Mama eroina, fiul huligan

Mor actorii pentru scena

2012-01-28T01:41:00.000+02:00

Maestre azi nu îţi mai vedem chipul decît in pozele vechi,însă trăiţi cu fiecare zîmbet, cu fiecare lacrimă, cu fiecare pas pe care îl facem pe acest pămînt, pe care l-aţi iubit atît de mult şi care e atît de nemilos şi azi acoperă trupul atît de drag al mestrului.

Nu stim sa compunem ca tine, nu am versuri atit de grele, dar stiu ca ma doare ca te-ai dus sa te odihnesti, cine o sa ne mai tina trezi? cine o sa ne mai mustre?, cine o sa ne mai invete sa gindim frumos!? cine?, cine?

Doar atit ne-a mai ramas,versul, o bucata de hirtie, sclipirea.

Tine-ne Doamne trezi si nu stinge flacara iubirii adevarate, de adevar si dreptate!

Fara cuvinte, pentru tine !

2011-12-14T17:07:00.000+02:00

Cât?

2011-12-01T03:06:00.001+02:00

Mandru ca sunt Român. Mandru ca sunt Huligan!

Actori pe o scena straina

2011-11-17T01:56:00.052+02:00

Uneori ma simt asemeni unui tanar care se ridica în picioare în mijlocul oraşului proclamând că el are inima cea mai frumoasa dintre toti. Mulţimea de oameni se aduna şi au admira inima mea pentru ca arata perfect. Nu exista o urma sau un defect în ea.Cu toţii erau de acord că e cu adevărat inima cea mai frumoasa pe care au vazut-o vreodata. Eram foarte mândru şi lăudam si mai tare inima ce parea ata de frumoasă.
Alteori ma simt asemeni unui batran care ma intreaba:

De ce inima ta nu este la fel de frumoasa ca a mea?

In acele clipe ma uit la inima bătrînului şi rad de starea inimii lui.
"Cred că glumeşti".

Vezi tu, fiecare cicatrice reprezinta o persoană căreia i-am dat dragostea mea . Am rupt o bucată din inima mea şi am dat-o, şi adesea, ei mi-au dat o bucată din inima lor, care se potriveste in locul gol in inima mea, si pentru că piesele nu sunt exacte, am nişte margini aspre, pe care eu le preţuiesc, pentru că îmi amintesc de dragostea pe care o avem in comun . Uneori, am dat bucăţi din inima mea departe, iar cealalta persoană nu a returnat o bucată din inima ei pentru mine. Acestea sunt goluri, dar dragostea inseamna sa ai şansă. Deşi aceste scobituri sunt dureroase, ele raman deschise, amintindu-mi de dragostea pe care o am pentru aceşti oameni şi sper ca într-o zi să se întoarcă şi să umple spatiul, eu am invatat sa aştept.

Deci, acum vezi ce este adevarata frumusete?

Tânărul din mine stătea tăcut cu lacrimi pe obraji, se ridica si pierdut a merge deseori la bătrân, si ajungand in fata lui, isi lua inima lui tinara si frumoasa, rupe o bucată din ea si cu mâinile tremurânde ,El, o ofera bătrânului.
Bătrânul ia jertfa , o pune în inima lui şi apoi lua o bucată din inima lui veche şi o pune în rana din inima tânărului.

Dar acestia sunt doar actori iar viata e o scena pe care de prea multe ori am schimbat rolul, fara a schimba si personajele care joaca teatrul!

Doi

2011-11-15T00:54:00.000+02:00

De cand ai aparut in a mea cale,
Cu infrigurare mi-am dorit atat:
Sa-ti simt pe buze, buzele-ti petale
Si-ncolacite mainile-ti pe gat.
Si-atunci, ca pe-un balsam care ALINA,
Plin de iubire, vina si pacat,
Nesatios sa sorb ca o albina....
Si mierea si nectaru-ti parfumat...

Si in Paradis exista Moarte!

