The post Ce abilități de comunicare trebuie să aibă un farmacist appeared first on Farmacistul.com.

Profesia de farmacist presupune, în mare parte, interacțiune cu pacientul, interacțiune ce se realizează în special prin intermediul comunicării. Principalele abilități necesare pentru a comunica cu succes cu pacientul sunt: ascultarea activă, capacitatea de a pune întrebări, capacitatea de a răspunde și capacitatea de a explica.

Ascultarea activă

Ascultarea reprezintă mult mai mult decât auzirea unei persoane că vorbește cu tine. Ascultarea ar trebui să fie un proces activ care să asigure pe lângă primirea tuturor mesajelor și faptul că vorbitorul știe că ascultătorul a înțeles informația transmisă. Pentru farmaciști, acest lucru este deosebit de important atunci când comunică cu pacientul. Este esențial ca pacientul să știe că farmacistul îl ascultă și îi înțelege situația.

Sunt pacienți care se pot simți jenați sau intimidați de problema lor la vederea „halatului alb”, de aceea un farmacist cu bune abilități de ascultare poate face ca pacientul să se simtă mult mai confortabil și relaxat atunci când vorbește despre problema sa și mijloacele prin care aceasta poate fi rezolvată. Astfel, se pot obține mai multe informații utile de la pacient, deoarece acesta va împărtăși mult mai ușor informațiile referitoare la el însăși și la problema sa, ceea ce îi va permite farmacistului să-și îndeplinească mult mai eficient rolul.

Nu este neobișnuit ca un pacient să ofere mai multe detalii referitoare la problema sa unui farmacist, decât unui medic. Un număr foarte mare de pacienți percep farmaciștii ca fiind mai înțelegători și mai abordabili în comparație cu medicii.

Cele trei tehnici principale implicate în ascultarea activă sunt:

1. Menținerea contactului vizual – în acest mod vorbitorul înțelege că este urmărit cu atenție.
2. Recunoscând ceea ce spune vorbitorul – prin limbajul corpului, cum ar fi datul din cap și prin acord verbal.
3. Rezumarea sau parafrazarea a ceea ce tocmai a fost spus – de exemplu folosind o replică de genul „Deci, ceea ce spuneți este…”.

Capacitatea de a pune întrebări

Capacitatea de a pune întrebări, de a interoga, reprezintă o altă abilitate pe care farmacistul trebuie să și-o dezvolte pentru a putea comunica eficient cu pacientul. Această abilitate face ca farmacistul să obțină informațiile necesare pentru a identifica corect și rezolva problema pacientului. Farmacistul trebuie să conducă discuția în direcția pe care el o dorește, nu în direcția dorită de pacient.

Spre exemplu:

La farmacie se prezintă un pacient care dorește un medicament care să reducă tensiunea arterială, dar nu își aduce aminte care este denumirea sa. În acest caz, farmacistul începe să pună întrebări referitoare la posibilul medicament, iar una dintre cele mai comune întrebări face referire la ambalaj (culoare, formă etc.). Așadar, una dintre întrebări poate fi: „Cutia medicamentului este de culoare verde?”. Această întrebare poate fi una greșită, deoarece pacientul va fi tentat să răspundă cu „da”, doar pentru a lua medicamentul, chiar dacă el nu este convins că este cel corect.

O întrebare mult mai corectă ar suna ceva de genul: „Ce culoare are cutia medicamentului?”. În acest fel pacientul este obligat să participe activ la conversație și să încerce să-și aducă aminte ce culoare are într-adevăr cutia. De asemenea, în cazul în care într-adevăr nu știe, pacientului îi vine mult mai ușor să admită acest lucru.

După cum puteți observa, modul în care se adresează o întrebare poate face ca pacientul să ofere mai puține sau mai multe informații, informații pe baza cărora mai târziu se vor lua decizii. Cu siguranță că având mai multe informații la dispoziție, deciziile luate vor fi și ele mai corecte.

Să revenim la cazul nostru. Gândiți-vă ce ar fi însemnat eliberarea către pacient a medicamentului în cutie verde? Probabil ar fi însemnat un control al tensiunii arteriale deficitar, ceea ce ar fi cauzat probleme pacientului.

Există trei tipuri de întrebări:

1. Întrebări deschise. Eu, de pildă, folosesc foarte des întrebările deschise, deoarece nu lasă loc de greșeli și erori din partea pacientului. Exemple: „Vă rog să-mi descrieți ce simptome aveți?”, „Vă rog să-mi spuneți ce problemă de sănătate aveți?”, „Ce culoare are cutia medicamentului?” șamd. O întrebare deschisă poate fi urmată de o întrebare închisă, pe o anumită parte a răspunsului, pentru a obține informații mai precise.
2. Întrebări închise. La care se poate răspunde doar cu „da” sau „nu”. Așadar, după ce deschidem discuția cu o întrebare deschisă, se poate trece la întrebarea închisă pentru a afla mai multe detalii despre starea de sănătate a pacientului. Exemple de întrebări închise: „Capul vă doare?”, „Febră aveți?” etc.
3. Întrebări probatorii sau de verificare. Acestea pot fi adresate pentru a clarifica răspunsurile anterioare, sau pentru a elabora informațiile obținute prin întrebările deschise. Exemplu: „Vă rog să-mi spuneți ce medicamente luați?”– aceasta este o întrebare deschisă ce poate fi urmată de o întrebare probatorie: „Cum se numește medicamentul ce-l luați împotriva tensiunii arteriale?”. Astfel, în acest mod se pot obține noi informații și se pot clarifica informațiile obținute anterior.

Capacitatea de a răspunde

Aceasta nu se referă la modul efectiv de a-i răspunde pacientului, ci mai degrabă la modul de interacționare cu acesta, arătându-i respect, înțelegere și empatie. Acesta, la rândul său, va avea mai multă încredere și respect față de farmacist, ceea ce va duce la construirea unei relații farmacist-pacient eficiente.

De asemenea, este important să ai o atitudine încrezătoare atunci când discuți cu pacientul, astfel încât acesta să aibă încredere în ceea ce ce-i spui. Este puțin probabil ca un pacient să aibă încredere în tine dacă eziți și nu arăți siguranță în ceea ce-i spui.

Capacitatea de a explica

Când explicăm ceva unui pacient, de exemplu cum ar fi modul de administrarea a unui medicament, este esențial să se utilizeze un limbaj pe care pacientul îl va înțelege. Cuvintele tehnice nu ar trebui utilizate, deoarece mulți pacienți neavând pregătire de specialitate nu vor înțelege acești termeni și vor pleca din farmacie neștiind ce și cum trebuie să utilizeze medicamentul, fapt ce va avea repercursiuni asupra sănătății sale.

De asemenea, este necesar și important să verificăm dacă pacientul a înțeles ceea ce i-am transmis. O metodă bună și eficientă este aceea de a-i cere să explice modul de administrare a medicamentului sau ce trebuie să facă. Astfel, te poți asigura că pacientul a înțeles exact ce are de făcut și cum trebuie să-și administreze medicamentul.

The post Ce abilități de comunicare trebuie să aibă un farmacist appeared first on Farmacistul.com.

The post Primii pași pentru a deveni un leader appeared first on Farmacistul.com.

În momentul în care am fost numit șef de farmacie automat mi-am conturat în minte câteva idei, care în opinia mea erau esențiale unui leader, și anume:

1. Trebuie să am răspuns la orice întrebare care mi se adresează atât din partea colegilor, cât și din partea pacienților.
2. Puterea propriului exemplu. Mai exact faptul că trebuie să lucrez mai mult decât colegii mei pentru a fi un bun exemplu.
3. Trebuie să fiu bun, pentru ca personalul aflat în subordine să asculte și să facă ceea ce le spun.
4. Sunt singurul responsabil de eșecul sau succesul farmaciei.

Nu știu dacă mă credeți sau nu, dar toate aceste idei care au făcut parte din strategia mea de leadership au fost greșite și nu au adus rezultatele dorite. Ca urmare, am început să caut idei noi care să aducă rezultate.

Ce am făcut? Mi-am imaginat că sunt căpitanul unui avion (v-am spus, mi-ar fi plăcut să fiu pilot de avion). Știți, căpitanul unui avion are foarte multe responsabilități, iar comparația mi s-a părut cea mai potrivită. Chiar dacă principala responsabilitate este a căpitanului, nu el este cel care face toată treaba pentru ca nava să zboare și să ajungă în siguranță la destinație, ci deleagă sarcini copilotului, inginerului de zbor, însoțitorilor de zbor șamd. Cum ar fi ca el să piloteze, să urmărească parametrii tehnici, să servească pasagerii? Cum ar mai fi acel zbor? Cât de sigur ar mai fi zborul? Dacă ar face singur toate aceste sarcini cu siguranță nu ar mai putea fi concentrat la ceea ce are el de făcut, iar zborul nu ar mai fi la fel de plăcut și sigur.

Ca urmare, am ajuns la concluzia că e momentul să iau un răgaz, să fac un pas înapoi și să privesc situația per ansamblu pentru a putea rezolva problemele care țineau de mine. Primul pas pe care am început să-l fac a fost să deleg persoane pentru sarcinile care îmi distrăgeau atenția de la lucrurile importante. Apoi a urmat:

1. Nu am mai oferit răspunsuri la toate întrebările, ci i-am pus pe colegi să le caute și să le ofere. Acesta a fost primul pas pentru a-i conecta la treburile farmaciei și a-i responsabiliza.
2. Nu am mai făcut sarcinile colegilor, ci le-am delegat fiecăruia în parte. Acesta a fost al doilea pas pentru a-i mobiliza și responsabiliza.
3. I-am responsabilizat în mod direct. Astfel, răspundeau de acțiunile pe care le făceau sau trebuiau să le facă.
4. I-am înștiințat că sunt responsabili de tot ceea ce se întâmplă în farmacie. Ceva de genul „toți pentru unul, unul pentru toți”.

După nici câteva zile totul a reintrat în normal, semn că acțiunile mele au dat roade, ca urmare și rezultatele au început să se vadă.

