Suntem o generație care am visat și am muncit să avem tot ce ne-am dorit. Am făcut școli, ne-am educat, am învățat limbi străine, am mers la cursuri. Am muncit, am construit și ne-am făurit viețile pe care le-am visat. Iar acum le dăm pe tavă totul copiilor noștri, fără să realizăm ca de fapt îi copleșim. Tot ce ne cer, tot ce vor, primesc instant. Au telefoane din clasele 1-4, au încălțări de firma și ghiozdane cu cele mai cool personaje, au toate gadget-urile și jucăriile pe care le visează.

Au tot ce și-au dorit si chiar mai mult. Iar noi nu ne dăm seama de capcana în care cădem ca părinți. Că le oferim tot, mai puțin posibilitatea să viseze la ceva ce vor să obțină prin puteri proprii.
Domnul Goe a lui Caragiale e din ce în ce mai prezent in zilele noastre, doar ca în loc să pună dulceață în galoșii musafirului, acum strica smart phone-ul primit în dar la 7 ani și la 18 ani face praf mașina părinților.
Săracii copiii care le au pe toate, ajung să fie plictisiți de tot ce înseamnă distracții, vacanțe sau cadouri.
Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile in 2 Mai, cu un tânăr drogat care a omorât alți tineri cu mașina de fițe primită de la părinți, este un mare semnal de alarmă pentru noi toți. Pentru părinții care le dau prea mult copiilor, fără să îi lase să mai aștepte o ocazie specială ca să primească un cadou, pentru lipsa de ancorare a acestor tineri în realitate. Săracii copii care au de toate ajung să își facă praf mintile și viețile pentru că se plictisesc și au nevoie de adrenalină.
Știu copii care au terminat o facultate fără să fi lucrat o singură oră in viața lor, fără să facă o oră de voluntariat. Văd mereu oameni care merg la interviuri și au doar pretenții, iar ei nu știu sa ofere nimic în schimb. Văd oameni care schimbă job după job dând mereu vina pe șef, pe colegi, în timp ce ei nu își asumă niciun dram de eșec.
Sunt multe lucruri de spus, dar mai important este ce facem le termen lung. Sa fim apropiați de copiii noștri, să le cunoaștem prietenii, să le dăm libertate dar să punem limite. Să le dăm și ocazia să muncească pentru ce își doresc, să îi mai lăsăm să se plictisească, să le oferim mai mult spațiu în care să descopere ce vor să fie, ce vor sa devină. Să fim aproape de ei fizic și spiritual și să nu mai sărim cu cardul de câte ori credem că are copilul o nevoie.
Săracii copii care le au pe toate sunt doar un produs al unei generații de părinți care au muncit din plin ca să aibă ce oferi. Din păcate nu realizăm că acești copii au nevoie de mult mai puțin din punct de vedere financiar decât le oferim noi. Ei au nevoie de atenție și prezența noastră, nu de cadourile noastre.

The post Săracii copii care au de toate appeared first on Anca's Diary.

Planifică cu atenție timpul liber

În fiecare zi, rezervă-ți un moment special pentru tine. Într-o agendă sau în telefon, stabilește-ți un program zilnic care să includă acele activități care te fac cu adevărat fericită. Fie că este vorba de o plimbare în parc, lectură, meditație sau o oră petrecută cu un hobby drag, planificarea cu atenție a timpului liber este esențială pentru a câștiga acele momente prețioase pentru tine. Mie îmi place să fac sport și merg la sală de câteva ori pe săptămână. Este momentul meu de relaxare și de conectare cu mine.

Folosește-te de tehnologie

Tehnologia modernă poate fi un aliat de încredere pentru a economisi timp prețios. Folosește aplicații pentru gestionarea timpului, planificarea meniurilor, cumpărături online sau pentru a găsi activități interesante în apropierea ta. Prin folosirea tehnologiei poți eficientiza multe activități zilnice și poți câștiga timp prețios pentru tine. De exemplu îmi țin listele de cumpărături pe telefon sau calendarul cu activitățile importante ale familiei: serbări școlare, aniversări, antrenamentele sau programările copiilor.

