Anca-Florina Boglea

Descălecarea lui Noir-Vodă, în rubașcă de sânge și cu trabuc pestilențial

2015-04-28T16:40:00.000-07:00

În urmă cu 25 de ani, din punctul meu de vedere, odioasa și sinistra situație arăta așa: Moscova bătuse palma cu Washingtonul pentru invadarea României. Alte capitale – Kiev, Budapesta etc. - erau și ele implicate în acordul mârșav. Personal, am înțeles asta încă de atunci. Fără dubiu. Și fără cărțile apărute ulterior în Occident care demonstrau și ele aceeași teorie. Ca pe o uriașă revelație.

Drept urmare a oribilului și cinicului acord dezacordat, în 1990, haosul s-a instalat și domnește încă nestingherit. Până în ziua de astăzi. Este evident și din ce motiv: pactul otrăvit continuă, invazia continuă și ea. În tot acest răstimp, în România, înțelegerea, priceperea, comprehensiunea, logica - sau cum am vrea noi să-i mai spunem! - se află cu adevărat brutal îngrămădită – aproape definitiv! - într-o nișă diabolic de meschină.

Care este greșeala esențială a poporului român? Faptul că, nelimitat, le-a permis și le permite străinilor, dar și propriilor săi trădători să-i speculeze defectele. Nu calitățile, ci defectele. Într-un mod sângeros. Am mai depănat despre toate acestea și pe blogul prezent la raport.

De ce public acum aceste imagini doveditoare ale celor scrise atunci, în 1990? Din mai multe motive. Unul ar fi că adevărul cu pricina se vedea totuși clar din primele momente. Dacă s-ar fi dorit. Excesele de tot felul au fost necesare doar pentru ca el, adevărul, să fie ascuns. Un alt motiv este acela că toate înțelegerile monstruoase, criminale având ca miză România și poporul român nu încetează. Ele doar continuă, se complică, se agravează. Cu tot cortegiul funerar al efectelor. După cum se și vede prea bine.

Totuși, e și ceva util în tot acest experiment noir. În toată această copleșitoare descălecare a lui Noir-Vodă, în rubașcă de sânge și cu trabuc pestilențial. Ceva util, dar la modul extrem, la modul teribil. Uneori, dramatic, uneori, tragic, uneori, hilar, chiar comic, suntem forțați să simțim pe propria noastră piele cât este de grea, cât este de complicată, cât este de anevoioasă viețuirea într-o astfel de țară. Nu păream foarte convinși totuși din tot ceea ce răzbătea din propria noastră istorie. Și, slavă Domnului, răzbătea! Cred însă că, între timp, chiar și cei mai sceptici, chiar și cei mai increduli, chiar și cei mai bășcălioși s-au lămurit cu asupra de măsură.

Un alt motiv pentru publicarea unui material atât de vechi este că, exact în această clipă, as we speak, se țes noi și noi conspirații și înțelegeri similare de făcut praf și pilaf pe oricine și pe orice. Tâlhăria a fost ridicată la rang de artă și de virtute. La scară mondială. Între timp însă, nu se poate nega, am înregistrat și un oarecare progres. Moscova, prin vocea divinului Putin, ne-a informat că invazia sovietică post-Ialta n-a fost ”un lucru bun”. Dar invazia sovietică - și, evident, nu numai sovietică, și americană, și multe, multe altele - post-Malta o fi fost ea ”un lucru bun”? Articolul meu din 1990 este un scurt și umil indiciu al faptului că, încă de la începutul acestei perioade, Licuricii din cerneala și de pe sugativa marilor cancelarii s-au înțeles perfect. Aveau să li se alăture neîntârziat Gândacii din bucătăriile sordide ale micii străinătăți. Din această cauză, pentru tot ce s-a întâmplat și se întâmplă în România, au fost și sunt considerați vinovați doar românii. Niciodată, străinii. Din această cauză, jigăniile cu pricina se înțeleg perfect, se admiră fără saț, se menajează reciproc și, în realitate, coabitează perfect.

Cât despre, să zicem, un ultim motiv al postării străvechiului articol, acesta ar fi, de fapt, un cumul de întrebări mai degrabă: în acest moment, în România, carnavalul arestărilor demonstrează că, nu în ultimul rând, pactul sumbru de mai sus, din 1990, e pe ducă în mod real? Sau e doar o nouă făcătură istorică? Sau are loc o metamorfozare? Sau e doar o camuflare? Americanii îi arestează pe ruși? Rușii îi arestează pe americani? Românii îi arestează pe toți ceilalți? Toți ceilalți îi arestează pe români? Arestare sau testare? Ce se întâmplă de fapt? În privința ungurilor, despre ei, din tot ceea ce se petrece în România și doar în România, nicăieri în altă parte, s-ar putea lesne susține că sunt un fel de entitate supremă, un invadator invincibil, pătruns asemenea unui virus în imaginarul colectiv românesc, emanând o groază sacră, un soi de eu superior, de arhetip cu adevărat primordial și fundamental, un egregor al egregorilor. Dar ce spun eu?! Maica egregorilor însăși! Talpa egregorilor însăși! Un oarece înspăimântător. Apocaliptic. Intangibil. E de psihanalizat temeinic la scară națională! Nu glumesc!

Iar, dacă toate aceste motive / interogații / teme de reflecție / stupefacții sunt invalidate, atunci, ei bine, atunci, nu ne mai rămâne decât eterna ipoteză a unui atac extraterestru. Continuu! De 25 de ani încoace! Așa că, și în 1990, și în 2015, am spus și mi-am salvat sufletul meu! Contul personal nu intră în discuție...

Diavoliada ( 6 )

2014-08-13T18:47:00.000-07:00

N-a trecut nici măcar o lună de la căderea / doborârea lui MH17 și, n-am aflat nimic. Evenimentul se îndreaptă sigur și urgent spre uitarea colectivă. Asta se și dorește. Spre uitarea colectivă, se îndreaptă și celelalte avioane și elicoptere căzute / doborâte între timp. Și anexarea Crimeei / Crimeii. Și morții Ebola. Și sângeroasele conflicte, în desfășurare as we speak. Cum se întâmplă ceva menit să capteze atenția planetei, măcar a unor mase, cum vine altceva și refocalizează, recalibrează, resetează.
Ucraina și Rusia... De curând, politologul Dughin îndemna ”Ucideți! Ucideți! Ucideți!”, pe oricine, pe toți, inclusiv pe ucraineni, iar Rapunzel Timoșenko, se pare, era copleșită de reverii cu bombe nucleare la adresa exclusivă a rușilor. Unde sunt, în prezent, Aleksandr Dughin și Iulia Timoșenko? Nu mai au nimic de comunicat omenirii? America, reprezentată printr-o plasică de plastic în mâna fermă a doamnei Victoria Nuland - sugestiv nume, am mai declarat asta! - prietenoasă, îi hrănea pe toți combatanții și împricinații, cu napolitane. Pe lângă E-uri, conțineau și șoricioaică? Sau E-urile erau de-ajuns? Au și napolitanele rolul lor, după cum au și declarațiile. De pildă, recentele afirmații ale lui Jirinovski despre potențiala distrugere a statelor est-europene aproape că m-a îngrijorat. Erau nominalizate Polonia și statele baltice, nu și România. Parcă, nici Bulgaria. Oare de ce n-a menționat însă Jirinovski, marele prieten al popoarelor, România? E o întrebare! E gata distrusă? E gata luată? Încă se negociază? Nu contează? Contează prea mult? E în funcție de rezultatul alegerilor din toamnă? E doar așa, la 'șto? M-a îngrijorat.
Revenind la MH17... După cum s-a prins toată lumea, în jurul avionului a fost și a rămas o imensă conspirație numerică. Ca și în jurul anului 2014. Despre 7, am tot scris, nu mai revin, a avut și are legătură și cu anul, și cu avionul, mă concentrez pe 17. Data în sine e provocatoare: 17.07. 2014 / adică, 7. Avem un mesaj implicit-explicit? Pare că avem. Pentru ocultiști, 17 este numărul nemuririi. Însă, în Biblie - în bine sau în rău, mai mult sau mai puțin, la Biblie, se cam raportează toți beligeranții momentului - numărul 17 se referă la înfrângerea completă a dușmanului, la victoria desăvârșită. Numărul se regăsește masiv și important atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Se referă la multe, de la Noe - avem și film, anul acesta! - până la marea luptă finală, soldată cu legarea lui Satan. În privința luptelor apoteotice, avem filme pentru tot restul vieții. Iisus însuși a înviat pe 17 Nisan. Prin urmare, are legătură și cu Învierea.
Dar, în actualul context, foarte importantă este data de 17 Tammuz. Anul acesta, a căzut precis pe 15 iulie. Această dată, în calendarul ebraic, are semnificații debordante. În această zi, Moise, văzând recăderea evreilor în idolatrie, a spart Tablele Legii. Primul Templu a fost distrus de babilonieni aproximativ la această dată. Ierusalimul a fost devastat și al Doilea Templu a fost distrus tot la 17 Tammuz, declanșându-se astfel plecarea evreilor în diaspora. Numărul 17 - aici e aici! - este însă și numărul dușmanilor lui Israel. Încă din vechime, 7 - ajungem de unde am plecat! - seminții au fost distruse de divinitate. Mai sunt 10. Psalmii conțin rugăciuni pentru ca aceeași divinitate să distrugă și în viitor, precum a făcut și în trecut, toți inamicii Israelului. În fiecare an, trei săptămâni speciale, de rugăciune, de post, de jale încep de la 17 Tammuz.
În aceste circumstanțe, a căzut avionul MH17, a început ofensiva în Gaza, a fost realimentat conflictul dintre Ucraina și Rusia, s-a intensificat măcelul în Irak, a început să umble prin lume plaga Ebola, s-au făcut și desfăcut zeci de intrigi și de alianțe, a recăzut în haos Libia etc. Până și comemorarea începutului Primului Război Mondial a avut loc în această perioadă, pe acest fond. Practic, nici nu ne mai putem aminti care au fost evenimentele acestui interval, de la 17 Tammuz 2014 încoace. Așa sunt de numeroase. Atât de mare este densitatea. Matrix-ul parcă a luat-o razna complet. Mai suntem și în plină tetradă de eclipse lunare!
Pentru cunoscători, tragedia aviatică MH17 are marca Israelului întrucât, nu cu multă vreme în urmă, un tribunal din Kuala Lumpur a condamnat oficial acest stat, considerându-l terorist. Vorbim despre Malaysia Airlines totuși. Ce să mai comentăm și despre destinația Bali?! Doar acolo, nu cu mulți ani în urmă, într-o discotecă, dacă nu mă înșel, s-a demonstrat că bombele nucleare pot fi și miniaturale, cu efect localizat, perfect controlabil.
La o primă vedere, direct sau indirect, s-a vrut sau nu, totuși, căderea avionului a camuflat ofensiva în Gaza. Acolo, problema e extrem de complexă: Israelul are dreptul să se apere, Hamas nu e nici el un club de bridge, dar, totuși, sub nici o formă, nu pot fi măcelăriți civili. Nici măcar militarii, din oricare armată, n-ar trebui să fi omorâți fără sens că doar nu ne aflăm într-un video game. E greu în Gaza. Foarte posibil, fără soluție.
Dar MH17 a realizat și performanța de a oculta și demența din Irak. Situație abisală. Până și denumirea sună într-un anume fel: ISIS are rezonanțe masonice. Populații întregi cu denumiri desprinse parcă direct din vechile manuale de istorie sunt atacate, decimate, violate, alungate. A fost distrus, se pare, mormântul Profetului Iona. Oamenii sunt constrânși să se convertească la religia islamică. Femeile sunt excizate, creștinii sunt decapitați. Sper sincer că totul nu e decât manipulare și propagandă. Altfel, s-ar putea crede că oarecine și-a pierdut răbdarea în fața răbdării nesfârșite a omenirii și s-a gândit să ne treacă de la mister, la thriller și de la thriller, la horror. La horror maxim. S-a dus vremea calului apocaliptic din Cairo, s-a dus vremea născocirilor jucăușe de tip Blue Beam Project, s-a dus și vremea romanticelor răpiri OZN. Acum, avem direct Ev Mediu reloaded, uploaded, downloaded. Pentru toate gusturile, pentru toate buzunarele, pentru toate criptele.
În ceea ce-l privește pe Califul Barză, conducătorul sângeros, se răspândesc legende la / pe minut. Nu pot să spun legende urbane. Eventual, legende de gherilă suburbană. Ba e Al Qaida / Al Qaeda, ba e CIA, ba e Mossad, ba e plătit de Arabia Saudită. Părea aproape dovedit din clipa în care lumea i-a văzut sclipind, de sub caftanul auster, ceasul de mână, o adevărată tigaie aurită. Chibiții au susținut pe loc faptul că, neîndoielnic, e marfă occidentală scumpă. Califul Barză e atât de controversat încât mă întreb dacă nu e cumva chiar Madonna în persoană întrucât, în tot acest vârtej demențial, apăruse și 'mneai, spre deliciul consumatorului conspiraționist, cu o burkă. OK! Parcă era devotată Cabalei! Era! În prezent, e cu burka! Aha!
În principiu, acum, în Irak, se cam încearcă refacerea statului kurd, Kurdistanul. Am scris de câțiva ani despre acest plan, despre această intenție de rescriere a hărților lumii. Orientul Mijlociu era masiv inclus. Strategia Turciei pare să fi reușit momentan, prin plasarea rezolvării chestiunii kurde strict pe spinarea Siriei și Irakului. Aparent, SUA vor un stat kurd, par să trimită și armament. Tot aparent, Israelul vrea și el refacerea Kurdistanului și se aferează. Până se decide fiecare ce dorește, în cazul în care nu se știe deja precis - hărțile acelea, promovate de câțiva ani încoace, păreau să demonstreze însă că se știe - mercenarii din Libia, din Siria și din alte locuri mai exersează nițeluș în Irak. Lor li se adaugă și niște mii de cetățeni occidentali. Școala de vară a vampirilor?! Statele, care i-au adăpostit și care, constant și trufaș, nu consideră europenii neaoși, educați și creștinați demni de circulație liberă în Schengen, par uimite. În fine, mimează uimirea destul de verosimil. Cum, ASTA erau de fapt oamenii aceia? Da, ASTA erau de fapt oamenii aceia! ASTA zăcea în ei? ASTA zăcea în ei! În rest, are și Madonna dreptate: cât timp vă jucați de-a struțul, pregătiți-vă și burka! Dacă atât e mintea...
Dar cine să gândească atât de profund? Ăia de reflectează doar la legalizarea marijuanei și a canabisului? Ăia de visează constant la reintroducerea execuțiilor prin ghilotinare? Internetul este asaltat de astfel de gânditori, să fie la ei, acolo!
De conspirat, vom mai conspira poate... Dacă apucăm însă. Cavalcada ne lasă aproape fără suflare. Pe bietul Robin Williams, chiar l-a lăsat astfel. Pentru unii, nici el n-a murit întâmplător. Ba alcool, ba droguri, ba spânzurare!... Sacrificiul ritualic rămâne astfel singura opțiune acceptabilă. Vedeți? Așa funcționează! Ne gândim la altceva? Ne gândim! Despre ce vorbeam totuși? Ah, da, MH17...

Diavoliada ( 5 )

2014-08-12T08:06:00.001-07:00

Soluția corupției, după unii, nu poate fi decât lobotomia. Girusul frontal inferior stâng ar fi vinovatul de serviciu. Sau cam așa ceva... Dacă nu se aplică asta la scară mondială, atunci - s-au gândit deja alții, din fericire sau din nefericire, mereu se gândește cineva la ceva, la toate chiar - atunci deci, dat fiind că suntem mulți și, într-un fel sau altul, delincvenți toți, pedepsele să devină strict mentale. Prizonierii minții. Închisorile dispar. Ispășirea se face drastic, dar, doar la nivelul gândirii, la nivelul conștiinței. Fizic, individul rămâne liber, însă, mental, este pe deplin încarcerat. Pe o perioadă clar determinată sau, pentru totdeauna, de la caz la caz. Aceasta ar fi doar o sugestie pasageră, pentru ce se întâmplă acasă. Până la golirea pușcăriilor, dar și până la eradicarea flagelului, totuși, nu s-ar putea recupera, mai întâi și mai repejor, prejudiciile de miliarde? Și, foarte important, n-ar putea fi alungați vulturii străini care devorează deja avuția națională? Și, esențial, n-ar putea fi împiedicate să sosească, la ospăț, toate celelalte hiene flămânde, indiferent care ar fi ele?

Ce se întâmplă acasă? Nimic special, doar așteptata și necesara justiție a Anului Calului de Lemn ar răspunde ezoteriștii. Am mai scris și despre asta. Am mai scris despre toate. Șahul subit și doar aparent bizar al lui Crin l-a făcut iarăși posibil pe Călin, ne-a făcut cunoștință deplină cu ”Proiectul-Iohannis-pentru-țară”, i-a readus pe unguri la guvernare. Și, pe români, la toooot balamucul pe care îl tooooot organizează și îl tooooot practică, în mod impertinent, maghiarii. Ar fi interesant de știut cine este adevăratul mare șahist, șahistul din umbră, al acestei strategii. În ceea ce-i privește pe unguri, ei au fost, sunt și rămân braț devotat rusesc. Am tot repetat asta. După cum, au fost, sunt și rămân, pentru români, un test iritant, dar, fapt aproape paradoxal, totuși, plictisitor. Enervant-monotoni. Oarecum, oximoronici. Așa e cuvântul, nu e o înjurătură valahă!

Apropo de naționalizările pe care le face onesta și justițiara Ungarie: n-ar vrea să restituie și banii furați de Malev? Că furați au rămas. Și, mai grav: n-ar vrea să restituie averea Gojdu? Că furată a rămas. Doar două exemple. N-ar vrea, de asemenea, să nu se mai afle, impertinent, în treabă în tot felul de revendicări inexistente? Mai precis, să nu mai facă pe groafa, ca să zic așa? Sună chiar bine. În românește, și rimează bine.
Cât despre pretențiile budapestane pentru autonomie pentru maghiari, oriunde în lume, pretutindeni în lume, privesc amuzată modul în care se construiește un astfel de dosar chiar și în Suedia. Am mai scris și despre asta. Comunitatea maghiară - i-au păcălit pe suedezi cu faimoasa lor contrarevoluție din 1956, după câte se vede, din atitudini și din efecte, o contrarevoluție pe deplin conspirată, în fapt, cu Moscova - comunitatea maghiară deci este, aici, destul de mare. Aproape exclusiv, vin familii cu mulți copii. Dacă nu au suficienți la sosire, mai adaugă ulterior, urgent. Colonizare ca la carte. Astfel, după tipic, nu e departe momentul în care vor socoti un drept firesc să ceară o porțiune din Suedia. O porțiune cât mai consistentă, desigur. De ce nu sunt arestați, declarați indezirabili, expulzați, din România, maghiarii dăunători? Cheia o are KGB-ul pesemne. Există o înțelegere profundă, mistică aproape între anumite cercuri românești, maghiare și rusești. Nu e pentru profani.

Ce se mai întâmplă acasă? Angoase. Groaznice. Societatea trece prin niște megaspasme. Când teribile, când caraghioase. Ca întotdeauna, îndatoritoarea televiziune otevistică încearcă și reușește să fie oglinda. Noapte de noapte, aceasta pare să fie misiunea esențială a lui DD - Șehereza-Dan: să manipuleze, dar și să faciliteze o eficientă monitorizare a reacțiilor masei.
În ceea ce-l privește pe Victor Ponta, acesta își arogă sistematic noi și noi apartenențe etnice. Nu-i vorbă, fizicul exotic îl și ajută. Când nu invocă el diverse etnii, i le pun alții în cârcă. În rest, pendulează între derutant și confuz. Lasă impresia, uneori chiar aiuritoare, că și-a lansat candidatura doar pentru că n-are încotro. Altminteri, nici măcar n-ar vrea să fie votat. Oricum, nu de poporul român. Nici măcar de morții domnului Dragnea.

Apropo de morți: minunate legi mai fată mentalul colectiv! După ce viii au fost lichidați sau alungați, se pare că a venit și rândul morților, câți au mai rămas și ăștia. Dacă nu sunt scoși din gropi de inundații, se pare că îi va scoate statul - laicii și clericii par să fie de acord cu noua lege a cimitirelor! - ca să se bucure și alții de privilegiul putrezirii. Presupun că neprezentarea la vot a morților se constituie într-o circumstanță profund agravantă. Vor fi evacuați disciplinar din mormânt. Nu orice iresponsabil social merită hatârul unei gropi.

Dar și inundațiile ar trebui comentate: cum plouă, dom'le, prompt doar când și cât este necesar pentru distrugerea recoltelor! În fiecare an! Deh, sistemul de irigații s-a distrus și s-a vândut de multă vreme în Turcia, așa era moda, digurile voiajează și ele pe la Cannes, pe la Monte Carlo, prin Caraibe, așa e moda acum, pădurile noastre au mai prelungit nițel, poate, doar poate, viața pădurii amazoniene, au mai cruțat pădurile din Vest și din Nord, ca să nu mai fie aduși la munci neplătite tailandezi, camerunezi, și asta e tot o apucătură modernă etc. Dumnezeu să țină barajele că, altfel, România devine acvariu! În afară de toate acestea, bomboana pe colivă: HAARP sau surata ei mai veche, arma meteorologică. Că doar, în lume, mai sunt și alte interese! Mai trebuie să-și vândă și alții recoltele, mai trebuie să fie și popoarele ocupate intens doar cu supraviețuirea, până și aia dramatică și precară, sau, eventual, chiar să nu mai supraviețuiască deloc!

Altminteri, parcă e moment de bilanț al tuturor centrelor și centralelor de putere din România sau interesate de România: cât mai mulți candidați, cât mai diferiți, sobri, dezinvolți, morocănoși, aplicați, frivoli, inteligenți, inutili, șarmanți, ursuzi, colocviali, ciufuți, civilizați, țopârlani, serioși, năstrușnici etc. Când monarhia salvează România, când România salvează monarhia! Când, și la propriu, și la figurat, țigănia scufundă-mpărăția! Bîldărbergul nostru! Chefereul nostru! Clubul de la Rrrrroma al nostru! Rotariul nostru! Ion Iliescu, Traian Băsescu și Mugur Isărescu fiind în toate. Bref, toți cei la vedere par doar iepurii - după cum se spune - unui candidat-surpriză. S-ar putea chiar crede că n-a venit încă momentul lui. Dacă nu este așa însă, atunci țara se află ori într-o serioasă criză de cadre politice - să mai folosim și limbajul de lemn ca să nu ne pierdem antrenamentul, în plus, să nu uităm, e Anul Calului de Lemn - ori păpușarii nebuniei planetare nu s-au decis total în privința României. Sau, asta e aproape garantat, vor să ne surprindă-păcălitor. Uluitor. Ulii-tor.

Am o propunere constructivă: din dilema istorică în care ne aflăm de 25 de ani, nu ne poate scoate, după părerea mea, decât omul care ne-a băgat în ea, ca să mă exprim sfertodoct. Respectiv, Gorbaciov. Mai trăiește? Că și el, și Bush senior, pe internet, mor frecvent, periodic. Dacă mai trăiește, sugerez ca tovarășul Gorbaciov să fie chemat la Haga unde să explice, în detaliu, planul de distrugere a României, pe toate palierele sale. În detaliu și pe înțelesul tuturor. Ca să nu murim proști. Deși, în mod evident, exact acesta este interesul. Chiar așa! Și mai bine! Să poftească și domnul Bush senior! Să vină împreună! Cei doi șoimi maltezi ai anului 1989! Să vină cu bărcuța, ca atunci, la Malta! Ce timpuri și ce bărci! Flote întregi! Dar, e și asta încă la modă, din Teleorman și până în Suedia, se tot dă lumea bună huța, cu bărcuța! Cine mai are! Și nu gratis! Și nu degeaba! Și nu hodoronc-tronc! Ialta, Malta... Urmează ce? Balta? În plus, vorba Berlinului, cei doi șoimi maltezi să ne prezinte și listele complete ca să pricepem chiar și noi care sunt tătucii și bacii noștri adevărați. Adevărat-adevărați! Altfel, mersul pe la urne, după cum se și observă, nu e decât un fel de bâjbâială-hârjoneală sinistră, cu urne funerare. Și cu mulți - prea mulți! - popândăi.

( Va urma. Vai, da... )

Diavoliada ( 4 )

2014-08-11T06:49:00.000-07:00

Omenirea, în haos, sub Undulatus Asperatus. Nori noi, pentru proaspăt-putredul mileniu. Așa, ca să fie tot apocaliptic. Lumea susține că n-are habar ce e cu norii ăștia, de unde vin și unde se duc. Leit condiția umană. Altfel? Nimic special, în afara demenței întru care ne străduim cu adevărat harnic. Oarecum blocați, între Enola și Ebola. Între comemorarea Hiroshima - Nagasaki și Virus. Era și păcat să se rateze momentul! Ca întotdeauna, la Căminul cultural al planetei, s-a dat și film. Era pregătit, eram pregătiți. Dawn of the Planet of the Apes! Aproape mărinimos profetic.
Filmul are trimiteri clare nu numai la Ebola, ci și la Rusia, Europa și, firește, America. Bonobo Koba - astfel, am ajuns direct la Stalin-Koba! - care este o maimuță regăsibilă în Congo ne livrează direct pe malurile fluviului Ebola. Clară? Un aspect. Koba, împreună cu alte maimuțe enervate, declanșează războiul cu oamenii. Câți mai rămăseseră după enșpe războaie și dezastre. Alt aspect. Maimuțele sunt mutante. Laboratoarele sunt de vină. Prin urmare, oamenii și-au făcut-o cu mâna lor. Încă un aspect. Printre protagoniști, și urangutani din Sumatra. Ușurel, ne apropiem de Malaezia, Indonezia, Bali. Aspect insinuat și insinuant. Cimpanzeul Caesar - aici, e subtil, Caesar, Europa, dar, poate fi vorba și despre Țar - cimpanzeul Caesar deci, deși evoluat de-a binelea, nu este în stare să oprească nebunia. Aspect esențial. Generos totuși, un Caesar sensibil și profund afectat, ba chiar deprimat consideră maimuțele vinovate. Critic și autocritic. Evoluție completă. Aspect total manipulator. Megarăzboiul nu poate fi evitat. Casa Albă este complet fucked up. Aspect final și consacrat deja. Practic, se întâlnește în toate filmele de gen.
Pe scurt și pe înțelegerea tuturor maimuțelor: s-a mai pregătit minuțios un circ. S-a și anunțat că, până în 2015, s-ar putea să fie gata un vaccin împotriva virusului Ebola. Asta dacă maimuțele sunt cuminți, dacă nu sunt obraznice și dacă nu atacă Big Pharma. Că despre asta pare a fi vorba totuși, după cum și anticipasem. Dar, să nu fim triști și îngrijorați, grație iluziei diversității, în afară de Enola și de Ebola, ne rămâne și Ibolya. Altfel, cunoscută drept Rozalia Bipeda de Biro-u. În Anul Abcizei 2014.
Abia am menționat ciudata încălzire nordică, precum și Oceanul Arctic și Marea Barents și, în zonă, a și început un fel de agitație suspectă: platforme petroliere, submarine militare, în devălmășie. Cât timp unii sunt ocupați, alții extrag petrolul arctic, de exemplu. Și cine ar putea să o facă mai bine? Norvegia, împreună cu izolat-detestata Rusie. Desigur! Americanii sunt și ei pe aproape. Astfel, Rusia va fi foarte oprimată, după cum și prevedeam. Cei care mai aveau dubii despre cum au pornit războaiele mondiale, ori despre Pactul Ribbentrop-Molotov etc., să privească foarte atent la astfel de situații. De la toamnă, va fi probabil și mai interesant: după schimbarea șefului NATO, dacă realitatea e reală și nu ne înșală, ne vom situa precis între Steklov și Strelkov.
Cât despre fierbințeala nordică, în afară de extratereștri - nu-i putem ignora - de intratereștri - nu-i putem ignora nici pe ei - și de aplicațiile militare secrete - nu le putem ignora nici pe ele - o explicație a straniilor cratere apărute în Siberia ar fi tocmai faptul că explodează metanul din permafrost. Perfect! Chestiune rezolvată! Nordul sare în aer singur, n-are nevoie de ajutor.
Berlinul este supărat pe americani. Pentru a-l îmbuna, Washingtonul îl cadorisește cu putere militară. Conducerea armatei americane din Europa ajunge la nemți. Fără precedent, de la război încoace. Al Doilea, că, începem să ne încurcăm în atâtea comemorări și aniversări, între Primul și al Doilea. Încurajat de acest succes, Berlinul cere și toate listele, cu toți spionii. Râsul devine isteric și contagios. Ca Ebola. De îndată ce i se dă Germaniei posibilitatea să redevină Germania, redevine Germania.
După Snowden și Depardieu, după activarea Coloanei a cincea rusești, fuge și Steven Seagal la ruși?! N-a fost primit în statele baltice, s-a dus în Crimeea. A fost răsplătit. Pasămite, lăudase anexarea. Cândva, și eu am vizitat Crimeea. Mă calific?
Apoi, de ce să te duci în statele baltice? Se pare că, și acolo, apar diverși nebuni care visează, de pildă, la grațioasa eutanasiere a săracilor. Sunt nebunii lor personali? Sunt plătiți de ruși? Sunt plătiți de alții? Poate d-aia n-a fost primit Steven Seagal, fiind totuși bogat.
Între timp, s-a reactivat chiar și enclava Nagorno-Karabah. Azerbaidjanul și Armenia sunt, aparent, pe picior de război. În anii '80, sângerosul conflict a fost ”soluționat” printr-un sângeros seism. O utilizare a armei tectonice. Fapt recunoscut ca atare.
Libia e făcută praf. Și asta are legătură cu tot. Cu America, Rusia, Sarkozy, Berlusconi, Hillary Clinton, conflictul din Gaza, ISIS, islamizare, antiislamizare, petrol, petrol, petrol, sânge, sânge, sânge etc.
Nu mai insist nici asupra alegerii lui Erdogan în Turcia. Mi-am mai formulat punctul de vedere. Încă o cărămidă, la islamizarea lumii. De îndată ce i se dă Turciei posibilitatea să redevină Turcia, redevine Turcia. Islamizarea otomană, alternativă la islamizarea arabă? Într-o țară NATO? După cum se vede! De ce nu? Se vorbește din ce în ce mai mult și despre islamizarea Americii. Chiar din interiorul său. Chiar de sus. Cel mai de sus. We'll see! Asta dacă America nu va fi lichidată ca urmare a erupției finale și fatale a vulcanului de sub Yellowstone. Sunt unii care susțin, cu toată seriozitatea, că, în mod real, America a cerut azil biologico-umanitar în Sud-Africa și a fost deja ferm refuzată. Aproape ca în filmul 2012! Să mergem mai departe!
Cât despre conflictul Rusiei cu Moldova și cu România, acesta continuă vioi. Să sperăm că nu și în pas de război. Chiar așa, că veni vorba! Cine are interes în Ucraina să trimită minoritatea română pe front? E important! Și în acest mod se pot afla dedesubturile, intrigile, loialitățile, animozitățile. Altminteri, și actuala formă de paranoia e demonstrată - cum altfel?! - chiar și de filme. Să plătești producții cinematografice străine, așa cum procedează Rusia, indiferent de subiect, doar ca să strecoare și o șopârlă cât mai veninoasă la adresa Moldovei, e destul de relevant! Moldova nu contează, dar contează! Un exemplu elocvent, e și recentul film The Cosmonaut. Nostalgia programelor spațiale, emulații tarkovskiene și o flegmă pentru Basarabia! Bravo, Kremlin! Iar, dacă n-a fost inițiativa Kremlinului, ci a echipei făptuitoare - din Europa, din câte am înțeles - în speranța că va fi miluit-mituită, atunci pumnii și șuturile, fie ele și metaforice, să le primească neîntârziat. Complicat însă de pus în practică, nu prea are cine, din moment ce unii emisari europeni vin ei acum să le explice basarabenilor că limba pe care o vorbesc este - iarăși!!! - limba moldovenească și nu limba română. Predictibil! Relațiile drujbizate ruso-europeane sunt deja foarte evidente. Iritant de evidente. Altminteri, de îndată ce i se dă Rusiei posibilitatea să redevină Rusia, redevine Rusia. De îndată ce li se dă celorlalte imperii posibilitatea să redevină imperii, redevin imperii. În cazul Ucrainei însă, dacă i se dă posibilitatea, ea nu redevine, ci devine.
De când a participat la inaugurarea băncii BRICS și de când a fost catalogată ca agresoare de unele state din jur, coincidență sau nu, China pare a nu se simți nici ea foarte confortabil. În cascadă: cutremure, inundații, atacuri teroriste, explozii, multe distrugeri, mulți morți.
În topul conspirațiilor, rămâne totuși revolta ciorilor de la Paris. Mai întâi, au loc ample revolte umane, apoi, subit, căpiază păsările. Nu pot detalia întrucât nu e politically correct. Pentru a demonstra parcă simetric ideea de conspirație, în plin protocol dedicat comemorării Primului Război Mondial, reverul lui Putin este violat prompt de un găinaț. Se lucrează deja cu drone-păsări? Există în dotare. Ca și dronele-insecte de altfel. Sau este doar o demonstrație inedită a ceea ce numește Butterfly Effect? Găinaț defect. Oricum, Putin a fost avertizat. Să nu nege.

