O Cladire

Iesenii au primit doua turnuri si un punct de belvedere

adriana.g — Wed, 30 Nov 2011 14:15:27 +0000

Dupa cum spuneam intr-un articol anterior, atat timp cat o componenta de spatiu public nu este folosita de nimeni, ea este inexistenta pentru oras, pentru locuitorii sai. Lucruri bune ni s-au pregatit in urma unor lucrari de reabilitare. In aceasta situatie de “nefolosire” s-au aflat pana acum si doua dintre turnurile Manastirii Golia. O data cu expozitia “Spiritualitate si traditie la Manastirea Golia”, de pe data de 29 noiembrie 2011 aceste doua turnuri de secol XVII reintra intr-un spatiu “de experimentat”.

Bonus, afli ca in incinta manastirii poti vizita si o casa de secol XVIII marketizata ca fiind casa in care a locuit Ion Creanga pe perioada cat a oficiat serviciul religios acolo. Extrabonus, inchei plimbarea cu o minunata privire de ansamblu asupra Iasului de la ultimul nivel al turnului peste accesul in incinta manastirii.

Desi turnurile au aparenta de bastioane de aparare pentru cei insetati de experiente medievale, nu va grabiti sa trageti concluzii. De-a lungul timpului au avut o intrebuintare destul de domestica. Turnul dinspre Biserica Barboi (SE) era folosit de mesteri: olari si lemnari. Turnul dinspre str. Independentei (NE) era locuit de calugari. Nu ma pricep sa apreciez arta naiva, obiectele bisericesti, porturi populare sau ceramica tip Cucuteni - cam din zona aceasta sunt extrase exponatele. Experienta cu adevarat interesanta pentru mine a fost sa pipai vizual si sa inteleg spatiul in care lucrau si locuiau ieseni ce au trait acum 600 de ani. E o experienta care merita traita.

Vizita in spatii de aceeasi vechime din alte orase europene nu m-a marcat atat de mult pe cat au facut-o cele cateva minute de plimbare prin spatiu locuit de oameni mult mai apropiati mie. Cand esti turist, atentia iti e distrasa de diferite amanunte, de tot poporul care in general se inghesuie sa priveasca, de exponate, de povestea si faima locului. Si toate ti se par normale. Privesti, treci mai departe.

In cazul turnurilor Goliei, am fost doar eu, bebe in marsupiu si ghidul. M-am simtit de parca venisem in ospetie si mi se facea turul gospodariei. Am privit totul cu ochi de potential locatar/ utilizator. M-a primit usa mica pe sub care a trebuit sa ma aplec pentru a intra in turn. Daca o treci cu gandul in alta parte si nu o respecti cum se cuvine, iti atrage atentia imediat (cum am patit la iesire, lovindu-ma cu capul “de pragul de sus”). M-au impresionat spatiile din turnul de SE ce erau folosite ca ateliere: astazi ai spune ca in suprafata aceea mica ai putea intelege un hol, sau un dressing. Si totusi au fost oameni care si-au petrecut zilele lucrand pe un scaun, la lumina de lumanare (lumina ce intra pe ferestre e ca si inexistenta), inconjurati de materialul de lucru, unelte si de altele trebuitoare. Urcand pe o scara ingusta, inclusa in grosimea zidului, supriza e ultimul nivel. Ajungi la el dupa ce ochiul ti s-a obisnuit cu zona de intuneric a nivelurilor inferioare. Il percepi ca pe o minunata incapere boltita in care ai savura un ceai bun si o muzica placuta. Oricum, cu ochii nostri de astazi, faci un efort sa iti imaginezi multiplele utilizari si forfota dintr-un astfel de turn, realitate a multor veacuri in urma.

In continuare, turnul de NE, cel folosit ca locuinta pentru calugari, m-a inghetat. Nu am reusit sa aflu de la ghid cum se incalzeau “chiliile” din turn. Mi-e frica sa cred ceea ce imi spuneau acele incaperi: nu se vedea nici urma de cos de fum…si era mai frig decat afara.

Un spatiu interesant e cel al “casei cu coloane” sau “casa lui Creanga” sau “casa de secol XVII”. Se pare ca a facut parte dintr-un ansamblu ceva mai mare ce folosea ca si “casa de oaspeti” a manastirii. Interesant e sa parcurgi cu imaginatia traseul in sens invers: te trezesti dimineata dintr-un pat generos, aflat langa un cuptor generos si privesti pe fereastra soarele licarind in gradina manastirii. Anticipezi mirosuri de bucate moldovenesti bine gatite. Bucuros de zi, la iesirea din camera-casa te primeste un portic amplu, cu coloane de piatra. Pare mai mult o experienta de sud de Europa celor pentru care iesirea din bloc e cea care te aduce in spatiul orasului. Foarte placut. De incercat. Astazi il mai intalnim in sudul Romaniei unde precede intrarea in spatiul de cult (vezi Mitropolia din Bucuresti).

Punctul culminant al vizitei ar trebui sa fie urcarea in turnul de peste accesul in incinta manastirii, “turnul Goliei”. Eu nu am avut curajul sa raspund acestei provocari cu promisiune de belvedere la final, avand un bebeluc de 8kg in marsupiu. Las aceasta experienta sa imi fie povestita.

Am aflat insa, facand putina cautare pe tema Golia, ca acest turn a fost suprainaltat in anul 1855 cu 20m. Probabil dialoga interesant cu turnul vecin al bisericii Barboi. Doar ca structura nefiind pregatita sa sustina o asemenea incarcare suplimentara, solicitata si de cutremurele ce mai “viziteaza” Iasul, a inceput sa dea semne ca cedeaza. In stare de degradare accentuata, turnul a fost chiar propus spre demolare. O solutie de compromis din 1900 il readuce la inaltimea initiala, salvandu-l.

Cred ca una dintre primele mele amintiri legata de biscuiti mai cochet ambalati e aceea a unei cutii de carton subtire de o culoare nedefinita pe care era imaginea turnului Goliei si pe care scria “biscuiti Chindia”. Am cautat sa vad daca exista pe net imagini ale acelei cutii, dar nu am avut succes. Daca sunteti mai norocosi, va rog trimiteti-mi link… ar fi interesant de privit cu ochii de acum.

Printre amintirile legate de Golia mai pot socoti si fotografiile de la cununia unor rude casatorite in Iasi in anii 80’…atmosfera de cetate, trandafiri imensi, soare si lume vesela. Am aflat ca era foarte la moda pe atunci sa te casatoresti la biserica de la Golia. Ieseau si fotografiile bine. Aceasta era posibil pentru ca dupa ce intre anii 1900-1947 biserica fusese inchisa, pana in 1992 a fost biserica parohiala. De atunci a redevenit manastire si nu se mai pot oficia casatorii aici (in cazul in care va planuiati o nunta la Golia).

Alte lucruri aflate cu ocazia acestei vizite-experienta: in incinta manastirii a functionat si o fabrica de nasturi, s-au gasit accese catre hrubele/ tunelurile de sub Iasi, institutia predecesoare Spitalului de la Socola a functionat in incinta acestei manastiri, tot aici a fost prima casa a apelor din oras si era vizitata de public larg, satele Sorogari si Tomesti (ca tot sunt viitoare cartiere rezidentiale pentru ieseni) au fost domenii ale Goliei.

E interesant sa inchei cu o privire de ansamblu. Manastirea Golia e zidita si fortificata in vremea lui Vasile Lupu si a fiului acestuia. In timplu domniei acestui voievod a fost edificata si Trei Ierarhi care avea la randul ei ziduri imprejmuitoare si turn peste accesul in incinta astfel creata (turn cu ceas). Ne aflam in perioada de tranzitie intre capitala de la Suceava si capitala la Iasi. Doar privind aceste doua ctitorii si pare ca forta economica a orasului/ tarii era importanta. Si totusi Golia era construita in afara Iasului. Mi-e greu sa privesc cu ochii de acum un oras care, pornind de la Curtea Domneasca (pe locul Palatului Culturii) se intindea pana putin dupa Mitropolie si pana aproape de Golia. Si totusi, era viitoare capitala si construia pe rupte.

Turnul nostru: pentru ca putem

adriana.g — Sun, 30 Oct 2011 13:51:57 +0000

Avem maturitatea, bagajul de informatii si energia pentru a incepe sa ne manifestam in si pentru orasul in care locuim. Aceasta afirmatie ar putea primi diverse obiectii: noi nu avem putere de decizie, nu avem capital de investit, nu ne ia nimeni in seama atat timp cat nu devenim interesanti politic. Raspundem: www.turnulnostru.ro. Vrem sa aratam faptul ca generatia noastra a inteles ca noi influentam spatiul public. Pornind de la un nucleu care deja exista, pentru cei ce ezita inca, turnul nostru va fi semnalul, simbolul prin care ne vom gasi cei ce vrem sa facem ceva pentru spatiul nostru public.

In jurul nostru mult se discuta despre spatiul public. Cel mai probabil veti afla despre el de la urbanistii, arhitectii, politicienii, gazetarii, starurile care se intalnesc si vorbesc despre neajunsurile spatiului public: traumele comunismului, lipsa de fonduri, necunoasterea, indiferenta, etc. Dar ce este acest “spatiu public” pus intr-o rama si deplans din fotoliu? Inseamna el pentru noi ceva, realmente? Are influenta asupra noastra? Avem noi influenta asupra lui? Il simtim ? EXISTA !?

Sa ne gandim… Cand inchizi usa locuintei tale se intampla cel mai des sa treci prin casa scarii. Apoi, ca pieton, trotuarul te duce spre destinatie trecand prin intersectii, piete, statie de transport in comun, gara, aeroport, etc. Saluti vecinii de pe banca din fata blocului, te reflecti in vitrine, umbresti cladiri, arbori, cosuri de gunoi, un turn parasit, o vila noua, o banca. Spatiu. Public. El ar trebui sa se puna si sa te puna in comun cu ceilalti. Peretele (wall-ul) de pe Facebook e varianta virtuala a unui spatiu public. Privesti ce fac ceilalti, te arati cu actiunile tale celorlalti.

