Andi Moisescu

Sibiu Jazz Festival

Andi Moisescu — Wed, 16 May 2012 16:58:16 +0000

Să mergem să bem ceva, mi-a zis Robert la ieșirea din sală. M-a năucit pur și simplu omul ăsta. Adevărul e că, deși a fost prezent pe mai bine de 3000 (trei mii, nu e nicio greșeală de tipar) de înregistrări (albume), la cei 75 de ani ai săi, Ron Carter continuă să surprindă. L-am văzut de 4 ori până acum, în 4 formule diferite și de fiecare dată m-a facut să-mi doresc să-l văd din nou, cât mai curând. Din fericire, până la North Sea Jazz mai e foarte puțin.

Sâmbătă a fost invitatul special al Festivalului de Jazz de la Sibiu. O redută care nu se predă nici măcar în fața crizei și care, deși nu s-a scăldat într-un paradis financiar, a reușit, și cu ajutorul Ambasadei Statelor Unite, să-l aducă, după 7 ani de eforturi, pe unul dintre cei mai sensibili contrabasiști ai lumii.

A fost un regal, firesc pe undeva, într-o Capitală Culturală a Europei, așa cum a rămas, în opinia mea, Sibiul. Sala Thalia a Filarmonicii de Stat a arătat superb, iar publicul este primul pe care țin să-l laud cu voce tare pentru civilizația desăvârșită, care a mers până la detaliul, esențial pentru mine, de a nu fi sărit să aplaude niciodată înainte ca vibrația ultimului instrument de pe scenă să se fi stins.

Doar câteva gânduri de final…

Andi Moisescu — Sun, 13 May 2012 20:52:50 +0000

Influențez oamenii prin ceea ce spun? Sper. Dacă dupa 20 de ani de media nu reușesc nici macar atât, aș zice că m-am agitat degeaba.

Influența mea poate merge până acolo încât să determin pe cineva să voteze împotriva propriilor convingeri? Sincer, nu cred. Deși, la fel de sincer, ar fi de-a dreptul impresionant dacă aș reusi asta.

Există vreun telespectator care a votat doar pentru că l-am influențat eu și acum regretă votul exprimat? Mă-ndoiesc. Dar, dacă există, clar m-apuc și eu de mentalism.

Am fost subiectiv în alegerile și comentariile mele? Evident. Pentru asta am fost angajat în Românii au Talent. Să fiu subiectiv până-n măduva oaselor, să-mi exprim public părerile personale și să nu-mi rețin nicio reacție la ceea ce văd. A fost chiar o cerință a producatorilor, nu doar o simplă dorință.

Momentele de iluzionism au presupus vreo regie? N-am nici cea mai mică îndoială. Am crezut în Moș Crăciun doar când eram copil. Oricum, ceea ce apreciez la un număr de iluzionism este acel moment în care sunt vrăjit și nici măcar nu-mi mai vine să mă întreb cum a fost făcut.

Dacă aflu că numerele lui Cistian Gog sunt de fapt foarte simple și ca “m-a făcut din vorbe”, îmi schimb părerea despre el? Da. În și mai bine. Căci mi-e și mai clar că-și cunoaște meseria.

Am făcut parte din vreo regie de-a lungul întregului sezon? Sub nicio formă. Formatul se bazeaza exact pe reacția juriului la prima vizionare. S-au luat de fiecare dată toate măsurile pentru ca juriul să nu poată vedea și afla nimic înainte. (Măcar că nu era cazul. Nici eu n-am încercat să aflu nimic, ca să nu-mi stric surpriza.)

Am jucat teatru în vreun moment al emisiunii? Sub nicio forma. N-am nici cel mai mic talent la actorie și, dacă aș fi jucat teatru, ar fi fost atât de penibil momentul, încât concurentul ar fi avut numai de pierdut. Ceea ce nu mi-am dorit să i se întâmple nimănui.

Am avut favoriți în cea de-a doua ediție a emisiunii Romanii au talent? Firește. Cred că s-a simțit asta încă din preselecții. Lista lor e destul de lunga. O să-i așez în ordine alfabetică. Aven Amentza Romale, Bogdan Balmuș, Bar Session, Vasile Godja, Cristian Gog, Krem, Radu Ionescu, Oana Lianu, Cristian Leana, Cosmin Mihalache, No Limit, Silviu Pașca & Friends, Mihai Petraichie, Roqfellaz, Trio Zamfirescu, X-Treme Brothers.

M-am bucurat c-a câștigat Cristian Gog? Normal. La fel de tare cum m-aș fi bucurat dacă ar fi câștigat oricine altcineva dintre toți cei care au participat, chiar dacă nu se află pe lista favoriților mei.

Și ultima pe listă, cu voia dumneavoastră. E posibil să mai fi făcut și greșeli în emisiunea Românii au talent? E foarte posibil. Sunt om. Când comentariile sunt spontane și emisiunea în direct, mai spune omul și prostii. Sper doar să nu fi rănit pe cineva din neatenție.