( Va urma. Eventual... )

Diavoliada ( 3 )

2014-07-31T02:31:00.001-07:00

Să mai bântuim acuș și să mai bănuim nițeluș...

După cum și afirmam, epidemia Ebola ia amploare - sau așa se declară - teoretic, tinzând spre pandemie. Virusul este scăpat de sub control. Pe bune sau nu. Urmează un dezastru adevărat sau se pregătește doar o nouă lovitură financiară marca Big Pharma.

Un fapt pozitiv totuși: aflu că, în avionul algerian prăbușit, nu era din fericire eternul român mort la datoria globalizării. Foarte bine! Sper!

A apărut și cealaltă fiică a lui Vladimir Putin, conectată sud-coreean. Ambele fete ale lui Putin erau / sunt considerate apropiate ale fiicei lui Silvio Berlusconi, aceasta din urmă o cunoscătoare, se pare, a limbii ruse. Am mai scris despre Italia, prietenă intimă a Moscovei. Și nu numai. Dar, ca să venim și în ograda personală, anul acesta, Silvio Berlusconi și partidul său Forza Italia păreau - obsedantul verb, dar altul chiar nu se potrivește în timpurile acestea! - păreau deci să fi ajuns la o înțelegere cu Dan Diaconescu și cu al său PP-DD. Ecco, pe când nimeni nu mai credea, eu am scris pe acest blog despre faptul că domnu' Dan e în cărți! Am scris? Am scris! Și iată-l pe domnu' Dan la București, în plină campanie electorală! Mărturisesc, în prezent, îi urmăresc destul de fidel acrobatica, flamboaianta, mereu surprinzătoarea televiziune. Dar, în același timp, pentru mine, tocmai pentru că mă raportez și la cariera politică a lui DD, rămâne valabilă întrebarea esențială pe care am inclus-o în cele postate nu cu multă vreme în urmă, întrebare care sună aproape otevistic: și-a dus sau nu și-a dus domnu' Dan tatăl în vacanță la Moscova în luna mai, după cum fantaza din studioul de la Vatican?

Cât despre avionul malaiezian, în opinia mea, Vladimir Putin nu prea avea nici un motiv logic să-l doboare. Din prostie, din beție, din greșeală, din tocmeală, separatiștii poate că da. Mai ales, dacă aveau și cu ce. Dar Vladimir Putin însuși, în acel moment, nu. Chiar dacă, în trecutul recent, ar fi fost el cel care i-ar fi dotat pe separatiștii din Ucraina cu armament sofisticat. Doar dacă nu avea în minte un scenariu strict personal, tenebros, bizar, greu inteligibil, de inspirație și de fabricație KGB. Sau dacă nu cumva trebuia să joace vreun rol aparent absurd în destul de sângerosul balet al globalizării. Altminteri, Vladimir Putin tocmai pusese bazele băncii BRICS - cele cinci țări fondatoare, economii emergente, reprezintă, de câțiva ani încoace, un coșmar consistent pentru toate celelalte centre de putere ale lumii - și, tocmai redeschisese vechiul sediu sovietic de spionaj din Cuba. După cum am mai relatat pe acest blog, o bancă aptă să finanțeze țările în curs de dezvoltare, inclusiv țările lumii a treia, a fost și unul dintre proiectele favorite ale lui Nicolae Ceaușescu. Implicit, unul dintre motivele temeinice pentru care a fost omorât, nu în ultimul rând, la ... comanda Moscovei! Ce ironie! Uite așa se plătesc toate - că doar e vorba despre bănci! - nu numai la nivel personal, ci și la nivel istoric! Ca să nu mai amintesc - am scris și despre aceasta - și de avionul căzut în Rusia, în 2010, la comemorarea Katynului, cu tot cu președintele și cu guvernul Poloniei la bord!... Neelucidat și neelucidabil. Cum sunt toate evenimentele de anvergură similară.
Revenind la Putin... Cu una dintre fiice fix în Olanda, cu o grămadă de afaceri și de firme rusești în aceeași țară și cu un contract de consiliere PR taman cu Malaysia Airlines, e greu de înțeles de ce-ar fi ales exact acel avion și nu altul pentru a-l doborî. Nu că n-ar fi în stare de astfel de decizii: submarinul Kursk, Teatrul din Moscova, școala din Beslan, toate acestea și multe altele îl recomandă ca fiind capabil de așa ceva, dar, în circumstanțele actuale, nu prea avea de ce să dea un astfel de ordin. Nici măcar pentru a impresiona Europa, lumea, America, ori, doar așa, for fun, pentru a-și arăta mușchii. La prima vedere, Putin nu numai că nu pare vinovat, dar, e chiar bine apărat de o teorie a conspirației ceva mai credibilă: Oculta a vrut de fapt să doboare avionul în care el se întorcea la Moscova cu scopul de a-l pedepsi pentru banca BRICS - cu o astfel de bancă în funcțiune, poate că o țară ca Argentina n-ar mai da faliment atât de des și de nejustificat - pentru centrul de spionaj din Cuba - Cuba, spionaj împotriva Americii, hegemonie de sorginte sovietică, faimoasa Criză a rachetelor de odinioară, avion făcut țăndări de o rachetă în actualitate, totul se potrivește mănușă, panimaieși? - și pentru toate celelalte păcate - de această factură - ale sale. Iar, acum, Oculta, după tipic, îl demonizează. Bloodymir Putin, Putin - Rasputin!... Nici nu mai aduc în discuție faptul că, printre multe altele, data accidentului aviatic respectiv corespunde datei asasinării Romanovilor. Alt apropo conspirativ de mare calibru, pentru ambițiile Țarului Putin! Din gama, cine are ochi, cine are urechi etc. itakdalee.
În realitatea aiuritoare a momentului, până și înfrângerea catastrofală a Braziliei, la ea acasă, pe stadionul, ei, în cadrul campionatului ei, nu mai pare o întâmplare nefericită, pare tot o conspirație evidentă: Brazilia, prima țară din acronimul BRICS, învinsă incredibil exact în zilele când se anunța formarea respectivei bănci! Învinsă de către Germania! Bine că învecinata Argentină a avut decența să piardă în favoarea aceleiași Germanii! Astfel, mai poate spera să găsească totuși o soluție de ieșire din criza economică și din faliment. Altfel, toate aceste meciuri de încheiere a Campionatului Mondial construiau o realitate stranie: era ca și cum Mengele juca fotbal cu sine însuși.
BRICS! Sună și masonic acest acronim. Sud-Africa este ultima țară dintre cele cinci. Banca BRICS a fost lansată în 2014 și în contextul aniversării zilei de naștere a lui Nelson Mandela. Piua! Altfel, vine migrena! Și cine știe ce sau pe cine mai aduce!
Nu în ultimul rând, tragedia avionului malaiezian seamănă cu declanșarea conflictului ucrainean, cu acutizarea revoluționară a Euromaidanului. Exact atunci când Putin se simțea mai bine în calitatea sa de gazdă puternică a Jocurilor Olimpice de iarnă - iată, simetria este și sportivă, pe de-o parte, JO, pe de altă parte, Campionatul - dublate de spectacole fastuoase, a început nebunia maximă la Kiev. Cum, aproape imediat, un Putin iritat a anexat brusc și ferm Crimeea, și anexată a rămas până în ziua de azi, fără ca să fie contrazis măcar de cineva, am putea deduce lesne faptul că acest film noir în care ne aflăm a fost stabilit de multă vreme, de către cine trebuie. Poate că Putin l-a depășit un pic. Poate că trebuia să se mulțumească doar cu anexarea Crimeei / Crimeii. Să fi fost doborârea lui MH17 o operațiune False Flag? Se prea poate. Pentru Gaza. Și pentru altele.
Oricum, nu mă pot abține: priviți și vă minunați ce-a ieșit, după cum am și intuit în cele scrise de mine la vremea respectivă, iată ce-a ieșit deci din combinația unică, sperăm, și irepetabilă, nădăjduim, doamna Victoria Nuland plus plăsica, Rapunzel Timoșenko plus cosița și Vova Putin plus coasa! Am zis! În tot acest marasm, avem noi și reale producții cinematografice ajutător-inspiratoare? Avem! De pildă, filmul Viy.

Având în vedere că:

- toate aceste evenimente ale anului 2014 coincid și cu - savuroasă cireașă de pe tortul globalizării! - o misterioasă declarație cabalistico-ezoterico-numerologică a Directorului FMI, Christine Lagarde, declarație din luna ianuarie, dar promovată masiv în luna iulie a.c., un speech voit tendențios și sugestiv despre importanța numărului 7, despre faptul că anul acesta este un an 7, că 7 este un număr magic, 2014 fiind astfel un an magic, ani solari, ani lunari, un an de referință, amintind doamna Lagarde și despre Primul Război Mondial, despre înființarea Băncii Mondiale, despre bazele Fondului Monetar însuși, despre Căderea Zidului Berlinului, despre criza economică din 2007 încoace, G7, toate acestea având treabă exact cu numărul 7, confirmând, practic, instantaneu, fără dubiu, faptul că toate aceste evenimente explozive care, periodic, distrug și recreează lumea sunt artificiale, sunt inventate deci din capetele mai mult sau mai puțin întregi ori seci ale unora și altora, precum și că lumea este condusă prin simboluri, prin numere, prin făcături oculte, nu în ultimul rând, introducând aluziv și ideea schimbării, pe sistemul, după 7 ani mizerabili, vin alți 7 ani extraordinari, un fel de ani biblici, vaci grase, vaci slabe etc. ș.a.m.d., declarație care i-a lăsat pe toți bouche beé, în esență, ca să ne dea de lucru, Christine Lagarde părând să lanseze și o dată de referință, respectiv 20 iulie 2014, dată care, iată, chiar se întâmplă că este confirmată de unele evenimente în derulare, bine că nu ne-a trimis Christine Lagarde să vizionăm obligatoriu și filmul Maleficent, adecvat din multe puncte de vedere

- se tot anunță căderi monetare și economice, unele țări vor să renunțe, în scurtă vreme, la cash, altele introduc peste noapte bitcoin, iar altele propun valute electronice personale, inventate și omologate deja, iar moare dolarul, iar moare euro, iar moare rubla, iar crapă capra Chinei sau chiar capra China însăși, iar se face urgent Uniunea Nord-Americană, iar sucombă în chinuri UE, toate acestea oarecum demonstrând ideile lansate de Christine Lagarde - are un nume numai bun de analizat, dacă tot e să facem interpretări subtile

- mor bancheri, în întreaga lume, pe bandă rulantă, inclusiv un Rockefeller, mai precis Richard Rockefeller și, ca să fie ca la cartea de vrăji, decedat tocmai într-o vineri, 13, 13 iunie, de lună plină, că tot e vorba despre ani lunari și solari, tot într-un accident de avion - fandacsia-i gata! - pe când tăticul său împlinea 99 de ani, aparențe de moarte ritualică, în timp ce Papa uimește prin faptul că îi blesteamă, îi afurisește și îi excomunică pe mafioți, dar, nu închide Banca Vaticanului, conștient pesemne de ceea ce-au pățit alți înaintași cu inițiative nepermis de curajoase

- anul acesta, se comemorează / aniversează / invocă 100 de ani de la declanșarea Primului Război Mondial, după cum ne amintea, încă de la începutul lui 2014 și doamna Christine Lagarde, nu cumva să uităm, de parc-am putea să uităm chiar și să vrem, și, oricum - am mai scris de m-am plictisit! - Oculta, din comoditate, din lipsă de imaginație sau pentru recunoașterea semnăturii proprii și a sigiliului personal, acționează la date fixe, drept dovadă ceremonia pentru marcarea a 70 - cabalistico-ezoterico-numerologic, tot 7! - a 70 de ani deci de la Debarcarea în Normandia - unde mai pui că și Christine Lagarde însăși a copilărit în Normandia, iacă, ezoterism și uneltire, acu', pe loc! - drept dovadă supremă a valabilității acestei interminabile enumerări sunt poate chiar toate aceste conflicte în sine, aflate în plină derulare taman în aceste zile, cu adevărat magic acest 2014, fie ca autorii unor astfel de năzbâtii să-și țină acest fel de magie doar pentru ei și pentru neamurile lor, iar, dacă mai apucăm, o să vedem ce agitație va fi și în 2015, când se vor împlini 70 de ani de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, poate chiar asta se și dorește, un război sau mai multe care să înceapă în 2014 și să se încheie triumfalist și globalist în 2015, datele și intențiile s-ar preta oricum

având în vedere deci toooooate aceeestea, rezultă că suntem în plină transformare, o adevărată terraformare. Transformers: Age of Extinction. Avem film? Avem!

Vălmășagul oglinzilor despre care am tot povestit demonstrează cu prisosință această dorință de impunere a unor schimbări. De mai multă vreme, cineva s-a tot străduit, prin toate mijloacele, de la cele ridicole, până la cele tragice, de la cele religioase și ezoterice, până la cele radical militare, sociale, economice, s-a străduit, a scrâșnit și s-a scremut chiar să declanșeze al Treilea Război Mondial. S-au inventat cele mai comice profeții și s-au lansat cele mai sinistre provocări. Până în prezent, a ieșit ce se vede. Aparent, s-a ajuns într-o fază periculoasă. Aparent. Vom vedea dacă pericolul e real sau nu. Moscova e hulită, dar, simultan, stupefiant, se pune problema conectării ei printr-un tren formidabil de rapid, 2900 km la oră, între Paris și capitala Rusiei! Distanța ar fi astfel acoperită incredibil într-o singură oră!!! Atât de mult se dorește izolarea Rusiei! Așadar, domnul Gerard Depardieu ar putea să-și viziteze rudele zilnic și să le trateze cu vodcă bio. Cetățenia n-ar mai reprezenta o problemă întrucât Europa trebuie să fie, după cum s-a și preconizat de multă vreme, de la Atlantic, la Vladivostok.
Apropo: în această cheie a relației profund freudiene de iubire-ură, eros-thanatos, sado-maso a Occidentului cu Rusia și viceversa, aș fi mai atentă totuși la declarațiile domnului David Cameron. Subita sa grijă pentru România pe care o detestă declarat și explicit îmi pare a ascunde mai degrabă o invitație, un apropo, chiar un troc. Public-target: Rusia. Astfel, îngrijorarea lui David Cameron cum că atitudinea expansionist-belicoasă a Rusiei ar putea periclita securitatea statelor baltice și a României îmi dă senzația frisonantă că e, în fapt, aproape un mesaj inspirator, chiar un fel de business proposition. O chemare la invazie. Din gura domnului Cameron, ideea că Rusia ar putea destabiliza România - nu că n-ar putea fi așa! - pare mai curând o invitație convingătoare la o destabilizare imediată. UE scapă de o grijă, vinde armament la greu, ceea ce și face, iar Rusia, ca să nu sufere și să nu aibă colici și frustrări, mai primește un cadou-trofeu, în schimbul gazelor, de exemplu. După cum am scris: anexarea Crimeei / Crimeii reprezintă un exemplu al modului în care se va face, de acum înainte, globalizarea. Așa se vor rescrie hărțile dacă și când va fi necesar. Poate ne explică și domnul Cameron, dar și UE de ce, în tot acest balamuc, a fost condamnată, hodoronc-tronc, Polonia, la CEDO, pentru închisorile CIA, că e interesant. America a avut și ea un cuvânt de spus? Dar Rusia? Că, în ultimii ani, Polonia a tot deranjat și-a tot pățit-o. E de știut întrucât, pe același subiect, pare să vină și rândul României. Și când te gândești că Polonia tocmai a comis un film adecvat temei și momentului, respectiv lupta împotriva sovieticilor și aderarea la NATO, film intitulat Jack Strong. În acest context, riscă să devină un fel de Jack Daniel's răsuflat, obosit, expirat. După cum rezultă din unele înregistrări, există polonezi de vază care s-au prins deja. Nu cumva, printre altele, Polonia a pățit-o exact pentru că niște locuitori-conducători au înțeles destul de binișor situația și și-au mărturisit mult prea imprudent și mult prea dezinvolt părerile?
Ce face Baltica? Face bine, e din ce în ce mai caldă, pare să aibă ambiții termice comparabile cu cele ale Oceanului Indian, după unele păreri și impresii, tot ceea ce conține ea, natural și artificial, începe să fie afectat, ba chiar modificat. Să fie oare și unele motive ale acestui dezgheț scandinav? La începutul lunii iunie, pe când mergeam spre Nordkapp, pe șoselele suedeze, se transportau oarece tancuri, pe cerul finlandez de deasupra satului lui Moș Crăciun de la Rovaniemi, în loc de sania fermecată, trasă de năzdrăvanii reni, zburau asurzitoare avioane de luptă, efectul fiind de-a dreptul straniu, iar, pe cerul norvegian, în apropierea unor unități militare, splendidul albastru nordic era străpuns de urmele amenințătoare ale unor rachete. Soarele era orbitor, lumina delirantă îngăduia și o bronzare continuă, lupta cu țânțarii era pierdută din start și, loviți de insolație, renii albi se credeau de-a dreptul struți. Am lăsat un mărțișor, într-un cireș înflorit, pe un petec de zăpadă. În mintea mea încinsă, braț la braț, veseli și năstrușnici, Ursul Fram și Pinguinul Apolodor, cel mai mare călător! Leul Amedeu și Cangurul Ilie, prezenți și ei! La Capul Nord, Apolodor nu se mai jeluia, ci se zbenguia și vesel cânta! Cât despre Oceanul Arctic și Marea Barents - locul unde s-a petrecut și pomenita tragedie a submarinului Kursk - în unele zone, temperaturile erau comparabile cu cele ale Mediteranei și ale Mării Ionice de lângă țărmul Siciliei, de unde mă întorsesem la sfârșitul lunii mai. Cu antrenament și cu bunăvoință, se putea înota și se putea face bîldîbîc direct în Shamballa și în Agartha dacă există și dacă sunt unde zic unii cum că ar fi!
În prezent, spațiul aerian suedez ar fi fost recent penetrat de un avion tocmai în zona Gotland, exact acolo unde este breșa de securitate invocată de NATO, iar, la granița finlandeză, se pare că, de câteva săptămâni, au fost suplimentate trupele rusești cu 3000 de soldați. Deja, unii analiști militari se întreabă dacă, după Crimeea, nu cumva urmează Finlanda. Economiile scandinave așteaptă impactul conflictului cu Rusia. Cel puțin, așa se declară. Finlanda e aproape dependentă de Rusia, și energetic, și industrial. Grație unor strategii inteligente și radicale, Suedia e cvasiindependentă energetic, dar, are masive contracte industriale cu Rusia. Un fost maior în armata suedeză eficientizează Lada! Totuși, e greu să te rupi, e greu să te desprinzi, e greu să te schimbi, e greu să flămânzești... În plus, Suedia este asiduu curtată să intre în NATO și nu vrea. E de văzut unde va duce acest dans deocamdată doar de salon. Avionul intrat acușica în spațiul aerian al Gotlandului spune multe.
Eeeeeei, cu adevărat un an magic 2014 ăsta! Pardon, 7! Și încă n-am vorbit deloc despre 17!

( Va urma. Cumva... )

Diavoliada ( 2 )

2014-07-25T22:47:00.001-07:00

Uite că urmează... Din toate punctele de vedere. Cad avioanele precum cireșele coapte. Ziua și avionul / avioanele. Cu avionul din Taiwan prăbușit recent, oarecum, am închis cercul, ajungând iarăși în proximitatea Chinei. Unde ne lăsase avionul malaiezian din martie a.c. Ca să fie tabloul complet, adică avion plus boli, tocmai s-a anunțat un caz de ciumă bubonică în China. Subit. Mortal. Terifiant. Faza asta e sigur din laboratoare că se știe că e ținută ca armă biologică. Ei, ciumă bubonică! Obsesiile medievale ale elitei... Cavaleri, domnițe, ocultism și ciumă bubonică...

De altfel, una dintre speculațiile privitoare la celălalt avion malaiezian, dispărut în martie anul acesta, este aceea că el însuși transporta materiale biologice letale. După unii. După alții, erau chiar nucleare.

Între timp, au mai fost doborâte încă două avioane militare ucrainene. Pesemne, pentru a se întări confuzia generată de căderea malaiezianului MH17. Pentru cine nu înțelesese exact.

Dar a mai căzut încă un avion. Algerian, în Sahara. Intră în scenă și dimensiunea islamică. Terorismul islamic implicit. Mulți francezi la bord. Tocmai au fost mari revolte în Franța împotriva invaziei din Gaza. A fost rostit chiar și numele Nigeriei. Gruparea Boko Haram răpește și omoară pe cine nimerește. Practic, pe oricine. Din păcate, la bord, s-ar putea să fi fost și nelipsitul român, victimă de serviciu. Alte popoare mai ratează lista de morți. Românii nu. S-ar putea crede că suntem numeroși precum poporul chinez și damnați în totalitate. Mai puțin câteva sute de familii. Fericite. Cu tot cu țiganii lor de casă. Fericiți. Pesemne chivuțele, când nu înregistrează, nu fac mega-afaceri portuare și nu dau declarații strivitoare, ne lucrează pe noi, toți ceilalți, la baltă. După efectele oribile și înspăimântătoare, s-ar putea considera că tot poporul român se scaldă în argint viu - precum țiganii în aur - și nu-și dă seama. Că e legat. Misticism, nemisticism, obscurantism, neobscurantism, materialism-dialectic și ateism, nu știu, dar așa se vede, parcă e transfer de putere, parcă e efectul coabitării cu hidre, cu păianjeni și cu vampiri!

Să revin... Avionul algerian se pare că a dispărut de pe radare. Dar, anul acesta, respectiv pe 5 și pe 10 iunie, în spațiul Austriei, de exemplu, au dispărut 13 - alt număr cu tâlc - avioane de pe radar, timp de 25-30 de minute. Fapt fără explicație și fără precedent. Desigur, în Austria, în Viena mai precis, se mai află încă - probabil, pentru multă vreme de acum încolo, pentru eternitate chiar - statuia soldatului sovietic eliberator. Interesant, dispariția avioanelor, radarita respectivă, afectând oarecum și Cehia, ba chiar și Germania, radarita respectivă deci s-a produs cam pe când OMV bătea palma cu Gazprom. Tema acordului: South Stream. Valorosul OMV, legitimat - din cauza prostiei noastre unice - exclusiv de petrolul românesc, a cerut și a primit contractul South Stream, cel puțin, componenta austriacă a lui. Comisia Europeană i-a cerut Bulgariei să renunțe. A renunțat și s-a ales doar cu bizarele și spontanele inundații catastrofale, cu dezastrele naturale, cu prăbușirea turismului și a unor bănci. Asta e când n-ai noroc! Acordul OMV - Gazprom s-a produs la umbra statuii soldatului sovietic, presupun. Când am vizitat eu locul ultima dată, vizavi, se afla un elegant sediu Lukoil.
E drept, nici Marea Neagră - lac rusesc nu stă mai puțin interesant. Dacă s-au ținut de cuvânt, înainte să-i livreze Rusiei, în semn de persecuție și de profundă dezaprobare, navele Mistral, francezii tocmai au trimis, pe capul Mării Negre, o navă specializată în război electronic. Pe la Varna! Săraca Bulgarie! Cotidianul crapă și posibilități vaste țâșnesc în toate direcțiile. Toate mările și toate oceanele vibrează de nave de război, dar, vioi și încrezători, noi continuăm să dăm vina repetat pe exploziile solare, pe saltul cuantic, pe integrarea în a patra , ba chiar în a cincea dimensiune, pe deplasarea Polului Nord magnetic etc., pentru toate eventualele sucombări ale radarelor.
Numai ce-am scris în celălalt material despre Olanda, patria firmelor rusești sub acoperire, și-am și făcut cunoștință cu fiica lui Vladimir Putin. Iubitul olandez a deținut, se pare, poziții importante la Gazprom. Unde altundeva?! Dar Putin mai are o fiică. E bine de știut, nu de alta, dar să nu fie evenimente.
Care Olanda? Țara aceea extrem de nervoasă care, alături de egal nervoasa Mare Britanie, cere țâfnos delimitarea completă a Europei de putreda Rusie, împreună cu atroce măsuri punitive împotriva celei din urmă, stând pe miliardele acesteia. Deh, au învățat ceva de la elevații elvețieni... Care Elveția? Țara aceea care face democrație avansată, cocoțată pe purcoiul de bani proveniți din miezul celor mai cumplite dictaturi și din punerea la cale a celor mai sinistre afaceri. Care Mare Britanie? Țara aceea care are drept capitală un oraș numit Londongrad, deținut aproape integral de oligarhii ruși. Care oligarhi ruși? Ăia care vor fi interziși și secătuiți prin embargo, unul câte unul. Absolut! Ca spicele vor cădea, n-am nici o îndoială! Dar, mai întâi, îi vor da ei în gât pe cei aflați pe statele lor de plată. Pe năimiți. Ceea ce, pasămite, au și început deja să facă. Și ce să vezi?! Mirare, oroare, suspin, chin și, desigur, șoc: numai lorzi, capete încoronate, vedete de prim rang! Care Londongrad? Exact locșorul - rimează cu ofșorul, dar și cu ofușorul - de unde, chiar acum, pe când eu îmi pierd timpul să scriu această chestiuță, se pare că s-a decis vânzarea accelerată de armament către Rusia. Unde am avut eu dreptate? În toate acestea și în faptul că, asta e, am scris de multă vreme pe blog, Europa este cumpărată și condusă de ruși. Au mai lăsat oarece și pentru chinezi. D-aia, n-avem noi nici un spor. D-aia, suntem batjocoriți din toate direcțiile. D-aia, suntem atacați de pretutindeni. De fapt, aproape în orice situație, discutăm și negociem cu Moscova și cu banii ei, travestiți în fel și chip. Fără a uita și fără a minimaliza propriile noastre defecte imense și propriile noastre greșeli catastrofale, desigur. Se impune o resetare inteligentă. Unde am mai avut dreptate eu? În faptul că am atras atenția că Rusia se înarmează. Primele patru bugete de înarmare: SUA, China, Rusia, Arabia Saudită. Și, în multe altele. Dacă mai apuc, revin că e de revenit.
Numai ce-am scris în celălalt material despre Ebola, cumplita boală pe care unii deja o visează o posibilă și dezirabilă pandemie, și, după căderea avionului MH17, s-a și anunțat îmbolnăvirea, prin contaminare, a medicului care coordonează în Africa echipele dedicate salvării victimelor epidemiei în plină desfășurare.
Încheiere provizorie, dar adecvată: se vehiculează faptul că, după căderea celuilalt avion malaiezian, MH370, pentru a ieși din impasul de imagine, de comunicare și de situație, compania Malaysia Airlines ar fi angajat pentru consultanță PR o firmă Ketchum. Bine că nu ketchup! Exact firma lui Vladimir Putin și a Kremlinului! Acum, după prăbușirea avionului malaiezian MH17, pe cine vor angaja ei oare? Vreo firmă a lui Poroșenko și a Kievului? Greu de zis. Poroșenko e oligarhul - încă unul!!! - ciocolatei. Mai bine, pe Charlie și Fabrica de ciocolată, cu tot cu Johnny Depp!
Până deliberează greii, până se mai redresează bursele, până se încheie Ramadanul, Eid-al-Fitr e foarte aproape, până se stabilește dacă Obama demisionează / e demis ori ba, până se hotărăște sexul exact al lu' Michelle - e agitație mare în America întrucât se vehiculează intens ideea, și place teribil, că ar fi, de fapt, o / un transgender / tranny și că, prin urmare, suntem, și din acest punct de vedere, în plin moment apocaliptic - până o găsim și pe cealaltă fiică a lui Vladimir Putin - le ținea bine ascunse, dar, iată, nici măcar KGB / FSB nu controlează întreg universul! - până mai ajung măcar două-trei avioane întregi, la diverse destinații - putem face pariuri, putem da cu banul! - dar și până se redeschide complet spațiul aerian al Israelului - întrucât Israelul este, de fapt, vedeta incontestabilă a acestui moment, până până, până, în Suedia, Baltica aproape fierbe, s-ar putea crede că s-a pus, brusc, în deplină funcțiune, misteriosul OZN ascuns în adâncuri, pe termometrul casei, am avut valori chiar și de plus 40-42 de grade, iar, în timpul scurtului și vagului moment de așa-zis întuneric, acel crepuscul de la miezul nopții de vară polară, s-au înregistrat și 23 de grade. Ca la Cairo, în tinerețe. 23. Alt număr de număr. Illuminati. Întunecati.