“The public space” informeaza. Dincolo de bannere si panouri publicitare, observi ce se poarta, capeti deprinderi din comportamentul social al locului, poti avea experiente olfactive, auditive, afli despre trecutul locului prin cladiri sau alte semne, etc.

“o Espaco Publico” interactioneaza cu tine. Te poate agresa, intimida, enerva (mizerie, aglomeratie de stimuli, succesiuni haotice de elemente). Iti poate crea stare de bine (iti place mirosul ploii pe asfalt incins, sau privesti contururi de cladiri in lumina apusului, sau o combinatie haioasa de culori a aparut pe o fatada, sau de pe o banca iti zambesc niste copii… ori pur si simplu te simti acasa, protejat), te poate calma, inspira, energiza. Te atrage sau te respinge.

“den offentlichen Raum” e inepuizabil. Traversezi Piata Unirii ca elev, vei observa anumite lucruri, anumite situatii vor avea relevanta pentru tine. Traversezi acelasi loc la pensie si experienta se schimba.

De fapt, spatiul public este extrem de prezent in viata noastra. Numai ca recunoastem (constientizam) aceasta atunci cand extragem ceva placut din interactiunea cu acesta si ne fortam sa ignoram atunci cand suntem prea agresati de acesta. Exista spatiu public declarat ca atare: locurile special amenajate din genul piata-forum, gradina publica, un punct de belvedere, etc.; dar si spatiul public devenit prin folosinta.

Cu cea de-a doua categorie lucrurile stau mai interesant. Sa ne imaginam ca pe terasa unui punct de termoficare baietii de la bloc decid sa instaleze mese de ping-pong. Acea terasa, spatiu inexistent pentru oras pana atunci, devine spatiu public. Sau poate ca un grup de tineri doresc sa redea spatiului public un fost castel/turn de apa facandu-l relevant pentru cei ce ar putea sa il vada zilnic. Asta pentru ca spatiul public ni-l apropriem prin utilizare, dandu-i semnificatie prin actiunea noastra directa, independent de proprietarul in acte. In concluzie, spatiul public ne influenteaza viata mai mult decat ne dam seama si tocmai de aceea merita sa-i acordam atentie, sa ni-l asumam.

In acelasi timp noi influentam spatiul public, activ. Sa tratam subiectul pasarelei pietonale din Iasi, cea peste calea ferata, pasarela care pentru multi dintre cocitadini reprezinta legatura zilnica intre cartierul in care locuiesc si restul orasului. Daca nu ati trecut de mult pe acolo, va recomand experienta cu ceva iz de lumea a treia. Daca treceti zilnic, atunci nu trebuie sa mai fac “recensamantul” sipcilor lipsa din pardoseala, a absentei iluminatului nocturn, a mizeriei, a spatiului prea stramt de circulatie, etc pe un traseu strabatut de mii de oameni. Demult era cazul sa se intample ceva cu acest “bulevard” al pietonilor ieseni. Dar nu putem astepta la nesfarsit.

Sta in puterea generatiei noastre sa actioneze asupra spatiului public iesean. Baietelul meu va creste si va privi in jur. Vom fi amandoi probabil de acord ca nu ne place. Ma va intreba: bun, nu iti place, dar ce ai facut ca sa dovedesti asta, ca sa schimbi asta? Raspunsul mi-l pregatesc acum.

Imaginile ce insotesc acest articol arata starea altor pasarele cu rol echivalent din zilele noastre. Vrem sa castigam un oras frumos. Vrem sa putem reface spatiile publice cel putin pentru a putea avea o viata publica decenta, salutara, daca nu pentru a ne iubi orasul si a zambi celor din jur. Vrem sa avem o pasarela contemporana cu noi. E o dorinta ce ne depaseste puterile?

Orice pare mai simplu daca realizezi din pasi mici. Putem incepe cu turnul nostru. Vom afla ca e usor, distractiv. In plus, de data asta Pepsi ni-l poate face cadou, cu conditia sa folosim mouse-ul pentru un click. Un vot in concursul Pepsi Refresh ne aduce mai aproape (procedeul de votare e confuz: primul vot nu se inregistreaza, merita verificat ca votul e numarat dand click si a doua oara pe butonul de vot.)

Haideti sa ne primim cadoul!

PS: toti cei ce vor sa participle la acest proiect, prin vot sau alte idei va rog sa imi scrieti cel putin pentru ca numele vostru sa apara pe site-ul www.turnulnostru.ro . Noi toti vom fi cei ce am castigat turnul in spatiul nostru public.

Traseul locurilor neprivite

adriana.g — Sun, 23 Oct 2011 15:15:35 +0000

Un gang este un loc de trecere aflat sub o constructie. Iti e in cale, dar il parcurgi in graba. Privesti lumina din fata, te gandesti la alte lucruri. Ai si uitat pe unde ai trecut. Plus ca nu e nimic interesant in actul trecerii. Important pentru tine este ceea ce se afla dincolo de gang. O idee simpla, dar simpatica vizual poate deveni realitate pentru Iasi castigand cei 20 000 de dolari oferiti de Pepsi Romania pentru punerea ei in practica. Trebuie doar sa fie in primele 10 idei pe tara pentru ca juriul sa o poata alege.

Si totusi gangurile fac parte din oras. Sunt un spatiu construit, prezent. Prin unele ganguri trecem zilnic, prin altele poate nu am trecut niciodata. Cum am putea profita de avantajele unui spatiu protejat, de mici dimensiuni, foarte circulat, accesibil? Putem face ceva ca gangurile sa devina prezente pentru noi? Mai mult, putem propune sa fie strabatute toate gangurile din Iasi doar pentru placerea de a le trai ca pe o experienta ?

Avantajele unui gang: e ferit de intemperii si soare; e un loc circulat; usor accesibil in cadrul orasului.

Dezavantaje: o suprafata mare de perete plin si gol, neinteresant; e curent; nu ai senzatie de siguranta noaptea; un loc vandalizabil (si de obicei urat mirositor).

Ideea: Impreuna cu prietenii din Youthbank – grupul de liceeni responsabili, cat si cei care sustin infiintarea Fundatiei Comunitare Iasi, cautam un loc in care printr-o interventie minima sa putem da un exemplu de regenerare urbana. In primele discutii hotarasem ca va fi un loc de dimensiuni mici, usor accesibil in oras. Pe lista au aparut 70% ganguri. Asa am descoperit ca Iasul are mute ganguri, atat in centru, cat si in cartiere. Privindu-le individual toate au calitatile lor. Astfel m-am gandit ca poate ele joaca doar rol de Cenusarese in oras si am propus sa retinem ideea unui proiect al gangurilor.

A aparut concursul Pepsi refresh care spune (in traducere libera) urmatoarele: noi va dam 20 000 dolari pentru punerea in aplicare a unei idei care schimba ceva in oras. Cum ideea o avem, trebuie sa ne punem pe treaba si sa aducem banii in Iasi. Am scos ideea din “sertar”, apoi Alina, Brandusa, Bogdan si Irina s-au ocupat de materialul foto. Fetele au fost si de vreo doua ori pe ploaie sa filmeze intreg traseul. Partea interesanta e ca, desi discutaseram despre proiect, dupa ce au parcus prima data toate gangurile s-au convins ca nu se asteptau ca experienta sa fie atat de interesanta. Tine de sunete, de curenti de aer, mirosuri, lumina si penumbra, perspectivele ce se deschid de o parte sau alta a unui gang.

Am ales pentru exemplificare 5 ganguri, pornind din Piata Eminescu si mergand pana la Hala Centrala:

1. Gangul de la Fundatie (scurtatura intre Parchet si corpul R al U.A.I.C., alipit de fostul Hotel Binder)

2. Gangul dintre strada Lapusneanu si Biserica Mitocul Maicilor (la Stef)

3. Gangul dintre Biserica Mitocul Maicilor si Piata Unirii (langa magazinul Unic)

4. Gangul dintre strada Cuza-Voda si sala de sport Penicilina (spre Muzeul de Istorie Naturala)

5. Gangul dintre Hala Centrala si parcarea de pe strada Barboi

Primul gest ar fi sa descurajam vandalizarea printr-un iluminat foarte bun pe timp de noapte si pastrarea curateniei peste zi. O igienizare ( tencuit, varuit peretii gangurilor) va primeni spatiul de lucru. Peste acest tratament de insanatosire vom interveni prin diferite tehnici: colaje, stencil-uri, picturi, prinderi mecanice, etc.

Al doilea ar fi crearea unui traseu: fiecare gang va avea o tratare grafica si ambientala adaptata in jurul unei idei, idee inspirata de locul/ zona in care se afla acesta. Gangurile vor fi numerotate si vor pastra o linie cromatica unitara. Pentru a pastra ideea de traseu ele vor spune impreuna (printr-un text vopsit pe pereti) o poveste impartita in 5 bucati, fiecare in cate un gang. In acelasi timp, fiecare va spune povestea lui.

La Fundatie am folosit tema “IN & OUT”. Una dintre intrarile orasului trece prin padure. Astfel pe toata lungimea calcanului de pe latura lunga a gangului va fi tratat cu motive vegetale. Diana a avut ideea de a monta un periscop. E o idee foarte buna avand in vedere ca peste cladire se poate privi Sararia si mai departe Tatarasiul. Pe inaltimea calcanului cladirii fostului Hotel Binder e un spatiu foarte primitor pentru un montaj. Montajul va fi din tamplariile caselor demolate prin Iasi. Ele au insotit dea lungul vietii multe intrari si iesiri.