Implică copiii în activitățile tale

În loc să te simți vinovată că petreci timp pentru tine, implică-ți copiii în activitățile tale. Găsiți activități care să vă bucure pe amândoi, cum ar fi cititul unei cărți împreună, jocuri de masă sau activități artistice. Prin implicarea lor în timpul tău de self-care, vei crea momente prețioase de conectare și vei învăța copiii să prețuiască timpul petrecut împreună. Copiii mei mă ajută să punem și să strângem masa, scot hainele din mașina de spălat și împerechează șosetele lor după ce s-au uscat.

Organizează întâlniri cu alte mame

Comunitatea de mame poate fi un sprijin valoros în călătoria de a câștiga timp pentru tine. Organizează întâlniri cu alte mame sau participă la grupuri de suport. Împărtășirea experiențelor și a sfaturilor cu alte mame te va motiva și inspira să acorzi importanță timpului pentru sine. E minunat să vezi că mai sunt și alte mame care au trecut prin aceleași experiențe și te pot ajuta cu un sfat.

Îmbină utilul cu plăcutul și fă-ți cumpărăturile într-un mall cu loc de joacă

Atunci când vrei să mergi la shopping sau vrei să faci cumpărăturile de la hypermaket fără să tragă cei mici de tine optează pentru un mall care are un loc de joacă unde îi poți lăsa în siguranță pe cei mici. Știu de la prietenii noștri de la Gymboland că ei au locuri de joacă în 4 dintre cele mai mari mall-uri din București (Promenada, Mega Mall, Sun Plaza și AFI Cotroceni). Nu mi se pare lucru puțin! Eu merg la shopping, ei se distrează. În plus, nu mai aud din 5 în 5 minute: „Mami, cât mai stăm?!”

Acceptă ajutorul din partea familiei și prietenilor

Nu ezita să ceri ajutor atunci când ai nevoie. Familia și prietenii pot fi o resursă prețioasă pentru a te sprijini în îndeplinirea responsabilităților de părinte. Încredințează copiii lor pentru câteva ore sau acceptă să fii ajutată la treburile casnice pentru a câștiga timp pentru tine.

Timpul nostru special nu este un moft, ci un dar esențial pe care ni-l oferim nouă înșine, copiilor și întregii noastre familii. Este acel moment când, pentru o clipă, ne dăm voie să ne reconectăm cu noi înșine, să ne hrănim sufletul și să ne încărcăm bateriile. Este momentul în care ne eliberăm de stres și agitație, pentru a fi cu adevărat prezente pentru cei dragi. Timpul nostru special este combustibilul emoțional care ne ajută să dăruim iubirea noastră necondiționată în fiecare zi.

Când avem timpul nostru special, devenim mame mai răbdătoare și mai calme. Suntem capabile să ascultăm cu mai multă atenție poveștile copiilor noștri, să ne jucăm cu ei și să le oferim sprijinul și încurajarea de care au nevoie pentru a crește și a înflori. Timpul nostru special construiește legături puternice cu cei mici, creând amintiri prețioase care vor rămâne în inimile lor pentru totdeauna.

În concluzie, câștigarea timpului nostru special este esențială pentru a menține echilibrul și starea de bine a întregii familii. Prin aceste metode simple pe care ți le-am prezentat mai sus (planificarea cu atenție a timpului liber, folosirea tehnologiei, implicarea copiilor în activitățile tale, organizarea întâlnirilor cu alte mame, timp la cumpărături în timp ce copiii sunt la un loc de joacă sigur sau acceptarea ajutorului din partea familiei și prietenilor) vei putea să îți oferi clipe prețioase, contribuind astfel la o viață mai echilibrată și împlinitoare.

Voi ce faceti pentru a va usura viața de mamă? Ce sfaturi utile ati putea sa împărtășiți cu alte mame?

The post Self-care în viața de mamă: 6 metode inteligente pentru a câștiga timp pentru tine ca mamă appeared first on Anca's Diary.

Astăzi scot la vânzare toate hainele care au zăcut nepurtate și sper să își găsească drum către voi și să vă inspire să le purtați. Iar jumătate din banii pe care îi voi obține, îi voi dona în următoarea campanie La Primul Bebe.

