Always, a new start

Playing with vectors

noreply@blogger.com (pericle) — Wed, 10 Sep 2008 17:34:00 +0000

lily

noreply@blogger.com (pericle) — Sat, 05 Jul 2008 10:44:00 +0000

Beauty of an onion

noreply@blogger.com (pericle) — Sat, 05 Jul 2008 10:35:00 +0000

blue

noreply@blogger.com (pericle) — Sat, 05 Jul 2008 10:13:00 +0000

Expression

noreply@blogger.com (pericle) — Sat, 05 Jul 2008 10:07:00 +0000

traditii

noreply@blogger.com (pericle) — Fri, 04 Jul 2008 16:07:00 +0000

galben

noreply@blogger.com (pericle) — Fri, 04 Jul 2008 15:56:00 +0000

contrast2

noreply@blogger.com (pericle) — Fri, 04 Jul 2008 15:46:00 +0000

Summer

noreply@blogger.com (pericle) — Fri, 04 Jul 2008 15:42:00 +0000

Contrast

noreply@blogger.com (pericle) — Fri, 04 Jul 2008 15:37:00 +0000

Cronemica poetica

noreply@blogger.com (pericle) — Sat, 31 May 2008 11:20:00 +0000

Ne nastem fara ca macar sa cerem, probabil intr-o marti de aprilie. Aprilie este o luna inflorita, copaci cu flori albe, caisi roz�?�o mireasma de primavara te inconjoara�?�insa de-abia peste cateva primaveri incepi a vedea si-ntelege ca timpul trece, aproape la fel an de an, anotimp dupa anotimp.

Suntem in mai si totul este verde, flori la tot pasul, ne simtim inconjurati de culori, zambetele pe buzele noastre sunt mai apasate ca ieri. Si nici nu ne dam seama ca ni se trage de la atat verde. Parca treziti dintr-un somn adanc viata revine in noi. Deja am crescut, nici nu realizam ca trecem prea usor de bucuria zilei ce-o traim. Ocazional mai cumparam o floare si o daruim. Mamei, iubitei, proaspatului casatorit, dar si celui care s-a stins din viata. In timp, descoperim un nou �??eu�??, sentimente ce poate niciodata nu le-am avut, gusturi pe care altadata le uram incep sa ne placa, zambim si plangem cu un motiv anume, ne bucuram atunci cand succesul vine si ne privim in oglinda zi de zi.

In iunie te bucuri sau nu de examene, dar si de timpul ce va sa vina, un concediu, o vacanta sau poate un nou inceput pentru tine. Fetele par mai frumoase, mai voluptoase in aceasta luna, de fapt sunt mai goale. Se naste o idila.

In iulie deja te casatoresti, iar spre sfarsitul lunii ai si vreo doi copii.

August arde cu putere. Copiii iti sunt copti. Ciudate sentimente incep sa apara, iar ganduri nemaigandite te rascolesc. Nu mai e 23 August ca altadata; viata curge fara pauze de dans. Iar sunetul marii-ti vuieste-n ureche mai frumos ca niciodata.

In septembrie te privesti inca in oglinda si incepi a observa ca tamplele tale isi schimba culoarea�?�privesti pe fereastra, nu mai e cald�?�insa nici verdele nu mai e verde, e un pic grizonat. Te ploua pe umeri cu frunze galben-ruginii, iar in cale ti se astern carari de vis si de culoare. Culegi cu mana ta ce-ai semanat, iar marul rosu din fructiera iti face cu ochiul sa te dai la el. Nici strugurii de masa nu se lasa mai prejos, te-ntampina cu-a lor mireasma, te-nvaluie si te vrajesc. Iar sambata-ti aduce odrasla acasa cu multi nepotei.

Octombrie vine cu ploaia. Vechile rani incep din nou sa te doara, mai abitir ca niciodata. Iar nuditatea copacilor din gradina te fac melancolic si parca stii ce-o sa urmeze. Nepotilor, de-acum mari, amintiri le depeni�?�le dai povete si-ti doresti sa-ti vezi si stranepotii.

Noiembrie e lipsit de culoare. Un gri obosit pe umeri te apasa, iti incovoaie trupul. Oglinzile din casa nici nu-ti mai stiu chipul.

Desi e noiembrie, pentru copiii tai e august.