Așadar, dacă ești la început, primii pași pe care trebuie să-i faci pentru a fi un leader în adevăratul sens al cuvântului sunt:

• învață să delegi sarcinile care te distrag de la lucrurile importante
• învață să responsabilizezi personalul din subordine
• învață să motivezi personalul, iar responsabilizarea face parte din motivare
• și cel mai important, învață să privești problema în ansamblu, doar așa vei putea lua cele mai corecte decizii.

The post Primii pași pentru a deveni un leader appeared first on Farmacistul.com.

The post Ce calități trebuie să aibă un farmacist appeared first on Farmacistul.com.

Până acum m-am ținut departe de astfel de articole, deoarece am considerat întotdeauna că nu am experiența necesară pentru a decide și analiza ce calități îți trebuie pentru a fi un bun farmacist. Odată cu trecerea timpului, am acumulat o oarecare experiență, astfel încât cred că e timpul potrivit pentru a începe o serie de astfel de articole.

Așadar, ce calități îți trebuie pentru a fi un bun farmacist? La această întrebarea cred că cel mai potrivit răspuns ar fi: numeroase calități. Cu unele dintre acestea te naști, iar altele le perfecționezi în timp, pe parcursul anilor de practică.

Dintre numeroasele calități pe care trebuie să le aibă un farmacist, eu am făcut un top 10 al acestora, un top în care am cuprins calitățile pe care le consider eu primordiale pentru un profesionist.

1. Abilități de comunicare

Din punctul meu de vedere abilitatea de a comunica este o calitate primordială pe care un farmacist trebuie să o aibă. Un farmacist trebuie să aibă abilități excelente de comunicare și trebuie să fie capabil să poată purta o discuție atât la nivel profesional cu un coleg sau cu un medic, precum și în termeni simplii cu pacienții.

2. Abilități interpersonale

În farmacie nu lucrezi singur, ba mai mult ai de a face cu pacienți, ca urmarea trebuie să fii capabil să relaționezi cu cei din jurul tău. De exemplu, un farmacist cu abilități interpersonale excelente poate crea cu ușurință legături cu medicii, cu furnizorii, cu alți colegi și, nu în cele din urmă cu pacienții, iar acest lucru cu siguranță se va vedea în rezultatele farmaciei.

3. Abilități de leadership (conducere, în română)

Un farmacist care are și care își dezvoltă aceste abilități de leadership cu siguranță va avea mai multe oportunități de a conduce o farmacie. Aceste calități presupune capacitatea excelentă de a supraveghea activitatea personalului dintr-o farmacie, de a rezolva posibilele probleme apărute, uneori chiar de a aplana posibilele conflicte apărute între angajați, totul pentru ca farmacia să-și desfășoare activitatea în parametrii optimi.

4. Abilități analitice

De foarte multe ori un farmacist este pus în situația de a lua decizii pe baza câtorva informații. Aceste informații pot veni din partea medicului sau, de cele mai multe ori, a pacientului. Un farmacist cu abilități analitice dezvoltate va fi capabil să ia deciziile cele mai corecte.

5. O memorie excelentă

Mulți spun că memoria este o calitate cu care te naști. Da, parțial este adevărat, dar memoria se și exersează. Doar exersând poți fi capabil să ții minte sute, poate chiar mii, de medicamente, indicații, reacții adverse, contraindicații sau interacțiuni medicamentoase.

6. Conștiinciozitate

Un farmacist trebuie să fie conștiincios, adică să acorde o deosebită atenție la detalii și să fie conștient de tot ceea ce face la locul de muncă. Trebuie înțeles faptul că de munca lor depinde sănătatea fiecărui pacient.

7. Abilități de consiliere

Farmacistul nu trebuie să-i vândă ceva pacientului pentru afecțiunea sa, ci trebuie să-l învețe ce să facă pentru a-și trata afecțiunea. Asta înseamnă consiliere. Consilierea nu se rezumă la a-i explica pacientului ce medicamente ai în farmacie și cum trebuie să-și le administreze – și acest aspect este deosebit de important – ci trebuie să-i oferi informații complete pe baza cărora acesta să poată lua cea mai bună decizie în ceea ce privește sănătatea lui. Nu farmacistul singur ia decizia dacă pacientul va urma un tratament, ci împreună cu pacientul.

8. Aptitudini științifice

Desigur, pentru a informa cât mai corect pacientul și a lua cele mai bune decizii în ceea ce privește sănătatea acestuia, un farmacist trebuie să aibă cunoștințe solide în mai multe domenii, cum ar fi: chimie, biochimie, biologie, microbiologie, farmacologie, farmacotoxicologie șamd. De asemenea, farmacistul trebuie să fie tot timpul deschis studiului și altor ramuri ale științei, cum ar fi de pildă fizica cuantică, virusologie, psihologie etc.. Doar în acest mod pot dobândi cunoștințe noi, pe care mai apoi le vor putea aplica în favoarea pacientului. Să rămâi îndoctrinat în câteva idei și concepte este o greșeală foarte mare, care în timp nu va duce la îmbunătățirea stării de sănătatea a pacienților, ci îi va transforma în bolnavi pe viață.

9. Interesul pentru educație continuă

Acest interes trebuie manifestat nu doar pentru a-ți menține dreptul de liberă practică, ci și pentru a fii la curent cu toate noutățile din domeniu. În acest sens sunt numeroase posibilități, cum ar fi: cursuri, reviste de specialitate, cărți, reviste online șamd.

10. Abilități de operare a computerului

Trăim în era în care totul se desfășoară pe computer sau ar trebui cel puțin să se desfășoare, ca urmare un farmacist trebuie să dețină abilități de a lucra cu acesta. Deși mi-a venit greu să cred, am mai întâlnit persoane care au dificultăți de a lucra cu calculatorul. Și nu sunt persoane mai în vârstă.

În această categorie aș mai include și abilități matematice și contabile. Din când în când calculatorul mai te lasă, ca urmare trebuie să știi cum se face un registru de casă. Câteva operații simple de adunare, înmulțire, scădere și împărțire sunt un must have. Din nou, am întâlnit persoane care nu știu calcula fără calculator.

Toate cele bune!

The post Ce calități trebuie să aibă un farmacist appeared first on Farmacistul.com.

The post Despre vaccinarea obligatorie cu iz de afacere appeared first on Farmacistul.com.

Să comentăm puțin. O parte dintre românii mai deschiși la minte au început să se informeze cu privire la necesitatea și siguranța vaccinării și au decis că e mai bine să nu le facă. Astfel, procentul vaccinaților a început să scadă. Cum Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă menținerea unui procent de minim 95% în ceea ce privește persoanele vaccinate – noi aflându-ne sub acest prag – s-a decis că e momentul să se intervină. Și cum se poate interveni? Evident, prin lege.

Cu cine se va sfătui Ministerul Sănătății în formularea legii imunizării? Evident, cu specialiștii OMS. În comunicatul de presă, „Ministerul Sănătății precizează încă o dată că proiectul de lege va fi conceput pe informarea părinților și conștientizarea necesității vaccinării și că nu se vor impune sancțiuni cu închisoarea pentru părinții care refuză vaccinarea copiilor”. (sursa)

Comentariu: Probabil, în prima fază vor fi campanii agresive prin toate mediile prin care se va încerca inocularea fricii în populație și astfel părinții să accepte să-și vaccineze copiii. Manipularea prin frică este una dintre cele mai eficiente unelte prin care să se poate schimba percepția sau comportamentul populației.

Al doilea aspect. „Nu se vor impune sancțiuni cu închisoarea pentru părinții care refuză vaccinarea.” Dar alte sancțiuni? Amenzi? Vor fi sau nu? Eu tind să cred că, da, este posibil să fie introduse.

Va fi vaccinarea obligatorie în România?

Spuneam acum ceva timp că există șanse ca vaccinarea să fie obligatorie în România. Și cred că acest lucru este posibil din două motive. Unu, vaccinarea a devenit un business uriaș. Oricât am da-o și oricât am încerca să o dregem trebuie să recunoaștem că la mijloc sunt foarte foarte mulți bani, iar interesele sunt enorme. Doi, lingăi și înfometați sunt mulți. Ca urmarea, niște firmituri aruncate și propaganda este ca și asigurată. De media mainstream nici nu mai discut, deoarece este evident că acesta este aservită. Presă liberă nu există.

Uitați-vă și voi ce campanie agresivă se duce în online împotriva Oliviei Steer pentru că a avut curajul să-și spună părerea în mod public. Desigur, nu a spus-o în modul cel mai corect posibil, dar e de apreciat că a avut curaj să o facă. Și în fond a spus adevărul.

Ce nu-mi place este că, cei care susțin vaccinarea în loc să folosească argumente solide pro-vaccinare, adresează termeni jignitori la adresa celor care sunt împotriva vaccinării. Eu sunt de părere că dacă tot susții vaccinarea este important să vii cu argumente și nu cu jigniri. Jignind nu faci nimic altceva decât să-ți arăți invidia și prostia.

Vaccinarea obligatorie cu iz de afacere

De ce vaccinare obligatorie? Autoritățile încearcă să ne explice că vaccinându-ne toți boli precum poliomielită, difterie, tetanos, rujeolă, rubeolă, oreion, sau hepatită B vor fi reduse sau se vor menține eradicate. Nimic mai fals! Am scris în articolul „Adevărul despre rujeolă și cenzurarea presei” cum stă treaba în realitate și că eradicarea rujeolei nu are nimic de a face cu vaccinarea. E valabil și pentru celelalte boli.

Și totuși, de ce vaccinare obligatorie? Dacă sunt așa de eficiente și de bune, de ce sunt obligatorii? Un lucru bun nu are nevoie de propagandă. Automat când ceva devine obligatoriu, mai ales când este vorba de un act medical, are iz de afacere.

Mai țineți minte de epidemia cu virus gripal mutant? Ce a fost acolo nu a fost nimic altceva decât o manipulare pentru a epuiza stocul de vaccin antigripal rămas.