Mai jos aveți poze cu toate articolele, descriere, mărime și preț. Dacă vă place un articol, vă rog să lăsați un comentariu cu numărul articolului, iar apoi să îmi trimiteți un email cu adresa voastră și numărul de telefon. Plata vă rog să o faceți prin transfer bancar (vă trimit eu la fiecare un email cu IBAN-ul) și livrarea se va face prin curier. La costul hainelor se adaugă costul de transport de 15 RON.

Spor la shopping! Sunt aici daca vreți să mă întrebați detalii legate de produse.

The post Vanzare de haine cu scop caritabil appeared first on Anca's Diary.

Anul ăsta vă propun să ne orientăm atenția spre branduri românești, să susținem antreprenorii români! Dacă tot facem shopping și cheltuim bani, măcar să susținem antreprenoriatul din România!

Ca să vă fie cât mai ușor, am pregătit o selecție de branduri românești și site-uri de antreprenori mici pe care puteți găsi multe reduceri:

Haine și încălțămine

Clothes with love – 20% reducere la tot, cod AM20BF

Couture de Marie – 10% extra reducere cu codul EXTRA10

Concept a trois – 20% reducere cu codul CONCEPT20

Sense fashion – brand românesc de tricotaje și confecții. Au cele mai tari fuste plisate și pulovere magice din casmir.

EmaT – până la 30% reducere la o selecție de articole vestimentare.

Undress – pana la 50% reducere la paltoane, rochii și multe alte articole.

Cărți și jucării

educlass.ro – peste 1600 de jucării educative cu discount până la 70%

Editura univers – cărți pentru copii cu prețuri între 12 și 19 lei

Libris.ro – cărti, cadouri, ceaiuri

Alte categorii

vegis.ro – Produse bio și cosmetice naturale

Sunt sigură că mai sunt și alte site-uri românești, haideți să completăm lista.

Fotografie de la Max Fischer: https://www.pexels.com/ro-ro/fotografie/ine-in-maini-vanzare-persoana-om-5868272/

The post De Black Friday, haideți să susținem brandurile și antreprenorii români appeared first on Anca's Diary.

Ultima aniversare, cea de 39 de ani, m-a răscolit un pic, pentru că a fost a doua aniversare la care nu puteam să îmi văd prietenii. Era al doilea an de restricții și deja resimțeam dorul de prieteni și de socializare. 39 mi s-a părut greu pentru că părea ultimul an din ceva (nu știu de ce, dar așa mi s-a părut). Și mă așteptam ca 40 să fie și mai greu.

Dar am avut un an întreg la dispoziție să mă obișnuiesc cu ideea că vine 40 și noul număr nu mi s-a mai părut așa de greu de acceptat. Tot ce mi-am dorit pentru aniversarea de 40 a fost să pot face o petrecere cu prietenii, să dansăm și să ne simțim bine. Tot anul am fost cu gândul ăsta în minte și cumva aniversarea de 40 a devenit un moment mult așteptat.

Ce simt la 40 de ani?

În primul rând RECUNOȘTINȚĂ

Sunt recunoscătoare pentru tot ce am: pentru familie, pentru cei doi copii minunați, pentru că suntem sănătoși.

Sunt recunoscătoare pentru bunicul care mi-a urat să ajung și eu să îmi sărbătoresc nepoții când vor împlini 40 de ani (Doamne ajută!)

Sunt recunoscătoare pentru părinții mei care mi-au fost mereu alături în tot ce am vrut să fac și m-au încurajat mereu.

Sunt recunoscătoare pentru soțul meu, care este cel mai bun tată pentru copiii și cel mai bun partener și prieten pentru mine de 13 ani.

Sunt recunoscătoare pentru copiii minunați pe care îi am și pe care îi iubesc mai presus de orice.

Sunt recunoscătoare că am o soacră care mă iubește și ne ajută mereu.

Sunt recunoscătoare pentru prieteni, pentru colegi, pentru toți oamenii cu care am lucrat sau alături de care am învățat până acum și care și-au amintit să îmi trimită un gând bun de ziua mea.

Sunt recunoscătoare pentru toate locurile frumoase pe care le-am vizitat.

Sunt recunoscătoare pentru toate lucrurile pe care le-am învățat.

Ce îmi doresc și ce îmi propun de acum înainte

Să fiu sănătoasă. Să fim sănătoși.

Să am energie să mă mai joc încă mult timp de acum înainte cu copiii.