Gangul din Lapusneanu se afla in proximitate cu Muzeul Unirii, Hotelul Traian, cat si cu strada plina de povesti mondene. Am propus crearea unei perspective care sa “lateasca” virtual gangul (foarte stramt acum) cu personaje imbracate in costume de epoca (pictate la scara 1:1…adica inaltimea omului). Doua corpuri de iluminat din fier forjat cu design stil 1900 vor avea rolul de a aduce o tusa delicata. Optional, pentru a da putin umor acestui gang, plafonul sau ar putea fi o oglinda: proportiile privitorilor vor fi exagerate (inalt si ingust) si, in plus, alaturi de costumele de epoca vor fi vizibile si cele de astazi.

Gangul de la Unic, foarte aproape de cel din Lapusneanu, face totusi trecerea la un peisaj rezultat in urma unei puternice planificari urbane a Iasului postbelic. Vom face atunci o localizare a unor imagini din Iasul vechi pe harta centrului Iasului de acum. Harta va fi printata si colata pe plafonul gangului. Imaginile Iasului vechi vor fi laminate pe casete luminoase amplasate pe stalpii din axul gangului.

Gangul de la Cuza-Voda va fi al oamenilor. Fotografii cu ieseni de la 1800 pana astazi vor fi colate pe plafonul gangului. La nivelul ochiului, cei ce vor strabate acest gang vor gasi o banda alba. Aceasta va fi vopsita cu vopsea “ideapaint“. Va fi un suport pentru mesaje intre trecatori, desene, sfaturi, etc. - o suprafata a comunicarii. Daca un mesaj nu corespunde asteptarilor, poate fi sters (daca va ganditi la prea uzatele “mesaje” de pe pereti). Candelabre din fier forjat vor da un aer delicat acestui gang ce face trecerea dintre o strada aglomerata si un spatiu ce traieste aproape ca o curte interioara.

La Hala Centrala mesajul ar fi jocul. Ne folosim de faptul ca un gang incurajeaza curentul de aer si ornam plafonul cu moristi de diferite dimensiuni. Pe pardoseala vor fi desenate jocuri pentru copii.

Partea minunata a acestei idei este faptul ca traseul doar incepe cu cele 5 locatii. Oricine poate propune “povesti” pentru alte ganguri din Iasi. Cum ar fi ca faimosul gang “al repetentilor” din Copou sa fie tapetat cu texte din rubrica “stiati ca”? Colegi mai tineri din programul Youthbank au idei pentru alte cateva ganguri: lista cu filme si carti celebre si review-urile lor; curiozitati; probleme mici de logica cu raspunsuri pe un site web (poate o idee mai buna pentru o statie de transport in comun); un gang cu retete din Moldova… ilustrate; un gang cu sfaturi pragmatice; picturi de copii, infografice; fotografii uriase ale lumii minuscule… etc. Cine stie, poate devin atat de faimoase gangurile Iasului, incat Dan Perjovschi sa accepte invitatia de a-si lasa amprenta pe unul din ele. Si avand in vedere ca alte ganguri pot aparea sub constructii noi, povestea poate continua.

Cei care au starnit idei in poveste sunt: Diana Barsan, Alexandrina Irina Dinga, Alina Avatamanitei, Raluca Minea, Paula Sacaleanu, Radu Bors, Tudor Giurgica-Tiron, Mihai Chelariu, Lavinia Fasola, Georgiana Ciobanu, Andreea Melinte, Mihai Ursache.

Important: Daca v-a placut ideea si vreti sa ajutati la implementarea ei, puteti incepe votand-o aici.

Adrian Serghie vede Iasul din fotografii vechi

adriana.g — Thu, 22 Sep 2011 22:25:40 +0000

Peste 15.000 de ieseni sau fosti ieseni pot urmari cum se construieste sub ochii lor un alt Iasi... cel al trecutului. Cine nu a dat inca “like”, sa caute pe Facebook Iasi (fotografii vechi). Cu ocazia unui eveniment ce viza istoria Iasului, am luat legatura cu Adrian Serghie, autorul acestui proiect, si am descoperit un om cu o mare pasiune. Apoi l-am provocat la o discutie pentru a afla si povestea din spatele imaginilor speciale pe care ni le aduce.

Din conversatiile noastre anterioare am aflat despre dragostea lui pentru Iasi. A dezvoltat un proiect “biblioteca de imagini”, o arhiva pe care a facut-o publica pe Facebook sub titlul Iasi (fotografii vechi). E un proiect pe care l-a donat intr-un fel comunitatii, depasind 15 000 de persoane care primesc constant noutatile “bibliotecii”.

“Nu tuturor le vine usor sa arate si sa se desprinda de acele imagini.”

AltIasi: Care au fost primii pasi? Cum ai decis unde si cum sa publici imaginile pe care le acumulai ? Ai planificat o extindere de o asemenea anvergura?

Adrian Serghie: Nu am crezut ca acest proiect se va bucura de atata amploare. De ce pe Facebook? Ei bine, Facebook este o retea sociala ce a devenit foarte populara si in Romania; cred ca daca Iasi (fotografii vechi) era blog sau website nu s-ar fi bucurat de atata succes. Nu stiam cum sa fac sa arat tinerilor o alta fata a orasului, o fata uitata, ce se mai poate regasi doar in fotografiile vechi, uitate prin albume prafuite. Intr-un fel am profitat de popularitatea pe care o are acum aceasta retea sociala. Odata cu aceste imagini expuse virtual nu ii ajut doar pe cei ce viziteaza pagina sa descopere Iasul, ma ajut si pe mine.

A.I.: Inteleg ca te-a interesat de la inceput ca acest proiect sa beneficieze de o vizibilitate cat mai mare. Pasiunea pentru Iasi ti-a inspirat un proiect cu tenta educativa, caci dupa cum spuneai se adreseaza tinerilor care au pierdut contactul cu imaginea trecutului. Cat de usor/ greu iti e sa recompui aceasta imagine? Cum ai facut rost de primele fotografii vechi? Cum cauti acum imagini, cand deja arhiva ta a inghitit cam tot ceea ce era destul de usor accesibil?

A.S.: Nu e atat de usor pe cat pare. Nu tuturor le vine usor sa arate si sa se desprinda de acele imagini. Primele imagini postate au fost gasite pe site-urile de licitatii precum si pe http://www.okazii.ro, http://www.ebay.com. Apoi am incercat sa vorbesc cu vanzatorii care veneau la targurile de antichitati organizate pe strada Lapusneanu. Imi aduc aminte ca la un moment dat am depasit un numar mare de vizitatori (la acea data) si am dorit sa organizez o mica intalnire cu cei care imi apreciau munca pana atunci. La acea intalnire am avut deosebita placere sa ii cunosc pe Cristian Tudosa, Iulian Lipovanu si apoi mai tarziu prin intermediul lor i-am cunoscut pe colectionarii Olga Rusu, Corneliu Maxim, Viorel Gemene si Eduard Gemene.

Cum caut acum imagini? Nu s-a schimbat nimic de atunci. Inca folosesc aceste surse si inca mai colaborez cu acesti colectionari, dar oricine ma poate contacta si ajuta la adresa de e-mail iasifotografiivechi@yahoo.com.

A.I.:Lasi sa se inteleaga ca exista si cazuri in care trebuie sa convingi unii colectionari sa iti dea permisiunea sa le fotografiezi sau sa le publici. Cum ai “negociat” cel mai dificil caz?

A.S.: Se intampla sa nu primesc anumite imagini sau sa le primesc doar pentru colectia personala, dar mai rar. Sunt anumiti colectionari sau scriitori ce nu doresc sa faca publice aceste imagini, fie pentru ca vor sa le pastreze pentru un album ce urmeaza sa fie publicat, fie din alte motive personale. Nu cred ca am avut vreun caz dificil, deoarece cei cu care colaborez sunt iubitori ai acestui oras ca si mine si imi sustin proiectul.

“Am reusit anul trecut sa fotografiez aproape toate casele interesante, luand strada cu strada, casa cu casa la rand.”

A.I.: Care e fotografia/ setul de fotografii care iti sunt cele mai pretioase. Poate sunt unele de care te leaga o poveste aparte?

A.S.: Cele care ma incanta cel mai tare cred ca sunt cele din perioada interbelica si cele din cel de al doilea razboi mondial. Nu cred ca sunt legat de vreo categorie anume si nu sunt nostalgic atunci cand vad/ primesc ceva nou, sunt doar bucuros.

A.I.: Cat timp din zi/ saptamana acorzi acestui proiect? Intreb pentru ca aproape zilnic incarci imagini noi si astfel “peretele” proiectului tau e mereu activ.

A.S.:Iasi (Fotografii vechi) imi mananca mult timp, desi e doar un hobby, dar asta nu inseamna ca nu-mi place sau ca e usor. De obicei dimineata si seara caut materiale noi si ma ocup de organizat imaginile postate. (Nu m-am gandit niciodata cat timp petrec zilnic ocupandu-ma de acest proiect).

Se intampla de foarte multe ori sa primesc fotografii cu zone foarte greu de identificat, si atunci trebuie sa o fac pe detectivul, sa caut prin cartile domnului Mitican si sa ma uit pe harti vechi. Se intampla sa iau la rand toate cladirile cu arhitecturi asemanatoare de pe o anumita strada, pot ajunge chiar sa le cercetez pe strada (unele exista dar cu alt aspect), uneori fug de la un colectionar la altul…

Cateodata stau la scanat de dimineata pana seara tarziu. De obicei pierd destul de mult timp cu asta si uneori e foarte obositor, mai ales cu materialele sensibile sau intr-o stare foarte avariata. Duminica dimineata ma duc in talcioc sau bazar, caut fotografii sau vederi, vorbesc cu vanzatorii de antichitati de acolo. Cei care vor sa mai faca un ban incep sa isi vanda si amintirile, din acest motiv eu si alti colectionari mai vizitam talciocul si targurile, nu se stie peste ce raritati dam.

O alta problema vine la identificare. De cele mai multe ori primesc materiale nedatate si atunci incerc sa analizez fotografii asemanatoare, sa caut indicii, sa vorbesc si cu alti colaboratori, chiar cer ajutorul vizitatorilor (paginii). Am reusit anul trecut (si inca ma ocup de asta), sa fotografiez aproape toate casele interesante, luand strada cu strada, casa cu casa la rand. Uneori ma ajuta foarte mult la proiectul meu. Pe deasupra e foarte interesant de observat schimbarile anumitor cladiri, e ca o evolutie in timp.

