dictaturii

Premierul Adrian Năstase îşi exhibase, în 2003, ştiinţa politică în fraza subliniată de mine, mai sus, dar, dintre toate firmele mari şi serioase americane, ruseşti şi europene, el a ales, după un an, una de mâna a şaptea, OMV.
Corupţia este evidentă, căci de incapacitate politică şi managerială nu mai poate fi vorba: însuşi premierul Năstase relevase importanţa politică a celui care „stăpâneşte PETROM“. Deşi, în timpul pertractărilor pentru privatizare, din vara anului 2003,
Elena Pîrvu semnalase că „retragerea puternicelor firme americane lasă loc speculaţiilor“. Numai atât?! Dar Serviciile Secrete ce preocupări aveau?! Tot speculative sau mai concrete, ţinând de praxiologie?!

Descrierea escrocheriilor legate de această privatizare face un arc peste timp, care leagă corupţia introdusă de cuplul Marc Rich-Petre Roman-Theodor Stolojan et comp. de corupţia guvernului Năstase, cu intermediatorii de rigoare. Astfel, se ştie că Dinu Patriciu, prin firma sa PETROMidia International, a fost în legături de afaceri cu escrocul-spion Marc Rich. Acum, ca patron al firmei ROMPETROL, Dinu Patriciu va fi unul dintre beneficiarii escrocheriei reprezentate de „privatizarea“ firmei uriaşe PETROM prin înghiţirea ei de către minuscula OMV, cu influenţe benefice inclusiv pentru P.N.L.! Recent, chiar ziarul Adevărul a reamintit legătura Patriciu-Rich!

Şi iată cum, în vara anului 2004, asistam la încercarea aducerii lui Petre Roman „în cărţi“, iar a preşedintelui P.N.L., Theodor Stolojan, la preşedinţia ţării sau măcar pe postul de premier, pe care l-a mai ocupat după demiterea lui Petre Roman, în septembrie 1991, cu rezultatele cunoscute, dar uitate de o mare parte a românilor: accentuarea şi continuarea dezastrului postdecembrist al României. Iar românii au uitat cine le-a făcut-o, fiindcă au fost şi sunt îndobitociţi de foamete, de boli, de spaima de a fi alungaţi din locuinţe de către RADET, de spaima zilei de mâine şi de „spaima cotidiană: creşterea preţurilor“. Şi, culmea, între timp, preşedintele Traian Băsescu a analizat, în C.S.A.T., privatizarea frauduloasă a PETROM, dar, simultan, îl scoate pe Theodor Stolojan-Scrâşnet din cavoul politicii şi îl relansează în politică, după ce i-a fost consilier. Ca atare, toată manevra cu C.S.A.T. este de ochii lumii.

Legat de domeniul petrolier este şi cel al gazului metan. Aici, escrocheria rezidă în „privatizarea“ companiilor Distrigaz Nord şi Sud prin vânzarea lor unor întreprinderi… de stat străine. Ca şi în cazul altor privatizări, se înlocuieşte monopolul statului român cu monopolul altor state (Franţa, Germania). Dar analiza „privatizării“ DISTRIGAZ o vom face data viitoare.

Trădarea naţională comisă prin privatizarea PETROM

Să aprofundăm, însă, trădarea naţională a guvernanţilor şi a clicocraţiei comisă prin privatizarea întreprinderii strategice PETROM (precum fusese şi privatizarea altora: I.M.G.B., AUTOMATICA, DISTRIGAZ, SIDEX-Galaţi etc., sau cum va urma privatizarea unor bănci ca B.C.R., C.E.C.).

Elocvent este faptul că Partidul Naţional Liberal, care susţine lozincile „statului minimal“ şi „terapiei de şoc“, este şi un loc de concentrare a corupţiei, deoarece, după cum demonstrează J. E. Stiglitz, politica „terapiei de şoc“ este sinonimă cu corupţia⁹. Or, este cunoscut că mulţi dintre marii „rechini“ ai societăţii postdecembriste sunt dintre liberali¹⁰; adică, deşi P.N.L. nu a fost la guvernare decât patru ani, liderii liberali au reuşit, totuşi, să strângă averi incomensurabile în cei 17 ani de când ne aflăm sub ocupaţia Tranziţiei [reamintesc, articolul a fost publicat în decembrie 2006]. Dar, evident, corupţia nu a fost numai apanajul liberalilor, ci „blazonul“ tuturor care se puteau înfrupta din „privatizare“. Chiar dacă lozinca „terapiei de şoc“ era agitată îndeosebi de liberali – amintiţi-vă de ridicola întrebare-comparaţie a lui Dinu Patriciu, Viorel Cataramă et ejusdem farinae prin care îşi exprimau dilema lor de politică pragmatică pentru a convinge lumea de valenţele umaniste ale „terapiei de şoc“: „Trebuie să tăiem coada câinelui dintr-o dată sau treptat“?! –, ea era acceptată şi aplicată şi de alte partide. Căci esenţial era ca reglementările noi să fie mascate într-un limbaj social-democrat, pentru adormirea vigilenţei critice a cetăţenilor, pentru a-i face să creadă că guvernanţii lucrează în folosul lor, iar, la adăpostul vidului legislativ existent iniţial şi al haosului legislativ creat, ulterior, deliberat, să devalizeze economia naţională – acordând ajutoare sociale pentru „cerşetorii sociali“, spre a evita izbucnirea unor explozii sociale şi a demonstra Europei „stabilitatea politică şi economică“ dată de pretinsa „economie funcţională de piaţă“.

Accelerarea „privatizării“ prin aceeaşi subevaluare criminală a patrimoniului naţional a devenit, deja, în conştiinţa politică folclorică, sinonimă cu jaful „legal“, purtând ştampila Fondului Proprietăţii de Stat (F.P.S.), rebotezat între timp, ca să i se piardă urma jafului. Acest jaf legal confirmă teza lui J. E. Stiglitz că privatizarea rapidă, aşa cum s-a făcut în Rusia şi în ţările Europei de Est, este echivalentă cu furtul¹¹.

Escrocheria cu privatizarea marii firme PETROM prin înghiţirea ei de către obscura firmă OMV va contribui la degradarea vertiginoasă a economiei ţării, deoarece PETROM este o întreprindere strategică pentru securitatea naţională a României – securitate care va fi grav subminată prin respectiva „privatizare“. Monopolul străin asupra petrolului şi derivatelor sale va dicta politica României, cum anticipase chiar premierul Adrian Năstase, relevând, cu suficienţă, strălucitul său raţionament, pus inclusiv ca motto, dar care trebuie repetat mereu, poate va ţine cont de el, acum, chiar premierul-înlocuitor şi preşedintele Traian Băsescu. Cu alte cuvinte, Austria va dicta politica de monopol a preţurilor petrolului şi, implicit, a energiei electrice şi termice din România, energie de care depinde supravieţuirea românilor. Dar, în mod dubios, Adrian Năstase şi-a uitat panseul, la care ţinea atât de mult, chiar înainte de „privatizarea“ PETROM. Astfel că, în cadrul politicii mincinoase oficiale, combinate cu politica „mafiei financiar-bancare“ pe care tot ex-premierul Adrian Năstase o acuzase, din senin, în scop electoral, în vara lui 2004, escrocheria înstrăinării întreprinderii PETROM va constitui un alt „argument“ pentru a se explica devalorizarea, în continuare, a leului ş, implicit, deteriorarea „obiectivă“ a calităţii vieţii. Dar, totodată, trebuie să constituie un major cap de acuzare a lui Adrian Năstase într-un proces penal veritabil de subminare a economiei naţionale şi nu într-unul ridicol, pentru mită şi termopane.

România devenită chilipir

În timpul campaniei electorale din vara anului 2004, premierul Adrian Năstase, aflat „pe cai mari“, a făcut referiri acuzatoare, dar la modul general, fără să dea nume, la mafia „financiar-bancară“, precum şi la faptul că preşedintele P.N.L., Theodor Stolojan este o marionetă a lui Traian Băsescu etc., etc. Stolojan-Scrâşnet a fost dat jos de la preşedinţia P.N.L., a fost dat afară din P.N.L., iar acum se face mare agitaţie pentru reînscăunarea lui la şefia P.N.L. – evident, ca urmare a manevrelor lui Traian Băsescu. Acesta, imediat ce a ajuns, din întâmplare, la preşedinţia ţării, i-a cântat lui Adrian Năstase poezia: „Adriene, nici nu ştii, cât de mic începi să fii!“ Acum, Adrian Năstase este băgat, realmente, într-un mare clinci, iar preşedintele-recitator are ocazia să releve escrocheria privatizării PETROM, dacă vrea ca naţiunea să-i fie recunoscătoare. Oricum guvernul Năstase este vinovat de vânzarea, pe nimic, a uriaşei averi naţionale deţinute de PETROM. Cum, însă, între timp, s-a văzut că escrocheria OMV-PETROM are iţe încâlcite în afara ţării, este posibil ca şi preşedintele Traian Băsescu să se încurce în ele. Deja şi-a găsit apărători: un purtător de cuvânt al partidului-traseist P.C. a pretins că nu mai poate fi modificat contractul cu OMV, fiindcă „s-ar speria investitorii străini“ (sic). Numai că a devenit tot mai evident că, în derularea acestui contract, s-a consumat o veritabilă conspiraţie contra României. Ea devine mai explicabilă dacă ne amintim o idee scăpată, probabil fără voia autorului, de publicaţia Jane’s Foreign Report: „Liderii români, conştienţi de faptul că nu au alternativă, vor grăbi privatizarea, iar la Bucureşti se vor găsi adevărate chilipiruri“¹². Fireşte, expresia „la Bucureşti“ indică România, iar prin „chilipiruri“ se subînţelegeau întreprinderi din toată ţara, ca AUTOMATICA, ROMCIM, I.M.G.B., COMTIM, SIDERCA, PETROTUB, SEVERNAV, SIDERMET, TEPRO etc., cărora aveau să le urmeze alte întreprinderi valoroase, ca SIDEX, ALROM, ALPROM, PETROM sau zone ca Sovata, Roşia Montană etc., etc.

Or, inclusiv din cele relevate sau reamintite mai sus, se vede cine era „mâna invizibilă“ care grăbea privatizarea: Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială etc. Faptul că, de exemplu, F.M.I. îşi dictează, peste tot, politica într-un veritabil stil colonial îl subliniază, permanent, în cartea sa, Joseph E. Stiglitz: „Mult prea adesea Fondul a tratat ţările în curs de dezvoltare cu aerul unui stăpânitor colonialist“. (…) „Asemenea condiţii erau considerate un amestec al noii puteri colonialiste în treburile sale interne“¹³. F.M.I.-ului i se adaugă, acum, dictatul firmei OMV, pe care unii nătărăi o apără ca pe un „investitor strategic“, deşi, se pare, este doar un paravan pentru derularea altor malversaţiuni contra României.

Anularea contractului de privatizare a PETROM prin OMV şi renaţionalizarea patrimoniului acaparat fraudulos de către OMV va fi dovada că preşedintele României apără interesele naţionale şi este demn de postul pe care-l ocupă! Va fi, oare, în stare?! Eu cred că nu, căci slugărnicia endemică indusă conducătorilor postdecembrişti are tocmai acest rol: transformarea României, sub pretextul „privatizării“, într-un chilipir, într-o neocolonie la cheremul companiilor transnaţionale.

1 Decembrie 2006

ADDENDA

Să ne amintim că, spre sfârşitul anului 2006 şi începutul anului 2007, începuse un mare scandal în presă pe tema contractului de privatizare a S.N. PETROM şi se cerea, în presă, desecretizarea respectivului contract. D-l preşedinte Traian Băsescu a promis că îl va desecretiza, dar nu a făcut-o. Între timp, s-au adeverit prognozele făcute în urmă cu patru ani. Jocul de scenă dintre partidele politice, subsumate conceptului politologic cleptocraţia postdecembristă – joc eminamente demagogic, pe care l-am descris în articolul „Aţi votat cleptocraţia? Aţi rămas cu sărăcia!“¹⁴, când îmi făceam campanie electorală pentru a candida la Senat, din partea P.R.M., în Colegiul electoral nr. 2 din Judeţul Ialomiţa – a continuat pentru păcălirea românilor.

Scandalul recent cu scumpirea benzinei a iterat acuzele reciproce dintre preşedintele Traian Băsescu şi ex-premierul Adrian Năstase privind vinovăţia privatizării frauduloase a S.N. PETROM: d-l preşedintele Traian Băsescu aruncă vinovăţia în cârca ex-premierului Adrian Năstase, iar acesta pretinde că „preşedintele Traian Băsescu minte“ şi vina i-ar aparţine exclusiv acestuia, deoarece preşedintele Traian Băsescu negociase, în prealabil, în cadrul programului PSAL, privatizarea S.N. PETROM, alături de alte mari întreprinderi importante. Dar ex-premierul Adrian Năstase exagerează contribuţia d-lui Traian Băsescu şi minimalizează propria vină a guvernului său¹⁵ şi a Parlamentului din mandatul 2001-2004, care au votat legile de privatizare a S.N. PETROM. Astfel, prin Decretul nr. 1034/2 dec. 2004, preşedintele Ion Iliescu a promulgat Legea nr. 555/2dec. 2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului „Petrom“-S.A. Bucureşti, publicată în M.O. nr. 1148/6 dec. 2004. Legea e semnată de Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului. Anterior, prin premierul Adrian Năstase şi alţi trei miniştri şi un secretar de stat din guvern semnaseră Hotărârea de Guvern nr. 924/14 august 2003 privind aprobarea Strategiei de privatizare şi suplimentarea serviciilor de consultanţă pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului “Petrom”-S.A. Bucureşti.

Aşadar, preşedintele Traian Băsescu iniţiase, prin 1999-2000, privatizarea S.N. PETROM, dar Parlamentul ticăloşit, dominat de P.S.D. „aliat cu inamicul de până mai ieri, U.D.M.R.“, şi Guvernul şi mai ticăloşit – format tot din P.S.D. şi U.D.M.R. – din mandatul 2001-2004 au înstrăinat, efectiv, această unitate strategică a României, subminând grav securitatea energetică a ţării şi, în final, securitatea naţională.

Asupra acestui fapt deosebit de periculos pentru viitorul României voi reveni, pentru că actualii politicieni – din tot spectrul politic – trec sub tăcere vinovăţia lor atât individuală, cât şi colectivă pentru crahul în care au adus, acum, ţara: falimentul efectiv, al României a fost înlocuit cu falimentul viitor, implacabil, generat de îndatorarea ţării, prin F.M.I., pentru mai multe generaţii. Adică s-a ajuns, efectiv, la falimentul Argentinei¹⁶, din 2002, pe care, la fel, în ceea ce priveşte România, îl anticipasem¹⁷ în unele articole din acel timp, dar faliment care a fost substituit, practic, prin vânzarea ţării către F.M.I. – acelaşi F.M.I. care, între timp, a băgat în faliment ţări ca Argentina, Ecuador, Panama, Tailanda ş.a.!

10 februarie 2011

N O T E

            1) Adevărul, nr. 3903, 14 ian. 2003, p. 1; vezi şi Vasile I. Zărnescu, „Formele genocidului – Factura RADET“, în Atac la persoană, nr. 4(271), 3 febr. 2003, pag. 9.

                        2) Escu, „Midia Năvodari – o fraudă mondială?“, în Totuşi, iubirea, nr. 80/11, 26 mart.-2 apr. 1992, pag. 14. Cf. şi Hotărârea nr. 1.263 din 8 decembrie 1990 privind aprobarea unor măsuri legate de cooperarea dintre firma “Marc Rich” Elveţia şi Societatea comercială PETROMIDIA-S.A. România, semnată de Petre Roman, în Monitorul Oficial, nr. 143/13 dec. 1990.

                        3) Daniel Oanţă, „Cui dăm petrolul şi banii ţării?“, în Adevărul, nr. 4113, 18 septembrie 2003, pag. 1.

4) ٭٭٭, „Independenţa României mai e reprezentată doar de PETROM şi B.C.R.“, în România Mare, nr. 674, 13 iunie 2003, pag. 20.

5) Dr. Corneliu Vadim Tudor, „Raport despre starea Naţiunii“, în România Mare, nr. 734, 6 aug. 2004, pag. 12-13.

6) Conf. dr. ing. Marian Ionescu, „Privatizarea pesedistă a PETROM / Privatizarea Mileniului III încalcă Constituţia“, în România Mare, nr. 736, 20 aug. 2004, pag. 16. Vezi şi: ***, „În vânzarea scandaloasă a PETROM / Mafia P.S.D. s-a înţeles, de minune, cu mafia P.N.L.“, în Tricolorul, nr. 115, 10 aug. 2004; F. G., „Astăzi PETROM intră în proprietatea OMV“, în Curierul Naţional, nr. 4077, 23 iulie 2004; Florenţa Ghiţă, „Austriecii au dat lovitura / Pentru 669 de milioane de euro PETROM a intrat în proprietatea OMV“, înCurierul Naţional, nr. 4078, 24 iulie 2004; ٭٭٭ „Vadim Tudor crede ca PETROM a fost vândut «pe un preţ de batjocură»“, în Curierul Naţional, nr. 4080, 27 iulie 2004; Bogdan Păpădie, „Mafia rusă îşi întinde tentaculele în România“, în Tricolorul, nr. 115, 10 aug. 2004; Lidia Truică, Mihaela Balea, „Contracte privilegiate la PETROM / Un grup de firme de foraj petrolier acuză S.N.P. că dă fără licitaţie contracte de mii de miliarde unei firme a salariaţilor“, în Evenimentul zilei, 24 aug. 2004, ed. online.

7) Elena Pîrvu, „În privatizarea PETROM / Retragerea puternicelor firme americane lasă loc speculaţiilor“, în Adevărul economic, nr. 48(606), 3-9 decembrie 2003, pag. 9.

8) Dr. Teodor Brateş, „Spaima cotidiană: scumpirile“, în Azi, nr. 2739, 7 ian. 2002, pag. 5. Vezi şi: ***, „Noi şi insuportabile explozii ale preţurilor!“, în Tricolorul, nr. 108, 2 aug. 2004.

9) Joseph E. Stiglitz, GLOBALIZAREA Speranţe şi deziluzii, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 11, 223-226, 249-250; 254-255; 259-260; 283; 289-290.

10) Gabriela Ştefan, „Implicat într-o privatizare dubioasă pe vremea când era senator / Omul de afaceri Viorel Cataramă are dosar penal pentru înşelăciune, fals, uz de fals şi abuz în serviciu contra intereselor publice”, în Adevărul, nr. 4433, 2 oct. 2004, pag. 2. Vezi şi: Alin Bogdan, „Lupte grele în P.N.L. pentru scoaterea lui Cataramă de pe listele parlamentare“, în Adevărul, nr. 4386, 9 august 2004, pag. 2; Ştefan Bucur, Virgil Ionescu, „Doctrina liberală: benzină la preţuri occidentale, dar salarii la standarde româneşti, în Atac, nr. 124, 30 sept. 2004, pag. 1 şi 4.

11) Joseph E. Stiglitz, op. cit., pag. 247-248.

12) Vezi Cotidianul, nr. 2428, 9 aug. 2000, pag. 4.

13) Joseph E. Stiglitz, op. cit., passim, îndeosebi paginile 65, 79, 88, 124.

14) Vasile Zărnescu, „Aţi votat cleptocraţia? Aţi rămas cu sărăcia!“, în Justiţiarul, 30 Noiembrie 2009.

15) * „Adrian Nastase acuza: Traian Basescu a semnat privatizarea PETROM si a sistemului bancar din Romania“, pe http://www.tv-net.ro/Stiri-Adrian-Nastase-acuza-Traian-Basescu-a-semnat-privatizarea-PETROM-si-a-sistemului-bancar-din-Romania+12694. Vezi şi: Madalina Ionescu „Traian Basescu nu-si recunoaste semnatura pe privatizarea Petrom“, ziare.com, 14 iulie 2008, pehttp://www.ziare.com/stiri/ancheta/traian-basescu-nu-si-recunoaste-semnatura-pe-privatizarea-petrom-357141; * «Nastase: ‘E inadmisibil ca Basescu sa critice privatizarea Petrom, care a fost un succes’», pe 9AM, 9 Decembrie 2006, pe http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/49839/Nastase-E-inadmisibil-ca-Basescu-sa-critice-privatizarea-Petrom-care-a-fost-un-succes.html; *** „Vosganian nu vede cu ochi buni contractul de privatizare Petrom“, ziare.com, 19 iunie 2008, pehttp://www.ziare.com/varujan-vosganian/ministrul-finantelor/vosganian-nu-vede-cu-ochi-buni-contractul-de-privatizare-petrom-336068; *** „SRI: privatizarea Petrom a fost subevaluata“, ziare.com, 24 Ianuarie 2008, pe http://www.ziare.com/stiri/ancheta/sri-privatizarea-petrom-a-fost-subevaluata-222657.

16) Carlos Gabetta, „Naufragiul «Modelului F.M.I.» / Criză totală în Argentina“, în Le Monde Diplomatique, ianuarie 2002, pag. 3; publicat şi de: Curierul naţional, nr. 3297, 5-6 ianuarie 2002, pag. 8; România Mare, nr. 600, 11 ianuarie 2002, pag. 16.

17) Vasile I. Zărnescu, „Maghiarismul – sorgintea fascismului (1)“, în Lupta, nr. 1-4/2002, pag. 1-4, republicat pe  http://ro.altermedia.info/minoritati/maghiarismul-%E2%80%93-sorgintea-fascismului-1_19268.html. Vezi şi Vasile I. Zărnescu, „Insecuritatea Securităţii Naţionale (12)“, pe AlterMedia, 12 ianuarie 2010, http://ro.altermedia.info/general/insecuritatea-securitatii-nationale-12_17884.html.

  Autor: Vasile I. ZĂRNESCU

OMV Petrom,esența hotiei

Cum sa dat pe gratis Petrolul românesc pe mâna evreilor

OMV: INAMICUL NUMĂRUL 1 AL ROMÂNIEI

Sociolog Vasile I. ZĂRNESCU

Motto:

„Cine stăpâneşte PETROM are un cuvânt important de spus în economie şi cine are un cuvânt important de spus în economie are de spus şi în politică!“

Adrian Năstase, 2003

Recentele proteste contra scumpirii benzinei făcute de către automobilişti prin plata cu monede de un ban sau cinci bani, chiar dacă sunt ridicole şi fără efect, denotă, totuşi, că populaţia începe să conştientizeze că trebuie să treacă la anumite forme de opoziţie – oricare ar fi ele, dar să treacă! – faţă de consecinţele grave la care au dus toate guvernările postdecembriste, care, chiar dacă au afişat, spre a se diferenţia, demagogic, o doctrină politică de o anumită culoare, au fost identice prin practica definitorie: jefuirea Patrimoniului Naţional. Din această cauză, toate partidele care au guvernat trebuie subsumate unui singur concept politic: cleptocraţia postdecembristă.

Monopolul deţinut de companiile petroliere – privatizate, toate, fraudulos cu concursul şi în beneficiul acestei cleptocraţii – justifică necesitatea republicării – ne varietur, pentru a respecta adevărul istoric – a articolului de mai jos, tipărit, iniţial în revista SANTINELA nr. 12, decembrie 2006, pag. 4, 5 şi 15 (http://www.strajerii.ro/santinela012.pdf).

Şocul petrolier din 1974-1975 şi înfiinţarea O.P.E.C. în urma acestui şoc relevă importanţa petrolului în economia mondială modernă, după cum intervenţia recentă a unor state în Afganistan şi, în mod repetat, în Irak, atestă ponderea importanţei acestui produs în economia şi politica Occidentului. Respectând proporţiile, aceeaşi valoare o are Societatea Naţională PETROM pentru ţara noastră, mai ales că petrolul intervine atât în activităţile industriale, cât şi în compunerea preţului „utilităţilor“ pe care guvernanţii sunt obligaţi să le pună la dispoziţia populaţiei, conform obligaţiilor instituite de Constituţie şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Cetăţeanului.

Premisele analizei

Propaganda pentru privatizare are la bază ideea că statul nu este un bun administrator şi, deci, toate – sau aproape toate – întreprinderile statului trebuie privatizate, fiindcă nu sunt eficiente, iar un particular are grijă mai bine de patrimoniul respectiv şi caută mai bine profitul. Dar aceasta nu este o axiomă. Joseph E. Stiglitz consideră, în deja faimoasa lui carte Globalizarea – speranţe şi deziluzii, că, dimpotrivă, în problema privatizării trebuia pornit de la două premise esenţiale: 1) dacă o întreprindere de stat este eficientă, ea nu trebuie privatizată, din motive evidente; 2) un monopol de stat este, totdeauna, mai bun decât un monopol privat, deoarece acesta „îi exploatează într-un mod şi mai nemilos pe consumatori“. Cei care au procedat altfel nu au urmărit decât un scop: să fure patrimoniul statului prin respectiva privatizare. Joseph E. Stiglitz este un om de mare competenţă, prestigiu şi probitate profesională şi e departe de orice acuză de naţionalism sau părtinire: laureat al Premiului Nobel pentru Economie pe anul 2001, fost prim-vicepreşedinte al Băncii Mondiale şi consilier al preşedintelui S.U.A., Bill Clinton. Evident, între Joseph Stiglitz şi Theodor Stolojan există aceeaşi diferenţă ca între un colos şi un nimeni. Cartea lui Stiglitz a apărut în anul 2000, iar în româneşte în 2003. Adrian Năstase avea toate motivele să o citească, fiind sociolog, doctor în drept şi prim ministru. Dar, modul cum, în calitate de premier, a privatizat S. N. PETROM a dovedit că este doctor în drept-curmeziş, iar sociolog este doar pe diplomă.

Prima alertă publică împotriva corupţiei petroliştilor

În scopul compensărilor unei părţi a cheltuielilor exorbitante pentru „utilităţi“ („cheltuielile de întreţinere“ a locuinţei) se dau ordonanţe de guvern prin care se acoperă, totodată, „foamea de bani“ a guvernului, inclusiv pentru a-şi cumpăra electoratul manipulabil, după cum remarcase, caustic, Adevărul la începutul anului 2003¹, referindu-se la mărirea cotei de ajutor acordat, pentru încălzire, familiilor nevoiaşe, pe seama familiilor care aveau un venit rezonabil obţinut din munca proprie, nu din jaf, precum fac marii potentaţi postdecembrişti.

Pentru că, în vara anului electoral 2004, s-a pus problema privatizării iminente a PETROM şi pentru că privatizarea în România, mai mult decât în alte state, a fost, în aceşti 17 ani, sinonimă cu jaful şi, implicit, cu corupţia, este necesar să amintesc afacerile cu petrol făcute în România de unul dintre cei mai mediatizaţi escroci internaţionali: Marc Rich.

În acest sens, este elocvent articolul „Midia Năvodari – o fraudă mondială?“, apărut, în martie 1992, în presa de obedienţă P.D.S.R.-istă despre acest individ. Pentru că este extrem de sugestiv, voi da câteva citate mai lungi, mai ales că el conţine, in nuce, toate nenorocirile căzute, ulterior, asupra poporului român, ca urmare a coruperii, prin puterea banului, a majorităţii clasei politice, a multor funcţionari înalţi din clasa „gulerelor albe“ formată în Socialism, deveniţi reprezentanţi – precum acel Florian Stoica, incriminat în articol, dar şi mulţi alţii – ai aşa-zişilor „investitori strategici“, cei mai mulţi nişte escroci de calibrul lui Marc Rich, „omul cel mai urmărit de F.B.I.“

„Avertizam acum câteva săptămâni pe cititori că unul dintre cei mai doriţi oameni din Statele Unite ale Americii, doriţi de poliţie, bineînţeles, este d-l Marc Rich. Afacerist cunoscut în toată lumea şi condamnat în S.U.A. pentru evaziune fiscală şi alte 60 de infracţiuni. Totuşi, nu oferă guvernul american 750.000 dolari pentru prinderea lui Marc Rich doar ca să i se uite cu duioşie în ochi. Ei, bine, cu cine putea guvernul Roman să încheie o afacere, care să ne păgubească zilnic cu 10 până la 20 de dolari pe fiecare tonă de ţiţei prelucrat? Cu MARC RICH. Nu e vremea pamfletelor, ci a adevărurilor cât mai seci şi mai grăitoare prin ele însele. Iată, aşadar, cum stau lucrurile!

Societatea Comercială PETROMIDIA S.A., recunoscută drept cea mai modernă şi nouă capacitate din ţară, cu un patrimoniu ce valorează peste 13-15 miliarde, intenţionează ca, în cel mai scurt timp, să constituie o societate mixtă cu participare de capital străin. În acest scop, începând din anul 1990, în baza tratativelor purtate cu firma MARC RICH şi aprobării guvernului (Hotărârea nr. 1263 din 08.12.1990), PETROMIDIA S.A. a încheiat un contract de cooperare, ca o fază intermediară în derularea acţiunii respective. În esenţă, contractul prevede valorificarea unei linii de credit de 50 de milioane dolari S.U.A. pentru modernizarea şi retehnologizarea instalaţiilor din rafinărie, excluzându-se cele petrochimice. Până în prezent, din suma respectivă, partenerul străin a investit 12 milioane dolari şi a acordat asistenţă tehnică necesară la PETROMIDIA S.A.“

Şi continuă, astfel, pe o pagină de revistă, demonstrând ideea din titlu, cum că este vorba de o fraudă mondială.

Articolul se încheie pe ton de rechizitoriu, subliniat de redacţie cu aldine: „De ce acestea toate? I-a fost milă domnului ROMAN de MARC RICH? Milă să se numească regimul preferenţial pe care guvernul Roman l-a creat partenerului străin? Milă să fie jefuirea ţării cu acordul şi la indicaţia guvernului Roman? Cunoaşte domnul Stolojan situaţia? Repetăm, nu e vremea pamfletelor. Nu ne trebuie decât ştiri corecte. Pretindem un răspuns clar la întrebarea în favoarea cui este spoliată România? Cine e vinovat? Ce crede actualul guvern că trebuie întreprins pentru ca dezastrul acesta să înceteze? Cum ne vom recupera pagubele? Cât timp se va mai îngădui unor bande de tâlhari să prade România? Nu simte chiar nimeni responsabilitatea că, în vreme ce acest popor nefericit suferă de inimaginabile lipsuri şi privaţiuni, bogăţiile ţării sunt puse la îndemâna escrocilor internaţionali de către iresponsabilul premier Roman şi de către oamenii săi? Până când? ESCU“².

Evident, nu s-a răspuns niciodată întrebărilor puse: nici de către Petre Roman şi cu atât mai puţin de către Theodor Stolojan, care, când a fost pus premier-succesor, a declarat că el „nu va modifica politica guvernului Roman şi nu va face decât să pregătească alegerile din 1992“.

Dar cele spuse atunci, în acel articol, pot fi atribuite şi altor firme şi afaceri derulate în România în toţi aceşti 17 ani, precum şi politicilor aplicate de guvernanţii care s-au perindat la Putere, în baza alternanţei „democratice“ la guvernare. Timp în care corupţia a proliferat în mod instituţionalizat şi, deci, organizat.

Numai că această alternanţă nu este deloc democratică, ci este perpetuarea clicocraţieicleptocrate instituite prin Retrovoluţia din decembrie 1989. Peremptoriu, în acest sens, este cazul lui Dinu Patriciu, subordonatul liberal al lui Th. Stolojan şi coechipier de afaceri cu Marc Rich, iar, ulterior, sponsor, simultan, atât al P.S.D.-ului când revenise la Putere, cât şi al P.N.L.-ului când voia să revină la Putere. De fapt, această şmecherie a învăţat-o tot de la Marc Rich, care a sponsorizat, concomitent, Partidul Democrat şi Partidul Republican, din S.U.A., ca să-l scape de cei 325 ani de puşcărie (sic). De altfel, Bill Clinton l-a graţiat în ultima zi a mandatului său, decizie care a stârnit un imens scandal şi decizie care „a pus din nou hăitaşii legii pe urmele fostului locatar de la Casa Albă, acum acuzat de protejarea unuia dintre oamenii cei mai căutaţi de FBI“ (cf. Revista presei on line, 5 iunie 2004, pehttp://old.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?Sectiune=Esential&ID=7898).

Ignorarea continuă a alertei contra corupţiei afaceriştilor cu petrol

Pentru că este vorba de petrol, fiind în consonanţă cu corupţia relevată de articolul despre „petrolistul“ Marc Rich, elocvent pentru corupţia actuală a instituţiilor de stat este modul cum s-a pregătit şi s-a făcut privatizarea firmei PETROM (similară, pentru ponderea în securitatea naţională, cu aceea deţinută de RENEL, redenumită – pentru a i se pierde urma – CONEL, ELECTRICA etc.), în expunerea plină de îngrijorare a ziaristului Daniel Oanţă, făcută în septembrie 2003: „Vizita întreprinsă la sediul Comisiei Europene de delegaţia guvernamentală română ar putea fi catalogată ca una a ultimei şanse înaintea raportului de ţară. Ca atare, cabinetul Năstase s-a prezentat în faţa oficialilor europeni cu promisiuni în măsură să convingă atât în ceea ce priveşte hotărârea României de a încheia negocierile până în 2004, cât şi în scopul obţinerii statutului de economie de piaţă funcţională.“

Punctul forte pentru a convinge fusese accelerarea şi definitivarea privatizării – dar, desigur, în varianta clicocraţiei: jefuirea Patrimoniului Naţional, jefuire pe care organismele europene păreau, formal, să o acuze, dar, în subsidiar şi în mod tacit, să o încurajeze. Stimulat de această duplicitate, guvernul era preocupat să privatizeze Banca Comerciala Română (B.C.R.) şi PETROM, „perlele coroanei“, cum le gratulează ziaristul nostru, care îşi etalează consideraţii de care, eventual, Adrian Năstase ar fi trebuit să ţină cont, căci era conştient de importanţa problemei:

„Practic, odată trecute în proprietate privată aceste două entităţi, se poate considera că, în economia românească, jocurile nu mai sunt făcute de stat, în joc fiind banii şi petrolul. În ipoteza în care aceste două extrem de semnificative privatizări ar fi fost realizate, foarte probabil că şi raportul de ţară al Comisiei Europene ar fi trecut România în rândul statelor cu economie de piaţă funcţională, fără ca Guvernul să mai aibă acum emoţii. În cazul B.C.R., lucrurile încep să se limpezească, în sensul că o parte din acţiuni vor trece în custodia I.F.C. şi B.E.R.D. până în momentul în care se va găsi un grup bancar suficient de puternic să preia banca, ale cărei active reprezintă 30,8 la sută din valoarea sistemului bancar român. În ceea ce priveşte PETROM, datele problemei sunt complicate. Pentru că «cinestăpâneşte PETROM are un cuvânt important de spus în economie şi cine are un cuvânt important de spus în economie are de spus şi în politică», potrivit premierului Adrian Năstase. Spusele premierului, pe lângă faptul că reprezintă un mare adevăr, arată şi cât de importantă este miza privatizării şi cât de mare responsabilitatea ce apasă pe umerii guvernanţilor. Suficient de amintit că PETROM asigură sută la sută din producţia de ţiţei a ţării, 38 la sută din cea de gaze, 50 la sută din consumul de produse petroliere şi peste 1,3 miliarde U.S.D. anual la bugetul statului. Într-adevăr, cine controlează PETROM poate influenţa decisiv politica economică a ţării. O serie de declaraţii din ultima perioadă încearcă să convingă organismele internaţionale că presiunile pentru privatizarea atât a B.C.R., cât şi a PETROM nu pot fi luate în seamă, atât timp cât nu se găsesc investitorii potriviţi. Graba strică treaba. Statul nu-şi poate permite să repete o eroare gen vânzarea ROMTELECOM. Cu toate acestea, Guvernul român trebuie să dea semne că procesul de privatizare este ireversibil, dacă doreşte ca, la 5 noiembrie, în raportul de ţară ce va fi dat publicităţii de Comisia Europeană, să obţină mult râvnitul statut. Privatizarea PETROM capătă, astfel, noi valenţe strategice. Pentru România, obţinerea statutului de economie de piaţă funcţională încă din acest an ar însemna o garanţie în plus că, în 2007, ţara se va alătura Uniunii Europene. Pentru guvernul Năstase şi partidul de guvernământ, câştigul în perspectiva anului electoral 2004 ar fi, de asemenea, imens. Dintr-un foc, P.S.D.-ul ar elimina din lupta electorală temele legate nu doar de integrare, ci de mersul economiei în ansamblul ei. Cu paşaportul de intrare în Uniune în alb (cu condiţia pusă la Bruxelles ca acordul cu F.M.I. să se încheie cu bine), P.S.D. ar putea replica la orice critică cu statutul de economie de piaţă acordat de Europa. Tentaţia este imensă, responsabilitatea idem. Cui să dai petrolul şi banii? După propriile declaraţii, premierul Adrian Năstase a abordat subiectul PETROM atât cu firme europene, americane, cât şi ruseşti. Ce să însemne oare cerinţa U.E. ca Guvernul să demonstreze ireversibilitatea procesului de privatizare a PETROM? Cert este că, în chestiunea PETROM, Guvernul are de jucat o carte mare. Întrebarea este dacă privatizarea celei mai importante companii din România va viza interesele ţării pe termen lung sau pe cele ale P.S.D.-ului pe termen scurt“³ (s.n. – V.I.Z.).

Să reţinem, aici, cuvintele subliniate – stăpâneşte, strategice, cerinţa – care, acum, se află pe prima pagină a cotidianelor. Menţionez că, între timp, revista România Marepublicase, la începutul anului 2004, un lung serial despre cum se pregăteşte jaful ocazionat de privatizarea PETROM – materialul fiind redactat, spunea redacţia, de către specialişti din PETROM. Iar în anul 2003 publicase articolul „Independenţa României mai e reprezentată doar de PETROM şi B.C.R.“, care începe astfel: „Din analiza datelor şi informaţiilor de care dispunem până în prezent, rezultă că forţe externe, cu puternic sprijin intern, sunt interesate în preluarea, într-o proporţie covârşitoare, a domeniului petrolier din România. În urma tratativelor purtate la Malta între cele două superputeri, S.U.A. şi, pe atunci, U.R.S.S., s-au pus bazele cooperării economice transfrontaliere, fostul Lagăr de Est fiind zona de legătură între interesele de hegemonie economică mondială. Legăturile de afaceri au fost realizate prin intermediul fostelor reţele de informaţii ale Serviciilor Secrete ex-sovietice, care, în domeniile cu plusvaloare ridicată, de genul materiilor prime strategice, energiei, armamentului, au pus în legătură grupurile de interese din fosta U.R.S.S. cu firme potente din Occident. (…) Datorită politicii economice duse de actuala Putere din România, politică impusă, în mare parte, de centre de interese economice din exterior, şi în domeniul petrolului se remarcă o atomizare a intereselor naţionale, adică o împărţire extrem de periculoasă a agenţilor economici. După trecerea unor rafinării ca VEGA, PETROTEL, RAFO şi PETROMIDIA pe o aşa-zisă listă de lichidare, s-au găsit soluţii «salvatoare» prin privatizarea în cazul primelor două cu sprijinul a două firme transnaţionale – LUKOIL şi HOLSTER. (…)

Între timp, S.N. PETROM a fost puternic politizată, fiind condusă de interese de grup şi bazată pe o conducere rigidă. S.N.P. a preluat toate activităţile, de la extracţie şi rafinare, până la comerţul exterior, fără să aibă, însă, structurile necesare. În scurt timp, prin scoaterea la vânzare a unui pachet însemnat de acţiuni, ce va fi preluat de grupurile de interese menţionate, acest colos va fi scos din afacerile internaţionale cu petrol. În acest sens este demnă de menţionat ofensiva în plină derulare a companiei LUKOIL, susţinută de reţeaua MOL (de altfel, subsidiară a celei dintâi). Se intenţionează cucerirea a aproximativ 50 la sută din piaţa românească, LUKOIL fiind furnizorul de ţiţei şi produse derivate, iar MOL acţionând prin reţeaua de benzinării, cu extindere accelerată, mai ales după cedarea de către AMOCO a 40 de amplasamente.“ Articolul se încheie astfel: „Un lucru este cert, fiind susţinut de analişti economici de marcă ai ţării noastre, şi anume faptul că independenţa României se mai ţine în două fire: PETROM şi Banca Comercială Română. Acesta este şi motivul pentru care membrii autohtoni ai Clubului de la Roma, grupaţi în jurul lui Mugur Isărescu, nu susţin privatizarea Băncii Comerciale Române, preşedintele acesteia din urmă, Nicolae Dănilă, membru al aceleiaşi grupări, făcându-se purtătorul lor de cuvânt şi afirmând, cu prilejul ultimelor apariţii publice, sub diverse forme, inoportunitatea acestei acţiuni“⁴.

Articolul este nesemnat şi, după densitatea informaţiilor şi stilul sobru şi laconic al redactării, provine, fără îndoială, de la Serviciile Secrete. Dar, chiar dacă nu provine de la Serviciile Secrete, în mod cert asemenea materiale au fost monitorizate de ele şi, apoi, le-au făcut cunoscut liderilor României. Oricum, însă, un asemenea articol nu scapă monitorizării presei făcute de aceleaşi Servicii Secrete – şi, deci, indiferent că, iniţial, au provenit de la ele sau că au fost furnizate ulterior, avertismentele conţinute acolo nu rămâneau nesemnalate conducătorilor ţării. De unde şi suficienţa cu care se exprimase, ulterior, premierul Adrian Năstase, dar şi lipsa de eficienţă în apărarea intereselor naţionale manifestată de acesta, deşi dovedea că este conştient de importanţa deţinerii controlului asupra S.N. PETROM.

În avanscena privatizării PETROM

Dar iată cum arăta, în 26 iulie 2004, scenariul privatizării atât de mult cerute de forurile internaţionale F.M.I. şi B.M., îndeosebi de Uniunea Europeană, în descrierea senatorului C. V. Tudor: „(…) În fine, am să prezint presei un rechizitoriu cu privire la privatizarea PETROM. Neîndoielnic, aceasta reprezintă Jaful Mileniului III. Documentarul nostru are la bază o serie de elemente de ultimă oră, pe care ni le-a furnizat unul dintre Serviciile Secrete ale ţării. Iată care este patrimoniul PETROM, vândut, pe un preţ de batjocură, unei firme submediocre din Austria. a) PETROM are 600 de benzinării, în valoare de 600 de milioane de euro. b) Are nu mai puţin de 15.000 de km de conducte de petrol şi gaze, în valoare de 1,8 miliarde de euro. c) Două rafinării: ARPECHIM, în valoare de 1,5 miliarde de euro, şi PETROBRAZI, în valoare de 500 de milioane de euro. d) Combinatul de Îngrăşăminte DOLJCHIM, care produce 1,4 milioane de tone de îngrăşăminte pe an, combinat care valorează 600 de milioane de euro. e) Are nu mai puţin de 145 de depozite de combustibili, valorând 800 de milioane de euro. f) Are un parc de 1.580 de autocisterne, în valoare de 180 de milioane de euro. g) Mai are 1.450 de vagoane-cisternă de Cale Ferată, valorând 400 de milioane de euro. h) De asemenea, are câmpuri petroliere imense, nu numai în România, ci şi în Kazahstan, Iran şi India, cu rezerve estimate la 2 miliarde de barili, ceea ce înseamnă, dacă socotim 1 baril la 30 de euro, valoarea fabuloasă de 60 de miliarde de euro. Numai în Kazahstan, PETROM are, în concesiune, o suprafaţă de 80.000 de km pătraţi, aproape cât întreaga suprafaţă a Austriei ca ţară, de 83.000 de km pătraţi. i) PETROM are numerar, în cont, suma de 160 de milioane de euro. j) PETROM mai are creanţe (adică sume de recuperat), în special de la LUKOIL şi RAFO Oneşti în valoare de 300 de milioane de euro.

Acesta este, în linii mari, uriaşul patrimoniu al PETROM. Adăugaţi, la toate astea, numărul de 58.000 de salariaţi, care contrastează, flagrant, cu numărul de 6.000 de salariaţi ai OMV. După câte ştim noi, avem de-a face cu primul caz în care o companie obscură înghite o companie de 10 ori mai mare. În natură, o asemenea anomalie e imposibilă. Guvernul Năstase minte că austriecii de la OMV vor face investiţii majore, dar se preface a uita că investiţiile au fost făcute, deja, de Statul Român, în anul 2003 şi în primul semestru al anului 2004 fiind alocate, pentru modernizare, nu mai puţin de 500 de milioane de euro. Nu trebuie ignorat faptul că procesul de modernizare dă roade, PETROM-ul producând benzină şi motorină la standardele Euro 3. Mai notăm că PETROM extrage 220.000 de barili în 24 de ore, ceea ce înseamnă o producţie de 75 de milioane de euro zilnic. Contribuţia PETROM la Bugetul de Stat era, până la privatizare, de 1,3 miliarde de euro pe an, ceea ce reprezenta nu mai puţin de 13,7 la sută din Produsul Intern Brut, prin urmare avem de-a face cu cel mai mare contribuabil la Bugetul de Stat. Şi nici datorii externe certe nu are, fiindcă Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare va primi acţiuni. Toată această bogăţie fabuloasă a fost vândută cu 210 milioane de euro, existând speranţa că această sumă va ajunge undeva, pe la 669 de milioane de euro, adică 7 la sută din valoarea PETROM. Totul e o escrocherie diabolică, de la început până la sfârşit. Suma vehiculată ca majorare de capital – 750 de milioane de euro – va intra în conturile PETROM-ului, devenit austriac, şi va fi folosită tot de grupul OMV, pentru aşa-zise investiţii, supraevaluate de câteva ori, în echipamente (care sunt neperformante, aduse ca fier vechi, dar cu preţuri astronomice). Şi acum, partea ascunsă şi senzaţională a tranzacţiei: a) Comisioanele vor fi livrate între cele două etape, adică între preluarea a 33,34 la sută din acţiuni şi majorarea de capital, până la 51 la sută. Principalii beneficiari vor fi doi membri foarte importanţi ai Guvernului, dintre care unul va primi 400 de milioane de euro, iar celălalt 300 de milioane de euro. b) Vânzarea celor 25 la sută din acţiunile ROMPETROL se va face mascat, către o societate-fantomă, sau ,,cutie poştală“, dintr-un paradis fiscal, rămânând tot în posesia OMV. Astfel, se va crea un monopol aproape total asupra producerii şi distribuţiei produselor petroliere din România, grupurile OMV şi ROMPETROL (asociate tacit) vor deţine o cotă de piaţă de 80 la sută şi vor impune preţurile după bunul lor plac. Deşi legislaţia românească interzice formarea monopolurilor, celor două grupuri nu li se va întâmpla nimic. Aşa se explică şi graba suspectă cu care Theodor Stolojan a lăudat privatizarea PETROM, având în vedere că patronul ROMPETROL nu e altul decât Dinu Patriciu, vicepreşedinte şi sponsor al P.N.L. Şi aşa se mai explică şi refuzul încăpăţânat al P.N.L. de a susţine Moţiunea «Mafia petrolului», introdusă de P.R.M. în Camera Deputaţilor. c) În circa 1 an, grupul ROMPETROL va prelua, pe nimic, partea de petrochimie a PETROM, respectiv combinatele ARPECHIM şi DOLJCHIM. Acum pricepem de ce Guvernul Năstase a emis acea Ordonanţă de Urgenţă, prin care PETROMIDIA a fost iertată de 603 milioane de dolari datorii la Stat, sfidând chiar atitudinea Departamentului Securităţii Naţionale din cadrul Administraţiei Prezidenţiale.

Concluzii:
- Prin pierderea PETROM-ului, România poate intra, în 2005, în incapacitate de plată, prin urmare nu va mai putea plăti pensiile şi salariile şi nici să ramburseze creditele externe.

- Vânzarea, pe un preţ de batjocură, a PETROM, care este un obiectiv strategic pe componenta Siguranţei Naţionale, prejudiciază grav interesele vitale ale României, aici fiind vorba de «subminarea economiei naţionale», faptă prevăzută de art. 165 Cod Penal şi sancţionată, în forma ei agravantă, cu 25 de ani de puşcărie. De aceea, împotriva primului-ministru Adrian Năstase şi a celorlalţi membri ai Guvernului, implicaţi direct în această veritabilă crimă, trebuie începută urmărirea penală. Totodată, Preşedinţia Republicii şi Parlamentul trebuie să oprească, imediat, preluarea a 51 la sută din PETROM de către marii escroci internaţionali de la OMV. Partidul România Mare constată că actuala Putere a declanşat un veritabil război de exterminare împotriva Poporului Român, cu complicitatea tacită şi, uneori, chiar explicită, a Alianţei P.N.L.-P.D. Dacă cineva mai avea vreo îndoială cu privire la întrepătrunderea şi colaborarea strânsă a structurilor mafiote din toate aceste partide, acum are ocazia să se convingă. Pe fondul cataclismului produs prin vânzarea PETROM, populaţia are prilejul, în sfârşit, să constate că numai Partidul România Mare îi vrea binele şi se luptă pentru apărarea Interesului Naţional. Alegerile de la 28 noiembrie reprezintă ultima şansă de a împiedica dispariţia României ca stat. Iar dacă şi aceste alegeri vor fi furate, se anunţă tulburări sociale de o amploare excepţională“⁵.

Deputatul P.R.M. de Dâmboviţa, conf. dr. ing. Marian Ionescu, îi venea în sprijin şi arăta că privatizarea P.S.D.-istă a PETROM s-a făcut cu încălcarea flagrantă a articolelor 135 (alin. 2b) şi 136 (alin. 2, 3, 4) din Constituţie, constituind un grav pericol pentru securitatea naţională a României: „Mirajul privatizării PETROM l-a atras şi pe Theodor Stolojan, chiar înainte de a deveni membru al P.N.L. (acesta se ocupa cu eficientizarea consorţiului TOFAN GRUP, pe care a reuşit să îl aşeze pe un tobogan abrupt, atunci când la guvernare era coaliţia P.N.Ţ.C.D.-P.N.L.-P.D.-U.D.M.R.), iniţiativa sa fiind o inginerie financiară prin care a urmărit cumpărarea PETROM fără lichidităţi, adică pe nimic, iar contravaloarea urmând a fi achitată într-un timp nedefinit, din profitul societăţii. Aceste argumente sunt acoperite de un alt cadou făcut de Guvernul P.S.D.-U.D.M.R. liberalului Dinu Patriciu, de anulare a datoriei de circa 604.000.000 de dolari a PETRO Midia S.A. către bugetul centralizat al statului, ceea ce constituie, în opinia noastră, un atentat grav asupra siguranţei naţionale, documente probatorii fiind prezentate în revista România Mare. Autosesizarea, începută de ochii lumii, de către P.N.A., s-a încheiat relativ repede, în lipsă totală de transparenţă, fără să se comunice nici măcar Administraţiei Prezidenţiale (care elaborase în acest sens un Memorandum prin Departamentul Securităţii Naţionale)“⁶.

Deci, când este vorba de apărarea intereselor oculte ale clicocraţiei cleptocrate (în fond, o sintagmă pleonastică) – formată din reprezentanţii tuturor partidelor rotite la Putere şi, îndeosebi, ai grupurilor de presiune aflate în spatele acestora –, nu are succes nici acţiunea de contracarare întreprinsă de către Şeful Statului, nici aceea făcută de P.N.A., nici a altora. Trebuie să spun că, din păcate, toate predicţii enunţate s-au adeverit, mai puţin aceea privind tulburările sociale anunţate; probabil, din cauza stării de lehamite şi a virusului halucinogen induse prin televiziune şi prin presa mercenară. Dar, poate, din primăvara lui 2007, odată cu comemorarea Centenarului Răscoalei din 1907, se va schimba situaţia de abandon, de lipsă de rezistenţă în faţa jafului naţional practicat de clicocraţiapostdecembristă, iar aceasta va fi lichidată.

Ignorarea presei şi a opiniei publice: expresie a dictaturii

Premierul Adrian Năstase îşi exhibase, în 2003, ştiinţa politică în fraza subliniată de mine, mai sus, dar, dintre toate firmele mari şi serioase americane, ruseşti şi europene, el a ales, după un an, una de mâna a şaptea, OMV. Corupţia este evidentă, căci de incapacitate politică şi managerială nu mai poate fi vorba: însuşi premierul Năstase relevase importanţa politică a celui care „stăpâneşte PETROM“. Deşi, în timpul pertractărilor pentru privatizare, din vara anului 2003, Elena Pîrvu semnalase că „retragerea puternicelor firme americane lasă loc speculaţiilor“⁷. Numai atât?! Dar Serviciile Secrete ce preocupări aveau?! Tot speculative sau mai concrete, ţinând de praxiologie?!