Să am deschiderea să învăț în continuare lucruri noi.

Să îmi găsesc mai des răgaz să mă uit și să mă bucur de ceea ce am.

Să îmi pese din ce în ce mai puțin de ce spun și cred ații

Să mă înconjur doar de oameni de la care am ce să învăț.

Să nu îmi mai pierd energia și timpul cu lucruri care nu îmi plac și nu mă ajută.

Cum mă simt la 40 de ani?

Pe la 27 am făcut în sfârșit pace cu corpul meu, am început să îl iubesc și să îl accept așa cum este. Acum încerc să am grijă de el cât pot de bine: odihnă, sport, mâncare sănătoasă. Folosesc cu regularitate creme de față, dar nu fac o tragedie atunci când mai sar peste ritualul de frumusețe. Merg periodic să îmi fac analizele, am grijă atunci când apar semne de îngrijorare.

Singurul pas pe care nu sunt hotărâtă să îl fac este legat de vopsirea părului (și deja am câteva fire albe), dar despre asta poate voi povesti altă dată.

Mă simt bine în corpul meu, am energie să mai dansez la petreceri, am energie să merg cu copiii în parc și să ne jucăm sau să merg la un antrenament la sală.

Mă simt sigură pe mine, pe ceea ce știu, pe ceea ce pot. Nu mai am emoții să vorbesc în public, nu îmi este frică să recunosc când nu știu ceva. Pot să merg la petreceri la care nu știu pe nimeni și reușesc să socializez, nu îmi este teamă să merg singură la restaurant dacă este cazul.

Mi-am dat seama că nu există „nu pot” ci doar „nu vreau” sau „nu mă interesează”.

Aș putea spune că acum la 40 mă simt ca la 20, dar sunt mult mai sigură pe mine și am cam tot ce visam la 20 să mi se întâmple în viață. Un fel de varianta adăugită și îmbunătățită a anilor 30, cu ceva mai multă stabilitate.  Dacă ar fi să privesc în ansamblu, aș spune că viața mea la 40 este cu mult mai frumoasă decât am visat eu că ar putea fi. Mai așezată și mai echilibrată decât la 30, mai plină de iubire și de râsete decât la 20.

A trecut abia o săptămână de când am intrat în clubul celor peste 40, dar pot să spun că: 40 e fabulos! Să înceapă distracția!

The post Câteva gânduri la 40 de ani appeared first on Anca's Diary.

-De ce spui asta?

-Pentru că nu vreau!

-Ai vreun motiv anume pentru care nu vrei?

-Păi îmi place în parc, cu voi. (Era duminică seara, noi eram în parc și chiar avusesem un weekend foarte plăcut, cu mult stat afară cu prietenii. Era de înțeles că nu vrea la școală).

-Și mie îmi place să stau cu tine în parc, dar asta nu înseamnă că aș vrea să stau aici toată săptămâna. Putem veni aici în parc și weekendul viitor, ne putem vedea cu prietenii din nou, dar până atunci eu merg la birou și tu la școală.  În timpul săptămânii și prietenii tăi sunt la școală și ai mei la birou. Nu e prea multă lume în parc.

-Nu-i nimic, vin cu tine. Dar nu vreau la școală!

-Și eu prefer să stau cu tine, dar și la școală ai prieteni și actvități care îți plac. Care sunt prietenii tăi cei mai buni de la școală?

– A, M, T, V, și a început să înșire până la urmă toata clasa.

-Cu ei te vezi la școală și sunt prietenii tăi de la școală. Acolo i-ai cunoscut și acolo ai ocazia să te joci cu ei. Ce activități îți plac ție la școală?

-Păi îmi place la comunicare și la arte. Ah și îmi place și la engleză… până la urmă a menționat aproape toate materiile din orar.

-Vezi cât de multe lucruri îți plac? De ce spui atunci că nu vrei să te mai duci la școală?

-Păi nu îmi place că trebuie să mă trezesc devreme dimineața și că nu stau cu voi.

-Of, puiule! Știu că e greu. Și mie îmi este greu uneori să mă trezesc dimineața, dar dacă vreau să dorm mai mult, mă culc seara mai devreme. Vrei să ne culcăm mai devreme în seara asta? Și mie îmi este dor de tine în timpul zilei, de asta abia aștept să ne vedem seara și să ne jucăm împreună.