Dar de copiii din Curtea de Argeș sau județul Bacău ce mai știți? Ce măsuri s-au mai luat? Eu nu am mai auzit nimic.

Știați de pildă că în SUA și Comunitatea Europeană, deci și în România, personalul medical are imunitatea în fața legii împotriva oricărei plângeri în instanță care ar putea rezulta în urma vaccinării? De ce eu ca părinte trebuie să dau declarație pe propria răspundere că nu doresc vaccinarea pentru copilul meu și că sunt răspunzător pentru bolile pe care le va face, iar medicul sau autoritățile nu răspund pentru eventualele boli apărute în urma vaccinării.

Citeam acum ceva timp (nu mai găsesc link-ul) o declarație a unui medic care suna în felul următor: „Da, pot să apară nenorociri în urma vaccinării, dar riscul e infim: 1 copil la 1 milion.” Bine bine domnul doctor, dar când copilul ăla 1 din 1 milion e al meu, ce facem? Răspunzi dumneata de el? Păi nu răspunzi.

Am vrut să o întreb pe doamna doctor care s-a dat de ceasul morții să-mi vaccineze fetița – ne-a și amenințat – dacă este de acord să răspundă ea de eventualele boli pe care le va face fetița, dar m-am abținut cu greu. Cu siguranță, răspunsul era unul negativ. Așadar, mai bine pentru toată lumea că nu am întrebat-o.

Discriminarea și teama nefondată

Cei care susțin vaccinarea au o teamă privind îmbolnăvirea copiilor lor vaccinați de la cei nevaccinați. Păi de ce vă temeți dragi părinți? Copiii voștri sunt imunizați. Dar stați, autoritățile s-au gândit și la acest aspect, ca urmare le-au băgat în cap ideea că virusul e viclean și deștept și devine mutant, ca urmare imunizarea nu mai are nici-un efect. Așadar, copiii nevaccinați sunt un real pericol. Pentru mine e trist când îi văd pe acești părinți cum repetă fraza asta pe unde apucă.

Pe baza acestei temeri, repet nefondate, s-a ajuns chiar la discriminare. Astfel, copiii nevaccinați nu mai sunt primiți în grădinițe, școli, nu mai iau indemnizații, în unele locuri ajungându-se chiar la a nu mai beneficia de asigurări medicale. De astfel de cazuri am auzit că se întâmplă și în România.

Concluzie

Cred că cel mai bine e să așteptăm legea, după care vom vedea ce e de făcut. Dacă vaccinarea va fi sau nu va fi obligatorie în România asta nu am de unde să știu. Ceea ce pot afirma este faptul că aproape sigur vor fi modificări în ceea ce privește legea imunizării.

După părerea mea, vor avea loc campanii agresive pe toate canalele media. Cu siguranță și în cabinetele medicale vor avea loc prelegeri propagandiste pro-vaccin ținute evident de către medici. Cine știe, poate și în farmacii.

Probabil vor exista și sancțiuni, deși nu cred că se riscă nimeni să introducă sancțiuni pentru ceva ce încă nu este dovedit și cu atât mai mult când țări precum Franța, unde vaccinarea este impusă prin lege, dorește să renunțe la vaccinarea obligatorie.

De pildă, Germania și Austria au renunțat demult la a mai vaccina contra TBC-ului. Priviți tabelul de mai jos și vă rog să observați incidența cazurilor de TBC în cele două țări comparativ cu celelalte țări. Veți avea surprinderea să vedeți că incidența este aproape la fel cu țările care încă mai vaccinează.

Tuberculosis: Place of vaccination in control of the disease (link)

Așadar, e dovedit faptul că vaccinul anti-TBC nu are nici un efect. Am scris despre asta în articolul „Imunitatea la TBC: glumă sau fraudă?”.

Astfel, în aceste condiții îmi vine greu să cred că persoanele care vor decide dacă vaccinarea obligatorie va fi reglementată prin lege vor risca și vor da aviz pozitiv. Eu cred că autoritățile vor analiza obiectiv atât părerile pro-vaccinare, cât și dovezile care arată că vaccinarea este inutilă și periculoasă. Dar vom vedea.

În altă ordine de idei, pe internet circulă o petiție împotriva vaccinării. Deși nu sunt un fan al acestor forme de protest, vă invit să aruncați o privire peste ea, iar dacă veți simți că trebuie să o semnați sunteți liberi să o faceți.

Vă doresc multă înțelepciune și sănătate!

The post Despre vaccinarea obligatorie cu iz de afacere appeared first on Farmacistul.com.

The post Cum ne protejăm împotriva căpușelor appeared first on Farmacistul.com.

Odată cu sosirea primăverii, mulți dintre noi vom începe să ne bucurăm de ieșirile în aer liber, cum ar fi: drumeții, camping, plimbări în natură sau grădinărit, ca urmare trebuie să cunoaștem câteva modalități prin care ne putem proteja împotriva căpușelor.

Unde trăiesc căpușele

Primul pas pe care trebuie să-l facem pentru a ne proteja împotriva căpușelor este să cunoaștem locul unde trăiesc acestea. Căpușele trăiesc în medii cu umezeală ridicată, cum ar fi: zonele împădurite, tufișuri, sau iarbă. Acestea pot trăi și în iarba de pe lângă casă, mai ales dacă nu este întreținută corespunzător.

Animalele de casă (câini, pisici) pot fi purtătoare de căpușe, ca urmare întreținerea și verificarea frecventă a acestora este obligatorie. Preventiv, se pot utiliza zgărzi care au rolul de a le proteja de căpușe.

Dacă ești un fan al drumețiilor trebuie să ai în vedere următoarele:

• mergeți doar pe traseele predefinite (poteci)
• purtați pantaloni lungi, ciorapi și încălțăminte corespunzătoare
• evitați zonele cu vegetație abundentă

Ce boli transmit căpușele

Căpușele sunt purtătoare a numeroase boli, ca urmare mușcătura acesteia ne poate infecta și pe noi. Cele mai cunoscute boli transmise de căpușe sunt:

• anaplasmoza
• babesioza
• ehrichioza
• boala Lyme
• febra pătată Rocky Mountain
• erupții cutanate
• febră recurentă
• tularemia

Măsuri de prevenție împotriva căpușelor

Înainte de a ieși afară, în una din zonele unde riscul prezenței căpușelor este ridicat, trebuie să ne luăm câteva măsuri de precauție.

1. Să utilizăm produse ce conțin permetrin, o substanță ce ucide căpușele. Produsele se pot aplica pe încălțăminte, îmbrăcăminte, unelte de camping, sau orice alte obiecte. Substanța rămâne impregnată timp îndelungat, chiar și după spălări repetate.
2. O variantă mai la îndemână, dar care durează doar câteva ore (4-6 ore), sunt produsele pe bază de DEET (N,N – dietil-m-toluamidă), cunoscute sub denumirea de repelante. Este important să utilizați aceste produse conform recomandărilor înscrise pe ambalaj sau pe prospect. Aceste produse pot fi aplicate copiilor cu mențiunea de a se evita mâinile, ochii și gura.

De asemenea, este important să luăm măsuri de precauție împotriva căpușelor și după ce venim în casă. Astfel:

1. Verificați hainele. Căpușele pot fi transportate în casă prin intermediul acestora. Orice căpușă găsită trebuie imediat îndepărtată. Spălarea sau fierberea la temperatură ridicată este o metodă eficientă de îndepărtarea a căpușelor, deoarece acestea sunt și ucise.
2. Faceți un duș imediat ce reveniți de afară. Dușul făcut în primele 2 ore s-a demonstrat că reduce riscul apariției bolii Lyme. De asemenea, dușul este o modalitate eficientă de îndepărtare a căpușelor încă neatașate de corp și reprezintă o bună oportunitate de verificare împotriva căpușelor deja atașate.
3. Faceți o verificare atentă a corpului imediat ce reveniți de afară. Controlul trebuie efectuat în zonele cu riscul cel mai mare de atașare a unei căpușe. În acest scop puteți utiliza o oglindă. Zonele preferate de căpușe și pe care trebuie să le verificați sunt: sub brațe, după urechi, în interiorul buricului, articulația genunchiului (în spate), în păr și în jurul părului, între picioare și în jurul taliei.

Ce trebuie să faci dacă găsești o căpușă atașată

Nu intra în panică! Intrând în panică riști să te grăbești și astfel să o scoți incorect. Cu ajutorul unei pensete poți îndepărta corect căpușa. Pentru mai multe detalii despre cum se îndepărtează corect o căpușă poți citi în articolul „Cum se scoate corect o căpușă + Video”.

În următoarele săptămâni este important să urmărești dacă posibilele semne de boală sunt prezente, în special erupții cutanate și febră. Dacă simptomele se agravează consultați medicul.

Simplul fapt că ai fost mușcat de o căpușă nu înseamnă automat că te-ai și infectat. Riscul de infecție depinde de mai mulți factori, cum ar fi: zona unde locuiești, specia de căpușă care te-a mușcat și timpul de atașare al căpușei.

Sfaturi pentru a controla căpușele din propria curte

Respectând câteva reguli simple poți reduce semnificativ riscul de apariție a căpușelor în propria curte.

1. Îngrijirea vegetației din jurul casei.  Acest lucru presupune tunderea regulată a ierbii, a arbuștilor, curățarea plantelor și frunzelor moarte din împrejurimi.
2. Izolați curtea de exterior. În acest sens se pot crea „bariere terestre” de câțiva centimetri, utilizând pietriș, cărămizi sau plante speciale, în special plante care nu necesită multă apă.
3. Izolați locurile de joacă a copiilor sau locurile unde petreceți mult timp. De preferat ca zonele de joacă a copiilor să fie amplasate în locuri însorite, lipsite de umezeală, deoarece căpușele preferă zonele umede.
4. Utilizați acaricide. Sunt situații când utilizarea acestora se impune. Puteți aplica voi soluția sau puteți angaja o firmă specializată în acest sens. O singură aplicație primăvara poate reduce numărul căpușelor cu 68-100%.
5. Îngrijirea animalelor de companie. Animalele de companie pot fi purtătoare de căpușe, ca urmare întreținerea și verificarea frecventă a acestora este obligatorie. Pentru asta se pot folosi spray-uri, soluții sau zgărzi care au rolul de a preveni infestarea și a elimina căpușele.