Descrierea escrocheriilor legate de această privatizare face un arc peste timp, care leagă corupţia introdusă de cuplul Marc Rich-Petre Roman-Theodor Stolojan et comp. de corupţia guvernului Năstase, cu intermediatorii de rigoare. Astfel, se ştie că Dinu Patriciu, prin firma sa PETROMidia International, a fost în legături de afaceri cu escrocul-spion Marc Rich. Acum, ca patron al firmei ROMPETROL, Dinu Patriciu va fi unul dintre beneficiarii escrocheriei reprezentate de „privatizarea“ firmei uriaşe PETROM prin înghiţirea ei de către minuscula OMV, cu influenţe benefice inclusiv pentru P.N.L.! Recent, chiar ziarul Adevărul a reamintit legătura Patriciu-Rich!

Şi iată cum, în vara anului 2004, asistam la încercarea aducerii lui Petre Roman „în cărţi“, iar a preşedintelui P.N.L., Theodor Stolojan, la preşedinţia ţării sau măcar pe postul de premier, pe care l-a mai ocupat după demiterea lui Petre Roman, în septembrie 1991, cu rezultatele cunoscute, dar uitate de o mare parte a românilor: accentuarea şi continuarea dezastrului postdecembrist al României. Iar românii au uitat cine le-a făcut-o, fiindcă au fost şi sunt îndobitociţi de foamete, de boli, de spaima de a fi alungaţi din locuinţe de către RADET, de spaima zilei de mâine şi de „spaima cotidiană: creşterea preţurilor“⁸. Şi, culmea, între timp, preşedintele Traian Băsescu a analizat, în C.S.A.T., privatizarea frauduloasă a PETROM, dar, simultan, îl scoate pe Theodor Stolojan-Scrâşnet din cavoul politicii şi îl relansează în politică, după ce i-a fost consilier. Ca atare, toată manevra cu C.S.A.T. este de ochii lumii.

Legat de domeniul petrolier este şi cel al gazului metan. Aici, escrocheria rezidă în „privatizarea“ companiilor Distrigaz Nord şi Sud prin vânzarea lor unor întreprinderi… de stat străine. Ca şi în cazul altor privatizări, se înlocuieşte monopolul statului român cu monopolul altor state (Franţa, Germania). Dar analiza „privatizării“ DISTRIGAZ o vom face data viitoare.

Trădarea naţională comisă prin privatizarea PETROM

Să aprofundăm, însă, trădarea naţională a guvernanţilor şi a clicocraţiei comisă prin privatizarea întreprinderii strategice PETROM (precum fusese şi privatizarea altora: I.M.G.B., AUTOMATICA, DISTRIGAZ, SIDEX-Galaţi etc., sau cum va urma privatizarea unor bănci ca B.C.R., C.E.C.).

Elocvent este faptul că Partidul Naţional Liberal, care susţine lozincile „statului minimal“ şi „terapiei de şoc“, este şi un loc de concentrare a corupţiei, deoarece, după cum demonstrează J. E. Stiglitz, politica „terapiei de şoc“ este sinonimă cu corupţia⁹. Or, este cunoscut că mulţi dintre marii „rechini“ ai societăţii postdecembriste sunt dintre liberali¹⁰; adică, deşi P.N.L. nu a fost la guvernare decât patru ani, liderii liberali au reuşit, totuşi, să strângă averi incomensurabile în cei 17 ani de când ne aflăm sub ocupaţia Tranziţiei [reamintesc, articolul a fost publicat în decembrie 2006]. Dar, evident, corupţia nu a fost numai apanajul liberalilor, ci „blazonul“ tuturor care se puteau înfrupta din „privatizare“. Chiar dacă lozinca „terapiei de şoc“ era agitată îndeosebi de liberali – amintiţi-vă de ridicola întrebare-comparaţie a lui Dinu Patriciu, Viorel Cataramă et ejusdem farinae prin care îşi exprimau dilema lor de politică pragmatică pentru a convinge lumea de valenţele umaniste ale „terapiei de şoc“: „Trebuie să tăiem coada câinelui dintr-o dată sau treptat“?! –, ea era acceptată şi aplicată şi de alte partide. Căci esenţial era ca reglementările noi să fie mascate într-un limbaj social-democrat, pentru adormirea vigilenţei critice a cetăţenilor, pentru a-i face să creadă că guvernanţii lucrează în folosul lor, iar, la adăpostul vidului legislativ existent iniţial şi al haosului legislativ creat, ulterior, deliberat, să devalizeze economia naţională – acordând ajutoare sociale pentru „cerşetorii sociali“, spre a evita izbucnirea unor explozii sociale şi a demonstra Europei „stabilitatea politică şi economică“ dată de pretinsa „economie funcţională de piaţă“.

Accelerarea „privatizării“ prin aceeaşi subevaluare criminală a patrimoniului naţional a devenit, deja, în conştiinţa politică folclorică, sinonimă cu jaful „legal“, purtând ştampila Fondului Proprietăţii de Stat (F.P.S.), rebotezat între timp, ca să i se piardă urma jafului. Acest jaf legal confirmă teza lui J. E. Stiglitz că privatizarea rapidă, aşa cum s-a făcut în Rusia şi în ţările Europei de Est, este echivalentă cu furtul¹¹.

Escrocheria cu privatizarea marii firme PETROM prin înghiţirea ei de către obscura firmă OMV va contribui la degradarea vertiginoasă a economiei ţării, deoarece PETROM este o întreprindere strategică pentru securitatea naţională a României – securitate care va fi grav subminată prin respectiva „privatizare“. Monopolul străin asupra petrolului şi derivatelor sale va dicta politica României, cum anticipase chiar premierul Adrian Năstase, relevând, cu suficienţă, strălucitul său raţionament, pus inclusiv ca motto, dar care trebuie repetat mereu, poate va ţine cont de el, acum, chiar premierul-înlocuitor şi preşedintele Traian Băsescu. Cu alte cuvinte, Austria va dicta politica de monopol a preţurilor petrolului şi, implicit, a energiei electrice şi termice din România, energie de care depinde supravieţuirea românilor. Dar, în mod dubios, Adrian Năstase şi-a uitat panseul, la care ţinea atât de mult, chiar înainte de „privatizarea“ PETROM. Astfel că, în cadrul politicii mincinoase oficiale, combinate cu politica „mafiei financiar-bancare“ pe care tot ex-premierul Adrian Năstase o acuzase, din senin, în scop electoral, în vara lui 2004, escrocheria înstrăinării întreprinderii PETROM va constitui un alt „argument“ pentru a se explica devalorizarea, în continuare, a leului ş, implicit, deteriorarea „obiectivă“ a calităţii vieţii. Dar, totodată, trebuie să constituie un major cap de acuzare a lui Adrian Năstase într-un proces penal veritabil de subminare a economiei naţionale şi nu într-unul ridicol, pentru mită şi termopane.

România devenită chilipir

În timpul campaniei electorale din vara anului 2004, premierul Adrian Năstase, aflat „pe cai mari“, a făcut referiri acuzatoare, dar la modul general, fără să dea nume, la mafia „financiar-bancară“, precum şi la faptul că preşedintele P.N.L., Theodor Stolojan este o marionetă a lui Traian Băsescu etc., etc. Stolojan-Scrâşnet a fost dat jos de la preşedinţia P.N.L., a fost dat afară din P.N.L., iar acum se face mare agitaţie pentru reînscăunarea lui la şefia P.N.L. – evident, ca urmare a manevrelor lui Traian Băsescu. Acesta, imediat ce a ajuns, din întâmplare, la preşedinţia ţării, i-a cântat lui Adrian Năstase poezia: „Adriene, nici nu ştii, cât de mic începi să fii!“ Acum, Adrian Năstase este băgat, realmente, într-un mare clinci, iar preşedintele-recitator are ocazia să releve escrocheria privatizării PETROM, dacă vrea ca naţiunea să-i fie recunoscătoare. Oricum guvernul Năstase este vinovat de vânzarea, pe nimic, a uriaşei averi naţionale deţinute de PETROM. Cum, însă, între timp, s-a văzut că escrocheria OMV-PETROM are iţe încâlcite în afara ţării, este posibil ca şi preşedintele Traian Băsescu să se încurce în ele. Deja şi-a găsit apărători: un purtător de cuvânt al partidului-traseist P.C. a pretins că nu mai poate fi modificat contractul cu OMV, fiindcă „s-ar speria investitorii străini“ (sic). Numai că a devenit tot mai evident că, în derularea acestui contract, s-a consumat o veritabilă conspiraţie contra României. Ea devine mai explicabilă dacă ne amintim o idee scăpată, probabil fără voia autorului, de publicaţia Jane’s Foreign Report: „Liderii români, conştienţi de faptul că nu au alternativă, vor grăbi privatizarea, iar la Bucureşti se vor găsi adevărate chilipiruri“¹². Fireşte, expresia „la Bucureşti“ indică România, iar prin „chilipiruri“ se subînţelegeau întreprinderi din toată ţara, ca AUTOMATICA, ROMCIM, I.M.G.B., COMTIM, SIDERCA, PETROTUB, SEVERNAV, SIDERMET, TEPRO etc., cărora aveau să le urmeze alte întreprinderi valoroase, ca SIDEX, ALROM, ALPROM, PETROM sau zone ca Sovata, Roşia Montană etc., etc.

Or, inclusiv din cele relevate sau reamintite mai sus, se vede cine era „mâna invizibilă“ care grăbea privatizarea: Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială etc. Faptul că, de exemplu, F.M.I. îşi dictează, peste tot, politica într-un veritabil stil colonial îl subliniază, permanent, în cartea sa, Joseph E. Stiglitz: „Mult prea adesea Fondul a tratat ţările în curs de dezvoltare cu aerul unui stăpânitor colonialist“. (…) „Asemenea condiţii erau considerate un amestec al noii puteri colonialiste în treburile sale interne“¹³. F.M.I.-ului i se adaugă, acum, dictatul firmei OMV, pe care unii nătărăi o apără ca pe un „investitor strategic“, deşi, se pare, este doar un paravan pentru derularea altor malversaţiuni contra României.

Anularea contractului de privatizare a PETROM prin OMV şi renaţionalizareapatrimoniului acaparat fraudulos de către OMV va fi dovada că preşedintele României apără interesele naţionale şi este demn de postul pe care-l ocupă! Va fi, oare, în stare?! Eu cred că nu, căci slugărnicia endemică indusă conducătorilor postdecembrişti are tocmai acest rol: transformarea României, sub pretextul „privatizării“, într-un chilipir, într-o neocolonie la cheremul companiilor transnaţionale.

1 Decembrie 2006

ADDENDA

Să ne amintim că, spre sfârşitul anului 2006 şi începutul anului 2007, începuse un mare scandal în presă pe tema contractului de privatizare a S.N. PETROM şi se cerea, în presă, desecretizarea respectivului contract. D-l preşedinte Traian Băsescu a promis că îl va desecretiza, dar nu a făcut-o. Între timp, s-au adeverit prognozele făcute în urmă cu patru ani. Jocul de scenă dintre partidele politice, subsumate conceptului politologiccleptocraţia postdecembristă – joc eminamente demagogic, pe care l-am descris în articolul „Aţi votat cleptocraţia? Aţi rămas cu sărăcia!“¹⁴, când îmi făceam campanie electorală pentru a candida la Senat, din partea P.R.M., în Colegiul electoral nr. 2 din Judeţul Ialomiţa – a continuat pentru păcălirea românilor.

Scandalul recent cu scumpirea benzinei a iterat acuzele reciproce dintre preşedintele Traian Băsescu şi ex-premierul Adrian Năstase privind vinovăţia privatizării frauduloase a S.N. PETROM: d-l preşedintele Traian Băsescu aruncă vinovăţia în cârca ex-premierului Adrian Năstase, iar acesta pretinde că „preşedintele Traian Băsescu minte“ şi vina i-ar aparţine exclusiv acestuia, deoarece preşedintele Traian Băsescu negociase, în prealabil, în cadrul programului PSAL, privatizarea S.N. PETROM, alături de alte mari întreprinderi importante. Dar ex-premierul Adrian Năstase exagerează contribuţia d-lui Traian Băsescu şi minimalizează propria vină a guvernului său¹⁵ şi a Parlamentului din mandatul 2001-2004, care au votat legile de privatizare a S.N. PETROM. Astfel, prin Decretul nr. 1034/2 dec. 2004, preşedintele Ion Iliescu a promulgat Legea nr. 555/2dec. 2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului „Petrom“-S.A. Bucureşti, publicată în M.O. nr. 1148/6 dec. 2004. Legea e semnată de Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului. Anterior, prin premierul Adrian Năstase şi alţi trei miniştri şi un secretar de stat din guvern semnaseră Hotărârea de Guvern nr. 924/14 august 2003 privind aprobarea Strategiei de privatizare şi suplimentarea serviciilor de consultanţă pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului “Petrom”-S.A. Bucureşti.

Aşadar, preşedintele Traian Băsescu iniţiase, prin 1999-2000, privatizarea S.N. PETROM, dar Parlamentul ticăloşit, dominat de P.S.D. „aliat cu inamicul de până mai ieri, U.D.M.R.“, şi Guvernul şi mai ticăloşit – format tot din P.S.D. şi U.D.M.R. – din mandatul 2001-2004 au înstrăinat, efectiv, această unitate strategică a României, subminând grav securitatea energetică a ţării şi, în final, securitatea naţională.

Asupra acestui fapt deosebit de periculos pentru viitorul României voi reveni, pentru că actualii politicieni – din tot spectrul politic – trec sub tăcere vinovăţia lor atât individuală, cât şi colectivă pentru crahul în care au adus, acum, ţara: falimentul efectiv, al României a fost înlocuit cu falimentul viitor, implacabil, generat de îndatorarea ţării, prin F.M.I., pentru mai multe generaţii. Adică s-a ajuns, efectiv, la falimentul Argentinei¹⁶, din 2002, pe care, la fel, în ceea ce priveşte România, îl anticipasem¹⁷ în unele articole din acel timp, dar faliment care a fost substituit, practic, prin vânzarea ţării către F.M.I. – acelaşi F.M.I. care, între timp, a băgat în faliment ţări ca Argentina, Ecuador, Panama, Tailanda ş.a.!

10 februarie 2011

N O T E

1) Adevărul, nr. 3903, 14 ian. 2003, p. 1; vezi şi Vasile I. Zărnescu, „Formele genocidului – Factura RADET“, în Atac la persoană, nr. 4(271), 3 febr. 2003, pag. 9.

2) Escu, „Midia Năvodari – o fraudă mondială?“, în Totuşi, iubirea, nr. 80/11, 26 mart.-2 apr. 1992, pag. 14. Cf. şi Hotărârea nr. 1.263 din 8 decembrie 1990 privind aprobarea unor măsuri legate de cooperarea dintre firma “Marc Rich” Elveţia şi Societatea comercială PETROMIDIA-S.A. România, semnată de Petre Roman, în Monitorul Oficial, nr. 143/13 dec. 1990.

3) Daniel Oanţă, „Cui dăm petrolul şi banii ţării?“, în Adevărul, nr. 4113, 18 septembrie 2003, pag. 1.

4) ٭٭٭, „Independenţa României mai e reprezentată doar de PETROM şi B.C.R.“, înRomânia Mare, nr. 674, 13 iunie 2003, pag. 20.

5) Dr. Corneliu Vadim Tudor, „Raport despre starea Naţiunii“, în România Mare, nr. 734, 6 aug. 2004, pag. 12-13.

6) Conf. dr. ing. Marian Ionescu, „Privatizarea pesedistă a PETROM / Privatizarea Mileniului III încalcă Constituţia“, în România Mare, nr. 736, 20 aug. 2004, pag. 16. Vezi şi: ***, „În vânzarea scandaloasă a PETROM / Mafia P.S.D. s-a înţeles, de minune, cu mafia P.N.L.“, în Tricolorul, nr. 115, 10 aug. 2004; F. G., „Astăzi PETROM intră în proprietatea OMV“, în Curierul Naţional, nr. 4077, 23 iulie 2004; Florenţa Ghiţă, „Austriecii au dat lovitura / Pentru 669 de milioane de euro PETROM a intrat în proprietatea OMV“, în Curierul Naţional, nr. 4078, 24 iulie 2004; ٭٭٭ „Vadim Tudor crede ca PETROM a fost vândut «pe un preţ de batjocură»“, în Curierul Naţional, nr. 4080, 27 iulie 2004; Bogdan Păpădie, „Mafia rusă îşi întinde tentaculele în România“, înTricolorul, nr. 115, 10 aug. 2004; Lidia Truică, Mihaela Balea, „Contracte privilegiate la PETROM / Un grup de firme de foraj petrolier acuză S.N.P. că dă fără licitaţie contracte de mii de miliarde unei firme a salariaţilor“, în Evenimentul zilei, 24 aug. 2004, ed. online.

7) Elena Pîrvu, „În privatizarea PETROM / Retragerea puternicelor firme americane lasă loc speculaţiilor“, în Adevărul economic, nr. 48(606), 3-9 decembrie 2003, pag. 9.

8) Dr. Teodor Brateş, „Spaima cotidiană: scumpirile“, în Azi, nr. 2739, 7 ian. 2002, pag. 5. Vezi şi: ***, „Noi şi insuportabile explozii ale preţurilor!“, în Tricolorul, nr. 108, 2 aug. 2004.

9) Joseph E. Stiglitz, GLOBALIZAREA Speranţe şi deziluzii, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 11, 223-226, 249-250; 254-255; 259-260; 283; 289-290.

10) Gabriela Ştefan, „Implicat într-o privatizare dubioasă pe vremea când era senator / Omul de afaceri Viorel Cataramă are dosar penal pentru înşelăciune, fals, uz de fals şi abuz în serviciu contra intereselor publice”, în Adevărul, nr. 4433, 2 oct. 2004, pag. 2. Vezi şi: Alin Bogdan, „Lupte grele în P.N.L. pentru scoaterea lui Cataramă de pe listele parlamentare“, în Adevărul, nr. 4386, 9 august 2004, pag. 2; Ştefan Bucur, Virgil Ionescu, „Doctrina liberală: benzină la preţuri occidentale, dar salarii la standarde româneşti, înAtac, nr. 124, 30 sept. 2004, pag. 1 şi 4.

11) Joseph E. Stiglitz, op. cit., pag. 247-248.

12) Vezi Cotidianul, nr. 2428, 9 aug. 2000, pag. 4.

13) Joseph E. Stiglitz, op. cit., passim, îndeosebi paginile 65, 79, 88, 124.

14) Vasile Zărnescu, „Aţi votat cleptocraţia? Aţi rămas cu sărăcia!“, în Justiţiarul, 30 Noiembrie 2009.

15) *** „Adrian Nastase acuza: Traian Basescu a semnat privatizarea PETROM si a sistemului bancar din Romania“, pe http://www.tv-net.ro/Stiri-Adrian-Nastase-acuza-Traian-Basescu-a-semnat-privatizarea-PETROM-si-a-sistemului-bancar-din-Romania+12694. Vezi şi: Madalina Ionescu „Traian Basescu nu-si recunoaste semnatura pe privatizarea Petrom“, ziare.com, 14 iulie 2008, pehttp://www.ziare.com/stiri/ancheta/traian-basescu-nu-si-recunoaste-semnatura-pe-privatizarea-petrom-357141; *** «Nastase: ‘E inadmisibil ca Basescu sa critice privatizarea Petrom, care a fost un succes’», pe 9AM, 9 Decembrie 2006, pehttp://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/49839/Nastase-E-inadmisibil-ca-Basescu-sa-critice-privatizarea-Petrom-care-a-fost-un-succes.html; *** „Vosganian nu vede cu ochi buni contractul de privatizare Petrom“, ziare.com, 19 iunie 2008, pehttp://www.ziare.com/varujan-vosganian/ministrul-finantelor/vosganian-nu-vede-cu-ochi-buni-contractul-de-privatizare-petrom-336068; *** „SRI: privatizarea Petrom a fost subevaluata“, ziare.com, 24 Ianuarie 2008, pe http://www.ziare.com/stiri/ancheta/sri-privatizarea-petrom-a-fost-subevaluata-222657.

16) Carlos Gabetta, „Naufragiul «Modelului F.M.I.» / Criză totală în Argentina“, în Le Monde Diplomatique, ianuarie 2002, pag. 3; publicat şi de: Curierul naţional, nr. 3297, 5-6 ianuarie 2002, pag. 8; România Mare, nr. 600, 11 ianuarie 2002, pag. 16.

17) Vasile I. Zărnescu, „Maghiarismul – sorgintea fascismului (1)“, în Lupta, nr. 1-4/2002, pag. 1-4, republicat pe http://ro.altermedia.info/minoritati/maghiarismul-%E2%80%93-sorgintea-fascismului-1_19268.html. Vezi şi Vasile I. Zărnescu, „Insecuritatea Securităţii Naţionale (12)“, pe AlterMedia, 12 ianuarie 2010,http://ro.altermedia.info/general/insecuritatea-securitatii-nationale-12_17884.html . Sursa http://ro.altermedia.info/general/omv-inamicul-numarul-1-al-romaniei_22226.html

December 3rd, 2008 · Comentati (7 Comentarii)

UDMR-istul Peter Eckstein Kovacs nu a mai reusit sa obtina un nou mandat de senator la alegerile de pe 30 noiembrie. Dupa ce a fost devansat in colegiul sau de Serban Radulescu de la PDL, fostul sef al Comisiei Juridice din Senat a pierdut si la redistribuire, in favoarea unui UDMR-ist din alt colegiu, la o diferenta de doar… 30 de voturi!

Eckstein Kovacs, care urmarea sa obtina al cincilea mandat consecutiv de parlamentar, a facut o contestatie pentru renumararea voturilor albe si a celor nule, insa Biroul Electoral Judetean si-a declinat competenta catre Biroul Electoral Central.

Ramanerea “pe dinafara” a lui Eckstein Kovacs este o lovitura puternica pentru “comunitatea gay”, intrucat fostul senator era “varful de lance” al lobby-ului politic al homosexualilor din Romania. Politicianul UDMR si-a indreptat in repetate randuri simpatia si atentia catre “minoritatile sexuale” iar in octombrie a fost ales “omului anului” la “Gala premiilor gay” desfasurata la Cluj-Napoca.

La inceputul vacantei parlamentare de vara, Eckstein Kovacs a depus, ca unic initiator, un proiect de lege privind parteneriatele civile, proiect care tinteste in mod expres homosexualii.

Despre acest proiect de lege, semnificatiile sale reale si implicatiile asupra familiei traditionale vom scrie, pe larg, ulterior.

Inainte de alegeri, Eckstein Kovacs a fost inclus pe “lista neagra” (candidati care nu intrunesc conditiile morale pentru a obtine un nou mandat) in Ghidul Electoral emis de catre Alianta Familiilor din România (AFR), organizatie civica dedicata valorilor familiei traditionale. Motivatia oferita de AFR a fost tocmai activitatea fostului senator in sprijinul agendei homosexualilor radicali.

Cu doar câteva zile inainte de alegeri, redactorii portalului de stiri NapocaNews l-au surpins pe politician participand la un eveniment de propaganda al firavei extreme stangi romanesti (asa-zisii “anarhisti”, aliati traditionali ai “minoritatilor sexuale”), la Cluj-Napoca.

Salarii fabuloase de 43000 euro !

2013-04-25T09:23:00.011+03:00

Capcana veniturilor medii

Venitul mediu este întotdeauna mai mare decit Venitul Minim, asa că Venitul Mediu nu are legătură cu realitatea Nivelului de trai .

Hai să vedem niște cifre statistice: - numarul de pensionari din România - 4,7 milioane de persoane; - pensia medie lunară: 2.759 lei; - numărul de angajați care plătesc CAS: 6 milioane de persoane; - venitul mediu brut lunar (la care se aplică 25% CAS): 9.200 lei. Și acum să facem corelațiile necesare. Cât CAS încasează lunar statul român? Simplu. 6.000.000 x 9.200 x 25% = 13,8 miliarde lei. Cât plătește lunar statul român, pentru pensiile românilor? 4.700.000 x 2.759 = 12,967 miliarde lei Hopa, deja am demontat o minciună. Bugetul de pensii nu este în deficit, ci are un excedent lunar de un miliard de lei. Hai să vedem cu cât ar crește pensia medie, dacă acest excedent ar fi folosit la mărirea pensiilor. 1.000.000.000 ÷ 4.700.000 = 212,7 lei Deci, statul român nu trebuia să taxeze pensionarii cu 10% CASS, pentru că avea suficiente resurse. Mai mult, statul putea să crească pensiile cu 212,7 lei începând cu întâi ianuarie. Adică cu 7,7%. Acum să trecem la pensiile magistraților. Cât este suma totală lunară pe care o plătește statul român pensionarilor magistrați? 5.624 × 25.214 = 141 milioane lei brut. Din această sumă trebuie scăzut impozitul de 10%, pentru ce depășește 3.000 de lei. Aproximativ 12,5 milioane lei. Asta înseamnă că magistrații primesc, în sumă totală, în jur de 128,5 milioane lei. Hai să presupunem că tăiem total pensiile magistraților. Nu le mai dăm nimic. Și redistribuim acești bani la ceilalți pensionari. Cât ar fi creșterea? 128.000.000 ÷ 4.700.000 = 27,34 lei. Da. Atât ar însemna impactul total al pensiilor magistraților asupra pensiilor normale din România. Tocmai de aceea cred că suntem manipulați la modul ordinar. Statul fură lunar din banii pensionarilor un MILIARD de lei. 12 MILIARDE anual. Și îi asmute pe pensionarii obișnuiți împotriva pensionarilor magistrați. Că pensiile magistraților sunt foarte mari comparativ cu pensia normală din România, este adevărat. Dar moartea caprei vecinului nu rezolvă problema. Iar PROBLEMA este furtul ordinar făcut de statul român. Doar un MILIARD lunar din fondul de pensii. Mai niște MILIARDE la investiții plus niște MILIARDE pentru "fier vechi" numit pompos armament și avem în fața noastră un tablou apocaliptic. Și dacă adăugăm cele 4 MILIARDE anual cu care ajutăm Ucraina și Moldova, încheiem. Dacă în România, Bolojan, Nicușor Dan și restul clasei politice ar fura doar jumătate din cât fură acum, pensia medie normală s-ar putea dubla la 5.500 de lei lunar. Fără să umblăm la pensiile magistraților. Dacă nu am cumpăra "fier vechi" și nu am ajuta Ucraina, pensia medie în România ar putea ajunge la 7.500 de lei. Nu-i așa că sună mai bine, decât o creștere cu 27,34 lei, dacă am anula pensiile magistraților? Text preluat de la Sorin Simion Meici

Majorarea trebuie făcută cu Suma Fixă,

care să acopere

”COȘUL MINIM DE CONSUM” la cea mai mică pensie .

Deci, dacă pensia Min este 1000 lei și Coșul Minim de Consum este 3200 lei,

majorarea toturor Pensiilor trebuie făcută cu 2200 Lei .

Deci, cu cîi diferența dintre venitul Max și Min este mai mare, valoarea venitului mediu este si ea mai mare, așa că Valoarea medie este un parametru care îi duce în eroare pe oamenii amărîți/ săraci .

Să facem un calcul de exeplu, salariul min = 1000 lei, iar salariul Max este 25.000 lei , deci salariul mediu ar fi (25000+1000) : 2 = 13000 lei .

Să luăm un exemplu aberat cum că parlamentarii si-au dat o compensatie de criză de aprox 4000 lei plus majorarea veniturilot cu circa 2000 lei tot de criză, adică la calculul anterior, mai adăugăm 6000 lei, adică 31000 + 1000 lei = 32.000 lei, la care facem media = 16.000 lei, adică teoretic a crescut nivelul de trai, dar Talpa Țării nu a văzut NIMIC .

Pentru a analiza potențialele efecte pe termen lung asupra venitului pe cap de locuitor, analiștii Euler Hermes au acordat atenție sporită riscului unei „capcane cu venituri medii”. Pe baza previziunilor de creștere economică pe termen lung pre-criză și post-criză, analiștii prognozează că până în 2029, Ungaria, România și Letonia vor avea o tranziție întârziată de câțiva ani, deși prezența lor în UE va preveni intrarea în capcana veniturilor medii. Î

ntr-adevăr, România a înregistrat o creștere constantă a venitului pe cap de locuitor până în 2019. Inițial, se prognoza că România va face tranziția către grupul țărilor cu venituri medii mari cel târziu în 2026, dar criza provocată de Covid-19 întârzie în acest moment prognoza cu încă un an.

Vezi Sursa Info AICI

Sporuri "nesimţite" la Finanţe:

Un bufetier pleca acasă cu 2.400 de lei, un şofer, cu 4.200

13.413 lei net. Acesta era, înainte de reducerea cu 25% şi de tăierea stimulentelor, cel mai mare venit lunar din Ministerul de Finanţe. Un bufetier pleca acasă cu 2.370 de lei, din care aproape 1.800 erau stimulente.

Venitul net de peste 13.000 de lei aparţine unui director general de la Autoritatea de Certificare şi plată. 9.672 de lei reprezintă salariul şi 3.741 de lei stimulente, informează Money.ro. Datele apar în centralizatorul veniturilor tuturor angajaţilor din Ministerul de Finanţe pe luna aprilie, singura lună în care, la dispoziţia premierului, ministerele au afişat pe site-urile proprii veniturile angajaţilor.

În afara situaţiilor excepţionale, cel mai mic venit a fost de 1.218 lei, aferent unui post de secretar dactilograf, compus din 517 lei salariu şi 701 lei suplimente. Suplimentele erau aşadar mai mari decât salariul de bază.

Măsuri de Austeritate

-Tăierea sporurilor ridicole

-De la Stat, un singur venit, Pensie sau salar !

-Raport 1/4 intre venitul Max și Min !

-Majorarea cu sumă fixă

- Aceeași Lege pentru TOȚI - -Legea Salarizării Unitare

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

Salarii enorme pentru angajații de la Justiție și Interne

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Aceste suplimente au revenit aproape tuturor angajaţilor din minister, în multe cazuri fiind mult mai mari decât salariul de bază. Mai mult, ele au fost încasate şi pentru posturi pentru care o astfel de stimulare a performanţei este discutabilă.

In Romania se fura tot ce misca !

Mărfurile confiscate de stat dispar ca în 'Dosarele X'

Peste 16 tone de fructe şi legume, 4.000 de ouă şi 9.200 de pui de găină de o zi "s-au evaporat" imediat după confiscare

Spre exemplu, un şofer a încasat, în aprilie 2010, un venit net de 4.210 lei, din care 3.226 de lei erau doar stimulente. Un îngrijitor 2 a primit 1.979 de lei, din care doar 495 de lei a fost salariu şi restul de 1.484 de lei stimulente. Un bufetier a plecat acasă, în aceeaşi lună, cu 2.370 de lei, dintre care nu mai puţin de 1.776 de lei erau stimulente.

Salarii nesimţite de aproape 13.000 de lei, la stat. Află cine primeşte sporuri de mii de lei

Criza nu a ajuns şi la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor unde salariile sunt uriaşe. Potrivit unor documente intrate în posesia România TV, şeful de cabinet al celei care conduce instituţia de stat are un salariu de aproape 13.000 de lei.

Potrivit unui ordin semnat chiar de şeful ANRP, Dorina Danielescu, şeful său de cabinet, Paul Octav Lucian, are de salariu de aproximativ de 9.500 de lei, la care se adaugă şi sporuri în valoare de aproape 3.500 de lei. Nu este un salariu ilegal, pentru că acea plafonare a salariilor se aplică doar în cazul şefilor de companii şi agenţii de stat.

Totuşi, potrivit unor informaţii şi preşedintele ANRP ar avea un venit total care s-ar apropia de 12.000 de lei. Acea decizie privind plafonarea la maximum 4.800 de lei nu se aplică şi în cazul Agenţiei Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Vorbim de o instituţie controversată, implicată în mai multe scandaluri de corupţie. Cu doar câteva luni, fostul vicepreşedinte al acestei agenţii a fost arestat într-un dosar de trafic de influenţă şi corupţie.

Sursa

Cât câștigă unii angajați din Ministerul Justiției și Ministerul de Interne

Un articol de: B1 TV | 02 Mai 2013, 18:52

Peste 11.000 de lei. Atât câştigă într-o lună un director sau un şef de departament din Ministerului Justiţiei sau din Ministerul de Interne.

Asta chiar dacă salariul ministrului este la jumătate. Informaţiile privind salariile imense încasate de la bugetul statului apar în contextul în care Guvernul a dezvăluit recent lista salariilor mari din companiile energetice cu capital de stat.

După ce Guvernul a făcut publică lista salariilor nesimţite din companiile de stat, au ieşit la iveală noi informaţii cu privire la remuneraţiile consistente ale unor angajaţi din Justiţie şi Ministerul de Interne. Este vorba despre directori sau inspectori şefi care ajung să câştige până la 14.000 de lei, cu mult peste salariul încasat de miniştrii Radu stroe sau Robert Cazanciuc.

Şi la Ministerul de Interne un secretar general sau un şef de departament a încasat, în luna martie a anului 2013, mai bine de 11.000 de lei.

Săptămâna trecută, Guvernul a prezentat lista salariilor uriaşe din companiile de stat. În topul veniturilor nesimţite se află directorul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care încasează lunar peste 42.000 de euro.

Guvernul , ca sa nu zic Mîrlamentarii trebuie sa gandeasca un sistem de alocare bugetara catre institutii , pe baza criteriilor de performanta .
Adica , zic eu - daca nivelul evazionarii nu a scazut , anul urmator , se reduce bugetul alocat institutiilor !
Pentru ca , acum , sistemul tembel care a ramas din vremea lui Ceausescu , prevede ca , daca institutia a cheltuit banii alocati anului in curs , anul viitor , institutia v-a primi mai multi bani !
Datorita acestei mentalitați tembele , institutiile cumpara totfelul de tampenii , mai ales spre sfarsitul anului .

Link 38 Bloguri

Politici Sociale

Afaceri online

PC Computer

Locuinta - O investitie necesara

De la prietenii niștri RELIGIE

LITERATURA și CREDINTA

Economico - Sociale

Politici Fiscale , Sociale

Situatia ECONOMICO-SOCIALA

Stiinta si tehnica

Salarii FABULOASE la stat: 43.000 de euro LUNAR, pentru şefii de la Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor

Şefii de la Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor câştigă până la 188.000 de lei lunar, ceea ce înseamnă aproximativ fabuloasa sumă de 43 de mii de euro pe lună, potrivit Antena 3.
Şi nu e singura instituţie cu salarii de lux. La Comisia pentru Valori Mobiliare, salariul ajunge la 80.000 de lei pe lună, iar la Supravegherea Fondurilor de Pensii Private conturile şefilor se umflă lunar cu câte 60.000 de lei.

În tot acest timp, un medic sau un profesor primesc doar câteva sute de euro pe lună, adică circa 1.200 de lei.

Directorii companiilor din energie câştigă lunar între 4.693 lei şi 18.000 lei

Guvernul a prezentat public lista salariilor nete la nivel maxim, pentru luna martie, ale directorilor din companiile de stat din sectorul energetic, în care sunt indicate remuneraţii ce ajung până la 4.693 lei şi 18.000 lei.

Pe listă sunt prezentaţi mai mulţi directori din companiile Oil Terminal, Conpet, Romgaz, complexul energetic Hunedoara, complexul energetic Oltenia, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transelectrica şi Electrica, inclusiv filiale.

Documentul avansat de Guvern relevă că un director general primeşte un salariu net cuprins între 4.693 lei (la Conpet) şi 18.000 lei (Electrica Distribuţie Muntenia Nord), în timp ce alţi directori sunt remuneraţi lunar cu sume care ajung până la 14.306 lei (Romgaz).

Şefii de direcţie ajung la rândul lor la salarii lunare de 13.183 lei (Hidroelectrica).

Salariu net luna martie

S.C. OIL TERMINAL

Director General - 4.712 LEI
Director Tehnic - 6.381 LEI

S.C. CONPET

Director General - 4.693 lei
Director Mentenanţă - 12.608 lei

S.N.G.N. ROMGAZ

Director General - 11.018 lei
Director General Adjunct - 14.306 lei

S.C. Electrica Distribuţie Muntenia Nord

Director General - 18.000 lei
Director General Adjunct - 11.400 lei

S.C. Hidroserv Curtea de Argeş

Director Adjunct Economic - 13.922 lei
Director Adjunct Tehnic - 13.052 lei

S.C. HIDROELECTRICA

Director direcţie - 13.183

S.N. NUCLEARELECTRICA

Director General - 14.851
Directori Executivi - 9.228 lei

S.C. ELECTRICA

Director General Adjunct - 10.837 lei
Director Direcţie - 10.584

Mai multe decât atât, trei sferturi dintre ministere îşi ţin banii la secret. Doar patru din cele 18 ministere publică pe site-urile lor veniturile salariaţilor şi achiziţiile publice, la zi. În celelalte cazuri, fie aceste informatii lipsesc cu desăvarşire, fie nu sunt actualizate.

După ce situaţia a fost dezvăluită în presă, premierul Victor Ponta le-a cerut miniştirilor să publice cât mai repede listele.

Publicat

acum o zi de Iosif Buble

http://www.pesurse.ro/2013/04/23/salarii-fabuloase-la-stat-43000-de-euro-lunar-pent/

COLEGILOR MEI MÎRLAMENTARI

La muncă, derbedei, că trece anul

şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.

Făceaţi pe democraţii cei cucernici,

P... mamii voastre de nemernici.

Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine

şi-apoi convingeţi-vă că e bine.

C-aţi luat o ţară de mai mare dragul

şi i-aţi distrus averile şi steagul.

S-ajungem colonia de ocară

care-şi va cere scuze în maghiară.

A Paunescu

Tvr - O taxa Abuziva

2013-04-19T23:46:00.001+03:00

La TVR se jefuiesc banii luati abuziv de la contribuabili !

Salarii foarte mari , dar si de 97 de milioane , în fiecare lună (altii doar 61 de milioane ) ,
salarii ajustate si cu premii lunare în jur de 30 de milioane

Televiziunea Romana isi difuzează programele pe patru canale centrale: TVR1, TVR2, TVR3 si TVR Internaţional. O versiune experimentală de înaltă definiţie a TVR se difuzează pe satelit şi în Bucureşti prin DVB-T sub denumirea de TVR HD.
Pe lângă acestea mai funcţionează şi şase studiouri regionale la Bucureşti, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Iaşi, Timişoara şi Craiova.

D'ale lui Tanase
Se intentioneaza sa majoreze taxa la Tv

Cum a venit , a mai tras un TVR la Cluj cu Prostulica , ca nu era paguba prea mare , era doar un miliard , iar ca sa fie traba buna , a mai tras cateva salarii de 40.000 euro ! Si ueteasa ner-am pricopsit cu o plata de un miliard de euro , dar si cu inpmpetent la TVR !
Mă găndesc si eu !

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Că TVR1 trebuie sa prezinte permanent starea natiunii - Stiri , Actualitati si Anchete economico-sociale .......

In prezent , TVR1 , transmite la noroc ce vor , ce o fi , ca banii grasi vin

oricum , sau cum spunea cineva - la TVR merge si daca esti

mai prostanac , ca multimea , adica Poporul Roman , da banii

oricum constiincios in fiecare luna

Președinții Radioteleviziunii Române
Octavian Paler (1968 - 1970)
Vasile Musat
Teodor Marinescu
Mihail Bujor Sion
Gheorghe Nastase
Valeriu Pop
Alexandru Ionescu
Ilie Radulescu
Petre Constantin (1984 - decembrie 1989)[4][5]
Președinții Radioteleviziunii Române după 1989
Aurel Dragoș Munteanu (decembrie 1989 – ianuarie 1990)
Răzvan Theodorescu (1990 – 1992)
Directorii Televiziunii Române
Paul Everac (1992 – 1994)
Titus Popa (1994 - 1996)
Stere Gulea (1996 - 1998)
Cristian-Valeriu Hadji-Culea (1998 - 2002)
Valentin Nicolau (2002 - 2005)
Tudor Giurgiu (2005 – 2007)
Alexandru Sassu (2007 - 2010)
Alexandru Lăzescu (2010 - 12 iunie 2012)[6]
Radu Călin Cristea (interimar): 12 iunie - 3 iulie 2012[6]
Claudiu Săftoiu: 2012 - 2013
Stelian Tănase: în prezent

Societatea Română de Televiziune în prezent - Obiect de activitate
Realizarea programelor de televiziune în limba română, în limbile minorităților naționale sau în alte limbi, cu scop informativ, de divertisment, cultural, educativ.

Vedere din curtea sediului TVR

Difuzarea programelor prin stații de emisie și linii pentru transmiterea programelor, aflate în proprietate, sau prin închirierea rețelelor de telecomunicații audiovizuale, radioelectrice, inclusiv prin satelit, cablu sau alte mijloace tehnice.
Organizarea și realizarea, în studiourile proprii sau în colaborare cu alți parteneri interni sau externi, de programe de televiziune, înregistrări pe discuri, pe suport magnetic, filme artistice de televiziune, seriale de televiziune, filme documentar-științifice, necesare programelor proprii și pentru schimb cu organizații similare din țară și din străinătate sau pentru valorificare.
Desfașurarea activității de impresariat pentru propriile formații artistice, organizarea de concerte, festivaluri și spectacole cu public, precum și concursuri cu formații artistice proprii sau în colaborare cu alți artiști, inclusiv concursuri și jocuri de inteligență sau de noroc, încheierea de contracte cu artiști și impresari români sau străini, pentru emisiunile, concertele și spectacolele pe care le organizează, plătind onorarii și efectuand încasări în condițiile legii.
Realizarea de activități publicitare prin emisiunile și publicațiile proprii, pentru beneficiari din țară și din străinătate.
Organizarea activității de documentare în problemele specifice, editarea și transmiterea spre difuzare a programelor, materialelor publicitare și a altor publicații legate de activitatea de televiziune.
Realizarea de emisiuni în sprijinul procesului de formare a tineretului sub aspect instructiv-educativ, moral-religios și patriotic, în colaborare cu persoane juridice de drept public, persoane juridice de drept privat și persoane fizice.
Efectuarea activității de cercetare și proiectare, precum și de lucrări specifice tehnicii audio si video, pentru nevoile proprii sau ale altor beneficiari din țară sau din străinătate, urmărirea rezultatelor cercetării științifice și valorificarea acestora în conditiile legii, promovarea progresului tehnic și știintific în activitatea societății.
Efectuarea direct, în condițiile legii, în domeniul de activitate, de operațiuni de comerț exterior și de plăți în lei si în valută.
Organizarea coproducțiilor cu parteneri externi în domeniul unor programe radiofonice și de televiziune, și realizarea producției, prelucrării, schimbului, exportului și importului de filme ori programe pentru programele de televiziune.
Reprezentarea în relațiile cu organismele internaționale de profil la care România este parte, încheierea convențiilor și stabilirea relațiilor de colaborare cu organizațiile de radiodifuziune și de televiziune din alte țări.
Realizarea și trimiterea în străinătate, în vederea difuzării, potrivit acordurilor încheiate cu organizații similare, a programelor de televiziune și film.
Organizarea de schimburi de realizatori de emisiuni și de corespondenți cu organizații de televiziune din alte țări, oferind posibilitatea unei informări reciproce directe asupra realităților din România și din țările respective.
Păstrarea și arhivarea înregistrărilor audiovizuale și a documentelor care prezintă interes pentru patrimoniul național; perioadele de păstrare și condițiile de arhivare și de acces la înregistrările și documentele arhivate se vor stabili prin regulamentul de organizare și funcționare a SRTV, în condițiile legii.
Elaborarea și transmiterea spre difuzare de programe în limba română și în alte limbi, adresate telespectatorilor din întreaga lume, pentru a promova imaginea României și politica sa internă și externă. În acest scop, în cadrul SRTV funcționează departamente de emisiuni pentru străinătate.
Orice alte activități stabilite potrivit legii.

Realizarea programelor de televiziune în limba română, în limbile minorităților naționale sau în alte limbi, cu scop informativ, de divertisment, cultural, educativ.

Organizarea și realizarea, în studiourile proprii sau în colaborare cu alți parteneri interni sau externi, de programe de televiziune, înregistrări pe discuri, pe suport magnetic, filme artistice de televiziune, seriale de televiziune, filme documentar-științifice, necesare programelor proprii și pentru schimb cu organizații similare din țară și din străinătate sau pentru valorificare.
Desfașurarea activității de impresariat pentru propriile formații artistice, organizarea de concerte, festivaluri și spectacole cu public, precum și concursuri cu formații artistice proprii sau în colaborare cu alți artiști, inclusiv concursuri și jocuri de inteligență sau de noroc, încheierea de contracte cu artiști și impresari români sau străini, pentru emisiunile, concertele și spectacolele pe care le organizează, plătind onorarii și efectuand încasări în condițiile legii.
Realizarea de activități publicitare prin emisiunile și publicațiile proprii, pentru beneficiari din țară și din străinătate.
Organizarea activității de documentare în problemele specifice, editarea și transmiterea spre difuzare a programelor, materialelor publicitare și a altor publicații legate de activitatea de televiziune.
Realizarea de emisiuni în sprijinul procesului de formare a tineretului sub aspect instructiv-educativ, moral-religios și patriotic, în colaborare cu persoane juridice de drept public, persoane juridice de drept privat și persoane fizice.
Efectuarea activității de cercetare și proiectare, precum și de lucrări specifice tehnicii audio si video, pentru nevoile proprii sau ale altor beneficiari din țară sau din străinătate, urmărirea rezultatelor cercetării științifice și valorificarea acestora în conditiile legii, promovarea progresului tehnic și știintific în activitatea societății.
Efectuarea direct, în condițiile legii, în domeniul de activitate, de operațiuni de comerț exterior și de plăți în lei si în valută.
Organizarea coproducțiilor cu parteneri externi în domeniul unor programe radiofonice și de televiziune, și realizarea producției, prelucrării, schimbului, exportului și importului de filme ori programe pentru programele de televiziune.
Reprezentarea în relațiile cu organismele internaționale de profil la care România este parte, încheierea convențiilor și stabilirea relațiilor de colaborare cu organizațiile de radiodifuziune și de televiziune din alte țări.
Realizarea și trimiterea în străinătate, în vederea difuzării, potrivit acordurilor încheiate cu organizații similare, a programelor de televiziune și film.
Organizarea de schimburi de realizatori de emisiuni și de corespondenți cu organizații de televiziune din alte țări, oferind posibilitatea unei informări reciproce directe asupra realităților din România și din țările respective.
Păstrarea și arhivarea înregistrărilor audiovizuale și a documentelor care prezintă interes pentru patrimoniul național; perioadele de păstrare și condițiile de arhivare și de acces la înregistrările și documentele arhivate se vor stabili prin regulamentul de organizare și funcționare a SRTV, în condițiile legii.
Elaborarea și transmiterea spre difuzare de programe în limba română și în alte limbi, adresate telespectatorilor din întreaga lume, pentru a promova imaginea României și politica sa internă și externă. În acest scop, în cadrul SRTV funcționează departamente de emisiuni pentru străinătate.
Orice alte activități stabilite potrivit legii.

Excesul de publicitate

Faptul că SRTV, finanțată în mare parte de la bugetul de stat și din taxele obligatorii de abonament, transmitea și foarte multă publicitate în timpul programelor a atras nemulțumiri și acuzații atât din partea televiziunilor comerciale (finanțate exclusiv din resurse proprii, în cea mai mare parte din publicitate), cât și din partea populației. Ca urmare, difuzarea reclamelor de către serviciul public de televiziune a fost limitată prin normele obligatorii elaborate de Consiliul Național al Audiovizualului, publicate în Monitorul Oficial (s-a decis ca TVR să poată difuza limitat publicitate, doar între programe). Nerespectarea normelor CNA referitor la publicitatea în cadrul programelor de televiziune se sancționează potrivit Legii audiovizualului nr. 48/1992.

În anul 2007, vânzările totale nete din publicitate au fost cu 6% mai mici față de anul precedent, atingând suma de 18,2 milioane de Euro.
Suspiciunea de control politic

În istoria post-comunistă, autonomia și independența editorială a serviciului public de televiziune, precum și obiectivitatea și imparțialitatea sa în transmiterea știrilor, au fost deseori[judecată de valoare] puse la îndoială,[necesită citare] TVR fiind acuzată de nenumărate ori de control guvernamental și de cenzură. [necesită citare]

Prin legea actuală,[Când?] SRTV își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului. Consiliul de administrație al SRTV este compus din 13 membri, desemnați prin votul Parlamentului. Dintre aceștia 11 sunt aleși dintre candidații propuși de Parlament, Președintele României și Guvern, și 2 sunt aleși dintre candidații propuși de personalul angajat al SRTV. Președintele Consiliului de administrație este numit de Parlament, dintre membrii titulari ai consiliului. Președintele TVR este în același timp și Director General. Deciziile interne ale TVR pot fi blocate politic prin invalidarea de către Parlament a raportului de activitate anual, care duce automat la demiterea directorului general[9].

Într-un raport al Institutului pentru o Societate Deschisă și al Centrului pentru Jurnalism Independent se spune că „după 20 de ani de la căderea comunismului, serviciul public de televiziune din România suferă în continuare o lipsa cronică de independență Sursa

Atunci era mai usor , il injuram pe Ceausescu

Acum nu le mai stim numarul celor pe care ai injuram !

Mama lor de hoti !

Salariu de magar !
Salariul lui Dinescu in TVR: 40.000 Euro pe luna! Atat ii da Tanase tovarasului sau, din banii nostri. BURSA: TVR se imprumuta cu inca 20 milioane de euro

40.000 de euro. Atat i-a facut Stelian Tanase salariul lui Mircea Dinescu, din banii nostri, ai contribuabililor, conform surselor de incredere ale cotidianului BURSA. Sursele citate subliniază că o mare parte din bugetul alocat pentru noua grilă de programe se îndreaptă către noii colaboratori externi: “Conducerea TVR a dat într-o parte cu sacul şi într-o parte cu picătura. În timp ce oamenii aduşi din afară să facă emisiuni primesc sume importante de bani, cum este cazul lui Mircea Dinescu, ce primeşte 10.000 de euro săptămânal (n.r. pentru două ediţii ale emisiunii pe care o va realiza), producţiile de film beneficiază de foarte puţini bani. Sunt realizatori plătiţi cu 2.000 de lei pentru o producţie”. Nu stim insa daca nu cumva si magarul lui Dinescu intra in contractul respectiv, ceea ce ar justifica atunci suma exorbitanta.

Stelian Tănase, directorul general interimar al TVR, a anunţat, recent, că televiziunea publică are cea mai ieftină grilă din istoria sa – respectiv 25.000 de euro pe săptămână. În cadrul noii grile vor avea emisiuni oameni de televiziune precum Ion Cristoiu, Daniel Apostol, Mircea Dinescu, Florin Iaru, Ion M. Ioniţă, Miruna Munteanu sau Cornel Nistorescu, mai scrie BURSA. Tanase nu ne-a spus, insa, daca cei 25.000 de euro sunt banii pentru curent pentru ca, in mod evident, suma nu are cum sa includa si salariile “vedetelor”. Portalul Ziaristi Online a facut o solicitare catre TVR, in urma cu mai multe zile, pentru comunicarea salariilor unor noi realizatori insa pana acum nu am primit vreun raspuns. Avocatul nostru este pregatit sa dea in judecata conducerea postului si personal pe directorul de comunicare al televiziunii publice.

Un nou credit de 20 milioane de euro de la Raiffeisen Bank

Situaţia din cadrul televiziunii publice continuă să fie tulbure, iar măsurile de redresare se lasă aşteptate, în condiţiile în care nereguli noi ies la suprafaţă.

Surse din cadrul Societăţii Române de Televiziune ne-au spus că instituţia a contractat, recent, un nou credit bancar, în valoare de 20 de milioane de euro, de la Raiffesen Bank.

“Nu mai avem bani, nu avem un buget aprobat, pentru că nu avem Consiliu de Administraţie (n.r. Parlamentarii încă nu au aprobat noul CA, după ce vechiul Consiliu a fost destituit odată cu fostul preşedinte al TVR Claudiu Săftoiu, ca urmare a respingerii Raportului de activitate pe 2012 de către Parlament). Contractarea unui astfel de împrumut nu este legală, însă, în lipsa unui Consiliu de Administraţie”, au afirmat sursele BURSA citate de Ziaristi Online. Practic, vorbim de un jaf organizat pe o perioada de sase luni, cat are Tanase interimatul. Marele Jaf de la TVR i-ar aduce numai lui Dinescu un sfert de milion de euro, pe perioada respectiva. DNA e pe-aici? Integral la BURSA.RO

Liberalii se spala pe maini de mumia lui Lenin de la TVR. PNL condamna cenzura lui Stelian Tanase

Reporter Virtual v-a relatat pe 10 februarie cum transmisia pe TVR International a episodului al X-lea din serialul Mostenirea Clandestina, realizat de Monica Ghiurco cu istoricul american Larry Watts – difuzat, de altfel, pe TVR 1, pe 29 ianuarie, a fost intrerupta la numai 8 minute de la inceperea ei, fara nici o explicatie ulterioara.

La câteva zile după acest incident, Beatrice Comănescu, directorul TVR Internațional a confirmat că Stelian Tănase a fost cel care a ordonat întreruperea emisiei pentru a opri difuzarea documentarului Moștenirea Clandestină.