( Va urma. Dacă se va putea... )

Diavoliada ( 1 )

2014-07-23T10:02:00.002-07:00

Titlul îi aparține lui Mihail Bulgakov. Era din Kiev. Duhul său veghează. În vara trecută, înainte de a începe măcelul din Ucraina, am simțit nevoia să recitesc Maestrul și Margareta.

Să vedem și să chibzuim...

Atentatul de la metroul din Moscova s-a produs exact între stațiile Slaviansk și Parcul Pobeda / Pobedî / Pobedi ( Victoria ). Să nu uităm, mai întâi, a fost acest eveniment sinistru. Slaviansk?! Da. Parcul Victoria?! Da. Mesaj implicit?! Da.

Un tribunal din Olanda / Tribunalul de la Haga - așa au circulat știrile - nitam-nisam, declară statul olandez vinovat de masacrul de la Srebrenica soldat cu 300 de morți. Musulmani bosniaci. Aproape simultan, cade avionul malaiezian și mor aproximativ 300 de oameni, dintre care majoritatea sunt olandezi. În treacăt: Olanda este unul dintre locurile preferate ale firmelor rusești sub acoperire.

Nu cu multă vreme în urmă, se anunțase izbucnirea unei epidemii Ebola. Brusc, s-a preconizat sumbru și cam fără drept de apel faptul că, în scurt timp, acest virus va ataca întreaga planetă. Tocmai ce se tot speră / dorește / încearcă. La bordul avionului malaiezian, se aflau specialiști în studierea și în tratarea acestui virus. Așa s-a declarat / anunțat. As we speak, Ebola se poate extinde liniștită. Devorator de liniștită. Ei, specialiștii, se îndreptau spre un congres pe tema tratării acestui virus, dar și pe tema tratării HIV / SIDA. Așa s-a declarat / anunțat. Unii din lumea largă presupun că aceștia, și nu alții, făceau parte taman dintre cei care dețineau formula vindecătoare a celor două maladii, respectiv, HIV / SIDA și Ebola. După căderea avionului malaiezian, din Australia, de la îndoliatul congres cu pricina, cei sosiți de pe alte meleaguri și pesemne vii declară / anunță prompt, precis și decis omenirea că, mulți ani de aici înainte, nu se va găsi nici un remediu clar și total pentru SIDA. Mai bine de atât, n-aș fi putut exprima nici eu...
S-a anunțat / declarat că, astăzi, au mai căzut / au mai fost doborâte niște avioane. De la atâtea deturnări, manevre, contorsionări aviatice, de la atâtea focare de război, de la atâta muniție consumată, de la atâta HAARP, în Suedia, este cod roșu de căldură. Vikingii, laponii, renii și elanii transpiră. De la o vreme încoace, noapte de noapte, la ore la care trenurile suedeze nu circulă, iar întreaga Suedie doarme, trec, aproximativ din sfert în sfert de oră, trenuri lungi și grăbite. Ce-or transporta ele oare? Cine a mai citit acest blog în decursul timpului - ar trebui să fac un concurs cu premii - știe exact. Pe termometrul - transpirat și el - pe termometrul casei mele deci, încinsă și căsuța, plus 33 de grade. Așa! La prima strigare! 33. Vârsta lui Iisus. Gradele masonice.

( Va urma. Oare? )

Petrolierul ”Buharest” și Marfarul ”România”

2014-05-23T09:16:00.003-07:00

În 1962, se declanșa criza rachetelor sau criza cubaneză sau aproape-al-treilea-război-mondial etc. Sovieticii pasămite voiau să aducă și să instaleze rachete în Cuba. Așa părea. La rândul lor, rachetele dădeau senzația frisonantă că ar fi fost capabile să distrugă SUA. Așa s-a spus, așa s-a crezut, așa a rămas. Războiul Rece devenise aproape fierbinte. Blocada impusă atunci de americani a fost respectată, în ultimul moment, de toate vasele sovietice, năpustite spre Cuba. Dar aceeași blocadă a fost spartă, nu întâmplător, doar de petrolierul - petrolier, petrol, sounds familiar? - sovietic ”Buharest”. Petrolierul sovietic ”Buharest”?! Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost șocat. Hrușciov încerca să realinieze rebelul București la politica Moscovei de care acesta se cam distanțase. N-a mai izbucnit războiul nuclear. Omenirea a răsuflat ușurată. Happy end. Războiul Rece și-a văzut de treabă. Totuși, amenințarea războiului nuclear apărea pe uliță din când în când. Prompt. Mai ales, când era necesar. SUA și URSS s-au impus clar în calitate de poli de putere. Insist: lumea era, din punct de vedere militar, bipolară. Cursa înarmărilor a fost masiv, generos, impulsionată. Desigur. Doar asta se dorise de fapt. An de an, sinistre conflicte au tot bolborosit, au tot izbucnit și s-au tot stins, teatre de război - ce denumire, cât cinism! - au tot apărut și dispărut. Omenirea a plâns, a râs, a cântat, s-a îmbrățișat, s-a detestat, a blestemat, s-a rugat, a protestat. S-a uitat la toate ca la bâlci și ca la cinema. Asta e valabil pentru cine n-a ajuns direct la cimitir.

În 2014, marfarul ”România” intră în coliziune, în apropiere de Moscova, în zona Naro-Fominsk-Bokasovo - bine că nu era la Minsk, bine că nu era și Bokassa! - cu un tren de pasageri. Se lasă cu morți și răniți. Părțile implicate: Rusia, Ucraina, Moldova și, desigur, România. Ba chiar și Franța, dacă e să luăm în seamă detaliul legat de transport: piese Renault. Posibilă aluzie implicită: război economic. Tragedia se petrece în contextul în care Vladimir Putin semnează cu omologul său chinez Xi Jinping, după 10 ani de negocieri ce țin deja de alte timpuri și de alte moravuri, semnează deci acordul istoric al vânzării de gaze, iar Joe Biden efectuează o vizită, istorică și ea, la București, pentru a întări prietenia româno-americană, dar și gazele, dar și NATO. Împreună cu vânzările de înghețată din Centrul Vechi. Dar de ce oare din Centrul Vechi? Accentul cade pe centru, pe vechi, pe faptul că, odinioară, acela era perimetrul execuțiilor în București, pe Craii de Curtea-Veche, pe înghețată sau pe statuia lui Vlad Țepeș? Mister, senzație, groază! În plus, nu departe de respectivul loc, se găsește chiar și statuia amintitului Cuza. Invocata oca, istorică și ea, s-a pierdut în cețurile aceleiași nemiloase coane, Coana Istoria. Și, când te gândești, nici nu s-au stins bine ecourile momentului literar Jerome K. Jerome, Three in a Boat, varianta românească, ori ale momentului muzical I don't need a parachute, baby, if I've got you, varianta locală toje. Nu în ultimul rând, tot în România, Joe Biden a întărit și ideea de război economic și de luptă anticorupție. Argument important în ambele sensuri: însuși fiul său se ocupă live de situația gazelor ucrainene. OK! We've got the idea! Lamentarea rapsodului ca prostu': ce vremuri trăim! Nu s-ar putea ocupa cineva ilustru și de situația săracilor, de exemplu? Că ăia nici gaze personale nu mai au!...
Să revenim însă la marfarul ”România”... În afară de toate numele și naționalitățile implicate, interesant conceptul în sine: un marfar numit ”România” și un tren de pasageri. Mărfuri și oameni, cu adrese exacte. Trimiteri generoase și multiple de ți se zbârlește părul și ți se face pielea de găină. La această dată a entropiei lumii, România iar e enervant de distanțată de politica Moscovei. I se asociază nărăvaș chiar și Moldova. Cât despre Ucraina, e greu de zis...

Se non e vero, e ben trovato!...

Ezoterism curat...

Ce înțelegem noi din toate acestea? Firește, în afara faptului că history is a bitch și că nimic nu este întâmplător, pardon de lipsa de originalitate. Păi, noi înțelegem că, exact precum în 1962, toți cei care contează își arată mușchii și, importantisim, acești mușchi primesc și identități clare, aflăm deci numele tătucilor, mămucilor, mamelucilor și nașilor, se clarifică zonele de putere dincolo de orice ambiguitate, se redeschide și reînflorește piața armelor. Probabil, de tot felul. Paranteză: deja, se pare, Arabia Saudită a trecut pe locul patru ca dorință și putirință de înarmare.
Concret: după o lungă perioadă de dominație americană, am străbătut la galop un scurt interval de bipolaritate. Rusia a reușit această performanță-blitz. Momentan, brusc, pare a se trece însă la policentrism, după cum ne spune însuși Vladimir Putin Întâiul. Subit, ambițiile rusești monopolare și bipolare par a se îndrepta concesiv și policentrist spre China. În prezent, aceasta stabilește jocul economic în toată lumea. America se împrumută de la chinezi și face afaceri cu ei. Europenii au firmele acolo și, prin tranzacția lui Putin, s-ar putea să ajungă să cumpere gazele chiar de la chinezi. Pe yuani? Pe ruble? Pe euro? Nu-i de mirare că se vorbește iarăși despre moartea iminentă și rapidă a monedei euro. Deja, America anunță că va majora exportul de gaze către partenerii din UE. Asta e posibil să fie exclusiv pe dolari. China nu vrea însă doar un monopol economic, vrea și o expunere mărită și evidentă din punct de vedere militar. A și început să o aibă. E într-un conflict aproape deschis cu Japonia și cu Vietnamul. Grăsuțul de la Phenian își joacă pe mai departe rolul său de sperietoare comunistă.
La fel de concret: Ucraina este un experiment despre cum se va împărți / împarte deja lumea. Noua Ordine Mondială și globalizarea. Am scris în postările anterioare că, în Ucraina, se precizează și se tranșează prioritățile momentului: petrol, gaz, pământ, armament. Așa și e! Sunt amestecați rușii, americanii, chinezii, UE. Băștinașii mor, suportă consecințele, generează câțiva prădători locali pentru a încerca un echilibru.
Cât despre Parlamentul European, acesta pare - era părelniciilor, ce să-i faci! - a se umple cu inamicii săi cei mai puternici. Implozia UE, cel puțin în forma sa actuală, pare să fie și ea posibilă. Schengenul devine metaforico-morganatic. Stăpânii vor să fie clar stăpâni și să fie cât mai detașați de sclavi. Coloniștii sunt coloniști, colonizații sunt colonizați. Negreșit, cei sărăciți trebuie și demonizați pentru ca să dispară orice pretenție oricât de anemică din partea lor, dar și orice inhibiție și orice vinovăție a alfa-hoților. Marea Britanie vrea o soluție prin disoluție. Sarkozy visează o puternică uniune franco-germană care să le dicteze celorlalți. O astfel de uniune ar fi însă o uniune franco-germano-rusă întrucât așa e, de fapt, parteneriatul real.
Europa e o carte complicată, complexă, misterioasă. Ca și în Asia, există și colaborări, dar și litigii care datează de sute și de mii de ani. Am mai scris despre biografiile unora dintre cei care conduc Europa actuală. Multe dintre aceste biografii, în tinerețea lor, converg precis și indubitabil spre Moscova și spre Beijing / Pekin. E adevărat că tot multe sunt și cele conectate cu perioada nazistă și fascistă. Și cu eliberatorii americani. De altfel, mai toată lumea a început să aibă retorici amenințătoare și gesturi contondente. Toți se dezbracă de caracter și încep să dea cu tot ce apucă: dosare, amante, vicii, bocanci, epoleți, berete, pisici, arme, conturi, înregistrări, stenograme. Aceasta este cheia prin care trebuie judecate toate chestiunile periculoasei conjuncturi actuale: cine ce slăbiciuni are, cine ce secrete și ce schelete are, cine ce tinerețe zburdalnică a avut, cine cu cine ia masa, cine pe cine devorează, cine cu cine conversează și despre cine sau despre ce, cine cu cine dansează și pe ce ritmuri, cine cu cine face afaceri, cine cu cine a studiat, cine cu cine preferă să joace golf sau cricket sau baseball sau oină sau fotbal sau baschet sau biliard sau șah sau pocher sau table, cine cu cine se însoară sau se mărită, cine are pe cine în albumul de familie, unde a petrecut fiecare luna de miere și în patul cui exact, cine cu cine merge în croaziere etc ș.a.m.d. so on and so forth und so weiter und so fort itakdalee. Apropo: această urgentă desfășurare de forță la nivel mondial, după unele surse, pare să fi fost anticipată și de un suspect val de sinucideri în rândul bancherilor din întreaga lume, dar și în societatea chineză.
După cum am mai scris, importante sunt și filmele. Am tot demonstrat acest aspect. Copii, pentru situația actuală, ca și pentru alte situații, avem noi filme capabile să ne introducă în starea psihică / psihotică și emoțională necesară? Avem! S-a băgat marfă adecvată pentru programarea mentală? S-a tot băgat! Și mai de curând, și mai de demult. Practic, nu ne-ajunge viața! Câteva exemple doar: Noe, Pompei, Klitscko, Berlin File, From Paris with Love, Möbius, Transcendence. La prima vedere, la prima mână, într-un singur gând, într-o singură suflare.
Ca să încheiem optimist, pozitiv, tonic și, într-o oarecare măsură, tot cinematografic și cinefilic: până în prezent, din câte vedem, a fost mai degrabă Donald Duck, n-a prea fost Donald Cook. Asta ca să-mi răspund mie însămi, la cele scrise în chiar ultima postare. Să vedem totuși the sequels. Pot fi de un larg interes și de un însemnat succes. Militarii americani au sosit iarăși în Varna. E tot ca în 1991? Am mai povestit și despre isprava asta pe acest blog. E pentru cunoscători. În limbajul generației actuale, situația s-ar exprima simplu: LOL. Am pornit de la crucialul an 1962, să concluzionăm tot cam pe acolo: Flipper, năstrușnicul delfin din serialul de televiziune, a început să inspire lumea - după cum le place americanilor să tot spună - pe la anul 1964. Lume, iată, fix la jubileu, americanii promit să ne aducă nepoții săi gata militarizați! Flipperiada, în uniforme noi, poate deci să reînceapă! Alături de, bineînțeles, nemuritorul Star Wars! Și în acest caz, avem aniversare: 25 mai 1977. Partay! Și, tot în limbajul e-pistolar al generației actuale, Tcb, Toate cele bune! După părerea mea însă, nu e Tcb, ci e sigur TBC!

3 În vremea abcizei și-a altor ghidușii

2014-04-10T18:42:00.001-07:00

Donald Cook sau Donald Duck?

Vine sau nu vine crucișătorul american? Aceasta-i întrebarea! Și, dacă vine totuși, e pe bune? Are tot ce-i trebuie? Îi aduce arme Ucrainei, după cum declară rușii? Mă interesează! Muuult! De când m-am născut eu, americanii și rușii se tot amenință cu marea, totala, finala, apocaliptica bătălie! Gog și Magog! Între timp, și-au dat mâna excelent ca, among other things, să îi termine pe alții. Facem parte dintre victime. Prin urmare, Donald Cook sau Donald Duck? Iarăși, mă interesează! În suedeză, Donald Duck e Kalle Anka! Astfel, mă simt țintă directă. Rușii zboară peste Marea Neagră și vizează Baltica. În plus, mărșăluiesc și plutesc. Desantul rusesc e în plină desfășurare. Vin americanii sau nu vin? Joi? Joia asta? Azi?

Am putea considera că Maidanul a fost, de fapt, invenție rusească. Pentru? Testarea UE și NATO, în formele actuale. Nu în ultimul rând, pentru declanșarea a exact ce se vede. A Războiului Rece, a Războiului Cald, a unei noi geopolitici, a unei noi UE, a unui nou euro, a unui nou NATO, a unui nou statut al Rusiei, a unui nou G8, a unui nou Consiliu de Securitate în cadrul ONU, a unei noi strategii în materie de petrol și gaze, a unei noi etape în cadrul globalizării, numai Bunul Dumnezeu știe! Și alți vreo doi-trei. Cu copite, coarne, cozi și buton nuclear. Paradoxal sau nu, rușii par a-i constrânge pe americani și pe europeni să intre într-o nouă etapă. A ceva.

În octombrie anul trecut, am fost în România. În acest martie, am fost în România. Încă din toamnă, plutea în aer ceva rău. O concentrare toxică. Personal, am simțit-o. Am și declarat-o încă de atunci. Ceva în atmosferă amintea de 1989. În octombrie 2013, erau cutremurele, în martie 2014, era războiul. Și, desigur, această aparent puternică scuturare națională a pomului care face ciori, după cum se intitula o deja antică schiță devenită scheci. On va voir! Anul acesta, îi livrează pe toți sau, doar pe unii? Și eu cred că domnul Victor Ponta și domnul Traian Băsescu sunt perfect înțeleși. Așa pare! Dau vina unul pe celălalt, timp în care ghilotina merge. Să meargă! Poate se deblochează țara, poate se dezinhibă - în sensul bun al cuvântului - poporul, poate se intră într-o etapă superioară, mai puțin golănistică, mai progresistă și mai pașoptistă. Pe bune! Mai am o curiozitate: domnul Victor Viorel Ponta e Vivi Chinezu', e Vichi Albanezu' sau e Victoraș Machidonu'? Nu m-am lămurit! Aflăm că familia sa e de la Moscopole! Loc istoric, important, dominat de aromâni. Mulți aromâni, în politica și în afacerile României! Și mulți israelieni! Practic, e ziua și israelianu'! Și, când domnul Ponta a invocat Moscopole, se gândea chiar la Moscopole sau, se gândea la Moscova? Important, în actuala secundă istorică! Și, în actuala conjunctură geopolitică!

De această dată, Suedia se agită cu sens. Luase atitudine încă de anul trecut, de când Rusia a anunțat că se înarmează. Aparent, Suedia a fost printre puținele țări care au devenit vocale pe acest subiect. Concret, Rusia are, în acest moment, al treilea buget destinat înarmării, după SUA și China. Și eu am luat Rusia în serios. Am scris pe blog despre faptul că Rusia va decide situația din Siria. Și a fost exact așa. Măcar din acel moment și trebuia să se priceapă ce e de priceput la nivel mondial. Poate chiar s-a și înțeles. Poate așa e scenariul. La urma urmei, sunt oameni care, de o bună bucată de vreme, tot declară că, de exemplu, Henry Kissinger e agent KGB. Vechi. De vreo doi ani cel puțin, circulă informații despre numărul imens de agenți KGB din Europa și din SUA. Chiar despre grupări paramilitare. Despre manevre militare. Unele, chiar la vedere. Păreau toate fantasmagorii. Dar, mai știi?! E bine să le treci în catastif și, pur și simplu, să urmărești ce se întâmplă. Eu însămi am scris despre asta. Inclusiv, despre Alaska rusofonă, despre Alaska rusizată, despre Alaska posibil deja cedată către ruși etc. Deloc surprinzătoare deci actualele declarații ale oficialilor ruși și despre o eventuală reanexare a zonei Alaska. Chiar dacă ele par comice. Suedezii îi iau în seamă pe ruși. Și știu de ce. Finlandezii, la rândul lor, îi iau în seamă pe ruși. Și știu de ce. Rusia e interesată de tot arealul nordic. Rusia vrea zona arctică în totalitate. Și știe de ce.

Escrow sau escroc?

Într-o postare anterioară, scriam despre faptul că, de curând, m-am întors din Portugalia. Evocam Estorilul, un loc al exilului, nu numai pentru Carol al II-lea, ci și, printre alții, pentru Miklos Horthy. Acum, să nu întrebați cine e Horthy! Ar fi bine ca istoria să decurgă în așa fel încât să uităm cine e Horthy. Numai ce m-am întors din Portugalia, am ajuns în România, și, pe toate televiziunile, se și proțăpise Horthy! Oricum, important și de reținut, Carol al II-lea a lăsat niște însemnări despre epoca sa, sub titlul ”În Zodia Satanei”. De citit și de recitit! Dacă nu mă înșel, ele se încheie în 1945 și explică mult din teribila conjunctură de atunci. Inclusiv, ca să ajungem și la prietenii unguri - m-am plictisit să scriu și despre tema aceasta, dar ce temă, fundătură de-a dreptul! - inclusiv deci despre faptul că Ungaria nu acționează decât la comandă externă. Ca și Bulgaria. În epoca lui Carol, ungurii erau braț destabilizator al Germaniei și al Italiei. În timpul nostru, par să fie și servitorii fideli ai Moscovei și ai altora. Ca să nu mai fie ceartă inutilă, Carol al II-lea ne explică în memoriile sale și cum a fost chestiunea ”optanților”. Situația a fost reglementată încă din vremea monarhiei românești: la plecarea lor, grofii au fost despăgubiți, iar ungurii sărmani, alături de românii pauperi, au fost împroprietăriți. Precizez deoarece, acasă, între două cutremure, între două valuri de frig anormal sau de căldură anormală, între două ofensive belicoase bizare, periodic, se mai isca și câte un scandal ori câte un protest pe baza unor așa-zise retrocedări către urmașii grofilor etc. Practic, speța a încetat să existe de mult. E fără dubiu. Carol al II-lea explică limpede. Și asta, și multe altele. Restul e jaf! Restul e trădare!

Nu-i de mirare deci actualul rezultat al alegerilor din Ungaria. Aflăm că, și pentru aceste rezultate, tot România e vinovată! Prin extremismul ei! Firește! Ce altceva să declare ungurii?! Mai ales, dacă li se permite! Iar noi i-am adus iarăși la guvernare! Iar ei salută guvernul de la Budapesta și îi cer să se amestece, imediat, dar imediat, și total, în treburile noastre! Din nou?! Din nou!
Urgent, ar trebui clarificate în mod tranșant niște aspecte și în legătură cu această UDMR - va trăda la nesfârșit, să fie clar! - dar și în legătură cu atitudinea și gândirea românilor din Transilvania. Urmăresc unele televiziuni teritoriale de acolo. Există și emisiuni interesante și de bun simț. Foarte bine că se înlesnește posibilitatea de exprimare și de manifestare a oamenilor din toate părțile țării. Unii dintre ei, remarcabili, merită să fie cunoscuți. Dar ce s-ar putea declara în fața sabinghermanizării?! Aroganță, paranoia, iresponsabilitate! Transilvania, furată și violată de la București! N-au fost cumva mulți politicieni transilvăneni la conducere, la București? N-au arătat ei ce pot? Dar tot ce pot? Nu sunt ei lumina? Nu sunt ei progresul? UDMR inclusiv? Stimați transilvăneni, n-ați vrea să-i întrebați și pe bucureșteni în legătură cu modul în care se vede Ardealul în integralitatea sa, din capitala țării? Și nu numai Ardealul! Ci și celelalte provincii istorice românești. Poate au și bucureștenii dreptul la opinia lor, nu numai viceversa.
Transilvania regretă unirea cu toate celelalte provincii? Dar celelalte provincii? Nu cumva și ele ar trebui să regrete la rândul lor? Nu cumva ne-am trezit, nu în ultimul rând, prin trădarea și prin cedarea ardelenilor, cu o prezență nepermis de mare, sufocantă chiar, a Budapestei și a Vienei, implicit a Moscovei, culmea, la București? E de reflectat! Au ardelenii o emfază de s-ar putea crede că au descins extratereștrii printre noi! S-a uitat oare cum trăiau românii din Transilvania până nu demult în istorie? Sunt zone întregi în Transilvania care au fost ridicate doar prin unificarea României, nu în ultimul rând, prin măsurile luate în timpul comunismului. Invocă transilvănenii clauza Carpaților? Să n-o invoce și restul țării! Mai ales în aceste timpuri când, în mod evident, numai de la București se mai poate face ordine. Inclusiv, prin arestări cu mascați. Cine să facă ordine altminteri? Baronii locali - atât de numeroși, de antipatici, de periculoși, de lacomi și de venali, pretutindeni, chiar și în Transilvania! - și camarilele lor?! Specialiștii în contul escrow?! Specialiștii în contul escroc! Din întreaga țară, indiferent de etnie!
La vremea caltaboșului suprem, pregătit de Decebali și de Traiani, frăgezit cu Nana, uscat la Vânt, afumat de Kazmunai, după rețeta Vlas-Vlasov, servit cu Mazăre, la concurență cu gulașul unguresc preparat pe lemnele tăiate, fără milă, din pădurile atât de mult hulitei patrii comune! Apropo de tot ce a traversat și traversează România de un sfert de veac încoace, nu mă pot împiedica să nu mă întreb: ce mai face domnul Halaicu, de exemplu? Ce mai face domnul Cataramă? Și mulți alți domni! Și multe alte doamne! Am un caz concret: cetățean român, și-a recuperat definitiv banii furați în cadrul escrocheriei FNI. De trei ani, nu-i primește pentru că nu-i virează statul. Din fericire pentru cetățeanul respectiv, suma nu e mare. Situația însă e pilduitoare. Omul ar trebui pesemne să-și ia un executor judecătoresc pentru a executa silit statul. Cam atât! Personal, cred că ar trebui să ne întoarcem la punctul zero al acestei epoci, să reevaluăm și să reparăm.

Generația plăsibău

Dar nu-i nimic nou sub soare: recent, Papa Francisc a certat patetic Mafia, a lăcrimat, s-a spovedit în public, dar, n-a închis Banca Vaticanului! Așa da! Să mai bocim nițeluș!
Cât despre domnu' Dan, aveam dreptate - e un păcat îndreptățirea de sine, asta e, păcătuiesc din plin! - aveam dreptate deci, să-l iau în seamă. Uite că, se pare, a semnat o alianță cu un alt domn important, domnul Berlusconi! Unde? În pridvorul Papei Francisc!
În așteptarea evenimentelor în derulare, accizate sau neaccizate, să ne mai delectăm nițel, în calitate de cinefili. După cum scriam și în alte postări, cum avem diverse evenimente, misterios sau nu, ele sunt dublate prompt de premiere cinematografice potrivite. Bizar! Avem noi acum un avion dispărut? Avem! Scumpe operațiunile de căutare? Îngrozitor de scumpe! În paranteză: iată, dacă am conlucra mondial, n-ar mai fi atât de scumpe. Poate nici nu s-ar petrece in the first place. Avem un avion dispărut deci. Păstrând proporțiile desigur, avem și un film adecvat: Non-Stop. Nițeluș îngrijorător titlul. La ce anume exact se referă ca fiind non-stop? E de bine? E de rău? Cât despre căutarea în sine a avionului malaiezian, cine este direct implicat să facă bine și să ia lecții de la moții noștri, salvatorii din Apuseni! Absolut serios! Bravo lor! N-am avut până acum prilejul, dar, cu adevărat, bravo lor! Astfel de caractere ne amintesc de o lume a omeniei, din păcate, pe cale de dispariție precum Atlantida sau Lemuria.
Eeei, pe fondul acestor ghidușii mondiale, aproape că am uitat de Iran, nu-i așa? Mai să crezi că, în afară de Maidan, și Iranul ar avea partea lui în scrierea scenariului actual. Mai știi?!
Cât despre Phenianuț cel Grăsuț, el are rol constant: sperietoare comunistă. Mai ales acum, în prezența unei Rusii și a unei Chine care se umflă precum balaurii gata să ne înghită pe toți.
Turcia, nu mai insist, am scris destul despre reotomanizarea ei, Turcia deci e inflamată, imprevizibilă, gata de explozie, gata de implozie. Foarte oportun, ce să zic! Mai ales că, acolo, e NATO. Mai ales că se implicase nepermis în tot felul de conflicte, ba în Siria, ba în Israel. Și în alte locuri. Mai ales că avea tot felul de negocieri secrete, dubioase, pe tot felul de subiecte stranii cu, de pildă, Rusia. Și ca actuale republici, dar și ca foste imperii.
Totul e complicat și deprimant repetitiv. Aprilie... În afară de tot ceea ce se vede, e luna în care, cândva, a fost bombardat Bucureștiul, de către americani / Aliați, au avut loc masacrele de la Fântâna Albă și de la Katyn, s-a dat bătălia pentru Narvik, a căzut avionul - altul! - în care se afla președintele Poloniei, Lech Kaczynski, și întreaga sa delegație, a erupt vulcanul din Islanda. Etc. Vladimir Putin are de unde să se inspire. Mai ales că, măcar la unul dintre evenimentele deja menționate, a participat deja direct și extrem de convingător. Ce poate fi mai convingător decât moartea?! Aprilie deci... M-am născut eu și alți câțiva. Nu cred să ajute prea mult.
După cum am mărturisit: suflețelul meu meschin se simte răzbunat. Au trecut 25 de ani, oficial, s-a copt încă o generație, dar, iată, nu scapă nici ea de toooooate fantomele și de toooți strigoii trecutului! Plus, niscaiva stafii! Na, Oculta e mai tare! Perfect! Lenin, Marx, Engels revin în forță, mafioții vor să pară revoluționari și se costumează în Che Guevara, Gorbaciov - n-a murit la timp! - riscă să compară în fața unui tribunal al poporului. Se insistă deja pe această idee. O nouă generație!... Trebuie să-i bage și ei cineva mințile în cap întrucât, am auzit și năstrușnicia asta pe net: generația plăsibău. Generația plăsibău! Plăsibou! Magistral! Băubău - Plăsibău! Are legătură cu plăsica doamnei Nuland? Ăștia mici sunt deja americani! Nu vor mai avea dileme nici măcar legate de latinitate. Nici bani, dar nici probleme de identitate, de conștiință sau de cultură. Nici accizate, nici abcizate. Placebo curat! Nu asta s-a vrut? Nouă generație, dormi liniștită, soft lucrează! Heroinic!