“Am un director cu aproximativ 300 de imagini ce asteapta sa fie localizate.”

A.I.: Uite, ai atins un subiect pe marginea caruia poate iti face placere sa mai discuti. Spui ca e foarte interesant sa observi schimbarile anumitor cladiri in timp. Poti sa exemplifici una anume?

A.S.: Am putea discuta despre Casa Bals, cladirea de langa Filarmonica, cladire care a stat in paragina ani de zile, zeci chiar, si recent a foat restaurata, dar nu gasesc informatii despre ea. Am pregatit 4 imagini cu aceasta cladire. Nici nu am crezut ca va mai fi vreodata restaurata.

As putea sa mai vorbesc despre Muzeul Unirii dar majoritatea imaginilor pe care le am din timpul restaturarii nu imi apartin. Mi-ar fi placut sa vorbesc despre Palatul Culturii, dar inca nu e terminat.

O alta cladire ar putea fi Hotelul Continental, cu piateta din fata sa. Aici au fost aduse, in timp, o fantana, mai multe statui, iar cladriea de acum inlocuieste cladirea veche a hotelului, cladire ce era construita in acelasi stil cu cel al caselor din piateta.

A.I.: Inteleg ca pe langa pasiunea pentru Iasi, provocarea tip “detectiv” te atrage foarte mult spre aceasta cautare/ arhivare. Exista o fotografie pentru care a trebuit sa “investighezi” mai mult timp si ti-a dat o satisfactie speciala faptul ca ai identificat-o ?

A.S.: Exista mai multe fotografii pe care le-am investigat (impreuna cu alti colectionari sau cu vizitatorii paginii) si mi-au oferit de fiecare data satisfactie, implinire, usurare si bucurie in acelasi timp. Am un director cu aproximativ 300 de imagini ce asteapta sa fie localizate/ identificate. O imagine care imi vine momentan in cap e cea in care apare coltul Caselor Motas din Piata Unirii (dreapta) si coltul magazinului Ermacov (stanga). Pe mijloc in prezent se afla Hotelul Unirea. Nu mai exista nimic din ceea ce se observa in aceasta imagine.

A.I.: Tot acest proces il parcurgi singur, sau ai prieteni/ prietena/ familie care te sprijina? Cum privesc cei din imediata apropiere activitatea ta?

A.S.: Sunt destul de singur in acest proces, nici nu cred ca as vrea sa mai implic pe cineva in aceasta munca, in plus mi-am creat deja un sistem care a tot fost modificat si adaptat in asa fel incat sa-mi usureze munca. Cred ca cei din jurul meu nu dau asa de multa importanta, probabil o vad ca si mine ca pe un hobby.

A.I.: Foarte interesant… vorbesti de un sistem. Poti sa intri in detalii?

A.S.: Cand folosesc motoarele de cautare (Google, Yahoo, Bing) ma ajut de o lista cu numele orasului pentru alte tari (Franta – Iassy, Germania – Jassy, Rusia – Яссы, etc), apoi caut acesti termeni impreuna cu ani importanti (1917, 1932, 1940-1944, 1977, 1989, etc). Pe calculator mi-am creat directoare pentru fiecare strada (numele vechi + numele prezent) si pentru fiecare cladire (anul constructiei + numele vechi + numele prezent). La fiecare cladire am de asemenea directoare numite Interior, Exterior, Restaurare etc.

A.I.: In acest hobby investesti doar timpul tau , sau iti mai sunt necesare si alte resurse?

A.S.: Investesc timp dar de multe ori si bani, bani pe care ii aloc transportului, anumitor carti care de care am nevoie, listarilor care imi sunt necesare pentru detalii, comparatii etc.

“Nu ma pot considera colectionar doar fiindca detin o baza foarte mare de fotografii in format digital.”

A.I.: Adrian, adevarul e ca de cele mai multe ori primim pozele “de-a gata” si ni se pare totul foarte simplu. E interesant sa aflam despre munca din spatele imaginii. Spui ca si vizitatorii paginii te ajuta in identificarea lor. Ai pastrat legatura cu cei mai “implicati”? E o ocazie pentru tine de a cunoaste oameni interesanti? (intuiesc din comentariile facute fotografiilor ca multi sunt plecati din Iasi).

A.S.: De multe ori nu e usoara munca pe care o fac, intampin mici probleme, unele persoane se razgandesc cu anumite materiale, am zile bune si zile proaste, daca le pot spune asa. Chiar daca intr-o anumita perioada de timp nu postez nimic asta nu inseamna ca nu lucrez pentru acest proiect. Din contra. Se intampla chiar sa fac anumite schimbari pe pagina de care vizitatorii nu stiu, precum sa adaug sau sa modific anii, sortari si categorizari, etc.

Am pastrat legatura doar cu foarte putine persoane din pacate. Am incercat sa organizez cateva intalniri anul trecut, dar au venit doar un numar foarte mic de persoane, in mare parte colectionari cu care inca mentin legatura.

A.I.: Exista fotografii sau carti de care stii si nu le-ai vazut inca, desi ti-ai dori-o?

A.S.: Adevarul e ca imi doresc orice material despre orasul Iasi si nu ma refer doar la carti, fotografii sau vederi. Materiale pe care nu le-am vazut sunt destule. Am tot fost asigurat in stanga si in dreapta ca fotografii si vederi exista prin diferite institutii sau la alti colectionari din alte orase sau tari, trebuie doar sa vorbesti cu persoana potrivita. Imi doresc foarte mult sa vad cam cum ar arata primele fotografii facute la Iasi, fotografii realizate in perioada interbelica, din perioada celui de al doilea razboi mondial, de la inundatia din 1932 si de la cutremurul din 1977, dar fotografiile preferate de mine, si probabil de multi iubitori ai orasului trebuie sa fie cele aeriene.

A.I.: Daca ar fi sa te prezinti, cum ai face-o ? Artist? Colectionar?... Nostalgic?

A.S.: Nu ma pot considera colectionar doar fiindca detin o baza foarte mare de fotografii in format digital. Colectionarii investesc mult mai mult timp si bani, transforma totul in obsesie, eu in schimb sunt doar un visator curios.

Sunt artist, si nu fiindca am creat aceasta pagina sau pentru ca am un master in asta, ci fiindca imi place sa creez si sa fiu diferit, original. Momentan lucrez la un proiect personal numit “Revista Altceva”, proiect ce vrea sa se diferentieze de ceea ce gasim pe piata prin simplul fapt ca va contine lucrari si articole facute direct pe hartie in diferite tehnici si materiale. Acest proiect va fi de asemenea promovat pe Facebook.

A.I.: Te gandesti la o continuare/ evolutie a proiectului despre care vorbim? Mai ai in plan si alte proiecte ce vizeaza Iasul?

A.S.: Nu stiu cat de mult ar mai putea evolua acest proiect. Totul depinde de colectionari. Va continua probabil in acelasi format atata timp cat am ce posta.

Spatiul urban - de la constient la inconstient

radu — Mon, 12 Sep 2011 17:15:35 +0000

Se practica de multa vreme analiza spatiului urban ca o reflectie asupra unei entitati caracterizata de toate proprietatile specifice vietii: nastere, evolutie, regresie, dinamism, moarte etc. Ba mai mult decat atat, spatiul urban poate avea o identitate sau poate reactiona fata de context, poate crea valori si non-valori, poate comunica si interactiona. Asadar, putem spune despre spatiul urban ca este constient.

In incercarea de a analiza spatiul urban dupa acest atribut pe care il detine ca entitate vie, modelul triontic al omului este cea mai potrivita asemanare. Conform acestei idei, spatiul urban este de 3 tipuri: constient – preconstient – subconstient sau inconstient. Asadar, spatiile certe sunt spatiile constiente, spatiile probabile sunt spatiile preconstiente, iar spatiile posibile sunt spatiile dominate de inconstienta.

Spatiul constient reprezinta spatiul certitudinilor. Este spatiul strabatut de sens istoric si de creativitatea organica a oamenilor. Spatiul constient este spatiul investit emotional. In acest spatiu, individul se manifesta si relationeaza.

Spatiul constient este spatiul in care, dintre toate posibilitatile, filtrate in sfera probabilitatilor, doar una singura devine reala. Acesta este spatiul care detine un scop profund, are simtul masurii si respect pentru limita. Spatiul constient are o identitate clara si este un creator de valori.

Iasul detine o colectie de spatii constiente, dar din pacate din ce in ce mai putine. Exemple bune de astfel de spatii care „rationeaza” si sunt investite emoțional sunt: Piata Voievozilor din Alexandru, Parcul Copou, pietonalul Stefan Cel Mare in timpul weekend-ului, zona Fundatiei din proximitatea Casei de Cultura a Studentilor, Strada Lapusneanu. De remarcat ca aceste spatii in Iasi traiesc prea putin din pricina unei amenajari spatiale si functionale bine puse la punct si mai mult datorita amplasarii punctuale a unor centre de interes (pub-uri, baruri etc.).

Spatiul preconstient este spatiul nedefinit, neexprimat inca, dar sansa lui de a deveni manifest este foarte aproape de certitudine. Un spatiu explicat de teoria probabilitatilor. In acest spatiu exista o experienta a faptelor, dar nu exista inca un fapt re-actionat fata de acestea. Spatiul preconstient este spatiul SAU-SAU, spatiul probabil, dilematic sau cu doua fete. Este spatiul care a detinut o identitate sau e pe cale sa o castige.

Spatiile care pot fi incadrate in acest tip sunt spatiile din imediata proximitate a valului dezvoltarii urbane, sunt spatiile periurbane si spatiile centrale ce sufera din pricina sistematizarii locale si a dezvoltarii spatiilor adiacente. Spatiile preconstiente sunt ochiuri din tesutul urban defavorizate de un mod local de a organiza orasul in defavoarea unei perspective globale. De regula aceste tipuri de spatii sunt cele industriale sau fost-industriale si zonele definite de arhitectura veche ce se afla intr-o stare avansata de degradare.