2011-08-10T00:07:00.004+03:00

Multora dintre noi ne este frica de moarte. Noi credem în moarte pentru că ni s-a spus că vom muri.Ne asociem cu trupul, şi ştim că organismele mor.Un binecunoscut aspect al fizicii cuantice este faptul că anumite observaţii nu pot fi prezise absolut. În schimb, există o serie de observaţii posibile, fiecare cu o probabilitate diferită.O noua teorie stiintifica - numit biocentrism - rafinează aceste idei. Exista un numar infinit de universuri, şi tot ce s-ar putea intampla,Eventual, apare în unul dintre acestea. Moartea nu există în nici un sensreal în aceste scenarii. Toate universurile posibile există simultan, indiferent de ceea ce se întâmplă în unul dintre ele.Deşi corpurile individuale sunt destinate sa se autodistruga, sentimentul viu "Cine sunt eu?" este doar o fantana de energie care operează în creier. Dar această energie nu merge mai departe la moarte. Una dintre cele mai sigure axiome in ştiinţă este că niciodată energie nu moare, ea nu poate fi nici creata, nici distrusa.Moartea nu există într-o lume atemporală. În cele din urmă, chiar Einstein a recunoscut, "Acum Besso" (un vechi prieten),"a plecat din această lume ciudata un pic înainte de mine Asta nu înseamnă nimic.. Oamenii ca noi ... ştiu că distincţia dintre trecut, prezent, şi viitor este doar o iluzie cu încăpăţânare persistentă." Nemurirea nu înseamnă o existenţă perpetuă în timp, fără sfârşit, ci mai degrabă are reşedinţa în afara de timp cu totul.

In limba mea mi-e dor de toate...

2011-05-18T00:49:00.000+03:00

In limba mea imi e dor de toti si toate, in limba mea regret zilele ce au trecut pe langa mine fara sa le observ, dar cel mai mult urasc ca in limba mea nu exist. "Cel mai frumos dar pe care il poti face unui strain atunci cand intri in casa, e, sa il saluti in limba lui".Nu am spus eu asta, au rostit-o altii inainte ca eu sa ma fi nascut, iar eu incerc astazi sa inteleg care e rostul cuvintelor.Suntem cel mai trist popor din estul europei, dar nu pentru ca nu am avea motive de bucurie, ci pentru ca noi intre noi ne furam pe unde apucam.
    Acelasi grup de nimic, a traversat oceanul si a ajuns in tara tutror posibilitatilor, si asa cum in tara lor au furat si au turnat, fura si isi bat joc si aici de cei de un neam cu ei.Nu au habar sa lege trei cuvinte intr-o propozitie, dar se lauda ca au cinci masini si patru case, toate platite deja.Se bat cu pumnii in piept ca au ajuns in SUA cu acte de rezidenta, dar uita sa aminteasca ceva, ca au copii care au nevoie de parinti.
  Am vazut azi, in sfarsit, filmuletul de la lovitura de stat din '89 in care Adrian Paunescu este scuipat de niste animale dezlantuite, scapate din cusca comunista. Desi speriat de furia multimii, isi stergea flegmele de pe fata si de pe parul care incepuse sa ii incarunteasca cu o demnitate pe care visez sa o aiba in ultimul ceas cei ce au scuipat pe un monument al culturii romanesti, si sa se duca la sicriul acestuia, si sa sarute fruntea si parul pe care atunci, in inconstienta lor le-au pangarit.

Lu(mina)ti!

2011-03-02T22:29:00.000+02:00

Atunci cand cineva pomeneste de sfintenie, imi vine in minte : Oare cum sa fiu sfânt intr-o lume murdara, Striga sufletul meu ratacind a câta oara!Am citit un articol scris in urma cu ceva vreme de un preot, articol care m-a facut sa scriiu aceste randuri.Atunci cand aceasta sintagma este pomenita de un preot insemnatatea ei pentru mine rasuna ca un clopot intr-o catedrala goala.De ce? Pentru ca intotdeauna afirmam ca dorim sa accedem spre cer, dar de cele mai multe ori uitam ca drumul cel mai scurt este prin noi.Ma intreb oare de cate ori s-au gandit cei din jurul nostru ca a dori sa accezi spre sfintenie este o dorinta care devine conditionata de propriul EU.Noi sustinem sus si tare ca ne dorim sa ajungem in cer, sa fim langa tatal ceresc dar aici pe pamânt uitam sa fim oameni.Oare cati dintre noi avem curajul sa afirmam ca am invatam sa oferim fara a astepta nimic in schimb, oare cati dintre noi avem curajul sa inchidem ochii.Noi vrem sa fim sfinti dar nu urcam si treptele care duc spre ceea ce inseamna sfintenie.Aud zilnic pe cei din jur cum sustin ca ei s-au intors la credinta, s-au pocait, s-au trezit luminati de cineva de sus. Macar daca am intinde mana spre cer!