2 În vremea abcizei și-a altor ghidușii

2014-04-04T05:52:00.000-07:00

Steklov, între Idele lui Marte și păcăleala de 1 Aprilie

Dacă încă nu s-a înțeles, actualul conflict, nu în ultimul rând, e tot pentru petrol și gaze. Însângerate și sulfuroase Ide ale lui Marte! Cum SUA au anunțat că au devenit independente energetic, ba chiar prezumtiv exportatoare de petrol și gaze inclusiv în Europa, cum, haț, bang, bum și buf, a și început conflictul kieveano-crâmlean! Rusia a devenit extrem de irascibilă întrucât ea chiar trăiește pe bază de pompă, că tot e momentul potrivit. Accizat sau neaccizat. Sigur, să nu uităm nici de plăsuța fermecată a doamnei Nuland despre care am scris în celelalte postări. Se vede treaba că aveam dreptate să-i acord importanța cuvenită și să-i recunosc meritele absconse. Prin urmare, succesiunea cronologică a evenimentelor maidaneze a fost aceasta: plăsuța doamnei Nuland, apoi, cosița lu' Rapunzel, și, doar după aceea, coasa lu' Vova!

Am fost inspirată și în legătură cu prezumtivul dar de nuntă al lui Putin către Kabaeva. După ce-a tot divorțat și s-a tot însurat, momentan, strict pentru derutarea opiniei publice internaționale, Vova s-a decis să mai divorțeze încă o dată. Și să se mai însoare încă o dată. Dar de cereri în căsătorie sau în divorț, de la caz la caz, îi mai arde lui Putin?! Când îi arde cămașa în spate?! Cereri teritoriale, acesta este subiectul realmente interesant pentru el! Momentan, rămâne cum am scris.

Până una alta, americanii și rușii, în supărarea lor abisală, au decis pasămite să se împace. Ca atare, vor să caute împreună fantoma avionului malaiezian. Un soi de Ghostbusters sui generis. Personal, cred ce-am crezut de la bun început. De fapt, nu-l caută nimeni, mai degrabă, cu toții l-ar vrea dispărut definitiv. Important: tragedia s-a produs concomitent cu toată nebunia asta internațională. Poate fi un atac terorist dejucat, poate fi și un atac terorist produs, poate fi și o armă ciudată, secretă. Acum vreun an, rușii se tot lăudau cu o nouă armă oribilă, teribilă și infailibilă. Poate fi operațiune false flag. Poate fi un nou Efect Philadelphia. Poate fi o bulversare energetică. Poate fi o intervenție extraterestră. Poate fi. A fost și nu mai e. Și, evident, fie habar nu au, fie știu și tac, fie tocmai li s-a comunicat și-au decis să colaboreze. De spaimă? Așa e șarada? Se știe? Se improvizează? După cum scriam și în postarea anterioară, vălmășagul oglinzilor continuă. Poate doar, prin astfel de scenete, mai mult sau mai puțin inspirate, vor să ne introducă de fapt și de drept într-un nou capitol al globalizării: ne detestăm, dar, fatalitate absolută, nu putem unii fără alții! Trebuie să conlucrăm no matter what! Nada, nada, nada! Asta e în rusește, nu în spaniolă. Pe scurt, decât să ne certăm, mai bine, un avion să căutăm!

Germania, după cum prevedeam, să străduiește, de fapt, să bată palma cu Rusia. O posibilitate ar fi ca, împreună cu Franța și cu Polonia - firește, tot după cum anticipam, fără a solicita participarea României - să invite Rusia să-și dea acordul și binecuvântarea pentru orice viitoare asociere a fostelor state sovietice, inclusiv Moldova. Cu vajnica armie de la Vișegrad - întrucât mă întrebam deja în legătură cu aceasta - cum rămâne? Se mai face? Mai intră în acțiune? Că, iată, ar fi un bun moment ca niște unități de luptă ale unor popoare europene să năvălească în alte teritorii și să le dea în cap unor cetățeni cumsecade oarecare! Există și acest scenariu. Pare evident, poate exact asta se și dorește, dacă americanii nu sunt good sport and fair play și dacă nu reechilibrează, imediat și real, situația din întreaga Europă, plăsișoara năzdravană a doamnei Nuland ar putea să transporte, în curând, doar multă colivă. Servită în gamele, printre ghiulele.
Nelipsit în cadrul oricărui show internațional, clovn de serviciu sau sperietoare de ciori, de la caz la caz, Phenianuț cel Grăsuț se învârtoșează imediat și se bagă singur în seamă. Iar a dat cu pietre în balta teritorială a Coreei de Sud. Copil, ce să-i faci?!

Eeei, dar, după cum povesteam data trecută, s-a schimbat și șeful NATO! Nice! Din vară, va fi fostul premier norvegian Jens Stoltenberg. Performanța sa maximă: NU a gestionat atacurile teroriste ale lui Anders Behring Breivik, de la 22 iulie 2011. Petrecute chiar în bătătura sa, chiar pe bătăturile sale. Jens Stoltenberg... Interesant personaj!... Exemplar, în logica exemplară a celor scrise de mine în celelalte postări. Fiul unui fost ambasador norvegian în Iugoslavia, unde a și copilărit o vreme, tinerețe marxist-leninistă, atacator al Ambasadei americane la Oslo, spărgător de geamuri ale aceleiași instituții, cu ajutorul unor pietre bine și furios țintite, consumator de canabis în tinerețe, agnostic, pasionat sportiv - ăștia din Nord sunt toți pasionați sportivi! - cu un fiu care studiază chineza la Shanghai - occidentalii pot, ba chiar trebuie, românii nu, că nu e de bon ton! - înainte de 1990 - atenție, înainte de 1990, nu înainte de 1989! - în permanentă comunicare și comuniune cu un distins diplomat sovietic, OPRIT să mai țină legătura cu acesta DOAR de către Securitatea norvegiană pentru că, bineînțeles, respectivul interlocutor era ofițer KGB. Cireașa ( foarte roșie ) pe tortul în cinci colțuri colțuroase: numele de cod la KGB al lui Jens Stoltenberg, Steklov! Steklov?! Steklov! Jens Stoltenberg Steklov?! Jens Stoltenberg Steklov! Și ăsta, frate?! Și ăsta!! Actual bun prieten cu, desigur, Vova și cu Mitenka, respectiv, Putin și Medvedev. Propus și impus pentru ȘEFIA NATO, pe 28 martie 2014, de către cine altcineva decât de Angie, respectiv Angela Merkel! Cam de ziua lui de naștere din acest an - care zi de naștere, 16 martie, coincide aproape cu Idele lui Marte - și cu bune urări implicite! Se practică, un soi de protocol agreat de Ocultă / Oculte. O să vedem unde arde lumănarea ( sau lumănările ) în care, la un moment dat, va trebui să sufle. Cu putere. Cu dorințe personale sau nu. Să reținem: pe la Idele lui Marte deci, înainte nițel totuși de păcăleala de 1 Aprilie. Altminteri, pentru omenire, April Fools' Day este în mod real All Fools' Day și se sărbătorește practic în fiecare zi, a fiecărui an! Dar aceeași mult invocată Ocultă știe atât de bine aceasta! Că doar e maestru / maestră de ceremonii! Ce incredibile consecințe are și Maidanul ăsta! Și, în fața unor astfel de protagoniști, ne mai întrebăm de unde ni se trage?! Repet: dacă americanii, în măsura în care mai există așa ceva pe lumea asta, nu reevaluează, nu recalibrează, nu reinventează jocul în Europa și dacă nu-l joacă pe bune, putem să ne vedem de treabă și să ne facem propriile alianțe. Cu cine mai putem, cât timp mai putem!
Hai că m-am enervat! Începe să mă îngrijoreze faptul că n-am fost membru PCR și că, pe cale de consecință, n-am carnetul aferent. Un carnet de partid comunist, cu cotizația la zi, dacă se poate! Pesemne de la asta mi s-o fi și tras! Mea culpa, tovarăși! Dacă nu mi-au plăcut ședințele!... Asta e, eram mic și prost! N-aveam maturitate politică și nici aptitudini revoluționare! Dar, pe onoarea mea, mi-am venit în minți! Apropo de carnet - în ziua de azi, se poate orice! - s-o găsi oare de cumpărat pe net, pe ebay, pe ceva? Grabnic! Da' un carnet așa, credibil, adecvat, mai muncit, mai unsuros, cu steaua, secera și ciocanul încă bine evidențiate, capabile să compenseze toată aiuritoarea delăsare nonconformistă a tinereții mele!... N-ar strica nici un nume de cod la KGB! Pare să fie cheia universală a fericirii! Dacă mi se îngăduie, cu smerenie, aș avansa o singură pretenție! Mică, mică, mică!... Modestă, tovarăși! Să mă cheme frumos că, uite, până la urmă, tot se află și pare să fie doar numele care contează cu adevărat în istoria personală și universală!

1 În vremea abcizei și-a altor ghidușii

2014-03-31T10:52:00.000-07:00

Cosița lu' Rapunzel și coasa lu' Vova

Mi-am recitit ultimele postări. Am cam avut dreptate, constat. Trebuia să reiau firul întrucât, vreo lună, m-am incursionat / excursionat în România. De Mărțișor. În tumultul preabcizstic. Cât despre acciză, voi veți vedea și noi vom auzi... Multe se vor povesti. Multe se vor și stuchi. Cât e la pompă în Suedia?! Un euro jumate.
Între timp, Crimeea s-a transformat într-o nebuloasă. Poate că e doar un seducător dar de nuntă. Din partea lui Vova Putin, pentru tașkenteza ( o fi oare tașkentoaica? ), uzbecă sigur, Alina Kabaeva - Kaaba? Koba? - talentata gimnastă, fiică de tătar și de rusoaică. Pare să fie vremea tătarilor. Să nu ajungem și la Deșertul tătarilor. Altminteri, e inflație de mancurți. Se rotesc vioi ca muștele. Din preaplinul său, rahatul tace filosofic și așteaptă. Îi așteaptă pe toți. În înțelepciunea lui, știe el ce știe! E profund răbdător.
Nimic din ce se întâmplă nu e de foarte multă mirare. În fond, tot ceea ce vedem - acum, la televizor și pe net, altădată, doar în ziare și la cinematograf - s-a mai petrecut. Se reîmparte lumea. Se tooot reîmparte!... Se reconfigurează sferele de influență. Se tooot reconfigurează!... La urma urmei, în logica semnelor, cariera militară a lui Vladimir Putin s-a desfășurat în bună măsură la Dresda, în RDG - important! - oarecum, la umbra lu' Charlie Checkpoint-ul berlinez - important! - în timp ce drumul său politic de anvergură a început în decembrie 1999, cam pe la vremea aniversării / comemorării zilei de naștere a lui Stalin. În plus, îl cheamă ca pe Lenin. Dezmierdat, Vova. Suntem bucuroși și răzbunați: nici generația asta care bate compleeet câmpii despre toate generațiile anterioare n-a scăpat de Lenin și de Stalin. N-a scăpat nici de Marx. Das Kapital...

Aniversările par să se țină lanț: sunt 10 ani de când România a intrat în NATO. Avem aniversare? Avem! Prompt și oportun, Germania se pregătește să survoleze militar cerul patriei. Noastre. Încă. Paranghelia și fandacsia sunt gata! Se rupe Pactul Ribbentrop-Molotov? Sau se reconsolidează? Că, altminteri, Angie și Vova vorbesc la telefon în fiecare zi. Despre ce? Despre Ucraina, despre Transnistria și despre multe altele. Sau, despre dosare. Am mai scris: există surse care susțin că Angela Merkel ar fi omul rușilor. Überalles. Anita, după unii. Erika, după alții. Stasi, după toți. Deși, între timp, a mai apărut o modă: Angela Merkel, fiica lui Adolf Hitler. Să îndrăznim noi oare? Iată: Putin, fiul lui Stalin, de exemplu, ori nepotul lui Lenin! Grandios! Pentru că există și astfel de scenarii. Ce șansă istorică! Atunci, am putea beneficia de o variantă live a Pactului Ribbentrop-Molotov reloaded, upgradat și updatat. Bonus: Testamentul lui Petru cel Mare. Angie, omul rușilor? Omul rușilor?! Da. De ce nu? Ca și Schröder. Pe când susține că va apăra devotat România, brusc, Angie respinge îmbufnată o înaltă distincție universitară oferită de la București. În același timp, un ungur - nici asta nu e uimitor, voi mai reveni! - returnează și el arogant o altă distincție universitară românească. Interesant! Momentul e interesant, contextul nu e nici el mai prejos. Pe când Berlinul și Moscova tot negociază și tot dezbat, subit, se înmulțesc morții din gropile comune de pe lângă lagărele germane din timpul războiului, se descoperă averi naziste imense în băncile elvețiene etc.
Avem aniversare de 10 ani de la intrarea în NATO? Avem! Avem și înmormântarea unui militar român - Dumnezeu să-l odihnească, și pe el, și pe toți ceilalți! - avem și răniți. Pe aceeași frază de marș funebru, s-a schimbat și șeful NATO. Ce face Alianța însăși? Nimic. Cel mult, darts, ori video games. Asta pare să lase impresia. La rândul ei, Crimeea pare să fie clar reanexată de Rusia. Nimeni nu pare, iarăși, să contrazică Moscova prea mult pe această temă. Nu cred că o vor contrazice prea mulți nici în privința Transnistriei. Deja, se aud voci de la București care sar îndatoritor și competent să afirme tranșant că nu avem muniție decât pentru a apăra Republica Moldova fără Transnistria. Moscova să stea liniștită! Nu ne opunem!
Vălmășagul oglinzilor își face treaba. Nu se mai înțelege nimic. Din păcate, acest joc al oglinzilor - se practică în mod curent în astfel de conjuncturi - pare să includă România în totalitatea ei trecută, prezentă și, eventual, viitoare. În acest sejur la București, am auzit că România n-ar prea fi informată în legătură cu manevrele și cu deciziile NATO. Dacă este așa, ar fi foarte grav. S-ar repeta strategia infamă aplicată României de către Tratatul de la Varșovia. Pe vremea aceea, România era suspectată de către Moscova de accentuate simpatii pro-occidentale. Acum, România e bănuită de către Washington de ce anume? Sau, tocmai pentru că avem atâtea interese în zonă, nu trebuie să știm mai nimic pentru ca să își ia alții tot ce vor, după bunul plac, nestingheriți, netulburați, neconcurați.

Am văzut Crimeea la începutul anilor '90 pe când Rusia reconfirmase apartenența respectivei peninsule la Ucraina - pentru că așa voia ea, Rusia! - și când, periodic, Sevastopolul duduia de cazaciocuri militare. Am scris în celelalte postări, n-o mai țin langa. Dar, în 1991, în contextul arestării lui Gorbaciov în Crimeea - unde altundeva?! - aflându-mă la Varna - unde altundeva?! - am asistat și la fuga militarilor americani. Niște marinari uriași, cu pachete în brațe care alergau glonț spre port. Flota americană era, în vara anului 1991, în Marea Neagră și, firește, primise ordin s-o ia din loc întrucât, după debarcarea lui Gorbaciov, nu se mai putea prevedea nimic în legătură cu nici o altă debarcare, a nimănui altcuiva din întreaaaga zonă. Până la urmă, Ialta 1945 s-a produs și cu largul concurs, și cu larga participare a SUA. Dar, revenind, am mai scris, în detaliu, și despre acest hilaro-dramatic episod petrecut în Varna anului 1991. Chiar așa însă! Ialta, Crimeea, februarie 1945, Crimeea generally speaking, februarie-martie 2014! Aproape perfect! Stalin dictează iarăși! Păcat totuși de faptul că Vladimir Putin n-a așteptat până în 2015, ca să se închidă cercul, ritualic, după cum îi place Ocultei. Ocultei?! Ocultelor?!
Evident, situațiile toate, dar toate, seamănă. Pentru că zona aceasta a noastră are niște particularități care tind să rămână eterne și pe care, tot într-o damnată eternitate, nu vor sau / și nu pot să le înțeleagă unii și alții chemați de istorie taman să o facă. Și înțelegerea, și istoria. Pe cale de consecință, și fenomenele generate, dar și reacțiile luate de restul lumii par să fie similare indiferent de epocă. Cu tot ridicolul și cu tot tragismul de rigoare. Drept dovadă, crucișătorul american care, acum, a șters-o rapid din aceeași Mare Neagră. Unde s-a dus? Unde s-a pitit? Se mai întoarce? Mai aduce frați de acasă? Kerry și Lavrov negociază ce? Federalizarea Ucrainei? Desființarea Ucrainei? Ce să mai anexeze Rusia? Ce să nu mai anexeze Rusia? Moscova a masat trupe sau nu? Nu știe nimeni. Câte? Nu știe nimeni. În postările anterioare, avansam ipoteza că Rusia va dori să obțină ceva. Așa procedează. Acum, este în măsură să ceară mult și de pe poziții de putere.

Rapunzel Timoșenko invită lumea la război. După cum am scris, nu se prea știe exact nimic precis despre această persoană. Nici în trecut, nici în prezent. Se retrage și nu prea, nu vrea la conducere, dar vrea, plânge emoționată și-și frânge mânuțele, dar odată își zbârlește cosița, își stropșește ochelarii și invocă zeii măcelului. Rapunzel, părul poți să ți-l ții sănătoasă, împletit sau nu - propun ca respectiva coafură chiar să se numească Timoșenko! - nu trebuie nici măcar să-l lași în jos, conform formulei din basm, dar lasă și vrăjelile! Că, altfel cine știe cine s-o cățăra pe cosița ta pentru a pătrunde nu numai în turn, ci și în cetate! Vova e deja cu coasa la poartă! Pe Rapunzel, o cheamă Iulia. Tot ce se petrece acum o ține oare până în iulie?! Caut semnificații oculte. Doar ele ne mai ajută. Cu 10 ani de la intrarea în NATO, ne-am lămurit. Repet, Ocultei îi plac datele aniversare, comemorative, rotunde, clare, ilustrative. Și ceremoniile. Multe. Ample. Fastuoase. Tocmai din acest motiv, nițică vigilență nu ne-ar strica: în aprilie, nu e doar renumita acciză-abciză-hapciză, mai sunt și 28 de ani - 28, nu 27, după cum aflam de la o televiziune românească - de la sinistrul accident de la Cernobîl. Ochii pe butelie!

Crim și Crin, sub zodia Calului de Lemn 2

2014-02-28T07:18:00.003-08:00

Oculta săltăreață, Crim, Kim, Crin, Călin cel Șerpesc,
offshore-urile de aur și Il Dan-Di-Grande!
Of!

Un fapt e cert: Oculta internațională se află într-un moment dinamic. Nu mai apuci nici să-ți dai cu părerea despre ceva. Despre oarece. Între două îmbucături dintr-un sandviș, blițuiește când în dreapta, când în stânga, când de dreapta, când de stânga, când în Ucraina, când în Crimeea, când în Thailanda, când în Turcia, când în Venezuela etc. Eliberează turistic și condiționat Moldova biometrică, schimbă guverne, falimentează orașe, îmbogățește orașe, dă fonduri europene / internaționale, retrage fonduri europene / internaționale ș.a.m.d. E ceva!... Oricât de energici am fi, Oculta ne vine de hac, e mai săltăreață, este clar, nu-i facem față!
Aveam Crin, aveam Crim, îl avem, iarăși, pe Kim! După ce și-a omorât toate rudele, toți prietenii și toate iubitele, dacă este adevărat ce se vehiculează, profund enervat de fotografia făcută din satelit de către aceeași Ocultă băgăcioasă, Ocultă a disperării noastre generale, fotografie deci a întunericului absolut din Coreea de Nord, pasămite cea mai noapte dintre nopți, Kim a revenit la pasiunea sa mai veche, rachetele. Mă rog, fiecare cu mania lui!... Unii sunt cu mașinuțele.
Crimeea e sub asalt, după cum se și prevedea, după cum și explicam în materialul anterior. Se pun steaguri, se scot steaguri - aici, situația ne amintește și de UDMR et comp. - vin avioane, pleacă avioane, vin tancuri, pleacă tancuri, se dau declarații, se lansează amenințări, sunt destituiți unii oameni, sunt numiți alți oameni, se evacuează clădiri, se ocupă iarăși, se cer și se oferă, foarte important, bani, cât mai mulți bani. S-ar putea crede că a început un nou Război al Crimeei / Crimeii întrucât, după cum bine s-a remarcat, fiecare scrie cum vrea respectiva denumire. Poate chiar se intenționează un nou experiment: destrămarea rapidă a unui stat modern. Un alt vis iubit al Ocultei! Cel puțin, al unei părți din ea. Posibil, secțiunea ”Coșmaruri Live”. Dacă este așa, s-a ales intenționat un stat din afara UE ca să se constate ce și cum, fără primejdii imediate pentru restul Europei. Ori poate se dorește chiar o intervenție militară europeană, marca Vișegrad. Nu contează poate că ar fi prematur. Dacă armata e gata, s-o testăm! De ce nu, arealul, geografic, politic și etnic, e mai mult decât potrivit pentru componența acelor trupe, încă nebotezate în foc. Dacă nu, poate ne oferă NATO șansa unei noi producții de neuitat, de neimitat și de neegalat. Și, dacă nimic din toate acestea nu se adeverește, putem conta oricum pe ruși și pe setea lor de putere. De la tunuri și biserică, până la absolut orice, nu ezită și nu vor ezita să arunce în ring orice le stă în putere și în dotare. Există tot felul de paralele evidente, parcă înadins căutate: SUA își anunță retragerea trupelor din Afganistan exact atunci când se sărbătoresc / comemorează 25 de ani de la retragerea trupelor sovietice de acolo. În fine, e mult, e greu, e tenebros...
Filma pare însă departe de a fi kanieț. Încă. După lunetiștii de la Kiev, au apărut teroriștii de la Simferopol. După extrema dreaptă, apare extrema stângă. După ucrainenii naționaliști, apar rușii internaționaliști. După oamenii în uniformă, au apărut oamenii fără uniformă. După oamenii cunoscuți, au apărut oamenii necunoscuți. După oamenii cu însemne, au apărut oamenii fără însemne. Itakdale. V-am zis că, păstrând proporțiile, e rețeta sovietică folosită în decembrie 1989, la București / România? V-am zis! Deh, fiecare pasăre pre limba ei piere... Dar va pieri ea oare? Mă întreb: printre actanți, se află și unii dintre experimentații turiști sovietici de la noi, din 1989? Sau niscaiva odrasle, urmași, discipoli? Pesemne. Oricum, aceeași școală.
Ce face Suedia în acest context? Meditează, reflectează, adastă. Tocmai a primit un bobârnac ugandez. Aparent, doar aparent, lăsase Maidanul să-și urmeze destinul său, ne înhățase pe noi ca să ni se taie fondurile europene din moment ce nu ne îngrijim nici de țigani, nici de sistemul de sănătate, exact în această alăturare de termeni, și se repezise, cu o falcă-n cer și una-n pământ, pleașcă, tooocmai în Uganda. Care Uganda numai ce a dat o lege prin care să-i încarcereze pe viață, dacă e posibil, pe homosexuali. Suedia s-a dus să ceară explicații, ce mai, socoteală în toată regula. Aș dori să fie clar: personal, nu doresc să întemnițez deloc, pe nimeni. Însă, mărturisesc, a fost distractivă reacția conducătorului ugandez care și-a motivat gestul ca fiind inspirat exact de un studiu suedez, de la măreața Karolinska. Studiul cu pricina demonstrează că oamenii nu se nasc homosexuali, ci devin astfel. Ca atare, Uganda și ugandezii săi au decis izolarea pour toujours a respectivilor gays. Ce replică ar mai fi putut avea delegația suedeză?! Nici măcar una! A fost șah-mat! Și, din partea cui! Din partea Ugandei!

Crin duce și el micul său război. Aproape la fel. Mai puțin lunetiștii, mai puțin teroriștii cu sau fără însemne. Se negociază totul. Declarațiile se țin lanț, cancelariile sunt unite de un adevărat fir roșu, și nu al Mărțișorului, se cer și se oferă muuuuulți bani, se cer și se oferă tot felul de posturi, job-uri, funcții, sinecuri, alocații, pensii alimentare, ajutoare pentru handicapul pierderii unui post de demnitar. Mai ales, probabil, se negociază febril libertăți, dosare, brățări electronice, arest la domiciliu, pedeapsă în regim deschis, pedeapsă în regim închis, granițe libere, granițe închise, conturi intangibile, conturi blocate etc. Se arată pisica. Zilele acestea, se plânge mult. Plângem și noi: iar ne-am trezit cu ungurii pe cap?! IAR?! De Mărțișor?! De Merțișeor?! Se vede treaba că da! Că tot venise vorba... Crin și Viorel ne-au făcut-o! Și nu numai ei! Judecând după unele efecte, întreaga tărășenie a spargerii monolitului USL ar putea fi suspectată a nu fi fost decât o șmecherie uneltită în detaliu de absolut toți cei aflați la conducere în acest moment. Din interiorul țării, dar și din exteriorul ei. Cum să facem noi oare să reajungă ungurii la guvernare?! Iete așa! Să nu cumva să rateze bieții de ei alegerile europarlamentare! Dar eficiente mai sunt agenturilii astea care acționează pe la noi! Sau sunt românii de la conducere prea proști? Sau sunt șantajabili? Sau sunt recrutați / recrutabili de către cine nu trebuie? De către cine nu ne trebuie nouă, dar le trebuie altora? Sau, toate acestea la un loc? Fie și numai pentru ce s-a întâmplat la recentul meci de hochei, și acceptarea intrării la guvernare cu acești indivizi reprezintă trădare de țară! UDMR, zisă și ”Limba cântarului”! Scârț și pârț! Plictisitoare mai sunt și aceste sechele staliniste!... Ce sechele! Adevărate păduchelnițe!
Și nu, nu ajungeau doar Crim, Crin și Kim! Nu! Îl avem și pe Călin! Dezamăgitor, într-adevăr! Sau poate că nu chiar! Deloc, aș spune! Dacă ne amintim de unele gesturi, de unele semnături, de unele uneltiri, de unele hotărâri, poate că nu e chiar așa neașteptat, poate că nu e chiar așa dezamăgitor. În postarea anterioară, tocmai am întrebat despre soarta petrolului din Marea Neagră, din zona Insulei Șerpilor. Parcă în perioada lu' Manechin - Fire din neveste, a cam fost dat pe sub mână unor așa-ziși canadieni. Onorabili, desigur! Ca toți occidentalii! Numai esticii sunt total corupți, se știe! Dar măcar esticii, corupți sau nu, sunt reali. Pe când occidentalii, adesea, nici nu există, sunt inventați ad-hoc. Inventați, neinventați, lor le-a cedat Călin toate drepturile asupra respectivului petrol, fără să întrebe pe nimeni, fără să comunice nimănui, încă înainte să câștige România procesul. Călin cel Șerpesc! Călin cel Șerpesc și offshore-urile de aur! Acesta e numai un exemplu. Mai este dezamăgitor Călin? N-aș prea crede! Dimpotrivă, e consecvent! E în deplină armonie cu dizarmonicul său sine!

Calul de Lemn, în esența sa rară, face bine. E egoist și cinic. Pare să fie rudă cu deja veterana mârțoagă apocaliptică de la Cairo. Mai arogant totuși, mai de anvergură mondială. Deh, o rudă mai bogată... Înțeleg totuși că, anul acesta, ar avea o dilemă. Cromatică. Să fie verde sau să fie albastru? Mda, cochetării de cal de lemn... Uite de ce-i pasă lui! E Calul de Lemn sau sunt frecții la piciorul de lemn?! Lumea vede verde și albastru în fața ochilor și Calul de Lemn nu se poate decide! Să meargă la Simferopol și la Sevastopol că se rezolvă, se face roșu pe loc! Foc și pară!

Ei bine, cu aceștia toți, am înțeles nițeluș cam ce se întâmplă. Ce se întâmplă însă cu domnu' Dan? Cum care domnu' Dan?! Domnu' Dan Diaconescu! N-a dispărut, n-a murit, nu e arestat! Nu! Emite din Italia. Nu e așa cum susțin detractorii din România că și-ar fi încheiat activitatea, cariera și aspirațiile. Nicidecum. Eu îl urmăresc niște minute bune aproape în fiecare seară. Încearcă să aglutineze politic românii din Italia, poate din întreaga diasporă. Are șanse! Davvero! Sunt interesante și intervențiile telefonice ale românilor de acolo. Mulți dintre ei, oameni necăjiți. Dar, și plictisitori. Necazurile altora sunt agasante. Unii dintre ei sunt și cam pisălogi. Ce să-i faci? S-au dus vremurile bune de altădată, alea cu Magda și Tolea Ciumac, Ildiko, Lelia Bratu, domnu' Gigi, dom' Petrică, domnu' Lazarus, Zăvo și atâția alții! Dar, pe bune, cine oare n-a trecut prin televiziunea lu' domnu' Dan?! Pot fi numărați pe degetele de la o singură mână. OTV-ul era trepidant, vesel, imprevizibil, palpitant! Acum, răbdarea domnului Dan, se observă cu ochiul liber, e greu încercată de inerția convorbirilor telefonice. Dacă n-a vorbit cu toate badantele, atunci, n-a vorbit cu niciuna! Ce face însă, până la un punct măcar, nu pare a fi rău deloc. I-a trimis pe români să-și ia cartea de alegător pentru a putea vota în Italia. Au șanse că sunt mulți. În timp, comunitatea ar putea dobândi un statut considerabil mai bun. Acum, nu-i de vină domnu' Dan că el e primul, că, până la el, nu i-a mai trecut nimănui altcuiva ideea prin freză. Pe bune! Iar, dacă o mai fi fost altcineva, iarăși, nu e de vină domnu' Dan că acel altcineva a avut nevoie taman de el pentru a-și atinge obiectivele.