Vă doresc o primăvară minunată!

The post Cum ne protejăm împotriva căpușelor appeared first on Farmacistul.com.

The post Inflamația: Ce este și de ce ar trebui să ne pese de ea? appeared first on Farmacistul.com.

Ce este inflamația?

Cei care citiți frecvent acest blog presupun că știți ce este inflamația. Toate lumea a auzit de inflamație, dar nu știu câți cunosc pericolele reale ale acesteia. Înainte să încep să dezvolt subiectul aș vrea să reamintesc în câteva cuvinte ce este inflamația.

Inflamația este un răspuns imun la o infecție, o iritație sau o leziune. Celule ale sistemului imunitar se concentrează la locul afectat prin intermediul fluxului sanguin. Vasele de sânge învecinate devin permeabile, iar zona afectată devine caldă și roșie, ca urmare a intensificării fluxului sanguin. Inflamația este o parte a sistemului natural de apărare al organismului împotriva bolilor și leziunilor.

Semne și simptome

Semnele de inflamație includ roșeață, umflare, căldură, iar dacă vorbim despre articulații atunci se pot adăuga rigiditate și dureri articulare. Oboseala, febra, durerile de cap și pierderea poftei de mâncare pot fi simptome ale inflamației. Imobilitatea și pierderea funcției articulațiilor pot fi rezultatele inflamației cronice.

Markeri specifici inflamației pot fi detectați în urma analizelor de sânge. Proteina C-reactivă este unul din markerii cei mai importanți. Acești indicatori ai inflamației ajută la prezicerea riscului de a dezvolta anumite tipuri de boli.

Acum că am definit inflamația, voi continua prin a vă spune că: inflamația este cauza principală în aproape toate cazurile de creștere în greutate (obezitate) și de boli cronice, ca urmare este evident că avem un motiv bine întemeiat de a scăpa de ea, de a o trata. Apropo, v-ați întrebat vreodată care este motivul pentru care ați început să luați în greutate? Cel mai probabil ați dat vina pe stilul de viață dezordonat: stres zilnic, mese neregulate, mâncare de proastă calitate („junk food”) șamd. Da, aveți dreptate! Toate aceste duc la procesul inflamator, care mai apoi cauzează diverse boli cronice. Sună interesant, nu-i așa?!

Acum că v-am făcut curioși, haideți să pătrundem în profunzimea problemei. Trebuie să știți faptul că există două tipuri de inflamație, una „bună” și una „mai puțin bună”.

Inflamația „bună” sau acută

Primul tip de inflamație, probabil prima care vă vine în minte atunci când auziți de cuvântul „inflamație”, este cea acută. O lovitură, o arsură, o înțepătură sunt factori ce pot declanșa un proces inflamator, deci o inflamație. Răspunsul inflamator natural al organismului se manifestă prin cele trei simptome: roșeață, căldură, umflare și uneori pierderea funcției. De exemplu, pierderea funcției (mobilității) articulației cotului survenită în urma unei căzături/lovituri.

Inflamația acută este necesară și reprezintă mecanismul organismului prin care se protejează și se vindecă. Așadar, inflamația acută este un lucru „bun”.

Inflamația „mai puțin bună” sau cronică

Al doilea tip de inflamație, cea cronică, este diferită de prima și reprezintă un adevărat pericol pentru sănătatea noastră, deoarece simptomele acesteia nu sunt evidente, nu se văd. Inflamația cronică se manifestă diferit de la persoană la persoană. De exemplu, la o persoană inflamația poate provoca boli de inimă, la alta acnee, iar la alta obezitate.

Inflamația cronică poate conduce la numeroase afecțiuni, de la dureri articulare, astm, boli ale colonului (colon iritabil), diabet, erupții cutanate (acnee), migrene, obezitate, până la boli cardiovasculare, și lista poate continua.

Inflamația cronică are un grad scăzut de manifestare. Simptomele nu sunt resimțite de către noi. Cu alte cuvinte spus „inflamația este focul din interiorul organismului”. Practic, permanent organismul duce o luptă contra acestui proces, ceea ce are repercursiuni asupra stării noastre zilnice. Totuși noi resimțim cumva această „bătălie”. Lipsa de energie, probleme legate de greutate (slăbire îngrășare în timp scurt), probleme digestive (constipație sau diaree), migrene, acnee șamd.

Toate aceste probleme nu pot fi rezolvate până nu va fi rezolvat procesul inflamator din interiorul organismului.

Cauzele inflamației cronice

Pentru a înțelege cum putem vindeca inflamația cronică, este important să cunoaștem cauza sau cauzele care au dus la aceasta.

Astfel, inflamația cronică poate fi cauzată de:

• stres
• fumat
• suprasolicitare/surmenaj fizic sau psihic
• variații ale glicemiei, ceea ce se traduce printr-un control neadecvat al glicemiei
• consumul de zahăr, în special zahăr rafinat
• uleiuri vegetale rafinate (ulei de floarea soarelui etc.)
• îndulcitori artificiali
• carbohidrați rafinați (pâine, paste, cereale, biscuiți, prăjituri, brioșe, covrigi șamd)
• consum excesiv de alcool
• reacții alergice alimentare
• antibioticele din carnea pe care o consumăm
• lipsa de somn

După cum puteți observa, toți factorii care conduc la apariția inflamației cronice fac parte din viața noastră cotidiană, ca urmare ar trebui să fie ușor de eliminat. Ușor de spus, dar greu de realizat, zic eu!

Acestea fiind spuse, cine ar fi crezut că sandwich-ul cu pâine din cereale integrale ar putea provoca inflamație? Sau că uleiurile vegetale și margarinele cu omega-3 în realitate nu te protejează de nimic, ba mai mult pot produce inflamație? Îndulcitorii artificiali sunt o alternativă pentru zahăr. Cel puțin asta e replica dată bolnavilor de diabet. Aceștia sunt încurajați să înlocuiască zahărul cu acești îndulcitori sintetici, dar nimeni nu le spune că acești îndulcitori sintetici sunt mai dăunători pentru sănătate decât zahărul. Da, și aceștia produc inflamație. Și exemplele pot continua.

Consumul de alimente pe care corpul nostru nu le poate procesa (cele enumerate mai sus) plus obiceiurile proaste dobândite de-a lungul vieții, cum ar fi fumatul, consumul excesiv de alcool, somn insuficient etc., stresează această „mașinărie complexă” numită organism. Practic, în realitate organismul este într-o permanență stare de stres, de alertă, deoarece încearcă să combată inflamația.

Alergiile alimentare, care pot fi diferite de la persoană la persoană, de asemenea, pot provoca inflamație. Dacă știți că sunteți sensibil la un aliment, încercați să-l evitați. Exercițiile fizice intense pot fi dăunătoare, mai ales dacă sunt efectuate regulat, deoarece stresează organismul și nu-i lasă timpul necesar refacerii.

Nu uitați, mai presus de orice este important să ne ascultăm organismul!

Cum influențează inflamația slăbitul?

Așa cum am spus, inflamația poate crea grave probleme de sănătate, iar una dintre ele este creșterea în greutate (obezitatea). Da, creșterea în greutate – obezitatea – reprezintă o problemă serioasă de sănătate. Dacă în organismul vostru există procese inflamatorii și doriți să slăbiți, va fi aproape imposibil până ce nu vindecați focarele de inflamație.

Organismul nostru este conceput pentru a supraviețui, ca urmare va acționa prioritar pentru a vindeca procesele inflamatorii, prioritare, nicidecum nu va arde grăsimi, care este un proces secundar. Organismul are propria listă de priorități după care acționează, iar această listă poate să nu coincidă întotdeauna cu lista ta de priorități.

Așadar, dacă aveți procese inflamatorii în organism datorate lipsei somnului, problemelor hormonale, stresului, alimentație nesănătoase, acesta este mai interesat de vindecarea acestora decât de consumarea grăsimii stocate.

Repet, învățați să vă asculți organismul, dați-i timpul necesar să se refacă, hrăniți-l cu hrană adevărată și suplimente nutritive și se va vindeca, iar după ce se va vindeca va începe să ardă și grăsimile depuse.

Multă sănătate!

The post Inflamația: Ce este și de ce ar trebui să ne pese de ea? appeared first on Farmacistul.com.

The post 7 lucruri despre sănătatea inimii appeared first on Farmacistul.com.

Continuarea ar suna ceva de genul: „7 lucruri despre sănătatea inimii pe care nu le vei afla niciodată de la medic”. Și nu pentru că medicii nu vor, ci pur și simplu nu mai au când să-ți spună aceste lucruri, deoarece numărul pacienților bolnavi de inimă este de la an la an mai mare, ca urmare timpul lor este dedicat acestora, problemei în sine și mai puțin prevenției.

Din păcate, bolile de inimă sunt prima cauză de deces la nivel mondial, ca urmare și în România aceasta ocupă prima poziție.

Foarte puțini știu faptul că bolile de inimă pot fi prevenite în mare parte prin abordarea unui stil de viață sănătos și echilibrat și mai puțin prin administrarea de medicamente. Chiar și suplimentele alimentare, cum sunt coenzima Q10, uleiul de pește, probioticele sau L-glutamina, pot juca un rol important în prevenția bolilor cardiovasculare.

Abordarea greșită a dietei

Din păcate, și la această oră dieta pentru bolile cardiovasculare se bazează pe excluderea grăsimilor saturate, cum ar fi untul și gălbenușul de ou. De ani de zile, medicii insistă pe o dietă săracă în grăsimi, dar această dietă săracă în colesterol a atras după sine – coincidență sau nu! – creșterea incidenței diabetului zaharat de tip II, a obezității, a cancerului și, evident, a bolilor cardiovasculare, în special a infarctului miocardic.