Jurnaliștii de la exclusivnews.ro au solicitat PNL un punct de vedere oficial, cu privire la măsura abuzivă luată de Stelian Tănase în data de 7 februarie 2014. Iată poziția oficială a partidului, exprimată de Cristina Pocora, Purtător de cuvânt al PNL:

”Partidul Național Liberal nu a încurajat niciodată cenzura și nu își va schimba niciodată viziunea în ceea ce privește această practică ce nu are nimic în comun cu un partid cu doctrină liberală. PNL este împotriva oricărei acțiuni menite să îngrădească dreptul la libertatea de exprimare, ceea ce presupune libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orală, scrisă, tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc. Precizez, totodată, că Partidul Național Liberal nu interferează cu politica editorială a Televiziunii publice. Îmi exprim convingerea că veți putea primi mai multe lămuriri pe acest subiect la Comisiile pentru cultură, artă și mass-media din cadrul Parlamentului României, care asigură controlul parlamentar asupra activității TVR”

Cu toate că PNL se spală pe mâini de scandalul de cenzură din TVR, viața lui Stelian Tănase în fruntea televiziunii publice pare să fie scurtă. El este interimar până în luna iunie, iar eventuala ruptură definitivă PSD – PNL va conduce la numirea unui alt reprezentant, de data aceasta al PSD, în fruntea TVR. Totodată, este posibilă și scurtarea interimatului lui Stelian Tănase, în funcție de evoluțiile politice.

Sursa: RV via ZO

SCANDALUL LARRY WATTS. TVR a fost amendat azi de CNA cu 70.000 de lei pentru cenzurarea emisiunii “Mostenirea Clandestina” de catre Stelian Tanase. Cine va plati amenda, data momentan pentru disparitia “casetei-martor”?

In cadrul sedintei de azi, 4.03.2014, a Consiliului National al Audiovizualului (CNA), TVR a fost amendata cu 70.000 de lei, in principal pentru cenzurarea serialului documentar “Mostenirea Clandestina” de catre Stelian Tanase, fost propagandist comunist, in prezent director interimar al televiziunii publice. Reamintim ca transmisia emisiunii realizata de Monica Ghiurco cu istoricul american Larry Watts a fost intrerupta brutal, pe 7 februarie a.c., la orele 14.08, de catre Stelian Tanase, in timp ce era retrasmisa peste Prut, in Republica Moldova. Pentru ca nu exista amenda pentru cenzura (!), cea mai grava forma de atac asupra presei libere, CNA a dat amenda pe Legea audiovizualului pentru neprezentarea “casetei- martor”, facuta disparuta de echipa infractoare din jurul lui Tanase. Cine va plati amenda? Tot noi? Sau faptasul? Comisia de Etica si Arbitraj a TVR ar trebui sa se pronunte! La fel, Comisiile pentru cultură, artă și mass-media din cadrul Parlamentului României, care asigură controlul parlamentar asupra activității TVR.

Voi reveni cu amanunte, inclusiv despre “propaganda comunista” a lui Larry Watts!

Cum a fost la sedinta precedenta a CNA: VIDEO EXCLUSIV. Razboiul clandestin de la TVR s-a mutat la CNA. Audierea realizatoarei TV Monica Ghiurco si prestatia jenanta a echipei lui Stelian Tanase si a avocatilor lui din oficiu. Larry Watts pus la zid in numele “corectitudinii”. Politice?

Vedeti si: Liberalii se spala pe maini de mumia lui Lenin de la TVR. PNL condamna cenzura lui Stelian Tanase

In imagine: Larry Watts, dupa ce a infatisat in pielea goala reteaua agentilor sovietici si actele de pornografie intelectuala ale “elitelelor” din Romania, este pus la zid de catre unul din “mostenitorii clandestini” ai KGB-ului, Stelian Tanase.

Cititi si: Salariul lui Dinescu in TVR: 40.000 Euro pe luna! Atat ii da Tanase tovarasului sau, din banii nostri. BURSA: TVR se imprumuta cu inca 20 milioane de euro

UPDATE, pentru Stelian Tanase si ai lui:

Lucrarea istoricului Larry Watts “Cei dintai vor fi cei din urma” (Editura Rao, 2013), a doua parte a trilogiei expertului in informatii american dedicata Războiului clandestin al blocului sovietic împotriva României a fost prezentata in Revista INSTITUTULUI DE STIINTE POLITICE SI RELATII INTERNATIONALE AL ACADEMIEI ROMANE. Revista de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale Nr. 1/2013 poate fi cumparata prin comanda electronica de la libraria ISPRI, a Institutului Academiei Romane.

Primul volum, Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania, a fost recenzat cu laude in Analele Academiei Oamenilor de Stiinte din Romania, PDF Nr. 3 (pag 92 – 94), de catre prof. univ. dr Ioan Scurtu, Academie care, de altfel, l-a primit in randurile sale pe Larry Watts ca Membru de Onoare.

O alta recenzie favorabila a fost realizata de Revista Serviciului Roman de Informatii (SRI), Intelligence, PDF Nr 20, (Pag 118), sub semnatura prof. univ. dr. Tiberiu Tanase. Daca SRI si revista sa oficiala reprezinta in conceptia distinsului director interimar si atat de temporar al TVR vectori ai “propagandei comuniste” si “national-securiste” atunci ar trebui sa-l cam ia de urechi, daca este asa de “tare”, pe George Maior, directorul SRI, care are in subordine ofiteri de informatii cu o medie de varsta de 35 de ani, nu pe Monica Ghiurco.

De asemenea, dr. Larry Watts impreuna cu prof. univ. dr. Ilie Badescu, creatorul Masterului de Studii de Securitate, au sustinut la invitatia celui din urma, o conferinta cu ecouri in mediile academice de pe ambele maluri ale Prutului, gazduita de Institutul de Sociologie al Academiei Romane si transmisa in direct in Republica Moldova (fara cenzura!).

In Romania, cartile istoricului Larry Watts au fost prezentate, printre altii, de: prof. univ. dr. academician Dinu C. Giurescu, prof. univ. dr. academician Florin Constantiniu (VIDEO aici), prof. univ. dr. Cristian Troncota, dr. Cristian Paunescu si dr. academician Mugur Isarescu (la BNR, VIDEO aici), prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu (in organizarea Centrului de Istorie si Civilizatie Europeana – Academia Romana, filiala IASI – VIDEO aici), prof. univ. dr. Sorin Liviu Damean (la Universitatea din Craiova – VIDEO aici), prof. dr. Ion Varta (la Universitatea din Chisinau – VIDEO aici), prof. univ. dr. Ioan Scurtu (VIDEO aici), prof. univ. dr. Mihai Retegan si, nu in ultimul rand, fostul sef al SIE, dr. Ioan Talpes si actualul sef al SRI, dr. George Maior (VIDEO aici), s.a.

Alte recenzii ale unor “provocatori securisti” pot fi gasite la:

The Slavonic and East European Review,   Vol. 90, No. 1, January 2012, PDF aici, de prof. univ. dr. Dennis Deletant, de la Catedra Ion Ratiu de Romanian Studies, Georgetown University

BRILL, Journals, Southeastern Europe , PDF aici, prof. univ. dr. Keith Hitchens, profesor emerit la Illinois University, considerat Decanul istoricilor americani specializati in Romania. Lucrarile sale despre Romania de la Humanitas – aici si la Amazon – Rumania 1866-1947 (Oxford History of Modern Europe).

Revista U.S. Army War College – Strategic Studies Institute, recenzie de Colonel Charles Van Bebber, Ph.D., specialist in Romania, Director al departamentului National Security Policy and Strategy, PDF aici.

Mediterranean Quarterly (2011) 22(3): 115-118; recenzie de prof. univ. dr. Symeon Giannakos, seful Graduate Program in International Relations de la Salve Regina University, Rhode Island.

Alti “securisti-comunisti-nationalisti” romani si straini (dar si internationalisti respectabili, cum ii plac lui S. Tanase) care au participat la “provocarea securista” care l-a silit pe micul propagandist utecist ajuns mare scula pe bascula la TVR sa cenzureze serialul “Mostenirea Clandestina”, aici: Cu lupa pe cartea lui Larry Watts, de la prof. Keith Hitchens si amb. George Maior la Michael Herman, fondator Oxford Intelligence Group, David B. Kanin, Johns Hopkins University, fost CIA Senior Analyst, Kiki Skagen Harris, fost Senior US Diplomat, prof. dr. Ernest H. Latham, US Foreign Services Institute, Jim Dorschner, Special Correspondent IHS Jane’s Information Group, prof. dr. Ingmar Söhrman, Göteborgs Universitet, Sweden, prof. dr. Henry L. Carey, Atlanta State University, Georgia, Neil Barnett, Special Correspondent si pana la Vladimir Tismaneanu si Alina Pavelescu
http://roncea.ro/

Link Bloguri

Politici Sociale

Afaceri online

PC Computer

Locuinta - O investitie necesara

De la prietenii niștri RELIGIE

LITERATURA și CREDINTA

Economico - Sociale

Politici Fiscale , Sociale

Situatia ECONOMICO-SOCIALA

Stiinta si tehnica

Tvr , intentioneaza sa majoreze

taxa la Tv de la polupatie!

In conditiile , cand emisiunile TVR sunt atat de proaste , incat audienta postului este aproape nula !

Dar salariile TVR nerg bine , nimeni nu se plange nici de prostie si vor mai multi bani de la populatie .

Adica noi suntem obligati sa platim prostia si incompetenta .

Jaf la turnul mare… TVR.

O debutantă are salariu 52 de milioane

TVR se află într-o situaţia financiară dramatică. Într-o perioadă de criză financiară cruntă, ajunsă la datorii care depăşesc suta de milioane de euro, având conturile bancare blocate de un sechestru al ANAF, instituţia din strada Pangratii îşi permite, încă, pe bani publici, să menţină o schemă de personal de dimensiunile celei de pe vremea lui Ceauşescu (cu o restructurare sensibilă anunţată, care încă nu a început), să dea lefuri de 52 de milioane de lei vechi lunar debutanţilor, plăteşte sute de mii de euro pe fiecare meci internaţional şi, culmea tupeului, cere Guvernului mărirea cuantumului obligatoriei taxe radio-tv. Jurnalul Naţional a intrat în posesia unei stenograme stupefiante a şedinţei Consiliului de Administraţie. Membrii CA dezbat, între altele, lipsa de perormanţă profesională şi de audienţă a cuplului de propagandişti portocalii Ioana Lupea şi Mircea Marian şi, corelat, veniturile lor lunare de 97 de milioane lei vechi, respectiv 61 de milioane de lei vechi.

Vedeti mai jos competenta si responsabilitatea celor din Consiliu , fata de banii publici , platiti suplimentar de Romani , cu dedicatie pentru nemernicie si impotura - Cam asta promoveaza Romania in ultimii 21 de ani !

Aduceti-va aminte cam ce insemna in vremea lui Ceausescu , Invatamantul , Sanatatea , Cultura , Cercetarea , Industria si Agricultura

Impostorii spun - Atunci era totul o minciuna , acum este Dreptate si Adevar , adica acum totul este o mocirla !

Atunci nu era bine , cand toti Romanii aveau asigurat un nivel de trai decent , acum este bine cind o mana de borfasi au toata bogatia Tarii

Atunci nu aveam libertate , acum zbieram dupa libertatea de a supravietui

In 2012, Romania va reatinge nivelul de trai din perioada lui Ceausescu

Luni, 10 mai 2010 19:28

|

6727 vizualizari

|

Anchete

Bursa de Valori Bucuresti continua sa scada la mai multe zile dupa anuntul lui Traian Basescu cu privire la diminuarea salariilor bugetarilor, dar si la noile masuri economice de austeuritate. La acestea se adauga declaratiile lui Jefrey Franks, seful delegatiei FMI in Romania, dar si analizele economice care sustin ca Romania o ia pe urmele Greciei.

In primele 15 minute dupa anunt, Bursa a scazut cu aproape 5%. Si de atunci isi continua declinul. Cifrele, in procente, aproape ca nu mai conteaza. Analistii economici apreciaza xa Bursa va pierde in foarte scurt timp peste un miliard de euro in ansamblu, firme cu capital strain se vor retrage de pe piata, iar multe firme romanesti aparent puternice vor da faliment, dupa algoritmul Flamingo, Flanco, Domo etc. "Degeaba se incearca tot felul de masuri de resuscitare. Am intrat in ceasul al 13-lea din care nu se mai poate face nimic. Economia romaneasca este vlaguita si cu toata interventia bancara doar o minune mai ne poate salva. Romania are nevoie de o infuzie sustinuta de capital de ordinul miliardelor de euro, iar in aceste conditii nu stiu cine o mai poate face...", apreciaza expertul Ilie Serbanescu.

"Se va ajunge in situatia in care Bursa de capital va ajunge practic sa nu mai conteze, iar economia romaneasca nu detine resurse alternative, intrucat nu si-a dezvoltat nici agricultura nici turismul, care sa poata sa sustina un crah financiar de o asemenea anvergura", se arata intr-o analiza a Grupului de Economie Aplicata. Cel mai grav este ca toti analistii, cu anumite marje de eroare, apreciaza ca pana in 2012, datoria publica a Romaniei va ajunge la 62% din PIB, ceea ce va insemna practic reintoarcerea la masurile de austeritate impuse poporului de regimul Ceausescu. Numai ca productia va fi la un nivel mult mai scazut ca atunci, iar exporturile vor fi aproape inexistente, pe fondul crizei economice adancite care va strabate si piata Occidentala, dar si pietele de desfacere din Orient. Analiza arata ca dupa 24 de ani de la caderea comunismului in Romania, populatia se va reintoarce la nivelul de trai din vremea lui Ceausescu.

Dupa o analiza efectuata in 2009 de catre Financial Times, in Romania, la 20 de ani dupa caderea comunismului, cel mai mult au avut de castigat fostii nomenclaturisti, impreuna cumambri familiilor lor, ca si fostii securisti din domeniul economic, care au invadat piata de capital romanesca in afaceri cu statul. "In tot acest rastimp, apreciaza FT.com, la putere au fost numai reprezentanti ai fostului Partid Comunist, care si-au imbogatit averile intr-o politica ramasa pe coordonatele partidului unic, reprezentat de data asta in tot spectrul partidelor romanesti."   Mihail Fagarasanu

Evolutia sperantei de viata si a PIB per capita din 1800 pana in 2007

Am gasit peÂ GapminderÂ un exceptional grafic animat care arata evolutia sperantei de viata si a PIB-ului per capita in aproape toate tarile lumii incepand cu anul 1800 si terminand cu 2007.

Astfel, in Romania anului 1800 (nu stiu care dintre provinciile romanesti a fost luata in considerare pentru ca in 1800 Romania nu exista ca stat), speranta de viata era de 36 de ani iar PIB-ul pe cap de locuitor se situa in jurul a 1100 de dolariÂ la valoarea din 2007 si luand in considerare paritatea puterii de cumparare (PPP-Purchasing Power Parity).

In anul 1915, speranta de viata ramasese tot in jurul a 35 de ani insa PIB per capita aÂ depasit 4000 de dolari. In 1950, speranta de viata a crescut la 60 de ani insa venitul pe cap de locuitor se situa inca sub nivelul din 1915.

Am fost foarte curios sa vadÂ cum au evoluat lucrurile inÂ perioada “Epocii de Aur” sub conducerea lui Ceausescu. Astfel, in anul 1965 cand acesta a devenit “cel mai iubit fiu al poporului”, (in 1965 a devenit Secretar General al PMR-PCR iar in 9 decembrie 1967 Presedintele Consiliului de Stat), in speranta de viata era de 67 de ani iar PIB per capitaÂ se situa la nivelul de $5629.

DupaÂ 24 de ani, speranta de viata a crescut la 69 de ani iar venitul pe cap de locuitorÂ la $9296, ceea ce inseamna ca sub conducerea lui Ceausescu economia romaneasca a avut o crestere reala de 65%. Spre comparatie, intre 2000 si 2007, perioada in care economia a “duduit” la maxim, cresterea PIB per capita a fost de 54% iar din 1990 si pana in 2007 (deci in 18 ani de capitalism), venitul pe cap de locuitor a crescut cu doar 30%.Â

Pentru a vedea acest grafic animat, click pe imaginea de mai jos, selectati Romania din sectiunea “select” aflata inÂ dreapta si click play. Puteti selectaÂ mai multe tariÂ pentru a face comparatii intreÂ acestea (incercati o comparatie Romania vsÂ tarile Europei de Est si mai ales, SUA vs China).

De asemenea, puteti compara nu numai speranta de viata si venitul, ci multe alte variabile pe care le puteti selecta din campul situat imediat sub grafic (acum este selectat “income per person (GDP/capita, inflation adjusted $)”). Graficul acesta este intr-adevar unul exceptional prin informatiile pe care le ofera si comparatiile careÂ pot fi facute, eu unul m-am “jucat” cu el doua ore aseara. Pentru cifrele exacte,Â deplasati cursorul pe bulinele din grafic.

Jumatate dintre romani cred ca era mai bine inainte de 1989. De ce? (Business Day)

In ultimii ani, numarul celor care regreta perioada comunista a crescut, astfel ca in prezent 61% dintre romani considera comunismul o idee buna, iar jumatate cred ca inainte de 1989 se traia mai bine. Probabil ca pentru multi dintre cei carora capitalismul le-a oferit posibilitatea de a se afirma, aceste procente sunt greu de inteles, insa lucrurile sunt perfect explicabile daca analizam motivele pentru atat de multi romani cred ca pe vremea lui Ceausescu era mai bine.

1. Toti oamenii aveau un loc de munca

Pe vremea comunismului nu exista notiunea de somaj, statul oferind un loc de munca tuturor. In acest scop, Ceausescu a construit uriase combinate siderurgice, a construit fabrici si uzine in care populatia sa aiba unde sa munceasca.

Ce se intampla acum? Statul nu mai ofera locuri de munca si mai mult decat atat, nu este capabil nici macar sa stimuleze crearea de locuri de munca de catre mediul privat. Iar atunci cand o schimbare de regim te pune in situatia de a alerga luni de zile dupa un job (si acela prost platit), este normal sa simti o unda de regret cand te gandesti la siguranta pe care o aveai inainte de 1989.

2. Traiul decent

In 1989, salariul minim era de 2.000 de lei, salariul mediu brut era de 3.500, iar cel mediu net de 3.000, ceea ce inseamna ca intre salariul minim si cel mediu exista o diferenta de 75%. Cei care au apucat vremurile de atunci stiu ca salariul minim asigura un nivel de trai cat de cat rezonabil, iar cu salariul mediu se traia chiar bine.

In prezent, salariul minim este de 600 lei, iar cel mediu de aproximativ 2.000 de lei, diferenta dintre aceste doua salarii fiind de 233%. In plus, acum salariul mediu nu asigura un trai decent, iar cel minim este de-a dreptul ridicol.

Anii de boom economic au creat falsa impresie ca romanul mediu este echivalent cu tanarul care lucreaza intr-o multinationala si castiga 1.000 de euro pe luna, in timp ce realitatea ne demonstreaza ca, de fapt, cei mai multi dintre salariati castiga sub medie.

Astfel, conform unui raport al Academiei Romane, sub limita de 65% din salariul mediu se afla în prezent circa jumatate dintre salariati fata de o cincime în 1989. In acelasi timp, la limita superioara, peste dublul salariului mediu sunt 8% dintre salariati, fata de numai 2% în 1989.
Cu alte cuvinte, este evident ca puterea de cumparare a celor mai multi dintre romani este mai mica acum decat pe vremea lui Ceausescu, iar faptul ca inainte de 1989 nu exista libertate, ca trebuia sa te scoli cu noaptea in cap pentru a cumpara un litru de lapte, sau ca se stingea lumina in fiecare zi nu tine de cald sau de foame.

3. Accesibilitatea locuintelor

Cand vine vorba despre locuinte, stim ca romanii au o mentalitate diferita de cea vesticilor, in sensul ca la noi, simtul proprietatii este extrem de bine dezvoltat. Inainte de 1989, in marile orase, un apartament decent se putea cumpara la un pret de 100-120.000 de lei prin intermediul unui credit luat de la CEC la o dobanda ce nu depasea 3-4% pe an, credit care era accesibil si celor cu venituri mai modeste (vezi aici cate locuinte a construit Ceausescu).

Acum, acelasi apartament costa cel putin 40.000 de euro, iar creditele au o dobanda de doua ori mai mare, astfel ca achizitia unei locuinte reprezinta doar un vis frumos pentru marea masa a salariatilor.

Un simplu calcul ne arata ca in 1989 un apartament costa echivalentul a 30-35 de salarii medii, iar in prezent costa echivalentul a 80 de salarii medii. Si sa nu uitam ca acum, spre deosebire de 1989, marea masa a salariatilor castiga sub salariul mediu.

Concluzie

In Romania exista aproximativ 10 milioane de persoane cu varsta de peste 40 de ani, si probabil ca majoritatea il regreta pe Ceausescu. De ce? Pentru ca cei 20 de ani de capitalism nu au adus nimic bun pentru ei – puterea lor de cumparare a scazut, locurile de munca sunt rare, nesigure si prost platite, magazinele sunt pline de produse pe care acestia nu au bani sa le cumpere… etc.

Eu pot sa sustin cu argumente ca sistemul comunist a fost unul falimentar si ca Ceausescu a fost un personaj sinistru, insa cei mai multi dintre nostalgici gandesc extrem de simplu: “in 2010 muncesc la fel de mult ca in 1989, dar acum nu imi mai permit o locuinta, o masina, sau un concediu la mare”. Iar atunci cand gandesti asa, este simplu sa spui ca pe vremea lui Ceausescu era mai bine.

Sursa: Business Day

Stefan.A
2.5.2009, 9:27 AM

Corectie, Ceausescu nu a devenit in 1965 “cel mai iubit fiu al poporului”.A devenit secretar general al PMR, transformat in putin timp PCR ! Cultul personalitatii a luat amploare dupa 1975 ! In primii 10 ani de conducere,a inlocuit multi sefi capabili (pentru socialismul nostru) cu lingai prosti dar devotati trup si suflet “cauzei”. Dupa 1989, nivelul de trai, PIB , a scazut enorm, cu tot ce a insemnat pentru viata de zi cu zi a cetateanului ! Este o legatura universal valabila intre nivelul de trai si speranta de viata ! Se incearca sa se demonstreze ca este si o legatura intre PIB si speranta de viata! Este valabil doar in cazul unui PIB /locuitor, just repartizat, adica o clasa medie care depaseste 55 % din populatia unei tari ! Vezi cazul tarilor nordice din Europa, Japonia! La noi, cresterea PIB a fost in avantajul unei minoritati si marea majoritate a cetatenilor (vezi taranii sau comunele noastre) au ramas la acelasi nivel ! Nu degeaba sintem in putinele tari (toate ex comuniste) in care diferenta intre sat si oras este abisala ! Inevitabil si speranta de viata este foarte nuantata in functie de oras, judet, regiune ! Un miner din Valea Jiului va avea o speranta de viata redusa si un nivel de trai minim, comparat cu un timisorean, clujean , etc. Consider ca este o strinsa legatura intre CALITATEA VIETII (cu tot ce inseamna ) si speranta de viata ! In Sardenia, Italia, sint o multime de oameni cu peste 100 ani ,(caz international) cu un PIB/locuitor destul de scazut dar cu o viata si alimentatie sanatoasa, fara excese, stres sau mincaruri sofisticate chimic ! CIAO !

Nicolae Ceauşescu (n. 26 ianuarie 1918, Scorniceşti, judeţul Olt - d. 25 decembrie 1989, Târgovişte), om politic, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedinte al Consiliului de Stat, preşedinte al Republicii Socialiste România.

Regimul politic al lui Nicolae Ceauşescu s-a caracterizat prin două etape diferite. În primii ani, şi-a consolidat puterea în sânul partidului şi a continuat linia politică de independenţă faţă de Moscova, etapă culminând cu momentul condamnării publice a intervenţiei trupelor Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia. Statele occidentale au profitat de această atitudine în speranţa de a diminua influenţa sovietică în blocul comunist.

În aceste condiţii, Ceauşescu a jucat un rol vizibil pe scena internaţională, iar România a primit masive împrumuturi externe care să finanţeze politica socialistă a regimului. Efectul vizibil în rândul populaţiei a fost o creştere relativă a nivelului de trai.

Cea de-a doua etapă coincide cu instaurarea dictaturii naţional-comuniste şi a revoluţiei culturale caracterizate prin preluarea tuturor pârghiilor în stat, un accentuat cult al personalităţii şi un aparat de stat capabil să reprime orice formă de opoziţie. Politica economică a lui Ceauşescu de industrializare şi urbanizare forţată s-a dovedit falimentară, în anii '80 România trecând printr-o accentuată criză morală, socială şi economică, timp în care majoritatea populaţiei trăia la limita subzistenţei.

Nicolae Ceauşescu a refuzat orice tentativă de schimbare şi nu s-a arătat dispus să accepte reformarea sistemului. Pe fondul eşecului înregistrat de regimurile politice ale blocului răsăritean, o revoltă populară pornită la Timişoara a fost scânteia care a alimentat dorinţa populaţiei de schimbare, iar Nicolae Ceauşescu a fost îndepărtat de la putere după ample lupte de stradă.

A fost condamnat la moarte pentru genocid, subminarea puterii de stat şi a economiei naţionale.

România a avut o relaţie strânsă cu Phenianul în perioada comunistă. Nicolae Ceauşescu a fost primit, de nu mai puţin de patru ori, asemenea unui erou, în Coreea de Nord, cea mai de răsunet vizită fiind cea de la începutul anilor `70.

Fostul dictator a pus pentru prima oară piciorul pe pământ nord-coreean în 1971, când a fost primit cu onoruri de Kim Il Sung ( Kim Ir Sen, n.r.), tatăl lui Kim Jong Il şi bunicul lui Kim Jong Un, cel care a preluat puterea după ce tatăl său a decedat în cursul zilei de sâmbătă

In timpul vizitei oficiale efectate în Coreea de Nord, Ceauşescu a fost onorat cu manifestări faraonice, la care au participat milioane de oameni. În cinstea sa, autorităţile nord-coreene au organizat serbări pe străzi şi pe stadioane.

Printre acestea, o cronologie a istoriei recente a poporului român, văzută prin prisma progreselor făcute datorită socialismului, dar şi datorită lui Ceauşescu însuşi. Mii de oameni, cu pancarte deasupra capetelor, au arătat, pe acordurile melodiei "Partidul, Ceauşescu, România", mesaje ca "Trăiască tovarăşul Nicolae Ceauşescu, conducător iubit şi stimat al poporului român", "8 mai 1921 - crearea Partidului Comunist din România" sau "Trăiască eliberarea ţării de sub jugul fascist - 23 august 1944".

Autorităţile de la Phenian i-au atribut lui Nicolae Ceauşescu "revoluţia tehnico-ştiinţifică" şi "industrializarea socialistă" a ţării.

Vizita în Coreea de Nord l-a determinat pe Ceauşescu să îmbrăţişeze filosofia Juche (cea a lui Kim Il Sung), acesta întărind constant puterea partidului, dar şi a cultului personalităţii. De asemenea, a demarat proiecte megalomanice, inspirate din arhitectura nord-coreeană.

Dintre acestea, cel mai cunoscut proiect este cel al Casei Poporului, astăzi Palatul Parlamentului, a doua cea mai mare clădire din lume după Pentagon, pentru a cărei construcţie s-au dărâmat cartierele Uranus şi Antim, dar şi părţi ale cartierului Rahova. Lucrările pentru Casa Poporului au durat cinci ani şi costurile s-au ridicat la 2 miliarde de dolari americani.

Cu doar câteva zile înainte de a vizita Republica Populară Democrată Coreea , cuplul prezidenţial român vizitase Republica Populară Chineză, unde Ceauşescu se întâlnise cu Mao. După vizita din 1971, Nicolae Ceauşescu a efectuat alte trei vizite oficiale în Coreea de Nord, în 1978, în 1982 şi în 1988.

La 22 de ani de la moartea dictatorului român, Coreea de Nord se confruntă cu succesiunea de putere după ce Kim Jong Il, fiul lui Kim Il Sung, a murit sâmbătă, informaţie confirmată luni de televiziunea de stat din Coreea de Nord. Se presupune că următorul lider al Coreei de Nord, singura ţară comunistă condusă de o dinastie, va fi Kim Jong Un, fiul lui Kim Jong Il.

Adrian Marica

Regimul Ceausescu a dat un nou impuls industrializarii. Acesta a considerat ca România a devenit o tara mediu dezvoltata si se trecea la societatea socialista multilateral dezvoltata.

Ramurile preferate erau industria grea, constructoare de masini si petrochimia. Au fost construite multe combinate industriale. Se încerca amplasarea echilibrata a capacitatilor industriale pe întreg teritoriul tarii. România a aderat la Fondul Monetar International si avea relatii economice privilegiate cu Comunitatea Economica Europeana. Dupa 1970 Nicolae Ceausescu a accentuat rata de dezvoltare a industriei fara a tine cont de indicatorii economici reali. Acestia au fost supliniti de un dirijism economic absolut care, pe termen scurt, s-a resimtit pozitiv, dar pe termen lung s-a dovedit o politica falimentara datorita specializarii unor întregi regiuni, distrugerea accentuata a mediului si depopularea satelor. Pentru ca România producea marfuri de calitate inferioara cu costuri mari a crescut datoria externa si aceasta problema nu a fost rezolvata nici prin eforturile admnistrativ-birocratice, permanenta reorganizare si rotire a cadrelor, accentuarea izolarii economice si a stalinismului.

Dupa revolutia din Ungaria, în 1958 se retrasesera trupele sovietice din România ceea ce a permis reorientarea regimului Gheorghe Gheorghiu Dej si distantarea de Moscova condusa de antistalinistul Nikita Hrusciov si Declaratia din aprilie 1964. Prin aceasta declaratie Partidul Comunist Român îsi rezerva dreptul de a edifica socialismul în conformitate cu realitatile nationale. Astfel, pe plan diplomatic si economic se reiau relatiile cu Occidentul, iar pe plan intern este desovietizata cultura si sunt eliberati detinutii politici (1962-1964).

Masurile luate de comunisti încep din 23 martie 1945, odata cu exproprierea terenurilor mai mari de 50 de hectare pentru realizarea unei reforme agrare si continua cu suprimarea libertatii presei prin interzicerea ziarelor de opozitie, impunerea legii epurarii aparatului de stat, crearea de tribunale populare, înfiintarea sovromurilor si desfiintarea Senatului. Lor li se adauga lichidarea prin teroare politieneasca a vechilor elite politice si culturale, precum si a oricarei opozitii, inclusiv a celei din interiorul partidului folosind ca metode arestarile pentru colaborationism, condamnarile si deportarile în Uniunea Sovietica începute cu liderii si functionarii regimului antonescian (1946). (expropierea cam ca acum , dar viceversa )

Dupa 1964, regimul închisorilor si exterminarea fizica a opozantilor au fost înlocuite de metode mai subtile de supraveghere a societatiiîn ansamblu: o puternica retea de informatori si încurajarea delatiunii, ascultarea convorbirilor telefonice, domiciliul obligatoriu sau dosarul personal. (cam ca acum era atunci , dar parca traiam ceva mai bine)

Nostalgie sau realitate ? sau trai decent ?

Serviciul l-am inceput pe 18 Octombrie 1977, era la la vreo sapte luni dupa cutremur. Salariul meu a fost la angajare de 1250 lei, la acea vreme painea era 3.25 lei, berea 3 lei ( la 1/2 l ), tigari carpati 2,75 lei, 3,75 lei borcanul de 250 gr. cu branza cu smantana, intre 1 leu si 3 lei biletul la cinema, 800-1000 lei o bicicleta, 2000 - 4000 lei un televizor alb-negru, intre 100 si 600 lei intretinerea vara-iarna, pana la urma daca stau si ma uit un pic la unele preturi am cam revenit cum erau atunci. Doamne, au trecut 30 de ani de la primul meu salar.

Era 1 leu si 25 de bani covrigu'... Sau 25 de lei ora cu hidrobicicleta pe lac la Neptun.

Cel mai mult insa imi amintesc ca la 12 ani (4 ani inainte de '89) pusesem ochii pe o corabioara cu motoras (102 lei) pe care o doream muuuuuuult muuuult de tot, dar nici macar nu le-am cerut-o parintilor, ca stiam ca strang bani de facultate particulara.

O Dacia 1310 era vreo 70.000 lei, nu?

imi aduc aminte de vestita punga de 1 leu
bautura racoritoare cico 2 lei
intrarea la strand era intre 3-5lei
imi aduc aminte de guma de mestecat care semana cu tigara - 50 de bani bucata , eugeniile - 65 de bani
eram inebunit dupa niste ciocolati, semanau cu o juma' de con - era 2 lei , ciocolata cu rom - 1,80lei
o juma de litru de ulei - 18 lei , zaharul la kilogram era 9 lei
un borcan de iaurt - 90 de bani , laptele 1 kilogram era 2,50
kilogramul de banane era 28 de lei
kilogramul de portocalele erau 13lei sau 18lei
bomboane cubaneze , o cutei de ness - 70 de lei

In '89 terminam facultatea. am avut 1525 lei salariu de stagiara, si repartitie in jud. Constanta. locuiam la o baba din satul respectiv apoi m-am mutat la bloc, in Navodari. era 10 lei abonamentul lunar de autobuz, vreo 15-20 de minute de mers. 1000 de lei plateam gazda, casa si masa. si ce masa... ca individa lucra la bucatarie la Peninsula (Combinatul Petrochimic de la Navodari) si aveam parte de bunatati cum nu mai vazusem de cand eram mica: pepsi cola cu ladita (am baut 4 sticle odata, de n-am mai dormit in noatea aceea:)))) ), omleta cu cascaval, carne, eee, raritati inainte cu 3-4 luni de Revolutie.
tin minte ca i-am luat lui taica'meu un fular din matase naturala, cadou de Craciun, si am dat pe el vreo 350 de lei. un bilet de tren clasa 1 pe o distanta de aprox. 360 km era 115 lei. si in studentie mergeam acasa cu clasa 1, dar acum mi se pare scump.
painea era 5 lei, kg de carne parca 24 de lei. sau asta era un pret din alti ani?
@bleunicorn: nu puteai cumpara aprtamente, ca nu era voie. erau f.f.f. putine proprietate personala, toate erau de stat si plateai vreo 200 de lei chirie lunar.

polar si era 1,75 lei.
prajitura de 1,25 si mai tarziu de 1,50 lei de la 'Gospodina'
vodca poloneza (Wiborova ? ) de 48 de lei
bananele si portocalele - parca 18 lei/kg
blugii adusi de tiristi si vaporeni - ~1.000-2.000 lei
intrarea la piscina la 'lido' - 15 lei
benzina - 9 lei/l

cartile si manualele dupa cum imi amintesc erau ieftine, ce-a mai scumpa carte care am cumparat-o la scoala prin anii 83 a fost un dictionar al limbii romane pt elevi parca 70 lei, o varianta mai completa costa 150lei, insa multe dictionare erau destul de eftine intre 10 si 20 lei de engleza, rusa, franceza, germana, cartile tehnice nu prea depaseau 20 lei, eram abonat la revista tehnium care era 3 lei exemplarul abonamentul nu mai stiu, acum ma ingrozesc cand trebuie sa cumpar cate o carte la copii

Primul salariu in '88 2300 si ceva de lei. Carpati 3,25, Snagov 10,50, ziarul 30 sau 50 de bani (Informatia Bucurestiului respectiv Scanteia), camera la mare confort Ib (fara frigider) cam 39 de lei pe noapte de persoana (in '89 in primul concediu am spart cam 3000 intr-o saptamana la mare cu mandra facandu-mi toate poftele care se puteau face atunci) etc.

1971 - Bucureşti, abonamente transport în comun
TRAMVAIE:
1 linie - 20 lei
2 linii - 30 lei
3 linii - 40 linii

AUTOBUZE PREORĂŞENEŞTI
1 linie - 60 lei

TROLEIBUZE
1 linie - 48 lei

Ştiu că la un momendat litrul de benzină era 15 bani, apoi s-a făcut 30 de bani (probabil sf. aniilor '50, începutul aniilor '60). Mare noroc să ai o maşină pe atunci
Biletul de tramvai în Bucureşti (anii '50-'60)/secţiune (o linie putea să aibă între 1 şi 2 sec ţiuni de taxare, în funcţie de distanţă): cls. 1 - 30 bani; cls. 2 - 25 bani.

Mâine dacă găsesc Mesrul Trenurilor 1988-1989, pun şi tarife C.F.R.

Fotografia era o ocupatie cred rentabila, pozele le faceam singur dupa ce veneam de la scoala, cu un aparat de proiectie scolar modificat, chestia de facut poze o publicasem prin tehnium anii 82 sau 83 revista din mai parca, in 82 am facut prima poza color pe un fel de hartie NC4 ungureasca care costa 96 lei pachetul de 100 bucati 6x9 si solutia aferenta vre-o 65 lei pt a prelucra cele 100 buc, filme foloseam ORWO gasisem cam 90 lei filmul daca nu ma insel, cele albnegru erau facute de azopan si erau 18 lei, in 83 mi-am luat alt aparat foto romanesc (orizont amator d) pe care am dat 500 lei si mi se parea destul de bun la vremea aceea

Pentru mine era ceva mai bine atunci, fiind la tara. Nu aveam apa curenta, deci nu ne deranja programul (de la oras), iarna nu duceam lipsa de lemne pentru soba, cozi - nu, era tata primar  . Nu stiu, sub unele aspecte era mai bine decat acum. Sau am avut eu o copilarie prea frumoasa.
Pentru carcotasi: da, am stat si eu la cozi pentru painea care se dadea pe baza de cartele, pentru butelie, am avut si noi lipsuri, am prins si program de apa (la bunica-mea care traieste la oras). Le stiu si e cele rele pe langa experientele placute , dar nu se compara cu lipsurile de acum.

Fragmente din stenograma şedinţei Consiliului de Administraţie din data de 29 noiembrie 2011

Lucia Hossu Longin : Domnule Preşedinte, în legătură cu punctul 7, când am

cerut eu în acest Consiliu, am cerut crearea unui plafon maximal pentru salariaţi că erau oameni 49 angajaţi, în epoca dumneavoastră, cu o sută de milioane pe lună. Acum, de curând, a fost angajată o tinerică, care nu are o zi de presă, cu 52 de milioane. Am cerut plafonarea acestor...

Anne Marie Jugănaru : La ce redacţie?

Lucia Hossu Longin : La Redacţia Social-Economică, n-are o zi de vechime în

presă, nu ştie nimic, are 50 de milioane, nu se poate!

Lucia Hossu Longin : Această practică este excepţională, eu vă spun de o altă

practică din instituţia noastră, această practică nu-mi dă mie siguranţă că se va proceda corect. Diminuarea numărului de colaboratori. Dacă aducem la TVR Info oameni cu 97 de milioane salariu...

Alexandru Mihai Lăzescu : Care, doamnă, nu este niciunul aşa, care-i ăla cu 97

de milioane?

Lucia Hossu Longin : Este pe drept conex, în fiecare lună, din mai până acum, are 97 de milioane pemtru un talk show, nu vă supăraţi! Nu putem da banii ăştia!

Sorin Burtea : Există angajaţi care sunt de zeci de ani premiaţi peste tot şi au

câţiva firfirici.

Lucia Hossu Longin : Nu se poate!

Alexandru Mihai Lăzescu : Dar n-are, doamnă, pe lună, are pe trei luni.

Lucia Hossu Longin : Asta este cifra exactă, 97 de milioane din luna mai până acum, în fiecare lună şi 61 de milioane colegul ei, în timp ce realizatori care au premii în lume au în jur de 30 de milioane. De ce i-am adus?! În primul rând trebuie s-o învăţ televiziune că nu ştie nimic, în al doilea rând este urâtă, în al treilea rând este greoaie în gândire. Îmi aduc aminte că lau chemat pe doctorul lui Iliescu şi pur şi simplu erau jalnici amândoi, trăgeau de oamenii aceia într-un hal fără hal.

[...........................................]

Alexandru Mihai Lăzescu : Nu este un alt punct, este un material, să zicem, de completare, am zis să discutăm un buget-cadru, practic, este o sinteză într-un fel, a lucrurilor care sunt spuse acolo din perspectiva impactului. Eu am să încep cu o mică prezentare şi după aceea să discutăm câteva elemente. Prima costatare este că plecăm de la următoarea situaţie: avem o povară, o datorie istorică de circa o sută de milioane de Euro, aproximativ, acum cu Euro care mai variază, dar suntem în zona asta.

**Alexandru Mihai Lăzescu: Haideţi, totuşi, să mergem mai departe. Discuţia este aceeaşi, nu contează până la urmă.

Anne Marie Jugănaru : O datorie?! Staţi aşa!

Alexandru Mihai Lăzescu: Bani datoraţi în diferite forme.

Anne Marie Jugănaru: O sută de milioane de Euro?!

Alexandru Mihai Lăzescu: 424.635 de mii de lei.

Anne Marie Jugănaru : Când am ajuns?!

Anne Marie Jugănaru : Staţi puţin, acest Consiliu de Administraţie, când şi-a preluat mandatul, deficitul pe care l-a preluat era de 14 milioane sau 15 milioane.

Alexandru Mihai Lăzescu : Ăsta nu este pierderea, nu doamnă, ce vă spun aici nu este pierderea, este ... staţi puţin, ca să facem distincţia...

Anne Marie Jugănaru : Ne produceţi şocuri.
Alexandru Mihai Lăzescu** : Nu, nu, nu, şocurile sunt în continuare. Nu este vorba de pierderea contabilă, efectiv. Este vorba de sumele, unde sunt sumele eşalonate, sumele din astea cumulate.
**Claudiu Brînzan : dl-e Preşedinte, pierderea este cu datorii cumulate?
Alexandru Mihai Lăzescu : Cu totul, cu datorii rămase din spate..
Claudiu Brînzan : Pierderea este una şi datoriile...
Alexandru Mihai Lăzescu : Asta vreau să spun şi eu, nu este vorba de pierderea contabilă...
Claudiu Brînzan : În material aşa scrie.
Alexandru Mihai Lăzescu : A pus Mirela, acum m-am uitat, a pus deficit, dar termenul nu este pierdere contabilă, eu discut de un deficit, asta înseamnă sume de plată acumulate. Vă dau un singur exemplu. În mod normal, la UEFA avem această descărcare sumele respective pe care le-am reeşalonat, la EBU le-am reeşalonat, ele nu dispar. Sigur că ele nu-ţi apar în pierderea contabilă, dar ele, ca sume de gestionat, rămân în continuare.
Anne Marie Jugănaru : Deficitul nostru bugetar, în acest moment, s-a schimbat radical?
Alexandru Mihai Lăzescu : Nu s-a schimbat radical, ăsta l-am prezentat de nu ştiu câte ori.
Anne Marie Jugănaru : Cât este, doamnă, deficitul?
Mihaela Voicu : Cumulat, din semestrul II 2005 de când suntem pe pierdere atâta este.
Anne Marie Jugănaru : Deficitul bugetar al televiziunii?! Înseamnă că până acum noi am fost informaţi greşit.
Mihaela Voicu : Depinde de cum prezinţi. O dată, sunt datorii neachitate la data prezentei sau totalul pierderilor cumulate la data aia.
Claudiu Brînzan : Asta este pierderea, este clar.
Paul Călin Botez : Atunci haideţi să o luăm altfel. Deficitul când am preluat noi, în 29 iunie 2010, cât era?
Mihaela Voicu : Era 77 de milioane lei.
Lucia Hossu Longin : Niciodată nu am avut cifra asta noi, îmi pare rău!
Cristian Niţulescu : Şi noi într-un an am sporit deficitul cu 23 de milioane de Euro?!
Discuţii în sală.
Mihaela Voicu : În iunie 2010, cumulat pe şase luni, era 77 de milioane de lei.
Anne Marie Jugănaru : Care înseamnă cât în Euro?
Mihaela Voicu : Împărţit la 4.36. În iunie, anul ăsta, era 52 de milioane.
Alexandru Mihai Lăzescu : Ce spune Mihaela, spune următorul lucru. Deficitul pe primul semestru al anului 2010 a fost 77 de milioane de lei în acea perioadă. Noi l-am scăzut pe semestrul I 2011 la 51 de milioane, dar el tot deficit este şi evident că se adună cu ăla. Noi am reuşit să scădem deficitul. Am mai explicat lucrul ăsta, având în vedere sumele care se rostogolesc de la contracte. Am o situaţie pe care o renegociem cu NBC-ul, am o datorie de 9 milioane care apare, renegociem şi o să se ducă în jos, dar în momentul ăsta trebuie s-o iau în calcul. Nouă milioane de dolari aferente anului VI de la acest contract. Acum, că noi o negociem şi o să o ducem la 5 milioane sau poate mai jos, este altă discuţie. Dar lucrurile astea apar. La fel la UEFA, avem 13 milioane pe an. Noi acum le-am reeşalonat, le-am dus, dar suma pe care o avem de plătit, după aia, o să vedem cum o împărţim.
Cătălin Ovidiu Baba : Deci iunie 2010 - 77 de milioane de lei...
Paul Călin Botez : Pe şase luni.
Cătălin Ovidiu Baba : Dă-mi voie următoarea întrebare! Care a fost deficitul total în iunie 2010, când am preluat noi mandatul, cu totul, cu datoriile de la NBC, cu Liga Campionilor, cu tot ce aţi avut dumneavoastră acolo?
Alexandru Mihai Lăzescu : Cât a fost Mihaela, 160 şi... trebuie să vedem exact.
Lucia Hossu Longin : În Euro am vrea.
Alexandru Mihai Lăzescu : 169-170 de milioane, ceva de genul ăsta. O să vedem. Bun, haideţi să trecem mai departe!
Cătălin Ovidiu Baba : Când ne cheamă la DNA să dăm cu subsemnatul, să ştim şi noi de unde am luat-o şi unde am dus-o.
Adriana Silvia Meseşian** : Să ne lămurim până la capăt. Deci, în iunie 2010 aşteptăm un răspuns şi după aceea în prezent. Nu pot să cred, poate este în lei, cum să fie în Euro?!
Discuţii în sală.

[...........................................]

Alexandru Mihai Lăzescu : Punctul numărul 5 este o chestiune care ţine de bugetul de cheltuieli, este vorba de o sumă care este critică, legată de combustibil, dar am plecat de la premisa, pe filosofia pe care am discutat-o, că scoatem nişte bani de undeva, dintr-un buget ca să completăm acest buget. Horia, explică tu mai bine!

Alexandru Mihai Lăzescu : În primul rând că nu sunt date generale. O să vedem. Eu zic aşa – dacă formula asta funcţionează, putem să o formalizăm.

**Sorin Burtea : Asta a mai fost şi pe vremea lui Ceauşescu, a fost foarte bună că de aia s-a schimbat.

Alexandru Mihai Lăzescu :** Ce anume?

**Sorin Burtea : Formula asta.

Alexandru Mihai Lăzescu : Care?

Sorin Burtea : Asta în care suntem acum cu maşinile la corpul redacţional.

Alexandru Mihai Lăzescu : Nu de asta, ideea este următoarea. Încă o dată, poate este o idee bună sau nu, ideea era de a gestiona pentru că în forma veche erau abuzuri mari la nivelul consumului de combustibil şi a felului în care erau utilizate maşinile pentru diferite situaţii. Atunci am zis, e, hai să centralizăm cumva chestiunea, să vedem fiecare unde se duce în ideea de a avea un control asupra acestor deplasări. Acum putem vedea dacă ...ideea în sine de la care am plecat a fost aceea de a vedea şi noi cum se duc. Faptul că vedeau redactorii, unii redactori şefi erau mai responsabili, alţii mai puţin responsabil, unii se ocupau mai mult, alţii mai puţin.

Sorin Burtea : Am ajuns la organigrama lui Ceauşescu.

Alexandru Mihai Lăzescu : Hai mă, las-o, când spui asta...
Sorin Burtea : Cum să las, dar de ce, este exact aceeaşi organigramă. N-ai lucrat aici pe vremea lui Ceaşcă?
Lucia Hossu Longin : Da.
Sorin Burtea: Şi nu era la fel?
Alexandru Mihai Lăzescu : Şi are vreo legătură?
Sorin Burtea : Păi are.
Anne Marie Jugănaru : Haideţi să revenim la mapă, nu se poate!
Cătălin Ovidiu Baba : Cu un singur amendament, promit că astrăzi nu mai vorbesc! e Preşedinte, consumul de benzină pe un an de zile este în valoare de 2,8 milioane de lei, asta este realitatea, probabil că o să ajungem la 3 milioane, în esenţă o să ajungem la 100.000 de Euro. Din punctul meu de vedere, aveţi votul ca să întreprindeţi tot ce consideraţi dumneavoastră că este cazul, sigur în termeni legali, dacă se reduce consumul.
Alexandru Mihai Lăzescu : Ăsta este sensul.
Alexandru Mihai Lăzescu : Cristi, eu vreau în primul rând să plecăm... premisa este următoarea. Aceasta este o încercare de a gestiona lucrurile un pic mai bine. Sigur că o încercare deranjează multă lume. Pentru că este evident, felul în care s-au gestionat lucrurile până acum este departe de a fi mulţumitor, se umblă în prostie, se duceau cu interese personale, ce să mai vorbim, dacă intrăm în detaliu ne punem mâinile în cap. Încă o dată, dacă o să mă întrebaţi acum dacă este cea mai bună... încercăm o formulă. De aia nu cred că trebuie să umblăm acum, încercăm o formulă să vedem dacă lucrurile se întâmplă mai bine. Spunea Traian data trecută cum se mişcau prin ţară, făceau înconjurul Pământului, cred că am făcut şi o sumă de Km, cât era?
Cristian Niţulescu : dle Preşedinte, la o flotă de 300 de maşini!
Cristian Niţulescu : Eu vă propun următorul lucru concret ca să depăşim momentul, ca la şedinţa din 15 decembrie să avem o situaţie cu consumul de combustibil pe autoturismele mutate, precum şi felul în care s-a făcut activitatea pe ultimele trei luni sau cinci luni, nu ştiu.
Alexandru Mihai Lăzescu : Nicio problemă, este o încercare transparentă.
Cătălin Ovidiu Baba : Consumul pe toate autoturismele.
Cristian Niţulescu : Sau pe toate.
Lucia Hossu Longin : Cristian, eu vreau să-ţi spun următorul lucru: mă izbesc de acelaşi răspuns bun, valabil al tău, ca şi al Preşedintelui, dacă şefii aceştia sunt atât de incapabili şi de toleranţi şi semnează bonuri de benzină, deplasări aiurea, e, nu mai înţeleg!
Anne Marie Jugănaru :** Eu zic de mult să o dăm pe Culcer afară şi nu vreţi să ascultaţi chestiunea.

Discuţii în sală.

Anne Marie Jugănaru : Voiam să vă dau o ştire, o ştire de ultimă oră. Pe blogul doamnei Culcer scrie că îl critică pe Preşedinte Băsescu şi îl acuză de imixtiune în treburile DNA-ului.

**Sorin Burtea : A aflat că n-o propune şefă.

Anne Marie Jugănaru : Şi începeţi să aplicaţi şi sancţiuni pentru că până la urmă iar aducem în discuţie chestiunea cu recompense şi sancţiuni.

Alexandru Mihai Lăzescu : Să ştiţi că am început pe diferite paliere să dăm tot mai multe.

Anne Marie Jugănaru : Aţi văzut că cineva a luat o maşină şi a folosit-o abuziv, sancţiune, nu mai stăm să ne jucăm.

Sorin Burtea : Să începem cu Cernat.

Anne Marie Jugănaru : Începem cu Cernat, n-am o problemă.

Soprin Burtea : Dacă a fost prins de un ziar cu treaba asta...

Lucia Hossu Longin : În fiecare redacţie şeful ei să dea socoteală pentru benzina pe care o consumă, de asta sunt şefi în televiziune să aibă responsabilităţi.

[...........................................]

Alexandru Mihai Lăzescu** : Da. Noi am avut o discuţie cu ei în care le-am spus că anumite garanţii le putem trece pe măsură ce le mai eliberăm din alte părţi.

**Anne Marie Jugănaru : Nu văd nimic. Haideţi să trecem la vot!

Alexandru Mihai Lăzescu** : Da, cele două puncte, deci, deschiderea unui cont bancar, dacă sunteţi de acord cu asta? Dacă sunt abţineri sau împotriviri? Consiliul de Administraţie a fost de acord în unanimitate.

**Alexandru Mihai Lăzescu : Şi a doua, această hotărâre legată de RBS, într-un fel nu prea avem ce face.

Cătălin Ovidiu Baba : Cum am ajuns să fim cuplaţi cu banca asta, cu RBS-ul?

Alexandru Mihai Lăzescu : Istoric, nu ştiu, Mihaela ştie mai bine ca mine, dar îmi închipui că...

Mihaela Voicu : În 2003 – 2004 era o variantă...