Spatiul inconstient este un spatiu al posibilului, spatiul in care orice este posibil! Spatiul inconstient este un spatiu al incertitudinii maxime. Este un spatiu fara reguli in care haosul domina. Daca spatiul preconstient era spatiul SAU-SAU, spatiul inconstient este de tipul SI-SI. Spatiul inconstient este definit de non-locuri.

Non-locurile sunt locuri in care oamenii relationeaza intr-o maniera uniforma si mecanica cu ceilalti si cu obiectele din jurul lor. In non-loc apare non-sensul. Repetitivitatea, automatismul si schematizarea vietii din acest spatiu duce la individualizare uniformizanta si la singuratatea obsesiva. Spatiile inconstiente sunt spatiile fara scopuri si care nu detin un simt al masurii.

Spatiile inconstiente sunt spatii neinvestite emotional. Spatii menite doar sa canalizeze, sa evacueze si sa transmita.

In unele cazuri, non-locurile apar datorita amplasarii unor functiuni incompatibile cu scopul spatiului existent, proces ce duce la neutralizarea spatiului urban (sedii de banci, cladiri de birouri, statii de autobuz etc.) Piata Unirii capata deseori caracteristicile unui non-loc din cauza functiunilor amplasate la parterul blocurilor, dar si a altor factori precum mobilarea urbana inadecvata. Podu Ros, de altfel un nod important, este definit de non-locuri in cea mai mare parte a timpului. Discutabil este si exemplul Campusului Tudor Vladimirescu care, in ciuda multimii de spatii publice, devine mai mult un spatiu al evacuarii si automatizarii decat al petrecerii urbane.

Acest ultim tip de spatiu exemplificat defineste spatiul public post-modern. Un spatiu care si-a pierdut identitatea si ratiunea.

Fabrica de bere din Pacurari, la ultimele rasuflari ale ruinarii

radu — Thu, 06 Jan 2011 15:03:14 +0000

Patrimoniul industrial reprezinta ramasitele culturii industriale ce detin valoare istorica, tehnologica, sociala, arhitecturala, stiintifica si este dovada activitatilor ce au avut si continua sa aiba profunde consecinte istorice.

Patrimoniul industrial are valoare sociala ca fiind o parte componenta a registrului vietii barbatilor si femeilor obisnuite si prin aceasta ofera un important simt al identitatii. Aceasta este de o valoare tehnologica şi stiintifica pentru istoria manufacturii, a ingineriei, a constructiilor si poate avea o valoare estetica semnificativa prin calitatea arhitecturii, a designului sau a proiectarii sale

Fragmentul citat reprezinta al doilea punct enuntat in capitolul „Valori ale patrimoniului industrial" apartinand Chartei Patrimoniului Industrial lansata in iulie 2003 la Moscova. Actul este una dintre cele cateva surse informationale ce nu ar trebui sa lipseasca din constiinta fiecarei forme de autoritate administrativa publica.

Atentia si interesul fata de marturiile culturii industriale trebuie sa cuprinda scena in toata amploarea ei de la obiectele produse, masinarii, tehnologii si sisteme de prelucrare pana la cele mai recente anexe si adaugiri constructive, iar impreuna cu amplasamentul, fie el amenajat de factura urbana sau utilizat pentru calitatile lui naturale, formeaza peisajul industrial ce reprezinta o valoare deplina in stare omogena. Orice excizie in acest sistem se face cu pretul calitatii ansamblului, fiecare element avand un caracter functional unic ce participa la semnificatia monumentului.

Iasul detine o considerabila comoara industriala valoaroasa nu doar pe plan national ci chiar international, o mare parte din dezvoltarea urbana a orasului purtand amprenta culturii fabricante. Pe langa respectabilele ruine, unele de secol XVIII ce ocupa spatii apropiate de inima orasului si monumente ce detin inalte calitati estetice, mai sunt si acei mamuti industriali ce au calitati functionale si ar putea constitui importante resurse constructive.

Pe strada Pacurari , la nr. 95, zace in ruina una dintre cele mai frumoase obiecte de arhitectura industriala ale orasului. Monumentul de secol XVIII este prima fabrica de bere din Iasi iar cele dintai insemnari ce atesta existenta ei dateaza din 1786 si apartin domnitorului Ioan Mavrocordat. Consemnarea intr-un hristov inaintata neamtului Herlet Gerarch, doctor la Spitalul Sf. Spiridon, anunta privilegiul de a infiinta o fabrica de bere "sub dealul Muntenimii de Sus, de la vale de cismeaua lui Pacurar". In 1892 fabrica capata denumirea de "Zimbru" si beneficiaza de alimentare cu energie electrica inaintea orasului, cu ajutorul unei uzine electrice proprii.

1. Panorama
2. Detaliu de fatada

De-a lungul trecerii timpului, constructii anexe completeaza volumul principal de forma dreptunghiulara, al carui ax este perpendicular pe strada Pacurari. Exista si un beci sub actuala constructie ce folosea ca spatiu de depozitare. Volumele secundare sunt dispuse lateral volumului central in ax paralel la strada si formeaza impreuna o incinta de primire. Pe partea sudica a ansamblului este adosat constructiei un turn in plan patrat din caramida rosie aparenta ce are un acoperis in patru ape si un cos de forma cilindrica. Acest element da ansamblului armonie prin dispunere, proportii echilibrate si textura.

3. Turn
4. Detaliu de fatada
5. Fronton

Pe fatada principala, ce este orientata spre interiorul sitului, este brodata o frumoasa lucrare din caramida rosie tesuta pe tencuiala ce reuneste pilastri, ferestre verticale in arc aplatizat si patrate, solbancuri si braie. Chiar si pentru o constructie industriala, preocuparea pentru detaliul ornamental nu lipseste, de remarcat fiind braul de sub cornisa volumului central cu un rand de caramizi ce ies din planul cordonului din doua in doua, schitand un joc de umbre si lumini. Acoperisul este in doua ape, coama fiind paralela la planul fatadei principale.

6. Detaliu brau
7. Ramasitele acoperisului
8. Detaliu de fatada

De ce mai este valoroasa totusi o constructie odata functionala si cocheta, astazi la finalul ultimelor rasuflari ale ruinarii ?

Unul dintre motive, pe cat de neasteptat pe atat de evident, este educatia. Pentru educatia noastra si a celor ce vor urma. Pentru conservarea simbolului eficientei sau al ineficientei industriale, pentru evocarea unui pas istoric ce a participat la constructia unei economii dinamice. Pentru a face dreptate vietii muncitorilor care au populat aceste spatii si pentru pretuirea muncii parintilor nostri. Pentru oferirea libertatii capitaliste unor spatii coplesite de regimul dictatorial. Pentru proiectarea spatiilor de cultura in respect si cu grija fata de patrimoniul mostenit.

Se discuta despre muzeificarea unor astfel de spatii din registrul patrimoniului industrial dar inghetarea fragmentelor istorice nu ar duce decat la crearea unor lacune, identitati formale sau spatii fara personalitate. Singurul ingredient ce poate activa un sit de aceasta factura este viata in tot tumultul si libertatea ei.

Semicentenarul G.M. Cantacuzino - prilej de fesitivitate a unei mosteniri culturale

admin — Sun, 28 Nov 2010 18:05:26 +0000

Sambata, 27 noiembrie, in incinta salii "Iustin Moisescu" s-a comemorat semicentenarul renumitului arhitect G.M. Cantacuzino.
Manifestarea a inceput la ora 9:00 cu o slujba de pomenire la Cimitirul "Eternitatea" din Iasi, continuand cu o evocare a activitatii acestuia in viata culturala romaneasca.
Evenimentul a inclus si lansarea numarului 4 al revistei de profil "Repere" editata si finantata de Ordinul Arhitectilor din Romania in colaborare cu Uniunea Arhitectilor din Romania si Registrul Urbanistilor din Romania , precum si a volumului "G.M. Cantacuzino - Arhitectura ca tema a gandirii" semnata de Mirela Duculescu.

Discursul a fost prezidat, incepand cu ora 11:00, de Inalt Preasfintitul Teofan Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, care a facut o scurta incursiune in istoria vietii acestuia, insistand pe perioada sfarsitului vietii sale petrecute la Iasi. In acesti ultimi ani, artistul realizeaza proiectele lasate azi mostenire Ansamblului Mitropolitan. Este vorba de cladirea ce gazduieste sala de festivitati "Iustin Moisescu", respectiv Centrul de Pelerinaj "Sfânta Parascheva".
Anii evocati releva, insa, un moment de retragere tacita insinuanta a marelui Cantacuzino. Considerat un "dusman al poporului" de catre autoritatile comuniste din acea vreme, este nevoit sa isi petreaca restul vietii in umbra si descopera, astfel, linistea existentei monahale.

Pe tot parcursul primei etape a evenimentului, oameni de cultura ca Virgiliu Onofrei, Constantin Lepadatu, Serban Sturza, Vasile Munteanu l-au zugravit pe G.M. Cantacuzino, nu numai ca pe un maestru al arhitecturii, ci si ca pe un magistrat al artei scrisului si deopotriva, al picturii. Potrivit acestora, omul de cultura a dovedit un spirit original si multilateral dezvoltat, care s-a manifestat in firea sa de arhitect autodidact, in bogatia ideilor sale de eseist, facand din activitatea sa un reper moral “intr-o contemporaneitate distrugatoare de valori nationale.”

Din perspectiva pictorului, este asemuit cu Cezanne si recunoscut drept un “artist al renasterii” (C. Petrescu), care a luptat pentru valorificarea nationala. Ca pedagog, a fost preocupat de propagarea ideii de descifrare a realului. Deviza lui era “a invata sa desenezi, inseamna a invata sa privesti”. La fel de impunator in rationamente era si ca scriitor, practicand, mai degraba, o “literatura de comentarii”, asa cum vor observa contemporanii sai. Iata ca “sunt lucruri care se intalnesc la aceeasi persoana, la aceeasi inaltime”.