2011-02-22T20:27:00.000+02:00

Pentru ca traim

2011-01-07T21:27:00.000+02:00

asta e fara titlu

2011-01-04T01:09:00.000+02:00

Ma intrebam candva cum e sa te simti strain intr-o tara cunoscuta.Azi, ma intreb daca te mai poti simti altfel decat strain, intr-o lume in care valorile fiecaruia dintre noi sunt tavalite prin noroi.Ce ne-a mai ramas din ceea ce am visat sa fim?Azi nimic, cel putin asa vad pe fetele celor din jur.Au renuntat sa mai spere, au renuntat sa mai intrebe, au devenit simpli trecatori prin viata. Se spune ca fara Patrie, Religie si Neam, nu suntem decat niste animale mai evoluate.Ei bine astazi multi dintre noi am ramas fara cel putin doua dintre aceste valori, iar cea de-a treia nu isi mai are importanta fara celelalte doua.
Am ajuns intr-un asemenea stadiu incat nu ne mai este frica de nimeni si nimic, pentru ca aceea de care ar trebui sa ne fie frica stiu ca nu avem nimic sa le mai oferim.Tot timpul adresam intrebari insa uitam ca esenta unei intrebari e sa caute un raspuns care sa fie important pentru fiecare dintre noi. Dar, adresam intrebari, iar raspunsurile nu ne intereseaza.

Impresionant

2010-12-09T01:53:00.000+02:00

Ingeri fara aripi

2010-11-05T16:30:00.000+02:00

Oare doar acum stim sa respectam sau sa hulim.
Sa-ti fie sufletul primit acolo unde doar cei buni ajung
Ai scris pentru un popor care nu a stiut ce-i limba
Si ai murit acum si inca te hulim.

Pe curand maestre!

Mama eroina, fiul huligan, iar nepotii ...?

2010-10-12T03:45:00.000+03:00

Am tot incercat sa stau deoparte de laptop in ultima vreme dar nu prea reusesc.Ma tot gandesc de ce mama era considerata o eroina , un soim al patriei de baza, iar eu am ajuns sa fiu considerat un vagabond, doar pentru ca am idei mai rebele.Ma gandesc cu tristete si o spun cu scârba ca intr-o buna zi nepotii vor fi considerati analfabeti.Dupa douazeci si ceva de ani de la rasarit multi au ramas inca in trecut, se tem sa spuna ceva, iar daca deschid gura, majoritatea miros a ceapa putreda.Da, o tara de tot rasul tovarasi, o lume in care cei mai multi sunt slugi in vest.Oare asta sa fi fost dorinta celor care au strigat acum 20 de ani LIBERTATE.Oare nu e mai bine golan?

Mama eroina, fiul vagabond

2010-06-24T10:56:00.000+03:00

Au mai ramas putine zile pentru mine pe aceste pamânturi.Ma gândesc tot mai mult la anii peste care am pasit, ani care m-au scârbit, sau care m-au facut sa vad lumea in alb si negru.Ma uit in oglinda si tot ceea ce pot vedea este o umbra a ceea ce as fi putut fi.Bine ca nu traiesc experienta de a nu avea o reflexie a imaginii mele, sa fi devenit o stafie intre timp.Dar poate ca e mai bine sa fi fost stafie, macar as fi putut privi in urma fara sa fiu privit.

V from me

2010-05-15T18:11:00.000+03:00

O viata intreaga cautam sa fim cineva, dorim sa avem ceva, si murim fara a gasi ceea ce am cautat toata existenta.Imi doresc ca macar pentru o zi sa incetam a mai fi si sa incepem sa traim.Sa simtim frumusetea clipei, sa visam fara sa ne punem piedici.Si toate astea macar pentru o zi.

Ajutor de Sus

2010-05-12T15:23:00.000+03:00

Eu i-am ajutat pe multi, iar Dumnezeu i-a ajutat pe ei sa ma uite.Paradoxul e ca niciodata nu am cerut ceva in schimb,iar cu toate astea nu au fost multi cei care mi-au intins o mâna.

Adrian Paunescu

2010-05-07T09:22:00.000+03:00

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.

Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,

Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduïtă de plâns.