Ce face însă domnu' Dan? La prima vedere, pare să facă bine. Se simte însă că e un stropșor melancolic. Se observă faptul că îi lipsește Bucureștiul. Când se vede pe sine ca marea surpriză electorală de acasă, îi sclipesc ochișorii! El însă, dacă strânge românii de acolo, poate furniza o surpriza electorală și în Italia. Nu e prost domnu' Dan! Nu e prost deloc! De altfel, când a fost?! Niciodată! Luptă cu ciocoii și lăcrimează când își amintește de modul în care aceștia i-au venit de hac. Pentru un foarte scurt moment. Mai scurt decât unul de publicitate. Se compară cu Evita Peron și Kennedy, se vede, într-un viitor apropiat, stradă ori statuie. Aceasta în faza în care se ia din nou la trântă cu ciocoii și e martir. Există însă și varianta în care, se retrage din politică, stă doar cu fiica lui, o plimbă prin întreaga lume, e fericit. Mai are încă o posibilitate: se retrage din politică, nu stă cu fiica lui, se întoarce la televiziune, o caută pe Elodia, e împlinit. Mai interesantă - aici, l-aș lua în serios! - este opțiunea de vacanță pentru luna mai 2014: să-și ducă tatăl, la cerea expresă a acestuia, fix la Moscova! Pricipiși? Asta da idee de vacanță! Cu preciziune, înainte de europarlamentare! O incursiune la Înalta Stea nu i-ar strica deloc! Un blat cu rușii ar putea fi cheia succesului. Asta era dată așa, pentru cine are urechi fine de auzit fin... Exact din Italia, din fieful KGB-ului plus urmașii.
S-a deșteptat domnu' Dănuț! Bravos! A înțeles cine are pâinea și, mai ales, cuțitul! Sau, mai știi, poate că Înalta Stea i-a mai împlinit dorințele, măcar parțial, și până în prezent!... When you wish upon a star... Pardon! Asta e din Pinocchio, varianta Disney! Am încurcat filmele, poveștile și limbile. Nu în ultimul rând, studiourile de film. Importantissimo! Să nu rătăcim! Bref, și asta e esențial, capital chiar, domnu' Dan n-a pierit, ciocoii și tiranii nu l-au dovedit, și, flancat de Papă, Nași, Kremlin, popor, până la urmă, de partea lui, poate să fie însuși Il Futuro. Magnifico! Di grande! Il Dan! Il Dan-Di-Grande! Maestre, ce-aș mai putea adăuga?! Chapeau! Auguri di forza e coraggio! Sunt fan!

Crim și Crin, sub zodia Calului de Lemn 1

2014-02-26T16:31:00.001-08:00

Și Maidan, și Mărgineni?!

Aparent, da. Că asta e Ucraina. Un stat artificial, numit La Mărgineni, în bună măsură, inventat de ruși și de nemți. Acum, se bagă în borș americanii înșiși. Am mai scris despre această mare ”prietenă” a noastră. Am vizitat-o pe la începutul anilor '90. Că Ucraina e totuna cu Rusia, aveau nestrămutată obligație de serviciu să declare toți ghizii care plimbau grupurile de turiști prin Kiev. Vizitând atunci recent independenta Ucraină, am avut probleme ca mai toți jurnaliștii români. De ce? Nu numai pentru că există o importantă minoritate românească acolo care pare să dea frisoane istorice și geopolitice majorității. Ci și pentru că însângeratul decembrie 1989, cu toate consecințele sale, a fost conceput, detaliat și parafat nu doar la Moscova, ci și la Kiev. Mă uit amuzată cum se lamentează anumite personaje de la București, pe tema Ucrainei. Până la urmă, i-a venit rândul să mănânce din aceeași prăjitură otrăvită pe care, acum aproape 25 de ani, le-a servit-o, atât de generos, românilor. E aceeași rețetă, de sorginte sovietică. Și nu numai. Are și iz puternic de American Pie.
Pe de altă parte, nu cu multă vreme în urmă, pe blog, scrisesem despre aterizarea cordialei doamne Nuland, în mijlocul Maidanului, cu tot cu fermecata ei plăsică. Năzdravană plăsică! Pici în cap, tot te ridică! Ești prea sus, atunci, te strică! Desigur, atât călătoarea plăsișoară, cât și doamna însoțitoare și-au făcut datoria. După cum și prevedeam în materialul pe care l-am scris. Ca o paranteză: probabil, nici straniile întâmplări din aceste zile de la București nu sunt complet străine, printre altele, de vizita doamnei cu plăsuță.
Revenind.. Desigur, la Kiev, și-au făcut datoria și alți domni și doamne debarcați prompt, toooocmaaai din Occidentul milos și adânc preocupat-băgat, direct, în brațele manifestanților. De-ar fi să amintim doar nelipsita Suedie. Momentan, e nițeluș ocupată. Teribila chestiune a homosexualilor din Uganda și devastatoarea dramă a țiganilor cerșetori din România îi generează insomnii. Fusese mistuită și de tragedia muncitorilor asupriți de la Soci. Dar, iată ce înseamnă responsabilitatea! Cu atâtea și atâtea megapreocupări și probleme de conștiință, în clipa crucială, Suedia tot a găsit timp și resurse să se afle pe Maidan. Păstrând proporțiile, cam tot așa a fost și în România anului 1989. Și pe la noi, roiau tot felul de străini, sub diverse pretexte. Acum, sunt deplânși morții Ucrainei. Îi deplâng și eu pentru că, în mod sigur, sunt nevinovații care plătesc prețul. Ei, și familiile lor. Dar rețeta moscovito-kieveană de atunci a produs, din păcate, și mai mulți morți în România, plus pagube incalculabile, prejudicii ale căror efecte durează până în ziua de astăzi.
Ce s-a întâmplat de fapt la Kiev? E limpede. A fost și este un război prin procură între Occident și Rusia. S-a profitat de faptul că Putin era nițel ocupat la Soci, că nu dorea să-și facă praf propria investiție financiară și de imagine, respectiv JO, și s-a trecut abrupt la fapte. Nu e prima dată. Au mai fost războaie prin procură între occidentali și ruși. Istoria secolului XX e plină de astfel de cazuri. Chiar și istoria acestui secol. După cum bine se observă. Să vedem însă cât de departe se va merge în situația Ucrainei. Depinde de cât de mare este miza. Depinde de modul în care va negocia Rusia. De obicei, ea are ceva major de obținut. Dacă obține, devine bucuroasă și prietenoasă. Ca un copil mare. O vreme. Până o apucă iar năbădăile.
Să lăsăm așadar lamentările în exces! Să-i întrebăm mai bine pe ucraineni cum a fost cu așa-zișii sportivi sovietici trimiși să asasineze în România anului 1989! Că tot e vremea sportului. Întregul vodevil însângerat pare că se repetă obsesiv. Pleacă un corupt și apropiații, apare, ca din pălărie, scos de urechi, un alt corupt. Și, desigur, apropiații. Ca să nu se mai înțelegă nimic, Iulia Timoșenko e când omul rușilor, când luptătorul exemplar, naționalist, ”slava-ucrainenist”, antirus până la moarte. Între timp, în Occident, e promovat intens modelul cozii împletite, drept coafura ideală în orice ocazie și, mai ales, în orice impas și în orice marasm. Așa și e! Occidentul salută eliberarea Iuliei, cu tot cu inconfundabila ei coadă. Acum mai mulți ani, pe când eram în Germania, fiica ei, intervievată, în aceste zile, aproape într-un mod evlavios, era acuzată de cercurile occidentale, inclusiv germane, de faptul că ar fi pionul unor rețele de droguri. În prezent, Germania vibrează doar de dorința de a se face utilă cauzei Maidanului și a protagoniștilor lui. Deh, coada împletită face minuni! N-ai ce să-i faci! Dar parcă tot plăsica doamnei Nuland e mai tare! Personal, pariez pe ea!

Decât să ne lamentăm, mai bine să-i întrebăm pe amicii ucraineni despre tratamentul aplicat permanent comunității românești, despre Combinatul de la Krivoi Rog - România are datorii de plătit pentru hoția ucraineană! - despre scandalurile repetate de la granița noastră, despre Bîstroe, despre traficul vârtos și vânjos de țigări, despre aroganța și violența cu care ni se adresează - amuzant este că, din punct de vedere genetic, foarte mulți dintre ucraineni sunt români slavizați! - despre rakeți, despre mafiile din Vest care îi persecută și-i sclavizează chiar și pe unii români aflați la lucru, în varii țări, despre nava Rostock etc. Însă, în privința petrolului din Marea Neagră, din zona Insulei Șerpilor, proces câștigat sclipitor de către România, după cum se știe, aș propune totuși să ne întrebăm pe noi înșine. Chiar așa?! După marele succes din instanțele europene, ce s-a mai întâmplat cu petrolul respectiv? Amnezie stupefiată! Scandalurile pe carburanți se țin lanț, conducătorii trădători ai României cedând tot ce se poate ceda în favoarea tuturor veneticilor. Nu gratis, bineînțeles! Prin urmare, unde e petrolul șerpesc? Să-l căutăm în coada Iuliei, în plasa doamnei Nuland, în coroana reginei? Unde să-l căutăm? Dar banii? Pe ei, unde să-i căutăm?

În ceea ce privește Crimeea, aceasta face parte dintr-un joc mai vechi dintre Rusia și Ucraina. Mă refer la timpurile recente și relativ recente. Altminteri, Crimeea a fost, multă vreme, și traco-scitică, dar și românească. Și grecească, și romană, și tătară. Am vizitat Bahcisarai. Stalin lustruise exemplar locul de tătari, ca și de români de altfel. Populația Crimeei era profund ostil antiromânească întrucât așa învățase. Pentru ei, eram doar trădători ai măreței URSS și, firește, ai neprețuitei Moscove. Niște ingrați și atât! Apropo de Crimeea și de tătari: înainte de 1989, se bănuia chiar faptul că reformele dorite și implementate de Gorbaciov erau, nu în ultimul rând, impulsionate de soția sa, Raisa, care provenea exact din zona unde fuseseră deportați tătarii crâmleni, de către Stalin. Fizionomia Raisei părea să susțină din plin această teză. Chiar și numele ei care trimitea atât la Asia, cât și la Rusia.
Rusia a fost cea care i-a cedat Crimeea, Ucrainei. Și, de când a făcut-o, mereu, sunt probleme legate de apartenența peninsulei. Foarte frumoasă, de altfel, am vizitat-o. Constant, sunt scandaluri, chiar și lupte, chiar și ciocniri la Sevastopol. Nu e nimic nou. Nu e nimic uluitor. Doar că, într-adevăr, admit, momentul este delicat. Seamănă într-un fel cu ce se petrecea - întrucât petrecere și era! - acum 23 de ani, când s-a dezmembrat URSS. Bastionul păcii e! Să vedem episodul următor. La urma urmei, Crimeea, cu tot cu Sevastopol, e la Marea Neagră, Soci e și el la Marea Neagră. Tot prin Marea Neagră, se plimbau de curând și niște nave americane. Au plecat? Au rămas? O ipoteză cuceritoare: să nu se bată doar Rusia și Ucraina la Sevastopol, să intre în joc și America. După spectaculoasele jocuri de artificii de la Soci, putem avea o superproducție și la Sevastopol. Chiar! De unde au luat artificiile? De la chinezi? Că putem întinde cazaciocul. Sub chinezeasca zodie a Calului de Lemn. Mult popor, mult popcorn! Ar fi o situație de tip win-win. Pe gustul americanilor.
Nici problema cu fasciștii și cu comuniștii în Ucraina nu e nouă. S-a mai întâmplat și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Că Moscova ține Kievul sub toate presiunile posibile nu e nici asta o noutate. Stalin i-a înfometat înfiorător pe ucraineni. Și din acest motiv, în timpul războiului, până la un punct măcar, ucrainenii i-au preferat pe nemți. Care nu i-au cruțat nici ei deloc. Așa că și istoria Ucrainei e, ce să zic, destul de veselă! Vai de capul ei, vai de capul lor! Vai de coada lor, împletită sau nu! De pildă, până să apară investitorii străini în România inter alia și pentru a fura pământul - la propriu! - premiera se produsese deja în Ucraina, imediat după dobândirea independenței. După cum am scris, rețeta era sosită de la Moscova și Kiev. Cei desemnați să se îmbogățească acolo vindeau tot. S-a aplicat la literă în tot Estul, inclusiv în România. Astfel, i-a venit rândul la vânzare și cernoziomului ucrainean. De foarte bună calitate, nu putea fi ratat. La începutul anilor '90, trenuri întregi părăseau Ucraina, încărcate cu, probabil, cel mai bun pământ agricol din Europa. Am mai povestit și despre asta. Așa că, n-am nici îndoială, a venit un nou moment de spoliere a Ucrainei. Pentru îndeplinirea obiectivului, este necesară o rotație a cadrelor, după cum se numea în comunism. Poate chiar o oarecare împrospătare a lor. Fenomenul este evident în multe locuri din lume. În mod sigur, pentru a înlesni accesul la cașcaval. Pesemne, mai sunt și alții care s-au plictisit să-și tooooot aștepte rândul la îmbogățire. Șăcălei și hienuțe, poftiți la ospețel! Măcar, să sperăm că noua halchiadă și noua ciolaniadă vor fi mai bine, mai elegant, mai decent cosmetizate. Poate, nădejde slabă, va rămâne ceva și pentru oamenii de rând, după cum le place să spună foștilor oameni de rând îndată ce au senzația că au devenit demnitari cu greutate.
Altminteri, opțiunile ofensive par să rămână toate deschise în Europa momentului. Tocmai m-am întors din Portugalia. PSD-ul lor avea congres, FMI-ul, jovial, le-a recomandat exasperaților portughezi, continuarea unei linii austere, la infinit dacă este posibil, hoții de buzunare, lusitani, într-o grațioasă cârdășie cu țiganii din România, îi ușurau pe turiști de apetisantele lor portofele - îi solicit Suediei o imediată aflare în treabă pe colinele Lisabonei, soldată cu un studiu exhaustivo-pertinent, însoțit de un discurs impertinent! - pretutindeni, la loc de cinste, tronau secera și ciocanul, precum și chemarea impetuoasă la ”Greve Geral!”. Cât despre Estoril, ei bine, acolo, nu mai e viu decât marele cazinou. E complex. E pentru cunoscători.
Dar unde este Crin în toate acestea? Nu știm precis. Tulbure. Ezoteric. Mistic.

N.B. Mă grăbesc să postez. Sper să și reușesc. Am intrat în lumea bună. Ca orice blogger respectabil, am și eu nebunul meu. Acesta, periodic, îmi tot virusează blogul, mi-l tot blochează, tot încearcă să-i reducă expunerea pe net, mă tooot plictisește în fel și chip . Până la urmă însă, mă zbat, dau din coate, cumva, ies la liman. Asta e! Dacă n-am plăsuță fermecată și coadă împletită miraculoasă, mă descurc și eu cum pot! Mă simt chiar flatată, băgată în seamă și importantă. Mă voi strădui să nu-mi iau nasul la purtare. La câtă străduință depune maniacul de serviciu, va fi însă greu.

1 Poveste de iarnă, fără celulă de criză

2014-01-31T03:21:00.003-08:00

Atipic pentru sezon, Baltica nu înghețase încă. Părea că nu-i pasă nici de glaciațiuni, nici de coduri pestrițe, nici de politicieni hieno-lihniți, nici de știriști apucați de streche. Străbătută de lebede estivalo-hibernale, Baltica se visa la tropice. După câteva ierni la rând ” ca din anii '70”, după cum au declarat înșiși localnicii, în care lumea părea alcătuită exclusiv din fractali de cuarț, din diamante și din cristale - similar cu desenul animat Frozen, iată, filmele nu ne părăsesc nicicând și niciunde - reapariția vikingilor cu coarne și topoare de oțel, cu tot cu niscaiva magi cu puternice rune în frunte părând inevitabilă, în această perioadă deci, și Baltica, dar și noi am fost vizitați doar de o cumsecade verișoară a Crăiesei Zăpezilor. Să ne înțelegem: cumsecade, pentru aceste locuri și pentru aceste moravuri. Adicătelea, n-am mai avut doar de la - 18 grade Celsius în jos, până la - 33, am trăit și experiența unor delicioase valori de - 3, - 5, - 10 grade Celsius. O singură dată, ne-a surprins un - 20. Am palpitat. Însă termometrul și-a revenit în minți. Și noi.

Pe scurt, era așa de frumos afară încât, ne-am făcut iluzii. Am crezut că vom scăpa. Eram traumatizați de iernile anterioare. Mă defulasem pe blog postând imagini cu grămezi de zăpadă care, fără exagerare, atingeau și 4-5 m, avâd o durată de viață chiar și de aproximativ 5-6 luni. Singura speranță era că știam deja desfășurarea fenomenului. Urma să fie doar foarte frig și foarte alb. Vine iarna în Suedia. Ce se întâmplă? Nimic special. Plictisitor! Se lansează doar un avertisment prin media, nimeni nu comentează nimic, nici politicienii, nici oamenii din presă nu-și smulg părul din cap. Pur și simplu, mașinile lucrează în permanență. Dau zăpada, curăță acoperișurile blocurilor, aruncă pietricele, și pe carosabil, și pe trotuar, ca să prevină orice eventual derapaj, orice eventuală alunecare. Când grămezile devin cu adevărat uriașe, zăpada mai este transportată și pe terenuri virane de lângă mare unde se formează ghețari ce nu se topesc în totalitate nici până la venirea următoarei ierni. Toate acestea se petrec în Suedia, aci de față, foarte normal, fără isterie, fără nici măcar o discuție oarecare la o cafea amicală.

Când vine dezghețul, întrucât vine chiar și aici, mașinile trec la fel de normal și strâng pietricelele. Câteva zile, este un pic de praf pentru că respectivele pietricele nu sunt chemate la ordine decât în momentul în care este cert faptul că iarna a plecat și că rânduneaua a adăstat. Desigur, în tot acest timp, apa caldă este clocotită și curge la robinet, iar caloriferele sunt chiar foarte fierbinți. Cireașa de pe tort: căldura nu se plătește, fiind inclusă în chirie, alături de apă, atât rece, cât și caldă. Pare incredibil, știu! Am mai scris și despre toate acestea. Cauza: centralele care reciclează practic orice din Univers. Suedia importă, printre altele, și gunoi pentru ca să-și alimenteze zisele centrale. Din câte știu, oferta suedeză a venit și către România. Bineînțeles, românilor nu li s-a explicat nimic în legătură cu toate avantajele care decurg din ea. Eram într-o vacanță acasă și-am urmărit ce se întâmpla. Voi mai aprofunda tema reciclării gunoiului menajer.

Să nu mă pierd însă în nămeți... La fel de important ca toate celelalte de mai sus, pe aici, nimeni nu dă la lopată. Doar, prin curtea personală. Pe lângă blocuri, mașinile sunt cele care curăță. Chiar și pe cele mai lăturalnice alei. Povestea cu lopata se aplică în Germania, de exemplu. Acolo, există și obligația cetățenilor de a face curățenie. De când am venit în Suedia, personal, n-am văzut pe nimeni la lopată. Mașinile curăță chiar și în fața ușilor garajelor. Dar, e drept, am mai scris, românilor, pe orice cale, sub orice pretext, trebuie să li se bage în cap cu lopata dacă se poate că ei nu merită nimic, că statul nu le este dator cu nimic, că nu e musai să pretindă nimic, că nu trebuie să aștepte nimic. Că ei sunt nimic.

Prin urmare, să vedem câteva imagini din această iarnă, de la Baltica suedeză...

După cum povesteam, deși era deja programat cosmic să fie iarnă, nu era. Surpriză! În deplină inconștiență, toți ăia care ar fi trebuit să se menajeze, în așteptarea viscolului, pentru a fi apți și dornici să dea la lopată - admițând că perversa modă s-ar fi întins și aici - se plimbau și alergau pe faleză. Un drăgălaș paznic al lumilor - nu prea pare baltic, dar se potrivește că tocmai a început Anul Nou chinezesc - pesemne știa ce urmează să se întâmple. Dar, tăcea ermetic. Aștepta.

Nu ningea, nu ningea, dar iarnă, oficial, deja era. Motiv pentru care lumina scădea dramatic. Până la solstițiul de iarnă. Nici acest fapt nu a surprins pe nimeni. Așa e iarna în Scandinavia. N-a fost nici un talk-show, n-au fost chemați nici astrologii, nici psihologii. Iarna era ca iarna! Lumina fiind cam astfel. Și aceasta doar între orele 10 a.m. și 13 p.m. În zona noastră. Ceva mai la nord, întunericul durează câteva luni. Iată însă o frânturică de lumină de iarnă polară...

Tiens, mai strălucește chiar și soarele! Doar că nu mai are putere și răgaz să-și parcurgă traiectoria completă. Nu se mai ridică în cruce. Un pic doar, deasupra orizontului și, buf, la culcare!

2 Poveste de iarnă, fără celulă de criză

2014-01-31T03:21:00.002-08:00

În decembrie, la scurtă vreme după prânz, răsare luna. Nu ne-a dezamăgit și-a continuat să-și facă apariția și în această iarnă. Prompt! Pesemne, și-a dat seama că nu e de glumit cu televizorul. Mai ales că nici problema aselenizării nu e pe deplin elucidată. Ce să mai vorbim despre fața nevăzută?! Așa că, fără cârteli, fără mofturi și fără ifose! După cum se poate observa, de sclipit, luna sclipea, dar de nins, nu ningea! Ioc!

Ei, deodată, luminile au început să fie cu adevărat magice... V-am prevenit doar: paznicul lumilor știa el ce știa!

Eeee?! Și o astfel de frumusețe nesiliconată să nu aibă ea parte nici măcar de o fărâmă de talk-show?! Nici măcar de o bucățică de isterie autentică?! Ce înseamnă să ai ghinion în viață! O vizionează, eventual, numai niște joggeri morocănoși, niște cetățeni taciturni de câte 100 de anișori pe fiecare picior și niște rațe plictisite. Halal!

3 Poveste de iarnă, fără celulă de criză

2014-01-31T03:21:00.001-08:00

Și nu era totul! Deși, n-avea disciplinara lopată lângă el, iată ce aștepta paznicul misterios! Cu adevărat, un înțelept și iscusit păzitor al lumilor! Aflate într-o continuă luptă! Uluitoare! Terifiantă! Dialectică multiversală sadea!

Uluitoare și terifiantă! Mă rog... Uluitoare și terifiantă o fi lupta asta a lumilor, ciocnirea asta grandioasă, dar, dacă n-are certificat de conformitate, dacă n-are off-shoriciul gros și doldora, dacă n-are pile, nici în politică, nici în media, dacă n-o bagă nimeni în seamă, rămâne mai anonimă decât o corcodușă amărâtă. Vai de dialectica ei!

4 Poveste de iarnă, fără celulă de criză

2014-01-31T03:21:00.000-08:00

Deodată, frenezia cromatică se risipește și, brusc, ninge! Fruuumooooos! Suntem totuși nițeluș îngroziți întrucât habar n-avem ce urmează să ni se întâmple. Nu-și dă nimeni cu părerea! Mai e câte un avertisment de ninsoare, de ger, de polei, dar, cam atât. În Nord, au fost chiar - 42 grade Celsius! Și ce?! Un nou record! Și ce?! E chiar un oarecare viscol! Și ce?! Alergătorii aleargă, cetățenii cetățenesc, rațele se rățoiesc. Zăpada pune stăpânire pe ferestre, pe balcoane, pe ziduri, pe străzi. De pe străzi însă, e alungată prompt de, ați ghicit, mașini, utilaje, agregate, pluguri, freze, motorașe etc. Și nu de, ați ghicit iarăși, lopeți. Cine nu e gata, îl luăm cu lopata! Cam sinistră rima asta, nu vi se pare?! O folosim aproximativ de când ne-am născut. Poate că s-ar impune totuși o psihanaliză la nivel de popor. Vesel popor, vesel egregor!

Chiar și în aceste condiții vitrege, din când în când, soarele tot mai iese din bărlogul său, la luptă dreaptă...

E totuși iarnă... Credem aceasta deși nu se chinuiește nimeni să ne-o dovedească. De pildă, nu se clatină bătut de viscol, sub privirile absolut disperate ale națiunii, nici un reporter caraghios, cutremurat de iminența apocalipsei, cu căciula îndesată pe ochi, cu dinții rânjiți de frig, cu microfonul plin de țurțuri trepidați, crăcanat patetic în nămete, zbierând ca să acopere rafala, în așteptarea atelajului suprem. Cu adevărat, Deus ex machina!... La fel de adevărat însă și: mare e grădina Ta!

Suntem deci deferiți inconștienței fără drept de apel! Reporterii de acasă, oriunde s-ar găsi ei, chiar și cu mințile goale, știu să ne spună precis câte grade sunt de fapt afară dacă bate vântul - nu dacă-l bate pe Vântu / Vîntu! - precum și faptul că așșșșaaaaaa nișșște IERNI nu s-au mai pomenit de sute și mii de ani, mai exact, din anii, eheheheee, '30! Pe bune?! Vă jurați?! Amnezie completă, în privința iernilor mult mai tinere. Extrem de reale. Extrem de dure. În România?! În România! Ni le amintim atât de bine! Unii dintre noi, cel puțin. N-am murit încă toți. Nici noi, nici neuronii. Ghinion! Ghinion în neuron! Mai tăiați delirul globalo-climatologic!

De altfel, televiziunile noastre par să fi devenit o ilustrare aproape perfectă a filmelor Anchorman 1 și Anchorman 2. Că doar nu era să uităm de cinematografie tocmai acum, în toiul iernii, la gura sobei și în intimitatea gingașă și bucuroasă a unui iglu aproape galactic! Dacă se mai perseverează un pic întru demență, se vor scăpa complet nu numai caii, ci și boii - deși aceștia din urmă par totuși cam numeroși - și, în curând, vom avea nu Moșii de iarnă, ci Eschimoșii de iarnă. Pe Calea Eschimoșilor, desigur.

5 Poveste de iarnă, fără celulă de criză

2014-01-31T03:20:00.000-08:00

S-a cernut. S-a așternut. S-a întroienit. S-a liniștit. Peisajul a fost pudrat discret chiar și azi. Populația care n-a plecat încă în Thailanda, în Cipru sau în Tenerife își plimbă insolent și indolent câinii și pisicile. În lesă, ambele categorii de ”cei mai buni prieteni ai omului”.

Și noi ce facem? Rămânem așa?! Impasibili, în fața urgiei?! Da! E trist, dar da! Concluzia? Simplu: în Suedia, omenetul nu se bate pe contractele de deszăpezire. Ar face-o, desigur, dar, nu poate întrucât i se dă peste bot. Omenetele, prieten cu nămetele! După cum apucasem să scriu în materialul trecut, miza nebuniei sezoniere din România nu o reprezintă DECÂT aceste contracte grase. S-a putut observa limpede și în acest an. Și în Suedia, se fură, ca peste tot, dar, așa, mai din vârful degetelor, mai grațios, nu chiar cu mâna până la cot. Până la urmă, e vorba doar de zăpadă, nu de oala cu smântână. Chiar dacă unii măsoară neaua și o cântăresc de parcă ar fi smântână. Ba chiar, și slănina din pod.

Curios! După câteva decenii de capitalism de cumetrie, de cuscrie, de nășie, de cârdășie și de curvie, în România, iarna a devenit un șoc, o obsesie, o depresie. Pe vremea mea, iarna era o tanti simpatică, prietenoasă, care îi bucura pe copii, îi dădea cu săniuța pe derdeluș, îi ducea la patinoar, îi mai dădea și cu albastru-n gât și cu spirt pe spate atunci când răceau, îi îndopa cu banane, portocale, mandarine, bomboane de pom, le citea povești și, bineînțeles, le punea și filme. Acu', nu pare decât o zgripțuroaică haină, aptă doar să le pună tuturor pielea pe băț. În prime time! Live! Then dead!

Uite, ca să nu mai surprindă și ca să nu mai deruteze, poate are Coana Iarna vreo toană și nu mai vine deloc! Era cât p-aci! Deja, acasă, cu puține zile în urmă, lumea căzuse pradă unui alt val de istericale în legătură cu faptul că salata și ceapa s-au făcut mult prea devreme! De la atâta căldură! De la atâta soare! Sfârșitul lumii! Vor fi trei recolte de salată și ceapă pe an! Sfârșitul lumii din nou! Din ou!

Eeeeei, poate nu mai vine iarna deloc! Ca să se facă patru recolte! Atunci, să vezi nenorocire și jelanie! Nu va fi totuși nimic prin comparație cu buza umflată și mofluză a băieților de la deszăpezire. O întrebare amabil salvatoare: pot fi adaptate respectivele agregate inexistente pe străzi pentru arat, treierat, semănat pe câmp etc.? În acte, presupun că da, pe sume cu adevărat șocante. Atunci, s-a rezolvat! Nu vom mai avea nici un șoc. În afara numerarului, firește. Pentru că, în astfel de impertinente și de stupide tărășenii, doar sumele fraudate sunt și rămân teribil de șocante. Nu buletinele meteo, nu realitatea însăși.