Studiile științifice recente au demonstrat faptul că această direcție în ceea ce privește dieta este una greșită și că grăsimile saturate, mai cu seamă colesterolul alimentar, nu favorizează bolile de inimă. Dr. Rahul Bahl a scris un editorial publicat în BMJ (The British Medical Journal) ce face referire la dieta echilibrată în bolile de inimă. De asemenea, un grup de cercetători de la American Heart Association și de la American College of Cardiology au ajuns la concluzia că nu există suficiente dovezi care să susțină limitarea colesterolului din dieta bolnavilor de inimă. Un articol pe această temă puteți citit în ziarul The Washington Post.

Se cunoaște deja faptul că sănătatea aparatului cardiovascular ține de reducerea inflamației interne. Corpul nostru produce mai mult colesterol ca reacție la o inflamație existentă. Inflamarea pereților arteriali este de fapt pericolul real în ceea privește depunerea de colesterol, care mai apoi va putea cauza infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Cauzele care pot produce inflamare

Din nou vorbim de radicalii liberi, care dacă nu sunt destui antioxidanți în organism nivelul acestora crește. LDL-colesterolul (low density lipoprotein) se oxidează în organism atunci când consumăm uleiuri și grăsimi hidrogenate, uleiuri vegetale rafinate sau râncede, organisme modificate genetic, alimente procesate, zahăr rafinat, cereale, glucide prelucrate, alcool și fumăm. Colesterol denaturat se găsește în extractele de ouă, în laptele praf (adăugat și la produsele lactate cu grăsimi reduse), în cărnuri și grăsimi care au fost procesate la temperaturi înalte. Valori ridicate de colesterol LDL pot fi datorate și de intoxicarea cu metale grele, chimicale, stres, hipotiroidism și disfuncții renale.

Așadar, să vedem care sunt cele 7 idei pe care trebuie să le cunoașteți pentru a avea o inimă sănătoasă.

1. Colesterolul total nu înseamnă nimic. Serios vorbesc! Aruncați pe fereastră cu margarina cu omega-3, pâinea integrală și albușurile de ou! De fapt, păstrați albușurile, dar introduceți și gălbenușurile. Acesta nu este sfatul meu, ci a dieteticienilor care se ocupă de bolile cardiovasculare. Știați că aproximativ jumătate din persoanele care suferă atacuri de cord au nivelul colesterolului total normal? Așadar, care e toată treaba asta cu scăderea colesterolului? Ce este de fapt colesterolul? Haideți să vedem!

2. Colesterolul este „eroul”, nu personajul negativ. Colesterolul se prezintă sub forma unei particule „ceroase”, practic este o grăsime, care se regăsește în fiecare celulă a organismului. Am spus mai sus că nivelul crescut de colesterol se poate datora unui proces inflamator interior. Așadar, atunci când colesterolul crește înseamnă că organismul încearcă să repare leziunea care a produs inflamația. Practic, unul din rolurile colesterolului este acela de a repara leziunile, în general leziunile vaselor și arterelor. De aici putem concluziona că principalul factor al bolilor de inimă este inflamația și nu colesterolul, ca urmare reducerea acestuia nu scade și riscul apariției afecțiunilor cardiovasculare.

3. Fără colesterol, organismul moare. Colesterolul nu este numai „eroul”, ci fără acesta nu putem supraviețui. Este atât de important, încât dacă organismul nu și-l procură din alimente, va începe să-l producă prin alte mecanisme. Așa se poate explica de ce la unele persoane care sunt sub tratament cu statine (medicamente care scad colesterolul, teoretic) valorile colesterolului se mențin mari. Medicii și farmaciștii spun că tratamentul e ineficient, dar în realitate organismul continuă să-și producă colesterol prin alte mecanisme decât cele pe care statinele le blochează.

Colesterolul îndeplinește o mulțime de roluri, dintre care le amintesc pe cele mai importante (de fapt, toate sunt importante:

• colesterolul mărește integritatea membranei celulare, dându-i stabilitate și duritate
• fiecare hormon steroid este produs din colesterol
• sintetizarea vitaminei D depinde direct de colesterolul din piele
• colesterolul este un antioxidant care acționează împotriva radicalilor liberi
• sărurile biliare sunt produse din colesterol, ca urmare joacă un rol important în procesul de digestie

4. Colesterol „bun” și colesterol „rău”? Nu există așa ceva!

Există doar colesterol! Din păcate, privirea de ansamblu asupra LDL-colesterolului și HDL-colesterolului este una simplificată și greșită. LDL (low density lipoprotein) este un transportator al colesterolului, distribuindu-l către diferite organe (părți) ale corpului, acolo unde este nevoie de el. HDL (high density lipoprotein) transportă colesterolul de la țesuturi și organe (din diferite părți ale corpului) înapoi către ficat. Nivelul scăzut al HDL reflectă o viață sedentară.

În general, medicii insistă pe creșterea HDL și-l consideră ca fiind un lucru bun, dar nu spun că valori prea mari ale acestuia pot fi asociate cu bolile autoimune. De asemenea, consumul excesiv de alcool sau droguri, hipotiroidismul și excesul de estrogeni (anticoncepționale) pot da valori ridicate ale HDL.

LDL este format din două tipuri de particule cu dimensiuni diferite: unul mare și „pufos”, de tip A, care are rolul de a vindeca micoleziunile și unul mic și dens, de tip B, care este cel dăunător. Așadar, este important să cunoaștem profilul complet al LDL, adică câte particule tip A și câte tip B sunt. Abia după ce se cunoaște acest profil se poate estima riscul cardiovascular.

Cum putem afla profilul LDL? Prin efectuarea testului NMR-Lipoprofile (Nuclear Magnetic Resonance pentru profilul lipidic). La noi în țară acest test nu se efectuează, ci doar în Statele Unite ale Americii și probabil în țările dezvoltate din Europa.

În acest moment, singurul test care se efectuează este valoarea totală a LDL. Dacă valoarea LDL este crescută, atunci medicul va sugera administrarea de statine și eliminarea grăsimilor din dietă. Ceea ce este greșit!

5. Statinele sunt un fel de „înșelătorie”. La ora actuală, chiar și în România, statinele se prescriu precum bomboanele pentru a scădea rapid colesterolul. În prezent, singurul grup care s-a demonstrat că beneficiază de pe urma statinelor sunt persoanele de vârstă mijlocie cu boli de inimă. Statinele nu sunt eficiente la persoanele sănătoase cu valori ridicate ale colesterolului!

Pe lângă faptul că nu sunt foarte eficiente, cum se lasă impresia să se înțeleagă, statinele au foarte multe reacții adverse, dintre care le voi aminti pe cele mai frecvente și cele mai grave.

• statinele afectează țesutul muscular, provocând dureri permanente și slăbiciune. Un studiu din 2010 publicat în revista Current Atherosclerosis Reports afirmă că 15% din pacienții aflați sub tratament cu statine acuză probleme musculare. Mai mult, țesutul muscular afectat produce o proteină numită mioglobină (sindromul se numește rabdomioliză), care se descompune într-o substanță chimică ce perturbă activitatea rinichilor producând insuficiență renală, care în unele situații poate fi fatală. Alte complicații includ coagulări ale sângelui și stop cardiac.
• statinele afectează ficatul. Astfel, are loc creșterea enzimelor hepatice (transaminazelor), apar durerile abdominale, urină de culoare închisă, îngălbenirea pielii și a sclerei (albul ochilor), toate acestea fiind semne clare ale afectării hepatice (are loc distrugerea celulelor ficatului).
• statinele perturbă sistemul nervos. Neuropatia periferică este unul dintre simptome (furnicături și tresăriri necontrolate ale mâinilor și picioarelor, care se pot transforma în senzații dureroase de arsură și chiar paralizia membrelor).
• probleme mentale. Statinele pot provoca confuzie și pierderi de memorie (simptome similare bolii Alzheimer), schimbări bruște de dispoziție, depresii, ostilitate, agresivitate.
• diabetul este o altă complicație. Un studiu al Școlii de Medicină de la Harvard a publicat un studiu (meta-analiză) care a demonstrat că folosirea pe termen lung a statinelor crește posibilitatea dezvoltării diabetului de tip II. Documentul îl găsiți atașat aici. Un studiu din 2011 publicat în Journal of American Medical Association a stabilit că administrarea statinelor crește semnificativ riscul de apariția a diabetului.
• multe alte boli pot fi asociate cu statinele: cancer, scleroză laterală amiotrofică, boala Lou Gehring (afectarea măduvei spinării și a bulbului rahidian cu paralizie musculare progresivă). Chiar și FDA a anunțat că sunt necesare avertizări privind efectele secundare ale medicației cu statine și anume indicarea pe prospect că pot crește glicemia și pot provoca pierderi de memorie.
• pacienții care iau statine devin deficienți în coenzima Q10, mai ales cei la care nivelul acesteia este deja scăzut, cum ar fi oamenii în vârstă și cei care au suferit un infarct. De îndată ce încep administrarea de statine, pacienții manifestă o deficiență progresivă în ceea ce privește coenzima Q10 într-un interval de 6-12 luni.

De fapt, în realitate statinele au un efect mai mult antiinflamator, ca urmare în acest mod participă la scăderea colesterolului, însă noi putem reduce nivelul de inflamație prin dietă, cu alimente sănătoase, cu suplimente și cu un stil de viață sănătos și echilibrat, toate acestea neavând efecte secundare.

6. Grăsimile saturate sunt bune pentru inima ta. În ciuda a ceea ce s-a spus timp de cinci decenii, grăsimile saturate nu cresc riscul apariției bolilor de inimă. Această afirmație este susținută de un articol ce cuprinde zeci de studii și o meta-analiză a 72 de studii care au implicat 600.000 de participanți din 18 țări și o meta-analiză efectuată de American College of Physicians.