Cea de-a doua etapa a discursului a facut vizibila expoztia de lucrari in acuarela si ulei, dar si a proiectelor realizate de acesta pe parcursul vietii, relevante pentru titlul operei sale - "Arhitectura ca tema a gandirii". Incadramentele expuse vorbesc despre implicarea lui din timpul tineretii, implicare ce acorda o atentie deosebita locuintelor individuale, complexurilor de vile, halelor, imobilelor de birouri, dar mai ales planificarii bisericilor.
"Ne-am gandit sa marcam acest eveniment. Nu ne-am fi descurcat fara sprijinul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Putem considera aceste cladiri, prin echilibrul pe care il inspira intregului ansamblu, un testament artistic al marelui nostru inaintas. Ne-a lasat o mostenire artistica impresionanta. Daca ar fi sa ma refer numai la opera arhitecturala, G. M. Cantacuzino face parte din acei avangardisti interbelici care ne duc in elita culturala europeana. Unul dintre fruntasii acestei miscari avangardiste in arhitectura a fost tocmai G. M. Cantacuzino", a declarat prof. arh. Dragos Ciolacu, organizatorul evenimentului.

Din randul publicului au facut parte arhitecti, oameni de cultura, personalitati publice, scriitori, precum si critici de arta, dar nu au lipsit nici studentii care frecventeaza cursurile facultatii ce-i poarta numele.

Implicati in organizarea evenimentului au fost Ordinul Arhitectilor din Romania, filiala Iasi, in parteneriat cu Mitropolia Moldovei si Bucovinei, Uniunea Arhitectilor din Romania, filiala Iasi si Facultatea de Arhitectura 'G. M. Cantacuzino' a Universitatii Tehnice 'Gh. Asachi' din Iasi.

Articol scris de Lucia Teodorescu

Palatul aducerilor aminte pierdut in uitare

admin — Wed, 10 Nov 2010 15:14:05 +0000

Turistii ar recunoaste ca sunt manati, in peregrinarile lor, de armonia distribuirii monumentelor si al parcurilor de aici. In speta, de Teatrul National si Mitropolie, edificiile care simbolizeaza polii pe care s-a ridicat orasul, reprezentand originea culturii si credintei Iasului. Mergand mai departe, echilibrul geometric este dat de parcul si promenada, aflate perpendicular pe directia strazii, pana pe bulevardul Stefan cel Mare.

Fara ecoul unei istorii zbuciumate, strada "Palatului aducerilor aminte" nu ar avea aspectul pitoresc de astazi. Ceea ce se numea candva Ulita Mare este astazi un prilej de contemplare.
La adapostul arborilor, isi face loc actualul sediu al Primariei cu o dubla identitate: institutia pe care o stim astazi rece, inaccesibila si cea a unui stravechi luminos Palat, care alaturi de Catedrala Mitropolitana, reprezenta una din bijuteriile urbei.

Palatul Roznovanu era un adevarat focar al vietii culturale si sociale, atat in timpul domniei vistiernicului Matei Cantacuzino, cat si a logofatului Neculau Roznovanu-Rosetti. A fost ridicat in deceniile 7 - 10 ale secolului al XVIII-lea dupa planul arhitectului Gustave Freiwald, acelasi care a dat contur si viata Catedralei Mitropolitane.
In liniile constructiei, stilul neoclasic e cel preponderent, completat fiind de elemente ornamentale baroce. Edificiul a fost inaugurat in 1823 si locuit multa vreme -periada cea mai infloritoare- de o familie instarita a acelor vremuri, reprezentata de Rosetti - Roznovanu, pana in 1891, cand este vandut statului.
Alexandru Cantacuzino il descria astfel: "Intrecand in proportii si lux Palatul de la Deleni, asezarea ocupa o mahala intreaga a orasului pe Ulita Mare, in fata Mitropoliei. Palatul roznovanesc se tinea bine caci stapanii erau boieri cu stare, avand vii la Cotnari, castele si mosii la Pascani."

Pentru cine va avea curiozitatea sa viziteze interiorul odailor, va ramane surprins de rafinamentul acestora, pictate de mana maestrului Ludovic Stavschi. In tandemul armoniilor i se alatura si pictorul Ioan Balomir, facand din Paraclis un element artistic incontestabil: "fiecare odaie era zugravita in alta culoare cu vopsea de apa, ba verde cu chenarele rosii (culorile Roznovestilor), ba liliachiu, cu picturi murale pe tavan, matase colorata pe peretii laterali, pana sus, de balustrade aurite, totul era mult mai bogat si mai pretios."
De asemeni, admirate pot fi scenele deosebite din mitologie, precum Moartea lui Icar, Carul lui Apollo ori Venera. Tot de sus te privesc chipurile in marime naturala a marelui vistiernic Nicolae Roznovanu si al "cucoanei Marghiolita"- platite foarte scump renumitului pictor Franz Xavier Winterhalter de origine germana.

Incapatoarele holuri, saloanele si lespezile de marmura, precum si balustradele meticulos lucrate, sunt rezultatul indicatiilor marelui Neculai Roznovanu al II-lea, umblat pe strazile capitalelor Paris-Londra-Viena-Berlin. Pare ca frumusetea vie din occident l-a sensibilizat si i-a cultivat simtul estetic, facand din arta un bun accesibil si recomandabil locuitorilor urbei.

Din nefericire, palatul, in forma lui actuala, aduce prea putin cu ceea ce era odata si nu numai ca aspect. Doar prin faptul ca piata a fost inlocuita cu aceasta mica, dar totusi romantica gradina de sub balcon, face diferenta. Gangul din dreapta deschidea drumul spre gradina palatului, cuprinzatoare, impinzita de numerosi arbori seculari, pe cand celalalt ducea in curtea cu bucatarii si spre grajdul cailor. Falnic, edificiul fusese inconjurat candva de ziduri dispuse lateral, pazit fiind de statui din Olimp ce infatisau chipurile grave, mustratoare ale unor zei precum Apollo, Diana, Hercule, Marte si Minerva, meniti sa intampine invitatii.

In decursul anilor palatul si-a castigat in importanta si prin faptul ca a gazduit numeroase personalitati, mai mult decat atat, a fost martora unor evenimente istorice semnificative care au marcat Iasul. Aici au locuit, pe rand, intre 1871 si 1889, domnitorul Carol I, sotia sa Elisabeta, precum si Regina Serbiei Natalia, Regele Neculau, dar si Printul Alexandru, pana la dorinta inpunatoare a lui Vasile Pogor de a cumpara palatul cu intentia de a stabili sediul Primariei.

Incepand cu anul 1891 odata cu proprietarul, edificiul isi schimba si denumirea, cunoscut ca "Palatul Princiar" sau "Palatul Ferdinand". Distinctia infatisarii va fi remodelata de arhitectul francez P.Gottereau care isi va lua responsabilitatea de a reamenaja salile, de a modifica fatadele, ridicand totodata un etaj-mansarda, cu sacrificiul capelei, care va fi daramat. Din 1895 se va reinnoi sub conducerea arhitectului Mandrea. Se planifica "inaltarea cladirii, refacerea acoperamantului, prevazut cu mansarde bogat impodobite, prefacerea cu totul a fatadei dinspre Mitropolie, deschiderea a inca doua fatade-una spre Teatru, de care palatul se va desparti printr-o frumoasa gradina". Fantana impozanta si modernizata se poate obeserva si astazi animand locul.
Palatul devine in scurt timp resedinta familiei regale, adica a Principelui Ferdinand si a Principesei Maria. Isi schimba destinatia, succesiv, de la Tribunal la Corp de Armata, pana in 1991 cand revine la cea initiala, de Primarie.

In Primului Razboi Mondial, Palatul Roznovanu a gazduit sediile ministerelor si ale conducerii politice refugiate de la Bucuresti, iar in 1918, in actuala sala de sedinte a Consiliului Local, s-a intrunit Consiliul de Razboi a Romaniei.
Dar istoria aduce in prim plan si o legenda cu iz romantic: se spune ca vestitul Neculai Roznovanu s-a indragostit de Maria Sturza, nevasta lui Costache Sturza, drept urmare, a "rapit-o" ca cei doi sa se poata cununa. "Blestemul dragostei lor ii va condamna la izolare si dispret. Impozanta cladire, cu o multime de incaperi, gherghire, tainite si stravechi hrube adanci, va fi adesea cutreierata de hoti si spargatori." Mai tarziu, un incendiu va distruge aproape in intregime etajul al doilea si mare parte din ornamentele de la primul nivel.

Numai ca dragostea dintre cei doi a insemnat si un prilej de sarbatoare. Adesea, in salonul cuprinzator de la etaj, locuitori de rang nobil se desfatau cu dans si cantec la invitatia matroanei Marghiolita, care organiza serate, baluri si concerte. Invitati de seama au fost George Enescu, Haricleea Darcle, si Mihai Eminescu. Balurile matroanei erau foarte renumite si apreciate in acea vreme.

Dimineata in siguratate, din balconul grandios al palatului, cucoana urmarea nostalgica parada armatei, iar spre seara, asculta forfota londourilor, care purtau tineri de seama eleganti, spre "domitiliu".

Surse:

Ion Mitican- "Vechi locuri si ziduri Iesene"/"Ulita Mare"-Din demult uitate vremuri-
Dan Jumara- "Mari edificii iesene"

Articol scris de Lucia Teodorescu

Baia Turceasca, o ruina sau un centru de arta?

admin — Thu, 28 Oct 2010 11:24:07 +0000

O scurta plimbare intamplatoare pe strada din spatele catedralei mitropolitane, te poate duce intr-o lume atinsa de culoarea orientala, intr-o lume de desfatare a Baii Turcesti.
Constructia a fost inceputa in sec. al XIX-lea si este surprinzatoare prin decoratiile fine atat de specifice lumii arabe, care se pot citi in incadrarea azurie a ferestrelor, in coloanele primitoare de la intrare sau in arabescul vitraliilor care imbraca delicat lumina.