Am tot vorbit și am aflat până la urmă ce se ascundea în spatele expresiei „Nu mai vreau să merg la școală!”. Era dorința de a dormi mai mult dimineața și de a petrece mai mult timp cu noi și cu prietenii, nicidecum traume legate de școală așa cum am presupus eu inițial. M-am bucurat mult că am avut răbdare și că am pus întrebări înainte să mă lansez în vreo prelegere despre CÂT DE IMPORTANTĂ ESTE ȘCOALA, EDUCAȚIA ȘI VIITORUL! Nu cred că ar fi ajutat la nimic o astfel de prelegere, ba chiar l-ar fi făcut să se simtă și mai trist și neînțeles.

Am mai auzit de curând din nou acest „Nu vreau să merg la școală” și după câteva întrebări am aflat că ar fi preferat să stea acasă să deschidă toate cadourile de la ziua lui și o zi întreagă să se joace (Logic, și eu aș fi vrut asta, dacă aveam 8 ani!). Din nou, nu era vorba despre un refuz de a învăța, ci ar fi preferat să facă altceva în loc. I-am promis nu una, ci două zile întregi de joacă în weekendul ce vine, iar eu mă voi ocupa de citit instrucțiunile jocurilor, voi fi partener de joacă și voi asigura și gustările, ca joaca să meargă cât mai bine.

Ce am înțeles eu din chestia asta? Că niciodată nu trebuie să sar cu răspunsurile gata pregătite, că sub formula „Nu mai vreau să merg la școală” copilul vrea să transmită altceva: vreau să dorm mai mult dimineața, mi-e dor de părinți când stau la școală, mi-e dor de prietenii mei, am nevoie să stau mai mult afară și să alerg. Uneori sărim să spunem lucruri mărețe și putem să îi speriem cu expresii de genul „ăsta e serviciul tău”, „la școală mergi în fiecare zi” „dar cum să nu mergi la școală???!!!” sau mai rău: „o să ajungi cerșetor”, „nu o sa ai din ce să trăiești”, „o să dormi pe stradă”.

Ce am învățat că trebuie să fac pe viitor când mai aud fraze incomode?

• pun întrebări să aflu mai multe detalii
• ascult cu atenție
• răspund cu empatie (te înțeleg, știu că e greu, și mie îmi era unori greu…)
• ofer o soluție sau căutăm împreună o soluție.

Cel mai des, copiii nu vor la școală pentru că vor să stea mai mult cu părinții lor. Cel puțin copiii mici, din clasele primare, care sunt încă foarte atașați de familie și de părinți.

Image by Victoria_rt from Pixabay

The post Cum am reacționat când copilul a spus „Nu mai vreau să merg la școală!” appeared first on Anca's Diary.

Când eram mică uram fraza asta, dar uite că adult fiind m-am trezit și eu repetând același răspuns dezarmant pentru copiii mei. “De ce să îmi pun căciulă când ninge? „pentru că așa spun eu!”. 

Dar cât trăiește omul învață, așa că mă bucur de câte ori aflu cum se descurcă și ce fac alți părinți cu mai multă experiență. Pe Kristina Kuzmic cred ca o știți și voi pentru că are multe videoclipuri haioase cu viața de mamă, dar si multe sfaturi foarte bune din experiența ei. Iar dintre toate, acesta din video-ul de mai jos mi se pare cel mai tare. Din cele 18 sfaturi pe care le dă, unul mi-a plăcut cel mai mult: în loc să îi spui copilului “Pentru ca așa spun eu” poți să ii spui “Pentru ca te iubesc“.

Am testat si chiar funcționează. Iar in loc de ochi dați peste cap, primesc uneori și câte o îmbrățișare.

Imaginați-vă un pic:

-De ce să îmi pun haina de ploaie? (Când afară plouă)

-Pentru că te iubesc și nu vreau să răcești.

-De ce să mă spăl pe dinți?

-Pentru ca te iubesc și nu vreau sa faci carii.

-De ce sa îmi fac temele?

-Pentru ca te iubesc și îmi pasă de viitorul tău.

-De ce să nu mă mai joc pe consolă?