Grăsimile sănătoase, cum ar fi untul și gălbenușul de ou, uleiul de cocos, uleiul de măsline, nuci, semințe și avocado ajută la reducerea inflamației protejând astfel inima. În realitate, inima are nevoie de aceste grăsimi.

7. Pâinea și pastele sunt susceptibile că ar favoriza apariția bolilor de inimă. Dar și bolul cu cereale pe care mulți îl recomandă să-l mănânci dimineața cu lapte sau iaurt. Ah, și sucurile naturale pot favoriza apariția bolilor de inimă, dacă se abuzează de ele. Da, e greu de crezut că paharul cu fresh de portocale la un moment dat poate fi considerat vinovat de apariția bolilor de inimă. Adevărul este că boala de inimă este o boală a zahărului, la fel ca diabetul.

Toți carbohidrații, cât și zahărul favorizează apariția unor substanțe dense (”glass-like”) care produc microleziuni la nivelul vaselor și arterelor, favorizând apariția inflamației și depunerea colesterolului în aceste microleziuni. Astfel, este favorizată apariția aterosclerozei și implicit a infarctului miocardic și a accidentului vascular cerebral.

Înlocuind carbohidrații din dieta zilnică cu fructe și legume nutritive evităm apariția proceselor inflamatorii și automat apariția bolilor de inimă. Un lucru trebuie să rețineți: carbohidrații nu sunt „răi”, ci doar carbohidrații din alimentele procesate (pâine albă, cereale șamd). Organismul are nevoie de carbohidrați, dar doar de cei nutritivi. Vom vorbi despre aceștia într-un articol viitor.

Concluzii

Sfatul meu este să vă faceți analize de colesterol, iar dacă acesta are valori crescute să vă amintiți că acest lucru se datorează faptului că se întâmplă ceva greșit în modul vostru de viață și în obiceiurile alimentare pe care le adoptați. Ca urmare, tot ce trebuie să faceți este să vă schimbați stilul de viață și alimentația. Consumați cât mai puțini carbohidrați procesați, zahăr și cât mai multe grăsimi sănătoase, cu mențiunea să evitați pe cât posibil uleiurile vegetale rafinate. De asemenea, puteți apela la suplimente alimentare de calitate, cum ar fi: suplimente cu coenzima Q10, ulei de pește, L-glutamină și probiotice. Nu uitați să faceți cât mai multă mișcare, în acest sens puteți să vă faceți un program zilnic de sport, și, nu în ultimul rând și care este foarte foarte important, să reduceți nivelul de stres.

Să aveți o inimă puternică și sănătoasă!

The post 7 lucruri despre sănătatea inimii appeared first on Farmacistul.com.

The post Adevărul despre rujeolă și cenzurarea presei appeared first on Farmacistul.com.

Întrebarea mea este: De ce nu există și o contra opinie la ceea ce tot se scrie/se vorbește în presă? De ce nu sunt lăsați acești medici să vorbească? Răspunsul la aceste întrebări sper că-l veți găsi citind acest articol. Totodată sper ca acest articol să aducă un plus de informație în ceea ce privește aflarea adevărului despre vaccinuri și să vă facă să gândiți cu propria minte atunci când trebuie sau va trebui să luați decizii cu privire la sănătatea voastră sau a celor din jurul vostru și aici fac referire, în special, la copiii voștri.

A contribuit vaccinul antirujeolic la eradicarea acestei boli?

Statistic, că așa ne place să vorbim și la urma urmei așa este corect, în cazul rujeolei rata mortalității a scăzut cu aproape 100% înainte de introducerea vaccinului (a se vedea graficul de ma jos).

(click pentru a mări imaginea)

Din graficul de mai sus reiese clar faptul că mortalitatea datorată rujeolei era oricum în scădere până la introducerea vaccinului în mod oficial în 1968. Din păcate aceste date au fost manipulate de așa natură încât populația să creadă ca eradicarea – hai să-i spunem scăderea cazurilor de rujeolă – rujeolei se datorează în totalitate vaccinării. În nici o publicație mainstream nu am văzut un asemenea grafic. De ce? Oare nu cumva cei care promovează aceste vaccinuri au presa la degetul mic?! Dacă e așa, atunci devine clar faptul că publicarea unui asemenea grafic nu ar fi în interesul acestora. Desigur, au fost și jurnaliști care au încercat să aducă în discuție eficacitatea vaccinurilor, dar fără prea mari rezultate.

Nici o clipă nu s-a pus această scădere a cazurilor de pojar pe seama îmbunătățirii condițiilor de trai și a igienei, ci doar pe seama vaccinului, în ciuda datelor și dovezilor existente. Iar presa a susținut în tot acest timp această idee, promovând-o neîncetat prin toate mijloacele posibile: ziare, radio, TV, internet șamd. Trebuie să știți – și puteți urmării și pe grafic – că această scădere se datorează îmbunătățirii condițiilor de viață: o igienă mai bună, o alimentație mai echilibrată, condiții de muncă mai bune, energie electrică, clorurarea apei, refrigerare, pasteurizare (da, și pasteurizarea, chiar dacă nu sunt în totalitate de acord cu ea, uneori este benefică), în general condiții ce ține de viața modernă. Uitați-vă cum trăiau americanii în anii 1800, cu revoluții, războaie, mizerie și cum au trăi după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial?!

Citeam deunăzi un raport din 1977 ce afirmă că scăderea deceselor datorate bolilor infecțioase nu poate fi pusă pe seama medicinei, ci doar un procent de 3% poate fi pus pe seama acesteia. Raportul îl puteți citi aici [pg. 425]. Acum nu știu dacă chiar doar 3% i se poate atribui medicinei moderne, dar ideea e că nu putem să atribuim scăderea mortalității datorată bolilor infecțioase doar medicinei. E nedrept.

Ca să întăresc ce am spus până aici, vă mai atașez un link către un document mult mai oficial care arată clar că decesele datorate rujeolei erau în scădere cu mult înainte de introducerea vaccinului. Documentul este public și se găsește pe site-ul cdc.org, Center for Disease Control and Prevention. Acest CDC este foarte iubit de către specialiștii din domeniul sănătății și orice spune CDC este luat ca literă de lege. În realitate lucrurile nu stau chiar așa și cel mai probabil în articolele ce vor urma vom spune câte ceva și despre acest CDC. Însă, pentru credibilitate sporită atașez și eu documentul (nu se știe niciodată) pentru a vedea că până și oficialitățile ce susțin vaccinare recunosc prin statistici că aceasta nu a adus nici o contribuție în diminuarea cazurilor de boli infecțioase [vezi pg. 85].

Să luăm, de exemplu, tusea convulsivă. În 1979 Suedia a retras utilizarea vaccinului DTP pe motiv că nu are eficacitate și este nesigur. În mod normal rezultatul ar fi trebuit să fie o creștere a incidenței de tuse convulsivă. Ce s-a întâmplat în realitate?

Decesele cauzate de tusea convulsivă au rămas aproape de 0, chiar și fără program național de vaccinare. În 1979 populația Suediei era de 8.294.000 și 8.831.000 în 1975. Din 1981 până în 1993, 8 copii au decedat din cauza infecției cu Pertussis – cel puțin așa s-a presupus la acea vreme, că dovezi palpabile nu există. Așadar, șansele de deces din cauza acestei boli erau de 1 la 13.000.000, repet, fără niciun program național de vaccinare. Sursa: Letter from Victoria Romanus, MD, PhD, Department of Epidemiology Swedish Institute of Infectious Disease Control, Stockholm Sweden, August 25, 1995.

Să revenim la pojar. În 1963 în New England, de pildă, s-au înregistrat dor 5 cazuri de deces care au fost atribuite rujeolei – tot pe presupunere s-a mers, deoarece virusul nu a fost identificat. Am căutat dovezi în acest sens și nu am găsit absolut nimic. Tot în acel an, rata de deces din cauza astmului bronșic a fost de 56 ori mai mare. Documentul îl găsiți aici și este de pe site-ul aceluiași CDC [pg. 1-18, 1-19, 1-21].

Manipularea statistică

click pentru a mări imaginea

Potrivit graficului de mai sus se pare că incidența cazurilor de pojar a scăzut aproximativ în aceeași perioadă cu introducerea vaccinului. Primul vaccin antirujeolic a fost un virus „ucis” preparat cu aluminiu precipitat și formaldehidă-inactivată pe mediu de celule renale de maimuță. Un studiu din 1967 a arătat că vaccinul ar putea provoca pneumonie, precum și encefalopatie. Studiul a fost publicat în JAMA (The Journal of American Medical Association).

Acest vaccin a fost repede abandonat, dar problemele au continuat și cu vaccinurile cu virus atenuat care au produs erupții cutanate severe (48%) și febră foarte mare (41°C) (83%) la persoanele vaccinate.

Și totuși, cum apare pe grafic acea scădere de după 1963 privind incidența cazurilor de pojar? Păi aici e șmecheria și frauda statistică. Răspunsul e simplu: s-a schimbat definiția rujeolei: ”Dacă persoana a avut febră mare și a fost vaccinată, sigur nu e vorba de pojar.”. Practic cu această modificare a definiției s-a obținut scăderea cazurilor de incidență și chipurile s-a dovedit că vaccinul este eficient.

Dar dacă ne uităm mai atent pe grafic vom observa că există o neconcordanță între incidența cazurilor și rata decesurilor provocate de rujeolă. Între anii 1900 și 1940 rata cazurilor de rujeolă era ridicată, dar și mortalitatea era semnificativă, iar între 1948 și 1963 mortalitatea era aproape 0, dar incidența bolii era încă una destul de crescută. Aici parcă nu se leagă datele statistice și miroase a fraudă statistică.

Să analizăm liniaritatea incidențelor de rujeolă din graficul de mai sus.

(click pentru a mări imaginea)

Privind acest grafic putem observa că și până în anul 1963 incidența cazurilor de rujeolă era pe trend descrescător. Făcând o extrapolare se va ajunge ca în jurul anul 2000 incidența să ajungă la 0, ceea ce s-a și întâmplat. Astfel că, în anul 2000 CDC-ul anunța triumfător că rujeola este eradicată, desigur totul datorită vaccinului. Nimic mai fals!