In ciuda exotismului pe care il emana, scriitorul Rudolf Sutu noteaza intr-o lucrare a sa, ca arhitectul nu a insistat pe originea orientala a cladirii si ca a fost preocupat mai degraba de "europenizarea" acesteia. Deloc preocupati au fost iesenii, insa, lasand-o sa se ofileasca sub ochii trecatorilor carora li se infatiseaza trista si cenusie, incarcata de lucrari grafice esuate, decojita, nefardata.

Totul a inceput in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, la initiativa edililor care s-au gandit sa ofere acest spatiu public localnicilor cu scopul, bine stiut, de igienizare. Actiunea a avut succes, nu multa vreme, deoarece siguranta instalatiilor incepuse sa se pericliteze.
Drept urmare, Baia Comunala si-a inchis portile prin anul 2000, trecand in grija Primariei care nu a considerat niciodata, conservarea acesteia, o prioritate. Lucrul acesta o scoate de pe lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii si Cultelor.

Dupa 2000, insa, va trece in atentia tinerilor artisti din Iasi, pregatiti sa propuna o transformare a ei, intr-un Centrul de Arta Contemporana. Astfel, Baia Comunala devine, dintr-un edificiu nefolosit, un mic focar al culturii. Numerosi artisti o vor folosi ca pe un spatiu generos, in care arta sa se poata desfasura fara limite, cu amenajari pentru sali de conferinte, spatiu pentru expozitii ori ateliere si chiar scene de teatru.

Pe strada Crisan, Baia Turceasca, descoperita intamplator de-a lungul unei plimbari, este astazi un monument istoric in paragina, care nu se demoleaza sub beat-urile tinerilor muzicieni ce concerteaza aici, sau sub interpretarile exuberante ale actorilor, nici sub greutatea fotografiilor expuse. Baia Turceasca se va autodemola din tristetea unei nepasari crude.

Nu putem astepta sa se autorefaca.

Articol scris de Lucia Teodorescu

AltIasi ofera un post de editor pentru rubrica O Cladire

radu — Sat, 09 Oct 2010 10:23:21 +0000

Echipa Altiasi se mareste iar pentru rubrica "O Cladire" noi punem la bataie un post de editor. Trimite-ne raspunsul intrebarilor de mai jos si scrie un articol dupa cum urmeaza:

1. Cum ai descrie Iasul din punct de vedere cultural?
2. Ce motive ai pentru a scrie la categoria O Cladire?
3. In ce masura arhitectura veche a Iasului se armonizeaza cu constructiile contemporane ?
4. Cum vezi centrul unui oras ideal ? (armonie, viata, echilibru, vibratie, functiuni)
5.Ce spatii iesene te incanta si te determina sa le revizitezi ori de cate ori ai ocazia ?
6. Ce asteptari ai de la implicarea ca membru in echipa AltIasi?
7. Cat timp esti dispus sa aloci activitatii in AltIasi?

Articol:
Realizeaza in maximum 3 pagini un articol despre o cladire sau un spatiu iesean si trimite-ne mail la adresa colegi@altiasi.ro pana pe 16 octombrie.

Relatare - Evanescenta trecutului in memoria viitorului

radu — Mon, 26 Jul 2010 14:19:12 +0000

Care este starea actuala a patrimoniului arhitectural iesean? Ce inseamna patrimoniul arhitectural, care ii este valoarea si de ce lasam ignoranta sa provoace daune comorii mostenite?

Vineri, 9 iulie ora 18:00, la sediul Ordinului Arhitectilor din Iasi, a avut loc deschiderea evenimentului "Evanescenta trecutului in memoria viitorului ", manifestare ce are ca scop semnalarea starii avansate de degradare in care se afla patrimoniul arhitectural iesean in momentul actual.

Dezbaterea a început în jurul orei 18:30 si au participat cadre universitare de la Facultatea de Arhitectura "G. M. Cantacuzino", Universitatea Tehnica "Gh. Asachi", Iasi iar expozitia de fotografie a adus in plus exemple de monumente aflate într-o stare avansata de degradare. Expozitia este semnata de grupul de studenti: Ioana Spilcea, Roxana Zlatan, Bianca Dobru şi Stefan Juravle sub coordonarea stud. arh. Radu Paladi.

Invitati sa-si exprime punctul de vedere pe tema data au fost: sef lucrari, dr. arh. Daniel Visan , sef lucrari, drd. arh. Dragos Ciolacu, lect. univ. Horia Chiriac in calitate de moderator si stud. arh. Radu G. Paladi. In cadrul dezbaterii au mai fost prezenti în randul publicului jurnalisti, artisti, arhitecti, studenti din cadrul Facultaţii de Arhitectura si din alte domenii.

In preambulul dezbaterii, Horia Chiriac a ridicat cateva intrebari directoare cum ar fi "ce este patrimoniul si de ce il valorificam?", "cine este vinovat pentru starea avansata de degradare ce caracterizeaza patrimoniul la momentul actual ?", "ce putem face pentru salvarea comorii mostenite?".

Arh. Daniel Visan a deschis discutia sustinand ca : "pe langa monumentele de arhitecura care sunt protejate prin lege, mai sunt constructiile scoase de pe lista de protectie, care au valoare de monument, ce sunt retrocedate si vandute [...] este clar ca interesul se manifesta asupra terenului si mai putin asupra obiectului care exista acolo, rareori cineva cumpara o cladire de aceasta natura pentru valoarea ei, de cele mai multe ori cladirile din centrul orasului sunt cumparate pentru a fi demolate si a se face o investitie care sa aduca bani pe acea suprafata de teren [...] statul nu are bani ca sa intretina aceste monumente, Ministerul Culturii aloca fonduri doar pentru monumentele de exceptie, cele din patrimoniul universal, cele de pe lista UNESCO, dupa care lista scade brusc in defavoarea monumentelor mai putin importante".

Pe langa lipsa banilor mai exista si lipsa educatiei care ii caracterizeaza pe cei direct responsabili de aceste probleme iar a te face ca nu observi dintr-un capriciu birocratic al nesesizarii este un gest fara de inţeles ce alimenteaza izvorul problemei susţine arh. Dragos Ciolacu completand : "pe langa aceste case care se afla pe lista monumentelor, mai sunt acele constructii care ar merita sa fie macar pe o anexa, sunt case care reprezinta un curent de arhitectura, care reprezinta o valoare, care reprezinta o epoca in evolutia unui oras cum e Iasul si aici ma refer la perioada interbelica care nu are absolut niciun statut, [...]aceste case, nefiind protejate de nicio lista anexa, risca a se deteriora si a schimba imaginea de ansamblu a unor zone compacte, actiune ce este sporita de atitudinea ignoranta a utilizatorului".

De asemenea, "Pentru Iasi, acest fond de locuinte reprezinta chiar mai mult decat o istorie, reprezinta o emblema de ordin turistic si ar putea reprezenta un element important pentru imaginea culturala a Iasului care inca se pretinde o capitala culturala" afirma Horia Chiriac.

Psihologia colectivitatii aflata în dezechilibru cultural si identitar din cauza incapacitatii de a-si asuma trecutul se aseamana cu psihologia copilului ramas orfan ce este macinat de framantari personale in lipsa unui model demn de urmat, compara sugestiv Radu Paladi in completarea ideilor deja conturate de ceilalţi invitati. "Faptul ca nu reusim sa utilizam spatiul public si sa-i dam adevarata semnificatie, transforma atmosfera urbana intr-o camera rece cu pereti metalici", sustine organizatorul evenimentului.

Din punct de vedere estetic, orice locuinta are insemnatatea ei dar dezinteresul fata de astfel de locuinte rezida din lipsa de inţelegere fata de ideea de valoare in sine. Probabil ca o societate care a trait doua procese anevoioase, trecerea de la societatea interbelica la comunism si apoi de la comunism la o faza incipienta de capitalism, se resimte in ceea ce priveste relatia ei cu valorile.

Arh. Dragos Ciolacu compara perioada interbelica în care spiritul cultural si-a gasit foarte repede emblema naţionala în ciuda circumstanţelor de factura istorica, cu perioada de dupa revolutie, o perioada oarba, in care 20 de ani s-a construit fara spirit si fara identitate.

Dezbaterea este onorata si de interventia studentilor din cadrul Facultatii de Arhitectura ce puncteaza nevoia protejarii ansamblurilor cu valoare de monument care pot fi mai productive din punct de vedere turistic decat valorificarea unor obiecte dispersate.
S-a accentuat faptul ca exista o lipsa mare de cultura generala in domeniu iar educaţia ne aduce mai aproape de inţelegerea notiunii de valoare. Arhitectura, dincolo de cea construita, trebuie sa fie cat mai prezenta in spatiul urban prin evenimente si instalatii prilejuite de workshop-uri, idee sustinuta de arh. Daniel Visan.

In a doua jumatate a discutiei, interesul celor doi arhitecti se focuseaza asupra ansamblului Pietei Unirii si mai in detaliu asupra Hotelului Unirea care dupa anii '90 sufera o serie de interventii majore ce compromit arhitectura veche a cladirii.

In finalul dezbaterii arh. Daniel Visan prezinta o serie de fotografii obţinute de-a lungul timpului enumerand tipologii reprezentative pentru arhitectura locala veche, unele dintre ele deja pierdute in urma demolarilor.

Dezbaterea demonstreaza ca problema patrimoniului este una reala, cu efecte grave asupra atmosferei urbane iar pe masura ce analiza se dezvolta, subiectele devin din ce in ce mai ample si mai masurabile. Daca vocea autoritaţilor este prea slaba atunci este de responsabilitatea noastra, a celor din domeniu si nu in ultimul rand a cetatenilor acestui oras da a ne reconstrui un spirit civic vertical, demn de a-si regasi identitatea culturala.