P.S. Sesiunea de comentarii e momentan închisă. Pentru inventar și curățenie. Mulțumesc de înțelegere.

Românii au talent (II). Final.

Andi Moisescu — Sat, 12 May 2012 10:58:07 +0000

Poporul a ales. Ei sunt cei mai talentați 3 români, dintre cei care au avut curajul și s-au înscris în cea de-a doua ediție Românii au talent. Cristian Gog, Mihai Petraichie si Cristian Leana.

Știu. Nu e nevoie să săriți. Folosește trucuri ieftine, pe care le poate cumpăra oricine de pe internet. Iar eu mi-am permis să spun că-mi place cum folosește toate aceste trucuri ieftine. Tututor celor care se simt dezamagiți, le recomand al 3-lea sezon Romanii au talent. Trucurile sunt ieftine, le poate face oricine, iar juriul este, după cum s-a văzut, foarte ușor de impresionat. Practic premiul este ca și adjudecat, de pe acum.

A spus-o și Mihai, am întărit și eu, imediat după reprezentația lui. Ne-am fi bucurat la fel de tare dacă ar fi câștigat el finala. E cel mai bun dansator pe care l-am întâlnit în sezonul ăsta și, probabil, unul dintre cei mai valoroși dansatori pe care i-am văzut vreodată. Ăsta-i motivul pentru care, în 8 mai, am ales să-l susțin public în lupta lui pentru voturi, prin postarea Te uiți și Câștigi.

Tot eu am greșit și-aici. Pentru că l-am promovat în finala, prin alegerea mea. Am dezamagit oameni și-o să dezamăgesc în continuare. Pentru că o să susțin întotdeauna talentul de a-ți folosi creierul.

Îmi scapă numărul de voturi pe care l-a obțiunut fiecare concurent aseară. Dar, ceva-mi spune că ocupanții primelor 3 poziții n-au obținut o cotă mai mare de 20%. Și-atunci, când 20% te susțin pe tine, iar 80% pe alții, e firesc să aștepte nemulțumirea locul în care să-și verse oful. Dacă o va face civilizat, fără să atace oameni, ci numai idei, va fi publicată. Dacă nu, nu.

Salvați Copiii

Andi Moisescu — Wed, 09 May 2012 14:10:05 +0000

Suntem ţara cu cea mai ridicată rată a deceselor la copiii cu vârsta până într-un an, din Uniunea Europeană. Media mortalităţii infantile în România este de peste două ori mai mare faţă de celelalte ţări.

Rata naşterilor premature, un factor de risc major al mortalităţii infantile, se ridică în România la 9%, dublu faţă de alte state europene.

Pentru că toate trebuie să aibă un început, anul trecut Salvați Copiii a pornit programul Fiecare copil contează, în încercarea de a combate cauzele deceselor.

Cu cei 667.000 de lei pe care i-am adunat în 2011 prin campania 2%, am reușit sa dotăm cu echipamente performante maternitatea Adjud, maternitatea Cantacuzino şi am oferit programe de educaţie şi suport pentru 1.120 de familii.

Evident, e doar un început. În 2012, ne-am propus să dotăm cu aparatura necesară secţia de nou-născuţi din Spitalul Piatra Neamţ şi să continuăm înnoirea echipamentelor de la Cantacuzino şi Polizu. Dar pentru toate astea avem mare nevoie de ajutor.

Ne puteți întinde o mână de ajutor, pentru care vă mulțumim anticipat, descărcând formularele chiar de aici.

Te uiți și câștigi

Andi Moisescu — Mon, 07 May 2012 22:36:09 +0000

Recunoașteți personajul?

Mersi Liviu pentru link.

Când reușești să împarți lumea în două

Andi Moisescu — Thu, 03 May 2012 14:38:56 +0000

Când reușești să împarți lumea în două, unii îți spun că esti cel mai tare magician pe care l-au văzut ei, iar alții că trucurile tale pot fi făcute de oricine și că ăsta nu-i talent.

Când reușești să împarți lumea în două, unii îți spun că hip-hop-ul tău e de senzație, iar alții că oricine poate recita niște versuri pe-o melodie și că ăsta nu-i talent.

Când reușești să împarți lumea în două, unii îți spun că au fost vrăjiți de chitara ta, iar alții că oricine poate cânta la chitară și că ăsta nu-i talent.

Când reușești să împarți lumea în două, unii îți spun că au stat cu sufletul la gură urmărind momentul tău, iar alții că oricine, dacă se antrenează din greu, poate ajunge la o astfel de performanță și că ăsta nu-i talent.

Când reușești să împarți lumea în două, unii, întărâtați de ceilalți, pun mâna pe telefon și te votează. Deci tu n-ai nimic de pierdut. Dimpotrivă.