Eros

2010-04-13T11:51:00.000+03:00

       Imaginati-va relatia perfecta. Va aflati intr-o stare continua de fericire perpetua, pentru ca traiti alaturi de barbatul ideal sau de femeia ideala. Cum ati putea descrie viata alaturi de o asemenea persoana? Ei bine, relatia cu o asemenea persoana ar putea fi comparata cu relatia cu un caine. Un caine nu poate fi altceva decat un caine. Orice ati face, el nu se va schimba.Acelasi lucru este valabil si daca aveti o pisica sau un cal. Orice animal este ceea ce este.
       Acceptarea acestui adevar in relatia cu alti oameni este foarte importanta. Nici un om nu poate fi schimbat de catre un altul. Fie il iubim asa cum este, fie nu. A incerca sa-l schimbam pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca si cum am incerca sa schimbam un caine, o pisica sau un cal. Realitatea este ca orice om este cel care este, inclusiv noi insine. Este la fel in cazul dansului: fie doresti sa dansezi, fie nu. Trebuie sa fii complet sincer cu tine insuti, ca nu se poate sa dansezi si sa te simti bine daca tu nu doresti acest lucru. Numai cine intelege acest adevar profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur asa cum sunt, nu asa cum doreste el.
         Daca aveti un caine sau o pisica, ganditi-va la relatia cu animalul. Sa luam exemplul relatiei cu un caine. Animalul stie perfect cum trebuie sa se poarte cu dumneavoastra. Cum reactionati atunci cand cainele greseste? Orice i-ati face, lui nu-i pasa pentru ca va iubeste oricum.Cainele nu asteapta nimic de la dumneavoastra. Cum stau insa lucrurile cu iubita sau iubitul dumneavoastra, cu sotul sau sotia? Acestia au atat de multe asteptari, si in plus se mai si schimba tot timpul.Cainele este responsabil pentru jumatatea lui de relatie cu omul. Cand stapanul lui ajunge acasa, cainele latra de bucurie, da din coada, sare pe el. El isi joaca foarte bine rolul,iar omul stie ca este un caine perfect. Cei care isi iubesc cu adevarat animalele isi joaca la randul lor perfect rolul: le hranesc, le mangaie, se joaca cu ele. Ei isi iubesc neconditionat animalele, asa cum ii iubesc si acestea pe ei. Ambele parti isi asuma perfect partea de responsabilitate pentru relatia dintre ele.
         Marea majoritate a oamenilor isi pot imagine foarte usor un asemenea tip de relatie cu un animal, dar nu si cu un alt om. Oare de ce? Cunoasteti pe cineva care nu este perfect? Cainele nu este decat un caine, iar acest lucru nu va deranjeaza. Nu va simtiti deloc responsabil pentru el, nu doriti sa-l faceti sa devina un alt caine. La randul lui, el nu incearca sa faca din dumneavoastra altcineva decat sunteti, de pilda un stapan mai bun. De ce ati incerca atunci sa transformati o femeie intr-o alta femeie, sau un barbat intr-un alt barbat? De ce nu sunteti dispus sa ii acceptati asa cum sunt?
        Poate ca va ganditi: "Dar ce sa ma fac daca nu ma aflu alaturi de femeia potrivita sau de barbatul ideal?" Intr-adevar, trebuie sa alegeti femeia potrivita sau barbatul potrivit. Dar cine poate fi partenerul potrivit? Cineva care doreste sa mearga in aceeasi directie cu dumneavoastra, care este compatibil cu valorile si cu convingerile dumneavoastra, din punct de vedere emotional, fizic, spiritual.Cum puteti sti daca partenerul dumneavoastra este potrivit? Sa spunem ca sunteti barbat si ca o femeie doreste sa va aleaga ca partener de viata. Daca ar exista o suta de femei aflate in cautarea unui barbat, cate dintre ele ar fi dispuse sa va aleaga pe dumneavoastra?Raspunsul este simplu: nu aveti de unde sa stiti. De aceea, este necesar sa explorati si sa va asumati un anumit risc.
           Eu va pot oferi un raspuns: femeia cea mai potrivita pentru dumneavoastra este femeia pe care o iubiti asa cum este, pe care nu veti incerca sa o schimbati in nici un fel. Aceasta este femeia potrivita pentru dumnevoastra. Daca gasiti o asemenea femeie, iar ea va raspunde cu aceeasi atitudine, atunci sunteti un om norocos.Sunteti barbatul potrivit pentru ea daca va iubeste exact asa cum sunteti si daca nu doreste sa va schimbe in nici un fel. Nu femeia este responsabila pentru dumneavoastra; ea trebuie sa aibe incredere ca sunteti cel care pretindeti ca sunteti, ca proiectia dumnevoastra exterioara este identica cu adevarul dumneavoastra interior.
            Trebuie sa fie la fel de cinstita cu dumnevoastra si sa nu proiecteze in exterior o imagine diferita de cea reala, astfel incat sa descoperiti mai tarziu ca nu este cea care credeati initial ca este. Cine va iubeste, va iubeste exact asa cum sunteti. Daca cineva doreste sa va schimbe, inseamna ca nu sunteti persoana pe care o doreste. Atunci, de ce ar mai ramane alaturi de dumneavoastra?
           Este usor sa-ti iubesti cainele, caci cainele nu are opinii despre tine. Cainele isi iubeste stapanul neconditionat. Acest lucru este extrem de important. Daca partenerul dumnevoastra va iubeste exact asa cum sunteti, iubirea sa seamana cu iubirea unui caine. Alaturi de el/ea, puteti fi dumneavoastra insiva, puteti fi cel/cea care sunteti, exact asa cum cainele este cel care este.