Manifestarea a fost una productiva iar multitudinea ideilor disputate motiveaza organizatorii pentru planificarea unei editii viitoare ce va reuni la masa dezbaterii noi invitati din domenii diferite. De altfel dezbaterea propune si o colaborare intre cadrele didactice ale Facultatii de Arhitectura si grupul de studiu organizator, pentru crearea unei liste actualizate si complete a monumentelor din Iasi.

Arhitectura responsabila- o posibilitate pentru Iasi

admin — Wed, 26 May 2010 09:13:40 +0000

Asociatia Teris sustinuta de Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" si Gradina Botanica "Anastasie Fatu" a organizat luni, 24 mai, o conferinta care a avut ca subiect conceptul de "arhitectura responsabila".

Prezentarea despre cum pot arhitectii sa se implice in ecologie a fost sustinuta cu patos de architect Adriana Furnica Gheorghiescu. La intalnire au fost prezenti studenti (de la sectia de Arhitectura, de la Facultatea de Geografie si cativa reprezentanti din partea altor facultati iesene), dar si ingineri care doreau sa afle informatii despre tendintele ecologice ale noilor constructii.

Adriana Gheorghiescu a detaliat ce inseamna curentul ecologic si care e modalitatea "responsabila" de a realiza constructiile intr-o intalnire precedenta, luni concentrandu-se pe detaliile care pot aduce calificativul "eco" unei constructii. Au fost atinse subiecte precum orientarea locuintei, plasarea pe teren, modalitatile de ventilare naturala sau termoizolatie.

Cateva lucruri interesante si pentru neinitiatii in constructii sau arhitectura ar putea fi urmatoarele:
• Exista termoizolatii eco alternative la cele obisnuite (vata minerala sau polistiren- daunatoare in anumite conditii pentru sanatatea locuitorilor): termoizolatiile din jeansi reciclati (din bumbac), din lana de oaie sau din celuloza.
• Unul dintre cele mai bune materiale de termoizolatie naturala este pamantul, sub o multitudine de forme (argila, pamant nears).
• Acoperisul poate fi o modalitate de a reda Pamantului terenul "invadat". Pentru asta, arhitectii pot sugera un acoperis inierbat, sub forma unui gazon cu plante si flori plasat chiar peste capurile locuitorilor.
• Plantarea copacilor in jurul casei e modalitatea cea mai eco-friendly de umbrire. Ciclul natural va asigura ca frunzele tin umbra vara, si ramurile golase lasa soarele sa ajunga in casa iarna.

Prezentarea a fost mult mai distractiva datorita imaginilor alese de arhitect Adriana Gheorghiescu pentru a ilustra conceptele amintite in discursul sau. Cele mai impresionante au fost casele "hobbitilor" din Lord of the Rings, constructii din "cob" rezistente la cutremure si ecologice in acelasi timp (cu ventilatie si termoizolatie naturala).

Va imaginati traind intr-o casuta din pamant stratificat, cu un gazon viu deasupra capului si fara aparate de aer conditionat sau centrale termice?! Experienta ecologica este o optiune pentru care arhitectii par a fi pregatiti.

Cafeneaua Jive - Tonalitati culturale in clar-obscur Rembrandtian

radu — Mon, 03 May 2010 18:55:05 +0000

Modesta dar plina de atmosfera si personalitate, Cafeneaua Jive ne propune esente culturale ce vor condimenta viitorul parfum urban al strazii Cuza-Voda.

Intr-o zona de o deosebita valoare pentru arhitectura vernaculara ieseana, la capat de parcurs pietonal pe axul Cuza-Voda, la nr. 58, Cafeneaua Jive prinde contur intr-o veche locuinta ce inca emana parfum burghezesc.

Suferind o serie de morfoze functionale - de la cea de locuinta individuala la cea de spatiu expozitional pentru obiecte de artizanat, si in final luand forme in favoarea consumului de cultura asociat cu cel comercial - cafeneaua releva aspectele complexe ale personalitatii omului contemporan.

"Cultura de cafenea" castiga din ce in ce mai multe aprecieri si in Iasi, iar spatiile ce combina valentele artistice cu refugiul din cotidianul zgomotos, reprezinta catalizatoare ale vietii culturale locale. Serile muzicale, piesele de teatru, expozitiile de arta se nasc si creaza alchimii in spatii aflate la o scara mult mai umana decat a teatrelor, a salilor de concerte, ale galeriilor de arta.

Caracterizat de simplitate si sobrietate, stilul neoclasic al imobilului ne surprinde prin tratarea accesului principal. Marcata printr-un volum ce se impune prin suplete si inaltime fata de restul constructiei, intrarea este protejata de o eleganta marchiza din fier forjat, un element extrem de pitoresc din ce in ce mai rar regasit in arhitectura veche a Iasului.

Desi paleta cromatica "refacuta" se afla in dezechilibru cu stilul abordat, vestimentatia imobilului inca isi pastreaza aerul chic prin liniile ferestrelor, a unduirilor feroneriei si a modenaturii braului superior de pe fatade.
In contrast cu aspectul sobru al arhitecturii exterioare, atmosfera interioara a cafenelei este plina de charm si se impune in sufletul fiecarui trecator, degajand miresme boeme ale vietii de demult.

In prezenta mobilierului de moda veche, cartile, posetutele si celelalte obiecte de arta ce stimuleaza efectul ambiant al incaperii, stabilesc un limbaj familiar ce ne invita sa ne relaxam si sa ne pierdem pe ritmurile muzicii jazz promovate de gazde. Cele 4 lampi prinse de tavanul incaperii principale, ordonate intr-o schema patrata, restabilesc o dimensiune echilibrata, intr-o camera cu tavan inalt, si ne surprind atentia datorita stilului fin si modest al designului ce se incadreaza in atmosfera generala.

Dupa orele amiezii, domina un clar-obscur rembrandtian, favorizat de orientarea cardinala a localului ce surprinde o parte din interior in razele molcome ale soarelui spre apus.

Pe un sevalet socio-urban, unde nuantele ecleziastice se intrepatrund cu cele vernaculare intr-o compozitie urbana de o mare valoare, Cafeneaua Jive propune in stil complementar, o tonalitate culturala sustinuta de un spatiu cu personalitate si compania unor gazde cu totul deosebite.

VELUX a lansat concursul Light of Tomorrow

radu — Fri, 15 Jan 2010 19:49:59 +0000

Ce altceva mai mult decat lumina da sens existentei noastre ca vietati ?

Lumina este un factor principal in procesul de fixare a dioxidiului de carbon de catre plante dar lumina ajuta si pielea in sintetizarea vitaminei D, fara de care stabilizarea calciului in oase nu ar fi posibil.

Intr-o forma simpla de a privi lucrurile, aceste doua fenomene functioneaza intr-un mecanism similar iar punerea lor in balanta ar putea formula o asemanare conceptuala intre om si plante.

Fiind "motivul" esential al vietii pe pamant, lumina este principalul subiect al creatorilor. Ea este inspiratia compozitorilor, revelatia poetilor, sevaletul pictorilor si materia prima a arhitectilor.

Parte esentiala in mentinerea energiei si a vitalitatii, lumina naturala, privita ca element central in abordarea arhitecturii si sustenabilitatii, este provocarea lansata de VELUX pentru editia de anul acesta a International VELUX Awards.

Concursul international pentru studentii la arhitectura lansat de VELUX propune pentru a 4-a editie o tema extrem de ofertanta intitulata : „Light of Tomorrow". Studentii au oportunitatea de a analiza si propune metode de exploatare a luminii naturale, cu scopul de a îmbunatatii calitatea vietii.

Alexandra Maier, arhitect VELUX Romania, a declarat: "Concursul International VELUX Awards încurajeaza dialogul deschis pe tema „Light of tomorrow", bazat pe abordari experimentale si gandire libera. Ca si student, puteti investiga rolul luminii naturale în mediul construit, fie ca doriti sa puneti accent pe lumina naturala in contexte urbane, în cladiri individuale sau în concepte abstracte. Noi va încurajam sa puneti accent pe importanta luminii naturale pentru o dezvoltare sustenabila care abordeaza atat nevoia umana, cat si echilibrul natural."

Pana la 1 februarie toti cei interesati sunt invitati sa se inregistreze completand formularul de inscriere de pe website-ul dedicat International VELUX Awards: iva.velux.com. Organizatorii vor raspunde oricaror intrebari si vor oferi clarificari până la 1 martie 2010, urmand ca participantii inscrisi sa trimita lucrarile lor pana la data de 3 mai 2010. In luna iunie proiectele vor fi evaluate de un juriu international specializat iar premiile vor fi decernate in cadrul unei ceremonii ce va avea loc in data de 16 octombrie, in La Rochelle - Franta.

Data:

Mie, 13/01/2010 - 17:00

Nominalizarile pentru cea mai frumoasa poveste urbana

radu — Tue, 15 Dec 2009 21:25:31 +0000

Anul acesta parfumul pitoresc al stradutelor iesene ne-a ademenit catre cele mai frumoase cladiri si spatii. Unele ne-au convins sa mai ramanem argumentand printr-o eleganta vestimentatie a contemporanului urban iar altele ne-au amagit intampinandu-ne in haine rupte cu albumul de fotografii ingalbenite in brate. Mai urate si mai frumoase nu le-am refuzat pe nici unele cand ne-am deschis sufletul la un pahar de cultura ieseana.

Nominalizarile pentru cea mai frumoasa poveste urbana sunt:

1. Dealul Repedea, sporturi si istoric

2. Casa Racovita - Refren al culturii de odinioara

3. Casa Praja - Un vis in trecut, o tenebra azi

4. Distractii nocturne pe Lapusneanu

5. Exercitiu de imaginatie: Hotelul Paris din Iasi

http://answers.polldaddy.com/poll/2391208/http://answers.polldaddy.com/poll/2391208/http://www.polldaddy.comhttp://www.polldaddy.com