Decembrie ti se asterne in cale atat de alb si-atat de pur. Alb ca parul tau, atat de verde altadata. Cu mana tremurand iti cauti ochelarii�?�se face intuneric. Insa o lumina alba, mai alba decat neaua, te-nvaluie�?�atat de alb si pur cum nu ai fost niciodata.

o reclama reusita

noreply@blogger.com (pericle) — Sat, 31 May 2008 11:19:00 +0000

extraordinar

noreply@blogger.com (pericle) — Wed, 23 Apr 2008 09:48:00 +0000

walter

noreply@blogger.com (pericle) — Sun, 17 Feb 2008 13:46:00 +0000

Va plac blanurile?

noreply@blogger.com (pericle) — Mon, 11 Feb 2008 12:08:00 +0000

Bineinteles ca va plac, dar oare ati avut ocazia sa vedeti de cata suferinta au parte animalutele care sunt crescute in fermele chinezesti chiar pentru acelasi motiv? Acum puteti sa va uitati la acest clip realizat cu ajutorul unei camere ascunse in timpul unei investigatii recente. Poate nu obseravati din acest mic video, dar ORIBILUL nu se sfarseste nici macar atunci cand animalalele sunt atarnate pentru a li se lua pielea; De ce? Pentru ele sunt inca vii in momentul in care muncitorii incep sa le creseteze pielea de pe picioare....dar mai bine va las sa va uitati singuri si sa va ingroziti!

E strigator la cer!

Pledge to go fur-free at PETA.org

Strajer sau vanzator

noreply@blogger.com (pericle) — Sun, 10 Feb 2008 17:06:00 +0000

Acest catel este unul obisnuit sa vanda ziare se pare, deh...viata e foarte scumpa la Londra, fiecare trebuie sa faca ceva sa-si castige existenta.

Numai ca el chiar este acolo in fiecare zi, iar daca treceti cumva prin fata statiei de metro "Earl's Court" cautati-l cu privirea, e greu sa nu-l observati. Un plus il confera faptul ca este foarte prietenos.

Londra in 3 zile

noreply@blogger.com (pericle) — Sun, 10 Feb 2008 17:01:00 +0000

mistic

aberatiile unui poet

noreply@blogger.com (pericle) — Fri, 01 Feb 2008 13:50:00 +0000

Ateptarea-i divina

In umbra si-n racoare

Peste un ocean de patima

Si-o lumanare-aprinsa

Un drum greoi si singur

O palma data la nevoie

Un pumn de lacrimi risipite

Pentru o cauza pierduta

Un zambet muritor de foame

Si-un vis ciudat avui�?�

Incremenit se scurge

In noaptea nimanui.

Pro si contra vaccin

noreply@blogger.com (pericle) — Sun, 27 Jan 2008 09:29:00 +0000

Merk drug company vaccines admits injecting cancer viruses

Drumul catre inferioritate

noreply@blogger.com (pericle) — Thu, 24 Jan 2008 20:24:00 +0000

Drumul catre inferioritate

Imbatranim incet si sigur, unii mai rapid decat altii�?�ne infasuram de sperante si vise tot timpul acesta, dorim nebuneste si iubim, apoi incet ne resemnam intru totul�?�cu pasi inceti dar siguri noi toti imbatranim si murim. Insa fara sa ne dam seama, murim de mii de ori in fiecare zi.

Am dat buzna in viata, fara ca macar sa stiu incotro, fara ca macar sa fiu intrebata daca vreau sau nu. E un fapt implinit pentru noi toti. Regretam sau nu, nu mai conteaza. La inceput invatam sa zambim in timp ce altii se bucura pentru acest nesemnificativ act al inconstientei. Apoi descoperim ca si lacrimile ne aduc fericirea, cat de ciudat ar suna, este foarte adevarat. Si plangem, varsam lacrimi pentru lucruri numai de noi stiute, pentru ganduri, sperante pierdute, oameni pe care ii iubim, animalute ce ne daruiesc de o mie de ori mai mult si pe care le-am pierdut, pentru motivul de a fi. Lacrimile acestea sunt menite sa ne mentina vii. Cat timp vei mai plange esti inca viu.