Alexandru Mihai Lăzescu : Cred că în momentul în care s-a scos scrisoarea de garanţie pentru UEFA sau a fost dinainte?

Mihaela Voicu : Dinainte, am avut conturi la toate băncile mari, puternice. Toate acum sunt blocate, în afară de RBS.

Anne Marie Jugănaru : Cum, mai spuneţi încă o dată!
Mihaela Voicu : Sunt blocate, avem poprire de la ANAF.

Alexandru Mihai Lăzescu : Primul este, de fapt, se leagă de discuţia de data trecută, pe plafoane convenite de discuţiile legate pentru jocurile olimpice, de meciurile echipei naţionale şi de UEFA. La UEFA este important să continuăm discuţia dintr-un motiv foarte concret aşa. Noi avem o descărcare de bani la UEFA de circa 19 milioane de Euro până la 30 iunie, lucru greu de...

Cristian Niţulescu : e Preşedinte, iertaţi-mă că vă întrerup, o să vă las să vă continuaţi ideea, fără doar şi poate, dar cred că ar fi util ca la documentul pe care îl vom vota astăzi să ni se aducă plafoanele.

Alexandru Mihai Lăzescu : Da, ele sunt, le-am pus într-o anexă, nu vreau să pun sumele în hotărâre, dar hotărâm o formulă. Noi avem o anexă în care am pus sumele conform celor din stenograma de data trecută...

Cristian Niţulescu : Să o avem şi noi documentul.

Alexandru Mihai Lăzescu : Da, da, cu rugămintea să nu le trecem în hotărâre din motive lesne de înţeles. Asta v-o dăm, sunt plafoane convenite, ca să nu avem niciun dubiu. Vreau să explic, între timp, chestiunea cu UEFA. Acolo, evident, noi nu avem posibilitatea să plătim 18 milioane de Euro şi ceva, că între timp am mai plătit câte ceva pe şase luni. Şi avem două soluţii: ori să găsim o formulă de refinanţare printr-o bancă, ceva, lucru mai complicat sau ce facem noi acum, banii pe care îi avem de dat la UEFA să-i dăm într-un interval undeva în trei ani de zile, ceva de genul ăsta, ca să putem să ne încadrăm în nişte sume. De aceea, este important să păstrăm contactul cu ei pentru că altfel, dacă le-am rupt, şansele de a ajunge la un acord sunt destul de mici. Eu zic aşa, ca să ajungem şi să votăm propunerea respectivă, cum facem, aşteptăm să vină Dana să vă dea anexa, da?

Cristian Niţulescu : Da, este adevărat, însă văzându-le puse pe hârtie acum, am două întrebări şi mă întreb şi vă întreb pe toţi, pentru că nu este o opţiune personală a niciunuia dintre noi. Senzaţia mea este că în momentul în care noi stabilim un plafon de plăţi identic pentru UEFA Champions League şi pentru Europa League, strategic vorbind, nu cred că este OK. Pentru că meciurile dintr-o competiţie nu sunt de valoarea meciurilor din cealaltă competiţie. Asta ar fi una la mână. Şi doi la mână, mi se pare îngrozitor de mari preţurile pentru meciurile echipei naţionale. Nu pentru că nu aş vrea să le luăm, aş vrea să le luăm. Totuşi, luna trecută am plătit 1.900.000 pe câte meciuri?

Alexandru Mihai Lăzescu : Ar trebui să vină Cosmin Cernat că nu am toate detaliile.

Cristian Niţulescu : Asta înseamnă zece meciuri, ceea ce înseamnă 190.000 pe meci. Acum dăm 250.000?!

Alexandru Mihai Lăzescu : Asta a fost ce am hotărât, dacă vreţi, dăm în jos.

Cristian Niţulescu : Mi se pare suma prea mare ca plafon pe meci.
Lucia Hossu Longin : Este pe toate meciurile.
Cristian Niţulescu : Nu, doamnă, este 250.000 de Euro pe meci.
Alexandru Mihai Lăzescu : O să vină Cosmin, chiar nu ştiu toate detaliile.
Alexandru Mihai Lăzescu : Cosmin, hai că mai sunt nişte întrebări legate de...
Cosmin Cernat : Cu mare plăcere vă răspund.
Cristian Niţulescu : Cosmin, noi avem nişte discuţii legate de plafoanele pentru UEFA Champions League şi Europa League. În condiţiile în care interesul nostru major este, de fapt, pentru Europa League pentru că acolo vom avea echipe româneşti, este posibil ca în UEFA Champions League să nu avem.
Cosmin Cernat : Este adevărat, sunt şanse mult mai mici.
Cristian Niţulescu : În condiţiile astea, a avea două plafoane egale este OK ca strategie? Pentru că negociem cu aceiaşi oameni.
Cosmin Cernat : Da, corect. Până la urmă, sigur, aşa cum au încercat şi ei să ne spună în prezentările pe care ni le-au făcut, finalmente contează nu suma pe care o dai pe meci, să zicem, pe ambele competiţii, ci suma la care ajungi. Acum, sigur că noi putem să urcăm în oferta noastră, că vom trimite, în fapt, două oferte. Dar pentru că este mai mult preţul pe Europa League şi să-l scădem pe cel de UEFA Champions League. Deci, putem să...
Alexandru Mihai Lăzescu : Cristi cam asta spunea, adică să fie mai flexibil.
Cristian Niţulescu : În afară de asta, ca documentul ăsta să fie OK în momentul în care îl aprobăm, ar trebui să ştim, totuşi, despre câte meciuri vorbim.
Cosmin Cernat : Sunt 15 meciuri de Europa League, deci un meci şi la UEFA Champions League sunt două pachete: un pachet care are 16 meciuri şi unul care are 18 meciuri. Pachetul de miercuri are 18 meciuri, incluzând aici şi finala UEFA Champions League şi Super Cupa Europei.
Cristian Niţulescu : Bun. Deci, noi vorbim în condiţiile astea, dacă înţeleg eu corect, de un plafon de negociere de trei milioane de Euro, corect, pentru competiţiil europene?
Cosmin Cernat : Da, cam aşa, trei milioane trei sute...
Cosmin Cernat : Indiferent că este vorba de UEFA Champions League sau Europa League.
Cosmin Cernat : Exact.
Cristian Niţulescu : Noi ne pregătim în condiţiile astea şi asta aş vrea să fie foarte clar, noi ne pregătim să dăm trei milioane de Euro pe una dintre competiţii?
Cosmin Cernat : Nu, pe amândouă.
Cristian Niţulescu : Întreb. Pentru că în condiţiile astea, mandatând în felul ăsta negocierile, comisia de negociere poate decide dau trei milioane de Euro şi cumpăr Europa League, ceea ce nu mi se pare corect.
Cosmin Cernat : Nici nu este. Eu am venit aici şi în tot ceea ce am susţinut, am susţinut exact chestia asta. Undeva la o sută de mii, am spus eu maximal, dar în condiţiile în care luăm 31 sau 32 de meciuri.
Cristian Niţulescu : Tot la trei milioane ajung.
Cosmin Cernat : Tot trei milioane ajung, dar una este să dai trei milioane pe 15 meciuri şi alta pe 30, este o diferenţă...
Cristian Niţulescu : Nu credeţi, stimaţi colegi, că ar fi îndreptăţit ca aceste lucruri să le punem în documentul pe care îl semnăm? Vă întreb.
Alexandru Mihai Lăzescu : Bun. Putem să convenim într-un fel. Cum să spun, dacă le punem într-o hotărâre, ele devin... Asta era singura problemă - hotărâm ce avem de hotărât, dar să nu le punem în corpul hotărârii sau dacă vreţi, o punem separat, în sensul ăsta. De asta am şi venit cu anexa. Altfel o să circule cifrele şi degeaba ne ducem la negociere.
Alexandru Mihai Lăzescu : În situaţie limită se mai poate. Evident că interesul scade sau creşte în funcţie de cum stai în clasament. Eu v-aş propune ca formă următoarea chestiune: să avem cu câteva semnături pe anexa asta, dacă vreţi să o mai completăm, dar să n-o publicăm şi o punem cum am mai făcut altă dată, o punem într-un plic ca să avem o bază. Dacă este OK pentru dumneavoastră? Nu aş pune-o în corpul hotărârii, putem adăuga chestiunea legată de negocierea cu UEFA ca s-o includem acolo. Şi la plafoane dacă rămân astea sau vreţi să mai schimbăm ceva? Să o puneţi ca s-o formulăm într-un fel şi nu ştiu dacă trebuie să semnăm toţi. Semnăm câţiva ca să fie din diferite părţi, cum vreţi. Să avem asta să o punem undeva ca bază de... Sunteţi OK cu formula asta?
Alexandru Mihai Lăzescu : Atunci v-aş propune să fim de acord cu următoarele precizări: să facem la sfârşit anexa asta ca să adăugăm negocierea cu UEFA, că aşa am convenit aici, putem să spunem şi priorităţile că mie mi se pare că sunt valide, adăugăm pe hârtie, semnăm toţi sau o parte dintre noi, o punem într-un plic, cum am făcut şi data trecută. În condiţiile astea, sunteţi de acord cu aprobarea punctului 2? Cine este pentru? Abţineri? Împotriviri? Consiliul de Administraţie a fost de acord în unanimitate.

Curtea de Conturi şi DNA, sesizate

Lia Olguţa Vasilescu a anunţat pe blogul propriu că va sesiza luni Curtea de Conturi şi, ulterior, şi DNA dacă această instituţie nu demarează din proprie iniţiativă cercetarea situaţiei financiare a TVR. "Şocant! TVR a ajuns la datorii de 100 de milioane de euro! Cât TAROM şi Poşta Română la un loc ! Jaful e egal cu cel al «băieţilor deştepţi» din energie! Citiţi stenograma Consiliului de Administraţie, unde Lăzescu anunţă proporţiile dezastrului şi propune tot felul de contracte dubioase, chiar şi în aceste condiţii ! Vă reamintesc că săptămâna trecută acelaşi domn Lăzescu nu a fost în stare să-mi răspundă la nici una din întrebările puse în Comisiile parlamentare de Cultură despre angajări în plină criză, salarii de mii de euro pentru directori şi consilierii lor, contracte păguboase, emisiuni de zeci de mii de euro cu rating zero", susţine Lia Olguţa Vasilescu, membru al Comisiei de cultură din Senat.

Rodica Culcer – da, Iosif Sava – ba**

Reprezentanţii USL în Consiliul de Administraţie al TVR au cerut, într-o scrisoare deschisă, fostului director al Direcţiei Emisiuni Informative şi Sport din TVR, Rodica Culcer, retragerea din concursul organizat de instituţie pentru ocuparea postului, rămas vacant după ce aceasta a împlinit vârsta de pensionare. "Spre exemplu, Iosif Sava a fost destituit din funcţia de Redactor Şef, imediat după ce i-a ieşit decizia de pensionare. Nici măcar nu a mai fost lăsat să colaboreze, fiind obligat în ultimii doi ani de viaţă să se transfere la PRO TV. Instituţia se află într-un proces complex de reformare, se vor disponibiliza 10% din salariaţi, şi în aceste condiţii insistenţa doamnei Culcer de a rămâne în fotoliul directorului de ştiri ni se pare lipsită de temei legal şi de conştiinţă morală. (...) Am încercat (fără succes) la ultima întâlnire a CA o analiză a modului în care CD al TVR a întocmit condiţile de participare la concurs, aproape toate cu dedicaţie doamnei Culcer (studii universitare de ştiinţe umaniste, ştiinţe ale comunicării, management), sunt excluşi astfel absolvenţii de alte specializări politehnice, 10 ani minimum de experienţă în audiovizual, 3 ani minimum de conducere în audiovizual, condiţii pe care nu le poate îndeplini un candidat sub 40 de ani", se arată, între altele, în documentul citat.

Concursul va fi organizat la începutul acestei săptămâni, şi la el s-au înscris Rodica Culcer, Cezar Ion (director în cadrul instituţiei) şi, conform unor surse din TVR, Remus Ion, de la B1 TV.

Pensiile si salariile, inghetate pana in 2014 - Traian Basescu a promulgat legea

Presedintele Traian Basescu a promulgat, sambata, Legea care prevede inghetarea pensiilor si salariilor.
"Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a semnat sambata, 17 decembrie, Decretul privind promulgarea Legii pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificati in cadrul fiscal - bugetar aplicabile pana la 1 ianuarie 2014", anunta un comunicat de presa al Administratiei prezidentiale.

Potrivit legii, pe langa inghetarea pensiilor si a salariilor bugetarilor, tichetele de vacanta nu se vor acorda in 2012 si 2013, pensiile pentru conditii de risc nu vor creste, iar educatia nu va primi 6% din PIB pana in 2014.

Curtea Constitutionala a respins, in urma cu zece zile, sesizarea depusa de USL la legea prin care se ingheata pensiile si salariile bugetare pentru 2012, stabilind cu majoritate de voturi ca legea este constitutionala.

Potrivit USL, motivele invocate de guvern in Ordonanta, precum reducerea cheltuielilor publice sau eliminarea riscului de deficit excesiv, nu pot justifica neacordarea unor drepturi.

In plus, Opozitia a reclamat la CCR si incalcarea Legii pensiilor si nerevenirea la nivelul salarial dinaintea diminuarilor pentru bugetari prin esalonarea platii acestora pana in 2016.

"Aceasta ordonanta, la presiunea guvernului asupra Parlamentului, taie salariile si pensiile si in anul 2012. In situatia in care, prin absurd, Curtea Constitutionala va da un raspuns negativ, atunci nu avem decat o singura solutie: sa ii solicitam presedintelui sa nu promulge o lege care este imorala si nelegala, lucrurile acestea nu pot ramane nesanctionate", declara la acel moment liberalul Eugen Nicolaescu.

Curtea Constitutionala a respins si aceasta sesizare a USL privind esalonarea pana in anul 2016 a platii drepturilor salariale castigate de bugetari in instanta.

De ce sa dam sute de milioane nemernicilor marca culcer , inloc sa-i dam spitalelor , scolilor , familiilor defavorizate , copiilor si viitoarelor generatii ?

Emisiuni imbecile pe banii nostri , de ce ?

Multe emisiuni TVR sunt filmate si redate de multe ori , iar nemernicii care sunt titulari , iau bani , sute de milioane , desi ei nu vin periodic la munca .

Sa militam , ca TVR , sa fie emisiune de stiri si actualitati .

TVR sa redea permanent starea natiunii , stiri , reportaje , realitati la zi din toate judetele tarii

TVR, o batjocora nationala - (Opinii)

Exista un fenomen care naste mai multa revolta decat datoriile aiuritoare ale TVR. Morala si lectiile de deontologie pe care le tin unii dintre angajatii acestei televiziuni, platiti din bani publici, desi ei insisi se afla in cea mai compromitatoare ipostaza. Si nu doar morala. Moralisti ai presei care iau zeci de milioane luna de luna de la o televiziune falita (TVR), dar tin predici despre onestitatea si principiile jurnalistice.
Tovarasi precum Rodica Culcer, Mircea Marian sau Ioana Lupea, care iau luna de luna mii de euro de la o institutie falimentara a statului, pentru a face propaganda partidului si oamenilor aflati acum la Putere, sunt aceiasi voiosi deontologi si acizi critici ai Opozitiei din presa privata (atunci cand au sansa sa se exprime si acolo). Ma intreb cat de pervertita trebuie sa iti fie constiinta ca, dupa ce ai luat bani de la stat pentru a proteja si menaja in gand, in simtire si in exprimare Puterea, sa gasesti resurse psihice pentru a te lansa in atacuri abjecte pe bani privati impotriva celorlalti care nu iti impartasesc ideile cumparate, nici macar proprii?

Cateva fragmente din stenograma sedintei Consiliului de Administratie din data de 29 noiembrie 2011, aparute in presa, bulverseaza orice bun simt. Presupun ca daca nimeni nu s-a dezis pana acum de ele, discutiile sunt cat se poate de adevarate. Ce socheaza cel mai mult este haosul si ambrambureala din capul sefilor care conduc si reprezinta acest monstru falit. Ei nici macar nu stiu cat pierd, de ce pierd si pe unde se scurg resursele lor (evident, nu ale lor, ci tot ale noastre - care platim taxa si abonament si contribuim prin fonduri de la stat la subventiile acordate lor).

Tot asa aflam cum lucreaza adevaratii deontologi din presa romaneasca, incercand sa isi mentina functiile, in ciuda legilor si impotriva bunului simt, practicand un santaj ieftin si subtil la adresa celor care vor decide soarta lor. Ce viata umila si ieftina, in fond! Pasajul urmator explica de fapt totul:

"Anne Marie Juganaru: Voiam sa va dau o stire, o stire de ultima ora. Pe blogul doamnei Culcer scrie ca il critica pe Presedinte Basescu si il acuza de imixtiune in treburile DNA-ului. Sorin Burtea: A aflat ca n-o propune sefa" - fragment din stenograma sedintei Consiliului de Administratie din data de 29 noiembrie 2011, publicata de cotidianul Jurnalul Nationalul.

In conditiile astea, pe cine sa mai mire ca TVR a ajuns sa aiba conturile blocate de ANAF, sa aiba datorii de 100 de milioane de euro si, in ciuda acestor realitati, sa isi permita sa angajeze fatuci fara nicio zi de experienta si fara nicio calitate, alta decat cea de a fi "recomandata" de cine trebuie, pe functii platite cu peste 5.000 de RON. Ma intreb oare ce or simti colegii ei, acei jurnalisti onesti si adevarati care si-au facut intotdeauna treaba asa cum au stiut mai bine, cand vor fi auzit astfel de extravagante? Cu atat mai mult, cand ei stiu ca abia primesc jumatate din leafa fatucii recomandate.

De 22 de ani, TVR a reusit incredibila performanta sa nu se schimbe mai deloc. Din momentul in care se elibera de cenzura comunista si transmitea nasterea democratiei originale romanesti, la sfarsitul lui decembrie '89, si pana astazi, TVR a reprezentat instrumentul prin care Puterea a incercat sa manipuleze, sa ascunda sau sa isi transmita mesajele de propaganda. Acest monstru media falit, Televiziunea Nationala Romana, a devenit posibil pentru ca partid dupa partid a incuviintat aceasta practica. Pentru ca niciodata politicul nu a avut puterea sa se desprinda de lichelismul slugilor din presa.

Si pentru ca, dupa cum am vazut, reprezentanti ai societatii civile, jurnalisti si alte personalitati ale vietii publice au devenit in timp complici si "colaboratori" ai acestui jaf. In loc sa il denunte, ei au ales sa isi asigure viata si sa isi plafoneze cariera intr-o afacere mai dubioasa decat multe altele private. Cei mai tupeisti dintre acestia ne tin si lectii despre onestitate, corectitudine, intelepciune si deontologie.

Nu mai scapa Tara de lichele si capuse nesimtite

Rodica Culcer, dată afară de la TVR.

Consiliul de Administraţie a votat încetarea mandatului

18.01.2012 16:18

Consiliul de Administraţie al TVR a votat încetarea mandatului prin care Rodica Culcer a fost delegată să conducă Ştirile TVR, însă unii membri ai CA, printre care şi Ada Meseşan, spun că reprezentanţii PSD în consiliu "au forţat un vot, care juridic şi legal este nul de drept".

"Astăzi s-a forţat un vot care, juridic şi legal, este nul de drept, în consecinţă votul politic forţat de către reprezentanţii PSD în CA al TVR nu poat fi aplicat. Atribuţiile CA nu cuprind dreptul de a rezilia contractul niciunui jurnalist şi fac apel la legea 41/ 94 (articolul 27). Acest aspect a fost susţinut atât de noi, cât şi de juristul Consiliului de Administraţie, dar reprezentanţii PSD din şedinţă au susţinut în mod isteric executarea ilegală a Rodicăi Culcer. Precizez faptul că şi preşedintele CA, Alexandru Lăzescu, a votat împotriva acestei propuneri a PSD şi a recunoscut că nu are o bază juridică această impunere a votului. În concluzie, astăzi, în loc să discutăm problemele reale ale TVR, respectiv măsurile de redresare ale instituţiei, având în vedere deficitul de 100 de milioane de euro, am asistat la un spectacol politic jenant, ruşinos, cu note isterice ale colegilor PSD din CA", a declarat pentru MEDIAFAX Ada Meseşan.

Ea a precizat că, deşi situaţia Rodicăi Culcer nu era pe ordinea de zi a şedinţei de miercuri a CA, reprezentanţii PSD au propus încetarea mandatului delegării Rodicăi Culcer la conducerea Direcţiei Emisiuni Informative şi Sport din TVR.

Ada Meseşan - propusă în CA al TVR de PDL - a precizat că Rodica Culcer a fost delegată să conducă Direcţia Emisiuni Informative şi Sport din TVR de conducerea executivă a Televiziunii Publice (în frunte cu Alexandru Lăzescu, n.r.), nu de Consiliul de Administraţie.

Ea a precizat că şase membri ai CA, inclusiv Alexandru Lăzescu, au votat împotriva încheierii mandatului Rodicăi Culcer la şefia Ştirilor TVR, în timp ce şapte membri CA, majoritatea PSD, au votat pentru.

“Caţavencii” despre slugile din TVR: Frumoşii din televiziunea încremenită

Posted by Valeriu Gardin in Media, Social Media

Asemeni unei băbuţe plângăcioase care, înainte de a fi un bătrân transsexual laş, a fost o superbă femeie cu barbă, Mircea Marian se plânge pe Facebook de tratamentul ignobil la care este supusă colega sa într-ale sinecurismului, doamna Ioana Lupea. Din tot ce a răzbătut în presă din stenograma şedinţei Consiliului de Administraţie al TVR, Mircea Marian a reţinut doar că Ioana Lupea a fost declarată „urâtă“ de către Lucia Hossu Longin.

Discuţia era, de fapt, nu despre înfăţişarea doamnei Lupea sau a domnului Marian, ci despre salariile şi competenţele lor în materie de televiziune. Citatul exact din esteta LH Longin este: „În primul rând trebuie s-o învăţ televiziune, că nu ştie nimic, în al doilea rând este urâtă, în al treilea rând este greoaie în gândire“. Asta, după ce i se reproşase lui Alexandru Lăzescu faptul că Ioana Lupea are 9.700 de lei lunar pentru emisiunile de la TVR Info, iar Mircea Marian 6.100 de lei. Dacă salariul doamnei Lupea a mai fost negat cu jumătate de gură, cel al domnului Marian a trecut mai departe prin aprobare tacită. Aşteptam măcar de la Mircea Marian, pe contul său de Facebook, o dezminţire fermă, de genul „Nu câştig 6.100 de lei lunar de la TVR Info“. Dar domnia sa a preferat să spună, din nou, că are o clauză de confidenţialitate, din cauza căreia nu poate spune ce salariu are de la buget. Toate jafurile istorice din bani publici, de la mai recentul contract Bechtel până la mai vechile privatizări din anii ’90, s-au desfăşurat sub acoperirea clauzelor de confidenţialitate. De ce ar fi altfel în cazul acesta?

Dar dincolo de faptul că cei doi sunt plătiţi din banii noştri pentru a presta lipsă de performanţă profesională, rămâne credinţa lui Mircea Marian că merită un tratament preferenţial pentru că este unsul în televiziune al preşedintelui ţării: „De la doamna propusă de PNL nu aveam aşteptări, dar m-a durut tăcerea unui personaj numit acolo de Traian Băsescu şi cu care, în nemărginita noastră naivitate, credeam că suntem prieteni…“. O recunoaştere mai clară a aşteptărilor unei slugi dezamăgite nu am citit de multă vreme şi nici nu mă aşteptam să citesc. Căci dacă frumuseţea nu este necesară pentru alegerea unui moderator de emisiune, inteligenţa ar fi trebuit să fie o condiţie sine qua non. Se vede treaba, însă, că mai-marii ţării preferă în continuare să se înconjoare de slugi proaste, doar ca să pară ei mai inteligenţi.

Sursa:catavencii.ro

Mercenarii regimului de la TV

Ieri seara am avut ocazia sa particip la o emisiune de dezbateri politice la TVR – televiziune platita din taxa pe care o achita in mod fortat fiecare cetatean roman, si din fonduri de la bugetul de stat. Dincolo de faptul ca legea si modul de finantare obliga TVR la o echidistanta politica speciala (in raport cu media private, detinute de „Mogulii” cu care s-a tot luptat dl. Basescu; dupa ce i-a arestat putin, au trecut de partea lui si au fost „reevaluati”), TVR a produs pana in momentul de fata si o gaura de cca 40 milioane de Euro, gaura ce va fi acoperita tot de catre noi, deoarece nu poate functiona falimentul care ar fi inghitit de mult orice alta televiziune privata.
Stiam foarte bine ca TVR – in cazul stirilor si emisiunilor politice – este in acest moment sub un control de fier al dnei „Colonel la pensie” Rodica Culcer si ca ma pot astepta la cel mai ostil mediu posibil. Asa a si fost: o doamna moderator care scrasnea din dinti cand imi permiteam sa critic Puterea, cu o atitudine de purtator de cuvant al Guvernului si cu intrebari fara nicio legatura cu agenda publica. Au fost doar atacuri la persoana copiate din Dan Diaconescu si Dan Andronic – mogulii favoriti acum ai lui Traian Basescu. Sigur, nu au lipsit „cetatenii apolitici” care, prin mesaje citite prompt de „impartiala” moderatoare, sa ma infiereze pentru „minicunile” la adresa maretelor realizari ale pedelistilor. Tot tacamul invatat de dna. Culcer la institutiile „speciale” in care a activat inainte de 1989 a fost folosit, dar nu asta e problema. Am fost perfect calm si relaxat si regret ca atat de multi oameni normali s-au enervat in locul meu fata de modul de comportare al TVR care ne-a reamintit prea dureros de aceeasi institutie in „Epoca de Aur”!
Ce nu s-a vazut insa aseara la TVR si merita mentionat:
1. Moderatoarea a persistat in minciuna evidenta cu „invitatiile refuzate” de catre Opozitie la TVR – lasand la o parte fractura logica ca facea aceste afirmatii cu mine in platou! Realitatea este foarte simpla – TVR a refuzat in tot anul 2011 sa ma invite pe mine sau pe Crin intr-un format identic cu cel acordat de 14 ori dlui Basescu, si care sa ne permita sa vorbim. Am fost mereu chemati cu 3 sau mai multi participanti, toti la fel de „independenti” ca si doamna de ieri seara, cu acelasi apetit de a vorbi non-stop peste invitat si de a-i adresa intrebari la care sa raspunda tot ei!
2. Ieri am avut parte de o exceptie, deoarece unul din cei mai dedicati „poeti de curte” ai Regimului Basescu era in concediu – Dl Turturica; in plus, probabil ca un alt membru al „Corului” responsabil cu odele aduse Maretului Carmaci Basescu - ma refer la sinecuristul Mircea Marian, era probabil pe la casierie la Dan Andronic, de unde sarmanul isi completeaza veniturile de 60 milioane/ luna, primite din banii publici ai TVR; asa ca a doua oara nu mai vedem noi asa ocazie; si nici vorba sa mai vedeti o emisiune cu Ponta sau Antonescu la TVR 1 in perioada urmatoare; poate ca in campanie o vor face alaturi fiind fortati de lege, cine mai stie?
3. Monitorizarea oficiala pe care am tot incercat sa o prezint aseara (si care a adus-o pe distinsa moderatoare in pragul unei crize de nervi) este foarte clara – si se referea la modul in care 3 personaje politice au fost mediatizate la TVR in anul 2011! Iata cum sta situatia, conform datelor oficiale obtinute de la CA al TVR, dar ascunse mereu de Culcer&Co.
La stiri durata este exprimata in secunde. De notat ca :
A. Pe TVR1, Basescu are 48 de mii de secunde in 350 de aparitii, in timp ce Ponta are ABIA 6.500 DE SECUNDE IN PESTE 270 DE APARITII. Asta inseamna ca TOATE aparitiile lui Basescu au fost CONSIDERABIL mai lungi decat ale lui Ponta.
B. In cazul lui Antonescu raportul este: Basescu 48.000 de secunde la 3600 de secunde Antonescu.
C. Daca impartim numarul de secunde la numarul de aparitii rezulta media urmatoare:
Stiri TVR pe anul 2011:
BASESCU – 136 DE SECUNDE/APARITIE – adica peste 2 minute aparitia;
PONTA – 24 DE SECUNDE/APARITIE – adica de aproape 5 ori mai putin ca durata pe stiri fata de Basescu;
ANTONESCU – 23 DE SECUNDE/aparitie – tot cam de 5 ori mai putin ca Basescu.
D. In cazul emisiunilor, lucrurile stau altfel. Sunt monitorizate aparitiile, chiar daca persoana nu a fost prezenta in studio. Asta inseamna ca intr-o emisiune de analiza, sa zicem, e dat un sincron de 24 de secunde al lui Ponta sau Antonescu – care e considerata o aparitie! La fel si cu aparitia „analistilor” prezenti permanent in platou sau a altor invitati de la Putere, care stau o ora la emisiune, desi Ponta si Antonescu nu au fost niciodata in 2011 in studio la TVR1 (au fost doar o singura data, impreuna, in data de 1 decembrie la TVR Cluj – transmis pe TVR 3!)
Concluzii – azi avem un TVR in faliment financiar, platit din bani publici obtinuti fortat de la populatie prin taxa TV, desi cei mai multi sunt deja abonati la un furnizor privat de televziune (asa numitii „cablisti”),complet controlat politic de un fost ofiter de informatii al structurilor dinainte de 1989, tinut in functie impotriva legii dupa iesirea la pensie, secondata de ultimii sinecuristi ramasi in slujba Regimului Basescu si platiti gras pentru „colaborarea” lor cu sute de milioane din bani publici! Iar acestia ascund datele adevarate din care rezulta ca, daca aveti proasta inspiratie sa va uitati la politica la TVR, la fiecare minut despre Ponta sau Antonescu (calculati impreuna) sunteti obligat sa suportati 5 minute cu Traian Basescu!
Solutia - un proces transparent de inlaturare din TVR a persoanelor aservite politic si institutional, de tipul Rodica Culcer; imputarea si recuperarea sumelor de bani cheltuite nejustificat pentru aducerea din afara TVR a unor „mercenari” care sa faca „treburile murdare” comandate de la Cotroceni; o noua lege a SRTV care sa asigure transparenta decizionala si financiara si ridicarea controlului politic; un audit independent si un management profesionist pentru institutie. Aceasta va fi una din prioritatile legislative ale USL!

TVR face emisiuni proaste pe banii nostri , folosind formate expirate. Capacitatea de inovatie in TVR este nula. Vedetele TVR sunt fie incepatori slabi, fie vedete expirate si refuzate pana si de 0TV

Cel mai probabil TVR va lua un politruc, poate unul de prin ministere, si pe langa lista lunga de afectiuni care te pot curata, va mai da o limba lui basescu si extraordinarului sistem de sanatate.
Emisiunea dr. Pdl va fi un real esec dintr-un simplu motiv. In romania, sintagma dute la medic nu functioneaza. Romanii au fobie fata de sist. de sanatate, si nu se desprind din cotidian decat cand nu se mai poate!

Postul public de televiziune a achiziționat licența pentru talk-show-ul Dr. Oz, care va debuta cel mai probabil în toamna aceasta la TVR.

Potrivit informațiilor Paginademedia.ro, varianta autohtonă a talk-show-ului american găzduit de celebrul doctor Oz este în pregătire. Deocamdată nu a fost ales un “Doctor Oz” român, un medic care să fie gazda programului.

În România, varianta originală a emisiunii este difuzată de postul Euforia.

Mehmet Cengiz Oz, cunoscut publicului de televiziune ca Dr. Oz, este un medic american (specialist în chirurgie cardio-vasculară, absolvent al Universității Harvard), devenit celebru datorită show-ului lui Oprah Winfrey. Dr. Oz a apărut în The Oprah Winfrey Show între 2004 și 2009, ca invitat, oferind sfaturi pe teme medicale într-un mod inedit, cu mult umor, dezinvoltură și demonstrații practice spectaculoase.
Ca urmare a popularității dobândite datorită emisiunii lui Oprah, Dr. Oz a devenit, din 2009, gazda propriului său talk-show, care se bucură acum de un mare succes în toată lumea.

Pentru varianta autohtonă a show-ului nu s-a găsit încă medicul român potrivit să prezinte show-ul, și aceasta nu este deloc o misiune ușoară. Deoarece, pe lângă studiile medicale solide, gazda trebuie să fie un personaj carismatic, spontan, să aibă simțul umorului și, nu în ultimul rând, să fie un bărbat șarmant și convingător, pentru că producția se adresează preponderent unui target feminin.
De asemenea, în formatul original, Dr. Oz are și o echipă pe măsură, compusă din medici cu diferite specializări.

Opinii

Este si acesta sau mai ales acela cind cei lipsiti de scrupule, ajung ca sa ne faca morala dupa cum interesul poarta fesul .
Pentru Leca democratia se masoara dupa citi bani ai in buzunar .
La Nastase , ea se masoara in tablouri sau neveste cu origini nomenclaturiste .
Pentru Ponta si Antonescu democratia exista atunci cind in drumul spre functia suprema nu ai ghinionul sa mai existe si un Basescu .
Acum , cind liderii romanilor , cu bunele si relele lor au fost, sau s-au compromis singuri, orice parazit propulsat in fata pentru bravada de a fi golan tupeist pe sticla , ne poate vorbi sau se poate revendica un HAVEL.....

Cele postate de catre Victor,sunt reale! Fosta Televiziune Romane a devenit TVB(T.V.Basescu).Ei stiu sa faca numai emisiuni omagiale,mai ceva ca pe vremea lui Ceausescu! Asa au facut cu Flutur,cu Boc,Anastase,Basescu etc! Cand Basescu a fost huiduit de catre rezervisti la Iasi,de 1 decembrie ,nu au transmis,in direct evenimentul! Toti romanii neportocalii,cei umiliti de catre Basescu si clanul lui mafiot,nu vor sa mai plateasca ,din putinii bani care le-au mai ramas,pe cantaretii lui Basescu! Sa se permita fostei televiziuni publice,sa devina comerciala,sa treaca pe societate comerciala,sa traiasca din profit! Nu mai vrem sa platim taxa obligatorie pentru pupincuristii lui Basescu!

In cazul in care va ganditi la o eventuala reorganizare a TVR poate vor ramane doar TVR1 si maximum TVR2, dar si ele sa “suga” bani dupa legile pietii si nu din factura ENEL, de la firmele de cablu (care sunt platite tot de noi) si alocatii bugetare. Sa-i mai lasam pe acesti plescari, abonati la multi bani publici, sa-si manance painea muncind si facand rating nu stand cu o mana sub barbie (sa-si ascunda gusa) si emitand platitudini (vezi emisiuni cu Plesu, Liiceanu, Patapievici si alti intelecuali rasati). In ceea ce priveste restul posturilor, capusate de sinecuristi, cum ar fi TVR HD(Hunedoara sau high definition) cred ca va vor fi necesare si studiile moscovite ale sefei culturii de la deputati.

Ca de obicei, in orice emisiune va ascutiti dintii ! daca e sa vorbiti de egalitate in minute cu presedintele tarii, la TVR1 , s-avem rezon !Prea multa egalitate nu face bine, si veti simti si domnia-voastra, cand veti ajunge in pozitia dumnealui, pe care v-o doresc cu conditia sa aveti mai multa decenta vis-a-vis de functii si varsta. Presupun ca inainte de orice pozitie politica , cei 7 ani de acasa trebuie sa primeze.
In alta ordine de idei , ati facut referire la bani investiti aiurea pe partiile din Poiana Brasov ,unde nu-i zapada (cand vrea opozitia !!!). Eu traiesc si schiez pe acesti munti de vreo 55 ani, cu ani mai bogati in zapada, mai saraci in precipitatii, foarte vantosi sau cu saptamini de ger, cand inghetau instalatiile pe cablu. Am urcat si muntele pe jos cu schiurile in spate,am batut partia cu propriile schiuri ca se ne nivelam terenul, am schiat si pe partii pietroase,pt. ca vantul viscolea zapada,si pe partii dure ca sticla din cauza gerului. Nu mai faceti aprecieri nepotrivite,referitor la aceste investitii inutile in Poiana Brasov:cand veti fi schiorul acela ,care sa iubiti muntele,zapada, schiul in orice conditii, incat sa schiati pe orice vreme, zapada, partie atunci puteti fi malitios.Pe mine ca veche brasoveanca ma doare cand se schimba ceva pe munti, in imprejurimi doar pt. turism sau jocuri sportive, dar pe de alta parte, trebuie sa accept ca vin generatii noi, care nu vor mai face sport cum am facut noi, care nu vor mai locui modest cum am trait noi, iar investitiile sunt atat de necesare, nu doar simple imbunatatiri. Trebuie sa gandim a-la-longue, sa le facem viabile pe termen lung.
cu deosebit respect, stefana
PS
lacul din Poiana Ruia, va fi cireasa de pe tort, in toiul verii:de-abia astept sa urc pe jos, fie iarna ,fie vara si sa iau la picior tot muntele , ceea ce va doresc si dvs.sa aveti timpul si puterea s-o faceti, fara resentimente politice

E zapada când vrea puterea ! Cel mai concludent si recent exemplu LA BE 1 Tv. care în netarmurita dorinta de a cânta în struna esuatei puteri, arata ca la Gura Humorului e o zapada “de n-ai unde sa dormi la noapte” când de fapt era o vreme de primavara ca în majoritatea regiunilor tarii si nici pic de zapada. N-au reusit sa prosteasca pe nimeni, pentru ca multi humureni au dat telefoane la alte televiziuni si au demascat nemernicia ! Sigur, era o înregistrare din alti ani când ninsese si au mai pus si câtiva cioflingari – exact ca pe vremea lui ceausescu – sa tamâieze pe potentatii zilei si sa arate ce extraordinare conditii sunt acolo.
Spui ca trebuie gândit pe termen lung, foarte bine, atunci informeaza-te ca tari ca Austria de ex. nu mai fac pârtii de schi decât de la o anumita altitudine destul de mare, pentru ca vremea nu mai
permite acest lucru. La noi însa nu conteaza nimic, decât sa se fure bani cât mai multi si cât mai usor. Tocmai de aceea nu ne înghesuim sa luam bani de la UE, pentru ca astia trebuie justificati, pâna la ultimul cent.
Draguta brasoveanca, spui ca faci schi de vreo 55 de ani deci ai o vârsta respectabila poate din aceasta cauza gândesti ca pe vremea împuscatului, “pre multa egalitate nu face bine” ! Te anunt ca suntem în anul de gratie 2012 si suntem în DEMOCRATIE, volens/nolens trebuie sa acceptati, voi toti ceausisto-basistii, voi domnii fosti tovarasi ca lucrurile s-au schimbat si pentru aceasta schimbare s-a varsat sânge ! Si nu vom permite nici în ruptul capului întoarcerea la dictatura indiferent ce nume ar purta ea !
Cât despre cei 7 ani de acasa, reproseaza lui basescu, el este cel fara educatie si mai mult tot ce atinge se usuca !
Mai multa condescendenta fata de Victor Ponta, nu ti-ar strica, nu cred ca te-ai putea trage de sireturi cu el ( s-ar putea ca pentru asta sa nu ma posteze – dar îmi asum ca tot e la moda asumarea !)

PS ai grija cu schiatul ca si Huidu se dadea mare schior si a dat cu nasu-n pom de i-au sarit capacele ! si el era tot un fel de nemuriciu ca tine !

PSD Caraș-Severin demască acțiunea de împărțire a fondurilor către primării
PSD Caras-Severin aduce în atenție modul clientelar față de cum sunt împărțiți banii Consiliului Județean, primarii din arcul guvernamental fiind principalii beneficiari ai acestor fonduri.
” În continuare consilierii judeţeni ai PSD Caraş-Severin NU vor mai vota nicio hotărâre de Consiliu Judeţean până când nu vor primi explicaţii la întrebarea: De ce municipiului Reşiţa nu i s-a acordat niciun leu, iar primăriile PSD şi PNL au rămas fără banii necesari cofinanţării proiectelor europene aflate în derulare?”
Pen că ayatollahul masonsky frunză”verde” împarte BANUL PUBLIC după bunul său plac, d-aia !
Mafiile PD-L : mafia PD-L Caraş-Severino prin Donul Sorin-LACHE frunză”verde” se grijesc de seceta pozonarelor perso ŞI de colectarea banilor necesari puşculiţei PD-L, deci dau acolo de unde lovelele se întorc.
- păcăliciul Sorin-LACHE, masonul LABĂ-TRISTĂ s-a văitat şi-a schelăit întreaga zi cum că boicotul consilierilor PSD CS , vezi lume, ” întunecimea sa ” îl ia drept nici mai mult, nici mai puţin decât o sfidare la adresa celor care cică l-ar fi votat tartor al CJCS – cretinul se zuită că S-A ALES, n-a fost ales, că i-au cam tremurat brăcinarii în acea perioadă…
- Oţelu Roşu a primit 1 miliard de lei vechi, daaar, masonsky frunză”verde” nu i-a dat de grija cetăţenilor urbei în cauză, ci DE FRICĂ ! Ayatollahul frunză”verde” moare de frica lui Iancu Simion SIMI care se zvoneşte că dacă Frunză-l mai enervează nervos mult…. ei bine, va candida la şefia CJ CS şi i-o trage cum nu i-a tras-o nima-n lume lu nima-n pociacă, nah ! Ba îl şi pârăşte la tanti Nutzi şi la Emil că sub vraja aburilor bahici ar cam fi scos pe gură cam multe la adresa lor… Alte guri de prin târg, cică frunză”verde” ar evita şi să se afle la Trei-Coceni despre faptul că nu decartează la bibanii de la centru cât ar trebui din cât colectează prin stilul impus-smuls, auuuuu… Şi mai are tupeu s-o bârfească pe duduia Nutzişor, auuuu….
D-apăi şezi dracu pe curu tău, băi, Sorine, ” frate ”, şi-aşa eşti de fo ceva ani ” FOSTU ”, geaba-ţi pupă labele ” fraţii ” alcoolici pe la bodega lui Borduz aciuiată-n inima Camerei de Comerţ, fraiere , că tot dijiaba, te rezolvă informativ şi pe tine , duduia, că dacă avu cu ce…..
http://sfinx777.wordpress.com/2012/01/11/ca-n-evul-mediu-judecata/

Răscoala de la Bucova împotriva vechilului PDL-ist Ionesie Ghiorghioni – jefuirea, vandalizarea pădurilor, continuă !!! Frunză face pe niz-naiul !!!
…curat murdar demersul penalilor , oamenii de Curte ai ayatollahului Sorin Frunzăverde…. să fie secetă mare la PD-L CS sau doar setea de bani şi putere a ” fraţilor ” penibili ?
Din ciclul ” MAFIA LEMNULUI – AFACERI CU BUŞTENI ” – Composesoratul Bucova, Caraş-Severino – Drumul forestier din Padurea Bucova, blocat cu jeep-ul de smecherii locali, ciracii lui Gheorghioni. Dialogul vorbeste de la sine. La fel, si fundul unuia dintre cei care au blocat accesul reporterilor spre zona devastate.:
http://www.jurnalul.ro/special/rascoala-bucova-pdl-ghiorghioni-601105.htm

Opozitia chiar nu vede disolutia statului si dezmembrarea tarii ??

Pentru că rapoartele lor privind situaţia Ţinutului Secuiesc, a iredentismului maghiar şi a imixtiunilor politice ale politicienilor din Ungaria în treburile interne ale României sunt ignorate de autorităţi, ofiţeri sub acoperire îşi publică informaţiile pe forumul Wikileaks.
Într-una din postările pe forumul Wikileaks, un ofiţer dezvăluie faptul că deşi a trimis sute sesizări şi memorii către autorităţile române cu privire la Ţinutul Seciuesc şi la matrapazlâcurile produse de maghiari şi de liderii UDMR, însă au fost igonrate cu desăvârşire.
Disoluţia autorităţii statului român (şi probabil a statului în sine) poate fi observată cu certitidine în poziţia oficialităţilor vis-a-vis de problema Ţinutului Secuiesc. Îndrăznesc a o numi problemă, întrucât chiar de la începutul anilor ’90, SRI şi SIE avertizează constant factorul politic (şi uneori organele de urmărire penală competente a aborda problema din punct de vedere juridic) de pericolul reprezentat de iredentismul maghiar şi acţiunile ilegale întreprinse de UDMR, organizaţiile paramilitare maghiare, cetăţenii români de etnie maghiară şi cetăţenii maghiari aflaţi pe teritoriul României.
Trebuie să fim conştienţi de resursele financiare, materiale şi umane relativ consistente alocate de serviciile de informaţii româneşti pentru această chestiune, resurse care provin din buzunarul nostru, al tuturor. Rezultatele muncii ofiţerilor de informaţii în această chestiune sunt considerabile şi deloc de neglijat. Acestea sunt comunicate constant factorilor responsabili, şi mai ales factorului politic care… tace!
Motivele pentru care, din anii ’90, partidele politice au ignorat toate avertizările serviciilor de informaţii pe această chestiune, sunt pe cât de clare, pe atât de josnice: păstrarea puterii politice, dată fiind alianţa cu UDMR. Alianţa cu o organizaţie culturală al cărei statut de partid politic este în cel mai bun caz incert. Dacă privim problema din punct de vedere strict legal, UDMR nu este (încă?) un partid politic aşa cum o cer legile româneşti. Şi asta în timp ce altor partide româneşti li se resping cererile de înfiinţare… Oricând, oricine poate invoca această situaţie în faţa legii. Nu o face nimeni! Există instituţii care chiar au această obligaţie. Aceeaşi indolenţă vinovată!
Şantajul politic constant şi scenetele regizate de UDMR (recunosc, cu multă abilitate politică) la adresa tuturor guvernelor la care a fost parte, se pare că sunt destul de eficiente. Politicienii români cedează uşor, pentru a-şi păstra locul la putere.
Lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc trebuie sprijinită material de Ungaria – susţine chiar vicepreşedintele Parlamentului maghiar. Afirmaţia a fost facută la o serbare secuiască desfăşurată în judeţul Mureş.
Vicepreşedintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan, din partea formaţiunii de extremă dreaptă Jobbik, a declarat că Guvernul Ungariei ar trebui convins să sprijine lupta pentru autonomie, nu numai moral, ci şi material. Vicepreşedintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan a făcut aceste declaraţii în faţa câtorva sute de persoane participante la “serbarea secuiască” de la Ghindari, judeţul Mureş.
El a subliniat că Guvernul şi Parlamentul Ungariei trebuie convinse să sprijine lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, arătând că, apoi, Executivul ţării vecine ar trebui să sprijine acest proiect “nu numai moral, ci şi material”.
Ofiţerul recomandă şi măsurile ce trebuiesc luate de autorităţile statului cu privire la problematica maghiarimii:
- reprezentanţii Parchetului ar trebui să se sesizeze din oficiu (au această obligaţie legală, sesizarea din oficiu nefiind o alegere, ci o obligaţie de serviciu!) de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Codul Penal şi legile speciale în vigoare (Codul penal, partea specială, titlul I – Infracţiuni contra siguranţei statului şi Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României). Competenţa materială şi teritorială o au Parchetele din judeţele în care sunt savârşite faptele penale amintite mai sus. Niciun procuror din cadrul acestor Parchete nu s-a sesizat niciodată din oficiu cu privire la
aceste fapte, încălcându-şi grav obligaţiile de serviciu. Aceeaşi indolenţă profesională se manifestă şi la nivelul Parchetului General, care nu înţelege a trage la raspundere procurorii care aveau obligaţia legală de a întocmi sesizări din oficiu cu privire la faptele penale despre care vorbim. De asemenea, reprezentanţii Parchetului sunt obligaţi a proceda la efectuarea de acte premergătoare sau la începerea urmăririi penale (după caz) în toate cazurile în care SRI a trimis informări cu privire la aceste fapte. Niciodată nu s-a întâmplat acest lucru. De ce?
- Ministerul Afacerilor Externe trebuie să îşi exprime poziţia oficială cu privire la acest subiect şi să acţioneze în consecinţă. Inerţia acestui minister este monumentală.
- Aleşii noştri din Parlamentul European ar trebui să îşi exprime poziţia în legatură cu Ţinutul Secuiesc. Nu o fac, deşi toţi ştiu că au susţinerea colegilor din acest for. Şi nu o fac în virtutea unor înţelegeri politice meschine care vizează… aţi ghicit, menţinerea puterii, machiată ca menţinere a alianţei politice.
Orice cetăţean român şi orice persoană juridică română se poate adresa instanţei de judecată pentru constatarea neconformităţii UDMR cu Legea partidelor politice. Dezbaterile pe această temă sunt ample, însă rezolvarea este simplă şi la îndemână instanţelor de judecată.
Legislaţia română ne oferă suficiente pârghii pentru demararea tuturor acestor acţiuni, iar ignorarea lor cu bună ştiinţă de către organele competente reprezintă infracţiuni cu privire la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

IN ROMANIA SUNT SALARII MICI , SALARII MEDII SI

SALARII DE JEPCARI BORFASI VAGABONZI NESIMTITI

Pe lângă cei care apar pe această listă mai există încă 28 de șefi de serviciu retribuiți lunar cu sume cuprinse între 6.000 și 7.500 RON și 32 de editori și prezentatori de știri cu salarii situate la nivelul 5.500-9.500. De pildă, Adelin Petrișor primește lunar suma de 9.500 RON, iar Livia Dilă are un salariu de 8.500 RON. Și mai sunt și alte nume din această categorie: Mădălina Rădulescu (realizator la Departamentul Emisiunilor Informative) - 9.600 RON, Anca Olteanu - 9.600 RON, Lucian Ionică - 7.500 RON și Cristian Tabără - 9.600 RON.

Președinte Director General TVR, directori de departamente și directori de canale:

Alexandru Lăzescu - 14.000 RON Titi Dincă - 12.500 RON Horia Cazan - 12.000 RON

Rodica Culcer - 11. 000 RON Dana Deac - 10.500 RON Cezar Ion - 11.000 RON

Dan Radu - 12.000 RON Horia Romanescu - 11.000 RON Anca Gheorghe - 11.000 RON

Pupincuriştii TVR, căpuşe plătite cu mii de euro din buzunarele românilor

de Dan Odagiu

Ultimele veşti care vin dinspre TVR arată că aceasta este aproape de colaps financiar şi, pentru ca situaţia să fie redresată, e nevoie să crească taxa TV. Adică românii vor trebui să plătească mai mult pentru o televiziune la care nici nu se uită. Pentru că asta reiese din ratingurile TVR.

Pierderea de 100 de milioane de euro este una destul de mare dacă ne gândim la faptul că, prin reducerea concediului pentru creşterea copiilor de la 2 ani la 1 an, guvernul Boc a anunţat că va economisi 100 de milioane de lei, aproximativ 25 de milioane de euro. Deci, pentru educaţia viitoarei generaţii, guvernul Boc face economii, dar la plata pupincuriştilor PDL de la TVR, nici o economie.

Curios e şi faptul că dacă majoritatea angajaţilor TVR cu zeci de ani vechime în TVR au salarii decente, bugetare, vedetele care pupincuresc PDL-ul sunt plătite cu mii de euro.

Să luăm spre exemplu salariul lui Mircea Marian şi pe cel al colegei sale de emisiune Ioana Lupea, doi ziarişti eşuaţi de la "Evenimentul Zilei" direct pe sticla TVR Info. Cei doi încasează pentru emisiunea pe care o realizează de luni până joi salarii nesimţite, cum ar zice Emil Boc. Mircea Marian este răsplătit cu 6.100 de lei (1.400 euro) pe lună, iar Ioana Lupea, cu 9.600 de lei (2.200 euro) pe lună. La un scurt calcul constatăm că Lupea a câştigat din luna mai, de când a început emisiunea, şi până acum aproximativ 12.000 euro, iar colegul său Mircea Marian, aproximativ 8.400 euro. Iar dacă la salarii cei doi stau foarte bine, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre audienţele pe care le înregistrează la emisiunea lor.

Cifrele de rating ale acestei producţii nu sar niciodată de 0,3-0,4%.

În schimb, în declaraţia de avere a (teoretic) pensionarei Rodica Culcer găsim o sumă căreia nici unul dintre parlamentarii României şi nici măcar miniştri nu-i face concurenţă: 123.426 lei net pe an, adică 10.285,5 lei pe lună (sau 102.855.000 lei vechi pe lună). Şi posibilul urmaş (sau contracandidat) al Rodicăi Culcer, tot un propagandist portocaliu feroce, Ion Cezar, nu prea are motive să se plângă. Din contră. În declaraţia sa de avere din 2011 apare că în 2010 a avut un salariu (nu ne dăm seama dacă net sau brut, dar oricum nu asta contează) de 189.799 lei (15.816 lei pe lună sau 158 milioane lei vechi). Ion Cezar este în momentul de faţă director al Direcţiei Editoriale.