Dar, dacă iarna își ia totuși lumea în cap și nu ne mai deranjează, să rămânem optimiști, și noi, și olandezii, și ufologii: în aceste circumstanțe tragice, toate cele o mie de recolte românești anuale vor dispărea uluitor de brusc și de inexplicabil, extratereștrii vor fi sigur și total de vină - nu ne păcălesc ei pe noi, noi știm! - iar România va consuma veșnic ardei grași olandeji, veșnici și ei. Ochii telescopici ai națiunii vor rămâne devotat pelicanolizați de televizor și de reporterii îngroziți din el, timp în care - indiferent cât va dura acest timp! - ei, reporterii, vor răcni și vor scrâșni pe întrecute pe tema-șoc-ipoteză-șoc-subiect-șoc a mesajelor misterios încâlcite, venite din viitor, de la aceiași extratereștri becisnici, sub forma cercurilor fără lanuri. Cine oare să le înțeleagă?! Abisal! Fără speranță! Șooooc!!!!

Presimțiri și nesimțiri despre trecut - Jurnalul vraiște al unor guri și timpuri așijderea / Partea a treia, cu elocvență

2014-01-14T00:41:00.000-08:00

Translat-vibrațională

Iată, am reușit să intrăm în al doilea an postapocaliptic! Deja? Deja! Cu toate consecințele de rigoare. Deh, totul are un preț! Marea translație postapocaliptică, mai ales. După cum se și anunța, vibrația omenirii a crescut amețitor. Ei da, se observă! Epilepsia pare generalizată și fără leac. Resemnare însă! Chiar și cea mai recentă cometă ne-a ocolit disprețuitor. Rămânem cum am fost. Toate predicțiile New Age s-au fâsâit. Netul încă duduie de toate prostiile anunțate și neîntâmplate. E chiar amuzant să fie recitite și revizionate toate comicăriile vehiculate în toate limbile, ani și ani de-a rândul. Pe unele, la momentul potrivit, le-am descâlcit și eu.
Ca să nu ne ieșim nici din mână și nici din mâneca pătată de sos, acum, peste tot, lumea se isterizează din pricina iernii. Că e prea blândă, că e prea aspră... Ea este cum este. Sună aproape divin. Să fie clar: toată orgia asta climatologică nu e decât o maaaaare escrocherie. În România, acum vreo două luni jumate, toată media spumega de groază că vine zăpada. S-ar fi zis că avalanșele erau deja live, în studiouri, țurțurii reflectoarelor îi înțepau pe invitați direct în ochi, machiajele crăpau de ger năprasnic, telespectatorii, internauții și cititorii de ziare își drămuiau parcimonios ultimul ceai fierbinte, scotocind nu după o aspirină, ci direct după cianură ori verde de paris. Nici măcar Parisul nu mai părea o opțiune. Cu postapocalipsa nu te joci, te găsește și te înhață oriunde!
Ce se întâmpla de fapt? Nimic deosebit. Trebuiau să curgă contractele aferente momentului. Ele trebuiau să curgă, iar unii trebuiau doar să sugă. Mult. Ca atare, în lipsa zăpezii, trebuia creată exclusiv impresia artistică necesară. Ca să nu se enerveze mujicii la auzul sumelor încasate de băieții implicați în deszăpezire. Cu sau fără zăpadă. În prezent, nimeni nu explică unde e iarna aia cea mai grea din ultima sută de ani. Aha, pasămite, s-a dus în America, foarte cool, să le fie de bine, adio ș-un praz verde, ar vrea yancheii un praz fie și veștejit darămite verde, dar, pofta-n cui până la primăvară!
Prin urmare, situația de atunci s-a sucit și jelania momentului se manifestă în legătură cu lipsa zăpezii, cețuri ezoterice, apariția urzicilor și-a ghioceilor, falimentul turismului montan. Mă rog... Și în Suedia, a fost mai cald, s-a mai întâmplat, și aici, a fost ceață, s-a mai întâmplat, de câteva zile, ninge și e ger, s-a mai întâmplat, din când în când - după cum am mai povestit de atâtea ori - trenurile nu merg, s-a mai întâmplat, șeful căilor ferate suedeze nu demisionează, s-a mai întâmplat, se ceartă unii cu alții să-l dea afară și nu pot, s-a mai întâmplat, și la ei, și la alții... Nu e nimic special. Să ne calmăm. Atâta poate civilizația noastră goriliană 5+1, după cum ar spune ocultiștii și ezoteriștii. La mulți ani și să fim sănătoși! Și noi, gorilienii, și bananele!

Victoria Nu-Land
Dau o plăsișoară pentru o țărișoară!

Nu e nimic de adăugat în legătură cu vizita acestei doamne. Poate, doar câte ceva în legătură cu doamna însăși. Victoria Jane Nuland e de fapt Nudelman. Îmi place! Îmi amintește cumva de domnul Roman și de toate numele din familia sa! Doamna Nuland e căsătorită cu istoricul Robert Kagan. Atenian. Grec autentic. Kaganul era regele khazarilor. Khazarii nu erau greci. Doamna bântuie în calitate de emisar prin această parte a lumii. Care parte a lumii? A noastră și a tuturor celorlați vecini ai noștri, mai apropiați și mai îndepărtați. Recent, a fost filmată pe când umbla cu o plăsuță de plastic din care împărțea alimente protestatarilor de la Kiev. De altfel, rolul preferat de americani: aducerea ajutoarelor pentru amărâții din Est. Împreună cu, desigur, înălțătoare, mobilizatoare sfaturi și îndemnuri: luptați, nu vă lăsați, democracy, freedom, human rights etc. O plăsișoară pentru o țărișoară! How typical! Cactipicina!
Ca orice persoană recomandată pentru această fișă a postului, doamna Nuland / Nudelman vorbește rusește. Inter alia. Niște franceză și oleacă de chineză vin prompt să-i rotunjească profilul. Aceasta este doamna obosită. I se pronunță numele și nulănd. Ce insinuare nedemnă! Cum să fie această doamnă nulă?! Obosită, nulă, mai rămâne să devină și neavenită. Dar, e totuși venită. Atât de des venită prin părțile noastre, după cum ziceam. Nu contează dacă i se pronunță numele astfel! Dacă se enervează, și-l schimbă iarăși! Asta e clar. Ce nu e clar e unde anume dorește să ne trimită pe noi. Când în prăpastie, când la izolare... Nouă nu ne-a mai adus nici o plăsișoară. Presupun că, tradiționaliști, i-am dat-o noi. Și plăsișoara, și țărișoara!
Bref, n-ar fi fost multe de adăugat în legătură cu doamna Nuland și cu misterioasele, secretele, bizarele sale mesaje - parcă era distribuită în rolul bufniței Hedwig din Harry Potter - dacă n-ar fi fost filmele. Pentru că, nu-i așa, dacă nu discutăm despre vreme, discutăm despre producțiile cinematografice! Mie îmi plac filmele. S-a putut constata și din postările anterioare. Avem noi ceva de sesizat în acest context? Păi, cam avem... Cuvintele-cheie: Charlie Countryman, RED 1, RED 2, American Hustle. Asta așa, într-o devălmășie la prima mână. Ne putem permite și noi, nu numai americanii.

Charlie Țăranu' și țepele de aur ale lui Roșu-Împărat

Complicat? Doar la prima vedere. Se limpezește pe dată. RED 1, un film un picușor mai vechi, dar important, introduce elevatul concept ”Moldova sucks!”. Și, nu oricum. Ci, în contextul în care vechii agenți din vremea Războiului Rece, unii dintre ei, dușmani pe atunci, dezamăgiți de noul sistem, vânați chiar de proprii lor succesori, se regăsesc, se împacă și decid să conlucreze. Cine sunt ei? Americani, britanici, ruși. Li se mai adaugă și unii civili, perfect neinstruiți, dar talentați și dornici de aventură și de megahypersuperaction. Liposucțiunea e altceva. Armamentul suedez nu lipsește nici el din recuzită și din dotare, fiind pupat cu tandrețe pe trăgaci. Ei, ce timpuri!... În acest context, unde oare ar putea găsi eroii noștri un excelent teren de încercare, de împăcare și de încordare? În Moldova! Care ”sucks”. E nasoală. Nasoală, nasoală, dar o vrem, ne trebuie neapărat!

RED 2, mai recent, preia ideea și-o mai bibilește. Dacă, în finalul precedentului film, Moldova era o Cosânzeană în ie maimuțărită, în această nouă producție, Moldova e o mamașă, mai precis, niște mamașe, îmbăsmălate și nătângi. Vechii adversari își aprofundează și își extind prietenia. Securea, kalașnikovul și katiușa Războiului Rece sunt îngropate, iar iubiri vintage, atent și longeviv camuflate, sunt revigorate. Tot bătrânii, săracii, știu cum se face treaba! Cine n-are, să-și cumpere! De ce să vândă tineretul mercurul, uraniul, plutoniul, poloniul și ce le-o mai trăsni prin minte tuturor nebunilor?! Ei le-au inventat?! De ce să profite toți golanii mucoși de liberalizarea mondială a pieței de profil?! Hai, nițică marijuana, un strop de canabis și mucles! Mi se pare corect! Prea le vor necopții pe toate! Să-și aștepte frumos și cuviincios rândul!
Întorcându-ne la tema filmului... Ideea de bază pare să fie aceasta: vechii actanți ai Războiului Rece să facă bine și să-și reia rolurile și, prin urmare, controlul asupra mapamondului cuprins de demență. Avem trei-patru jandarmi și gata! Restul, la spălat vase și la curățat closete! Dar, nu e chiar simplu. Ca atare, Kremlinul actual trebuie totuși smotocit și zgâlțâit, așa nu se mai poate! CIA și MI-urile britanice trebuie și ele scormonite, deparazitate, decăpușate și deratizate. Ca întotdeauna, America se ține binișor, doar niște case aruncate în aer, pe ici pe colo, nu contează, yancheul rezistă, iar Londra, deși i se pusese cruce, în ultimul moment, doar în ultimul moment, este salvată. Toată zbănțuiala trece, cum altfel, prin miezul radioactiv al dosarului iranian. Nici obsesia coreeană nu ne ocolește. Apropo și drept dovadă recentă: numai ce și-a executat Phenianuț unchiul filochinez și-a și sosit Dennis Rodman, prietenul său american, să-l consoleze. Au legătură filmele cu viața? Au! Tema urmăririlor din megaproducție: o colosală și încurcată afacere nucleară menită - alături de invazia românilor și bulgarilor, firește! - să distrugă Londrișoara noastră, a tuturor! Ei bine, n-a fost să fie! Filmul se încheie la șliț în Guatemala. America de Sud, obsesie veche a tuturor invadatorilor, din toate timpurile. Ar fi avut o șansă în 2012, prin mayași, a ratat-o, o privește, acu', nu mai scapă! America de Sud, Guatemala y compris, să fie cu ochii-n patru! La realitate, nu la filme!

Cât despre American Hustle, această țeapă în stil american, îl evită lingvistic pe Vlad Țepeș și doar menționează direct, dar totuși pasager, România ca loc ideal de refugiu pentru țeparii lumii. Un fel de paradis al țeparilor. Credeți voi! Vă trece! E concurență acerbă! Drept dovadă, chiar filmul ne transmite ideea competiției, există deja și alternativa Estonia. Ăștia din Estonia prin ce-or fi păcătuit ei oare de i-au încondeiat?!

Am lăsat la urmă the best: Charlie Countryman! Charlie Țăranu' și moartea sa necesară! Filmat în București, de către o echipă multinațională. Regizorul Fredrik Bond, suedez, bineînțeles, a fost solicitat tocmai pentru că e un profesionist al advertising-ului. Commercials and music videos. Adică, strălucește prin nimic în materie de film. Lui i se adaugă, danezi, americani, britanici. Unele nume cunoscute. I-a păcălit. S-ar putea să fi fost și bine remunerați acești protagoniști. Chiar ar fi interesant de știut cine a plătit pentru toată tâmpenia. Din păcate, s-au implicat și români. Marele om de cultură, patriot și politician Ion Caramitru included. Într-o prestație absolut ridicolă. Tembelă. Jenantă. Suntem răzbunați.
Filmul e stupid cum numa-n vise se arată! Scenariul e caraghios rău, jocul e incredibil de prost. Bucureștiul e un fel de Curte a Miracolelor, toate fetele sunt goale-pușcă în bordeluri sordide, toți tinerii sunt drogați și delincvenți, limba engleză - v-ați obișnuit deja! - se vorbește numai cu accent rusesc, Lacul Morii e însângerat de asasinate, cadavre șiroinde lângă ”Welcome to Bucharest!”, poliția pare alcătuită doar din cretini, agenții secreți sunt numai niște siniștri corupți patibulari, iar mafioții, și români, dar și străini, oploșiți pe la București - asta e cu adevărat tare! - circulă cu Trabantul! Dacă n-am cumpărat mașini suedeze! Suntem pedepsiți. Specialistul în publicitate Fredrik Bond ne dă lovitura de grație. Și tu, Brutus?! Ăștia n-au aflat că românii nici în comunism nu umblau excesiv cu Trabantul! Ce se poate comenta la această capodoperă?! Nimic. Pentru ei, loc de dat cu capu'. Că s-au dat cu capul în filmul ăsta, nu glumă! Sânge, jeg și fecale, pretutindeni. Pentru noi, loc de dat cu scuipatu'. N-ar fi rău și un boicot.
Aceștia sunt partenerii europeni și americani. În fine, o parte din ei. Plus comanda rusească și ungurească. Pentru că filmul nu se încheie până când nu se face eterna trimitere la Budapesta, ca fiind un oraș cu mult mai frumos, mai agreabil și mai sigur. Ce se mai poate înțelege în afară de tot ce s-a înțeles până acum?! Nu în ultimul rând, se mai poate înțelege că ăștia toți sunt invidioși până și pe mafiile noastre. Vor să ne ia chiar și dreptul la mafie!
Dar de ce tocmai numele de Charlie? Imediat, gândul ne poartă la Charlie Checkpoint. Are sens? Are! În plus, Charlie Țăranu' e un fel de cioban mioritic reîncarnat în America. Neapărat trebuie să ispășească. Moartea lui necesară - așa e în titlu - de la Lacul Morii e de fapt o renaștere. Tânărul idealist din America, ajuns în București la îndemnul strigoiului mamei sale sau cam așa ceva. Un fel de tata-lu-hamlet-nu-in-hamleți-ci-in-fustă. Nu-i de mirare dacă ne uităm încă o dată la componența echipei implicate în facerea capodoperei: englezi, danezi, suedezi, americani etc. Charlie Țăranu' deci trebuie să moară pentru ca, împreună cu iubita lui româncă, eliberată prin însăși voința ei de un trecut maladivo-tenebros și scăpată de controlul draconic al mafiei trabantiste, să poată renaște și să poată construi o lume mai bună. Există și viață după mafie. Pe cale de consecință, există și viitor pentru Charlie Țăranu' și pentru iubita lui româncă. Chiar dacă mama sa, strigoiul, reapare și îi spune că s-a înșelat și că, de fapt, el trebuia să meargă la Budapesta că i-ar fi fost mult mai bine. Vă dați seama ce karmă are bietul Charlie! Un țăran!
Pe scurt, doar în aceste condiții, pot veni americanii în România. Cu tot cu strigoii lor. Mai întâi, mănâncă bătaie la greu, li se dă borșu' pe toate părțile, sunt împușcați, sunt violați, sunt terminați, dar, îndrăgostiți iremediabil, copii curați la suflet, dedicați, onești, până la urmă supraviețuiesc și înving. Curve reformate, inteligente și pline de rafinate talente artistice îi așteaptă să le salveze din ghearele vechilor mafii. Noi mafii, net superioare, ambiționează să se nască. Give them a chance! Zorii, neapărat mai buni, se subînțelege, reapar și un nou scut răsare. Să sperăm că pe banii lor. Acțiunea se mută de la Lacul Morii, la Deveselu. And cut!

Vaz, văzuși ce făcuși?!

Epopeea lu' Charlie Țăranu' și-a morții sale necesare! Mă-sa fiind deja moartă, aproape că nu ne putem îngădui să spunem nimic despre morții mă-sii. Ăștia chiar nu pricep la ce se expun! Oricum, interesant film. Mai ales că, fusese turnat și lansat doar cu puțin timp înainte de deschiderea completă a Marii Britanii. Dacă nu mă înșel, nici n-a avut loc încă premiera oficială în UK. Filmul va fi lansat parcă în februarie. Bun prilej ca să mai alimenteze idioțeniile și gugumăniile inflamate și inflamante la adresa românilor. Probabil, aceasta era și intenția inițială. Să-i apuce pe britanici toate năbădăile.
N-am mai intervenit și pe subiectul deschiderii complete a pieței muncii din Marea Britanie pentru că, indiferent cât de mare este entuziasmul de a scrie, la un moment dat, tot se declanșează mecanismele de apărare, se instalează plictiseala și oboseala. Și, desigur, mai sunt și sărbătorile. Avem ce face! Pe urmă, ce să mai spui și ce mai scrii, dacă, și în România, se discuta constant despre deschiderea completă a pieței muncii, tot ca despre - în sfârșit! - posibilitatea de a călători în Occident! Era atât de evident că planurile se confundau deliberat și că, la București, chiar se savura această situație. Posibil ca ea să provină în bună măsură chiar de acasă. Doar în astfel de conjuncturi aberante, sclavii pot fi forțați să rămână acasă fără a primi nici o compensație. Fără ca mizeria generală să aibă ceva de suferit.
În schimb, nu s-a spus nimic sau aproape nimic despre cine e totuși acel Keith Vaz care a făcut atâta tămbălău în ultimele luni ale anului 2013 în legătură cu venirea românilor și bulgarilor. Ba chiar, înțeleg, se prezentase și pe aeroport ca să monitorizeze invazia. La o cafea. Pe Keith Vaz îl mai cheamă și Nigel. Ca pe Nigel Farage, colegul său întru năstrușnicii. E născut în Aden. Colonia Aden. Detaliu important pentru că băieții ăștia din fostele colonii britanice fac mult tapaj în legătură cu venirea est-europenilor. Au interesele lor bine definite și deloc dificil de identificat. La origine însă, Nigel Keith Vaz este din India, Goa, având, probabil, și oarece sânge portughez. În fond, cred că face parte dintre britanicii enervați de asemănarea lor tulburător de accentuată, până la identitate, cu țiganii. Din câte am putut observa în lume și în viață, cam toți asiaticii, toți sud-americanii, toți nord-americanii și cam toți africanii ceva mai albi sunt cu nervii șubreziți din pricina acestei asemănări. Nu li se pare flatantă.
Trecând peste eventualele slăbiciuni estetice, geografice și istorice ale domnului Nigel Keith Vaz, ajungem însă la palierul motivațional mai profund. Ce l-o fi apucat oare pe domnul Vaz? Nimic altceva decât, printre altele, albirea biografiei proprii. Cam întunecată ca și distinsa piele a domniei-sale. Domnul Vaz nu este doar un extremist. Domnul Vaz este un extremist cu un trecut dubios. Pasămite, venise momentul ca domnul Vaz să se arate un bun supus britanic. Cu cât mai zgomotoasă demonstrația, cu atât mai bine! Doar niște români și niște bulgari îi mai lipseau pentru atingerea scopului.
Dar ce-a făcut? Multe. De exemplu, deși romano-catolic declarat, domnul Vaz a mărșăluit alături de musulmanii cei mai musulmani împotriva lui Salman Rushdie și-a Versetelor Satanice. Nu în ultimul rând, a fost implicat într-un scandal răsunător la vremea sa legat de varii aspecte, printre care și de obținerea cetățeniei britanice pentru niște personaje cuprinse sub titulatura Hinduja Group. Personaje care aveau de-a face cu orice, inclusiv cu afacerile suedezilor în materie de armament. Cuvintele importante sunt aici pașaport, cetățenie britanică, viză. Pentru o astfel de limpezire personală, domnul Vaz avea nevoie de alți cetățeni și de alte pașapoarte. Lipsind viza, nu-i rămânea decât să facă tapaj pe seama venirii propriu-zise a unor străini care nu au totuși nevoie de vreo ștampilă oficială, amestecând planurile intenționat pentru ca să pară cam același lucru. Au fost târâți și polonezii în ghiveci. Nu mai conta! Domnul Vaz își curăța toate păcatele. Viza lu' Vaz! Mai ales că, în contextul scandalului Hinduja Group, a survenit chiar și o demisie a sa. Era deci timpul potrivit ca onorabilul domn să se purifice. Nu în Gange, nici măcar în Tamisa, ci de-a dreptul în cafeaua pe care o pregătise pentru a demonstra cum păzește el Regatul, ba chiar și Imperiul, de invadatorii români și bulgari. Polonezii i-au scăpat deocamdată, dar las' că vine și rândul lor!
Tot cam pe când domnul Vaz râșnea cafeaua și discursurile, domnul Cameron de-abia se întorsese din India unde tocmai îi invitase pe tooooți locuitorii ei să vină să muncească în UK. Cum românii și bulgarii n-au mai debarcat, tooooată cafeaua domnului Vaz le poate rămâne rudelor sale din India. Ba chiar și din Yemen. Că, în cea mai mare parte a teritoriului, tot a rămas fără apă.

Nu s-a spus nimic sau aproape nimic nici despre faptul că o halcă semnificativă din presa britanică este deja în mâna magnaților-gangsteri ruși. Nu se vorbește pe cât ar trebui nici despre mereu ostila emigrație maghiară, extrem de eficientă în ura ei neostoită. Nu s-a spus suficient despre faptul că domnul Cameron dorește să eternizeze criza și, drept urmare, folosindu-se de acest pretext, să reducă sau chiar să taie din ajutoarele sociale destinate britanicilor înșiși. Drept dovadă, confruntată cu eșecul lamentabil al isteriei create în legătură cu venirea catastrofală a românilor și bulgarilor, Germania, momentan, a început să schimbe tonul: românii de pe teritoriul lor au o înaltă educație și pregătire profesională, iar politicienii germani au abuzat de conceptul de asistență socială pentru a lovi în imigrație în general. Pe ideea, îi înjuri pe unii, dai în toți! Sună cunoscut? Parcă! Nimic nu e nou sub soare, doar șozul ista s-a mai practicat în Germania în istoria recentă! Am putea considera chiar că zburlita Ueber-Alles are, într-un anume fel doar al ei, doar de ea știut, monopolul brandului. Niște exemple, niște aspecte, așa, la întâmplare... Prin urmare, chestiunea britanică este complexă și destul de otrăvită. Ca și alte chestiuni. Dar, dacă se dorește într-adevăr lămurirea acestui scandal, de ce nu e oare întrebat atât de prietenosul Prinț Charles, devenit și el, stranie coincidență, aproape chiar o sincronicitate, tot un Charlie Countryman al meleagurilor noastre? Păstrând proporțiile, desigur. Mă gândesc... Îmi pare...

România, kaputt! Moldova, piroști și colțunași!

Revenind la doamna Victoria Nuland, cam ce spun filmele alea de mai sus, ne spune și 'mneaei. Inclusiv, interesant, avertismentul apăsat al SUA cum că Moldova trebuie să rămână liberă și suverană. Credem că persoana a greșit adresa. Am înțeles confuzia dintre București și Budapesta. Dar și dintre București și Moscova?! Doamnă, cum vă uitați pe hartă, Moscova e mai la dreapta de București! Are legătură doar cu geografia. Am înțeles însă aluzia. De-asta, mi-am făcut datoria și-am povestit filmele cu pricina. Doamnă Nuland, promovați eroarea și pentru că nu vreți ca acestora să li se prăbușească box-office-ul! Știm, e criză. Stați liniștită, că nu li se prăbușește deoarece fraierii sunt clar dominanți pe planetă! Moldova rămâne locul unde se experimentează împăcarea foștilor agenți rivali din timpul Războiului Rece. E o necesitate stringentă! Americanii, britanicii și ex-sovieticii se împrietenesc și învață să conlucreze. Finally! Cum? Evident, prin distrugerea celorlalte popoare. După cum deja s-a văzut. După cum deja s-a simțit.
De această dată, i-am dat dreptate domnului Ponta. Mai bine, cu italienii și cu chinezii! Pe bune! Doar că bucuria nu durează mult. Doamna Nuland are oarece idee și de chineză. Plăsișoară îi dau chinezii înșiși. Ei le fabrică doar! Și cum bunghește și franceză, până la italiană, nu-i decât un pas. Practic, nu există scăpare! Și e grav. Pentru că vrea să ne certe. În plus, e dificil de dialogat întrucât americanii - fapt deloc uimitor, e aproape normă - chiar cred că au de-a face doar cu proști. Chiar cred că toată această zona este doar Nu-Land!
România actuală rămâne ca și acum 25 de ani un experiment KGB-CIA plus alții. Iar Moldova, exact la fel. America face gât, plictisește lumea, dar, ca întotdeauna, n-are mușchii necesari pentru Rusia. Am mai scris: și pe la începutul anilor '90, veneau, la București, tot felul de oficiali americani. Că ei, de multe ori, erau de fapt din emigrația ruso-sovietică sau maghiară, e adevărat, dar erau totuși oficiali americani. Ce să le faci, ce să le zici?! Toți ne atrăgeau pedant și pedagogic atenția că trebuie să ne înțelegem cu Rusia, că ei nu vor să lezeze sensibilitățile rusești, că rămânem tot în curtea rușilor, sau ei în curtea noastră, că Moldova trebuie să rămână independentă din punctul de vedere al României, dar complet dependentă față de ruși etc. Odată România kaputt, nu mai rămâne decât Moldova de tăvălit binișor. Mărunt, mărunțel, piroști și colțunași. Ca să nu fie deranjat Marele Plan.
Nici n-am terminat de scris și-am și zărit pe un blog basarabean faptul că Ambasada SUA de la Chișinău dă tot felul de comunicate ultimative vizavi de recenta punere pe butuci ale unor afaceri de interes american. Nu mă îndoiesc de faptul că sunt primite cu muuuultă simpatie astfel de inițiative. Doamna Nuland, repede, repede, o plăsișoară! Pentru încă o țărișoară!

Contraselecția glamoroasă și experimentul pos-omorât

De ce am introdus acest material în acest jurnal? Pentru că totul are legătură cu tot. Inclusiv, cu tot ceea ce-am trăit și-am văzut acasă. Și cu tot ce-a fost și - convingerea ne izbește nemilos în creierul nostru reptilian din ceafa noastră goriliană - cu tot ce va fi. Se repetă de te ia amețeala! Aroganța americană, britanică și rusească are legătură cu politica prestată de agenții lor - și nu numai ai lor - la București. Se adaugă din plin, prostia și trădarea românilor. Contraselecția valorilor explică multe.
S-a rezolvat chestiunea maidanezilor despre care am scris și eu în celelalte două postări? Nu! În continuare, oamenii sunt mușcați, sfâșiați. Se omoară mistreți, lupi, urși. Nu și câini. Uite că, acasă, chiar mor caii când vor câinii. Ba chiar și oamenii. Se fac drumuri? Nici un pic! În continuare, cifra morților ca urmare a accidentelor rutiere de la noi concurează lejer cifra deceselor din alte țări ca urmare a războaielor și a atentatelor. Se rezolvă chestiunea locurilor de muncă? Deloc! În continuare, populația României trebuie să urmeze tendința impusă, apăsat și implacabil, de a roi la scară planetară. Trendul! Precum, palestinienii sau kurzii. Televiziunile prezintă prostituția și pornografia ca pe niște profesiuni de lux, romantice, delicioase, ce mai, ca pe niște deziderate maxime. Glamoroase. S-au interzis drogurile? Aș! Sunt încurajate și acceptate aproape ca o apucătură normală. Au crescut salariile? Nicidecum! Au prioritate doar megafurturile care sunt relatate simpatic, anecdotic, șarmant, cordial. S-a corectat sistemul de pensii? Defel! Pensia este un concept în curs de dispariție. Practic, zilnic, se tot anunță acest dezastru. Devine firesc, natural, de la sine înțeles. S-au luat măsuri pentru asistarea socială a cetățenilor români în vreun fel? Câtuși de puțin! În schimb, de ani de zile, li se bagă în minte cu anasâna că nu e normal să fii european și să fii și asistat social. Deși exact aceasta este norma în UE! Cel puțin, până în prezent. Din câte se observă, spălarea pe creier dă însă roade mănoase. Cetățenii devin chiar mândri de faptul că sunt lăsați de izbeliște, pe străzi, fără adăpost, fără hrană. S-a normalizat sistemul sanitar? Pușchea! Poporul sare orgolios ca să se declare nemuritor, sănătos tun, viguros, încărcat energetic. Urzicile, tătăneasa și spânzul par arhisuficiente. S-a eliminat confuzia creată și lansată deliberat de Stalin și nu numai între români și romi? Fugi de aici! Doar Agerpresul ignorat de atât de bine informata Ambasadă SUA la București a reușit să-și recupereze denumirea pe care a avut-o dintotdeauna, scăpând astfel de discutabilul nume de Rompres. Pentru că, nu-i așa, în afară de români și de italieni, nimeni nu este neapărat lezat de denumirea de roma dată țiganilor. Cine are interesul să promoveze o astfel de confuzie în afara țiganilor însuși? E ușor de aflat. Se știe și din istoria mai veche, și din cea mai recentă. Cine nu știe, să mai studieze. Dar, despre toate acestea și despre multe altele, am mai scris și voi mai scrie probabil. Tentația pare să redevină irezistibilă. E rar în istorie să găsești așa potrivire uluitoare între călău și victimă! Poporul nostru chiar nu pricepe faptul că este supus unui experiment pos-omorât. Și că el, experimentul, continuă inexorabil atâta vreme cât este îndurat!