Cum eram? As vrea sa mai fiu si acum..chiar daca asta ar insemna sa ma mint. In inconstienta mea ma credeam desteapta. Vai cate reusite, fara sa mai conteze cate nereusite au fost. Insa vine si acea zi in care din lasitate, din lene sau cine stie de ce, te trezesti si incepi sa asisti la o regresie ingrozitor de rapida, ireversibila. Acel moment este cea dintai clipa in care incet incepi sa mori. Realizezi cu disperare ca tot ce-ai visat nu se va intampla niciodata. Iar la inceput te incapatanezi si lupti, lupti cu tine insuti, cauti un alt drum. Un drum pe care il vei gasi, care la randul lui inseamna regresie, cu tot soiul de reusite ce le vei avea. Stii ca nu asta e menirea ta si nu te bucuri, doar zambesti. Mergi mai departe cautand un alt drum, disperat te cauti si incerci sa te ragasesti. Insa in drumul tau intalnesti oameni, oameni pe care ii iubesti, pe care ii dispretuiesti, care iti sunt indiferenti, tot soiul de oameni..insa cel mai dureros este cand gasesti oameni care sunt cum ai fost tu. Oameni aparent destepti, asa cum si tu te credeai odata, acesti oameni, fie ca-ti sunt prieteni sau dusmani, inconstient, te fac sa te gandesti la ceea ce ai fost si nu mai esti. Asisti neputincios si ii admiri tacut, dand nastere la un complex, un sentiment profund de inferioritate, care zi de zi te macina, desi, incerci sa ignori. Vrei sa te afirmi, mai ales daca acea persoana e de sex opus. Esti pe un nou drum fara ca macar sa-l fi cautat de data aceasta...drumul catre inferioritate.

sepia

noreply@blogger.com (pericle) — Mon, 21 Jan 2008 17:56:00 +0000

real life

Romani, inca o sansa

noreply@blogger.com (pericle) — Mon, 21 Jan 2008 10:08:00 +0000

Se pare ca nu s-a castigat la loto nici de data asta. Ma intreb cine e pe lista celor care ar trebui sa se imbogateasca la inceputul anului acestuia? Nu vi se pare ca in fiecare an se intampla la fel? De fiecare data de sarbatori si dupa, exista un report la loto pe care nimeni chipurile nu il castiga, pana cand se strange o suma substantiala si bineinteles cineva, anonim, va castiga. E impropriu spus castiga, pentru ca am impresia ca Loteria Romana nu este decat un mare aranjament si cea mai ilegala afacere legala.
Bafta la toti care va inghesuiti la cozi duminica de duminica sa va donati banii in scopuri ilegale...aveti nevoie.

Un nou hit...hihihi

noreply@blogger.com (pericle) — Mon, 21 Jan 2008 09:46:00 +0000

Aline Baros - Pula Pula Pula... Faza tare vine din descrierea videoclicupului de pe youtube. La �??About This Video�?? o sa gasiti asa:

�?? For you Morenica, my dear little daughter!�??

ganduri

noreply@blogger.com (pericle) — Sat, 19 Jan 2008 11:48:00 +0000

Incercari intr-o lume a umbrelor...

-Buna ziua! " buna ziua" am raspuns cumva intrigata de indrazneala celui care imi tulburase linistea pe care o contemplam de cateva ceasuri bune.

-Se pare ca va simtiti un pic cam trista, sau mi se pare mie? Imi venea sa ma ridic si sa-I dau palme acestui ridicol bagacios. Alta treaba nu avea? Insa inainte de apuca sa raspund ceva imi spuse:

-E greu orice ar fi, iarta-mi indrasneala dar pun pariu ca zambetul tau ar putea ucide orice orice tristete din lume, chiar si a ta.

-Domnule, as vrea sa adaug ca orice tristete din lume are voie sa fie contemplata in liniste, accetund cuvantul liniste, fara sa fie nevoie de zambete ucigatoare, poate pentru simplul motiv ca asa vreau.

-Ma scuzati bolborosi strainul, si se indeparta.

In sfarsit, puteam sa-mi vad de treaba, insa privirea celui pe care l-am dojenit m-a tulburat. Avea ceva cald in ea, iar eu, atat de cufundata in gandurile mele incat nu mi-am dat seama cat de nepoliticoasa fusesem cu el. "Eh, avea si el partea lui de vina, chiar nu trebuia sa ma deranjeze", mi-am spus atunci in gand. Oricum se inserase si nu obisnuiam sa stau prin parcuri cand intunericul se lasa, nu esti prea in siguranta ziua, noaptea poate deveni un calvar. Asa ca m-am ridicat de pe banca, si am pornit usor agale pe aleea care incet se cufunda in intuneric. Priveam la fosnetul de sub talpile mele, aceste frunze care in cateva luni se nasc si mor.