Un post cheie pentru actuala Putere - mai ales pentru campania electorală din diaspora - este TVR Internaţional. Şefa acestui canal are de ce să se plângă. Are salariul ceva mai mic decât Rodica Culcer şi Ion Cezar. Adică nu depăşeşte dublul indemnizaţiei unui vicepreşedinte de parlament. 119.246 lei a câştigat în 2010 Beatrice Comănescu. Pe lună, şefa TVR Internaţional a câştigat doar 9.937 lei sau 99 de milioane lei vechi.

În faţa acestor salarii nu pot spune decât atât: ori TVR îşi reduce drastic costurile, ori se desfiinţează. M-am săturat să plătesc pentru o televiziune la care nu mă uit.

12 state din Europa au operat modificări ale salariilor minime în 2012

La începutul anului 2012, salariile minime pe economie au fost modificate în 12 state europene, fiind inclusă și România. În 11 state, schimbările au intrat în vigoare începând din luna ianuarie, iar în Bulgaria un nou nivel minim al salarizării va fi aplicat din luna aprilie, potrivit datelor Federation of European Employers (FedEE).

Modificări au intervenit în Franţa, unde salariul minim a crescut cu circa 2%, până la valoarea de 1.398 euro pe lună, Olanda (1.446 euro), Polonia (344 euro), Slovacia (327 euro), Turcia (circa 300 de euro).

De asemenea, începând cu debutul anului, salariul minim a crescut în: Ungaria (300 euro), Estonia (290 euro), Malta (685 euro), Islanda (1.200 euro), Belarus (90 euro) și România (700 de lei-circa 160 de euro). În Bulgaria, salariul minim va crește din luna aprilie, ajungând la 148 euro.

În prezent, între statele europene care au stabilite astfel de standarde minime, cele mai mari cuantumuri se înregistrează în: Luxemburg - 1.801 euro, Irlanda - 1.499 euro, Belgia - 1.498 euro, Olanda - 1.446 euro, Franţa - 1.398 euro și Marea Britanie - 1.261 euro. România și Bulgaria se află la polul opus, printre statele cu cele mai mici niveluri ale salariului minim, cu 160, respectiv 148 de euro. De astfel, cele două state se află pe ultimele locuri la acest capitol între țările membre UE.

(Sursa: FedEE)

Salariul minim ar putea creste la 700 de lei

Ministerul Muncii a propus majorarea salariului minim la 700 de lei, intr-un proiect de lege publicat pe site-ul oficial.
Documentul prevede ca incepand cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata sa fie stabilit la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore in medie pe luna in anul 2012, reprezentand 4,13 lei/ora.

Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de baza, potrivit incadrarii, nu poate fi inferior nivelului salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata prevazut anterior, se mai arata in proiect.

Incalcarea acestei prevederi se sanctioneaza cu o amenda de la 1.000 lei la 2.000 lei.

"Cresterea va fi aceeasi si pe net si pe brut", a declarat secretarul de stat al Ministerului Muncii, Valentin Mocanu, la Realitatea TV.

"Cand vorbim de salariu minm, legea ne obliga sa ne cercetam cu sindicatele. Pe medie, indicele de productie e bun, insa trebuie sa tinem cont ca atunci cand vorbim de intreprinderile mici si mijlocii, aceasta nu mai e spectaculoasa", a mentionat Mocanu.

"Pactul pe care domniile lor le-au facut, a aratat ca varianta pana la 700 de lei, nu stiu de unde au scos-o, arata ca, de fapt, datorita acestei cresteri, consumul la bugetul de stat ar fi de 30 de milioane de lei, iar venitul ar fi de 50%, iar, in cazul facut pe formula MM depaseste 100%", a declarat liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu.

"Al treilea lucru, pe care il stie toata lumea, este ca salariul minim este fol ca o manipulare in evaziunea fiscala la gri", a adaugat acesta.

"Le-am aratat cresterea indicelui productivitatii muncii este de aproximativ 40% pe ultimii 30%, inflatia a urcat cu 20%, iar indicele salarial a scazut. Nu acopera inflatia pe acest an, inflatia pe anii precedenti, in care am avut si inghetarea salariului minim pe economie si este interesat ca, in loc sa fie preocupat de eliminarea evaziunii pe piata muncii, guvernul este interesat de mentinerea evaziunii", a conchis Hossu.

Guvernul negociaza cu FMI cresterea salariului minim la 700 de lei - Ialomitianu

Guvernul negociaza cu Fondul Monetar International (FMI) majorarea salariului minim brut de la 670 de lei la 700 de lei, a anuntatministrul Finantelor Publice, Gheorghe Ialomitianu.
Potrivit spuselor sale, cresterea ar urma sa aiba loc de anul viitor, daca va fi aprobata.

Pe de alta parte, ministrul Finantelor a precizat, in cadrul unei conferinte de presa sustinuta dupa sedinta de Guvern, ca bugetul pentru 2012 a fost construit fara cresteri de salarii si pensii, precum si fara modificari ale impozitelor si taxelor.

"Asiguram o crestere economica sustenabila. Daca as face comparatie cu proiectul de buget pe 2008, am putea spune ca acesta este construit pe o baza reala. Avem veniturile prognozate la 33,7% din PIB, iar cheltuielile la 35,6%, cu un deficit de 1,9%", a declarat Ialomitianu.

Guvernul a aprobat bugetul pe 2012. Salariile si pensiile nu scad, dar cresc?

Ministrul a adaugat ca estimarea produsului intern brut pe anul viitor este de 579,6 miliarde de lei, iar rata medie a inflatiei ar urma sa fie de 3,4 la suta.

De asemenea, numarul de salariati ar urma sa fie 4,55 de milioane, iar cel al somerilor de 410.000. Bugetul a luat in calcul si o crestere a salariului mediu brut la 2.017 lei.

Bugetul pe 2012, adoptat - Vezi reactiile sindicalistilor

Ialomiatianu a mai precizat ca industria si serviciile vor avea o pondere importanta in cresterea economica de anul viitor, insa nu se bazeaza pe agricultura pentru acest lucru, pornind de la ideea ca 2012 nu poate fi mai bun decat 2011 din acest punct de vedere.

Regina financiară !

2013-04-19T22:58:00.001+03:00

29.000 de euro pe lună , inseamna enorm , 130000 roni , adica 260 de pensii de 500 roni sau 1300 de pensionari ar putea avea pensia mai mare cu 100 de roni !

Angajata care și-a dat un salariu de 29.000 de euro pe lună vrea să fie „Regina financiară”

Fosta șefă de la Supravegherea Asigurărilor, Angela Toncescu, trage sforile pentru a fi numită de USL în conducerea Autorității de Supraveghere Financiară. Numele său apare în mai multe anchete controversate

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

3. Scara de valori a societății romanești

4. Hrana vie

5. Europa privită din viitor

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

7. Destinatii uimitoare pe glob

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

9. Duda a pus mâna pe Casa Regală

10.               Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

11.               Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

12.               A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13.               În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

14.               Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

15.               Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

16.               Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

17.               Fii propriul tău nutriționist

18.               Maya ramane o civilizatie misterioasa

19.               Slăbești daca esti motivat

20.               Serbet de ciocolata

21.               Set medical Covid necesar acasă

22.               Medicament retras - folosit în diabet

23.               Brexit-ul - Spaima Europei

24.               Virusul Misterios

25. Inamicul numărul unu al acumulatorilor

26.               Sistemele solare - apă caldă

27.               Economisirea energiei electrice

28.               Hoțul de cărți

29.               Aparitia starii de insolventa

30.               TRUMP ESTE PRESEDINTE

31.               Microbii din organismul uman

32.               Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

33.               „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

34.               Masca ce omoară virusul O veste de Covid

35.               Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Angela Toncescu (60 de ani) este la un pas de a fi numită în consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF). Numirea acesteia se discută în cadrul USL, care va nominaliza în Parlament zece dintre membrii ASF. Poreclită de mass-media „Regina asigurărilor”, Toncescu fusese pusă în fruntea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), în 2006, de către PNL. Potrivit unor surse politice, unii liberali nu ar mai fi de acord cu numirea acesteia în ASF, aşa că ea caută sprijin în rândul parlamentarilor PSD.

Link Bloguri

Politici Sociale

Afaceri online

PC Computer

Locuinta - O investitie necesara

De la prietenii niștri RELIGIE

LITERATURA și CREDINTA

Economico - Sociale

Politici Fiscale , Sociale

Situatia ECONOMICO-SOCIALA

Stiinta si tehnica

Controversele „Reginei asigurărilor” au apărut după ce a fost cercetată de inspectorii ANI sau de procurori. În decembrie 2008, ANI a acuzat- o de fals în declaraţii pe Angela Toncescu, iar dosarul a ajuns la procurori. Inspectorii arătau că, în 2007, ea a vândut societăţii Interagro, controlată de omul de afaceri Ioan Niculae, un autoturism BMW X5, cu 96.000 de euro.

Cu toate acestea, şefa CSA a înscris în declaraţiile de avere şi în documentele rectificative că preţul tranzacţiei ar fi fost de numai 90.000 de euro. Toncescu lucrase în perioada 1991-2004 la societatea Asirom, controlată de Ioan Niculae.În plus, în prima declaraţie de interese depusă în calitate de preşedinte al CSA, în iunie 2006, Toncescu nu a înscris acţiunile pe care le deţinea la societatea Nico Stil Production SRL, unde acţionar era şi fratele ei, Constantin Polexe, membru al Consiliului Judeţean Argeş din partea PNL.

Procurorii de la Parchetul Judecătoriei Sectorului 2 au închis ancheta după ce au luat de bune justificările acesteia. „Nu reies indicii temeinice privind intenţia făptuitoarei de a da declaraţii necorespunzătoare adevărului, în scopul ascunderii unor bunuri sau venituri ale «averii» sale. Astfel, este dovedită cert numai culpa acesteia în furnizarea datelor din cuprinsul declaraţiilor de avere şi interese, ceea ce înlătură vinovăţia în cazul infracţiunii de fals în declaraţii", a motivat procurorul Octavian Ţiba, de ce a închis dosarul.

În 2011, Toncescu a intrat din nou în atenţia ANI pentru o posibilă incompatibilitate: era preşedinte al CSA şi asociat la Asirom (2006-2008) şi pentru faptul că nu şi-a trecut în declaraţia de avere salariul lunar de 29.000 de euro. Potrivit unor surse judiciare, Toncescu a scăpat de această verificare, deoarece faptele de incompatibilitate sunt vechi si s-au perimat, potrivit legislaţiei în vigoare.

Angela Toncescu a fost acuzată de ANI de fals în declaraţii, dar procurorii au închis ancheta şi i-au dat NUP

„Este dovedită cert numai culpa acesteia din cuprinsul declaraţiilor de avere şi de interese, ceea ce înlătură vinovăţia.”
PROCUROR, rezoluţie NUP

Leafă anuală de 1,4 milioane lei

În perioada în care a condus CSA, Toncescu a ajuns să încaseze lunar 121.885 de lei (29.000 de euro), adică 6.000 de lei (1.450 de euro) pentru fiecare zi de lucru. Femeia fusese unul dintre cei mai bine plătiţi angajaţi din România. Salariul şi l-a fixat singură, fără a da socoteală Parlamentului. Potrivit unor foşti colegi din CSA, salariul anual al acesteia ajungea la 1,4 milioane de lei. De asemenea, Toncescu ar fi decontat în nume personal, când a fost la conducerea CSA, perioada 2006-2011, încă aproximativ 1.600.000 de lei, cheltuieli de protocol.

Şase ani în fruntea CSA: supraveghere cu ochii închişi

În cei şase ani de mandat, Angela Toncescu a fost acuzată de nepotism, corupţie, lipsă de viziune. N-au lipsit rapoartele Curţii de Conturi care semnalau cheltuielile frauduloase ale CSA.

Ca preşedinte al CSA s-a opus introducerii compensaţiei directe, care ar fi grăbit plata daunelor pe poliţe de răspundere civilă auto (prin această modalitate, asiguratul este despăgubit de propria firmă de asigurare, în caz că a fost lovit de o altă maşină, ceea ce ar presupune că primeşte banii mult mai repede decât în prezent). „Dacă despăgubirile ar fi început să meargă de la sine, atunci nu ar mai fi fost atâtea probleme pe piaţă. Asigurătorii care se ştiau în culpă n-ar mai fi mers cu sacoşele de bani la CSA pentru a căuta păsuire”, a declarat, pentru EVZ, o sursă de pe piaţa de profil.
A fost acuzată că relaţiile de rudenie pe care le are cu şefi ai unor asigurători au făcut-o extrem de îngăduitoare cu aceste companii. Deşi erau societăţi care nu respectau prevederile contractuale cu clienţii, n-au primit de la CSA nicio penalitate.
În 2010, o parte din problemele care se ascundeau sub umbrela CSA au declanşat conflicte publice. Asociaţia Societăţilor de Service Auto Independente (ASSAI) a organizat acţiune de protest împotriva CSA, în condiţiile în care Comisia nu a rezolvat conflictele semnalate de către service-uri în relaţia cu asigurătorii.
În raportul pe anul 2010, Curtea de Conturi semnala următoarele probleme la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor: nereguli în decontarea cheltuielilor cu deplasările în străinătate, abateri de la legea achiziţiilor publice şi erori în inventarierea patrimoniului, care au condus la prejudicii de zeci de mii de lei.
Mandatul Angelei Toncescu la CSA s-a caracterizat printr-o strategie rigidă de comunicare şi lipsă de transparenţă.

"Dacă se introducea compensaţia directă, asigurătorii care se ştiau în culpă n-ar mai fi avut motive să meargă cu sacoşele de bani la CSA.” REPREZENTANT PIAŢA ASIGURĂRILOR

Toncescu nu i-a convins pe Tender şi pe Niculae

Înainte de a prelua CSA, cariera Angelei Toncescu nu a fost lipsită de probleme. Timp de mai mulţi ani, numele acesteia a fost legat de una din cele mai mari companii de pe atunci de omul de afaceri Ioan Niculae.

Până în anul 2004, Angela Toncescu a ocupat funcţia de director general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al Asirom. Ioan Niculae a decis însă schimbarea lui Toncescu din funcţie, fiind nemulţumit de activitatea sa. În anii care au urmat asperităţile dintre cei doi s-au mai netezit.

Refuzată şi de Ardaf

Ulterior, Toncescu şi-a încercat norocul la Ardaf, o altă companie controlată pe atunci de un celebru om de afaceri: Ovidiu Tender. A rezistat în funcţie doar două săptămâni, deoarece Ovidiu Tender a hotărât să renunţe la serviciile sale, după cum ne-au informat surse din piaţă.

UNPR a zis pas

În întreaga activitate, Angela Toncescu a beneficiat de sprijin politic. Dacă la numirea în fruntea CSA sprijinul a venit din partea Partidului Naţional Liberal (PNL), după terminarea mandatului în fruntea supraveghetorului în asigurări ea a fost susţinută puternic de Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR).

După ce Curtea de Conturi a publicat însă raportul pe 2010, care dezvăluia o serie de nereguli în activitatea Comisiei, UNPR s-a dezis de aceasta.

Perioada în care Angela Toncescu a fost membru al UNPR a rămas, de altfel, învăluită în mister. Oficial, reprezentanţii formaţiunii au comunicat presei că fosta şefă a CSA ar fost înscrisă în partid până în ianuarie 2012.

CONTROLUL BURSEI, ASIGURĂRILOR ŞI PENSIILOR

Consiliul ASF va controla piaţa asigurărilor, pe cea a pensiilor private şi pe cea bursieră, care, cumulate, valorează miliarde de euro. Astfel, Autoritatea de Supraveghere Financiară va fi condusă de un consiliu format din 15 membri, din care unul deţine funcţia de preşedinte, iar alţi trei funcţii de vicepreşedinţi. Membrii acestuia sunt numiţi de Parlament, în şedinţa comună a celor două camere.

Numirea se face pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. Principala condiţie pe care trebuie să o îndeplinească membrii este să aibă o bună reputaţie şi pregătire profesională şi o experienţă profesională corespunzătoare. Aceştia nu trebuie să aibă cazier judiciar şi fiscal. Nu trebuie să fie membri ai vreunui partid politic pe perioada mandatului. Retribuţiile vor fi, cel mai probabil, de mii de euro.

Autor: Raluca Florescu , Ionel Stoica
EXCLUSIV EVZ. Angajata care și-a dat un salariu de 29.000 de euro pe lună

Oraşul aratã ca dupã rãzboi !

2013-04-19T22:19:00.001+03:00

Oraşul aratã ca dupã rãzboi şi aleşii cheltuiesc banii în delegaţii

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

3. Scara de valori a societății romanești

4. Hrana vie

5. Europa privită din viitor

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

7. Destinatii uimitoare pe glob

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

9. Duda a pus mâna pe Casa Regală

10.               Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

11.               Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

12.               A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13.               În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

14.               Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

15.               Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

16.               Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

17.               Fii propriul tău nutriționist

18.               Maya ramane o civilizatie misterioasa

19.               Slăbești daca esti motivat

20.               Serbet de ciocolata

21.               Set medical Covid necesar acasă

22.               Medicament retras - folosit în diabet

23.               Brexit-ul - Spaima Europei

24.               Virusul Misterios

25. Inamicul numărul unu al acumulatorilor

26.               Sistemele solare - apă caldă

27.               Economisirea energiei electrice

28.               Hoțul de cărți

29.               Aparitia starii de insolventa

30.               TRUMP ESTE PRESEDINTE

31.               Microbii din organismul uman

32.               Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

33.               „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

34.               Masca ce omoară virusul O veste de Covid

35.               Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Maximilian Gânju

Suma de 50.000 de lei a fost alocată de către aleşii locali din municipiul Lupeni pentru o excursie în Marea Britanie. Şapte persoane au plecat în Anglia, pentru a se specializa pe problematici urbane. Locuitorii din Lupeni cred că a fost doar un motiv de risipă, în timp ce problemele municipiului sunt multe şi o parte putea fi rezolvată cu cei 50.000 de lei.

Şapte persoane angajate la Primăria Lupeni au plecat într-un sejur de o săptămână în Anglia. În plus, au alocat din banii publici suma de 50.000 de lei pentru aşa zisul schimb de experienţă, numai că hotărârea adoptată de Consiliul Local Lupeni este nelegală. În capitala Marii Britanii au plecat chiar şi viceprimarul Cornel Lungan, dar şi secretarul primăriei, Marius Băloi. Locuitorii municipiului Lupeni nu văd deloc cu ochi buni deplasarea, în condiţiile în care localitatea arată ca după război. Drumurile sunt pline de gropi, câinii maidanezi au pus stăpânire pe oraş, iar tinerii nu au locuri de muncă. „Nu suntem de acord cu această excursie, deoarece banii care se cheltuiesc pentru a merge în nu ştiu ce state ar putea fi folosiţi, aici, în Lupeni. Foarte mulţi locuitori n-au ce să mănânce, mai bine s-ar ocupa să găsească şi să facă ceva pentru a crea locuri de muncă. Cu banii aceştia se putea realiza ceva în oraş. Dacă îşi permit să meargă pe banii lor, eu sunt de acord, dar în situaţia că s-au majorat impozitele şi taxele iar ei folosesc banii din aceste surse, nu mi se pare normal”, spune un localnic.

Link Bloguri

Politici Sociale
Afaceri online
PC Computer
Locuinta - O investitie necesara
De la prietenii niștri RELIGIE
LITERATURA și CREDINTA
Economico - Sociale
Politici Fiscale , Sociale
Situatia ECONOMICO-SOCIALA
Stiinta si tehnica

Mai mulți șoferi, blocați în noroi

O stradă din Durlești arată ca după o catastrofă. Asta demonstrează pozele postate pe internet de către locuitorii orașului. O mașină a fost înghițită la propriu de noroiul depus.

Un Mercedes a rămas blocat în pământ iar alți șoferi care s-au aventurat să circule pe strada cu pricina nu au putut înainta din cauza situației dezastruoase a drumului.

http://independent.md/o-strada-din-durlesti-arata-ca-dupa-razboi-mai-multi-soferi-blocati-noroi/#.WNAd4K4zob0

„Să le fie ruşine !”

O pensionară de 70 de ani crede că aleşilor locali din Lupeni care s-au dus la Londra ar trebui să le fie ruşine şi la întoarcere ar trebui să treacă pe la fiecare locuitor al municipiului şi să-i ceară iertare.

„Populaţia e săracă şi eu zic că ar trebui să fie mai cumpătaţi cei care sunt la conducere. Le spun să le fie ruşine, când vin înapoi ar trebui să îşi ceară scuze de la fiecare om cu care se întâlnesc pe stradă. Aveau nevoie să dea locuri de muncă la tineret. Când vin, ar trebui să dea banii înapoi, până nu vin alţii să le caute în buzunare. Au promis atâtea în campanie şi nimic nu au făcut, dar de plimbat pot să se plimbe”, spune Rodica Hanganu (70 de ani).

Ar mai fi de spus că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara a pus poprire pe conturile Primăriei Lupeni pentru neplata arieratelor până la data de 31 martie. Administraţia din Lupeni are datorii de 10 milioane de lei .
http://www.mesagerulhunedorean.ro/orasul-arata-ca-dupa-razboi-si-alesii-cheltuiesc-banii-in-delegatii

TRADAREA ROMANIEI

2013-03-13T01:29:00.006+02:00

Tradarea Nationala , este o prioritate a tuturor guvernarilor postdecembriste !

Ceausescu , ne-a lasat o Tara bogata si respectata , fara datorii si acum

am ajuns la mila FMI !

Uitati-va ce s-a intamplat dupa '89 !

Industria si Agricultura distruse sistematic , bogatiile tarii instrainate fara niciun avantaj pentru Romania , Invatamantul , Sanatatea si Cercetarea desfiintate , coruptia este institutionalizata (adica se fura in toate compartimentele si nimeni nu da socoteala ) , Guvernatii fac numai aranjamente si smenarii , Populatia este saracita in mod intentionat , etc. ......

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

Vezi toata dimensiunea furtului ...........................................................................

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Cât se fură anual în România ?

Cuvinte ca evaziune fiscală, corupţie, şpagă încep să-şi piardă din conţinut. Sunt atât de des folosite, sunt asociate de atâtea ori cu neajunsurile românilor, încât instinctiv ajung să fie trecute cu vederea. Cifrele acestui flagel sunt seci - ce înseamnă câteva miliarde de euro? Dar câteva zeci de miliarde? Înseamnă exact diferenţa dintre un stat neputincios şi un stat care are grijă de oamenii săi.

La un Produs Intern Brut (PIB) de 136,4 miliarde de euro, în România se înregistrează o evaziune fiscală de 41 miliarde de euro, adică circa 30% din PIB. Datele vin de la Comisia Europeană şi fac parte dintr-un studiu privind evoluţia evaziunii fiscale în statele membre. România ocupă un „fruntaş” loc doi, cu un procent de 29,6% din PIB, fiind depăşită dintre ţările UE doar de Bulgaria (evaziune fiscală de 32,9%). Asta în timp ce media UE este de 15,9% - şi conducătorii statelor occidentale consideră că cifra este mult prea mare. De exemplu, la un PIB de circa 2.000 de miliarde de euro, Franţa înregistreză o evaziune fiscală de 40 de miliarde de euro anual şi face eforturi mari să aducă la buget sume din diverse surse - recent este scandalul privind plecarea actorului Gerard Depardieu din Franţa şi stabilirea acestuia fie în Belgia, fie în Rusia, pentru a evita plata unor taxe către stat.

România pierde în fiecare an mult peste 52 de miliarde de euro din trei motive: evaziune fiscală, corupţie şi licitaţii cu dedicaţie, care pe alocuri tot a corupţie seamănă. Suma este uriaşă dacă o raportăm la Produs Intern Brut: este mai mult de o treime din cât se produce într-un an în această ţară.

Pe glob sunt ţări care visează la un asemnea PIB - însă la noi jaful banilor publici a devenit sport naţional. Mai grav este că, în loc să scadă, an de an România se confruntă cu creşteri ale activităţilor subterane. Statul este depăşit - responsabili care au atribuţii clar definite în combaterea acestor infracţiuni se miră în ce situaţie am ajuns. Şi o fac public. În felul acesta, suntem la un nivel de evaziune fiscală de 40 de miliarde de euro în fiecare an, la licitaţii trucate care păgubesc bugetul de stat cu nu mai puţin de 12 miliarde de euro (într-un singur an) şi la fapte de corupţie care nu sunt contorizate de nimeni, dar care provoacă şi acestea găuri de miliarde de euro. Bine aţi venit în România, această săracă ţară bogată care nu-şi poate hrăni oamenii pentru că scapă banii printre degete.

Locul 2 în Europa. LA EVAZIUNE FISCALĂ
La un Produs Intern Brut (PIB) de 136,4 miliarde de euro, în România se înregistrează o evaziune fiscală de 41 miliarde de euro, adică circa 30% din PIB. Datele vin de la Comisia Europeană şi fac parte dintr-un studiu privind evoluţia evaziunii fiscale în statele membre. România ocupă un „fruntaş” loc doi, cu un procent de 29,6% din PIB, fiind depăşită dintre ţările UE doar de Bulgaria (evaziune fiscală de 32,9%). Asta în timp ce media UE este de 15,9% - şi conducătorii statelor occidentale consideră că cifra este mult prea mare. De exemplu, la un PIB de circa 2.000 de miliarde de euro, Franţa înregistreză o evaziune fiscală de 40 de miliarde de euro anual şi face eforturi mari să aducă la buget sume din diverse surse - recent este scandalul privind plecarea actorului Gerard Depardieu din Franţa şi stabilirea acestuia fie în Belgia, fie în Rusia, pentru a evita plata unor taxe către stat.

În binecunoscutul stil românesc, guvernanţii au încercat tot timpul să spună că pastila nu este chiar atât de amară. Cifrele Institutului Naţional de Statistică arată că evaziunea fiscală ar fi în jurul a 10 procente din PIB, iar fostul premier, Mihai Răzvan Ungureanu, spunea că România are o evaziune fiscală de circa 18 miliarde de euro, echivalentul a 14% din PIB. Guvernul Ponta este în continuare în faza de organizare, deşi curând se împlineşte un an de mandat. Astfel, conform ministrului Finanţelor Publice, Daniel Chiţoiu, întregul pachet legislativ privind combaterea evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale va fi modificat. El spune că toate structurile de control – Garda Financiară, Inspecţia Fiscală, autoritatea antifraudă, supravegherea şi controlul vamal – vor fi desfiinţate şi regrupate într-o singură structură de control, iar contribuabilii mici şi mijlocii vor fi controlaţi o dată la trei ani, iar cei mari o dată la cinci ani. Vor fi evitate astfel controalele suprapuse, iar Fiscul va construi o relaţie de parteneriat cu contribuabilii, crede Daniel Chiţoiu.

Cum s-a ajuns aici
Criza financiară şi creşterea accizelor şi a taxelor ar fi principalele motive pentru care în a doua jumătate a anilor 2000 evaziunea fiscală a explodat. Însă, intervenţia statului a fost şi este în continuare insuficientă. „Lucrurile au luat-o razna în 2009, când a crescut foarte mult frauda la tutun şi combustibili”, spune avocatul Gabriel Biriş. Apoi au urmat celelalte industrii.

Daniel Anghel, partener în cadrul PwC România, susţine că criza financiară nu este unicul responsabil pentru evaziunea fiscală. Creşterea TVA din 2011 a făcut mulţi comercianţi şi producători să aleagă calea evaziunii pentru a-şi conserva profiturile. Nimeni nu ştie cât a influenţat criza şi cât creşterea taxelor, dar cert este că anul 2011 a fost un an al exploziei evaziunii. „La carne şi preparate din carne creşterea TVA la 24% a dus piaţa neagră la circa 50%, adică un miliard de euro”, spune Sorin Minea, preşedintele Patronatului Societăţilor din Industria Alimentară - Romalimenta.
Tot în industria alimentară, poate cea mai afectată de evaziune ramură este cea a morăritului şi panificaţiei.
Aurel Popescu, preşedintele Patronatului Rompan: „Evaziunea fiscală ajunge la 70% din această piaţă”.

Acesta este, de altfel, singurul domeniu în care se pare că se mişcă ceva. La jumătatea lunii ianuarie, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a declarat că până în semestrul doi al anului în curs TV-ul la pâine va fi micşorat. Aurel Popescu consideră că numai această măsură va duce la scăderea evaziunii fiscale la jumătate. Pentru alte industrii – construcţiile de exemplu - care sunt serios atinse de acest flagel nu există deocamdată un plan de acţiune. „Simţim că este prezentă, dar nu poate fi cunatificată. Noi, ca patronat, nu avem suficiente instrumente pentru a măsura unde se situează evaziunea fiscală”, spune Adriana Iftime, directorul Patronatului Societăţilor din Construcţii.

Unele surse indică undeva la un sfert din întreaga industrie, altele merg chiar până la jumătate – ceea ce ar însemna aproape 5 miliarde de euro. Iar neintervenţia statului – sau slaba ripostă în lupta cu evazioniştii - a dus la apariţia unei disproporţii uriaşe între armata evazioniştilor, pe de o parte, şi cea a organelor de control, pe de altă parte. „Acum evaziunea se face cu specialist”, susţine avocatul Mădălin Irinel Niculeasa. „Pregătirea organelor fiscale a rămas, de principiu, la nivelul de acum 20 de ani, or, în situaţia în care pregătirea contribuabililor a crescut exponenţial, este firesc să apară şi acest gen de situaţie, considerată de contribuabil ca fiind o eficientizare a sarcinii fiscale, respectiv de organele fiscale ca fiind o evaziune fiscală”, mai spune Niculeasa.

ACHIZIŢII PUBLICE: SE FURĂ PREA MULT!
O fi evaziunea fiscală boală grea, dar dacă pui alături şi un sistem de achiziţii publice care permite nu de puţine ori scurgerea unor sume uriaşe din bugetele instituţiilor de stat către întreprinzători privaţi (de regulă agreaţi politic), colapsul este aproape. Un studiu realizat anul trecut de către Institutul pentru Politici Publice (IPP) dezvăluie amploarea fenomenului: aproape orice achiziţie publică se face la un preţ supraestimat. Anual, circa 30 de miliarde de euro sunt cheltuiţi de stat - fie de autorităţile locale, fie de cele centrale - pentru a achiziţiona bunuri şi servicii, iar aproximativ 40% din această sumă este furată. Asta spune Nicolae Văcăroiu, preşedintele Curţii de Conturi (un organism care controlează exact legalitatea achiziţiilor publice). Preşedintele Curţii de Conturi spunea recent că „din 100 lei bani publici, 40% dispar pe diferite căi”. Nicolae Văcăroiu a mai adăugat: „sunt lucruri incredibile, nu vă puteţi imagina şi nu am crezut în viaţa mea că ajung să văd astfel de fenomene în care un primar, spre exemplu, plăteşte patru centrale termice pentru patru şcoli pentru că nu aveau căldură, asta în 2007, iar centralele nu au fost montate nici în 2012”. Nicolae Văcăroiu este de patru ani în funcţia de preşedinte al Curţii de Conturi, dar spune că acest organism nu are suficiente pârghii pentru a opri furturile. „Curtea de Conturi, ca organ suprem de control, poate face lucruri extraordinare, dar are nevoie de două elemente: autonomie totală şi ceva surse financiare”, a spus Văcăroiu. Mai mult decât atât, el crede că banii furaţi nu sunt pentru totdeauna pierduţi: „trebuie găsite mecanisme pentru ca cei care au furat şi şi-au făcut averi serioase să înceapă să dea înapoi societăţii”.

Conform exemplului dat de preşedintele Curţii de Conturi, la o cheltuială publică anuală de 30 de miliarde de euro, 40% ar însemna 12 miliarde de euro. Bani furaţi de la stat. În realitate însă, suma ar putea fi mai mare, în nici un caz mai mică, dacă este să observăm că reprezentanţii statului sunt mai degrabă atenţi să ascundă realitatea decât să o arate făţiş. Dar chiar plecând de la reperul dat de preşedintele Curţii de Conturi, suma este de-a dreptul uriaşă, pentru că reprezintă aproape 9% din PIB.

Să ne amintim cu câtă mândrie ne anunţau guvernanţii o estimare de creştere a PIB în anii precedenţi de 1-2 procente - creşteri care, de fapt, nici măcar nu s-au realizat. Oprirea furtului din zona achiziţiilor publice ar duce într-un an la o creştere de 10% - şi abia acesta ar putea fi un motiv de mândrie pentru guvernarea care va reuşi acest lucru.

Prin shopping
În principal, sunt două metode prin care statul este furat în domeniul achiziţiilor publice, şi amândouă metodele au nevoie de complicitatea autorităţii care face achiziţia, indiferent că vorbim despre servicii sau bunuri. Prima metodă este de a umfla preţul de cumpărare a oricărui bun. Astfel, o primărie care are nevoie de consumabile va lansa o licitaţie „cu dedicaţie”, în sensul că pe caietul de sarcini se vor potrivi doar clienţii dinainte cunoscuţi.

Astfel, doar cei agreaţi vor furniza consumabilele la preţ de multe ori dublu faţă de preţul pieţei. Iată şi câteva exemple descoperite de Institutul pentru Politici Publice: Primăria Galaţi cumpără la preţul de 13 lei un top de hârtie de imprimantă, iar Ministerul Administraţiei şi Internelor cumpără acelaşi top de hârtie cu 7,58 de lei. Băncile (mobilier stradal) sunt de trei ori mai scumpe în Călăraşi (983 lei) faţă de Reşiţa (290 lei).

O estimare a IPP arată că, dacă ar fi existat doar standardizarea în intervale rezonabile a preţurilor la care autorităţile publice pot achiziţiona diferite servicii şi produse, am fi avut o economie din bugetul total de achiziţii de circa 23%. Însă adevăratele tunuri se dau cu cealaltă metodă, a actelor adiţionale. Acolo sunt milioanele. Cum funcţionează? La construcţia unui drum, de exemplu, câştigă în principal compania care are dotările necesare pentru execuţia drumului, dar care, în acelaşi timp, oferă cel mai mic preţ. Firmele agreate de autoritatea care face investiţia (mai pe româneşte firmele de partid) oferă un preţ sub cel de execuţie, doar pentru a prinde lucrarea. Constructorii oneşti sunt excluşi, pentru că nici un antreprenor nu va face o lucrare ştiind din start că va ieşi în pierdere. Odată câştigată lucrarea, începe sarabanda actelor adiţionale. Constructorul va întocmi acte adiţionale care măresc valoarea contractului iniţial de la simplu la dublu sau chiar mai mult, motivând că nu a avut toate elementele la început şi, din acest motiv, costurile sunt mai mari decât estimase iniţial.

Aşa s-a ajuns ca în România un kilometru de autostradă să fie mai scump decât oriunde în Europa. Un exemplu vine de la Consiliul Judeţean Ilfov care, în 2010, la un contract de lucrări de modernizare a unui drum judeţean din contracte de achiziţie publică), Eurovia Construct International SA şi Straco Grup SRL, a încheiat nu mai puţin de 10 acte adiţionale, însumând 45.800.000 euro. Practic, s-a dublat valoarea iniţială a contractului prin acte adiţionale. Iar cine sunt oamenii de afaceri din spatele acestor firme nu este un secret pentru nimeni.

Studiul care relevă această stare de fapt se referă strict la achizițiile realizate prin Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) – unde sunt anunţate doar o treime dintre achizițiile care se fac în România. De altfel, acesta este cel mai transparent mod prin care se realizează achizițiile publice, iar din datele rezultate din studiul IPP se pot extrage mai multe concluzii. De exemplu, la nivel național, cele mai multe contracte (ca număr) sunt acordate de departe furnizorilor de medicamente și echipamente medicale. Primele 12 locuri în topul câștigătorilor de contracte din această categorie aparțin companiilor din domeniul medical&pharma, fiecare având între cinci și o mie de contracte de valori cumulate de ordinul zecilor sau chiar sutelor de milioane de euro. OMV Petrom, furnizorul numărul 1 de combustibili pentru întregul aparat bugetar, este pe locul 23, cu doar 555 de contracte în valoare totală de 155 de milioane de euro. Dar, deși sunt mai puține, contractele publice din domeniul construcțiilor au valori mult mai mari – sunt de miliarde de euro.

CARE ESTE DIMENSIUNEA ŞPĂGII?
Şi de parcă evaziunea fiscală şi achiziţiile publice nu ar fi de ajuns, mai urmează furturile realizate prin „şpăgi”. Fie că vorbim despre „mica corupţie” – mituirea poliţistului de la circulaţie pentru a nu mai da o amendă, de şpaga dată la medic în loc de a alege plata la un spital privat sau de clasicul mers „cu naşul” pe traseele CFR, şpaga generalizată înseamnă pierderi importante pentru bugetul de stat. Achiziţiile publice sunt strâns legate de corupţie, pentru că, până la urmă, de ce ar favoriza un responsabil cu o parte a bugetului statului o anumită firmă, decât pentru a obţine o cotă din venituri? Şi aceasta este marea corupţie.
Nu a făcut nimeni o transformare a fenomenului corupţiei în bani pierduţi de stat - fiind vorba despre o infracţiune gravă, foarte puţini vorbesc concret despre ceea ce înseamnă corupţia în România. Ultimul raport al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), care face referire la anul 2011, arată că în anul respectiv cauzele finalizate cu rechizitorii însumează prejudicii de 212 milioane de euro. Este vorba despre 142 de dosare care au fost trimise instanţelor de judecată, însă DNA are încă în lucru dosare care nu sunt finalizate de ani buni. Apoi, corupţia este cercetată şi de Parchetele de pe lângă Tribunale, nu doar de DNA. Din cele 212 milioane de euro stabilite ca prejudiciu, DNA a identificat şi sechestrat bunuri în valoare totală de 167 milioane de euro. Asta este însă la vedere, fapte anchetate şi dovedite de procurori.

Urmează judecata şi, nu de puţine ori, cei acuzaţi de corupţie au fost achitaţi de instanţele judecătoreşti. Corupţia există pentru că autorii faptelor de corupţie scapă în general de braţul legii. Cele mai multe acte de corupţie însă nici nu ajung în atenţia justiţiei, întrucât făptuitorii sunt suficient de atenţi să nu lase urme. „Cu siguranţă, actele de corupţie generează pierderi de ordinul miliardelor de euro anual statului român”, spune un avocat bucureştean care a intrat de mai multe ori în instanţă ca apărător al unor persoane acuzate de corupţie. El mai spune că un procent mult mai mare de fapte de corupţie decât cel care ajunge în instanţă nu poate fi probat în fazele incipiente ale urmăririi penale, motiv pentru care la instanţele judecătoreşti ajung doar infracţiunile bine documentate de poliţişti şi procurori. „Nu este uşor să probezi un act de corupţie. Principalul instrument al anchetatorilor este flagrantul, însă chiar şi cu astfel de probe se dau achitări în instanţă”, spune avocatul. Un exemplu l-ar putea constitui celebrul caz „Valiza”, în care omul de afaceri George Becali a fost cercetat pentru corupţie. Procurorii DNA l-au trimis în judecată pe baza unui flagrant (există chiar şi filmări care au fost date publicităţii), însă instanţa supremă din România l-a achitat, apreciind că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de corupţie.

Un studiu realizat anul trecut de Transparency Internaţional plasează România pe locul 66 în lume în ceea ce priveşte corupţia, așezând pe primele locuri statele cel mai puţin corupte. Interesant este faptul că dintre ţările membre ale Uniunii Europene, România este al treilea cel mai corupt stat, şi nu primul sau al doilea, cum suntem de obicei clasaţi atunci când vine vorba despre situaţii negative. Conform Transparency International, ţări europene membre UE mai corupte decât România sunt Italia şi Bulgaria, este drept că la diferenţe destul de mici.
„Corupţia este problema cea mai discutată din lume. Marile economii mondiale ar trebui să conducă prin puterea exemplului, asigurându-se că instituţiile lor sunt pe deplin transparente, iar liderii lor sunt traşi la răspundere. Acest lucru este crucial, deoarece instituţiile lor joacă un rol important în prevenirea răspândirii corupţiei la nivel global”, spune Cobus De Swardt, directorul executiv al Transparency International.

TOP CINCI DOMENII CARE ATRAG ANUAL CEI MAI MULŢI BANI DE LA STAT (MILIOANE EURO)
1. Lucrări de construcții 7.772
2. Produse farmaceutice 719
3. Servicii bancare și de investiții 719
4. Lucrări de instalații pentru clădiri 703
5. Lucrări de finisare a construcțiilor 570

OLTCHIM, CFR, POȘTA și alte găuri negre
Oltchim se află în prezent într-o situație economică dezastruoasă, cu aproximativ 700 milioane de euro datorii, pierderi anuale de câteva zeci de milioane de euro și cu producția oprită. Combinatul ar putea fi privatizat în acest an, după ce în toamna anului trecut s-a ratat trecerea în proprietate privată a unui pachet majoritar de acțiuni. Recent, ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a anunțat că Oltchim va intra în insolvenţă. La CFR anul trecut lucrurile păreau că s-au mai îndreptat, după ce s-a ajuns la datorii de peste un miliard de euro. Compania care administrează infrastructura feroviară publică şi-a redus datoriile cu 65% în primele zece luni, de la 5,5 miliarde lei (circa 1,3 miliarde de euro) la 1,9 miliarde lei, şi a înregistrat un profit de 58,4 milioane lei, după pierderile de 18,1 milioane lei din intervalul ianuarie-octombrie 2011. Nu același lucru se poate spune despre Poșta Română, caz în care guvernul Ponta a sesizat DNA. S-a calculat pentru intervalul 2009-2011 o pierdere totală de peste 485 milioane lei (110 milioane de euro) la nivelul companiei. Și exemplele pot continua.

JAFUL DE LA HIDROELECTRICA
La 20 iunie 2012, când a fost declarată starea de insolvență, Hidroelectrica avea datorii de peste 1 miliard de euro, pierderi la 31 decembrie 2011 de 124 milioane de lei, pierderi la 20 iunie 2012 de 202 milioane lei. Remus Borza, şeful firmei Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica, spune că reprezentanţii statului au contribuit din plin la jefuirea companiei: „Pe semnătura mai multor miniştri, Hidroelectrica a fost constrânsă să achiziţioneze energie electrică la preţul de 234-250 de lei (pe MWh - n.r), pentru ca ulterior să o vândă băieţilor deştepţi la 130 de lei sau în piaţa reglementată la 189 de lei”. La acest început de an, angajații de la Hidroelectrica au ieșit în stradă pentru că ar urma un val de disponibilizări.

Top cinci câştigători licitaţii de stat după valoarea contractelor (publicate pe SEAP)
1. SC Tehnologica Radion SRL 386
2. SC Electrica Serv SA 327
3. SC Delta ACM 93 SRL 308
4. Banca Comercială Română 306
5. SC Spedition UMB SRL 269*Perioada la care se referă studiul IPP este 2009-2010. Sumele reprezintă milioane de euro. Sursa

UDMR nu are dreptul constitutional să participe la guvernare

O observație de ultimă oră contestă dreptul UDMR de a participa la guvernare.
Totul pleacă de la Art. 16 din Constituția României care prevede că funcțiile guvernamentale pot fi ocupate doar de cetățeni români.
Se știe însă că liderii UDMR au dublă cetățenie, iar spiritul Constituției respinge această situație.
Iată ce spune Art. 16 :
Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.
Detalii: http://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-16-constitutie
După cum se poate observa, cetățenii străini și, în spiritul legii, cei cu dublă cetățenie pot deține funcții doar în administrațiile publice locale.

Luându-și dublă cetățenie, liderii UDMR și-au pierdut dreptul de a mai participa la guvernare.

De ce aceste intreprinderi nu sunt date muncitorilor , daca guvernantii nu sunt capabili sa le administreze ?
De ce la vand strainilor pe nimica si fara nicio clauza ?
De ce contractele de privatizare sunt secrete ?

Strainii , dupa ce isi recupereaza inzecit banii , vand intreprinderile pentru cativa euro !

Mechel a vândut pentru 52 euro activele a 4 combinate din România cu 5.000 de muncitori

INALTA TRADARE A ROMANIEI ! "Document INTERZIS de actualii guvernanti de la putere 2012"