Anu asta beliti mielu

2010-03-27T18:12:00.000+02:00

Anul trecut pe vremea asta unul din putinii mei prieteni scria pe acest blog ca prin stomac a trecut iar mielul.Eu mi-am propus sa continui povestea lui si sa ma dumiresc cum se face ca anul asta belim mielu.Il belim pentru ca atat stim sa facem in apropierea sarbatorii Invierii, doar sa taiem si belim mielul.Nu am auzit pe nimeni spunând ceva legat de Inviere, ci doar despre miei slabi si pirpirii.Ne plângem ca anul asta vom mânca unul mai slab si mai mic, ca iarna a fost grea, si mai mult decat asta facem galagie ca sarbatoarea Pastelui e prea devreme.
Bravo tara crestina, am ajuns sa contestam Invierea.

S-o suit Piszto pe cal

2010-03-13T14:31:00.000+02:00

      Reprezentantii secuilor au oficializat ca limba oficiala in Tinutul Secuiesc limba maghiara.Au decretat ei ca 15 martie este zi de sarbatoare locala, in Harghita si Covasna.Ei spun ca acestia sunt pasi spre o autonomie teritoriala, visata de multa vreme.Eu declar public cu aceasta ocazie ca daca inteligentul nostru presedinte, precum si parlamentul, vor fi deacord cu aceasta decizie, fac cerere pentru renuntarea la cetatenia româna.
   Daca vor autonomie sa se duca la Buda si sa priveasca Pesta, nu sa murdareasca stalpii de electricitate si blocurile din Harghita si Covasna cu steagul lor.
      Nu sunt rasist, accept ca orice cetatean este egal cu altul in aceasta tara,dar atata timp cat pe certificatele de nastere si buletinele de identitata scrie ca tara in care s-au nascut sau in care locuiesc se numeste Romania, nationalitatea e romana.
     Cei care vor sa scrie altceva la cetatenie si nationalitate sa isi ia nevestele de fusta si copiii in spinare si se mute.Se rasuceste Mihai in mormânt când aude ca urmasii celui care l-au decapitat vor autonomie in tara lui.
   Sa le fie rusine si sa le manânce viermii ochii acelor alesi ai nostri care vor vota pentru autonomia secuilor.

2010-03-05T10:53:00.000+02:00

Candva scriam pe acest blog povestea unui copil care era mai intelept decat un adult,o poveste nascuta dintr-o imagine.Astazi acel copil a crescut, si a devenit si el parinte.Dar, a uitat ce inseamna sa fii copil, poate pentru ca nu a avut cine sa joace rolul de parinte pentru el si s-a maturizat prea repede.Iar acest copil devenit om mare a incercat pentru o zi sa simta linistea.Dar nu a reusit.
Atunci acel om mare si-a pus o dorinta,ce suna cam in felul urmator: "Mi-as dori ca macar pentru o zi sa pot fi fericit, sa pot simti din nou ce inseamna bucuria".Ei bine pâna astazi inca nu i s-a implinit dorinta.Dar el inca mai spera,pentru ca dincolo de toate, speranta nu a reusit nimeni sa i-o fure.

Umbre din noi

2010-03-02T11:16:00.000+02:00

Ai sa vinzi gogosi la coltul strazii cu facultatea ta!