Istoria eșecurilor vaccinului antirujeolic

Să ne întoarcem la începutul anilor ’60 când se afirma că „o singură injecție te va proteja toată viața, fără efecte adverse”. Nu a fost nici pe departe așa. Atât primul vaccin cu virus „ucis”, cât și vaccinul cu virus atenuat nu au avut nici-un efect. Un deceniu mai târziu, epidemia de rujeolă încă exista contrar graficelor ce sunt prezentate.

Un articol publicat în ziarul The New York Times din 1989 aduce în discuție lipsa eficacității vaccinului. La acea dată s-a conturat o nouă teorie în ceea ce privește eficacitatea vaccinului antirujeolic și s-a recunoscut oficial că vaccinurile anterioare nu erau atât de eficace pe cât se credea. S-a lansat ipoteza că vaccinul era ineficient deoarece nu era ținut la temperaturi joase (la frigider).

Tot în acel an, după ce trei tipuri de vaccinuri nu au reușit să ducă la eradicarea bolii, s-a mai lansat un vaccin, care, susțineau cercetătorii, trebuia administrat de două ori pentru a avea efectul dorit. Recomandarea medicilor era ca toate persoanele sub vârsta de 32 de ani să repete vaccinul, deoarece precedentele nu au fost eficiente.

Concluzii

Așadar, a meritat tot efortul depus pentru combaterea rujeolei? Gândiți-vă numai la costuri și când spun costuri mă refer în primul rând la persoanele care au suportat tot experimentul și abia în al doilea rând la resursele financiare utilizate.

Toată povestea asta cu vaccinurile a fost „împachetată” și a fost „servită” către populație foarte ingenios. Povestea suna și sună în felul următor: „vaccinul stimulează producerea de anticorpi, astfel că la o eventuală întâlnire cu agentul infecțios, aceștia îl recunosc și-l distrug repede”. Așa-i că sună frumos? E o poveste frumoasă și simplu de înțeles.

Din păcate, oamenii au crezut și încă cred că se pot juca cu sistemul imunitar. Au crezut că l-au înțeles, dar în realitate lucrurile nu stau deloc așa. După părerea mea, să te joci cu sistemul imunitar al unui organism este la fel cum te-ai juca cu un reactor nuclear. Rezultatele pot fi catastrofale.

Fiind foarte complex, sistemul imunitar încă este o entitate greșit înțeleasă. Sistemul imunitar este compus din foarte multe „linii de apărare”, fiecare producând la rândul lor diferite substanțe chimice care sunt eliberate în sânge. Aceste substanțe chimice sunt utilizate de către organism și sunt influențate de vârstă, stres, starea nutrițională, mediu, precum și de o serie de factori care nu sunt pe deplin cunoscuți sau chiar necunoscuți, darămite înțeleși.

Sistemul imunitar se împarte în două mari categorii: sistem imunitar umoral, unde sunt implicați anticorpii și sistem imunitar celular, care nu implică anticorpi, ci doar activarea diferitelor celule „killer”. În acest moment se cunoaște faptul că, contrar credinței populare, anticorpii nu sunt necesari când vine vorba de infecția cu rujeolă [P. J. Lachmann, “Immunopathology of Measles,” Proceedings Royal Society of Medicine, vol. 67, November 1974, p. 1120.]. Aici aveți documentul în format PDF.

În ceea ce privește copiii cu deficit de anticorpi (gamma-globuline), s-a dovedit că recuperarea decurge la fel de repede și bine după o infecție cu rujeolă ca și cei care au un nivel de anticorpi normal. Acest lucru a fost cunoscut încă de la sfârșitul anilor ’60 atunci când vaccinurile erau în plină dezvoltare. După cum bine știți, atunci când se vorbește despre vaccinuri, anticorpii sunt argumentul suprem cu care se argumentează beneficiul acestora. Deoarece această descoperire deranja paradigma „anticorpi-protecție”, studiul a fost decredibilizat și nu a fost luat în considerare. Studiul este disponibil aici contra sumei de 35.95$.

Ce rol joacă nutriția în combaterea rujeolei?

Descoperită în 1920, vitamina A a fost denumită vitamina „anti-infecțioasă”. Aceasta a avut un impact enorm asupra reducerii cazurilor de deces legate de rujeolă. În anii ’90, în țările sărace cu ajutorul vitaminei A s-a redus mortalitatea datorată rujeolei cu 60-90% [Wafaie W. Fawzi, MD; Thomas C. Chalmers, MD; M. Guillermo Herrera, MD; and Frederick Mosteller, PhD, “Vitamin A Supplementation and Child Mortality: A Meta-Analysis,” Journal of the American Medical Association, February 17, 1993, p. 901.].

Vitamina C a avut și ea un impact major în combaterea rujeolei, în special a mortalității datorate acestei boli. Graficul de mai jos cred că este destul de edificator în acest sens.

(click pentru a mări imaginea)

Pe grafic se poate observa clar legătura dintre scorbut (lipsa vitaminei C) și decesele datorate de rujeolă. În anii 1940 s-au făcut experimente care au dovedit că vitamina C a fost eficientă împotriva rujeolei, în special la doze mari [Fred R. Klenner, MD, “The Treatment of Poliomyelitis and Other Virus Diseases with Vitamin C,” Southern Medicine & Surgery, July 1949.]. Din păcate nu am găsit un document online din acea perioadă, dar investighez.

La începuturile anilor 1900, medicul Drummond afirma că uleiul de scorțișoară este foarte bun ca tratament profilactic împotriva rujeolei și că la persoanele deja infectate a făcut suferința mai ușoară [“Cinnamon as a Preventive of Measles,” American Druggist Pharmaceutical Record, New York, November 1919, p. 47.]. Din nou, nu am găsit un document online pentru a vi-l atașa.

După cum vedeți, nutriția corectă este cheia sănătății, așa că întrebarea pe care chiar eu mi-o adresez este: „De ce nu se pune accent mai mult pe nutriție?”. Probabil nutriția nu este la fel de profitabilă precum industria vaccinurilor.

Un alt aspect cheie în ceea ce privește vaccinul antirujeolic este faptul că acesta nu oferă protecție pe durata întregii vieți, precum oferă infecția naturală. Astfel că, singura modalitate de a rămâne protejat pe parcursul vieții este vaccinare multiplă. Cel puțin în teorie, că în practică, sincer, eu am dubii că ar fi așa.

Apropo de epidemia din America mult trâmbițată prin presă, în 2009 un studiu publicat în Proceedings al Royal Society a prezis că după o perioadă lungă fără boală vor apărea din nou epidemii de rujeolă mult mai mari decât s-au preconizat, în ciuda vaccinării. Aceste epidemii se vor datora scăderii imunității naturale față de această boală, iar o parte din vină o vor avea vaccinurile. E logic, nu ai cum să dezvolți o imunitate față de o boală dacă nu te întâlnești cu ea. Mediul artificial (vaccinul) nu poate crea o imunitate solidă, ci mai degrabă o șubrezește pe cea existentă. Practic, vaccinul poate fi considerat „o bombă cu efect întârziat”.

În 1984, într-un studiu s-a concluzionat că până în anul 2050 proporția de cazuri de rujeolă poate fi chiar mai mare decât în era pre-vaccinare [D. L. Levy, “The Future of Measles in Highly Immunized Populations: A Modeling Approach,” American Journal of Epidemiology, vol. 120, no. 1, July 1984, pp. 39–].

Dacă se va adeveri ce spun studiile, înseamnă că vaccinarea nu și-a avut rostul. Ce se va întâmpla în realitate? Ce se întâmplă și la ora actuală. Autoritățile vor da vina pe populația nevaccinată și nu vor recunoaște că vaccinurile lor nu au avut niciun efect. Ca urmare, vor apărea noi vaccinuri și noi programe de vaccinare. Deci, alți bani în joc.

Știți, de exemplu, că printre copiii – la cei din America mă refer – infectați cu rujeolă se află și o parte care au făcut vaccinul? Știți care e răspunsul autorităților? E halucinato-tragico-comic: „La aceste persoane vaccinul nu are efect, persoanele respective nu dezvoltă anticorpi împotriva virusului.” Ce repede au scăpat de explicații.

Cam atât am avut de spus. Desigur, dovezile care arată ineficacitatea vaccinurilor sunt mult mai multe. Probabil niciodată nu voi reuși să scriu până la epuizarea surselor, însă voi încerca să vă aduc în față o parte dintre acestea pentru a vă putea face o părere strict personală asupra vaccinurilor. Desigur, în continuare îmi mențin rugămintea să cercetați singuri și să nu aplecați urechea la tot ce spun atât cei care susțin vaccinarea, cât și cei care nu o susțin. Căutați, citiți și gândiți cu propria voastră minte, după care luați decizia pe care o considerați cea mai bună.

Tot ce am scris în acest articol, zic eu, urmează o gândire logică, bazată pe informații și date statistice din surse credibile, chiar din sursele care sunt pro-vaccinare. Toate aceste date se leagă între ele, au o logică, urmează un curs firesc al întâmplărilor, se pot explica.

Vă atașez mai jos un grafic, ce seamănă foarte mult cu cele de mai sus, de pe site-ul CDC, referitor la eradicarea rujeolei.

(sursa: cdc.gov)

Logic gândind, e imposibil să ai în decurs de 7 ani o scădere așa bruscă a cazurilor de rujeolă, adică din 1963 până în 1970, iar din 1970 până în 2000, în 30 de ani, să te chinui să eradichezi boala. Iar după încă 10 ani de când ai spus că boala nu mai există, vii și spui că virusul a reapărut. Care e explicația? Mie unul îmi miroase a fraudă statistică și mă face să cred explicațiile cu liniaritatea cazurilor de rujeolă explicată mai sus, cât și celelalte explicații care sunt clare și logice.

Vă doresc multă multă sănătate și înțelepciune în deciziile pe care le luați, sau urmează să le luați!