Credeti ca este adevarat ? Abia daca s-a scris sau s-a vorbit zilele astea printre sinistratii de prin zapezi si discursuri populiste despre un subiect de o gravitate extrema ? Basescu, Boc & Co. pregatesc discret, dar cu mare iuteala de mana, lovitura de gratie pe care o vor aplica in urmatoarele luni poporului roman. Cu alte cuvinte vor sa dea aproape gratis unor investitori strategici toate companiile profitabile si/sau strategice aflate inca, dupa 22 de ani de jafuri sistematice, de stat, in portofoliile Ministerului Economiei si Ministerului Transporturilor. Va prezentam mai jos lista intreprinderilor care vor fi date gratis (cu discount semnificativ, potrivit formularii Ministerului Economiei) asasinilor economici din jurul clicii mafiote FMI-BM care a pus stapanire pe Romania prin intermediul cuplului Basescu-Isarescu si a acolitilor acestora.Va rugam sa remarcati termenele stranse pentru privatizarea perlelor coroanei, care va avea loc, hoteste, un fel de alba-neagra in ultimele luni de mandat. Cele privatizate integral vor fi oferite prin negociere directa, deci fara licitatie, unor investitori alesi pe spranceana.Practic, toate intreprinderile profitabile construite de poporul roman in zeci de ani sunt date acum gratis unor asasini economici internationali de un presedinte ilegitim, care nu reprezinta in niciun caz interesele poporului roman.Calendarul listarilor pe bursa a pachetelor de actiuni ale societatilor din portofoliul Ministerului Economiei. Date limita aprilie, iunie, octombrie, decembrie: OMV Petrom- Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 9,84% pana la finele anului 2012 Transelectrica Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15% pana la finele lunii aprilie 2012 Transgaz - Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15%pana la finele lunii aprilie 2012; Romgaz Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15%pana la finele lunii iunie 2012; Nuclearelectrica- Oferta Publica Primara (IPO) in vederea majorarii de capital cu 10% in cursul anului 2012 Hidroelectrica- Oferta Publica Primara (IPO) in vederea majorarii de capital cu 10% pana la sfarsitul lunii octombrie 2012.Calendarul vanzarii pachetelor majoritare ale societatilor din portofoliul Ministerului Economiei: Oltchim S.A: vanzarea actiunilor publice catre un investitor strategic in prima partea anului 2012 CUPRU MIN: privatizare integrala in prima parte a anului 2012 Electrica Serv: privatizare majoritara a tuturor companiilor regionale in curs de infiintare pana la finele anului 2012 Electrica Furnizare: privatizare majoritara pana la finele lunii octombrie 2012 Electrocentrale Bucuresti: privatizare majoritara pana la finele anului 2012 Complexul Energetic Oltenia: privatizare majoritara pana la finele anului 2012 Complexul Energetic Hunedoara: privatizare majoritara pana la finele anului 2012Despre companii, pe scurt:Primul grup de companii getioneaza resursele energetice ale Romaniei. Vorbim aici de resurse de petrol, de gaze si de energie electrica.Toate aceste companii sunt extrem de profitabile, mai ales in contextul crizei energetice care se prefigureaza in urmatorii ani.Sa pierzi controlul asupra resurselor energetice ale tarii in acest moment echivaleaza cu o crima in masa. Si acesta nu este un eufemism.Exista deja precedentul Petrom si instrainarea pe nimic a resurselor de petrol si capacitatilor de rafinare ale Romaniei, cu efecte dezastruoase asupra consumatorilor, soferilor in acest caz, care au putut vedea pe pielea si pe buzunarul lor ce inseamna monopolul asupra resurselor energetice. Pretul carburantilor in acest caz, a ajuns pana la cer fara ca cineva sa poata interveni in vreun fel.De ce ? Pentru ca se poate, pur si simplu! Ce ni s-a intamplat cu carburantii ne asteapta cum cu gazele si cu energia electrica. Numai ca, de data asta, efectele vor fi mult mai profunde si mai grave pentru ca vor afecta mase mari de oameni adusi intre timp la sapa de lemn.Aceste societati sunt falimentate in mod deliberat printr-un management defectuos si corupt din mai multe motive:- pentru a se justifica privatizarea lor - pentru a putea fi vandute ulterior pe nimic - pentru a intretine mitul ultrademonetizat al baietilor destepti - pentru a fi mulse de camarilla politicaIn conditiile unui management independent de mocirla politica actuala aceste companii ar putea fi extrem de profitabile chiar si cu un management de nivelul aceluia al unui butic. Vorbim practic de companiile care exploateaza, produc si transporta energia electrica si gazele in acesta tara. Vorbim de Hidroelectrica si de Nuclearelectrica, care produc cea mai ieftina energie din tara din apa si energie nucleara si de o infrastructura construita in zeci de ani de poporul roman.Al doilea grup de companii reprezinta crema industriei chimice din Romania, cu aplicatii in numeroase domenii (Oltchim), cea mai mare exploatatie de cupru din Europa (Cupru Min), companii care produc si furnizeaza energie electrica, cum ar fiElectrocentrale Bucuresti pentru Capitala dar si complexele energetice Oltenia si Hunedoara care furnizeaza energie electrica produsa din carbune si care pot avea adevarate pozitii de monopol in conditii de seceta cand Hidroelectrica si chiar Nuclearelectrica isi reduc drastic acivitatea sic and multe unitati sunt oprite din cauza debitelor scazute ale raurilor.De ce sunt privatizate:Este simplu! Pentru ca sunt apetisante. Pentru ca se poate. Pentru ca asasinii economici care graviteaza in jurul clicii Basescu, Boc, FMI, CE, BM au pus ochii pe ele. Pentru ca odata cu privatizarea acestor companii, care au pozitii de cvasimonopol, se ia prizoniera o intreaga tara care va fi prinsa ca intr-un lagar si va fi complet dependenta de sefii ei straini care le pot creste sau scadea pretul la gaze sau la curent electric sau chiar le pot opri gazele sau lumina dupa bunul plac.De ce ni se spune ca sunt privatizate:Pentru ca ar fi nevoie chipurile de un investitor strategic care sa retehnologizeze aceste companii. Numai ca acestea sunt atat de profitabile incat nu au nevoie de niciun asa-zis investitor. Au nevoie doar sa fie lasate in pace. Sau, pentru a scapa de asa-numitii baieti destepti in fond capusele politice legate ombilical de asa-numitele partide politice, care le-au finantat de-a lungul timpului.In ceea ce priveste asa numita retehnologizare cu care a venit investitorul strategic nu trebuie decat sa urmarim cazul Petrom, o companie vanduta pe nimic unui asa numit investitor strategic care apoi nu a facut altceva decat sa exploteze rezervele de petrol si sa inchida pur si simplu combinatul Arpechim Pitesti. Cam la asta s-au rezumat investitiile OMV.La polul opus avem cazul Ungariei al carei premier patriot si responsabil, Viktor Orban, a negociat dur cu rusii pentru preluarea celor 20% din actiunile MOL vandute anterior tot la sugestia binevoitoare a UE intr-un exces de febra a privatizarilor cu orice pret.Comunicatul halucinant al OPSPI:Modalitatile de privatizare ale companiilor mentionate vor fi recomandate de catre consultantii de privatizare desemnati in baza contractelor, in urma realizarii unor analize diagnostic vizand aspecte juridice, tehnice, financiare, comerciale, resurse umane si de mediu, precizeaza OPSPI.In ceea ce priveste oportunitatea privatizarii companiilor de stat intr-o perioada dificila pe plan international, reprezentantii OPSPI spun ca intregul proces va tine cont de realitatea pietelor.Potrivit prevederilor din noul proiect de Scrisoare de Intentie aferenta Aranjamentului Stand-By de tip preventiv dintre Romania si Fondul Monetar International, privatizarea acestor companii se va realiza printr-un proces care va tine cont de realitatea pietelor si care se va desfasura cu consultarea reprezentantilor FMI si ai CE. Consultantii de tranzactie vor avea sarcina de a elabora rapoarte de evaluare si de a recomanda si justifica pretul la care se ofera actiunile in vederea incheierii unor tranzactii de succes, mai precizeaza OPSPI.Nu s-a incercat nicio clipa eficientizarea lor:Aceste companii cu un potential de dezvoltare imens au fost tinute intentionat in acesta stare de precaritate. Nu s-a incercat nicio clipa eficientizarea lor. Nu s-a incercat nicio clipa sa fie aduse la conducerea acestora echipe de management profesioniste si, mai ales, nu s-a dorit ca ele sa fie profitabile. Si, cu toate acestea, aceste companii au reusit sa se mentina ani de zile pe linia de plutire tocmai pentru ca au o mare valoare intrinseca.Cum sunt privatizate:Financial Times compara recent vanzarea acestor companii importante pentru economia romaneasca cu situatia unui bogatas care, ajuns, la limita resurselor, isi vinde argintaria din casa. Nimic mai adevarat. Numai ca acesta vanzare este, de fapt, o simpla donatie, o schimbare de proprietar.Sunt cele mai interesante societati care au mai ramas de furat in Romania, de care nici macar lacustele rosii PSD-iste nu au indraznit sa se atinga. In plus, bursele sunt la pamant in acest moment iar vanzarea unro pachete de actiuni pe bursa echivaleaza cu un adevarat cadou facut asa-numitilor investitori.Cine le vrea atat de tare:Exista un interes crescut venit din partea unor concerne din SUA si Europa, apropiate FMI, CE si BM. Aceste concerne fac presiuni extraordinare pentru vanzarea acestor pachete de actiuni.De ce sunt vandute pachete de 15% ? Metoda calului troian ? Un pachet de 15% este suficient de mic pentru a induce opiniei publice imaginea ca statul inca controleaza aceste companii, insa suficient de mare pentru ca pachetul majoritar de actiuni sa fie preluat de catre investitor dupa una-doua majorari succesive de capital la care statul, evident, nu va participa.Participatia investitorului va creste apoi la 30% iar apoi la 50-60%. Acest model a fost brevetat in cazul Petrom sau in cazul Fondului Proprietatea unde statul era initial proprietar.In cazul Petrom, statul a pastrat initial un pachet de actiuni de 40%, insa dupa cateva majorari successive de capital, participatia s-a diminuat pana la 9%, statul roman pierzand, astfel, o sursa extrem de importnata de venituri in conditiile in care valoarea actiunilor companiei a crescut fantastic pe fondul crizei energetice.Mai mult, Guvernul este umilit acum in incercarea de a-si vinde pe bursa si ultimele actiuni la Petrom pentru ca acest caz deja nu mai are miza. Jocurile sunt deja facute iar proprietarul este bine stabilit.In cazul Fondului Proprietatea, care a fost creat, de fapt pentru despagubirea fostilor proprietari, jaful a fost si mai mare. In cadrul acestui fond au fost incluse actiuni la companii foarte apetisante (multe si din lista de mai sus). De la o detinere initiala de 100%, statul a ajuns la 80%, apoi la 40%, prin majorari succesive de capital ale actionarului minoritar la care statul nu a participat, pentru ca acum sa nu mai detina nimic la Fondul Proprietatea. O alta teapa data fostilor proprietari care isi asteapta despagubirile si acum, dupa mai bine de 20 de ani.De vanzare cu discount in cele mai proaste conditii de piata:Sa vinzi perlele coroanei in aceste conditii de piata echivaleaza cu o crima indreptata impotriva poporului roman. Orice guvern cat de cat responsabil ar fi amanat acesta decizie asteptand conditii de piata mai bune. Nu si cuplul Basescu-Boc! Presati de creditorii internationali, acestia trebuie sa urmeze docili agenda acestora si sa vanda ACUM! In orice conditii! Ca si cum ridicolul nu ar fi suficient de mare, Basescu, inspirat de escul listarii Petrom, vrea sa vanda acum chiar si cu discount.Industria, pe taraba, cu discount:Actiunile cuplului Basescu-Boc sunt de-a dreptul ostile la adresa poporului roman. Nu numai ca vanzarea actiunilor are loc in cele mai nefavorabile conditii de piata, insa acestea sunt vandute chiar cu discount ca la mall, numai sa fie vanduta odata. In acest sens, OPSPI da un comunicat care suna cam asa: sunt urata, bolnava si saraca, dar vreau sa ma castoresc acum !?. Efectul: transferul de proprietate gratis din proprietatea poporului roman in cea a bancherilor internationali, prietenii lui Basescu.Pretul, stabilit de consultanti. Basescu se spala pe maini:Consultantii alesi pe spranceana pentru acesta privatizare fac parte din marea finanta internationala, mult blamata in tota lumea, precum J.P. Morgan sau Goldman Sachs. Acestia vor recomanda pretul de vanzare dupa o analiza a realitatilor economice. Practic, acesti consultanti ii vor spune lui Basescu la ce pret trebuie sa vanda acestor actiuni chiar prietenilor lor apropiati de FMI, probabil, unul derizoriu. Iar Basescu, dupa mintea lui, se va spala pe maini, pasand reponsabilitatea asupra consultantului.Inselaciunea la adresa poporului roman, premiza pentru o viitoare renationalizare:In orice sistem de drept, un bun dobandit prin inselaciune, prin doll adica, trebuie returnat proprietarului initial. In acesta situatie tentativa de furt este mai mult decat clara iar presiunile pentru vanzarea in acest moment, pe ultima suta de metri, de catre un Guvern corupt si ilegitim, sunt dovedite. In aceste conditii, cu siguranta aceste intreprinderi vor reveni poporului roman. Trebuie sa se intample asa.Responsabilitatea este individuala:Exista un precedent istoric. Unul dintre capetele de acuzare in procesul lui Nicolae Ceausescu a fost subminarea economiei nationale. Pare hilar astazi cand ne gandim ca, chiar sub mandatul lui Ceausescu, au fost construite aceste intreprinderi. Pentru acesta acuzatie, puerila, de altfel, Ceausescu a fost executat si i s-a confiscate intreaga avere! Mai mult ca sigur ca gasca ilegitima care a vandut Romania in doar doua mandate va avea o soarta similara. Mai devreme sau mai tarziu.De data acesta raspunderea este individuala! Cu atat mai mult ca, in cazul lui Basescu, au existat semnale ca ar putea fi un agent infiltrat (activitatea sa la Anvers l-a expus riscului recrutarii de catre agentii straine) la varful statului inca de acum 20 de ani cand sefii lui de afara i-au ordonat sa lichideze flota maritima, o concurenta redutabila pentru ei in acele vremuri. Si, s-a conformat rapid. Dupa 20 de ani a primit ordinul sa dea lovitura de gratie Romaniei si sa transforme tara intr-o colonie. Si, de asemenea, s-a executat rapid.Manipularea penibila:In interventiile sale televizate, la saptamani dupa inceperea protestelor impotriva sa, Basescu ne-a vorbit despre fluturi, baloane si alte bazaconii. Nu a scos un sunet, insa, despre jaful pe care l-a pus la cale. S-a gandit probabil, ca nu-i intereseaza pe romani pe mana cui ajunge energia tarii. A tinut, insa, sa precizeze ca nu a gresit nimic pana acum, ca a facut doar ce a trebuit sa faca. Pusa in acest context, declaratia sa este halucinanta!Lipsa de consultare a poporului:Orice guvern responsabil n-ar fi privatizat in nicio situatie intregul sistem energetic al tarii. In cel mai rau caz, supus fiind la presiuni externe, ar fi organizat un referendum pe acesta tema extrem de importanta pentru viitorul Romaniei. Nu, in schimb, cuplul Basescu-Boc a preferat sa joace alba-neagra cu poporul roman si sa profite de lipsa lui de atentie. Pana acum!Mesajul presedintelui in primul discurs dupa demonstratiile impotriva sa. No comment:S-a creat impresia falsa ca presedintele nu-i mai reprezinta pe romani in relatia cu institutiile statului. Pentru romani, obligatia presedintelui de a-i reprezenta continuu e unul din imperativele majore, fiind vorba de un preedinte ales direct. As vrea ca romanii sa inteleaga ca imi e extrem de clara situatia in care se afla. Stiu ca masuri precum cresterea tva, reducerea salariilor bugetare, restructurarea sectoarelor bugetare, introducerea contributiilor pentru sanatate la pensiile de 750 de lei i-au facut sa iasa in strada ca urmare a traiului greu. Stiu in acelasi timp ca aceeasi abordare o au si milioane de romani care n-au iesit in strada. E clar pentru mine ca prima obligatie e aceea de a restabili legaturile de incredere intre mine si acea parte a populatiei care si-a pierdut increderea in preedinte.?
Mass-media vanduta si cumparata:Probabil ca abia daca ati vazut cate o relatare palida in presa despre acest adevarat jaf care ni se pregateste. Ne-am fi asteptat la dezbateri furtunoase pe acesta tema si la mii de articole scrise. In schimb, nimic!Televiziunile au profitat de zapada ca sa ne manipuleze si sa ne impuna false probleme, nu inainte de a analiza pe toate partile discursurile penibililor Ponta si Antonescu. Jaful din energie nu este interesant. Nu e de mirare ca actionariatul majoritatii televiziunilor apartine cam aceleiasi minoritati entice, care vrea ca acesta alba-neagra in care perdantul este poporul roman, sa aiba succes.Studiu de caz Romgaz Transgaz:Comunicate Ministerul EconomieiBucureşti, 24 ianuarie 2012 COMUNICAT DE PRESĂ in data de 24 ianuarie 2012, a avut loc deschiderea Ofertelor Financiare ale Ofertanţilor care au indeplinit condiţiile de eligibilitate şi ale căror Oferte Tehnice au intrunit punctajul minim precizat prin Caietul de Sarcini, in cadrul procesului de selectare a Intermediarului Ofertei Publice Secundare Iniţiale de vanzare a pachetului de acţiuni emise de S.N.G.N. ROMGAZ S.A., reprezentand 15% din capitalul social existent al societăţii, derulat de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării in Industrie (O.P.S.P.I.), pe piaţa reglementată administrată de Bursa de Valori Bucureşti, si anume:- Consortiul format din:o Erste Group Bank AG, o Goldman Sachs International, o Banca Comerciala Romana, o Raiffeisen Capital & Investment - Consortiul format din: o B.R.D. ? Groupe Societe Generale, o Citigroup Global Markets Limited, o ING Bank N.V. London Branch, o Societe Generale, o ING Bank N.V. Amsterdam-Sucursala Bucuresti -Consortiul format din:o Unicredit CAIB Securities Romania, o Unicredit Bank AG-London Branch, o Alpha Bank Romania, o Alpha Finance Romania, o BT Securities, o JP Morgan Securities Ltd.Comisia numită prin ordin al ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, impreună cu consultanţii care acordă serviciile de asistenţă juridică in cadrul acestui proces, respectiv Societatea Civilă de Avocaţi Salans, Moore şi Asociaţii impreună cu Cabinetul Individual de Avocatură Septimiu Stoica, in urma punctajului total obţinut de către Ofertanţi, au declarat Ofertă caştigătoare cea a Consorţiului de intermediere constituit din Erste Group Bank AG, Goldman Sachs International, Banca Comerciala Romana si Raiffeisen Capital & Investment, acesta fiind declarat Ofertant selectat. In perioada imediat următoare, vor avea loc negocieri cu Ofertantul selectat in vederea incheierii Contractului de intermediere.Biroul de presă al MECMAINFORMARE DE PRESABucuresti, 25 ianuarie 2012: Astazi a avut loc semnarea contractului de intermediere cu Sindicatul de Intermediere constituit din RAIFFEISEN CAPITAL & INVESTMENT S.A., WOOD & COMPANY FINANCIAL SERVICES şi BT SECURITIES S.A., ofertant selectat pentru intermedierea Ofertei Publice Secundare de vanzare de acţiuni a unui pachet de acţiuni de 15% emise de Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. Mediaş, derulată de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării in Industrie. In perioada imediat următoare vor fi demarate serviciile financiare şi de consultanţă necesare pregătirii, derulării şi inchiderii cu succes a Ofertei Publice Secundare de vanzare de acţiuni la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. Mediaş. http://toataromania.forumhit.ro/
ToataRomania.ForumHit.ro la data de Mier Iul 11, 2012 12:47 pm

Admin la data de Mier Iul 11, 2012 12:47 pm http://toataromania.forumhit.ro/t75-inalta-tradare-a-romaniei-document-interzis-de-actualii-guvernanti-de-la-putere-2012

Aurul Romaniei

Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA. În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale. Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania. În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.

Cat si cum se fura din banii publici in Romania. Coruptie, politicieni imorali de rea credinta, evaziune fiscala, licitatii cu dedicatie (pol104)

Recomand un articol de pe incomemagazine.ro, despre o analiză oficială la nivelul CE care arată că în România se fură cam vreo 30% din banii publici în fiecare an, prin evaziune fiscală, corupţie şi licitaţii cu dedicaţie. Asta conform unor cifre oficiale ale unei autorităţi de pe această planetă… pentru că părerea mea proprie şi personală este că SE PIERD anual, prin FURT şi INCOMPETENŢĂ peste 50% din banii publici pe care abia îi produc românii sclavi muncitori apatici şi fără bunăstare. De asemenea, la sfârşitul textului am adunat o colecţie de trimiteri către articole care reliefează şi mai bine cât şi cum exact se fură în România. Asta ca să ştim care este realitatea de la care plecăm atunci când vrem să reconstruim ceva în ţara asta. Detalii în continuare despre cum se fură, cine fură, cât se fură etc:

Pe lângă articolul următor, puteţi consulta şi site-ul PORCISME.ro (click aici) ca să vedeţi dimensiunea furtului DOAR ÎN ULTIMII ANI şi link-urile din josul acestei pagini ca să înţelegeţi mai bine cum se fură în România.

“Cât se fură anual în România?

Cuvinte ca evaziune fiscală, corupţie, şpagă încep să-şi piardă din conţinut. Sunt atât de des folosite, sunt asociate de atâtea ori cu neajunsurile românilor, încât instinctiv ajung să fie trecute cu vederea. Cifrele acestui flagel sunt seci – ce înseamnă câteva miliarde de euro? Dar câteva zeci de miliarde? Înseamnă exact diferenţa dintre un stat neputincios şi un stat care are grijă de oamenii săi.

România pierde în fiecare an mult peste 52 de miliarde de euro din trei motive: evaziune fiscală, corupţie şi licitaţii cu dedicaţie, care pe alocuri tot a corupţie seamănă. Suma este uriaşă dacă o raportăm la Produs Intern Brut: este mai mult de o treime din cât se produce într-un an în această ţară. Pe glob sunt ţări care visează la un asemnea PIB – însă la noi jaful banilor publici a devenit sport naţional. Mai grav este că, în loc să scadă, an de an România se confruntă cu creşteri ale activităţilor subterane. Statul este depăşit – responsabili care au atribuţii clar definite în combaterea acestor infracţiuni se miră în ce situaţie am ajuns. Şi o fac public. În felul acesta, suntem la un nivel de evaziune fiscală de 40 de miliarde de euro în fiecare an, la licitaţii trucate care păgubesc bugetul de stat cu nu mai puţin de 12 miliarde de euro (într-un singur an) şi la fapte de corupţie care nu sunt contorizate de nimeni, dar care provoacă şi acestea găuri de miliarde de euro. Bine aţi venit în România, această săracă ţară bogată care nu-şi poate hrăni oamenii pentru că scapă banii printre degete.” …..

Cum se fură în România (preluat de AICI):

- Inainte de ‘89 toti romanii furau echitabil unii de la altii. Statul ii fura echitabil pe tovarasi, iar tovarasii furau statul.
- 1990-1996 se fura pe scheme si inginerii financiare de tip piramidal. Cei care au furat s-au numit mai tarziu oameni de afaceri.
- 1996-2000 se fura din privatizari. Comisioane de zeci de milioane de euro, industrii intregi vandute pe 1 leu. In perioada asta se nasc industriasii gen Patriciu.
- 2000-2004 se fura din marile privatizari, retrocedari si derogari de la plata taxelor si impozitelor. Cei care au furat s-au numit mai tarziu moguli.
- 2004-2008 se fura din investitii si contracte cu statul. Statul a investit in buzunarele smecherilor. Celor care au furat, azi le spunem “baieti destepti”.
- 2008-2010 privatizari nu se mai pot face, investitii nu, ca a venit criza. Asa ca s-a furat direct din bugetul statului.
- 2010 – prezent bugetul nu mai exista. Asa ca se fura direct din buzunarul romanilor: salarii, pensii…! De asemenea se mai fura din imprumuturi externe si din fonduri UE.

-2013 – se fură ultimii bani pe care ii mai produce poporul român prin contracte date FĂRĂ licitaţie (vezi AICI)

-2013 – se fură ultimele resurse naturale ale României prin ŞPAGI şi cumetrii cu statul

-2013 – se fură pădurea României prin retrocedări ilegale

-2013 – se dau străinilor pe 2 lei (dar şpăgi consistente) toate resursele rămase pe teritoriul ţării

Cat s-a furat pana azi ?

Pana acum, site-ul www.porcisme.ro a inregistrat porcisme in valoare de:

31.700.093.708 EURO , din care:

11.363 EURO Morti sanatosi (balanta 31.700.093.708 EURO)

2.000.000 EURO Rotativa (balanta 31.700.082.345 EURO)

210.000 EURO Cautarea negasita (balanta 31.698.082.345 EURO)

82.045.454 EURO Craciun porcesc (balanta 31.697.872.345 EURO)

3.863.636 EURO Marketing cu sare-n ochi (balanta 31.615.826.891 EURO)

427.172 EURO Modificarea regulamentului nemodificat (balanta 31.611.963.255 EURO)

100.000 EURO La facut trotuarul. Pe bani (balanta 31.611.536.083 EURO)

113 EURO Martisor buldoexcavator (balanta 31.611.436.083 EURO)

13.181 EURO Spor de xerox (balanta 31.611.435.970 EURO)

1.000.000 EURO Reteaua noastra...cuibusor de nebunii... (balanta 31.611.422.789 EURO)

3.181 EURO Tata bogat, fiu bogat (balanta 31.610.422.789 EURO)

2.730.000 EURO Parcul din cladire (balanta 31.610.419.608 EURO)

50.000 EURO Nu s-a prestat, dar s-a platit (balanta 31.607.689.608 EURO)

10.000.000 EURO 14 salarii pe an (balanta 31.607.639.608 EURO)

1.136.363 EURO Investitorul de la Flamanzi (balanta 31.597.639.608 EURO)

900.000 EURO Nelimitat (balanta 31.596.503.245 EURO)

1.537.000 EURO Tot in jos (balanta 31.595.603.245 EURO)

8.295 EURO Comoditate lenesa (balanta 31.594.066.245 EURO)

250.000 EURO Cu gunoiul la inaintare (balanta 31.594.057.950 EURO)

2.554.545 EURO Uitucii (balanta 31.593.807.950 EURO)

15.909 EURO Spor de injuraturi (balanta 31.591.253.405 EURO)

2.000.000 EURO Arbusti si decoruri uscate (balanta 31.591.237.496 EURO)

16.606.000 EURO Licenta de neutilizare (balanta 31.589.237.496 EURO)

500.000 EURO Rulam. Pe scari. Cu doctorul. (balanta 31.572.631.496 EURO)

363.000.000 EURO Sa luam! De la noi insine! (balanta 31.572.131.496 EURO)

350.000 EURO Tot inainte, flacai! (balanta 31.209.131.496 EURO)

1.100.000.000 EURO Cu miliardu' (balanta 31.208.781.496 EURO)

300.000 EURO Viitor luminos (balanta 30.108.781.496 EURO)

.........................................................................................................................................

Cele mai mari escroci din România

Totul a pornit de la …(zero)0.Afacerea Romania. Pe 3 februarie 1990, întreaga rezervă valutară a României ce insuma aproape 4 miliarde de dolari SUA, a fost schimbată la un curs de schimb de doar 14 ,35 lei, de 7 ori mai mic decât cel existent pe piața neagră. Autorii necunoscuți încă, au avut în mod normal acordul celor ce conduceau atunci țara ( Ion Iliescu și Petre Roman). Prezentul TOP, nu include vănzarea flotei și binențeles nici vânzarea IMGB-ului, intreprindere în care statul Român a investit până în 1990 peste 4 miliarde de dolari SUA iar escroci rămași anonimi deocamdată au vândut-o cu o,5 milioane, adică de 8000 de ori mai puțin decăt s-a investit! Deasemenea TOP-ul nu a inclus nici Afacerea Inflația prin care Mugur Isărescu a devalorizat moneda națională de peste 1100 de ori și binențeles nici Vânzarea Gratuită a Zăcămintelor prin metoda concesionării pe redevențe simbolice. Totuși chiar și așa fără imense omisiuni vă recomand o trecere scurtă în revistă a primelor 20 de mini-excrocherii recunoscute oficial!

1.Sorin Ovidiu Vîntu
Îmbogăţirea rapidă este un vis demult prezent în spaţiul românesc. Bineînţeles, cei mai mulţi nu încearcă să se îmbogăţească prin mijloace ilegale. Există însă şi categoria oamenilor fără scrupule dispuşi să mintă şi să-i manipuleze chiar pe cei mai amărâţi dintre noi, luând câte puţin de la fiecare (sau mai mult, după caz), pentru a strânge averi impresionante. Pe această direcţie, Vertical News.ro a alcătuit topul celor mai mari escroci din România. Am luat în calcul sumele de bani furate, numărul de păgubiţi şi notorietatea escrocului.
-cel mai mare “speculant financiar”

În vârstă de 56 de ani, Sorin Ovidiu Vîntu este acum unul dintre cei mai bogaţi români, cu o avere de 800-850 de milioane de euro. SOV s-a ocupat de afaceri ilegale încă din timpul regimului comunist şi chiar a executat la penitenciarul Bacău o pedeapsă de cinci ani de închisoare pentru delapidare. Tot atunci, în 1983, el a semnat un angajament de informator cu fosta Securitate, primind numele conspirativ „Nuş”.
După căderea regimului a continuat să se ocupe de inginerii financiare. Vîntu însuşi a spus despre el că este un „speculant financiar”.
Fondul Naţional de Investiţii a fost înfinţat în 1996 de SOV Invest, la puţin timp după scandalul Caritas. Totuşi, oamenii nu s-au învăţat nici de această dată minte şi, după Ioan Stoica, au avut încredere şi în Sorin Ovidiu Vîntu.
FNI a funcţionat ca joc piramidal şi a dus la păgubirea a aproximativ 318.000 de investitori la momentul prăbuşirii, în mai 2000. Nu se ştie cu siguranţă, dar paguba provocată se pare că se ridică la 150 de milioane de euro.
Când şmecheria funcţiona, profitul primilor depunători în ordine cronologică era asigurat nu de randamentul plasamentelor din Fond, ci de banii depuşi de următorii depunători.
Însă spre deosebire de Caritas, FNI a avut un avantaj: susţinerea directă a Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC). Printr-un contract semnat de CEC, instituţia garanta investiţiile făcute la FNI, angajându-se ca în cazul falimentului Fondului Naţional de Investiţii să despagubească investitorii acestuia cu suma depusă initial. Acest gir dat de catre o instituţie bancară a statului a reuşit să atragă un numar mare de persoane care să-şi plaseze banii la FNI. În plus, societatea înfiinţată de Vântu practica şi o dobândă mai mare la depozite, acestea depăşind de 3-4 ori media dobânzilor bancare din ţară.
Cu puţin înainte de prăbuşire, în anul 2000, Sorin Ovidiu Vîntu a retras din Fond mari sume de bani şi i-a vândut compania care administra Fondul, Gelsor, Ioanei Maria Vlas, care a devenit ulterior răspunzătoare de prăbuşirea FNI. După cinci ani de procese, Vîntu a fost condamnat la 3 ani cu suspendare. A scăpat astfel fără să facă o zi de închisoare pentru imensa escrocherie, în timp ce Vlas a stat câţiva ani după gratii. Acum şi ea este liberă şi îşi trăieşte liniştită bătrăneţea într-un sat idilic de lângă Sibiu.

Detestat de Traian Băsescu
SOV şi-a creat imaginea unui om viclean care nu poate fi prins cu nimic în neregulă deoarece lucrează mereu cu interpuşi loiali, gată să meargă la închisoare în locul lui (vezi cazul Maria Vlas şi Nicolae Popa).
Potrivit procurorilor care i-au redeschis dosarele, Vîntu este vinovat şi de falimentarea FNA – Banca Agricolă (care le-a adus oamenilor o pagubă de nouă milioane de dolari), a Băncii Internaţionale a Religiilor şi a Băncii Române de Scont.
În ultimii ani, omul de afaceri a ajuns de mai multe ori după gratii, pentru diferite ilegalităţi (favorizarea infractorului, şantaj). Nu a stat prea mult acolo: ultima dată i s-a dat drumul după 24 de ore. Între timp, a vândut trustul de presă Realitatea lui Elan Schwartzenberg şi s-a retras din viaţa publică, ducându-şi liniştit traiul în vila sa de pe strada Paris din Bucureşti. Weekendurile le petrece la Corbeanca unde are un domeniu impresionant unde trăiesc laolaltă căprioare, cerbi, iepuri şi dulăi. Vara, Sorin Ovidiu Vîntu cutreieră Delta Dunării, paradis unde deţine zeci de terenuri şi proprietăţi.

2. Contabilul Ioan Stoica şi isteria „Caritas”
Însă primul mare scandal de după Revoluţie a fost altul. Un obscur contabil din Făgăraş, pe numele său Ioan Stoica, a pus la cale cea mai mare escrocherie pe care avea să o cunoască tânăra Românie capitalistă: Caritas.
Fondatorul şi proprietarul afacerii a făcut înainte de 1989 Şcoala Medie Finaciară. A început şi ASE-ul, dar nu l-a terminat. De-a lungul vieţii, s-a căsătorit de două ori: prima soţie a murit de cancer, iar a de a doua – cea care i-a fost alături în timpul escrocheriei – a divorţat. Acum, la vârsta de 70 de ani, Ioan Stoica trăieşte în anonimat undeva în Braşov. Fosta nevastă spune despre el că e sărac lipit pământului, că trăieşte dintr-o pensie de 700 de lei pe lună, că e bolnav de inimă şi că abia are bani să-şi plătească chiria. Stoica are şi un băiat din prima căsătorie.
Jocul piramidal, care le promitea deponenţilor că vor câştiga de opt ori suma investită, a lăsat oameni fără case, altora le-a înghiţit peste noapte economiile de-o viaţă. Caritas a atras 400.000 de deponenţi din toată ţara care au investit nu mai puţin de 80 de milioane de euro.

Ioan Stoica a fondat compania „Caritas” în primăvara anului 1991, la Braşov, sub forma unei societăţi cu răspundere limitată. La înfiinţare, capitalul societăţii a fost de numai 100.000 de lei (aproximativ 775 de dolari actuali). După câteva luni, Caritas s-a mutat la Cluj-Napoca. La început depozitele erau mici (2.000-10.000 de lei), dar mai târziu nu mai aveai voie să participi dacă nu depuneai minimum 20.000 de lei. Şi depozitul maxim a fost majorat la 160.000 de lei.
Stoica promitea că, după trei luni, oamenii vor primi înapoi o sumă de opt ori mai mare decât cea investită. Astfel, mii de români din toate colţurile ţării se scurgeau spre Cluj, unde făceau cozi imense în faţa sediului ziarului „Mesagerul transilvan”, în care erau publicate listele norocoşilor.
După cum declara Ioan Stoica la acea dată, câştigul era dat ca sigur: „Cei care se înscriu la joc trebuie să renunţe la scepticism şi, o dată suma încasată, să continue jocul. Cu cât se înscriu mai mulţi, cu atât numărul celor care câştigă este mai mare şi ritmul plăţilor este mai rapid”, îi îndemna el pe români într-un interviu în „Mesagerul Transilvan”. Banii erau pe mâini bune, mai spunea el: “Nu te poţi juca. În suma investită de către omul necăjit este multă muncă depusă, multe speranţe şi multe renunţări”.
Românii au crezut şi i-au dat pe mână bani grei. Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, a afirmat la acea vreme că, la un moment dat, o treime din banii din România erau investiţi în jocul piramidal. Televiziunea naționață elogia prinvocea lui Tatulici acest joc piramidal care a țepuit sute de mii de românași creduli! Nici Pavel Coruț nu a ezitat să compare excrocheria cu ceva de origine dinnă, precum nici Ion Iliescu nu s-a făcut că nu înțelege despre ce-i vorbă. Sincer eu personal ( r.r.) consider că locul 1 prim ar trebui totuși rezervat lui Iliescu și întregii trupe de securiști-mafioți care l-au ajutat să preia ilegal conducerea țării atât în 1989 cât și ulterior…dar acesta-i alt subiect.
Totuşi, plăţile au încetat în octombrie 1993. La 14 august 1994 Caritas şi-a declarat falimentul: avea de plătit 450 de milioane de dolari către 300.000 de români rămaşi pe listele de aşteptare.
Ioan Stoica a fost condamnat în 1995 de Tribunalul din Cluj la şapte ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel şi i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani. Nemulţumit şi de această perioadă, el s-a adresat Curţii Supreme de Justiţie şi sentinţa i-a fost micşorată la un an şi jumătate de închisoare. Din care a executat numai câteva luni de zile. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996.
Dar procesele între deponenţi şi compania „Caritas” au continuat ani întregi, fără ca păgubiţii să mai vadă vreun leu. Dosarul Caritas este considerat de jurişti drept cel mai mare dosar instrumentat vreodata în Romania (nu mai putin de cinci tone de documente).
„Ciudăţenia” afacerii Caritas este că autorităţile au permis acest joc piramidal, iar uneori chiar l-au sprijinit făţiş. Spre exemplu, primarul de atunci din Cluj, PRM-istul Gheorghe Funar, a apărut în public braţ la braţ cu Stoica şi i-a acordat sprijin logistic (sediu pentru firmă şi chiar locuinţa personală). Presa de atunci a jucat un mare rol. Ziarul „Mesagerul Transilvan”, din Cluj, ducea o amplă campanie pro-escrocherie. Până şi Televiziunea Română ( TVR-cam singurul post TV pe atunci) a acceptat reportaje şi chiar un amplu interviu cu escrocul Ioan Stoica despre Caritas. Realizator: Mihai Tatulici.
Tocmai din acest motiv se crede că banii au ajuns, în bună parte, în buzunarele unor politicieni, politişti, SRI-şti sau în ale apropiaţilor acestora. Acesta ar fi fost chiar scopul afacerii: de a concentra banii românilor naivi în mâinile unui grup mic de noi nomenclaturişti.

3.Marele furt de la Cluj

3. Sever Mureşan este unul dintre cei mai controversaţi oameni de afaceri din România. Mureşan „are la activ” falimentarea Băncii Dacia Felix în anul 2001, bancă unde el era acţionar principal şi membru în Consiliul de Administraţie. Alături de prim-vicepreşedintele băncii – Horia Mircea Hossu – el a uşurat vistieria băncii cu peste 160 de milioane de dolari. Iată cum: Mureşan era patronul Paniro SA, o societate ce avea ca obiect principal de activitate fabricarea şi comercializarea produselor de morărit, panificaţie şi patiserie. Paniro a luat credite foarte mari de la Dacia Felix, pe care nu le-a mai restituit. Ceea ce a dus la falimentul băncii.
În 1999, Curtea Constituţională de la Geneva l-a condamnat pe Mureşan la trei ani şi jumătate de închisoare pentru nişte inginerii financiare internaţionale legate de banii „evaporaţi” de la Dacia Felix. Elveţienii l-au arestat pe Mureşan la Budapesta şi l-au trimis în ţară, să-şi execute aici pedeapsa. Dar culmea, instanţele române l-au pus în libertate la mai puţin de o lună de arest preventiv. După strămutări de la o instanţă la alta, în mai 2003, Judecătoria din Constanţa a decis achitarea lui Mureşan şi a lui Hossu. Totuşi, în 2010 a fost condamnat la plata a 100 de milioane de dolari şi a 10 milioane de franci elveţieni.
Mai nou, Mureşan s-a apucat de acte de filantropie, el donând bani parohiei Sfântu Gheorghe din Câmpia Turzii. Pentru aceste fapte merituoase, la sfârşitul anului 2011 a fost decorat cu Crucea Transilvană de ÎPS Andrei, mitropolitul Clujului.

4.Cel mai mare escroc din PSD
4. Gabriel Bivolaru şi Mona de Freitas. Gabriel Bivolaru şi-a început cariera ca sportiv la clubul Steaua, după care a ajuns deputat PDSR la doar 29 de ani. Alături de soţia sa, Mona, Bivolaru a prejudiciat Banca Română de Dezvoltare cu 2.200 de miliarde de lei vechi (peste 50 de milioane de euro). Cei doi soţi au constituit 10 societăţi comerciale în Bucureşti, Eforie Nord, Sinaia şi Ploieşti, avându-l pe Bivolaru administrator. Cele 10 firme şi-au deschis conturi la sucursalele BRD şi BCR. De-a lungul a aproape zece ani (1992-2001), Bivolaru a emis 50 de cecuri fără acoperire şi a întocmit 24 de ordine de plată false. Ordinele au fost folosite pentru încasarea banilor de la BRD Sinaia. De asemenea, el a contrafăcut ştampila BRD din Bucureşti şi semnătura administratorului de cont. În timpul procesul, escrocul, considerat nevinovat, a fost sprijinit făţiş şi vehenment de Adrian Năstase (liderul pe atunci al PSD) şi de alţi parlamanetari social-democraţi.
În 2004 a fost condamnat la cinci ani de puşcărie pentru faptele sale. A fost eliberat condiţionat, în 2007, după ce a stat în închisoare doi ani şi 10 luni. Mona de Freitas a fugit din ţară, singurul judecat fiind Gabriel Bivolaru. În 2004, magistraţii Judecătoriei Sinaia şi ai Tribunalului Prahova au decis că faptele pentru care de Mona de Freitas a fost anchetată şi trimisă în judecată – înşelăciune în formă continuată şi cu circumstanţe agravante – s-au prescris. S-a spus despre Gabriel Bivolaru, care acum trăieşte bine mersi, că ar fi frate cu „Guru” Bivolaru, fondatorul Mişcării MISA.

5. Afacerea fregatelor cumpărate de statul român din Marea Britanie a păgubit România cu 144 de milioane de euro.
Fregatele „Regina Maria” şi „Regele Ferdinand”, în vârstă de 16, respectiv 15 ani, scoase din uz de Armata Regală Britanică, au fost cumpărate de firma BAE Systems la preţ de fier vechi de la Marina Regală Britanică. Astfel, BAE Systems le-a achiziţionat cu 124.000 de euro bucata, ulterior vânzându-le României cu 144 de milioane de euro. Cumpărarea celor doua fregate a fost perfectată în 2003, în timpul guvernului Năstase. Ziarul „The Guardian” a scris că cei de la BAE Systems ar fi dat mită unor persoane necunoscute de la Bucureşti, în valoare de câteva milioane de lire sterline. Afacera nu s-a mai lămurit niciodată, iar dosarul a fost clasat.
6. Gerald Gorduna, de la escrocherii financiare la trafic de droguri

Afacerea „Gerald Focşani” a fost pusă la cale de Corneliu Gerald Gorduna, în vârstă de 24 de ani la acea vreme, fost membru al gărzii de corp a lui Ceauşescu, şi de Sorin Isac, de 25 de ani, fiul fostului şef al Gospodăriei Centrale de Partid.
Societatea „Gerald” a fost înfiinţată la Focşani în 1993 şi a funcţionat până în martie 1994, moment în care a fost descoperită insolvabilitatea firmei. Jocul era tot unul de tip piramidal, care le promitea oamenilor îmbogăţirea peste noapte. În regulamentul concursului era specificat faptul că depunătorii puteau lua de şapte ori suma în trei luni de la depunerea banilor. Peste 390.000 de persoane din ţară şi din Republica Moldova au depus în jur de 20 de milioane de euro.
Patronii societăţii dădeau asigurări că, în total, cei aproape 400.000 de participanţi vor încasa 400 de miliarde de lei. De fapt, numai 57.000 au primit bani. Restul au intrat în categoria „păgubiţilor”. Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Caritas, nu s-a aflat cine au fost marii îmbogăţiţi: listele cu primii câştigători au fost distruse înainte de declanşarea anchetei.
Gerald Gorduna a fost arestat pentru înşelăciune şi gestiune frauduloasă la Focşani, pe 22 martie 1994. Însă a obţinut strămutarea procesului la Buzau, de unde a fost eliberat pe cauţiune după câteva luni de puşcărie. La scurt timp după eliberare a fugit din ţară cu patru miliarde de lei vechi, s-a refugiat în Statele Unite ale Amercii, unde s-a căsătorit cu o americancă.
Autorităţile române l-au dat în urmărire prin Interpol şi au cerut SUA să îl extrădeze. Însă justiţia americană a respins cererea de extrădare formulată de România pe motiv că statul român nu a reuşit să demonstreze vinovăţia acestuia. Iar Gerald şi-a văzut liniştit de viaţă.
Ulterior, escrocul a revenit în Europa şi s-a apucat de alte ilegalităţi, în anii 2000-2001. De data aceasta, trafic de droguri şi spălare de bani, după cum reiese din mandatul european de arestare emis în 2007. Drogurile erau depozitate în Republica Moldova şi erau distrbuite în Italia, Germania, Olanda şi Statele Unite. În iulie 2007 a fost arestat, iar în septembrie a fost extrădat în Germania de autorităţile române. Acum, ajuns la vârsta de 45 de ani, Gerald se află după gratii.

7. „Bachus” Ştefănescu, cel mai mare escroc din comunism
Gheorghe Ştefănescu, poreclit Bachus, şi-a început afacerea cu vin contrafăcut în 1971, în depozitul de vinuri de pe Calea Griviţei din Bucureşti, al cărui gestionar era. Escrocheria s-a desfăşurat până în 1978, când a fost dată în vileag de autorităţile comuniste.
Administrator al podgoriilor de la Coteşti, Ştefănescu fura o bună parte din vin, dând vina pe „dezastrele naturale” pentru a justifica producţiile slabe. Apoi, el amesteca vinurile ieftine cu cele mai scumpe, iar băutura rezultată o vindea la preţul mai mare. În afară de vin a contrafăcut şi ţuică de prune, pe care o îndoia cu apă. În toată perioada, peste 400.000 de litri de vin au fost alteralte. Se estimează că paguba pricinuită statului a fost de 4,5 milioane de dolari americani (la valoarea din anii ’70). La valoarea actuală, aproape 10 milioane de euro.
În cei şapte-opt ani a obţinut astfel peste un milion de lei. În cele din urmă a fost prins în flagrant delict în timp ce cumpăra aur de la un bişniţar. Atunci i s-au percheziţionat şi casa, şi locul de muncă, iar „laboratorul” ilegal a fost descoperit. Peste 200 de persoane, care au avut legătură cu „afacerea” au fost trimise la închisoare. Ştefănescu a fost condamnat la moarte şi a fost executat prin împuşcare la Jilava, în 1981.
Anchetatorii care l-au înfundat spun despre el că era întruchiparea perfectă a mafiotului care ştia cât şi cui să dea bani pentru a închide gura autorităţilor. Foarte zgârcit, Ştefănescu avea doi copii cărora le-a dat unităţi din afacere pe care să le conducă. Familia sa o ducea foarte bine: aveau un apartament în Bucureşti, o vilă la Breaza, iar fiecare membru al familiei avea maşina lui.

Povestea lui Ştefănescu a devenit subiectul filmului „Secretul lui Bachus”, realizat în 1984 de Titus Popovici şi Geo Saizescu, iar în rolul principal a jucat Ştefan Mihăilescu-Brăila.

8.Un evreu lăudăros, escroc de mâna a doua
8. Nati Meir, ajuns acum la vârsta de 56 de ani, şi-a început escrocheriile înainte de a veni în România. În anii ’80, iar apoi la mijlocul anilor ’90, a fost găsit vinovat în Israel de peste 80 de cazuri de escrocherie şi a făcut vreo cinci ani de închisoare. Ajuns în România, unde a dobândit cetăţenia în anul 1999, Nati Meir şi-a continuat învârtelile. A înşelat 129 de muncitori români cărora le-a promis că le face rost de contracte de muncă în Israel. Oamenii nu au mai plecat niciodată şi Meir a rămas cu banii pe care îi ceruse de la ei pe post de comision.
Omul de afaceri evreu şi-a adus înşelătoriile şi în fotbal. A luat echipa Laminorul Roman şi l-a pus ca antrenor pe Dănuţ Lupu. Dar nici gând să-l plătească. După trei luni în care nu a văzut un ban, Lupu a plecat.
A păcălit-o şi pe Monica Columbeanu, căreia nu i-a dat niciun ban pentru perioada în care aceasta a fost purtătoarea de cuvânt a afaceristului care se visa preşedintele României.
Dar cea mai mare păcăleală i-a tras-o manelistului Adi Minune. Nati Meir a semnat cu acesta un contract de colaborare prin care cântăreţul trebuia să susţină câteva concerte. Pentru asta, Minune urma să primească 50.000 de euro. Pe care i-a primit, numai că erau euro falşi. Tot cu bani falşi l-a păcălit şi pe afaceristul oltean Ilinca, fratele „Regelui margarinei”, dar şi pe un lider interlop din Craiova.
Aşa a ajuns din nou la puşcărie, în octombrie 2010, fiind condamnat la şapte ani de închisoare pentru înşelăciune. Dar escrocul nu avea să petreacă prea mult timp la răcoare. În aprilie 2011 a fost eliberat condiţionat din închisoarea de la Galaţi. Acum trăieșşte liniştit în locuinţa sa din Bucureştii Noi alături de o femeie cu vreo 15 ani mai tânără. Şi se laudă că are o avere de 94 de milioane de euro.

9.Caritas-ul modern: zeci de milioane de euro pierdute, trei sinucideri, niciun escroc pedepsit
9. Jocul piramidal „Delphin” a funcţionat în România în perioada 2002-2007. Capii reţelei erau cehii Emil Krutek (fost miner), Antonin Fojtek (fost electrician), elveţianul Andreas Fassler (stabilit în Monaco) şi românii Felix Daniel Toană (fost taximetrist) şi Silviu Bogdan Blidariu (teolog). Jocul a debutat în 2002 la Arad, printr-o firmă off-shore din Gibraltar, patronată Krutek şi Fassler, în conturile căreia intrau toţi banii daţi de românii creduli.
Pe scurt, oamenilor li se promitea că vor învăţa cum să devină oameni de afaceri şi să câştige bani serioşi (2.000-3.000 de euro) lucrând part-time în weekend. Doar că, mai întâi, fiecare trebuia să cotizeze cu 2.290 de euro. Pentru aceşti bani primeau nişte manuale xeroxate care, chipurile, îi învăţau cum să facă bani. Apoi, fiecare era incitat să atragă alţi oameni în schemă, promiţându-li-se un comision. Dar în afara manualului nu mai primeau nimic.
Cum s-a întâmplat şi cu alte ocazii, cei mai îndârjiţi şi-au ipotecat casele sau au făcut împrumuturi la bănci pentru a se înscrie. Structura piramidală a prins cel mai bine în Moldova (Suceava, Iaşi, Roman, Piatra Neamţ) şi în Ardeal (Cluj, Arad, Reşiţa, Deva, Zalău, Timişoara), mai puţin în partea de sud a ţării (Slatina).
Mii de oameni din ţară au fost păcăliţi şi trei persoane din Iaşi s-au sinucis din cauza banilor pierduţi pe care nu au putut să-i mai recupereze. Se apreciază că românii au pierdut în total milioane de euro. Potrivit unor estimări, în contul „delphinilor” ar fi intrat 50 de milioane de euro. Iar statul a pierdut 16,5 milioane de euro prin neplata TVA şi a impozitului pe profit.
Cercetarea penală împotriva escrocilor a început chiar din 2003, dar nimeni nu a primit vreo condamnare. Mai mult, dosarul privind fraudarea acestor sume fabuloase de bani există, încă, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, dar acesta zace uitat într-o cămăruţă de la subsol, de şase ani de zile. Cazul a fost pasat de la un procuror la altul. În dosar erau învinuiţi nu mai puţin de 300 de persoane. Dar capii escrocheriei, precum Krutek şi Fojtek, au plecat de mult din ţară, trecând graniţa încărcaţi cu zeci de mii de euro. Nici măcar atunci nu au fost opriţi.

10.Primarul care a luat bani de la Mega Caritas
10. Deoarece numele „Caritas” a fost de succes, în 1993 a luat naştere Mega Caritas. Tot un joc piramidal, de data aceasta la Piteşti. Printre iniţiatori s-au numărat judecătorul Tiberiu Iordache şi Dumitru Bădoi.
Suma minimă care putea fi depusă era de 60.000 de lei. Escrocii le promiteau piteştenilor că, pentru fiecare 60.000 de lei, vor primi în 100 de zile de 25 de ori mai mult. Au fost păgubiţi peste 12.500 de oameni care au înregistrat o pierdere totală de cinci milioane de dolari.
Se spune că Iordache a avut grijă ca mulţi colegi de breaslă să se bucure de afacerea pe care el a pus-o pe picioare, fiind vehiculate nume grele la acea vreme: politişti, procurori, grefieri.
În 1995, Tiberiu Iordache a fost condamnat la trei ani şi şase luni de închisoare, dar a fugit în Statele Unite la scurt timp după condamnare. A stat acolo până ce pedeapsa i s-a prescris, iar în 2010 a dat dovadă de curaj maxim şi s-a întors într-o maşină de lux (un Nissan Murano de peste 50.000 de euro) chiar în oraşul în care a ţepuit mii de oameni. Dar nimeni nu i-a făcut nimic, semn că păgubiţii s-au resemnat că au fost jefuiţi de escroc. Aşa că Iordache lucrează acum bine-mersi ca avocat în Argeş.
Celălalt patron al Mega Caritasului, Dumitru Bădoi, nu a fost la fel de norocos. A fost închis doi ani, în perioada 2001-2003. S-a speculat că asta a fost o pedeapsă mică deoarece el a menţionat numele celor care au luat bani peste rând în acest joc, făcând referire la procurori şi oameni politici, printre care şi actualul primar al Piteştiului, Tudor Pendiuc.

11.Escrocul fără leac
11. Gheorghe Popilean este un alt escroc notoriu din România. Între 1992 şi 1994 a operat la Bucureşti o schemă de investiţii financiare de tip piramidă (Mondoprosper), promiţându-le depunătorilor dobânzi peste cele practicate pe piaţă. Mai exact, 210% pe an. Se primeau lei, dar şi valută. În cei doi ani a strâns peste 2,5 milioane de dolari de la investitori naivi, păcălind 10.000 de oameni.
În 1996 a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru faptele sale, din care a executat doar un an. Abia ajuns în libertate s-a apucat de noi potlogării: înşelăciune, fals în acte contabile, bancrută frauduloasă. A fost arestat din nou pentru înşelăciune timp de trei ani.
Mereu inventiv, când a ieşit din puşcărie a început să se dea drept comisar al Comisariatului National Anticoruptie. Ameninţa că vine în control la diverse firme, de la care pretindea sume de bani ca să le acopere neregulile. A ajuns iar după gratii, dar a fost eliberat după o lună deoarece avea o vârstă înaintată (peste 60 de ani).
Apoi, prin anii 2007-2008 şi-a înfiinţat un ONG prin care oferea consultanţă firmelor sau persoanelor fizice cu privire la obţinerea de fonduri europene. Multe firme s-au păcălit deoarece i-au dat bani grei, dar dosarele lor de finanţare nu au fost niciodată depuse de Popilean. În prezent, Gheorghe Popilean are 76 de ani şi locuieşte, liniştit, la Bucureşti.

12. Dynamic Elit Club.În 2000 constănţeanul Gheorghe Dogaru a înfiinţat o asociaţie pe care a botezat-o Dynamic Elite Club – Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor. Inteligent, bărbatul de profesie economist a putut astfel să beneficieze atât de avantajele legii privind fundaţiile, cât şi de cele ale legii privind casele de ajutor reciproc.
Pentru a intra în asociaţie, o persoană trebuia să plătească 1.700 de dolari. Doar 300 din aceştia erau viraţi în conturile oficiale. Restul până la 1.400 erau înmânaţi direct membrilor din palierele superioare ale piramidei. Pentru a obţine profit, oamenii erau obligaţi să aducă în asociaţie trei noi membri. Cei care voiau să se retragă fără să fi adus noi victime aflau că îşi pot retrage doar cei 300 de dolari. Mulţi s-au păcălit, mai ales deoarece escrocii le promiteau oamenilor că în câteva luni vor strânge 30.000 de dolari.
Şmecheria a funcţionat în perioada 2000-2002. Mai întâi la Constanţa, apoi şi-a deschis filiale şi în Bucureşti şi Tecuci. În tot acest timp, asociaţia a ajuns la peste 6.000 de membri şi a strâns în jur de opt milioane de dolari.
După controale ale Gărzii Financiare, au fost confiscate din aşa-zisa asociaţie 73 de miliarde de dolari, iar clubul a murit de la sine. Poliţia şi Parchetul Constanţa au efectuat cercetări la club, dar s-a dat Neînceperea Urmăririi Penale.

13. „Society Club” a fost o altă şmecherie pusă la cale pentru a lua bani de la naivi care a funcţionat în perioada 2002-2005. A fost creată pe baza de date şi pe sistemul defunctului “Dynamic Elite Club”, membru de onoare fiind acelaşi Gheorghe Dogaru.
Firma a fost înfiinţată la Buşteni, iar apoi şi-a deschis puncte de luncru în Bucureşti, Baia Mare, Cluj şi Satu Mare. Fondatorii şi totodată membrii consiliului de conducere a societăţii erau Constantin Vitaly Ivanou, Marieta Nuţu, Petru Efros, Daniel Mihăiteanu, Ion Ciobanu, Ioan Săracu.
Oamenilor li se promiteau câltiguri de până la 57.000 de euro. Schema de racolare funcționa după următorul tipar: pentru a li se câștiga încrederea, persoanele de contact îi invitau pe cei interesaţi de minunatul club la un seminar de informare cu durata de trei ore. Doar acest prim pas era gratuit.
Preţul pentru a afla primele detalii despre “Society Club” era de 700.000 de lei vechi. După o zi sau două, celor convinşi de avantajele intrării în asociaţie li se cerea să plătească o taxă de înscriere de 200.000 de lei şi 1.750 de euro, suma în valută reprentând investiţia în “Society Club”. După ce suma era achitată, persoana respectivă devenea membru al asociaţiei iar pentru a obţine cei 57.000 de euro promişi, fiecare membru plătitor trebuia să racoleze, la rândul său, alte cinci persoane pe care să le convingă să intre în club. Cei care nu reuşeau rămâneau şi cu banii luaţi, şi fără cei 57.000 de euro.
Întreaga escrocherie a făcut implozie în 2005, în momentul în care mai mulţi păcăliţi au făcut plângere la poliţie. La acea dată autorităţile au confiscat sumele încasate, în valoare de 20,9 miliarde de lei vechi. Zeci de oameni au fost păgubiţi, deşi poliţia dăduse încă din 2003 un comunicat de presă prin care îi avertiza pe oameni că „Society Club” este un joc piramidal ilegal ce a intrat în atenţia poliţiei.
Constantin Vitaly Ivanou, Marieta Nuţu, Petru Efros, Daniel Mihăiteanu, Ion Ciobanu, Ioan Săracu au fost acuzaţi de evaziune fiscală, înşelăciune, fals în declaraţii şi spălare de bani. Totodată, managerii locali Mariana Ştefan, Stelian Poponeţ, Ciprian Onofrei şi Eniko Marian au fost acuzaţi de evaziune fiscală şi înşelăciune.

14.Escrocheria cu “lapte” din Banat
14. Firma Cosmeticonn a fost înfiinţată în 1998 în Timişoara. În teorie, afacerea îşi propunea să producă materii prime pe bază de lapte pentru cosmetice. De fapt, totul era doar o escrocherie. Unul dintre iniţiatori, Gheorghe Aciu, avea la acea dată doar 26 de ani. Singur la părinţi, a terminat liceul în Satu-Mare, iar apoi a absolvit o facultate de drept. Însă în loc să se gândească să respecte legea, a decis să o încalce. Ceilalţi doi escroci erau Tadeusz Zwitek, cetăţean austriac de origine poloneză (el era asociat unic şi administrator) şi Miroslav Stancovici (coordonator al activităţii firmei).
Pliantele distribuite de Cosmeticonn îi tentau pe timişoreni cu întrebări de genul „Doriţi să câştigaţi lunar două milioane de lei?” (în jur de 5.000 de euro). Apoi oamenii aflau că „testele de laborator din mai multe universităţi au constatat că laptele românesc este un ingredient ideal pentru produsele cosmetice” şi că ei înşişi pot produce materia primă.
Însă cei care voiau să intre în afacere erau obligaţi să cumpere mai întâi nişte catalizatori necesari producţiei. Suma cerută era de un milion de lei. Combinaţia de lapte şi catalizator se depozita timp de şapte zile într-un loc întunecos, pasta rezultată se amesteca iar cu lapte proaspăt, se filtra printr-o bucată de bumbac şi se punea la uscat. Astfel se obţinea lactoalbumina, care trebuia dusă la final la sediul firmei „Cosmeticonn”, de unde oamenii urmau să-şi recupereze banii daţi şi să primească pe deasupra două milioane. Doar că în acel moment descopereau că totul fusese o păcăleală.
Peste 6.700 de oameni au fost păgubiţi, alimentând conturile firmei cu aproximativ 20 miliarde de lei într-un interval foarte scurt, de doar şase luni. Mulţi nu şi-au mai recuperat banii. La sfârşitul anului 2002, Tribunalul Timiş i-a condamnat la închisoare pe iniţiatorii afacerii: Astfel, Gheorghe Aciu a primit o pedeapsă cu închisoarea de 15 ani, iar Miroslav Stancovici de 16 ani. Tadeusz Zwitek a murit în penitenciar.