E poate cea mai sugestiva afirmatie pe care cineva o poate face vizavi de starea de fapt de astazi.Unii au demonstrat ca gogosile nu suporta orice mâna de student, altii asteptam sa demonstram ca avem ambitii mult mai mari decât o gogoasa cu gem.Dar cu totii,fie ca am demonstrat, asteptam sa demonstram, sau nu vom incerca niciodata sa demonstram, avem un lucru in comun.15 ani petrecuti pe bancile stiintei.
Si totusi in ultimii 5 ani am realizat cu totii cate ceva,desi nu e deloc palpabil.Am stat 5 ani pe bancile scolii nu dupa barele inchisorii sau tejgheaua crâsmei.Dar oare asta ne tine de cald, oare ne bucura pe vreunul dintre noi ca am petrecut 5 ani in scoala si nu in puscarie.Eu zic ca nu.De ce cred asta?Pentru ca atunci cand vom pleca in societate, bancile se vor rupe sub greutatea nestiintei noastre, iar cei de langa ne vor considera niste paria ai societatii, un grup de neadaptati.
Paradoxal, noi cei care am jucat carti cu Socrate sau table cu Lagrange, suntem cei aratati cu degetul.De ce?Ei bine intr-o tara in care alocatiile copiilor se acorda in functie de buzunarul parintilor,intr-o societate in care un pensionar care a cotizat fortat 35 de ani la contributia pentru pensie primeste un sut in gura, si i se prezinta cresterea economica pe minus primeste o pensie de agricultor, e ceva normal.
Simt ceva sec in gat atunci cand vad ca primul ministru da lectii de economie iar ministrul finantelor de umanitate, lectii de cumpatare si de impozitare.
20 de ani de capitalism bolsevic au trecut, si vor mai trece inca 20 pana in ziua in care va avea cineva curajul sa ia atitudine si sa vorbeasca mai putin.Vreau un stat in care bunul public sa fie spre accesul tuturor dar sa nu fie garantat nimanui prin nastere.
Nu mai doresc parlamentari numiti pe criteriul ereditarului, nu mai doresc figuri publice scoase in fata doar pentru ca asa au fost si parintii lor.Vreau o lume in care dreptul la imagine se castiga prin competente,vreau o societate in care valorile sa fie asezate pe o scara ierarhica total inversa decat este acum, vreau sa simt ca nu am pierdut 19 ani din viata mea.
Si mai mult decât orice vreau sa nu uit ca, florile infloresc si se usuca dar ceea ce este frumos ramâne vesnic, asa ca voi pastra aceasta lume doar pentru mine,undeva intr-o lada prafuita ascunsa in pod.
Nu vreau sa o priveasca nimeni pentru ca ochii sunt oglinda sufletului, iar sufletele lor vor pata lumea mea, o lume in care eu sunt si actor si public.

Privelisti din noi

2010-02-27T17:49:00.000+02:00

BocEscu

2010-02-06T21:53:00.000+02:00

Guvernul Boc, revalidat de Parlament cu o larga adeziune, isi incepe activitatea. Sau, cum ar spune Ion Iliescu cu entuziasm de fost membru al CC, „in cartea mare a tarii, a vibrantelor infaptuiri si a nazuintelor de mai bine, de pace si inflorire, in istoria devenirii noastre, sa mai adaugat o stralucita pagina de ctitorie si glorie, de inaltator patriotism, de inaintare ferma, prin munca si merit, creatie si omenie, pe calea luminoasa a comunismului, pardon a capitalismului, a bunastarii, fericirii, independentei si suveranitatii patriei, pentru dezvoltarea democratiei populare, pentru stimularea puternica si multilaterala a tuturor oamenilor muncii in construirea noii orinduiri sociale, pentru maretia patriei si ridicarea ei pe cele mai inalte culmi de progres si civilizatie“.Se da verde la dosarele rosii. Cu alte cuvinte,din acest moment CNSAS poate incepe sa se roage de SRI sai dea spre studiere dosarele intocmite de SRI-ul pe vechi, Securitatea.Ion Iliescu emite din nou teorii despre proprietate. „Garantarea proprietatii ar insemna stoparea dreptului de a-ti mai instraina proprietatea. E corect? Nu-I corect, conform dreptului de proprietate modern. Asta era valabil in feudalism,legarea de pamint a oamenilor.“ Altceva era in colectivism, cind oamenii erau lipiti pamintului. De saraci.