Miss Propaganda

Cât de prompt funcționează propaganda și cum se manifestă ea? Foarte simplu și foarte la vedere. Prin aceasta, putem cunoaște și care sunt agenții, și care sunt agenturilii. În contextul vizitei aceleiași doamne Nuland, brusc, în media românească, au început să apară statistici ale Uniunii Europene care includeau hodoronc-tronc și Ucraina deși aceasta nu face parte din cooperativă și, din câte s-a observat, nici nu prea dorește să facă parte. Alături de Rusia, firește. Desigur, emoția a fost sporită și de o prezumtivă reluare a protestelor la Kiev. Nu în ultimul rând, tot în media neaoșă, profesorii români au început să fie vânați fără milă. Subit. Poate cu un oarecare temei, nu știu precis. Dar, îmi pare straniu momentul ales: tocmai acum, în clipa în care Transnistria lovește din răsputeri școala românească de acolo și pe profesorii români! Aparent total întâmplător, i se furnizează pe tavă toate argumentele necesare pentru o deromânizare imediată. Dacă banditismul și incompetența sunt atât de mari în România, de ce să mai fie promovată ea și valorile ei? Nuuuoo?! Transnistria și alții de teapa ei sunt astfel prompt serviți! De la București! Coincidență? Poate că da, poate că nu! Ia să privim mai cu atenție la mass-media din România actuală! Comanda politică se va vedea imediat. Și comanda, și comandanții, și comandații... Conservele staliniste sunt încă în România, sunt deschise, gâlgâie și sunt teribil de toxice.

Pastel

Mă uit pe geam. Ninge suedez! Iarna?! Iarna! E ger și ninge! Iarna?! Iarna! Ce mai văd pe geam? Nămeți. Fără legătură cu Nemeth. Întrebare existențială: dacă rămânem sub troiene, fără legătură cu Traian, vine oare miloasa doamnă Nuland cu niscaiva biscuiți, ciucalată și ciunga? Răspuns subzistențial: nu vine! Aici, e altă Nu-Land. Aici, vine vreo altă doamnă miloasă. Altă plăsișoară, altă țărișoară!

La mulți ani, aproape dodoloațo!

2013-11-30T22:02:00.001-08:00

României și românilor de pretutindeni, la mulți ani! Moldovei, felicitări și succes! Ungurilor, condoleanțe! După cum ne tot amintesc stăruitor, în mod special, cu prilejul fiecărei Zi Naționale a României - nu-i vorbă că și în toate celelalte 364 ale oricărui an - dar, în aceasta mai ales, ei suferă, jelesc, se lamentează, își smulg părul din cap, se tânguie, sunt în doliu, bocesc, hulesc, amenință, blesteamă etc. Așa că, nu ne putem împotrivi dorinței și voinței unor oameni atât de chinuiți, asta e! Prin urmare, tuturor trianonizaților, întristare plăcută!

Revenind la Republica Moldova... În acest aprilie, pe când mă aflam în trecere prin București, am semnat și eu pentru unirea dintre România și Basarabia. Știam că nu contează, dar mi s-a părut cinstit ca românii de dincolo de Prut să primească un semnal oricât de mic. Pur și simplu, să observe că ne pasă! E drept că nu era acesta începutul. Și până acum, România a acționat în favoarea Moldovei. A făcut mult. Aproape tot ce se putea face în actualul context. Dar, de acum încolo, chiar toate porțile par definitiv deschise pentru orice fel de proiecte. Însă, tot de acum încolo, ar mai trebui, după părerea mea, ca și Republica Moldova să-i mai dea României semnale. Oricât de mici. Dar, clare. Și, dacă nu cumva cerem prea mult, pozitive.

În noua conjunctură, totuși, îmi trece prin minte un gând. Asta așa, pe fugă, înainte să înceapă și parada, și petrecerea ocazionate de Ziua de 1 Decembrie: când ne unim și cu fratele Schengen???? Și oare de ce nu ni s-a făcut bucuria nici în 2013? O fi fost doar ceasu-rău-pisica-treișpe? Plus doi? Las' că, trece! Oricum, în curând, facem treișpe-paișpe! Plus doi! În legătură cu aceasta, dar și cu multe altele, voi continua să mă întreb și în următoarele materiale. Ca și până acum.

Cât despre David Cameron, fraților, faceți-vă pomană, milostiviți-vă și dați-i și lui, necăjitu', niște fasole cu cârnați! Măcar nițel ciolan! Să-și mai vină omu-n fire, să se mai întremeze, să se mai pună pe picioare, să se mai înveselească oleacă! E posomorât rău! Frate Cameron, nene și bre, nu vin numai bulgarii și românii! Nu! Vin și moldovenii, taică Dave! Ia și cu niscaiva țuică fiartă că nu strică! Sau, dacă preferi, cu niște vin fiert! Că doar urmează producții serioase de peste Prut!

În sfârșit, aproape România Mare, aproape dodoloață deci, iarăși, în Europa! La mulți ani, tuturor!

Presimțiri și nesimțiri despre trecut - Jurnalul vraiște al unor guri și timpuri așijderea / Partea a doua, cu c-lemență

2013-11-26T18:58:00.002-08:00

MAIDAN-ZEUL

Cotarliada continuă. Morții cu morții, viii cu maidanezii. Covrigiada continuă și ea. Ca atare, nu se întreprinde nimic. Că veni vorba despre vii și despre morți: în continuare, toți cei implicați fac pe morții-n păpușoi, pe proștii în gunoi și pe hoții printre noi sau, mai bine zis, printre voi. În orice țară normală, dacă ar fi fost un copil devorat de câini - nu se ajungea în această situație, dar să admitem că ar fi putut exista o astfel de colosală tragedie - ieșea război. În noaptea aia, era scoasă armata, erau convocați vânătorii și se rezolva problema. Toate autoritățile se buluceau spre ușă cu demisia în mână. Milogindu-se să nu fie și urmărite penal. Oroarea ar fi fost pe loc tranșată o dată pentru totdeauna. Oroarea, tranșată. Nu omul. S-ar fi făcut dreptate! Măcar, pentru Ionuț. Dacă nu și pentru Veronica, dacă nu mă înșel, o fetiță ucisă de maidanezi. Dacă nu și pentru celelalte victime, copii și adulți.
Nici n-am mai auzit de situații similare. Nici măcar în Africa sau în Asia. Oamenii pot fi atacați de animale prin sate, prin zone izolate. Nu în capitale. Europene! Ba mai mult! În România, oamenii nu se pot proteja nici măcar singuri! Pedeapsa fiind închisoarea! Primarului medic primar, că e toate acestea și nu numai, i se pare normal. Melancolic, apatic, abulic, se declară răpus de sistem. Dar, din câte înțeleg, familia sa pare a fi direct implicată în afaceri câinești. Ce face primarele? Își șterge o lacrimă. I-a scăpat. S-a scăpat. A scăpat. Am scăpat?!
Mai nou, nației i s-a confiscat și dreptul de a mai plânge. Mai-micii ei se întrec în sensibilități, în sensibilitățuri chiar. Un copil a murit în chinuri teribile, atroce. O familie suferă îngrozitor. Primarul lăcrimează din nou. Din-ou. Ar dori poate, vag, să se oprescu. Dar, nu mai e în stare, nu mai știe cum. Nu mai poate. Buzunarele ONG-urilor trepidează isteric și tot felul de ochi ieșiți din cap și de fețe schimonosite protestează pe străzi, la televizor, în televizor, din televizor. Nația însă își vede de treabă. Mușcată, injectată, traumatizată, sfâșiată, nația se târăște inert, orb, tembel. Spre niciunde. Experimentul a reușit! I-au tâmpit! Pe toți. Par să nu mai aibă nici creieri pe care să-i spele indiferent cine! Dau senzația că nu mai au decât stomac, genitale și portofel. Singurele organe. Chircite unele într-altele. Anatomie clară, rudimentară, nemiloasă. Bigbrotheriada continuă și ea asiduu, acerb. Călăul perfect a găsit victima perfectă. Limuzine cu moroi, prin noroi și gunoi, printre maidanezi. Lux kaghebos.
În cazul în care, prin absurd, s-ar dori totuși să se înceapă într-un fel, în cazul în care s-ar intenționa, oricât de timid, să se găsească un modus operandi, un sfat util: Axel Munthe, renumitul doctor - tot doctor! - și scriitor suedez, mare iubitor și mare ocrotitor al animalelor, recomanda, la nevoie, eutanasierea câinilor prin împușcare, doar prin împușcare, și doar într-un anumită zonă a capului. Metoda este complet nedureroasă, moartea fiind instantanee. Nu recomanda otrăvirea. Bref, ar fi dezirabil să se acționeze așa cum trebuie. După cum cere situația. Imperios.
Ce se întâmplă însă? Nimic. Din punctul de vedere al autorităților. Eram acasă, mă uitam la știri, nimic. M-am întors aici, mă uit la știri, nimic. Autoritățile s-au relaxat până la nesimțirea cea mai autentică, pe sistemul dacă-problema-nu-se-discută-atunci-ea-nici-nu-există, se toacă și se miștocăresc alte subiecte, oamenii, copleșiți de sinistra obligație a supraviețuirii, au abandonat tema. De câini, ne pasă nouă?! Vine iarna!!! Iar!!!
Altminteri, pe scena luptei efective între oameni și câini, în mod evident, câștigă dulăii. Oamenii continuă să fie mușcați, devorați chiar. Maidanezii nu. Ei nu sunt nici mușcați, nici devorați, nici deranjați măcar. Autoritățile? Nici atât! Primarii continuă să promoveze brandul. Există chiar și directori de spitale, aflu, care protejează hămăilezii și lătrărezii, impunând taxe de la angajați pentru ca să hrănească haitele din curtea așezământului. La intrarea în unele secții de psihiatrie, mi s-a povestit, dulăii sunt chiar lăsați și încurajați să trieze eventualii pacienți. În rest, rar și discret, leneș, ba chiar în sictir, par a fi anchetați numai unii proprietari ai unor câini fioroși. Niciodată, un factor de răspundere. Cât despre labele și lăbuțele ONG-urilor de profil, ar fi complet deplasat să fie tulburate din misiunea lor caritabilă. Cu adevărat! N-au grijă de câini, e drept, dar au grijă de oameni! Strâng bani, lacom, oricât de mulți, de la oricine, de oriunde, ca să mănâncă și gura lor.
Din când în când, mai are loc un foarte mic protest spontano-plătit. În diverse orașe ale lumii. Pentru ca România să nu-și mai recupereze în veci imaginea civilizată. Pentru ca România să devină definitiv Rrrromânica. Pentru ca să fie clar țară țigănească, fără a putea să mai concureze alte state civilizate. Pentru ca să rămână cât mai primitivă. Și în formă, și în spirit. Visul lui Stalin rămâne astfel viu. Visul lui, coșmarul nostru! Cum care?! Ăla în care se făcea că românii erau cu toții țigani și cetățeni sovietici. Pe bune! Am mai scris și despre asta. Zeci de ani, așa s-a perorat în URSS despre noi. Firește, împreună cu faptul că limba română este slavă, că am fost creștinați de ruși, bașca, firește, că n-am avut niciodată vreun tezaur. Să nu divaghez însă...
Nu în ultimul rând, dacă România rămâne Romaidanezia - a nu se confunda cu Rhodesia - afacerile hidoase promovate de unii și de alții și până în prezent continuă să prospere. Iar populația nu e doar terorizată, ci, în același timp, se și obișnuiește, în cazul în care nu le avea deja prin naștere, și cu extrem de joase standarde. Respectul de sine și de celălalt scade până la dispariție. Treptat, te înveți să nu fii, până la urmă, decât un oarecare vagabond pe un maidan. Se creează un mental colectiv schizoid.
Desigur, în crearea acestui tip de mental, câinii vagabonzi nu sunt decât un vector. Foarte important însă. Chiar și bogătașii noii Românii s-au obișnuit cu o viață ca în India. Alături de palatele țigănești, își trântesc și ei, la concurență, căsoaie de tip transatlantic, pe mormane de gunoaie, lângă drumuri neasfaltate, cu gropi de s-ar putea crede că adresele sunt direct la cimitir, cu conducte de apă și de gaz la vedere, cu cabluri care le încrețesc trecătorilor cochet frizura până la stadiul de măciucă, făcându-le și un generos masaj. Gratis! De atâta electricitate șmecheră, de atâta voltaj expansiv și de atâta înaltă vibrație, toată nația va deveni o masă compactă nu de hingheri, ci de highlanderi mai strălucitori ca becu'. Păi, atunci să se ferească și englezii, și englejii! Trăsnete și fulgere, va fi vai de mama lor! Ah, și să nu uităm nici simpatica pânză freatică infestată de nitriți. Aleasa adăpare, desigur, are loc, obligatoriu, în mijlocul a tot mai mulți maidanezi băloșind feroce. Bine hidratați și fezandați, în mod cert, vom fi nu numai zemoși, ci și mult mai gustoși. Partea plină a paharului!
Apropo de proteste europene împotriva eutanasierii maidanezilor: în Germania, nu numai că nu există câini vagabonzi, nu numai că, după cum povesteam, nu mai sunt nici lupi, dar chiar și căprioarele și iepurii sunt animale atent monitorizate. În păduri, există puncte de observație de unde toată fauna este permanent urmărită. În absența lupilor, când se depășește proporția corectă de orice alte animale, surplusul este lichidat. Sunt numărate chiar și perechile de bufnițe. În acest caz, precum și în altele similare, pentru a se preveni extincția. Apele au fost activ repopulate cu pești. Natura este minuțios controlată. Se elimină calculat. Se adaugă măsurat. Restul, doar baliverne.
În Suedia, acum doi ani, se ducea un război feroce împotriva iepurilor. Se înmulțiseră prea mult și, se constatase, stricau până și anumite străzi din Stockholm. S-a stabilit că ar trebui să dispară aproximativ 6000 de exemplare. Urecheații au fost anunțați solemn, legal și protocolar, prin intermediul presei în integralitatea ei, oricât de comic și ridicol sună toate acestea, că se va trage asupra lor fără nici o somație. Să nu spună că n-au știut! În plus, s-a decis că respectivele cadavre vor deveni... combustibil pentru încălzire.
Periodic, Suedia este admonestată european nu numai în legătură cu vânarea lupilor, ci și a urșilor. Tot felul de iubitori mai ales din Germania care, după cum ziceam, a sacrificat și sacrifică în continuare pe oricine și pe orice o deranjează, dar, în același timp, dacă i se permite, face gât în legătură cu oricine și cu orice, îi pasă sau nu, o interesează sau nu, n-are importanță, se bagă, e acolo, teutonică, importantă și impozantă, tot felul de iubitori și de aflători în treabă deci se scandalizează. Suedia nu-i bagă în seamă și anunță în fiecare sezon de vânătoare numărul de lupi care vor fi împușcați. Și sunt împușcați. Leșurile lor devin nu numai trofee, ci și vedete de televiziune, dacă se poate spune așa.
Suedia are totuși unele probleme de conștiință și, legat sau nu de lupi, le rumegă periodic. Astfel, nu cu multă vreme în urmă, televiziunea suedeză a difuzat un documentar despre România. Peisajele erau superbe și apreciate ca atare. În sfârșit, era și ea o dată lăudată. Motivul: România are mult mai mulți lupi decât Suedia și, totuși, nu-i omoară. Era de bine. Dacă s-ar fi luat în calcul și situația maidanezilor, probabil, românii ar fi fost promovați la rangul de adevărați sfinți ocrotitori ai animalelor.
Lupii suedezi sunt vânați cu scandal european. Dar elanii suedezi sunt doborâți bine-mersi. Ba chiar, poate fi împușcată, abuziv, o ursoaică suedeză împreună cu puii ei. De ce? Ursoaica a atacat un om care intrase în arealul ei, cruțându-l totuși. Poate asta a iritat anumiți vânători suedezi. Poate omul era antipatizat. Ar fi fost deci un bun moment să fie trimis pe lumea cealaltă. Poate deja organele lui erau arvunite pe piața de resort. Că se poartă și asta. Se ducea și nimeni nu știa. De ce și pentru ce. Poate că deja afacerea lui sau slujba lui fuseseră date mai departe. Unora care se plictisiseră să aștepte. Sau poate că averea lui era râvnită. Oricum, dacă dispărea, totul ar fi fost clean. Crima perfectă. Ei bine, ursoaica nu era in the mood și n-a dat curs invitației subtile. Urmarea a fost că, imediat, dar imediat, toți cei dezamăgiți de tupeul ursoaicei și de eșuarea lamentabilă a năzuințelor lor au creat o poteră fioros letală. Ursoaica a fost instantaneu pedepsită. Executată. Puii, la pachet și ei. S-a făcut doar un reportaj televizat de tipul ”Așa nu!” și gata.
Dar, dacă vrea România să extermine maidanezii - admițând că ar vrea! - nu se poate! Am trecut în acest septembrie și prin Saint-Tropez, pe la doamnabrijitbardo pe acasă. Nu știu dacă doamna era, dar maidanezii ba! Nu era nici o potaie. Jandarmii nu se ocupau de stârpirea lor. Jucau pelotă.
Am mai scris pe blog: în Africa de Sud - știu, nu e în UE, dar, probabil, va intra înaintea noastră chiar și în Schengen - până și în vremea apartheidului, câinii fără stăpân erau eutanasiați. În condițiile în care câinele ucigaș era o adevărată instituție. Stăpânul alb era decorat dacă omora negri, dar, băgat la închisoare dacă se constata că-și chinuiește cumva câinele. Însă, nici măcar în aceste șocante circumstanțe, nu era tolerată prezența câinilor vagabonzi. Firește, a nu se înțelege că propun un astfel de model.
Am mai văzut câte un câine răzleț prin suburbiile orașului Cairo. Desigur, nici Egiptul nu e în UE, dar tot e relevant. Maidanezii erau puțini și rari. În condițiile în care, după cum am mai scris, sărăcia în astfel de locuri e teribilă, e de neimaginat. Mă mir chiar și în legătură cu prezența fantomatică a ălora pentru că, în civilizația islamică, animalul numit câine e aproape neadmis, fiind considerat impur.
Acum vreun an, pe când am mai trecut prin Istanbulul despre care, deja, am relatat, am zărit un câine amărât și capiu chiar pe lângă Topcapî. Tot din motive de tabu islamic, m-am minunat fie și de unica sa apariție umilă. Plus că strica nepermis firma și firmanu' lu' Soliman-Suleiman-Magnificu'.
Apropo, că sar de la una la alta: în București, la kilometrul zero, se află Biserica Brâncovenilor. De 24 de ani, blestem, ispită, insultă, blasfemie, periodic, perimetrul este condamnat nu numai să se țigănizeze, ci și să se turcizeze. Rând pe rând, zona a fost invadată de cerșetori și de interlopi, la grămadă cu mărfuri turcești, muzică turcească răcnită, turcă flecărită, cașparale, șerpești inscripții turcești, bule de aer cu urme de pâine turcească în ele, kebabării înmaionezate. Alișveriș, cu toptanu'! Acum, lângă biserică, desigur, printre imenși câini tolăniți ca sfincșii, poți mânca batoane și covrigi cu tot felul de unsuroase denumiri turcești. Îmi pare o impietate la adresa memoriei Brâncovenilor. În Istanbulul unde Martirii au fost mișelește uciși, nu s-ar permite gesturi similare. Nicidecum. Dar așa e mentalul colectiv din România actuală. Atâta vrea, atâta poate, atâta are. Și atâta primește.
Corolar: în imediata apropiere a Bisericii Brâncovenilor și-a perimetrului turcit-corcit, se află Pasajul Latin. Salut inițiativa! Fostul Pasaj Lipscani, renovat și reinventat, arată bine, arăta bine, cel puțin când am trecut eu pe acolo, nu devenise încă Pasajul Latrin. Cam stranie denumirea de Pasaj Latin totuși. Are legătură cu Traian și cu a sa Columnă, e adevărat, dar, în egală măsură, se referă la Dacia, la formarea poporului român, la istoria României în general. Cam nepotrivit numele. Dar și mai nepotrivit contextul ieniceresc în care se află momentan. La ieșirea din pasaj, e Piața Roma cu tot cu faimoasa și umblăreața Lupoaică. După ce a fost plimbată de colo-colo, pare să adaste oleacă. La tot ce se întâmplă în zonă însă, cu toată bunăvoința, Roma nu mai poate aminti decât de etnia romă. La rândul ei, Lupoaica nu pare decât o versiune bleagă a fioroșilor dulăi care îi dau târcoale. Nu departe, se găsește și Muzeul Național de Istorie. În interior, printre altele, Columna lui Traian, reprodusă competent. În fața muzeului, pe trepte, un Traian atletic ține în brațe o Lupoaică al cărei cap este de Lup dacic. Un simbol, firește. După unii însă, doar un mutant, un hibrid, o himeră. Dacă noi avem atâtea dificultăți și polemici, mai are vreun sens să ne întrebăm ce-or înțelege turcii și țiganii din toate acestea?!
Concluzie-ocluzie: în India, vaca e sacră. În Rrrromânica, maidanezul e sacrosanct. MAIDAN-ZEUL! Totuși, maidanezul nu are nici o legătură cu Lupul dacic. A nu se insista pe această chestiune. E hilar. Existența lui nu revigorează Dacia. Nicidecum! Maidanezul nu este văr primar cu Lupoaica. Nu ne înfrățește cu Roma. Maidanezul nu e dingo. Prezența lui pe străzi nu transformă România în Australia. Nici pe departe! Iar, dacă, DACĂ se dorește cu adevărat eliminarea maidanezului ca entitate, ca instituție deoarece, în mod evident, asta a devenit, ei bine, faptul e perfect realizabil, iar fapta se poate comite. Serios, e voie, nu ne oprește nimeni și nimic, în afară de propria prostie și de propria ticăloșie. NU EXISTĂ MAIDANEZI NICĂIERI ÎN LUMEA CIVILIZATĂ! Să se termine odată cu această sfruntată minciună. Să nu se mai repete la nesfârșit că și alții au, că noi după ei ne-am luat, că așa e normal. Nu e așa! Nu există maidanezi! Deloc! Niciunde!
Aflu că, de la anu', se instituie taxe pentru traseele montane. Nu mai comentez stupiditatea uluitoare a unei astfel de hotărâri. Prin Meccoccident, te plimbi cam pe unde vrei. În multe țări, practic, nu există nici garduri, nici porți. Nici o delimitare. Nu mai există granițe darămite uluci! Dar, doar de dragul jocului și al ipotezei, să admitem, dacă s-ar introduce o astfel de taxă ridicolă, n-am înțeles un lucru: e cu tot cu lupi și cu urși? Dar, mai ales, e cu tot cu maidanezi? Cu tot cu MAIDAN-ZEI? All inclusive? Important de știut din timp în meniul cui ar putea sfârși poporu'. Să i se spună. Măcar atâta merită și el, săracu'!
Sau poate autoritățile în imensa lor responsabilitate și înțelepciune intenționează să bage poporu' în rezervații, că, altfel, nu i se mai poate asigura protecția și, atunci, extincția e sigură. Poporu'! Nobilă specie pe cale de dispariție! Până când maidanezii rup gardu', the last frontier, rudele și prietenii din emigrația alesului popor pot veni în vizită contra cost, plătindu-le, deci, aleșilor poporului din vatră taxa. TAXA!!! Pe vatră, pe drum, pe traseu, pe traseiști și pe toate cele. Strict promoțional, aeru' va fi, o foarte scurtă vreme, la liber. Nici n-are sens să dureze pomana mai mult pentru că maidanezii rup gardu', iar poporu' și diaspora pier într-o ultimă îmbrățișare fratern-fratricidă. S-au regăsit în sfârșit! Aleșii nu pier însă că d-aia sunt aleși. Și MAIDAN-ZEUL? Ei bine, MAIDAN-ZEUL rămâne stăpân pe vecie. La început, va fi dificil totuși. Va trebui să-și dispute arealul cu aleșii. Nu e de ici, de colo! Aleșii sunt bine antrenați. Doar, o vreme, au fost chiar vârful lanțului trofic! Prin urmare, meci greu, asudat, luptă pe viață și pe moarte. Va curge sânge. Mult. Pentru unii combatanți, tot. Oricum, Evil prevails. Happy end. Kaniețfilma. Câiniețfilma.

Presimțiri și nesimțiri despre trecut - Jurnalul vraiște al unor guri și timpuri așijderea / Partea întâi, cu indulgență

2013-11-05T15:49:00.000-08:00

Ies din șoc și rup tăcerea! Tocmai m-am întors din a treia călătorie acasă, în România. Într-un singur an. Sunt competentă. Frate, muică și distinși compatrioți! Trebuie acționat! Fără întârziere și fără ezitare! În toate sensurile și nonsensurile! Să le luăm, dezorganizat, la pură întâmplare, complet alandala, dar pe rând...

Covrigii cu câini în gaură

Apel către nație înainte de a fi definitiv și total sfârtecată de potăi și de cotarle: ÎN OCCIDENT, NU EXISTĂ CÂINI VAGABONZI, BRE! Acasă, de câteva decenii revoluționare, se tooot discuuuută, se tooot voooorbește și se tooot trăăăăăncănește despre cum să imităm Vestul chiar și în acest sens. Aparent, o dilemă din care nu se poate ieși. În realitatea cea reală, de fapt și de drept, ieșirea e foarte simplă și foarte oablă: a se extermina maidanezii. Toți. Vesticii, extratereștrii ăia cu două capete și cu solzii reptilieni bine ascunși sub cauciucul din dotare, așa au procedat. I-au mardit. Au eliminat ei populații! Darămite niște amărâți de cîini!

Dacă n-ar fi tragic, ar fi chiar amuzant. De ce? Pentru că, în exact aceleași decenii la care facem referire, milioane de români au călătorit și continuă debordant să o facă în Meccoccident. Ba chiar șăd și adastă în același loc de la care iau lumină - deși, acolo, ea, lumina, apune - și tot degeaba. Haitele de pe străzile patriei li se par obligatorii, necesare și emblematice. Sine qua non. Sine qua neuron. A văzut cineva vreodată un câine vagabond pe vreo stradă din Vest? Firește că nu. Din ce motiv? Nu există. Poate, au emigrat în Est, la noi. Poate, de aici, pleacă doar oamenii. Poate câinii vin. Și rămân.

Credeam că doar documentele KGB de controlare, stresare sau chiar distrugere a unei națiuni invadate de către URSS presupuneau metode de impunere a mizeriei. La propriu. Erau tehnici precise. Uneori, îmi pare că acești câini vagabonzi ar putea să facă parte din această strategie, continuată obstinat și dibaci peste timp. Și de Bucureștiul remoscovizat - Bucureștii remoscovizați, după gust și preferință - dar și de Bruxelles. Deloc uimitor. Și la Bruxelles, și la Strasbourg, se vorbește destul de mult rusește. Prea mult. Ca o paranteză: până să ajung acasă, la începutul acestui septembrie, am fost pe Coasta de Azur. După cum mă așteptam, toată Nisa vorbea rusește. Toate proprietățile azurii, după cum semnala însăși televiziunea franceză nițeluș alarmată, în prezentul imediat, par să fie cumpărate compulsiv de ruși. Ba chiar, la Monte Carlo, în renumitul Casino, întâmplător, am auzit plângerea telefonică justificată a unui angajat - nu mai putea omu' și se jeluia în gura mare, în luxosul hol - despre faptul că, în zilele noastre, ”tout le monde dit seulement kharacho, kharacho, kharacho!”. Nu putea pronunța ”harașo”. Sincer, îl sfătuim să mai exerseze. Din proprie inițiativă. Altfel, s-ar putea să învețe pronunția delicatului ”kalașnikov”. Am închis paranteza. Istorică.

Sigur, la conspirația KGB, certă, se adaugă și faptul, la fel de cert, cert ca un certificat, al descălecării unora și altora. Unde? În politica românească și, implicit, în București, mult hulita capitală. Mult hulită, bineînțeles, doar până când și ultimul neață venit de aiurea, plin de clăbucii hulirii și ai urii față de București, se instalează confortabil și nu se mai dă dus. Nicicum. Descălecații au tendințe ciudate. Una dintre ele ar fi aceea de a perpetua toate obiceiurile grațioase pe care le-au deprins în hogeacurile de unde au ieșit la furat. Și, atunci, niște dulăi pe uliță pesemne reprezintă chiar normalitatea. O normalitate cu elemente chiar de nostalgie. Ulița copilăriei! Pe linia mamei, familia mea este în București de 100 de ani. Nu existau câini vagabonzi. Mi-au spus mie mamaie și tataie! Sigur, domnul primar Oprescu, deși bucureștean, m-ar / ne-ar contrazice. E drept, și în București, existau ulițe. Multe. Asta ar putea fi o explicație. Dar, până la urmă, unora le-au plăcut totuși străzile, ba chiar și bulevardele și, pe cale de consecință, au trecut la next level. Așa că nu putem da vina doar pe KGB și pe descălecați. Cred că ne-ar trebui niște ședințe generale de psihanaliză. Doctorii știu de ce. Pentru a înhăța cuvintele-cheie maidan și maidanezi. Întru aprofundare temeinică și întru exorcizare.
Dar, mă tem, va fi greu spre imposibil deoarece multe elemente din popor trăiesc efectiv și exclusiv din cele mai năstrușnice și bizare combinații. Javrele de pripas fiind doar una dintre ele. Am cunoscut și eu cazuri care îmbinau uluitor elementul patologic, viclenia și lăcomia. Adică, indivizii păreau suficient de nebuni ca să transforme câinii vagabonzi în obsesia vieții lor. Asta ținea de fișa medicală. În același timp însă, erau și suficient de interesați de toate avantajele, aparent, deloc neglijabile, care pot decurge dintr-un business. Asta ținea de contul bancar. Ba chiar, pierdeau toți caii în hățișul explicațiilor despre câini. Le spuneai că tocmai vii din Vest. Nu se lăsau și încercau să-ți povestească ei despre cum e în UE. Despre cum se pune problemușoara. Desigur, o strâmbau după cum le era bunul plac. N-aveau argumente, aveau numai istericale, dar, fără îndoială, asta le era mai mult decât de ajuns. Și ție. Și mie.