15.Scandalul SAFI
15. Se pare că anul 1993 a fost un an foarte fertil pentru escrocherii. Tot atunci a fost înfiinţat Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri (FMOA), administrat de societatea SAFI Invest SA. Printre numele mari implicate în afacere se numărau mai mulţi lideri ai PNL: Viorel Cataramă, George Danielescu, Radu Cojocaru, Dan Constantinescu.
Fondul a scos la vânzare certificate de investitor pe care oamenii s-au grăbit să le cumpere deoarece li se promitea o creştere de până la 40% pe lună a sumei investite, într-o vreme în care băncile acordau o dobândă de 5-7%.
Însă oamenii erau induşi în eroare deoarece cumpărau certificate de investitor cu o valoare mai mare decât cea reală, iar SAFI încasa comisioane mai mari decât cele cuvenite, ceea ce a dus la micşorarea activelor Fondului. SAFI a falimentat în 1996. Aproximativ 2.400 de oameni au fost păgubiţi cu peste 13 miliarde de lei vechi (300.000 de euro).
Singura persoană trimisă în judecată în dosarul SAFI a fost George Danielescu, fost preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general SAFI. Danielescu nu a ajuns însă niciodată la închisoare deoarece a fost găsit nevinovat.
Alţi pui de Caritas

16. Novo Caritas Şi dacă vă gândeaţi că nu mai era loc pentru încă un „Caritas” pe pământ românesc, atunci vă înşelaţi. Tot la Piteşti era înfiinţat în 1993 Novo Caritas, un joc piramidal care şi-a deschis imediat filiale prin ţară. Iniţiatorul se numea Cristian Văduva. Aproximativ 140.000 de oameni au investit în schemă zece miliarde de lei vechi. Doar vreo 16.000 de oameni au primit ceva bani, restul intrând în categoria „păcăliţilor”. Despre Cristian Văduva nu se mai ştie nimic.

17. Angela Găgăuţă a condus în perioada 2002-2005 o escrocherie numită „Caritasul de la Huşi”. Femeia deţinea funcţia de contabil-şef la CEC Huşi şi a iniţiat şi dezvoltat Caritasul provincial chiar din incinta filialei locale a CEC.
Pentru a-şi atrage clienţi, Angela Găgăuţă le promitea dobânzi de până la 70%. În cei trei ani de zile cât a funcţionat escrocheria au fost înşelate peste 40 de persoane din Huşi cu sume cuprinse între 50 de milioane de lei şi un miliard de lei vechi. Culmea, la zece ani de la primul Caritas, oamenii au venit şi acum cu sacoşele pline de bani la CEC. Unii şi-au vândut casele şi maşinile. Cea mai mare sumă depusă a fost de 850 de milioane de lei vechi, de către Mihai Clim, un bărbat care a muncit în Israel.
Doar 14 oameni şi-au recuperat banii deoarece restul nu au avut bani de avocat şi nu au putut s-o dea în judecată pe escroacă. În 2006 a fost condamnată de Tribunalul Vaslui la cinci ani de închisoare cu executare pentru înşelăciune. Acum este liberă şi trăieşte liniştită.

18. Piramida caselor a funcţionat în Bucureşti în anii 2002-2003. Escrocheria era organizată sub forma unui credit imobiliar (fusese înfiinţată firma SC CREDITUL IMOBILIAR SRL), de către Victor Stan, un fost broker după cum el însuşi spunea, cel care era patronul şi directorul general al afacerii. Pliantele garantau acordarea unei sume cuprinse între 6.000 şi 30.000 de dolari, în maximum şase luni, pentru cumpararea de case. Condiţia jocului este să depui cât mai repede un avans de 30% din suma creditului dorit, însă în practică nu vedeai niciodată fabulosul credit. Foarte mulţi oameni nu au reuşit să-şi mai recupereze toţi banii.

19. Prodimpex a funcţionat între anii 1993-1994 la Suceava. Peste 25.000 de persoane au fost înşelate. Prejudiciul ridicându-se la câtva sute de mii de dolari.

20. Philadelphia a fost o escrocherie ce a funcţionat prin 1996 la Piteşti. Sute de păgubiţi, sute de mii de dolari profit pentru escroci

Acest material a fost publicat în 2012, 16 ianuarie în verticalnews.ro ți reprezintă punctul de vedere al respectivei publicații de acum 2 ani. Între timp lucrurile s-au mai modificat un pic…revenim cu noutăți !

Sursa http://inforor.

Traian Oprea judecat - devalizare şi subminare

2013-02-11T10:35:00.002+02:00

Varujan , o fi strain de toate astea ?

--> De ce zic asta ! Daca dnu Vozgan era curat , facea un scandal mostru si concedia pina la ultimul mohican banuit ca ar fi prejudiciat institutia si statul din care se indestuleaza cetele de golani !

Consilierul lui Varujan Vosganian, Traian Oprea, judecat în două dosare: devalizarea Hidroelectrica şi subminarea economiei naţionale

Fostul director general al Hidroelectrica, Traian Oprea, a fost numit consilier al ministrului Economiei, Varujan Vosganian. El este inculpat în două dosare penale privind devalizarea Hidroelectrica, dosare cu prejudicii de 168 milioane de dolari.

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Sursa: EVZ

În primul caz, Oprea este judecat de Tribunalul București încă din 2006 în așa numitul dosar al prizelor Siemens false, unde este acuzat de abuz în serviciu. În șase ani, dosarul a fost trimis de trei ori la Curtea Constituțională, unde ultima dată a stat doi ani și o lună până să fie returnat judecătorilor. Traian Oprea a cumpărat prize şi întrerupătoare chinezeşti din bazar, inscripţionate în fals cu sigla Siemens, cu un preţ de 38 de ori mai mare decât valoarea reală. Oprea, împreună cu alţi patru foşti directori au fost trimişi în judecată în august 2006, după ce în 2004 au cumpărat fără licitaţie de la firma Enol Group SA produse sub sigla Siemens, contrafăcute, la preţuri de 8 până la de 38 mai mari decât preţul pieţii, suma totală plătită fiind de 20.280.398.519 lei vechi.

Achiziții inutile

Potrivit DNA, societatea nu avea nevoie de respectivele prize, comutatoare sau siguranţe automate. Calitatea acestora era foarte slabă, de producţie chinezească şi au fost procurate de la tarabe din complexul comercial Dorally din comuna Afumaţi - judeţul Ilfov.

A vândut energie ieftină pe o secetă cruntă

Al doilea proces în care este judecat specialistul ministrului Vosganian privește un prejudiciu de 165 milioane de dolari în dauna aceleași societăți de stat. Alături de fostul ministru al Economiei Codruț Sereș, Oprea este judecat din septembrie 2011 pentru complot și subminarea economiei naționale. Potrivit procurorilor, Eugen Pena, fost director general al Hidroelectrica, a organizat o structură infracţională cu ajutorul lui Traian Oprea, director general al societăţii, Victoria Geormăneanu, fost director economic, George Asan, director furnizare, Nicolae Opriş şi Georgeta Iosif, directori în aceeaşi societate cu capital integral de stat și au produs un prejudiciu de 165 milioane de dolari.

Nu s-au atins de contracte

În 2003, în condiţii de secetă hidrologică pe Dunăre, directorii de la Hidroelectrica nu au invocat clauza de forţă majoră inserată în contractele de furnizare a energiei electrice, până la normalizarea regimului hidrologic, şi nici nu au renegociat preţurile, lucru care a produs pierderi imense pentru societate. Acest lucru a condus la " imposibilitatea asigurării, în anumite perioade de timp, a rezervei de putere necesare funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional - ramură strategică a economiei naţionale, aspect de natură să submineze economia naţională”, se arată într-un comunicat al DIICOT.

Cumpără scump și vinde ieftin

Mai mult, societatea de stat a ”depăşit planul”, prin achiziţia de energie de la producătorii termo, la preţuri mult mai mari decât cele stabilite conform contractelor de vânzare de energie electrică. Codruţ Sereş, în calitate de Ministru al Economiei şi Comerţului, a sprijinit activitatea directorilor penali de la Hidroelectrica, având în vedere că nu a sesizat prin organelle judiciare, chiar dacă ştia de faptele ilegale care se întâmplau acolo. În plus, Sereş a modificat materialul realizat de propriul Corp de Control.

Autor: Virgil Burlă, Ionel Stoica EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/consilierul-lui-vosganian

Deturnare de 11 miliarde de lei din Fondul National de Dezvoltare

2013-02-09T00:18:00.001+02:00

Nenea Varuj , a uitat ca au disparut multe miliarde de Euro pe vremea domniei sale , iar acum vrea mai mult ? Vrea sa birjareasca tara asta fara milă ? Daca nu-i ajung banii din politica , sa mearga la tara , sa vada cum traiesc romanii noștri ! Adica incerci toate variantele care iti trec mata prin cap ?

Dar pe romanii care sufera si din cauza matale nene Varuj , nu ai de gînd sa-i intrebi daca te vrea ?

Mata nu ai impresia ca va platim degeaba , ca ati distru Romania cu economia ei si cu agricultura cu tot ?

Se cauta 11 miliarde de lei Foto: HotNews.ro

Varujan Vosganian se considera o investitie straina si vrea sa fie primul manager privat din Guvern: Nu pot trai doar din salariul de politician

Un sarac nesimtit - Abatorul nedeclarat al lui Varujan Vosganian

Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, considera ca nu are obsesia capitalului romanesc, fiind el insusi o investitie straina in Romania. "Eu nu am obsesia capitalului romanesc. Eu insumi sunt investitie straina in Romania. Bunicii mei au venit din Anatolia, asadar nu am aceasta prejudecata", a spus Vosganian in cadrul unui seminar organizat de Fundatia Romanian Business Leaders. Ministrul Economiei a mai spus ca nu se poate trai doar din salariul de politician si doreste sa fie manager privat in Guvern.

"Eu am vorbit cu domnul Ponta. I-am spus: Eu vreau sa fiu manager privat in Guvern. Daca eu aduc bani, sa-mi dati voie sa ca din banii acestia sa dau o parte oamenilor care i-au produs", a spus Vosganian.

Acesta a precizat ca nu se poate trai doar din salariul de politician. "Sunt in politica de 23 de ani, nu as fi putut trai numai din salariul de politician. Este din ce in ce mai greu, pe legislatia romaneasca si agentiile de integritate si toate rigorile opiniei publice, sa mai traiesti si din altceva decat din politica, pentru ca intri in tot felul de incompatibilitati. Pe viitor va trebui sa ne gandim", a precizat Vosganian.

de Claudia Pirvoiu HotNews.ro Vineri, 8 februarie 2013, 13:39

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Unde s-au dus 11 miliarde de lei din Fondul National de Dezvoltare? Deturnare de fonduri sau inginerie contabila pentru acoperirea deficitului bugetar

Premierul Emil Boc a anuntat ca Executivul vrea un fond national de investitii care sa poata pune la dispozitie resurse financiare pentru proiecte majore. Problema e ca, in acest moment, Romania mai are un instrument similar: Fondul National de Dezvoltare (FND), creat in 2006. Un fond alimentat cu 11 miliarde de lei din privatizarea BCR si alte privatizari. Destinatia reala celor 11 miliarde de lei este insa un mister. Declaratiile oficialilor sugereaza ca banii, destinati exclusiv investitiilor - potrivit legii, ar fi acoperit deficitul bugetar in ultimii trei ani. Ramine ca autoritatile in drept sa stabileasca daca este vorba de o uriasa deturnare de fonduri sau daca banii au fost mutati de la investitii catre plata salariilor si pensiilor printr-o inginerie contabila legala.

Informatia pe scurt:

FND a fost constituit in 2006, de Guvernul Tariceanu, pentru a directiona catre investitii banii rezultati din privatizari
Suma prevazuta pentru alimentarea FND se ridica la cel putin 11 miliarde lei
Legea de functionare a FND prevede ca banii pot fi trasi doar pentru lucrari de investitii
Un calcul simplu, realizat pe baza tuturor HG-urilor prin care s-au tras bani din Fond, arata ca doar circa 700 de milioane de lei au fost alocati pentru investitii. In 2009, ordonatorii principali de credite nu au solicitat sume din acest Fond
Diferenta de peste zece miliarde de lei nu este asumata de nici un reprezentant al ultimelor 3 guverne
Ministerul Finantelor sustine ca banii din Fond au fost folositi pentru acoperirea deficitului bugetar
Fondul National de Dezvoltare trebuie reintregit, banii trebuie pusi la loc

Prima intrebare publica legata de sumele din FND a fost pusa de Traian Basescu la inceputul anului 2009, cu referire directa la Guvernul Tariceanu. Tot la inceputul lui 2009, si premirul Emil Boc cerea public fostului premier Tariceanu sa explice ce s-a intimplat cu banii. In vara lui 2009 s-a vorbit chiar de formarea unei comisii de ancheta la nivelul Parlamentului. Comisia nu a mai fost infiintata si nimeni nu a mai scos un cuvant despre bani. Hotnews.ro a incercat sa gaseasca urma banilor. Singurul indiciu gasit se refera la folosirea banilor pentru acoperirea deficitului bugetar.

Timp de citeva saptamini, reporterii HotNews.ro au incercat sa afle destinatia reala a banilor din Fondul National de Dezvoltare. Toate interpelarile adresate actualilor sau fostilor oficiali guvernamentali au primit raspunsuri ambigue. Ministerul Finantelor, de pilda, a spus sec: Banii au fost utilizati pentru finantarea deficitului bugetar. Problema e ca legea care prevede infiintarea Fondului spune ca banii trebuiau folositi pentru investitii.

Vosganian: Sa ma lase Basescu o luna la Ministerul Finantelor si o sa arat cum poate fi reintregit fondul

Oameni apropiati Finantelor au declarat pentru HotNews.ro, sub acoperirea anonimatului: "banii au fost folositi, nu cheltuiti. Discutam aici despre 11 miliarde de lei care se pare ca au fost "folositi" pentru finantarea deficitului bugetar".

Suma reprezinta 2,2% din Produsul Intern Brut (PIB)

Fostul ministru al finantelor, Varujan Vosganian, sustine ca sumele au fost utilizate temporar pentru operatiuni de trezorerie, iar fondul poate fi reintregit prin emiterea unor titluri de stat. "Sa ma lase Basescu o luna la Ministerul Finantelor si o sa reintregesc fondul", este raspunsul lui Vosganian la o intrebare adresata de HotNews.ro.

Daniel Daianu, fost ministru de finante in anii '90, considera ca daca nu ar fi folosit banii din Fondul National de Dezvoltare, statul ar fi putut sa gaseasca alte solutii pentru reducerea deficitului bugetar. "La vremea respectiva, daca nu s-ar fi folosit banii din FND, statul ar fi avut doua cai: ori sa renunte la finantarea unor lucrari, adica sa reduca deficitul bugetar, fie sa emita obligatiuni pe piata si sa ridice bani de pe piata interna sau de pe piata externa. In loc sa emita obligatiuni, a utilizat bani din FND. Eu nu discut utilizarea banilor, eu discut aspecte de tehnica finantarii si de optiuni in executia bugetara", a declarat pentru HotNews.ro, Daniel Daianu.

Cum explica surse din Ministerul Finantelor utilizarea banilor:

        * "Ei sunt in contabilitate, dar nu mai existau ca si sold nefolosit in cont. Se puteau folosi pentru investitii, dar atata timp cat nu au fost folositi, atat timp cat erau in contabilitate, erau in cont la banca, era in regula si puteai sa-i folosesti altadata. Dar problema ridicata si de premier si de presedinte e ca nu erau intr-un sold disponibil in contul din banca, ci erau folositi pentru finantarea deficitului. Pe parcurs s-a facut finantarea deficitului prin alte imprumuturi, de la FMI, de la Comisie, si banii au revenit. Erau in jur de 11 miliarde lei. Erau in trezorerie si au fost folositi. In contabilitatea sunt, dar fizic nu mai erau ca sold disponibil pentru ca erau folositi pentru finantarea deficitului. Pot sa ramana in trezorerie sa finanteze deficitul la o adica, daca ai probleme.

        * Potrivit acestora, principala destinatie a veniturilor din privatizare este finantarea deficitului. "Dar in acelasi timp poti si sa iei din ei si sa dai la investitii", au precizat sursele mentionate. Acest lucru pare surprinzator in conditiile in care actul normativ privind infiintarea FND precizeaza ca banii din privatizare sunt folositi pentru investitii. Reprezentantii ministerului spun altceva: Principalul scop scris in lege este de finantare a deficitului. Sa ai bani tot timpul pentru finantarea deficitului. Si acum poti sa folosesti si pentru dezvoltare cat iti permite spatiul fiscal si deficitul, dar destinatia acestor venituri din privatizare pentru asta sunt- finantarea deficitului.

        * Reprezentantii de la Finante mai spun ca banii folositi pentru finantarea deficitului bugetar inainte de 2009 au fost "pusi la loc". "Noi asta am facut. Noi ne-am imprumutat mai mult ca sa-i avem pusi la loc, dar problema esta ca nici nu poti sa te apuci sa-i cheltui acum pentru ca asta ar insemna cresterea deficitului, pentru ca veniturile bugetare nu sunt considerate venituri bugetare anuale, iar cheltuiala e cheltuiala".

        * Reprezentantii Ministerului Finantelor invoca OUG 146/2002 privind formarea si utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului ca justificare in ceea ce priveste utilizarea banilor din FND pentru finantarea deficitului bugetar.

Vladescu: Cheltuirea acelor bani fara punerea lor la loc a fost o eroare de decizie

Intr-un interviu acordat HotNews.ro in februarie 2010, ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, a afirmat ca banii au fost cheltuiti legal, insa "problema este ca exista in stoc o lichiditate, in trezorerie, care a fost cheltuita si nu a mai fost refacuta". "Problema a fost de oportunitate. A fost bine ca Romania a ramas fara nici o rezerva in trezoreria ministerului de finante? Opinia mea e ca a fost o greseala si trebuia finantat acel deficit (...) Cheltuirea acelor bani fara punerea lor la loc a fost o eroare de decizie", a precizat ministrul.

Daca pana acum ati inteles cat de cat, iata ce spune legea:

Guvernul Tariceanu a emis in octombrie 2006 Ordonanta de Urgenta 113privind infiintarea Fondului National de dezvoltare (FND). Potrivit actului normativ, banii proveniti din privatizari urmau sa fie folositi pentru investitii. Seful Executivului de atunci, Calin Popescu Tariceanu, a dat asigurari ca banii obtinuti din privatizare vor fi cheltuiti in mod transparent de data aceasta, nu asa cum se proceda in trecut (exemple negative fiind privatizari precum Petrom sau Romtelecom).

Ex-premierul a precizat la vremea aceea ca sumele obtinute din privatizarea BCR nu vor merge in consum, ca in trecut, ci catre "ameliorarea starii infrastructurii". Tariceanu a spus in mai multe ocazii ca cele 2,25 miliarde de euro intrate in contul statului din privatizarea BCR vor fi utilizate pentru proiecte de infrastructura. "Vrem ca acesti bani sa mearga spre proiecte concrete de infrastructura. Ma refer aici nu numai la infrastructura rutiera, ci si la infrastructura din educatie si cea a sistemului sanitar", a afirmat fostul premier.

In perioada in care a fost infiintat Fondul National de Dezvoltare, ministru al Finantelor era Sebastian Vladescu. "Fondul National de Dezvoltare va cuprinde toate veniturile din privatizare, iar directionarea sumelor catre diferite domenii se va face prin hotarari ale Guvernului", a explicat atunci Vladescu.

Potrivit acestuia, in afara de banii obtinuti din BCR mai existau sume care totalizau circa un miliard de euro. Vladescu a mai afirmat, in acea perioada, ca banii vor fi investiti, in mare parte, in infrastructura rutiera.

Motivele infiintarii FND sunt expuse chiar in actul normativ de infiintare:

necesitatea asigurarii prompte si transparente, incepand cu anul 2007, a finantarii proiectelor de investitii in infrastructura, a necesitatilor provocate de retrocedarea/restituirea activelor imobiliare, precum si suplimentarii fondurilor necesare derularii unor programe/proiecte care beneficiaza de
finantare din fonduri europene,
asigurarea unui mecanism de utilizare a veniturilor existente si viitoare incasate din procesul de privatizare,
faptul ca destinatiile prevazute a fi finantate nu beneficiaza de resurse bugetare suficiente, fiind necesara asigurarea surselor de finantare corespunzatoare incepand cu exercitiul bugetar aferent anului 2007,
precum si faptul ca veniturile din privatizare existente in contul curent al Trezoreriei Statului sau in contul in valuta deschis la Banca Nationala a Romaniei constituie surse de finantare lichide si utilizabile imediat, care nu au asociate alte costuri, fiind practic cele mai ieftine surse de finantare avute la dispozitie,in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata.

Potrivit OUG 113/2006, FND se aproba anual, prin legea bugetului de stat si are trei subdiviziuni:

fondul destinat finantarii proiectelor de investitii in infrastructura si a altor proiecte prioritare;
finantarea cheltuielilor generate de constructia de obiective in cazul in care s-au efectuat retrocedari;
fondul destinat suplimentarii fondurilor necesare derularii unor programe sau proiecte care beneficiaza de finantare din fonduri europene.

Doar 700 milioane de lei au fost alocati prin HG pentru investitii. Anul trecut nu a fost solicitata nici o suma

Potrivit legislatiei, fondul se repartizeaza, la propunerea unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat si ai bugetelor locale, pe baza de Hotarari ale Guvernului. Cu sumele alocate din Fond se suplimenteaza bugetele ordonatorilor principali de credite, care vor fi evidentiate distinct si nu vor putea fi utilizate decat pentru destinatiile pentru care au fost aprobate.

Ordonatorii principali de credite raporteaza lunar Ministerului Finantelor Publice modul de utilizare a sumelor alocate. „Vor fi realizate analize lunare ale contului si Ministerul Finantelor Publice va comunica in fiecare luna, public, situatia contului, proiectele pentru care s-au utilizat sumele de bani", declara in 2006 ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu.

HotNews.ro a facut un calcul aproximativ al sumelor alocate (nu si utilizate efectiv) prin hotarari de Guvern din FND pentru investitii. In anii 2007-2008, au fost alocate circa 700 de milioane de lei pentru diverse lucrari. Exemple: finantarea proiectelor de investitii in infrastructura de transport, infrastructurii de mediu si gospodarire a apelor, reabilitare a sistemelor de alimentare cu apa si canalizare, constructii de locuinte sociale, lucrari de constructie a asezamintelor culturale. Au mai fost alocate sume pentru proiecte precum reabilitarea stadionului national Lia Manoliu si modernizarea Aeroportului International Iasi.

In 2009, ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat si ai bugetelor locale nu au solicitat sume din acest Fond, sustine Ministerul Finantelor:

"In anul 2009 prin Legea nr.18/2009 privind Legea bugetului de stat pe anul 2009 la titlul 75 „Fondul National de Dezvoltare" a fost prevazuta suma de 198.648 mii lei, iar in baza Ordonantei de Guvern nr.19/2009 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2009, suma initiala a fost diminuata cu 176.300 mii lei rezultand dupa rectificare suma de 22.348 mii lei. Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat si ai bugetelor locale nu au solicitat sume, in anul 2009, din acest Fond, iar suma ramasa neutilizata de 22.348 mii lei a fost anulata de drept la finele anului conform prevederilor art.61 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finantele publice. Pentru anul 2010 prin Legea nr.11/2010 privind Legea bugetului de stat pe anul 2010 la titlul 75 „Fondul National de Dezvoltare" a fost prevazuta suma de 4.950 mii lei", precizeaza Ministerul Finantelor.

Traian Basescu: "Erau 3,2 miliarde de euro, s-au risipit". Emil Boc: "Au fost facuti praf. S-au cheltuit la cazinoul politic"

In 2009, Emil Boc si Traian Basescu au acuzat guvernarea liberala ca a risipit "trei miliarde de euro". Mai precis, era vorba de 11 miliarde de lei care trebuiau sa existe in Fondul National de Dezvoltare. La inceputul anului 2009, premierul Boc declara: "Fondul National de Dezvoltare este practic, in acest moment, golit din punct de vedere financiar. Nu exista bani reali. Exista numai bani fictivi. Banii din vanzarea BCR si din alte privatizari au fost cheltuiti. Pe ce, numai el (fostul premier Tariceanu - n.red.) poate sa spuna. Nu exista banii acestia, este o gogoasa, o minciuna!"

In schimb, fostul premier Calin Popescu-Tariceanu a spus ca banii exista, insa nu stie Guvernul sa caute. In FND s-au acumulat 11 miliarde de lei din privatizari si acesti bani pot fi utilizati pentru investitii, a precizat atunci Tariceanu. Cateva luni mai tarziu, Boc a revenit cu acuzatiile, spunand ca "Liberalii au cheltuit 3 miliarde de euro din Fondul National de Dezvoltare, ducand deficitul bugetar la 5,4%". In iulie, Emil Boc a declarat ca va propune in sedinta coalitiei PDL-PSD, formarea unei comisii de ancheta la nivelul Parlamentului, pentru a se stabili cum s-au cheltuit trei miliarde de euro.

In acelasi timp, si presedintele Traian Basescu a afirmat ca este necesara formarea acestei comisii. "Oare de ce nu se ancheteaza cum s-au risipit in ultimele trei luni din fosta guvernare 3,2 miliarde de euro? Cred ca si acest lucru ar trebui anchetat. Fondul de Dezvoltare, rezultat din vanzarea BCR si al unei distributii de electricitate. Erau 3,2 miliarde de euro, s-au risipit. Nu mai stie nimeni. Probabil nu ne intereseaza cifrele mari (...) si aceste lucruri ar putea face obiectul unor anchete parlamentare, pentru ca sunt sume uriase in joc", a declarat seful statului in luna iulie 2009.

"Nu stiu daca va dati seama cum ar fi stat bugetul si deficitul bugetar, daca acei bani nu erau aruncati, cel putin in prima faza, fara forme legale, fara sa fi trecut printr-o lege. Deci, sunt lucruri care trebuie toate anchetate: de la suma foarte mica, pana la cele mai mari. Se pare ca ne-am obisnuit ca sumele mari sa nu ne mai intereseze. Eu cred ca toate trebuie anchetate. Si suspiciunile care exista acum si cele peste care s-a trecut cu multa bunavointa cu vederea, desi va pot spune ca la formarea aliantei era o mare discutie, PSD-PDL, ce s-a facut cu cele 3,2 miliarde de euro, Fondul National de Dezvoltare, bani rezultati din vanzarea BCR si a distributiei Banat, mi se pare, distributiei de electricitate", a mai spus Basescu.

In ianuarie 2010, in timpul unui discurs tinut la finalul dezbaterilor generale referitoare la proiectul Legii bugetului de stat, Emil Boc a ridicat din nou problema banilor din Fondul National de Dezvoltare, aducand acuzatii dure la adresa fostului ministru al finantelor. "Pentru ca ,in loc sa avem in 2009 bani pusi deoparte, am avut datorii puse deoparte de catre domnul Vosganian. Domnul Vosganian a fost acela care a facut praf banii din Fondul de Dezvoltare, bani care trebuiau sa mearga in infrastructura tarii, in autostrazi, in drumuri, in spitale, in scoli, si care sa se intoarca cu efecte benefice in economie. Au fost facuti praf. S-au cheltuit la cazinoul politic".

N. Red.: Fostul ministru al Finantelor Gheorghe Pogea, fostul premier Calin Popescu Tariceanu si actuala sefa a Trezoreriei nu au vrut sa dea detalii despre acest subiect.

de Claudia Pirvoiu HotNews.ro Joi, 11 martie 2010, 2:16

Cei mai grei ani ai Romaniei-Seful Curtii de Conturi

2012-12-27T08:08:00.007+02:00

Curtea de Conturi si serviciile Secrete au trimis Guvernelor mii de tone de documente in fiecare luna , cu infractiuni documentate , infractiuni ale Institutiilor care administreaza banii cetatenilor , insa guvernele nu a luat niciodata atitudine .

Singura placa interpretata de guverne , este vesnica vaicareala privind lipsa banilor .

Erata : bani risipiti = bani furati !

In traducere libera , guvernantii ar risipi mai multi bani , dar nu le ajung niciodata banii acumulati la Buget !

Uneori chiar te intrebi , daca se irosesc zeci de miliarde de euro in fiecare an , de ce , niciodata nu ajung banii ?

Seful Curtii de Conturi: Pe achizitii se fura prea mult.

2013 si 2014 vor fi cei mai grei ani ai Romaniei

Vezi și

Ce să mai citim?

Virusul Misterios

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

"Pe domeniul achizitiilor situatia este grea si Curtea de Conturi este extrem de exigenta si dura, incepand de acum, pentru ca, dupa toate calculele mele, se fura prea mult", a spus Vacaroiu, citat de Mediafax.

El a mentionat ca este nevoie de o autonomie si independenta totale a Curtii de Conturi, care aduce anual la buget circa 700 de milioane de euro in plus.

"Curtea de Conturi are nevoie de autonomie totala, de independenta totala si de ceva surse financiare, pentru ca aparatul singur are o pregatire corespunzatoare si avem o forta umana cu pregatire serioasa si pentru ca e singurul organ care patrunde sub aspectul controlului in primarii in mediul rural", a spus Vacaroiu.

El a precizat ca anii urmatori vor fi foarte grei pentru Romania.

"Dupa parerea mea vor fi cei mai grei ani ai Romaniei din foarte multe considerente. Faptul ca am intrat pe o guvernanta fiscala pe care o apreciez ca nu avea ce cauta acolo pana nu-si rezolva statele din zona Euro problema, cu o limitare a deficitului bugetar undeva la 1,98 deficit efectiv care inseamna, fara datoria externa, venituri egal cheltuieli - deci suntem la nivelul anului 2012. Cresterea economica poate duce undeva la 1,5%, tinand seama de baza redusa de la care plecam", a mentionat Vacaroiu.

El a mai spus ca una dintre problemele cele mai greu de rezolvat, reprezentand un "cartof fierbinte", este suma de 15 miliarde de euro rezultata din hotararile judecatoresti irevocabile ce echivaleaza cu despagubiri in bani pentru fostii proprietari.

Vacaroiu a adus in discutie si pierderile anuale in valoare de 7 miliarde de euro reprezentand rambursari ilegale de TVA pe facturi false sau firme fantoma, aratand ca Romania are o economie subterana dubla fata de cea a UE.

Curtea de Conturi: DRP, prejudicii la bugetul de stat, in 3 ani, de 4 milioane de lei

Curtea de Conturi a constatat, intr-un raport, ca la nivelul Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni a fost facut un prejudiciu la bugetul de stat de 4.326.340 de lei, intre 2009 si 2011, dupa analiza finantarii proiectelor desfasurate de institutie. Potrivit Mediafax, raportul a fost inaintat conducerii Senatului.

"In urma verificarii acestor proiecte s-au constatat erori/abateri de la legalitate, fiind estimate prejudicii create bugetului de stat in suma totala de 4.326.340,79 lei, reprezentand 16,9% din valoarea totala a proiectelor finantate in perioada 2009 – 2011, in suma de 25.600.835 lei (echivalentul a 972.211 euro la un curs de 4,45 lei/euro) cat si abateri de la principiul bunei gestiuni financiare, reprezentand angajarea si plata unor cheltuieli pentru proiecte care nu si-au atins scopul final, in valoare de 148.249,95 de lei", se arata in raportul Curtii de Conturi.

Banii dumneavoastră, prăduiţi de PDL - raport al Curţii de Conturi

Curtea de Conturi a făcut public raportul privind activitatea de control desfăşurată în unităţile administrativ - teritoriale din judeţul Prahova. Nu lipsesc nici referirile la administraţia câmpineană, în vizor aflându-se atât Primăria Câmpina, cât şi... Compania Publică de Gospodărie Comunală.În privinţa activităţii principalei instituţii publice din Câmpina, raportul evidenţiază că “la Primăria Municipiului Câmpina, fără a se obţine în prealabil aprobările necesare, s-a diminuat baza impozabilă la sursa «Impozit pe teren» prin schimbarea destinaţiei unor suprafeţe de teren deţinute de Rafinăria «Steaua Română» Câmpina. La control s-au stabilit diferenţele de plată în sumă de 202.810 lei (n.r. - 2,02 miliarde lei vechi) şi s-au calculat accesorii în sumă de 181.173 lei (n.r. - 1,81 miliarde lei vechi)”.Aceasta nu este singura referire a inspectorilor Curţii de Conturi la activitatea Primăriei Câmpina. Acelaşi raport mai arată că “s-au decontat, prin situaţiile de lucrări, elemente de cheltuieli directe (materiale, manoperă) mai mari decât cele înscrise în facturile de procurare sau oferte, în valoare de 13.039 lei”, adică 130,3 milioane lei vechi. De asemenea, “s-au decontat, prin situaţiile de lucrări, cheltuieli directe reprezentând cotă de transport aprovizionare, în condiţiile în care s-au plătit şi cheltuieli de transport, fiind nejustificată suma de 36.239 lei”, adică 362,3 milioane lei vechi. Raportul mai aminteşte, în dreptul Primăriei “un prejudiciu de 112.088 lei (n.r. - 1,12 miliarde lei vechi) stabilit la lucrările de investiţii reparaţii ca urmare a decontării ca element de cost a cotei de aprovizionare în condiţiile în care s-a acordat transport ca element de deviz.

Autoritatea de Audit din cadrul Curţii de Conturi a României a stabilit că numai în primele trei luni ale acestui an zeci de milioane de euro au fost prăduiţi prin gestionarea frauduloasă a proiectelor de către ministerele conduse de Elena Udrea şi Anca Boagiu, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) şi, respectiv, Ministerul Transporturilor (MT). Chiar dacă cele două preotese băsesciene au fost înlocuite, de la începutul luni martie, de profesorul de atletism Cristian Petrescu, la MDRT, şi de Alexandru Nazare, apropiatul Ancăi Boagiu, la Transporturi, afacerile cu fonduri europene în favoarea pedeliştilor au continuat cu aceeaşi osârdie .
În exclusivitate, vă prezintăm o parte din gravele nereguli constatate de experţii Autorităţii de Audit.

În cadrul Programului Operaţional Regional (POR), specialiştii Autorităţii de Audit au constatat multe nereguli, în fapt tot atâtea modalităţi ale funcţionarilor pedelişti de a frauda banii europeni prin achiziţii publice ilegale în favoarea firmelor portocalii. Autoritatea de Audit a verificat un număr de 65 de proceduri de achiziţie publică pentru care au fost declarate cheltuieli către CE în perioada ianuarie-martie 2012.

Din verificările efectuate în 30 de cazuri (30 de contracte de achiziţii publice), au rezultat grave deficienţe în ceea ce priveşte modul de derulare a achiziţiilor publice. Astfel, au fost constatate două cazuri privind cinci proceduri de achiziţie verificate de Organismele Intermediare (OI) POR înainte de octombrie 2011, 17 cazuri de nereguli pentru 37 de proceduri de achiziţie verificate de OI POR în perioada octombrie – decembrie 2011, 11 cazuri de nereguli pentru 23 de proceduri de achiziţie verificate de OI POR în 2012.

Principalele deficienţe constatate sunt:

- utilizarea unor criterii de calificare restrictive;

- utilizarea unor factori de evaluare nelegali;

- nerespectarea principiilor privind asigurarea unui tratament egal şi asigurarea transparenţei;

- reducerea nejustificată a termenelor în cadrul procedurii de atribuire;

- încheierea unor acte adiţionale cu nerespectarea prevederilor art.122 lit. i) din OUG 34/2006;

- nerespectarea cerinţelor de publicitate (ex. – nepublicarea anunţului de participare în JOUE – n.r. Jurnalul european).

De asemenea, în ceea ce priveşte Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE), Autoritatea de Audit a verificat un număr de 24 de proceduri de achiziţie competitivă (26 de contracte de achiziţie), care au făcut obiectul verificărilor OI Cercetare şi OI Promovarea Societăţii Informaţionale (PSI) în perioada octombrie 2011 – mai 2012, din punctul de vedere al achiziţiilor publice. Din cele 26 de contracte de achiziţie auditate de Autoritatea de Audit, 19 au fost verificate de OI Cercetare şi 7 de OI PSI.

Din verificările efectuate, în opt cazuri (opt contracte de achiziţii publice) au rezultat deficienţe în ceea ce priveşte modul de derulare a achiziţiilor publice, principala cauză fiind utilizarea criteriilor restrictive.

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

La Arad, feuda lui Falcă şi Seculici, fraude de milioane

În cadrul proiectului “Drumul Vinului: Păuliş-Ghioroc – Covăsânţ-Şiria”, cu un contract de lucrări în valoare de 45.308.000 lei, demarat de Consiliul Judeţean Arad, auditorii români au aplicat o corecţie de 25 la sută din valoarea contractului, respectiv suma de 11.327.000 lei, deoarece “prin documentaţia de atribuire au fost impuse cerinţe de calificare şi selecţie restrictive”.

Falca, finul lui Basescu, facut “mare gunoi” de socrul Seculici Finul lui Traian Basescu, faimosul Ghita Falca, primar de Arad, a fost imbrancit ieri si facut “mare gunoi” de socrul sau, Gheorghe Seculici, fost vicepremier al Romaniei. Toti sunt mari lideri PDL. Cam asa arata si se comporta http://radu-tudor.ro/

Conform prezentării făcute proiectului de către CJ Arad, “Obiectivul general al proiectului îl reprezintă îmbunătăţirea infrastructurii regionale în vederea relansării zonei denumită Podgoria Aradului, prin sprijinirea creşterii economice, crearea unui cadru favorabil atragerii investiţiilor locale şi străine şi crearea de noi locuri de muncă. Obiectivul specific al proiectului este reabilitarea infrastructurii de transport prin reabilitarea legăturilor de transport în zonă, îmbunătăţirea gradului de atractivitate şi accesibilitate a zonei denumită generic Podgoria Aradului şi creşterea competitivităţii acesteia ca locaţie pentru afaceri, precum şi valorificarea potenţialului turistic a zonei Podgoria Aradului. Reabilitarea infrastructurii de transport, prin prevederea de legături de transport va conduce la atragerea de noi investitorii în domeniul viti-vinicol, la creşterea competitivităţii zonei ca locaţie pentru afaceri, şi va crea premizele relansării plantaţiilor de viţă de vie, dezvoltării unor pensiuni agroturistice”. Cu siguranţă, printre beneficiarii de lux ai proiectului va fi şi baptistul Gheorghe Seculici, tartorul judeţului Arad şi cumătru al lui Băsescu, care are terenuri chiar în comuna Covăsânţ, aflată în cadrul proiectului de dezvoltare “Drumul Vinului”.

Aquastar pentru UDMR la Satu Mare

Fostul primar UDMR al municipiului Satu Mare, Iuliu Ilyes, a “greşit” şi el când a lansat un mare proiect, inutil faţă de nevoile reale ale sătmărenilor, intitulat “Parc acvatic Aquastar-atracţia turismului de agrement sătmărean”, în valoare totală de 35.490.000 lei. Auditorii Autorităţii au impus o corecţie de 10 la sută din valoarea contractului, respectiv suma de 3.549.000 lei, deoarece “autoritatea contractantă nu a respectat condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea aplica reducerea termenului limită pentru depunerea ofertelor”.

Cam scump avionul german!

În cadrul proiectului “Laborator aeropurtat pentru cercetări atmosferice de mediu”, cu un contract de furnizare în valoare de 12.059.000 lei, auditorii au aplicat o corecţie de 25 la sută din valoarea contracului, respectiv suma de 3.015.000 lei, deoarece autoritatea contractantă, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Aerospaţială “Elie Carafoli” - INCAS Bucureşti “nu a îndeplinit prevederile legale pentru utilizarea procedurii de negociere fără publicare prealabilă a unui anunţ de participare”. Beneficiarul contractului a fost firma germană Beechcraft Berlin Aviation GmbH, care a livrat un avion la mâna a doua, modificat pentru cercetare atmosferică.

Baronul PDL Popescu de Dâmboviţa a selectat pe cine trebuie

În Dâmboviţa, în cazul proiectului “Lucrări de modernizare a infrastructurii SC Moreni Parc industrial SA”, în valoare de 30.540.000 lei, dat prin procedură de atribuire, Consiliul Judeţean Dâmboviţa, condus la acea vreme de baronul pedelist Florin Popescu, unul dintre prietenii politici ai Elenei Udrea, a încălcat normativele europene deoarece “a impus, prin documentaţia de atribuire, cerinţe restrictive la criteriile de calificare şi selecţie”. Tocmai ca să câştige cine vrea Popescu, adăugăm noi. Drept urmare, pentru aceste ilegalităţi, auditorii au aplicat o corecţie de 25 la sută din valoarea contractului, respectiv suma de 7.635.000 lei, bani pe care, evident, nu-i va plăti Popescu.

Tot pe feuda baronului PDL Florin Popescu, în cadrul proiectului “Consolidare, reabilitare şi modernizare Colegiul Naţional Constantin Carabella (corp A+B) Târgovişte”, în urma verificării derulării contractului de lucrări, auditorii au constatat că „faţă de prevederile caietului de sarcini ce a stat la baza atribuirii contractului iniţial de lucrări, pe parcursul derulării acestuia au avut loc o serie de ordine de variaţie care au condus la executarea unor lucrări şi achiziţionarea de materiale ce nu au fost ofertate iniţial”. Drept urmare, suma de 1.087.000 lei aferentă lucrărilor suplimentare atribuite fără organizarea unei licitaţii adecvate a fost considerată neeligibilă.

Cristache Rădulescu, baronul-veterinar de Ilfov, para’ndărăt la e-guvernare

În cazul proiectului ”Implementarea unei soluţii de e-guvernare la nivelul Consiliului Judeţean Ilfov şi a consiliilor locale din judeţul Ilfov pentru eficientizarea serviciilor publice oferite cetăţenilor şi mediului de afaceri”, din cadrul POS Creşterea Competitivităţii Economice (CCE), în valoare de 5.104.000 lei, auditorii au constatat că autoritatea contractantă, CJ Ilfov, condusă de baronul-veterinar Cristache Rădulescu, a impus condiţii extrem de restrictive, evident ilegale, pentru ca ”mălaiul” să fie luat de cine trebuie, prin metoda para’ndărăt. Auditorii au aplicat şi aici o corecţie de 25 la sută din valoarea contractului, respectiv suma de 1.276.000 lei, deoarece “prin impunerea unor astfel de cerinţe a fost restricţionat accesul ofertanţilor la procedura de achiziţie publică.”

Delta Dunării, furată prin “integrare informatică”

În cadrul POS Mediu, proiectul “Sistem informatic integrat – Suport pentru managementul ARBDD în vederea îmbunătăţirii stării de conservare a ecosistemelor” în valoare de 15.436.000 lei, auditorii Autorităţii de Audit au aplicat o corecţie de 3.859.000 lei, respectiv 25 la sută din valoarea contractului, deoarece pentru contractul “Achiziţie servicii de dezvoltare şi implementare sistem informatic (inclusiv licenţe), hardware şi software necesar pentru implementarea sistemului şi funcţionarea UIP”, auditorii au identificat condiţii restrictive prin impunerea în cadrul caietului de sarcini a unor specificaţii tehnice care au indicat o anumită sursă. Astfel, a fost restricţionat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului.

Peste 11 milioane de euro de la Boagiu

În cadrul POS Transport, la proiectul “Construcţia autostrăzii Orăştie-Sibiu”, auditorii au constatat “neîndeplinirea cerinţelor de calificare şi selecţie pentru unul dintre experţii-cheie pentru contractele aferente loturilor 1 şi 4” din cadrul proiectului. Drept urmare, auditorii au aplicat o corecţie financiară de 5 la sută din valoarea fiecărui contract, respectiv suma totală de 51.795.000 lei.

Doar portocaliii!

Concluzia specialiştilor din cadrul Autorităţii de Audit a Curţii de Conturi a României devoalează foarte clar care era metoda prin care Udrea, Boagiu şi baronii locali din trena lor făceau ca majoritatea contractelor să fie date firmelor cotizante la conturile PDL: “În urma verificărilor realizate de către echipele de audit pe linia respectării legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, cea mai frecventă deficienţă identificată este reprezentată de stabilirea de către autorităţile contractante, în procedurile de achiziţie lansate, a unor cerinţe de calificare şi selecţie restrictive, aspect care a atras o restrângere a participării operatorilor economici şi a condus la aplicarea unor corecţii financiare în conformitate cu prevederile legislaţiei în materie”.

Bărbierul pădurilor din Romania

2012-11-17T20:49:00.003+02:00

Afacere gigant a UDMR: 165.000 ha sunt pe mâna „Bărbierului” de păduri

Defileul Mureșului Superior a ajuns pe mâinile unui obscur șef de ocol din Gheorgheni, remarcat în ultimii 10 ani pentru defrișările masive. Acum este cel mai mare concesionar din România.

Ştafeta în UDMR a fost predată. Pădurile din România au un nou stăpân, după Verestoy Attila. Numele lui este Melles Elöd şi este un inginer silvic din Gheorgheni (Harghita). Are un mic ocol în acel judeţ, dar în 2010 a devenit brusc cel mai mare concesionar de pădure din România: 165.000 ha în judeţul Mureş. Imaginaţi-vă că un ocol mare din România e pe la 12.000- 13.000 ha, iar Biserica administrează în Suceava aproape 100.000 ha, ceea ce a făcut să se comenteze ani de zile pe marginea „Averii BOR”.

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Sursa foto: Evenimentul Zilei

Inginerul din Gheorgheni e un necunoscut, numele său apărând în fugă în anchetele PRO TV despre tăierile de păduri. Au filmat de la geamul ocolului său silvic şi i-au arătat un versant defrişat complet. L-au întrebat dacă el nu vede pe geam ce se întâmplă, iar Melles a spus că s-a tăiat doar conform legii. Acum, tot Defileul Mureşului Superior a ajuns pe mâna unui mare tăietor de păduri.
Trecutul lui Melles: defrişări masive
Numele lui Melles a devenit cunoscut printre iniţiaţii din domeniul silvc în 2003, când Garda de Mediu l-a găsit vinovat de neglijenţă în serviciu pentru tăierea unei bagatele de 42.000 mc de lemn. Protecţia lui în Covasna funcţiona perfect, Garda ajungând la el abia după ce a fost sesizată Comisia de abuzuri a Camerei Deputaţilor. Când a venit Garda de Mediu, a găsit în pădurile Ocolului Gheorgheni un număr mare de cioate rezultate din arbori tăiaţi ilegal, iar în catastifele lui Melles Elöd acte fictive de punere în valoare a masei lemnoase. Raportul Gărzii de Mediu s-a blocat în faza cercetării penale.
A doua oară când Melles Elöd a ieşit la suprafaţă a fost în februarie 2010, când un memoriu semnat de tehnicieni silvici din Harghita arăta, inclusiv cu fotografii, cum 450 ha de pădure din situl Natura 2000 au fost defrişate masiv. Acea suprafaţă era administrată de Ocolul silvic de regim Gheorgheni SA, firma lui Melles. Dar aici s-a oprit totul, pentru că, peste doar câteva luni, liderii UDMR, care aveau ministerul Mediului în subordine, i-au dat pe tavă peste 80% din pădurile din judeţul Mureş. La început a primit 136.663 ha, adică întreg Parcul Natural Defileul Mureşului Superior. Apoi, pe 31 ianuarie 2012 a mai primit prin încredinţare directă încă 30.000 ha de arii protejate.
N-a respectat contractul
Deciziile au fost contestate de Direcţia Silvică Mureş, demers susţinut de toate autorităţile locale, inclusiv de prefectul de Mureş. Memoriile au fost reînoite chiar în ultima lună, fiind depuse de colegii politici ai actualului ministru Rovana Plumb. Se reclamă faptul că Melles Elod nu a onorat investiţiile la care s-a obligat prin contract, în valoare de 730.000 de lei, şi că nu asigură paza pădurilor.
„Are şapte rangeri trecuţi în acte, doar numai doi lucrează efectiv, restul de cinci sunt angajaţi la Gheorgheni, la mai mult de 100 km distanţă. Cei doi au o singură maşină de patrulare, astfel că nu pot asigura o pază efectivă a Parcului natural”, se spune în memoriul semnat de autorităţile mureşene.
Expansiunea continuă
Melles Elöd este autoritatea supremă pe o suprafaţă importantă din judeţul Mureş. El impune valoarea taxelor, el aprobă cotele de tăiere, el eliberează autorizaţiile de construcţie. Planurile în zonă sunt mai complexe. Melles se apără: „Nu e nimic adevărat, mai bine am fi atenţi la ce spunem că am câştigat un proiect european şi ne poate afecta publicitatea negativă”. E un proiect finanţat prin POS Mediu, în valoare de 2,5 milioane de euro şi se referă la managementul Mureşului Superior. Asta nu e tot: la minister se află depusă o cerere de concesionare şi a parcului Cheile Bicazului, în prelungirea pădurilor din Gheorgheni. Tot Ţinutul Secuiesc, din Mureş până în Neamţ, s-ar afla sub controlul unui singur om, discretul inginer silvic Melles Elöd.
Planuri cu bătaie lungă: un Ţinut Secuiesc al pădurilor
Există un scenariu vehiculat intens în aceste săptămâni în mediul politic legat de această concesiune uriaşă. Surse guvernamentale, bazate pe rapoarte ale serviciilor de informaţii vorbesc de o „portiţă” legală de administrare a Ţinutului Secuiesc prin unirea parcurilor naturale din Mureş, Covasna şi Harghita, până la graniţa cu Neamţul. „În zonă nu se va putea construi decât cu aprobarea lor. Acum au cerut concesiunea şi pe Parcul Natural Lacu Roşu-Cheile Bicazului, care se va uni cu cel al Gheorgheniului. Cererea este depusă tot de Melles Elöd”, au afirmat aceste surse. Rovana Plumb are pe birou un cartof fierbinte, dar nu se va atinge de el până când nu se termină campania electorală.
Adevărata miză: retocedarea a 50.000 ha
Melles Elod dă aprobările pentru tăieri, dar miza adevărată o reprezintă o suprafaţă de 50.000 ha aflată într-o fază avansată a procesului de retrocedare. Sunt suprafeţe imense revendicate de moştenitorii unor foşti grofi maghiari în zona Ocoalelor Răstoliţa şi Lunca. Ocolul silvic Gheorgheni SA este foarte apropiat de cei care solicită retrocedarea şi va rămâne să administreze şi aceste păduri. Lemnul care poate fi scos din acest perimetru ajunge la valori uriaşe. Cantităţile de lemn valorificate aici în mod legal sunt de aproximativ 320.000 de mc, anual. La un simplu calcul rezultă că, numai din exploatările legale, aici se pot încasa 14 milioane de euro în fiecare an.
„Acolo e miza. O avere imensă. La Răstolniţa şi Lunca este lemnul din care pot scoate bani, doar nu credeţi că cei care i-au dat aprobare s-au gândit la protejarea ciupercilor, fructelor de pădure şi a păsărilor clocitoare”, au dezvăluit pentru EVZ inginerii silvici din Mureş, care cunosc bine dedesubturile afacerilor cu lemn din Ţinutul Secuiesc.
Creşte tensiunea în zonă
În cei doi ani de când Ocolul privat din Harghita administrează terenurile pe care se află majoritatea pădurilor din Mureş, tensiunile au început să tot crească. Sunt nemulţumiţi cei de la Direcţia Silvică de „toanele” celor de la Ocolul silvic privat care le îngreunează lucrările. Sunt nemulţumiţi oamenii care ar fi vrut să dezvolte investiţii în turism şi cărora nu le-a fost dat aviz, sunt revoltaţi cei care locuiesc în cadrul Parcului natural şi trebuie să plătească până la 900 de lei pentru un simplu aviz necesar ridicării unei anexe gospodăreşti. Tensiunile s-au acutizat, deoarece programul de management al ariei protejate licitate – care trebuia finalizat încă din primăvara acestui an – nu a fost încă adoptat.

Sursa, autor: Evenimentul Zilei , http://www.stiri.com.ro/

Senatorul UDMR Gyorgy Frunda a declarat, joi, că România nu este stat național și că partidul pe care-l reprezintă ar putea vota împotriva revizuirii Constituției dacă această sintagmă nu va fi eliminată, potrivit RFI."Cum pot să definesc România ca stat național, dacă numai la cinci articole mai jos recunosc că în România există minorități naționale, cărora le garantez dreptul la păstrarea, dezvoltarea și exprimareaidentității naționale?", a spus senatorul.
Frunda a pecizat că este posibil ca UDMR să nu voteze proiectul de revizuire al Constituției, în cazul în care sintagma "stat național" nu va fi eliminată.
Politicianul a mai spus că până și Franța, inventatoarea acestei sintagme, a renunțat la a se autodefini drept stat național.

Molnar Attila · Top commenter

Barbieri, traficanti de valori a romanilor care au muncit 41 ani, ca alti sa le transforme in valuta in contul lor bancar, see you averi ce noi nici nu le putem imagina nu(noi stam in frig sa facem economie la gaz) au nevoie de AVOCATI, domnule KOSZTI.Ei au facut legea pentru ei ca si constitutia.In romania bani vorbesc.Ai bani ai tata, mama legea tot ce doresti in lume.O SOCIETATE NEDREPATA UMILITOARE, REVOLTATOARE.