-Pentru ca te iubesc și vreau să petrecem timp împreună. Pentru că te iubesc și îmi păsa de ochii tăi care pot fi afectați, de creierul tău supra stimulat de imaginile care se mișca prea repede.

-De ce sa mă culc?

-Pentru ca te iubesc și ai nevoie de odihnă, ca să poți și mâine sa te joci, să înveți și să crești.

Cam in orice discuție cu copilul, când argumentele logice nu sunt suficiente, fraza asta merge ca unsă. E precum cheia care descuie cele mai grele lacăte. Si e atât de simplu. Trebuie doar să tragi aer adânc in piept, să anticipezi momentul in care vine acel “De ce ” care te face să simți că îți plesnește o vena in cap și în loc sa scoți un urlet sălbatic “Pentru că așa spun eu!!!!”, să spui un blând și liniștit “pentru ca te iubesc”. 

Dezamorsează orice conflict și o sa vedeți că și pentru noi părinții are efect calmant, pentru ca ne aducem aminte că omulețul din fața noastră a venit pe lume din iubire și scopul nostru în viață e să îl învățam ce e mai bine, nu să îl pedepsim pentru că nu s-a spălat pe dinți.

Acum imaginați-vă ca folosiți aceeași fraza cu soțul într-o ceartă sau într-o discuție cu o prietenă. Cum ar fi să ii spuneți unei prietene: „Îți spun asta pentru că îmi pasa de tine.” Nu cred ca este om care să nu reacționeze pozitiv la un astfel de argument. 

Nu abuzați totuși în utilizarea  lui, nu îl folosiți pe bandă rulantă pentru ca își pierde puterea. Păstrați-l ca pe vinul cel bun pentru prietenii apropiați, păstrați-l așa cum păstrau bunicile noastre bomboanele de ciocolată învelite in staniol pentru nepoții lor. 

De ce am scris articolul ăsta? Pentru că și mie mi-a fost greu să trec peste anumite fraze pe care m-am trezit repetând-le mecanic si care nu îmi plac. Si pentru ca eu chiar cred că trebuie sa învățam unii de la alții: eu am învățat de la Kristina și mi-a prins tare bine, așa că dau mai departe, pentru că îmi păsa de voi, cei care îmi citiți blogul.

The post Am testat si funcționează: în loc să le spun copiilor “Pentru că așa spun eu”, le spun “Pentru că te iubesc” appeared first on Anca's Diary.

Nu am frați nici mai mici, nici mai mari, dar mi-am propus să nu folosesc această replică cu copiii mei, pentru că este nedreaptă. Știam suferința pe care o simțeau prietenele mele în copilărie atunci când erau constrânse să cedeze în favoarea fraților mai mici și ulterior una dintre ele mi-a povestit cum ajunsese să își urască sora din cauza acestei replici.

Și frații mai mari sunt tot copii

Un copil de 4 ani, fratele mai mare unui copil de 2 ani, nu poate înțelege de ce să dea drumul mașinuței cu care se joacă și pe care o vrea și fratele mai mic. Si el e tot un copil mic, care are nevoie de dragoste, atenție și înțelegere. Și mai ales, are nevoie să vadă că părintele este și de partea lui.

Frații mai mari nu și-au dorit frați mai mici (în cele mai multe cazuri)

Stau si mă gândesc uneori că pentru frații mai mari e un șoc venirea unui frate mai mic, cu care trebuie să împartă tot: atenția părinților, îmbrățișările, pupicii, jucăriile, camera în care doarme. De cele mai multe ori copiii devin frați mai mari fără să ceară un frate mai mic și mi se pare nedrept să le cerem să fie mereu ei cei care cedează în orice luptă. Ba chiar cred că tocmai fratele mai mare trebuie înconjurat cu mai multă atenție, tocmai pentru a nu resimți că pierde din atenția familiei. În plus, o astfel de împăcare forțată nu rezolvă problema de fond și data următoare se vor certa pe aceleași jucării.

E cel mai ușor mod de a sădi ură între frați

Atunci când zi de zi fratele mai mare trebuie să cedeze în fața fraților mai mici, doar pentru că e frate mai mare, va ajunge să își urască frații. Zi de zi el va crede că părintele preferă fratele mai mic și îi ține partea, zi de zi va crede că fratele mai mic este mai iubit, iar el se va simți neglijat și neînțeles.