The post Adevărul despre rujeolă și cenzurarea presei appeared first on Farmacistul.com.

The post Cum să faci față trecerii la ora de vară appeared first on Farmacistul.com.

În fiecare an, în ultima duminică din luna martie ceasurile sunt date cu o oară înainte, astfel că ora 03:00 devine ora 04:00. Această trecere desigur are mai mult sau mai puțin implicații asupra sănătății noastre.

Medicii sunt de părere că avem nevoie de aproximativ o săptămână pentru a ne adapta la ora de vară, deoarece suntem nevoiți să ne trezim cu o oră mai devreme decât ne-am obișnuit. Pentru persoanele care suferă de diferite afecțiuni această modificare a ritmului circadian poate avea implicații mai serioase în ceea ce privește sănătatea.

În rândurile de mai jos am să vă explic cum puteți trece mai ușor peste această schimbare a orei.

1. Mergeți mai repede la culcare. Dacă știți că în dimineața următoare trebuie să vă treziți devreme, mergeți la culcare astfel încât să beneficiați de minim 6-7 ore de somn.
2. Faceți cât mai întuneric posibil în cameră. Se știe că lipsa luminii stimulează producerea de melatonină, hormon implicat în inducerea somnului.
3. Nu consumați cafea sau alte băuturi energizante după-amiaza, deoarece vă pot amâna apariția somnului.
4. Mediu de somn prietenos sau „igiena somnului”. Acest termen este unul nou de care și eu am auzit de curând. Acest termen face referire la luarea câtorva măsuri înainte de somn, măsuri ce au rostul de a face somnul mai plăcut și mai odihnitor. Astfel „igiena somnului” include anumite ritualuri, cum ar fi: reducerea sau eliminarea cofeinei sau a altor băuturi energizante înainte cu aproximativ 6 ore de culcare, efectuarea de exerciții fizice sau de relaxare înainte de culcare, o baie fierbinte, utilizarea dopurilor de urechi sau a măștilor pentru ochi. Acestea sunt doar câteva dintre posibilele ritualuri. Ideea este că înainte de culcare trebuie să faceți lucruri care vă relaxează și vă induc mai ușor somnul. De asemenea, este important să mergeți la culcare în fiecare seară la aceeași oră. Acest obicei are impact pozitiv asupra ritmului circadian, în sensul că ajută la reglarea acestuia. Deși nu există dovezi, se pare că anumite alimente pot contribui la inducerea somnului. De exemplu, carbohidrații din unele alimente pot contribui la apariția somnului.
5. Tot la categoria mediu de somn prietenos aș include și confortul patului. O saltea și o pernă de calitate te poate face să te trezești dimineața cu adevărat odihnit.
6. Suplimentele cu melatonină. Sunt persoane pe care trecerea la ora de vară le afectează mai serios, ca urmare acestea pot lua suplimente cu melatonină înainte cu 1-2 ore înainte de culcare. Am explicat mai sus că melatonina este un hormon implicat în inducerea somnului și este produs atunci când este întuneric.
7. Sexul. Nu râdeți, că este adevărat! Un studiu, publicat în Journal of Women’s Health arată că sexul stimulează producerea de oxitocină, un hormon ce induce relaxare, și inhibă producerea de cortizon, un hormon ce induce starea de stres. Astfel, că o partidă de sex poate fi cheia trecerii mai ușor peste schimbarea orei.

Să aveți o primăvară frumoasă!

The post Cum să faci față trecerii la ora de vară appeared first on Farmacistul.com.

The post O altfel de abordare a disfuncției erectile appeared first on Farmacistul.com.

Săptămânal sunt solicitat de câteva ori să discut cu diferiți pacienți despre cum își pot îmbunătăți viața sexuală. În principal, întrebarea cea mai frecventă este: „Ce trebuie să fac pentru a avea o erecție mai puternică și de durată?”. Evident, toți caută soluția în pastile. Fie că e vorba de Viagra sau de pastile naturiste, toți caută și văd rezolvarea în pastile. Nici unul nu încearcă o abordare diferită a problemei. Din păcate, statisticile arată că peste 50% dintre bărbați suferă de disfuncție erectilă, această consecință având mai multe cauze.

Ce este disfuncția erectilă?

Disfuncția erectilă este incapacitatea de a obține sau a menține o erecție adecvată pentru un contact sexual. Cauzele pot fi multiple: consumul de medicamente (de ex.: antihipertensive, cum ar fi beta-blocantele), bolile cronice, consumul excesiv de alcool, fumatul, obezitatea, stresul și oboseala etc. Înainte de toate, trebuie să știți că disfuncția erectilă nu înseamnă impotență și poate fi rezolvată.

Cum abordăm disfuncția erectilă?

Primul pas care trebuie făcut atunci când se constată că este vorba de disfuncție erectilă este eliminarea posibililor factori favorizanți, desigur dacă acest lucru este posibil. Cum am spus și mai sus, principalii factori sunt obezitatea, consumul excesiv de alcool, fumatul, stresul și oboseala. Practic trebuie schimbat stilul de viață.

Trebuie să știți că pastilele destinate îmbunătățirii funcției sexuale nu sunt o soluție pe termen lung, ci doar de moment.

Atenție la dietă!

Marea majoritate a bărbaților ce se confruntă cu disfuncție erectilă au o problemă cu dieta. Adică nu au un consum variat de alimente, iar fructele și legumele lipsesc aproape cu desăvârșire. Dieta acestora se bazează în principal pe prăjeli, grăsimi, alimente procesate și un consum semnificativ de alcool, în special bere sau tărie. O parte dintre aceștia sunt și fumători, care fumează peste 10 țigări pe zi. Toate aceste alimente pot contribui la scăderea fluxului sanguin în întreg organismul, nu doar la nivelul penisului.

Nimeni nu spune că alimentele enumerate trebuie eliminate definitiv, ci doar reduse cantitativ, iar în plus adăugate și alte alimente, cum ar fi: fructe, legume, cereale integrale, grăsimi omega, nuci, ulei de măsline, pește, vin și în special roșii.

Atenție la greutate!

Am spus mai sus, obezitatea poate fi un factor favorizant al disfuncției erectile. Așadar, atenție la greutate!

Preveniți apariția hiper-tensiunii arteriale și a colesterolului crescut

Valori prea ridicate ale colesterolului și a tensiunii arteriale pot afecta vasele de sânge din întreg organismul, inclusiv și pe cele de la nivelul penisului, ceea ce va avea ca și consecință apariția disfuncției erectile.

Verificați periodic cum stați cu tensiunea arterială și cu valorile colesterolului. Recomandarea mea este să vă verificați de două ori pe an colesterolul și măcar o dată la 3 luni valorile tensiunii arteriale. Aceasta din urmă poate fi monitorizată și de acasă cu ajutorul tensiometrelor.

Consumați alcool moderat

Am spus mai sus că un consum excesiv de alcool poate avea consecințe negative asupra funcției erectile, în timp ce un consum moderat de alcool poate chiar îmbunătăți funcția sexuală. Sunt nenumărate studii care afirmă acest lucru. Așadar, consumați alcool cu moderație!

Mai multă mișcare

Sunt dovezi științifice care arată că mișcarea/sportul are efecte benefice asupra funcției erectile. Practicați cât mai mult sport! Puteți face înot, alergat, puteți merge cu bicicleta sau orice alt sport ce vă face plăcere. Chiar și plimbatul pe jos cel puțin 30 de minute pe zi este benefic pentru sănătatea organismului.

Atenție la mersul cu bicicleta! Dacă aveți o șa care vă incomodează este timpul să renunțați la ea, deoarece vă poate dăuna. Presiunea exercitată pe perineu (zona dintre scrot/testicule și anus) poate declanșa apariția disfuncției erectile, deoarece sunt afectate vasele și nervii din acea zonă. De asemenea, trebuie să știți că mersul ocazional pe bicicletă, cel pe care îl recomand și eu, nu provoacă disfuncție erectilă.

Nu vă bazați pe exercițiile Kegel

Exercițiile Kegel implică contracții repetate ale mușchilor pelvini. Aceste exerciții sunt benefice atât pentru femeile, cât și pentru bărbații care suferă de incontinență urinară. Nu există nici o dovadă că exercițiile Kegel ar preveni disfuncția erectilă.

Evitați steroizii anabolizanți

Aceste medicamente sunt adesea folosite în mod abuziv de către sportivi, în special de către culturiști. Din păcate, aceste medicamente influențează în mod negativ funcția sexuală prin reducerea capacității de producere a testosteronului, hormon sexual masculin.

Renunțați la fumat

Evident, dacă sunteți fumător, sfatul meu este să renunțați la acest obicei nesănătos. Fumatul afectează vasele de sânge și reduce fluxul sanguin la nivelul penisului, dar și la nivelul altor organe, de exemplu: inima.

Reducerea stresului

Stresul psihic crește nivelul de adrenalină (un hormon) din organism, ceea ce duce la contracția vaselor de sânge, ca urmare fluxul sanguin pentru unele organe este încetinit, inclusiv și pentru penis. Așadar, este important să reducem nivelul de stres. Se spune că singurul tratament împotriva stresului este auto-gestionarea acestuia prin programe de management al acestuia. Ușor de zis greu de făcut!

Concluzie

Așadar, cauzele ce pot duce la disfuncție erectilă sunt multiple, iar rezolvarea acestei probleme ține în primul rând de eliminarea acestora. Abia după ce sunt eliminate se poate recurge la administrarea de suplimente naturiste sau alte pastile, gen Viagra. Cum am spus și în introducere, pastilele nu reprezintă o soluție pe termen lung, ci doar o rezolvare de moment.

Desigur, suplimentele naturale pot fi benefice pentru îmbunătățirea funcției sexuale, dar doar dacă cauzele care au produs acea disfuncție sunt eliminate, sau pe cât posibil reduse.

Vă doresc multă sănătate!

The post O altfel de abordare a disfuncției erectile appeared first on Farmacistul.com.