Am dreptul la sansa

Au trecut 6 luni…

2010-06-24T12:02:00.000+03:00

Buna,

N-am mai dat vesti despre mine de foarte mult timp. Au trecut deja 6 luni si…. Nu stiu ce sa va spun. Am avut si perioade bune dar si destule rele. Am mai crescut (fizic vorbind), acum am 14,6kg, 98cm si varsta de 4 ani si 2 luni. Am muncit si muncesc din greu sa fac si progrese in ceea ce priveste partea motorie si psihica.
Vestile progreselor motorii: stau mult mai mult timp in picioruse, tinandu-ma, incerc sa-mi capat echilibru cat mai bun, am tentative de a merge si… cam atat.
Psihic vorbind, sunt mai receptiv la ce se intampla in jurul meu, detectez sursele de sunete, o urmaresc pe mami prin casa, am inceput sa fiu atent (pentru o perioada foarte scurta de timp) la TV, reactionez la numele meu, rad foarte mult cu cei care ma iubesc dar tot nu am invatat sa mestec mancarica.
Sunt progrese foarte mici si putine dar parintii mei sunt multumiti ca am “avansat” totusi.
Am avut si ceva probleme dar nu cred ca intereseaza foarte mult acest lucru.
Sper ca in curand sa va dau vesti si mai bune.

Si incepem un nou an de munca...

2010-01-10T18:20:00.000+02:00

La multi ani cu sanatate!

Iata ca am intrat si in anul 2010. Va doresc tuturor ca acest an sa fie cu multa sanatate si bucurii!

Vreti sa stiti cam ce mai fac? Ei bine... am fost la bunici toata perioada de dupa operatie. Mi-a placut foarte mult acolo pentru ca am avut parte de ceea ce-mi place cel mai mult: alint din plin. Acum gata! M-am intors acasa si mami are planuri mari cu mine... (sper sa-i iasa dar...eu nu prea cred).
Deocamdata incearca sa-mi reorganizeze programul. De maine incep terapiile. A mai adaugat mami una, crede ca am prea mult timp liber si vrea sa sa profite de orice pauza de-a mea. Sa-mi tineti pumnii deoarece sunt destul de nervos si nu-mi mai place munca!
Am uitat sa va spun ca mami are impresia ca am invatat sa ma ridic in genunghi. Eu fac lucrul asta doar cand am eu chef si nu reuseste nicioadata sa imortalizeze momentul respectiv.
Altceva.... sper sa va dau cat mai des vesti bune in ceea ce priveste evolutia mea.
Saptamana usoara si voua!

Pupici cu lipici de la pitici.

Tuturor va doresc un Craciun si un An Nou Fericit, cu multa sanatate!

2009-12-22T09:42:00.004+02:00

Stiu ca nu v-am mai scris de mult, dar am scuza: am fost foarte racit. Se pare ca am adunat din avion sau aeroport un virus care m-a tinut la pat cam 10 zile. Destul de multe zile pierdute din perioada mea de recuperare post-operatorie. Mi-am revenit insa, pentru ca sunt un luptator si nu ma las invins asa de usor si am inceput de o saptamana recuperarea. Fac foarte multa galagie (de impresionare) dar degeaba: toti sunt hotarati sa scoata ceva din mine asa ca n-am ce face si muncesc.

Cred ca sunteti nerabdatori sa aflati vesti bune despre mine si am, chiar daca sunt putine. Dat fiind faptul ca am fost scos din uz destul de mult timp, nu am avut o evolutie impresionanta. Coincidenta sau celulele si-au facut treaba, nu stiu, dar acum sunt mult mai afectuos si mai siret, am inceput sa localizez obiectele si sunetele mult mai bine si mi-a aparut sentimentul de teama (reactionez conform asteptarilor atunci cand alunec sau ar trebui sa cad).

Nu stiu daca voi sunteti mandri de mine dar cei apropiati mie sunt fericiti, chiar daca nu-i las niciodata sa se bucure deplin de “sclipirile” mele pentru ca le dau mai mereu si cate un dus rece.

Multumesc inca o data tuturor celor care m-au ajutat sa strang banii necesari transplantrului de celule stem si va asigur ca nu veti fi dezamagiti niciodata de mine.

Tuturor va doresc un Craciun linistit, fericit si cu multa sanatate si un An Nou mai bun decat acesta care tocmai se incheie!

PS: Sa fiti cuminti ca sa vina Mosu’ si pe e la voi! La mine sigur vine…;)

Multumesc din suflet tuturor

2009-12-01T09:49:00.002+02:00

Buna tuturor,

Imi cer milioane de scuze pentru ca nu v-am mai scris nimic de atata timp.

In primul rand vreau sa MULTUMESC celor care m-au ajutat sau au incercat sa ma ajute pentru a strange banii necesari interventiei din Germania.Nu stiu daca are rost sa-i enumar pe toti cei care au contribuit la "sansa" mea de a putea face acea operatie.Sper ca ei simt ca au facut cel mai nobil gest, acela de a incerca sa adune sanatatea de care am nevoie. Am strans toti banii necesari si au ramas ceva si pentru recuperarea pe care o voi incepe peste 7 zile.

MULTUMESC DIN SUFLET tuturor.