Va dați seama ce in sufletul unui copil care aude asta de la părinții lui? De la ființele pe care le iubește cel mai mult? Va crede că părinții îl preferă pe fratele mai mic și că el este mai puțin iubit.

Fratele mai mare nu este dădacă pentru fratele mai mic

Nu poți pune pe un copil de 5 ani presiunea de a avea grijă de un copil de 2 ani. Nu este și nu ar trebui sa fie responsabilitatea lui să facă asta. Am văzut în parc părinți care certau copiii mai mari pentru că a căzut ăla mic cu nasul în nisip. Și mi s-a părut trist, pentru că doar părintele este cel care ar trebui tras la răspundere că nu a avut grijă de toți copiii pe care i-a făcut.

Fratele mai mic va profita de situație

De multe ori frații mai mici ajung să speculeze astfel de comportamente și vor ajunge să profite de acest „Lasă-l si pe el că e mai mic”. Am văzut frați mai mici care se prefăceau că plâng sau că au fost loviți de frații mai mari, doar pentru a atrage atenția părinților.

Am prieteni care și acum își amintesc câte pedepse și-au luat din cauza fraților mai mici, de câte ori au fost certați pe nedrept pentru poznele fraților, pentru că frații s-au lovit sau câte și mai câte.

Să nu uităm că și fratele mare e un copil și e nedrept să fie el mereu cel care cedează.

Image by Victoria_rt from Pixabay

The post Nu mai pedepsiți copiii doar pentru că sunt frați mai mari appeared first on Anca's Diary.

Între aceste două extreme pendulăm cel mai des, odată mândri de realizările semenilor noștri, altă dată blazați că “N-ai cu cine Domle‘!“.

Dar în timp ce stăm și ne uităm cu mâinile în sân, plângându-ne de milă, am putea să fim chiar noi exemplul că se poate și altfel, să ne purtăm noi așa cum am vrea să se poarte alții cu noi. Știți ce zic? Vrei să fii tratat cu respect, fii tu primul care se poartă așa cu ceilalți, vrei să fie străzile curate, fii tu ală care nu mai aruncă hârtii pe jos, vrei ceva mai bun, fii tu primul care face lucrurile mai bine în pătrățelul tău.

O să vă dau câteva exemple de situații în care am ales să acționăm în loc să stăm cu mâna în sân și am văzut că lucrurile se pot schimba în bine, usor:

1. Chiar la începutul verii, ne plimbam într-o seară cu copiii pe o stradă care a fost de curând pavată și amenajată (până acum era un fel de drum de acces neamenajat, pe care se circula fără să fie trotuar sau pavaj). Ne-am bucurat mult să vedem că în sfârșit este trotuar acolo, ba chiar erau și coșuri de gunoi amplasate. Doar că erau pline cu vârf, ba mai erau și mormane de gunoaie în jurul lor, mirosea urât, muștele roiau. Probabil nimeni nu trecuse trotuarul respectiv în aria de lucru a angajaților de la curățenie. Am făcut câteva poze și când am ajuns acasă, soțul a făcut o sesizare pe site-ul primăriei. A doua zi ne-au răspuns că au trimis o echipă acolo să facă curățenie. Ne-am bucurat că am primit răspuns și că probema a fost soluționată.
2. Acum câțiva ani, pe Mark îl duceam la o grădiniță aflată într-o zonă de case, cu multe străduțe înguste cu sens unic. La un moment dat ne-am dat seama că lipseau niște indicatoare rutiere care ar fi trebuit să anunțe aceste sensuri unice (practic de pe o străduță mică puteai face stânga pe o stradă cu sens unic, pe care ar fi trebuit să poți face doar dreapta). Am făcut poze, sesizare la Primărie. Cam în două săptămâni au apărut indicatoare de circulație.
3. La un moment dat a apărut în fața blocului nostru, pe trotuar, o pubelă pentru materiale reciclabile (carton, sticlă, hârtie, plastic). Foarte frumoasă idee, chiar am început imediat să o folosim și să ducem acolo gunoiul reciclabil. Doar că, cei care curățau pubela, o puneau fix pe colț, blocând vizibilitatea dacă ieșeai cu mașina de pe străduță, în bulevard. Am făcut sesizare la primărie și pubela a fost mutată mai în spate, ca să nu mai blocheze trotuarul și să pună în pericol circulația.
4. O prietenă a fost la un moment de dat la camera de gardă la un spital de stat, unde un domn doctor a avut o atitudine foarte neprofesională, s-a purtat urât și i-a vorbit și mai urât. Ce a făcut domnișoara? O reclamație scrisă la administrația spitalului. După câteva zile a fost sunată, a relatat din nou ce s-a întâmplat, avea și martori (o prietenă care o însoțise). Domnul doctor nu era la prima abatere de acest gen, așa că a fost sancționat.