Cheltuieli inutile - Trotuar pe cîmp

2012-10-06T09:21:00.002+03:00

O parcare linistita , asfaltata acum cîțiva ani , a fost tulburata brutal zilele astea . A inceput bordurizarea a orice , unde este posibil și imposibil , se bordurizeaza tot !

Cheltuieli inutile în Ialomiţa: Trotuar din pavele pe câmp, în valoare de 50.000 de lei?

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Trotuarul a răsărit chiar la ieşirea din localitate şi duce către lanurile de porumb şi câmpurile cultivate cu viţă de vie. După 350 metri şi după ce am trecut pe lângă lanuri de porumb, trotuarul se opreşte brusc chiar la intrarea în localitate. Pentru a merge mai departe trebuie să traversezi strada printr-un loc nepermis.
Dacă la intrarea în localitate trotuarele sunt ca la carte, în interior situaţia este alta. Localnicii nu au nici străzi asfaltate şi nici canalizare. Primarul spune însă că amenajarea trotuarului este justificată. “În spatele aleii este intravilan şi în orice moment cineva poate să-şi construiască o casă acolo. Nu este nicio problemă acolo”, a declarat Costel Brateş, primar comuna Stelnica.

Nu este însă singura investiţie inutilă. În satul Stelnica, tot din bugetul comunei, s-a amenajat o alee cu băncuţe şi lămpi multicolore. “Am vrut să facem să fie ceva deosebit, de asta am instalat acele băncuţe, jardiniere, să dea o notă aparte”, a spus primarul.
Investiţia s-a dovedit una extrem de costisitoare pentru bugetul local şi asta pentru că autorităţile trebuie să înlocuiască mereu băncile vandalizate şi lămpioanele care sunt distruse.
Pe viitor, edilul vrea să amenajeze în sat un parc iluminat multicolor şi mai multe fântâni arteziene.

Ștatul de plata al Demnitarilor

2012-10-06T09:09:00.006+03:00

Senatorii si deputatii vor avea un salariu echivalent cu 12,41 salarii minime, respectiv cuprins intre 7.900 lei si 9.000 de lei, conform proiectului noii legi-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.

La toate acestea se adauga zeci de sporuri si prime de porc , de miel , de spaima , de frig , de geaba , de viraj dreapta , de prostie , de sex , de viol , de prescolari , de gradinita , de amanta , etc. !

Presedintele Romaniei ar urma sa primeasca un salariu de 9.600 de lei.

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

3. Scara de valori a societății romanești

4. Hrana vie

5. Europa privită din viitor

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

7. Destinatii uimitoare pe glob

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

9. Duda a pus mâna pe Casa Regală

10.               Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

11.               Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

12.               A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13.               În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

14.               Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

15.               Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

16.               Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

17.               Fii propriul tău nutriționist

18.               Maya ramane o civilizatie misterioasa

19.               Slăbești daca esti motivat

20.               Serbet de ciocolata

21.               Set medical Covid necesar acasă

22.               Medicament retras - folosit în diabet

23.               Brexit-ul - Spaima Europei

24.               Virusul Misterios

25. Inamicul numărul unu al acumulatorilor

26.               Sistemele solare - apă caldă

27.               Economisirea energiei electrice

28.               Hoțul de cărți

29.               Aparitia starii de insolventa

30.               TRUMP ESTE PRESEDINTE

31.               Microbii din organismul uman

32.               Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

33.               „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

34.               Masca ce omoară virusul O veste de Covid

35.               Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

ime, respectiv 9.364 lei, vicepresedintii celor doua Camere 9.056 lei, iar secretarii si chestorii 8.896 lei.

Primul ministru va avea un salariu echivalent cu 14,63 salarii minime, ceea ce inseamna 9.364 lei, la fel ca presedintele Curtii Constitutionale si presedintele Curtii de Conturi. Un ministru va castiga 8.608 lei lunar.

Pentru judecatorii Curtii Constitutionale este prevazut un salariu de 14,15 salarii minime, respectiv 9.056 lei.

Valorile sunt prevazute in noua lege de salarizare unitara, iar valorea salariului minim este stabilita la 640 de lei.

Guvernul majoreaza veniturile senatorilor si deputatilor la 9,9 salarii minime pe economie in forma finala a Legii unitare a salarizarii ce va trimisa luni in Parlament, de la 9,6 salarii minime in varianta transmisa sindicatelor saptamana trecuta.

Ministrii, in schimb, pierd din veniturile aferente urmatorilor ani, fiind coborati in grila unitara de salarizare de la coeficientul 11,2, in varianta anterioara a proiectului Legii unitare de salarizare, la 10,8, avand atribuita cea mai mica valoare a coeficientilor din ultima luna a discutiilor cu sindicatele si patronatele legate de salarizarea personalului din sectorul bugetar.

Primarul general al Capitalei coboara si el puternic in topul celor mai bine platiti angajati din sectorul bugetar, de la 11,2 salarii minime pe economie la 10 salarii minime, in timp ce patriarhul Bisericii Ortodoxe urca la 11,2 salarii, in "Legea cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice" ce urmeaza a fi trimisa in Parlament, fata de 10,8 salarii minime din varianta proiectului din 3 septembrie.

Tot la salarizarea cultelor, un mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane ar urma sa castige 10,1 salarii minime.

Primul ministru ramane cu 11,7 salarii minime pe economie, la fel ca si sefii din justitie, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si seful Curtii de Conturi, asa cum a anutat agentia NewsIn inca de sambata, desi in urma negocierilor de vineri seara de la Ministerul Muncii sindicalistii anuntau ca cei de pe treapta a doua a salarizarii vor avea un coeficient in grila egal cu 11,6 salarii minime.

Totodata, presedintele Romaniei ramane singurul demnitar platit cu 12 salarii minime pe economie, iar consilierii prezidentiali vor avea 10,8 salarii minime.

Presedintele Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii Securitatii (CNSAS) ar urma sa castige 11,2 salarii minime, la fel ca si seful Consiliului Concurentei, in timp ce Avocatul Poporului va castiga doar 10,2 salarii minime.

Senatorii PD-L se afla pe primul loc in topul cheltuielilor din luna aprilie, fiecare parlamentar democrat-liberal cheltuind in medie 25.274 de lei, iar la polul opus se afla senatorii independenti, care au avut o cheltuiala medie pentru fiecare parlamentar de 21.544 de lei.
Pe locul al doilea in topul celor mai cheltuitori senatori se afla social-democratii, cu 24.993 de lei in medie pentru fiecare parlamentar, urmati de liberali cu 24.850 de lei, dar si de senatorii UDMR - 23.933 de lei.

In total, cheltuielile senatorilor in luna aprilie s-au ridicat la 3,39 milioane de lei, sensibil mai putin fata de luna ianuarie, cand acestia au cheltuit 3,42 de milioane de lei.

In mod individual, cel mai costisitor senator in luna aprilie a fost chestorul Ioan Chelaru (PSD), cu 49.324 de lei cheltuieli totale. Din aceasta suma, o parte importanta a fost alocata in contul lui Chelaru pentru o deplasare in Vietnam, respectiv 24.676 de lei.

Pe locul al doilea in topul senatorilor se afla Severin Georgica(PD-L), senator care a avut cheltuieli de 48.230 de lei, din care 23.339 de lei au fost deplasari externe. El este urmat de fostul social-democrat Ion Vasile, cu 41.879 de lei, din care 14.418 de lei deplasari externe, dar si se senatorul PSD, Vasile Nicula, cu 41.678 de lei - 14.394 deplasari externe.

A cincea pozitie in ierarhia cheltuielilor este ocupata de senatorul PD-L, Marian Rasaliu, cu 40.945 de lei, din care 14.093 de lei pentru deplasari externe.

Urmatoarele locuri sunt detinute, de asemenea, de senatori care au beneficiat de deplasari in strainatate: senatorul PNL Emilian Francu (40.218 - cheltuieli totale), senatorul PD-L, Alexandru Mocanu (39.950 de lei), senatorul UDMR, Gyorgy Frunda(36.735 de lei), senatorul PNL, Titus Pasca (33.920 de lei) si senatorul PSD Nicolae Prunea (32.873 de lei).

De mentionat este ca in cazul senatorului social-democrat, Catalin Voicu, i-au fost oprite toate cheltuielile, mai putin cele cu telefonul mobil, pentru care Senatul a platit 89,39 lei.

Totodata, cele mai mari facturi la telefonul mobil au fost cele ale senatorului PD-L, Viorel Riceard Badea (1.622 de lei), urmat de senatorul PSD, Vasile Nicula (1.453 de lei), social-democratul Ioan Chelaru (836 de lei) si presedintele Senatului, Mircea Geoana (596 de lei).

Antonescu plateste cele mai mari sume pentru salariile personalului de la biroul parlamentar

In ceea ce priveste cheltuielile cu birourile parlamentare ale senatorilor, acestea s-au ridicat in total la 1,38 de milioane de lei. De mentionat este ca presedintele PNL, Crin Antonescu, se afla in fruntea celor care au acordat cele mai mari sume pentru salariile personalului din biroul parlamentar - 9.076 de lei.

Pe locul al doilea se afla chestorul Dumitru Constantin(PD-L), care a alocat 9.018 de lei pentru salarii de personal, in timp ce democrat-liberalul Mircea Cinteza a oferit salarii in cuantum de 8.935 de lei.

Totodata, in topul cheltuielilor cu birourile parlamentare, atat cu salariile de personal, dar si cu materialele de intretinere si chiriile sau utilitatile, se afla senatorul PSD, Coca Laurentiu (12.211 de lei). El este urmat de democrat-liberalul Mihail Hardau, care a cheltuit 12.202 de lei, si de Constantin Cibu (la vremea respectiva liberal, in prezent afiliat UNPR) - 11.796 de lei.

Cat priveste cazarea in Bucuresti, sunt 43 de parlamentari care nu au cheltuit sume cu acest lucru, iar 94 de senatori au beneficiat in total de 666.012 de lei pentru cazare in Capitala.

Stat de plata al Deputatilor pe luna martie 2010 Iata cam cat ne costa "alesii neamului". Mai bine zis, alesii neamului prost. In imaginea de mai jos gasiti numai una dintre pagini, din care, zic eu, puteti deduce cam cat ii doare pe ei de criza. Pentru cei interesati de detalii, am documentul complet. Vorba ceea, criza lor nu e ca criza noastra (sic!).

Aspazia în aluminiu

2012-10-03T13:30:00.002+03:00

Prețul judecătoarei Aspazia Cojocaru, în aluminiul de la Alro

Ginerele judecătoarei Aspazia Cojocaru, Claudiu Seucan (foto), fost vicepreședinte al Autorității pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului (A.P.A.P.S), consilier al fostului premier Adrian Năstase și secretar de stat la Ministerul Justiției, a fost "agățat" de DNA în dosarul în care a fost cercetat Ovidiu Mușetescu, șef al APAPS, pentru privatizarea Alro Slatina și Alprom. Procurorul General Laura Codruța Kovesi a cerut, în 2009, începerea urmăririi penale împotriva lui Ovidiu Mușetescu, exact pe aceste privatizări, însă, după decesul acestuia, cauza a fost trimisă la DNA. Procurorii anticorupție cercetează încă acest caz, iar Seucan a fost audiat în dosar.

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Teama de pușcărie a judecătoarei Aspazia Cojocaru ar putea să nu fie neaparat pentru ea, cât pentru familia ei. Astfel, din informațiile noastre, DNA anchetează încă privatizarea Alro Slatina și Alprom, adică dosarul în care Procurorul General al României, Laura Codruța Kovesi, ceruse, în urmă cu trei ani, începerea urmăririi penale împotriva fostului șef al APAPS, Ovidiu Mușetescu. Ginerele Aspaziei Cojocaru, Claudiu Seucan, a fost adjunctul lui Mușetescu, iar din 2004 a fost numit secretar de stat la Ministerul Justiției, fiind, ulterior, transformat în notar din ordinul fostului ministru al Justiției, Cristian Diaconescu. Seucan a dat cu subsemnatul la DNA în acest dosar, în urmă cu aproximativ un an.

Acuzațiile aduse de procurori fostului șef al APAPS

În 2009, procurorii Parchetului General l-au acuzat pe Ovidiu Mușetescu de abuz în serviciu şi de stabilire, cu intenţie, a unei valori diminuate faţă de cea comercială reală a bunurilor aparţinând firmelor la care statul este acţionar. Conform comunicatelor publice transmise la acea dată de procurori, "în cauză există indicii că subevaluarea pachetului de acţiuni deţinut de stat la cele două societăţi s-a realizat, în lipsa unui mediu concurenţial, prin modificarea strategiei de privatizare, lipsă de transparenţă şi acordarea dreptului de blocaj acţionarului minoritar". Președintele României, Traian Băsescu i-a transmis, în septembrie 2009, fostului ministru al Justiției, Cătălin Predoiu, cererea privind declanşarea procedurilor legale pentru urmărirea penală a lui Mușetescu, însă acesta a decedat la scurt timp. Dosarul a fost trimis la DNA în octombrie 2011, procurorii anticorupție chemându-l la audieri și pe ginerele Aspaziei Cojocaru, Claudiu Seucan. Așadar, teama judecătoarei nu este pentru dosarele ei vechi, ci pentru dosarele actuale ale unor membri ai familiei sale.

Claudiu Seucan, mutat de la APAPS la Ministerul Justiției. Contestat de Monica Macovei

Seucan a fost consilier al fostului prim-ministru Adrian Năstase, iar din 2002 a fost numit vicepreședinte al APAPS, loc unde nu a stat decât doi ani. În 2004, ministrul Justiției de atunci, Cristian Diaconescu, l-a numit secretar de stat la Ministerul Justiției. Diaconescu a fost și cel care l-a transformat pe Seucan în notar, fără examen, fapt pentru care, odată ajunsă în funcția de ministru al Justiției, Monica Macovei a atacat în instanță legalitatea acestor numiri în profesie.

V.R. Postat la: 22.08.2012 18:53 | Ziua News

Tara Hotilor

2012-10-03T13:17:00.002+03:00

Curtea de Conturi a descoperit terenurile furate de la Petrom şi ţevile micşorate de la Distrigaz

Ţeava hoţilor

Sute de kilometri ai reţelei Distrigaz au dispărut din actele de privatizare pentru a diminua valoarea companiei

Sute de hectare de terenuri ale Petrom au fost şterse din acte pentru a oferi OMV un profit maxim

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Curtea de Conturi a stabilit în raportul pe 2010 că Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), aflat în subordinea lui Ion Ariton, ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA), practic, a trădat interesele statului român în privatizările strategice din domeniul gazelor naturale şi al petrolului. Prin faptul că nu au acţionat la timp şi conform legilor din domeniu, conducerile Ministerului Economiei şi ale OPSPI au favorizat investitorii care au cumpărat Distrigaz Sud, Distrigaz Nord şi Petrom şi au adus daune uriaşe intereselor statului român.

OPSPI a trădat interesele României

Conform legilor de funcţionare, OPSPI are obligaţia de a exercita, în numele statului, prin MECMA, atribuţiile acestuia de instituţie publică implicată în domeniul privatizării, a derula, în numele ministerului, activităţile legate de exercitarea calităţii de acţionar al statului la societăţile şi companiile naţionale şi la celelalte societăţi comerciale din portofoliul acestuia, potrivit cu prevederile legale. Niciuna dintre aceste atribuţii sau obligaţii legale nu a fost respectată.

Auditorii Curţii de Conturi a României au controlat modul de îndeplinire de către părţi a clauzelor cuprinse în contractele de privatizare a societăţilor comerciale al căror obiect de activitate priveşte gazele naturale şi petrolului. Astfel, a fost controlat modul în care OPSPI, cu atribuţii majore în domeniul privatizării, cum a organizat activitatea de urmărire a respectării, de către părţi, a clauzelor stipulate în contractele de privatizare. A fost controlat şi modul în care Oficiul a urmărit respectarea, de către părţi, a clauzelor din contractele de privatizare, precum şi măsurile întreprinse, de autoritatea cu atribuţii în domeniul privatizării, pentru apărarea intereselor statului, stadiul şi modul de soluţionare a acestora, aspectele legate de situaţia juridică şi influenţa asupra capitalului social, a terenurilor aflate în administrarea societăţilor comerciale.

Auditorii Curţii de Conturi, au constatat nerespectarea de către părţi a unora din clauzele cuprinse în contractele de privatizare a societăţilor comerciale al căror obiect de activitate priveşte gazele naturale, respectiv contractul nr 6/2004 - privind privatizarea SC Distrigaz Sud SA Bucureşti şi contractul nr 7/2004 - privind privatizarea SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş. De asemenea, s-a constatat nerespectarea de către cumpărători a termenelor de transmitere, către vânzător, adică Statul român, a certificatelor privind îndeplinirea obligaţiilor postprivatizare, în forma şi conţinutul prevăzute de cele două contracte de privatizare. Astfel, “în ambele contracte de privatizare s-a prevăzut că, în termen de 90 de zile de la fiecare dintre primele 5 aniversări ale Datei Finalizării, Cumpărătorul va preda Vânzătorului un certificat privind îndeplinirea obligaţiilor post-privatizare, semnat de Cumpărător, contrasemnat de Societate şi certificat de cenzori sau de auditorul financiar, ori de alţi experţi independenţi, având o formă stabilită prin contract. ”Data Finalizării” reprezintă data transferului dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni, reprezentând 51% din capitalul social al societăţii. Obligaţiile cumpărătorului, la care se făcea referire în certificatul privind îndeplinirea obligaţiilor post-privatizare, priveau: păstrarea identităţii şi statutului societăţii; respectarea restricţiilor în ceea ce priveşte „activele de bază”; utilizarea sumelor obţinute din majorarea capitalului social; măsuri cu privire la statutul Cumpărătorului; restricţiile privind transferul de acţiuni; aspecte privitoare la salariaţi; aspecte privind mediul; aspecte privind tarifele”. Cu privire la respectarea acestei clauze, controlorii Curţii de Conturi au constatat: “netransmiterea de către Cumpărători, în termenele prevăzute în Contractele de Privatizare, a Certificatelor privind îndeplinirea obligaţiilor postprivatizare, abatere constatată la ambele contracte de privatizare, astfel: în cazul Contractului nr.6/2004 privind privatizarea SC Distrigaz Sud SA Bucureşti, s-a constatat netransmiterea de către Cumpărător, în termenul prevăzut de contractul de privatizare, a “Certificatelor privind îndeplinirea obligaţiilor postprivatizare”, pentru prima şi a doua aniversare de la ”Data Finalizării”, acestea fiind transmise cu o întârziere de 365 de zile şi respectiv, 30 de zile; în cazul Contractului nr.7/1997 privind privatizarea SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş, s-a constatat netransmiterea de către Cumpărător, în termenul prevăzut în contractul de privatizare, a ”Certificatului privind îndeplinirea obligaţiilor postprivatizare”, pentru prima aniversare de la ”Data Finalizării”, înregistrându-se o întârziere de 309 zile; nerespectarea de către Cumpărători a formei şi conţinutului ”Certificatelor privind îndeplinirea obligaţiilor postprivatizare”, prevăzute în anexa la Contractele de Privatizare, abatere constatată în cazul ambelor contracte de privatizare menţionate mai sus”. Culmea este că în cazul abaterilor sus menţionate, trebuie precizat că în contractele de privatizare nu s-au prevăzut sancţiuni pentru situaţia nerespectării clauzei prezentate mai sus!

Alba-neagra cu lungimea conductelor

Şi mai grav, au constatat auditorii Curţii, “neconcordanţe între datele privind Activele de Bază (reţele de distribuţie şi staţii de reglare-măsurare) înscrise în Contractele de privatizare şi cele rezultate în urma investigaţiilor efectuate de Vânzător; neclarificarea diferenţelor constatate de către OPSPI, abatere constatată în cazul ambelor contracte de privatizare”. În cazul ambelor contracte de privatizare, Cumpărătorul şi-a asumat că ”…este de acord ca, pe o perioadă de 5 (cinci) ani de la Finalizare, să nu înstrăineze şi să determine Societatea să nu înstrăineze nici o parte sau părţi din Activele de Bază care, împreună sau separat, să reprezinte mai mult de 5% (cinci procente) din acestea”.

Astfel, în contractul de Privatizare nr.6/2004 privind privatizarea SC Distrigaz Sud SA Bucureşti, s-a precizat că “Activ de Bază înseamnă reţelele de distribuţie (toate conductele conectate între ele, inclusiv instalaţiile şi echipamentele aferente pentru vehicularea gazelor naturale în regim de presiune, conform standardelor specifice), aflate în proprietatea Societăţii, cu o lungime de 8.175 kilometri şi staţiile de reglare măsurare în proprietatea Societăţii în număr de 1.918.”.

În Contractul de Privatizare nr.7/2004 privind privatizarea SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş, s-a precizat că “Activ de Baza înseamnă reţelele de distribuţie (toate conductele conectate între ele, inclusiv instalaţiile şi echipamentele aferente pentru vehicularea gazelor naturale în regim de presiune, conform standardelor specifice), aflate în proprietatea Societăţii, cu o lungime de 13.282 kilometri şi staţiile de reglare-măsurare în proprietatea Societăţii în număr de 2.342”.

De asemenea, în contracte s-a prevăzut că Vânzătorul are dreptul să efectueze investigaţiile pe care le consideră necesare pentru a obţine confirmarea declaraţiilor din certificat. Cu privire la respectarea acestei clauze, s-a constatat: la Contractul nr.6/2004 privind privatizarea SC Distrigaz Sud SA Bucureşti, în urma propriilor verificări efectuate de vânzător, a rezultat că în cazul staţiilor de reglare-măsurare, la data de 31.05.2005, erau înregistrate în evidenţa societăţii un număr de 1.374 buc. faţă de 1.918 buc. înscrise în contractul de privatizare, rezultând o diferenţă în minus de 544 buc. (o diminuare cu 39,59%). La data de 31.07.2007, erau înregistrate în evidenţa societăţii un număr de 1.312 buc. faţă de 1.918 buc. înscrise în contractul de privatizare, rezultând o diferenţă în minus de 606 buc. (o diminuare cu 46,19%). În condiţiile în care societatea nu a înstrăinat active, clauza din contract a fost certificată de vânzător ca fiind respectată, fără a se lua măsuri pentru clarificarea diferenţelor constatate.

La Contractul nr.7/1997 privind privatizarea SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş, în urma propriilor verificări efectuate de vânzător, s-a constatat cu privire la reţelele de distribuţie, că la data de 30.06.2005, erau înregistrate în evidenţa societăţii ”Reţele de distribuţie în patrimoniu” în lungime de 9.759 km, faţă de 13.182 km, înscrise în contractul de privatizare, rezultând o diferenţă în minus de 3.523 km (o diminuare cu 36,10%). La data de 30.06.2006 erau înregistrate în evidenţa societăţii ”Reţele de distribuţie în patrimoniu” în lungime de 9.873 km, faţă de 13.282 km, înscrise în contractul de privatizare, rezultând o diferenţă în minus de 3.409 km (o diminuare cu 34,53 %).

La data de 30.06.2007, erau înregistrate în evidenţa societăţii ”Reţele de

distribuţie în patrimoniu” în lungime de 9.635 km, faţă de 13.282 km, cuprinse în contractul de privatizare, rezultând o diferenţă în minus de 3.647 km (o diminuare cu 37,85 %).

Sute de staţii de reglare-măsurare a gazului “evaporate”

Referitor la staţiile de reglare-măsurare, auditorii Curţii de Conturi au constatat că, la data de 30.06.2005, erau înregistrate în evidenţa societăţii un număr de 1.658 buc. faţă de 2.342 buc. înscrise în contractul de privatizare, rezultând o diferenţă în minus de 684 buc. (o diminuare cu 41,25%). La data de 30.06.2006 figurau în evidenţa societăţii ”Staţii de reglare măsurare” în număr de 1.692 buc. faţă de 2.342 buc. înscrise în contractul de privatizare, rezultând o diferenţă în minus de 650 buc. (o diminuare cu 38,42%).

La data de 30.06.2007 erau înregistrate în evidenţa societăţii „Staţii de reglare măsurare” în număr de 1.552 buc., faţă de 2.342 buc. înscrise în contractul de privatizare, rezultând o diferenţă în minus de 790 buc.(o diminuare cu 50,90%).

În condiţiile în care societatea nu a înstrăinat active, clauza din contract a fost certificată de vânzător ca fiind respectată, fără a se lua măsuri pentru clarificarea diferenţelor constatate.

Terenuri ascunse şi la “găzari”

În ambele contracte de privatizare, Cumpărătorii s-au angajat să determine Societăţile să pregătească documentaţia necesară şi să solicite emiterea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în curs de clarificare, în conformitate cu legea şi la timp, astfel încât să poată efectua majorarea de capital social în termen de un an de la Data Finalizării (cu condiţia ca Autoritatea Publică competentă să nu întârzie în mod nerezonabil eliberarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate). Cu privire la respectarea acestei clauze, s-a constatat: în cazul Contractului nr.6/2004 privind privatizarea SC Distrigaz Sud SA Bucureşti, părţile nu au respectat termenul de un an, de la ”Data Finalizării”, pentru efectuarea majorării capitalului social cu valoarea aferentă ”Terenurilor în curs de clarificare”, în contextul în care: cumpărătorul nu a majorat capitalul social cu valoarea terenurilor aferentă unui număr de 56 certificate de atestare a dreptului de proprietate, în suprafaţă de 45.320,34 mp; cumpărătorul nu a determinat societatea să întocmească documentaţia în vederea obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate pentru 213 terenuri, în suprafaţă de 50.115,04 mp.

La fel, în cazul Contractului nr.7/2004 privind privatizarea SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş, părţile nu au respectat termenul de un an, de la ”Data Finalizării”, pentru efectuarea majorării capitalului social cu valoarea aferentă ”Terenurilor în curs de clarificare”, în contextul în care: cumpărătorul nu a majorat capitalul social cu valoarea terenurilor aferentă unui număr de 40 certificate de atestare a dreptului de proprietate, în suprafaţă de 18.067,33 mp; cumpărătorul nu a determinat societatea să întocmească documentaţia în vederea obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate pentru 78 de terenuri, în suprafaţă de 28.705,86 mp.

Ion Ariton, obligat să clarifice situaţia sutelor de hectare dispărute de la Petrom

Mai mult, cu ocazia controlului efectuat la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), în anul 2009, cu privire la „îndeplinirea de către părţi a clauzelor contractuale cuprinse în contractul de privatizare a SC PETROM SA”, în condiţiile în care, s-a constatat că instituţia cu atribuţii în domeniul privatizării nu a urmărit modul în care Cumpărătorul şi-a respectat obligaţia (asumată prin Contractul de privatizare nr.5/2004) de a depune toate eforturile rezonabile pentru a determina Societatea să pregătească în mod corespunzător documentaţia necesară şi să depună cereri pentru obţinerea tuturor certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra „Terenurilor în curs de Clarificare” conform legii şi în timp util, respectiv să efectueze majorarea capitalului social (până la data de 14.12.2007), Curtea de Conturi a dispus, prin decizie, AVAS: să solicite Cumpărătorului să dispună SC PETROM SA (societate denumită după privatizare SC OMV PETROM SA) să acţioneze în vederea: inventarierii tuturor terenurilor transferate societăţii de către statul român, spre administrare şi folosinţă; întocmirii documentaţiilor, prevăzute de legislaţia în vigoare, pentru obţinerea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor; pe cale de consecinţă, iniţierea demersurilor, pe lângă Cumpărător, de a majora capitalul social al societăţii comerciale cu valoarea reactualizată, conform dispoziţiilor legale în vigoare, a terenurilor pentru care SC PETROM SA a obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate, precum şi transmiterea pachetului de acţiuni aferent în portofoliul instituţiei publice cu atribuţii în domeniul privatizării care administrează acţiunile în numele statului.

În condiţiile în care, începând cu data de 03.01.2009, potrivit Legii nr.308/2008 pentru respingerea OUG nr.101/2006 privind reorganizarea AVAS prin comasare prin absorbţie cu Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, OPSPI a retrecut de la AVAS în subordinea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, obligaţia aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia Curţii de Conturi, a revenit Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie. Astfel, ulterior controlului efectuat în anul 2009, când au fost identificate terenuri fără certificate de atestare a dreptului de proprietate, în suprafaţă de 575,7 ha, au mai fost identificate, în aceeaşi situaţie 524,3 ha.

Aferent suprafeţei totale de 1100 ha, terenuri identificate ca neavând certificate de atestare a dreptului de proprietate, în perioada 2009-2011, au fost obţinute certificate de proprietate pentru 178,5 ha, rămânând de obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru 921,5 ha; în condiţiile în care, au fost identificate ca existând, până în anul 2009, 180 certificate de atestare a dreptului de proprietate (pentru suprafaţa totală de 931,3 ha), neînregistrate în capitalul social al SC OMV PETROM SA, în perioada 2009-2011, au fost obţinute 778 certificate de atestare a dreptului de proprietate, pentru suprafaţa totală de 246,8 ha.

Astfel, la data controlului, octombrie 2011, existau 958 certificate de atestare a dreptului de proprietate, pentru suprafaţa totală de 1178,1 ha, neînregistrate în capitalul social al SC OMV PETROM SA.

De asemenea, având în vedere depăşirea termenului din contractul de privatizare a SC PETROM SA, privind obţinerea tuturor certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra „Terenurilor în curs de Clarificare” (cu a căror valoare urma să fie majorat capitalul social al societăţii, şi apoi să se efectueze transmiterea pachetului de acţiuni aferent în portofoliul instituţiei publice cu atribuţii în domeniul privatizării care administrează acţiunile în numele statului), în vederea sprijinirii Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, pentru îndeplinirea clauzei sus menţionate, precum şi pentru iniţierea măsurilor legale ce se impun în vederea apărării intereselor statului, în condiţiile în care cumpărătorul nu s-a achitat de obligaţia asumată prin contractul de privatizare, a fost informat, despre situaţia creată, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

Postat la: 06.01.2012 01:20 | Ziua NewsMarian Ghiţeanu

AFACERI CURAT-MURDARE

VIOREL HREBENCIUC (fost prefect de Bacau, seful campaniei electorale a lui Ion Iliescu si a PDSR in 1992, secretar general al Guvernului Romaniei intre 1992 si 1996)

Supranumit de presa Nasul mafiei politico-financiare, implicat in nenumarate scandaluri de coruptie. Intervine pentru musamaliaarea unei crime savarsite in beciurile Politiei din Onesti. Ofiterul cercetat - seful politiei judetene Bacau - are o intrevedere, inlesnita de Hrebenciuc, cu procurorul general adjunct, Mugurel Florescu.

Incadrarea faptei savarsita de seful politiei este schimbata. Acesta scapa doar cu o condamnare de doi ani si sase luni, dupa interventia lui Hrebenciuc; afacerea Coastal Petroleum NV: interventia secretarului general al guvemului scade datoria lui Coastal catre Arpechim SA din Pitesti de la trei milioane dolari SUA, la un million dolari SUA, acuzat pentru trafic de influenta in favoarea patronului firmei Intermeridian, irakianul Hatan Faraj, implicat in afacerea "Kamel Kadur”, supranumit si imparatul oilor; conform raportului Comisiei anticoruptie din 1994, Viorel firebenciuc s-a facut vinovat si de deturnare de fonduri din bugetul acordat simstratilor de la inundatii, catre echipa "Sportul Bacau", televiziunea Bacau, Consiliul Judetean si scoala din satul Stanilesti, interventii si trafic de influenta in favoarea firmelor SC CAROM SA si SC ELAN SRL, prin care cere institutulor abilitate, in speta Garzii Financiare Bacau, sa radieze pasajele ce definesc infractiunile din procesele verbale intocmite, implicat in afacerea SC "Agricola International" SA; implicat in scandalul "Raducan". (Acesta afirma ca mafia politico-financiara era supervizata de Viorel Hrebenciuc, Victor Opanschi, Cornel Stegaru); nominalizat in raportul "Apartamentul", ca detinand o locuinta obtinuta ilegal, in

urma mai multor vanzari si cumparari. (in final, intra in posesia apartamentului nr. 9 din Calea Victoriei nr. 101, Sc. A, et. 4, avand 4 camere, plus camera de serviciu, plus dependinte. Apartamentul a fost repartizat de Guvernul Romaniei la data de 21.IV.1993, cu adresa 15/694. ICRAL Herastrau i-a incheiat contractul de inchiriere nr. 28150/21 IV. 1993, in care nu se mentioneaza calitatea de locuinta de serviciu), a fost acuzat ca

a initiat si a protejat firma Oversses Conda SRL, care a primit concesionarea dreptului de a construi sedii bancare noi in spatele magazinului "Unirea" fara ca, in prealabil, sa fi avut vreo licitatie, implicat in repartizarea, de locuinte pentru Ilie Nastase, Vladimir Cohn si generalul Decebal Ilina. Toate se afla in cartierul Pimaverii. Cazurile nu au fost cuprinse in raportul "Apartamentul". Recent, implicat si in afacerea Costea.

VASILE VACARU (senator si vicepresedinte PDSR, fost lider al grupului PDSR din Senat, fost presedinte al Comisiei de control SRI)

Implicat in frauda de la Tigris SA Topoloveni, alaturi de colegul de partid Gheorghe Rizescu, 29 de actionari ai societatii au fost pagubiti cu circa 1,7 miliarde lei, din care Vacaru a ciupit un miliard. Dosarul 1394/1991 de la Camera de Comert si Industrie a Judetului Arges arata ca Vasile Vacaru detinea actiuni in valoare de 1,35 miliarde lei, fara sa existe vreun document care sa ateste aportul in numerar sau in natura al senatorului.

Desi inglodat in datorii la trei banci (BRD, Credit Bank si Banca Agricola), societatea Tigris SA primeste in 1995, 2.986.000 DM prin bunavointa lui Razvan Temesan. Vasile Vacaru a recunoscut ulterior ca detinea 20% din actiunile firmei Tigris din Topoloveni. Raportul Apartamentul scoate la iveala ca la 1.1.1990, Vasile Vacaru locuia in apartamentul sau proprietate personala din Bucuresti, str.Partiturii nr.8, bloc 62, ap.137.

Dar, la data de 24.XI. 1991, apartamentul este donat fiului sau, Vacaru Silviu Marius, cu actul de donatie nr. 17650. Mai inainte, pe 22.IX. 1991, Vasile Vacaru solicitase Primariei Municipiului Bucuresti (via Alexandru Barladeanu) repartizarea altei locuinte, cu motivatia ca situatia sa locativa este precara. Primaria i-a atribuit apartamentul din blocul D1, Piata Victoriei, situat la etajul I, avand in compunere 5 camere. Pe 12.XII.1991, cu aprobarea P.M.B. nr. 213527/28.XI.1991, Vasile Vacaru efectueaza un schimb de locuinta cu dl.Dima Romulus, din str. Pictor Iscovescu nr. 7. De mentionat ca Vacaru detinea aprobarea schimbului de locuinta inca inainte de primirea apartamentului din blocul D1 din Piata Victoriei.

ION HONCESCU (membru PDSR, fost sef al Corpului de Control al primului ministru)

Implicat in infundarea directorilor Petromin . Acuzat de luare de mita in acelasi caz. Controlul Curtii de Conturi scoate la iveala pierderi de zeci de milioane de dolari pe zi la Petromin, cu Ion Honcescu membru in AGA, acuzat pentru trafic de influenta in afacerea "Modcotton", acoperirea fraudelor de la televiziune. "Romania libera" a consacrat un serial special ilegalitatilor savarsite de Corpul de Control condus de dl. Honcescu. Fraudele din TVR in perioada 1990-1996 insumeaza, conform specialistilor, 300 miliarde lei, suma cunoscuta de dl. Honcescu. Rezolutia acestuia pe rapoartele de control, care faceau referire la fraudele comise de membrii sau apropiati ai PDSR, a fost una singura: "Rog pastrati materialul la dvs.”…

CICO DUMITRESCU (Contraamiral)

Acuzat de trafic de influenta in afacerea "Lucky Day":

18.000 de masini de loterie, scutite de vama. Garda Financiara intervine, Cico Dumitrescu intervine si el in vederea stoparii verificarilor la firma sus amintita, implicat in Scandalul SC Bere-Spirt Mehedinti, unde s-a constatat un prejudiciu de 115 milioane lei: Cico intervine pe langa prefectul de Mehedinti pentru a se musamaiiza toata afacerea.

CORNELIU IACOBOV (fost vice si presedinte de onoare al PDSR Bacau, fost presedinte al FPP Moldova, seful campaniei electorale pentru alegerile locale al PDSR in Moldova, finul lui Viorel Hrebenciuc)

Acuzat ca nu si-a platit impozitul pe salariu timp de trei ani, pe motiv ca detinea un certificat de participant in revolutie. Valoarea impozitelor neplatite catre stat: 30 milioane lei (inclusiv penalizarile); acuzat ca a falsificat stampila si semnatura ministrului de Finante pentru a deschide conturi-pirat, de virare a banilor proveniti de la unele societati comerciale, altele decat cele stabilite de ministrul de Finante si presedintele FPS; acuzat de proxenetism in operatiunea Minore pentru bogati alaturi de afaceristul Dumitru Sechelariu.

Au sustinut impreuna stabilimentul din hotelul Selena, comuna Hemeius, langa Bacau. Dosarul nr.4 158/1 6.V 1996 consemneaza procesul intentat pentru inlesnire de prostitutie. "Monitorul de Bacau" sustine ca operatiunea s-a desfasurat cu stiinta lui Hrebenciuc, condaninat la o luna de inchisoare contraventionala pentru ofensa adusa organelor de Politie, neefectuata insa niciodata.

FLORIN GEORGESCU (fost ministru de Finante, membru PDSR)

Implicat in favorizarca axistentei societatilor care au organizat jocuri de intrajutorare tip "Caritas". Amestecat in afacerea Daewoo, care prin firma sud-coreeana a fost scutita de taxe vamale pentru primul lot de masini aduse in tara. Implicat, ca protector al lui Zaher Iskandarani, in afacerea Tigareta 1.

EMIL DIMA (fost presedinte al Fondului Proprietatii de Stat, fost presedinte al filialei PDSR Ilfov) Este semnalat in Rapoartele SRI si al Comisiei parlamentare de anchetare a cazurilor de coruptie. A implicat FPS in afaceri nerentabile, cum ar fi vinderea unor actiuni detinute de societatile comerciale Atlas SA, Infor SA si Constructii Feroviare SA din Galati. La Arad a impiedicat relansarea intreprinderii Astra prin fortarea intrarii in conducerea unitatii a unei echipe a FPS, de provenienta PDSR. Implicat in privatizarea

Combinatului de la Drobeta-Tr. Severin in maniera preferentiala, ceea ce a determinat altercatii intre grevisti si politic, soldate cu raniti.

PAUL TEODORU (fost ministru al Transporturilor, membru PDSR)

Acuzat de implicare masiva in Afacerea Petromin, in urma careia flota strategica a Romaniei a fost vanduta pe nimic, contra comisioane grase pentru oameni ai PDSR. La acea data s-a vehiculat si numele primului ministru, alaturi de cel al generalului Kathounis, grecul prin intermediul caruia s -a derulat afacerea.

SERGIU NICOLAESCU (fost, apoi actual senator PDSR)

Raportul "Apartamentul" arata ca la 10 octombrie 1993 Sergiu Nicolaescu a cumparat un apartament, la etajul II al imobilului din str.Zambaccian nr. 1 Sectorul 1 Bucuresti, plus garajul de la subsol, doua camere, plus boxa, conform contractului de vanzare-cumparare nr. 7672, incheiat cu Weigel Emilia. La ora cumpararii, apartamentul, garajul si suprafetele de la subsol erau inchiriate de catre ODCD (Oficiul pentru Deservirea

Corpului Diplomatic). Pe 17.1.1991, apartamentul si restul anexelor s-au vandut doamnei Stefanescu Angela (matusa lui Sergiu Nicolaescu), prin actul autentificat sub numarul 613 la Notariatul de Stat, Sectorul 1. inainte de perfectarea actelor de vanzare, dl. Nicolaescu solicita insa Senatului, iar acesta Primariei, prin adresa nr.1285/28.II.1990, un spatin de locuit in strada Pictor Iscrovescu nr. 3-5 care, fiind ocupat de Verdet Ilie si neeliberat de acesta, nu s-a putut valorifica inchirierea, atribuindu-i-se in schimb regizorului apartamentul nr.2 de la parterul imobilului, situat pe str. Zambaccian nr.2 1, proprietate de stat, eliberat prin decesul chiriasului Holerga Ion. I s-a incheiat contractul nr.60243/23 XII. 1991. La putin timp decedeaza si dna Stefanescu Angela, ai carei mostenitori sunt Sergiu Nicolaescu si Blanda Maria. In 1994, decedeaza Nicolaescu Pantelimon, tatal senatorului care locuia, intamplaor, la mansarda aceluiasi imobil.

OCTAV COSMINCA (membru PDSR, fost sef al Departamentului pentru Admimstratie publica locala)

A fost acuzat de abuz in indeplimrea atributulor de serviciu, fiind unul dintre stalpii noii puteri politicofinanciare. Consiliul Europei a constituit o comisie speciala de ancheta, care i-a pus in sarcina lui Cosminca abuzuri legate de destituirea primarilor, amestec in treburile administratiei locale, in calcarea principlilor Constitutiei Romaniei si a principiilor Consiliului Europei. Acuzat de deturnare de fonduri, tratament preferential si trafic de influenta in favoarea unor membrii PDSR.

DAN lOAN POPESCU (fost ministru al Comertului, rnembru PDSR)

Suspectat de a fi primit mita mascata sub forma unui transfer bancar, efectuat de Bancorex, in valoare de 150 milidane lei. In acelasi scandal al Bancorex, se vehiculeaza si numele ministrului de Interne Doru Ioan Taracila. Ziua publica o convorbire telefonica intre Razvan Temesan si o persoana necunoscuta, in care apare numele lui Doru Ioan Taracila.

OLIVIU GHERMAN (fost presedinte PDSR, fost presedinte al Senatului)

La 01.01.1990 locuia in Craiova, str.Brazda lui Novac, bloc O5, ap.8, proprietate personala, contract de cumparare nr. 262/1979.

Cu adresa nr. 525/1994, Senatul solicita iar Primaria Municipiului Bucuresti i-a pus la dispozitie apartamentul 5/4 camere plus camera de serviciu, etaj II din Sos. Kiseleff nr. 20, sector 1. I s-a incheiat contract de inchiriere nr. 5251 5/28.XII. 1994, in folosinta, fara statut de serviciu si vize referitoare la vechea locuinta. Dl. Ovidin Gherman, ca presedinte al Senatului, era cazat in Bucuresti, intr-o vila de protocol a Guvernului Romaniei, pe durata exercitarii fiinctiei si dorea sa-si stabileasca domiciliul in capitala.

DAN MIRCEA POPESCU (fost ministru al Muncii si Protectiei Sociale)

La 1.1.1990 domicilia in str.Ceaikovski nr.13, ap.6, et.2, sectorul 2, proprietatea personala a lui Zaharescu Constanta, soacra sa. In baza borderoului 104/1 7.X. 1991, a primit de la Presedintia Romaniei doua locuinte pe numele sau:

1.- poz. 5 din tabel - 52150/17.X.1990 – apartamentul 15/2 camere in blocul P.3 situat in Bd. Dimitrie Cantemir, pe care l-a inchiriat la 1 7.X. 1990.

La 28.X. 1990 a efectuat schimb de locuinta cu fratele sau, Popescu Florin, care locuia in Bd. Tineretului nr.25, bl.Z 7, ap.32, primit de la Acumulatorul.

Popescu Dan Mircea a predat apartamentul 32 la 13.Vffl. 1991 intreprinderii Acunulatorul, iar fratele sau a cumparat apartamentul din Bd. Dimitrie Cantemir, cu contract de vanzare-cumpaare incheiat intre ICRAL Berceni la 31.VII.1991 - 10779/4/1991.

2. - poz. 6 - 129013/28.XII.1990 - apartamentul 2 de la sc.1 parter al blocului situat in strada Aurel Vlaicu nr. 42 - 46, sectorul 2, cu garaj si boxe. L-a cumparat cu contractul de vanzare-cumparare nr. 22293130.1.1992.

In contractul de inchiriere nr. 22192/28.m. 1991 a inscris-o si pe mama sa, Raducanu Valeria, cu toate ca aceasta era inca titulara a contractului de inchiriere al ap.7/2 camere din str. Visana nr. l, bl. 45, sector 4. TRAIAN CHEBELEU (fost purtator de cuvant al Presedintiei)

Comisia "Apartamentul" arata ca la 1.1.1990 locuia in Bucuresti, Bd.1 Mai 44 A 2, sc. B, et.6, apart. 71/4 camere, construit prin ICVL (proprietate personala, conf. contractului de construire nr.1578/9112.08.1976. La data de 4.IV.1990, in baza instiintarii 10/372, MAE i-a repartizat si apartamentul 1 de la parterul imobilului situat in str. Dr. Lister 63, sector 5, 4 camere + hol + dependinte. ICRAL Cotroceni i-a incheiat C.I. nr. 236/27 IV.1990.

DAN IOSIF (ex-senator, fost consilier prezidental, membru PDSR)

La data de 1.1.1990 locuia in str. Baicului nr. 1, bloc 401 A, apart. 18/22, sector 2, in calitate de chirias. La 3 VII. 1990 a cumparat acest apartament cu contractul nr. 25009/3 VII. 1992, incheiat de SC Foisor SA. Cu scrisoarea nr. 1285/28.XII.1990, Senatul solicita Primariei Municipiului Bucuresti repartizarea locuintei din str. Bitolia nr.45 pentru dl. Dan Iosif. Prin adresa Primariei Municipiului Bucuresti nr. 118468/20. 1.1993, a

primit apart. nr.69 din Calea Victoriei nr. 155, bloc D 1, cs.2, pe care l-a schimbat la 18.111.1993 cu apart. 1, parter / 3 camere din str. Armindenului nr. 7, contract de inchiriere nr. 60026/18.111.1993. Cu nr. 129816/28 XII. 1990, Primaria Municipiului Bucuresti repartizeaza spatiul solicitat in str. Bitolia nr. 45, repartitiie nefolosita conform anexei nr.2 la nr. 99/30.V. 1994, retrasa ulterior. Conform anexei I la nr. 70/25. V. 1994

poz. 9, apart. 69 din blocul D 1 situat in Piata Victoriei a fost repartiat de Primaria Municipiului Bucuresti, cu adresa nr. 118466/18.1.1993, Presedintiei Romaniei, la solicitarea acesteia, pentru dl. Dan Iosif.

AUGUSTIN BOTIS (PDSR, senator)

Acuzat de agresiune sexuala si accident rutier provocat in stare de ebrietate. A refuzat sa i se recolteze probe de sange. Obisnuieste sa-si agreseze sexual angajatele. Procurorul General certifica acuzatiia. Este acuzat ca si-a construit vila, cu o parte din cele 2 miliarde lei alocate de la bugetul statului pentru acoperirea cu sarpante a scolilor din Maramures.

PETRU CRISAN (membru PDSR - fost ministru al Comertului)

Conform raportului Curtii de Conturi din iulie-august 1995, numele ministrului se regaseste in 16 societati comerciale cu profil de export-import. In acela si timp, ministrul este si membru in consilule de administratie ale altor 8 societati comerciale, acuzat de fals, in baza controlului efectuat de Curtea de Conturi.

MARIN ANTONESCU (fost prefect de Dambovita. PDSR)

Acuzat de tranzactii dubioase, fals si uz de fals, pentru care Politia Targoviste ii intocmeste dosar penal. Mai e acuzat de procurarea in conditii neclare a unui autoturism Nissan Terrano si de acordarea fara licitatie a dreptului de reparare a unor cladiri publice din judet.

ILIE PLATICA VIDOVICI (senator PDSR Galati)

Se afirma ca este implicat in afacerea 'Adamef'. Este vorba de lupta pentru suprematie asupra retelei judetene PECO, care urma sa fie vanduta la licitatie.

OCTAVIAN MUNTEAN (senator PDSR de Hunedoara)

Este acuzat de transformarea biroului senatorial in ... Oficiu de nunti. Este implicat in adoptii dubioase (vezi cazul Titus Sergiu Bogdan).

TEIU PAUNESCU (senator PDSR)

Garantand cu calitatea sa de senator, a luat credit de un miliard de lei. Este implicat in trei societati comerciale; sotia sa, in patru.

CONSTANTIN BEBE IVANOVICI (deputat PDSR)

Este acuzat ca a ordonat arestari la Aeroportul Otopeni. Patroana unei firme a fost sechestrata de Politie pe Aeroportul Otopeni din ordinul lui Ivanovici, deputat, seful filialei SAI a PDSR. Recruteaza membrii PDSR, in schimbul certificatelor de revolutionar. Spaga de 100.000 lei pentru certificat se varsa in contul PDSR-SM.

Prim-vicepresedintele PDSR-SM, Dan Nicolae, a decedat in conditii misterioase. Familia lui Dan Nicolae ii considera vinovat si pe Bebe Ivanovici de moartea acestula. Sursa

Acuzatoarea României trăieşte din banii Guvernului

2012-09-18T16:16:00.002+03:00

Cine este Liliana Ciobanu? Ce activităţi desfăşoară doamna în Anglia şi în România?

Acuzatoarea României pe la The Economist trăieşte şi din banii Guvernului român

Publicat de exclusivNews.ro la 9 Jul 2012, ora 11:11

Liliana Ciobanu, fost reporter la Realitatea TV, se află în spatele articolului prin care România este denigrată în prestigiosul ziar The Economist.

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.

2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

35. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

România este denigrată în afara granițelor țării de către români. După ce corespondentul Radioului Public la Bruxelles, Carmen Valică, a dezinformat instituțiile europene, Liliana Ciobanu scrie în The Economist editoriale defăimătoare la adresa României după care le pubică în Evenimentul Zilei, atribunindu-le prestigiosului ziar internațional.

Liliana Ciobanu își postează alegaţiile pe un blog găzduit de publicaţia engleză! După care, textele ei sînt preluate de pe blog de Laura Ciobanu, care le publică în „Evenimentul Zilei”, atribuindu-le ziarului „The Economist”!

Pe 1 iulie 2012, „Evenimentul zilei” preia textul şi precizează într-un şapou: „Prestigioasa publicaţie “The Economist” comentează…”, iar în final adaugă: „scrie The Economist, în articolul intitulat “Ponta at War”, scrie cotidianul.ro.

Aproape toate textele postate pe blogurile publicaţiei „The Economist” și care fac referire la România, sunt semnate „L.C. / Bucharest”.

Liliana Ciobanu este proprietara firmei „Purple mind productions”, care trimite texte în mod gratuit la publicații internaționale în care își exprimă adulația pentru Băsescu și PDL, denigrând Guvernul României și USL.

În operaţiunea de intoxicare a presei străine cu veşti alarmiste despre ”lovitura de stat”, ”arestarea judecătorilor de la CCR” şi alte bazaconii de acest fel este implicată şi Liliana Ciobanu, a cărei firmă de producţie media furnizează materiale pentru diverşi clienţi şi postează articole pe unul din blogurile publicaţiei “The Economist”, materiale preluate rapid în special de presa obedientă Palatului Cotroceni.

Ieri, cotidianul.ro a dezvăluit modul în care, de la instalarea Guvernului USL condus de Victor Ponta, acest blog al publicaţiei “The Economist” a fost alimentat aproape zi de zi cu articole semnate L.C. şi furnizate celor de la “The Economist” prin firma sa, Purple Mind Productions. În mod deloc surprinzător, unul din articolele referitoare la Victor Ponta de pe blogul “The Economist” este ”Romanian Politics: My name is Paste. Copy Paste”, titlu citat cu mare satisfacţie de Traian Băsescu în discursul său de la Parlament, din ziua suspendării.

Cotidianul prezintă traseul profesional al Lilianei Ciobanu, precum şi istoricul firmei acestei doamne care livrează la comandă materiale pe care le postează pe unul din blogurile “The Economist”. Articolele de pe blogul respectiv sunt semnate L.C. Cine ar putea să scrie constant articole despre România cu semnătura L.C. şi de ce numai cu aceste iniţiale? Noroc cu site-ul personal (lilianaciobanu.com) care clarifică aceste aspecte, furnizând informaţia potrivit căreia Liliana Ciobanu contribuie la redactarea blogului „The Economist”, (”contributor at The Economist”), acolo unde ea scrie periodic despre subiecte referitoare la viaţa economică şi politică a României.

Jaf la Aeroport

2012-09-17T16:02:00.001+03:00

Raportul a indicat probleme în ceea ce priveşte starea pistelor de decolare/aterizare, cu toate că au fost cheltuite sume considerabile pe tot felul de studii de fezabilitate.

Jaf la Aeroportul Otopeni

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

4. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

12. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!

13. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

20. Serbet de ciocolata

23. Brexit-ul - Spaima Europei

24. Virusul Misterios

30. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.