In al doilea rand, va spun ca ieri m-am intors din Germania, unde am facut autotransplantul de celule stem in creier. Acum sunt inca in covalescenta dar sunt destul de bine (rad, ma joc si, bineinteles, sunt cel mai rasfatat copil). Interventia a fost destul de simpla pentru cei care se ocupa cu asa ceva dar, pentru mine si parintii mei a fost o experientra groaznica si stresanta. Acum sunt acasa cu cei care ma iubesc cel mai mult pe lumea asta si pot spune ca este extraordinar de bine. Mai am o mica "problema" legata de acea interventie, dar sper ca totul sa se rezolve de la sine si sa ma apuc de "munca" cat mai repede.

Am sa va tin la curent cu evolutia mea viitoare si va rog sa ma iertati pentru aceasta lunga pauza in care nu ati stiut nimic despre mine.

Inca o data, va multumesc tuturor si sper ca va voi da vestile pe care toti le asteptati:interventia sa aiba rezultat pozitiv si eu sa incep sa fac progrese din ce in ce mai mari.

Va pup dulce

Am dreptul la sansa

2009-10-29T19:15:00.037+02:00

Buna,

Ma numesc Vartopeanu Andrei Christian, am 3ani si 7 luni, 12600g si 92cm. Povestea mea este foarte lunga si stufoasa pentru varsta pe care o am.
Fizic, sunt un copil ca oricare altul DAR..... (este foarte mare acest dar).
Sa incep cu................ Inceputul:

M-am nascut la 35 saptamani, la maternitatea Giulesti, avand greutatea de doar 950g (nastere prematura prin cezariana - Apgar 8-9) si 42 cm. In afara faptului ca eram foarte mic pentru varsta gestationala, am respirat singurel si aveam toate sansele ca, pentru un timp de stat la incubator ("dospitor" cum ii spunea mami), sa ma fac mare si sa plec acasa la cei care ma iubeau.
La 5 zile de cand am devenit fericirea familiei mele, am fost "anuntat" ca am septicemie, urmare a infectiei cu Klebsiella Pneumonae (bacterie intraspitaliceasca). Dupa 21 de zile de agonie, zile in care am facut 4 apnee si am primit primul botez, mi-am revenit, am inceput sa cresc - greu dar sigur, iar la 2 luni de cand am vazut lumina zilei, am mers acasa la cei dragi, unde am gasit multa speranta, iubire si daruire din partea tuturor.

De atunci, fac zilnic kinetoterapie, astfel ca la 9 luni am reusit sa ma rostogolesc complet singur, la 1an si 6 luni am putut sa stau in fundulet, la 2ani si 9 luni am izbutit sa ma ridic singurel in fund, la 3 ani si 2 luni sa stau putin in pozitie verticala, iar acum muncesc din greu sa realizez ce inseamna aceasta pozitie de verticalizare pentru a face primii pasi.
A fost si va mai fi un drum foarte lung de parcurs.

Pe partea psihica sunt foarte mititel. Zambesc, chiar rad in hohote, am jocuri preferate dar, nu dau impresia ca stiu ce se intampla in jurul meu. Nu vorbesc si nu comunic prea mult cu toate ca mami stie intotdeauna ce-mi trebuie si cand imi trebuie.
Acum fac zilnic cate 2 terapii de recuperare - kinetoterapie si terapie ocupationala, si sper sa ajung candva sa fiu independent.
Am uitat sa va spun ce diagnostice am: encefalopatie cronica infantila, retard psihomotor sever, epilepsie focala si hipoplazie oftalmica. Stiu ca sperie pe oricine aceste diagnostice dar nu sunt o leguma. Sunt un copil vioi, vesel si "iubacios".
Parintii si bunicii sunt tot timpul cu mine si ar face orice pentru ca eu sa evoluez spre normalitate cat mai repede.

O solutie ar fi autotransplantul de celule stem, interventie la care am programare la o clinica din Germania. Anul trecut nu eram apt pentru acest tratament insa, in data de 28 octombrie 2009 am fost anuntat ca sunt "admis" pentru interventie. Mami si tati au reusit sa stranga anul acesta in care am fost pe lista de asteptare, o suma echivalenta cu transplantul celulelor stem in zona lombara. Surpriza a fost ca, in momentul in care ni s-a comunicat data programarii – 24 noiembrie 2009, ne-au spus ca autotransplantul va fi in creier (nu in zona lombara). Aceasta schimbare s-a facut deoarece au considerat ca succesul interventiei va fi mai sigur DAR.... , iarasi acest"dar", costurile sunt mult mai mari, adica 17800EUR.

Oare nu sunt si eu un copil care are dreptul la o viata normala, fericita?
Pentru cei care cred in mine, in puterea si vointa mea, parintii mei au deschis conturi pentru a putea strange suma necesara diferentei de cost pentru autotransplantul de celule stem in creier.

Aceste conturi sunt:
cont LEI:RO 69 BACX 0000000198318000;
cont EUR:RO 42 BACX 0000000198318001;
UNICREDIT TIRIAC-ALEXANDRIA, titular VARTOPEANU VIORICA GEORGIANA, mamica mea.

Telefon: 0723028782, 0766536844
E-mail: andrei.vartopeanu@gmail.com
Adresa: Bucuresti, sector 5, str. Iancu Jianu, nr. 5, bl. M176, sc. 1, ap.3, cod postal 051821

Va multumesc din sufletelul meu ca ati avut rabdarea sa cititi povestea mea (scrisa pe scurt) si ca veti incerca sa ma ajutati.

Pupici multi,
Vartopeanu Andrei Christian