Ce vreau să vă spun de fapt astăzi? Că trebuie să ne spunem părerea, să nu ne lăsăm. Vedem mizerie pe stradă, facem sesizare la primărie. Se poartă cineva urât cu noi: un medic, un funcționar public, facem plângere la instituția la care lucrează. Nu îi obligă nimeni să lucreze acolo, nu trebuie să acceptăm să se poarte urât cu noi. Dacă vrem schimbare, trebuie să facem și noi ceva. Dacă nu spunem ce ne doare, ce nu ne convine, nu ne va auzi nimeni, nu va ști nimeni că suntem nemulțumiți.

În vara asta am avut ocazia să călătoresc un pic mai mult în Europa și când m-am întors, mă gândeam doar la un singur lucru: De ce acceptă românii așa multe porcării din partea statului? De ce nu vrem mai mult în ceea ce privește calitatea vieții? De ce lăsăm garda jos atât de ușor și ne lăsăm striviți de sistem?. De ce acceptăm servicii proaste, de ce acceptăm să fim jigniți și umiliți când suntem bolnavi, de ce nu ne pasă mai mult de noi?

Unele lucruri se pot schimba mai ușor: facem o sesizare, depunem o plângere; altele mai greu. Totul este să începem de undeva. Ca să fim auziți, trebuie să spunem ce ne doare. Hai să fim noi schimbarea pe care o vrem.

Voi ce lucruri mărunte faceți ca să schimbați un pic mersul lcururilor?

Sursă foto: Fotografie de la Andrea Piacquadio: https://www.pexels.com/ro-ro/fotografie/strangere-de-mana-munca-in-echipa-rela-ie-legatura-3830752/

The post Dacă vrem schimbare, trebuie să ne implicăm appeared first on Anca's Diary.

Cu gândul la un septembrie călduros, mi-am pregătit câteva ținute pe care sper să le pot purta la final de vară. Am ales mult in, pentru că este un material natural care îmi place mult în sezonu cald, culori neutre combinate cu culori puternice. Pentru zilele în care va fi un pic mai răcoare, voi purta sacou.

Prefer să îmi pregătesc ținute în avans pentru că sunt zile în care nu am inspirație și atunci mă uit peste poze și aleg ceva deja pregătit.

Un costum din in cu pantaloni scurți sau pantaloni scurți și sacou din in

Septembrie îmi oferă ultima ocazie să port pantaloni scurți și să profit de bronzul estival. Eu prefer pantaloni scurți până la genunci, ușor mai lărguți.

O fustă bej din in, cu bluze colorate

O fustă bej e ca o invitație descisă de a purta bluze colorate în culori calde. Din fericire sunt multe culori care merg cu bej și poate fi accesorizată ușor cam cu corice aveți în garderobă.

Pantaloni largi colorați cu un top alb și sacou tot alb

Fie că vorbim de pantaloni cullotes sau pantaloni lungi vaporoși, asocierea cu alb ne duce cu gândul la vară și la concediu.

Jeanși cu sacou

Combinația aceasta o păstrez pentru final de septembrie, când nu va mai fi chiar așa de cald.

O ținută all black pentru o seară mai specială

Vara nu prea port negru pentru că este o culoare care atrage căldura, dar în Septembrie când se mai potolesc temperaturile, putem alege o ținută cu piese vestimentare negre și accesorii aurii. Eu am ajuns să port această ținută forțată de împrejurări, în ultima zi de concediu și asta era cam tot ce aveam curat și un pic mai festiv în vacanță.

Sper să vă inspire ținutele propuse și să avem un septembrie călduros și fabulos!

The post Idei de ținute pentru final de vară appeared first on Anca's Diary.