Ei bine, în UE, nu e așa! Chiar dacă UE își bate joc - nu e prima dată și, probabil, nici ultima - de prostia și de hoția care, din nefericire, domină psihologia multor români, stimulându-i, din varii motive, ca nu care cumva să renunțe la prezența șarmantă a dulăilor pe străzi, în statele tradițional ale sale, nu tolerează aberații. Un singur exemplu: în Germania, nu numai că nu există câini vagabonzi, dar legile sunt foarte aspre și cu proprietarii de câini. Nu ai voie să ai un câine personal dacă nu ai certificat care să ateste că a fost dresat. Trebuie să aibă control medical și toate vaccinările la zi. Trebuie să fie permanent antrenat. Dacă e prea gras, se confiscă. Dacă e prea slab, se confiscă. Dacă e abandonat în casă, se confiscă. Dacă nu e corect îngrijit, se confiscă. Păstrând proporțiile, aceste musaiuri și țumbefeluri sunt valabile și pentru pisici și pentru alți devotați prieteni ai omului. În urma oricărei încălcări, stăpânii pierd dreptul de a mai avea, vreodată, animale de companie. Motivul: neglijență, nepăsare, cruzime. Dacă ai câine, pe ușa casei, trebuie să existe avertizare. Dacă ai mașină, pe portiere, trebuie să fie specificat faptul că, din interior, poate țâșni un câine. Chiar dacă, e blazat și inofensiv. Chiar dacă, nu se năpustește defel, ci, dimpotrivă, iese timid și respectuos. Tot e considerat un potențial agresor periculos. Dacă-l plimbi, lesa este obligatorie. Dacă este lăsat să zburde, în eventualitatea apropierii unui trecător, câinele este recuperat și reintrodus în respectiva lesă, iar omul este încurajat verbal să nu se panicheze. Orice indisciplină a câinelui este considerată o infracțiune a proprietarului. Se poate ajunge la amendă, se poate ajunge și la închisoare. A se compara cu adopția câinilor din București. Amețitor! Seamănă până la indigo! Seamănă până când devine indigenul indigo! De nervi!
Dar despre ce discutăm?! Am mai scris și pe acest blog: în Germania, nu mai există nici măcar lupi. Încă de pe la 1840. Ultimul lup omorât se află împăiat la muzeu. Lupi vii nu mai au decât în rezervații. Copii vii merg să-i viziteze. Rămân vii cu toții. Chiar și lupii. Chiar și câinii. Chiar și copiii. Nimeni nu sfârșește în burta celuilalt. Nu mai sfârșește. Niciodată.

Behemot-Partay!

2013-08-28T14:37:00.002-07:00

After Pământu' lu' Patron și Moron

Ce-am mai dres, ales, cules? Am văzut filme. Foarte util. Cum ne mai aflăm? Cinematografic? Real? Ambele? Păi, ne aflăm cam așa... În chestiunea apocalipsei, Baba Vanga și Nostradamus fiind epuizați, a venit rândul lui Rasputin. S-a compromis și el. Filmele de profil au obosit și ele. Apocalipsa însăși a ajuns la capătul răbdării. Și-și smulge părul din cap. Și noi.
Altfel, cum mai stăm? Păi, stăm cam așa... Dacă n-a fost totuși bombardată - după cum se sugera nu cu multă vreme în urmă, n-a înțeles nimeni foarte bine de ce - Luna a suportat violul unui meteorit. Aproape ca în filmul Oblivion, doar că, acolo, era chiar iremediabil distrusă. Oricum, just in case, se fac febrile pregătiri de strămutare pe Selena, iarăși, nu se înțelege foarte bine de ce, precum și pe Marte. Pentru cei mai mofturoși și mai exclusiviști. În privința aceasta, filmele au fost și sunt gârlă. Excesiv de gârlă. Cred că s-au plictisit și scientologii.
În rest? Dacă Phenianuț ar fi fost pe bune, dar nu era, după cum m-am și prins, am fi avut ridicola stare de asediu din Olympus Has Fallen. Gerard Butler included! America e însă la adăpost, Gerard Butler mai trece pe la Bran, grăsuțul de la Phenian e derutat, nu mai știe ce să facă, ba vrea un parc de distracții pentru a nu mai fugi în Japonia, ba visează la o stațiune de schi, așa cum a văzut el în Elveția, ba se duce să plângă în poala mămoasei Chine, ba vrea negocieri cu Seulul, după ce nici nu mai voia să audă de el. Acum, se ocupă de familii destrămate. Pur și simplu, e răsuflat și soporific! Candidații manciurieni par să fie totuși mai interesanți în filme. Să rămână acolo. Dacă e adevărat însă că, ignorat de toată lumea, în căutare de some action, s-a apucat și de executat artiste, atunci, soarta sa cinematografică s-ar putea să ia, brusc, o altă turnură.
Eeei, până la urmă, apocalipsa nu s-a mai ținut și nu ne-am întors în prepostistorie. Încă. Deși filmele erau pregătite. The Croods, spre o pildă. Nici nu era posibil să ne taie stăpânii curentul. Care stăpâni? Unii care chiar seamănă cu păpușarii din The Cabin in the Woods. Care curent? Ăla necesar și pentru superproducții, dar și pentru scaunul electric. Dacă ne duceam în caverne, cum am mai fi văzut filmele?! Cum și-ar mai fi scos banii apocalipso-făcătorii?! După cum se observă, am tot scris, realitatea se identifică în mod bizar și provocator cu producția cinematografică. Face parte din tehnicile de manipulare și de spălare de creieri. Pentru cei care mai au. Ni s-a impus o criză interminabilă, ni s-a livrat și un Gatsby, ca să ne reamintim și despre cum e cu bogații și cu săracii din trecutul nu foarte îndepărtat. S-a mai adăugat și un Elysium ca să nu pierdem din vedere același subiect și să fim conștienți că el aparține nu doar trecutului, nu doar prezentului, ci și viitorului. Nu ne mai place pe Terra actuală? Avem alternativa After Earth! Croods și Woods! Olympus și Elysium! After Pământu' lu' Patron și Moron! Pricipiși? Boooooring!

Indignata Senkiu-Amrika și Moscova-sorcova, la Syriana-Ball-and-Mall

Momentan, între Spania și marea Britanie, există încordarea numită Gibraltar. Filme vechi deja! Dar și filme noi! Însă, în Spania, în afară de stresul Gibraltar și de antipatica depresie economică, par să se lupte pe față extrema dreaptă și extrema stângă. Film vechi și ăsta. Ca să nu se piardă din vedere ideea și ca să se mai pună și nițel gaz pe foc că poate e necesar, s-a produs și un film despre Hemingway și Gellhorn, precum și despre Războiul Civil din anii '30. În treacăt și apropo: am văzut filmul, merită să fie văzut, și-am făcut și un pic de cercetare. Dacă informațiile nu sunt eronate, aproape fără dubiu, Moscova este cea care a zădărnicit victoria comuniștilor în Războiul Civil din Spania. Firește, cu complicitatea pasivității și obtuzității americane. La ordinul lui Stalin, au fost uciși liderii spanioli de extremă stângă - erau considerați troțkiști periculoși și agenți ai puterilor străine - iar aurul spaniol a fost furat. Nu mai puțin de 600 tone! Trimise la Moscova! Sounds familiar? Cred că da. Mai mult decât familiar. Care Moscova? Aia pe care, din când în când, unii oficiali de la București simt nevoia sfâșietoare să mărturisească, mai mult sau mai puțin voalat, că o poartă în inimă, în suflet, în papuci, în buzunar și în alte locuri despre care buna creștere ne oprește să facem vorbire. Păstrând proporțiile, ce s-a întâmplat atunci are legătură până astăzi cu Spania. Și cu România. Și cu toți ceilalți.
Să ne întoarcem în America... Avem, periodic, tornade fără precedent? Avem! Atunci, avem și un nou film Oz! Aveam Echelon Conspiracy? Aveam! Filmul e vechi. Are deja vreo patru ani. Îl avem și pe tânărul Edward Snowden? Îl avem! El e recent. În paranteză: la un moment dat, se visa cetățean planetar. Uite cum a ajuns la vorba mea! Deveneam măcar doi! Că, oricum, greu încercat dă senzația că e și el deja. S-a făcut însă rus. Va fi un rus greu încercat. Dacă va mai fi. Revenind... Aveam Echelon Conspiracy, NSA și ruși? Aveam! Avem Edward Snowden, NSA și ruși? Avem! Repet până la saturație și până la obsesie: filmele se inspiră din realitate sau invers? Big Brother - Hollywood și amicii! Noi facem propaganda cinematografică? Ea ne face pe noi? Reciproc? Mai degrabă. De la începuturile cinematografiei în sine. Sigur, propaganda e în toate ale tribului, din totdeauna.
Oricum, pentru cine nu se mută în Coreea de Nord - am mai scris despre asta, părea să fie o stranie tendință a acestui an - a devenit trendy să te muți la ruși. Snowden e un om modern. Spionul care a venit din frig. Film. Spionul care a venit din frig și a plecat tot în frig. Realitate? Sau tot film? Snowden e modern deci. După cum e și Depardieu. Deși, de când s-a mutat la ruși, se spune că Obélix are și aventuri: un apartament în flăcări, un accident de mașină cu un taxi-fantomă etc. Se pare că Larry King însuși vehiculează ideea că s-ar putea să lucreze pentru ruși. În viitor. Dar în trecut? După ce ne-a păcălit pe toți și s-a dat ba mort, ba răpit de extratereștri, acum, e cât se poate de viu - așa susține! - și rusofil. O fi și rusofon? Că se poate. Toți aceștia și alții să fie totuși atenți! Să nu aibă soarta tezaurului spaniol, a tezaurului românesc, a intelectualilor occidentali din timpul lui Stalin i tak dale.
Oricum, prin PRISMa tânărului (s)pion Snowden - are și un nume sugestiv care poate trimite gândul și la Alaska, pasămite și ea vorbitoare de rusă și invadată de ruși, și la rușii din Rusia, la bârloguri, dar și la Războiul Rece - (s)pion care ne-a trântit crudul adevăr în față, momentan, nu mai încape nici o îndoială, suntem urmăriți! Partay! Partay! Partay! Deja, ca urmare a acestor devoalări, medii largi iau în calcul și revenirea la mașina de scris. Mi-am păstrat-o și eu, la București. E adevărat că urmărirea celor de la Siaei e mai confortabilă. Măcar, nu te deranjează nimeni. Decât dacă, ferească Dumnezeu, vin în bătătură și te saltă. Cu mașina de scris însă, trebuia cândva mers la miliție. Bun poate pentru socializare, dar totuși... În perspectiva timpurilor viitoare, mă gândesc să-mi procur și un abac. Nu se știe ca pământu'. Sau, ca after pământu', că tot venise vorba mai adineaori.
În urma agitației Snowden - s-au făcut deja filme despre Assange, așteptăm producții și despre Snowden! - s-a creat necesitatea masivă a unei perdele de fum. Cât mai impenetrabilă. S-au inflamat popoarele din cauza urmăririi? Vociferează? Se pot revolta? Să le motivăm atunci! August 2013 a fost declarată lună de o periculozitate maximă, s-au închis ambasade, acum, s-au redeschis, pământul s-a pârjolit în diverse locuri, de exemplu în Egipt, iar Siria ”cere” o imediată operațiune radicală. Să curgă sânge deci! Doar asta pare a conta. Împreună cu întunericul, nesimțirea, dezmățul, prostia și multe alte goodies. Pe acest blog, am mai scris și despre Egipt - vă mai amintiți calul apocaliptic? - am mai scris și despre Siria - inclusiv despre problema kurdă, despre noua hartă a zonei pusă deja în circulație de o vreme, despre baza militară rusească, despre traficul de armament din zonă, despre petrol - există și părerea că intervenția în Siria trebuie grăbită pentru că unii din Occident ar fi primit tacit de la alții de prin Israel drepturile de exploatare a petrolului în zona Golan - etc. Am mai scris inclusiv despre posibilitatea unui război mondial ca soluție totală pentru ștergerea urmelor ticăloșiilor săvârșite până în prezent.
În privința Siriei, rămâne extrem de interesantă cartea pe care o va juca Moscova. Sau filmul în care va juca Moscova. Americanii, zgomotos indignați, repetă matematic tot ce-au mai făcut. Pretutindeni. În Iugoslavia. În Irak. În Libia. Scandalul Benghazi e încă mai mult decât treaz. Irakul e din ce în ce mai pilafizat. Afganistanul, vai de el! Interesant, indignarea americană pare a spori vârtos, direct proporțional cu o evidentă redresare economică. Pentru că, e drept, SUA par să se redreseze. Europa cade, cazanul crizei fierbe, grătarul războiului local și mondial se încinge și, iată, incredibilul se produce, indignata Americă își revine!
În Siria, decizia pe care o vor lua rușii pare să fie esențială. Crucială. Vor susține regimul de la Damasc sau îl vor trăda și îl vor vinde? Aceasta e întrebarea. În ultimele decenii, au mai făcut jocuri similare și în alte zone de conflict. Nu în ultimul rând, vor susține creștinismul sau nu? Vom susține creștinismul sau nu? Creștinismul este o chestiune foarte importantă și în Siria, și în Egipt, și în Liban și în alte locuri tragice. În mod aparent bizar, Occidentul șochează, susținând obstinat extremismul musulman. Cu tot cortegiul de efecte vizibile care apar garantat, fără dubiu ori rateu, în aproape toată lumea musulmană. Inclusiv în Egipt. Inclusiv în Siria. Bizar? Doar aparent. Bazar? Evident. Se pot găsi explicații perfect satisfăcătoare. Și ele se referă nu numai la consumul de armament ori la armate. Se pare că se dorește instabilitate în acele zone. Se pare că se dorește teroare. Se pare că se dorește recăderea în barbarie, cu tot ce presupune aceasta. Filmul Syriana este numai un exemplu despre modul în care, în acest moment al istoriei, se stabilesc prioritățile și câștigătorii oriunde în lume. Inclusiv în Orient. Inclusiv în Occident. Inclusiv în România.
Am mai scris și despre agresiv-otomanizata Turcie. Nu în ultimul rând, despre faptul pozitiv, în opinia mea, că și-a plătit datoria externă. După cum și-o plătise și România. Între noi fie spus: cei care, de-a lungul timpului, au minimalizat și disprețuit plătirea datoriei externe au prilejul să savureze, chiar acum, deliciile unei astfel de situații. Achitarea datoriei externe! Mmmm!...
Cât despre faptul că, în nebunia din Siria, par să fie atât de implicați și saudiții, nu e de mirare și nu e prima dată. Și nu sunt numai ei. În decursul timpului, am mai scris și despre ei, și despre alte state din zonă, care fac tot felul de jocuri după cum le dictează interesele economice, politice și, desigur, religioase. Lumea arabă este profund divizată și consecințele se văd. Syriana și Body of Lies sunt doar două dintre aluziile cinematografice la îndemână. Iranul se pregătește. Poate fi chiar interesat ca devastarea Siriei să continue. Mai uită lumea de Teheran. Alții însă sunt de părere că, dimpotrivă, ofensiva occidentală odată pornită în Siria, nimic nu va mai opri extinderea ei către Iran. O întrebare de bază: cine sunt mercenarii din Siria? Am mai scris și despre ei. Unii cică ar veni din Libia, gata ”prelucrați” în războiul de acolo. Mâncători de inimi și de ficați? Kinky! Thriller-ul a devenit horror.
Utilizarea armelor chimice în Siria? În august 2013? Sub alertă teroristă maximă? Cu ambasadele prudent închise? Păi, ăsta nu pare defel un atac din partea unui guvern. E mai mult decât evident că e ori operațiune false flag, ori operațiune teroristă. Cu asta seamănă. Personal, nu cred în responsabilitatea guvernului de la Damasc. Se tot repetă un scenariu pe care l-am tot văzut. Dar cred că, dacă au fost folosite astfel de arme, pare cu mult mai probabil ca utilizatorii să fie mercenarii / rebelii mâncători de inimi și de ficați. Corespunde și profilului psihologic, și fișei postului. Și, mai presus de orice, iată, justifică de minune intervenția în Siria.
Nici tevatura europenilor pentru a-și pune la punct o strategie comună de securitate, împreună cu o armată personală și independentă nu e un subiect nou. Nici măcar în acest context. Și despre el, am mai scris. De 11 ani, mai mult sau mai puțin întâmplător, din când în când, asist, în Occident, la demonstrații și mitinguri pro și contra acestui subiect. Și tot întâmplător sau nu, la aceste mitinguri, Coca-Cola este distribuită gratuit. De ce? E simplu. Printre altele, printre multe altele, o armată europeană este, automat, prin însăși natura ei, și o armată antiamericană.
Faptul că, până în ultima clipă, perspectiva războiului se transformă într-un sângeros troc și iarmaroc nu e un fapt uimitor. E doar oribil. Dar, banal. Și obscen. Asta da obscenitate! Se negociază pe față cine ce are de câștigat sau de pierdut. Cât are de câștigat și cât are de pierdut. Bursele cresc și scad în funcție de intensitatea masacrelor. Nu e prima dată. Nu e nici ultima. Vai de lume!
Dar, despre toate acestea și despre multe altele, am mai elaborat, materialele sunt pe blog. Nu mai deranjez.
Revenind din acoladă... Pastila suedeză. În ceea ce privește intervenția lui Snowden în destinul planetei, aceasta i-a inspirat și pe suedezi. Tocmai ei să rămână neinspirați?! The Pirate Bay - dacă nu se mută în Coreea de Nord întrucât păreau să facă și ei parte din recentul tsunami de prieteni ai lui Phenianuț cel virtuos și justițiar - au anunțat că vor face un sistem anti-NSA. Lucrează deja la el. Acesta va fi atât de sigur și de secret încât nici Pirate Bay, nici Suedia, americanii nici atât, nici măcar Phenianuț, cu desăvârșire nimeni în Univers nu va ști la ce lucrează utilizatorul. Nici măcar el însuși. Conceptul pare interesant și generos, îl salut!
Dar, deocamdată, Suedia - ca întreaga lume de altfel - este victima a tot mai numeroase atacuri cibernetice suspecte. Bancare și nu numai. E adevărat, pe unele, pare să și le provoace singură-singurică: spre o pildă, magazinele tind să dubleze facturile către bănci. Uneori, acestea din urmă se mai și prind. Când nu sunt atacate. Dar, din ce în ce mai frecvent, internetul în sine tace, doarme, moare, mai cade chiar și curentul. Trenurile sunt tot cum le știam și după cum și povesteam în atâtea rânduri: periodic, vin, pleacă, stau, exclusiv după reguli numai de ele știute. Economia crește, dar scade, șomajul scade, dar crește, exporturile cresc și ele scăzând dramatic, optimismul este la el acasă, dar situația rămâne pesimistă și pentru la anul, băncile urmează să taie dobânzile, dar, exact în intervalul anunțat, le vor crește. Etc. Ș.a.m.d. Referitor la evenimentele actuale și nu numai, suedezii au trupe în teatre de război, au parteneriat cu NATO, exportă armament la greu - am tot comentat acest aspect - dar, la televizor, se miră inocent în legătură cu faptul că, la nivel mondial, nu mai sunt percepuți ca fiind neutri și că inclusiv medicii lor trimiși în misiuni umanitare sunt frecvent atacați. Într-adevăr, uluitor!
Dacă nu mă înșel, în The Cabin in the Woods, se aude, la un moment dat, ceva de genul ”Toată lumea știe că nu poți avea încredere în suedezi!”. Toată lumea, în afară de suedezii înșiși! Neabătut. Și neabăut.

Luci-versul, primusul lui Behemot și mătura made in Swaziland

Dacă nu ne plac temele deja enumerate, avem în continuare știri despre farfurii zburătoare. Întrebare: or fi și cu mâncare? Ce sunt OZN-urile? Oficial, nimeni n-are habar. Nici măcar dacă sunt. Dar știri, avem berechet. Pentru nelămurirea nelămuririi, ni se oferă generos filme din gama Area 51, nebuloasă și ea precum subiectul însuși, precum și pelicule gen The Host care să ne învețe să coabităm. Nu e necesar doar în politică. Pare o adevărată directivă cosmică. Filmul ne recomandă să acceptăm coabitarea cu niște suflete vagaboande care ne cad în cap din cer și ne fac ochii lucitori. Luci-tori. Taica popa ne-ar spune că e cam periculos totuși și ne-ar invita să mai reflectăm nițeluș la ideea conviețuirii.
Suntem sceptici ori precauți în legătură cu Universul / Multiversul / Cosmosul și iubim fatal Terra?Atunci, ne rămân întotdeauna vampirii. Locali, devotați, patrioți, planetarioți. Nici ei nu pleacă nicăieri. Unde să plece, păcatele mele?! Stau și ei unde e păpica! Vampiri?! Inflație! Potop! Filme cu colți însângerați, pe bandă rulantă! Byzantium și Fright Night doar așa, la prima mână, la prima mușcătură, la prima îmbucătură și la prima înghițitură! Nu vrem nici asta?! Sosesc prompt vrăjitorii! Nu ne părăsesc și nu ne dezamăgesc nici ei după cum ne asigură Beautiful Creatures măcar. Doar că, de această dată, pare că adevărul nu mai poate fi evitat, trebuie spus, n-avem încotro, rămânem și cu ei pe cap și în cap. Exact ca și cu sufletele vagaboande deja menționate. Pour toujours. Coabităm și cu ăștia. N-au unde să se ducă, săracii, după cum n-au nici vampirii, după cum n-avem nici noi! E adevărat, nu este o lume perfectă, dar are potențial, cred că d-aia s-a și aglomerat așa. Suprapopularea rapidă a planetei pare să fie o taină în ea însăși. Personal, îmi pare stranie. S-or fi pripășit deja și alții printre noi? Ca în serialul The Event? Zici că s-a mutat tot Multiversul aici!
Oricum, vrăjitoarea din Beautiful Creatures trece prin ciur și prin dârmon, așa cum îi șade bine unei vrăjitoare respectabile, dar rămâne în viață, tot așa cum îi șade bine unei vrăjitoare respectabile. Ca să fie ce?! Ca să fie un simbol al unei lumi vechi, dar și al unei lumi noi. La capătul peripețiilor, pare să fie lovită de un fel de ceacârism ocult, un ochi e pozitiv, blajin și tandru iar, din celălalt, luce-ște iadul. Univers?! Multivers?! Luci-vers?! Pe scurt, matroana-metatroana ne taie macaroana, nu mai avem cum să scăpăm din această copleșitoare combinație, e chiar mai bine să nici nu încercăm, les jeux sont faits. Din meschinul meu punct de vedere, bine că mult a fost, puțin a mai rămas. Carevasăzică, am să încerc să scap cum pot.
Dar nici realitatea nu se dă bătută! Swaziland, o țară curajoasă și cu un accentuat simț al priorităților, a decis că vrăjitoarele nu pot zbura pe măturile lor mai sus de 150 de metri. Mai jos, da, se știe că o fac oricum, pentru a răspândi diverse poțiuni, loțiuni și imprecațiuni. Dar, dacă depășesc limita, pot fi arestate sau amendate. Există riscul de bulversare a traficului. Nu ne jucăm! Iată, încet-încet, învățăm să coabităm. Civilizat!
După cum am precizat, am încă mașina de scris. Mă duc să-mi verific și mătura. Să mă asigur dacă face față tuturor noilor criterii și cerințe. Nu se știe niciodată când am nevoie de ea. Ca în Maestrul și Margareta. Carte. Genială. De Bulgakov. Genial. Dar și film. Excepțional. De ce însă ar trebui să fim așa de uimiți de toate acestea? Din moment ce, în chiar zilișoarele noastre, sunt, se pare - doar se pare, doar foarte se pare, ca să zic așa, dat fiind că știrile nu mai pot fi aproape total creditate, total spre deloc - din moment ce sunt oameni arestați pentru așa-zise activități subversive numai pentru faptul că și-ar fi cumpărat un rucsac și-o oală-minune!!! Bine că, pentru a demonstra utilitatea interceptărilor globale, autoritățile nu scotocesc și întru dibuirea primusului lui Behemot, personajul lui Bulgakov! Primus? PRISM? Diferența începe să devină insesizabilă.
Altminteri, pare o lume foarte sănătoasă, tradiționalistă, serioasă, așezată pe baze trainice. După cum se și vede. Chestiunea e mai presus de orice îndoială rezonabilă, cum îi place justiției americane să se exprime. Ce vreau să spun de fapt în confuzia mea? Oricât ne-am chinui, nu mai facem deosebirea între realitate și ficțiune. Asta se și dorește. Că doar se fac și cercetări despre cum să ni se vâre etern conștiința în computere și în roboți. Există filme deja vechi despre o astfel de lume, despre existența ca surogat cibernetic. E bine poate să ne obișnuim și cu această idee. Cei cuminți și merituoși vor fi transferați cibernetic, iar nevirtuoasele - ne + virtual + oase - rămășițe, eutanasiate. Eutanasiate cum? În această privință, nici nu mai avem nevoie de filme. Avem știrile. Atâtea câte au mai rămas și atâtea pe câte se mai poate conta.
Dar, să nu fim neliniștiți, unii stâlpi ai societății rămân neschimbați: astfel, din Star Trek Into Darkness, aflăm că, și în viitorul îndepărtat, termenul de regalitate nu va dispărea. Măcar la nivelul spitalelor. Vine Nibiru, pleacă Nibiru - ni se dă iarăși spre clefăit gogoașa asta - regalitatea rămâne. De ce? Așa vrea ea! Peste sute de ani, Royal Children's Hospital?! Da. Dar, spital regal sau nu, regali sau nu și ei, copiii grav bolnavi nu vor dispărea. În cinismul nostru, ne-am liniștit. Nu se modifică nimic esențial. Nu-i nici o pagubă dacă nu mai apucăm. Se modifică doar, oarecum, forma mașinilor. Eventual. Pricep: filmul trebuia pesemne să completeze cumva, în felul său, exasperanta naștere de-o vară întreagă, practic, petrecută pe tot globul, a bebelușului regal. Bebelușul regal al întregului glob?! Al întregului Univers?! Al tuturor timpurilor?! Mister. Regalitate, copii și Star Trek Into Darkness?! Interesantă alăturare de termeni! De reflectat, între două lupte de cocoși.
Iar, dacă ne-am săturat de ocult și de galactic, ne rămân furturile. De exemplu, de bijuterii. Nu mai persist, Cinemateca e plină de filme adecvate. Adevărate cursuri exhaustive. Avem însă, as we speak, și tulburătoare furturi de tablouri. Iar, pentru supraspecializări sensibile și rafinate, ni se oferă filmul Trance: hipnoză pe pâine. Pentru clipele când, printre altele, omenirea nu se delectează direct cu pâinea câștigată și unsă cu Nugtella, Nutella cu marijuana. Într-un viitor nu prea îndepărtat, s-ar putea să devină obligatorie. Și la vânzare, și la cumpărare. În această problemă, oferta e nelimitată. Filmele mustesc de droguri. Universul e de multă vreme profund psihedelic. Sevraje și derapaje!
Dacă nu ne era clar până în prezent, ACEASTA este cea de-a cincea dimensiune în care, până la paranoia isteriei și până la isteria paranoiei, ni se tot comunica în anii anteriori că ne vom integra după 21 decembrie 2012. Cu filme cu tot! Nu-i de mirare! În paranteză, în teză și în proteză: mulți dintre propovăduitorii apocalipsei mayașe și nu numai sunt plătiți, nu în ultimul rând, din traficul de droguri. E știut! Unii dintre ei chiar își îmbină, la vedere, meșteșugul cu promovarea legalizării drogurilor. Se poate demonstra. Uite că reușita deplină tropăie, grohăie și bate nerăbdător la ușa lor! Și nu numai la ușa lor. Oameni capabili și de succes. Ca și vânzătorii de arme. Ca și traficanții de carne. Ca și traficanții de pământ. Drug Lords, Warlords, Sex Lords, Ganglords, Landlords. Și alți Lords. Și noi, iobagii lor. Două sexe, trei sexe, un sex, Dumnezeu cu mila și cu apostila! Pare adevărat că am intrat în cea de-a cincea dimensiune. Cea de-a cincea dimensiune sesizată de Bulgakov. Lectură plăcută! Vizionare plăcută! Decimare plăcută! Behemot-Partay!

În așteptarea apocalipsei lui Rasputin, echinocțiul de primăvară 2013, la Portofino - Portofino a

2013-08-22T17:30:00.000-07:00

În așteptarea apocalipsei lui Rasputin, echinocțiul de primăvară - e tot pe bază de ocult! - 2013, la Portofino! De ce?! Păi, nu așteptăm numai atât de moderna, de banala, de omniprezenta apocalipsă, de această dată, a lui Rasputin. În treacăt fie spus, în zilele noastre, rușii par să fie în toate, chiar și, iată, în apocalipsă. Cotidiană, precum e și cafeaua. Se poartă apocalipsa! E trendy! Am putea chiar să inaugurăm și Era Apocalipsei. Să ne instalăm confortabil și definitiv în ea! Happy Apocalypse!
Dar, să revin... Nu așteptăm numai apocalipsa lui Rasputin! Nu și nu! Așteptăm și comemorarea Pactului Ribbentrop-Molotov, 23 august 1939! Așteptăm și rememorarea zilei de 23 august 1944 / Stejar - extremă urgență! Ne mai gândim și la Illuminati că 23, se spune, e unul dintre numerele lor favorite! Oarecum, el e prezent și în configurația anului 2013. I tak dale... Und so weiter...

Și care e legătură? Una ar fi că, odinioară, Portofino a fost frecventat și de Eva Braun. N-are legătură cu portofinezul Castel Brown, prezent în fotografii. Cine este Eva Braun? Atunci, nu purtăm conversația că ne pierdem timpul. După Eva Braun, după Pactul Ribbentrop-Molotov, după ”Un august în flăcări”, după Petrarca, după Guy de Maupassant, după Elizabeth von Arnim și ”The Enchanted April”, la urma urmei, chiar și după Rasputin, dar, se vede treaba, înainte de a sa apocalipsă, Portofino a fost, pentru o vreme, adjudecat de Hollywood et comp. De pildă, amintirea iahtului lui Elizabeth Taylor și Richard Burton încă mai trece pe acolo... Aidoma unui miraj. Fantomele celebre ale locului refuză plecarea, zăbovind măcar în fotografiile de pe pereții Castelului Brown. Care, pentru câteva ceasuri, a fost doar al nostru. Și, desigur, al lor... Am lăsat o semnătură. Un mărțișor. Obicei vechi și bun. Vizibil într-o poză. Mai precis, a șasea. Mărțișor și apocalipsă?! Exorcizările pot fi și subtile, și delicate, și grațioase...

Portofino b

2013-08-22T17:00:00.003-07:00