Sigur, există și oameni care nu te-au văzut, dar intrigați de comentariile din care reiese c-ai reușit să împarți lumea-n două, te caută pe net. Te descoperă și se așează și ei într-una dintre cele două tabere.

Dacă te plac, întărâtați de ceilalti, pun mâna pe telefon și te votează. Deci tu câștigi din nou. Dacă nu te plac, te ridiculizează și-i stârnesc pe alții să te descopere. Așa că mai câștigi o data.

Când reușești să împarți lumea în două, roagă-te doar să ajungi în finala Românii au talent.

Prezicătorul

Andi Moisescu — Mon, 30 Apr 2012 14:47:02 +0000

Îl cunosc de aproape 12 ani și de vreo 10 e producătorul meu. L-am coprupt mai întâi cu Marcă Înregistrată, după care l-am prins pe termen nelimitat cu ApropoTV. Abia săptămâna trecută însă s-a dat în fapt. Uitați-vă bine la el, căci nu l-ați bănui.

Marți, pe la prânz, a băgat capul pe ușa studioului și mi-a spus doar atât. Se califică Chelsea. Și te rog să reții că eu sunt suporterul lui Barca de mic. Fugi de-aici, i-am spus. Anul ăsta, în finală, se rejoacă El Clasico. Seara, după prima semifinală, am vrut să-l sun și m-a apucat brusc tusea.

Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei e spaniol pursânge. E născut si crescut în Madrid, dar acum trăiește mai bine în România. Mi se rupe sufletul când îl văd cum suferă pentru Real. Așa că miercuri la prima oră, am încercat sa influențez astrele. Mi-am invitat personal producătorul la vizionarea semifinalei în condiții ideale. Palatul Bragadiru, ecran uriaș, proiectie HD, mâncare bună si bere la discreție, de la Heineken. Un singur lucru l-am rugat. Poate te gândești și tu mai mult la Real.

A primit cu bucurie invitația și-a onorat-o, normal. Și-a făcut puțin curaj c-o primă bere și-a pregătit o gustare, s-a mai răcorit cu încă bere după masă și mi-a spus așa. Acum, că mai sunt doar 10 minute până la începerea meciului, poți să-ți spun ce simt. Bate Bayern.

Trei suporteri ai lui Real Madrid au plecat totuși veseli după meci. Pentru c-au gândit ca Mihai al meu, au nimerit-o cu pronosticurile și-acum își fac bagajele să vadă finala, care pe Allianz Arena, care în Cape Town, tot pe banii lui Heineken.

Bere, dacă au mai rămas vreo 3-4 rezerve care n-au apucat să intre pe teren. Căci atunci când frigiderele se deschid liber, suporterii sunt gata să trecă peste orice rivalitate.

Doar eu stau cu inima ușor strânsă acum să nu mai nimerească Smărăndescu încă vreo 3 rezultate importante si să mă lase cu ochii-n soare pentru o casă de pariuri, cu piscină, în Bali.

Sinceritate și echidistanță

Andi Moisescu — Fri, 20 Apr 2012 05:59:54 +0000

Dacă va trebui să aleg între orice altceva și cele două momente de mai jos, să n-aveți dubii.

Numai să nu-mi cereți să aleg între ele.

Doar o vorbă s-ă-ț-i mai spun

Andi Moisescu — Thu, 19 Apr 2012 10:10:19 +0000

Când am publicat primul articol din seria “Oameni care mi-au marcat cariera”, am încheiat așa: “După 20 de ani de media, eu continui să învăț, iar el continuă să-mi predea.”

După doar primele 3 comentarii, a apărut un cititor care mi-a sărit direct la beregată că am scris “continui” și nu “continuu”. Mi-a oferit în schimb un val de argumente științifice în favoarea variantei pe care o agrea el. Cum estența articolului era cu totul alta și duelul “continui vs continuu” nu-și avea rostul, am modificat textul în sensul dorit de el, pentru că, oricum, ambele forme erau corecte.

Ieri, după publicarea celui de-al patrulea episod din serie, am găsit un nou mesaj blajin.

Dragă domnule Moisescu, încearca te rog să spui în vorbirea curentă aceste cuvinte: ”eu continuu să greșesc precum cei de la Academia Română care au hotărât că se scrie continuu în toate cazurile”! După aia te rog să spui “eu continui să scriu corect”, iar după aia fă te rog o comparație și vezi care sună normal: ”eu continuu” sau “eu continui”…

P.S.De ce mama lui proces verbal nu respectați regulile CORECTE din școala de pe vremea lui Ceau’???

Una peste alta, măcar două lucruri sunt clare:

1. Deși ambele variante sunt corecte, eu n-am dreptul să-mi aleg una dintre ele, pentru că inevitabil cineva îmi va sări la gât că n-am ales-o pe cealalta.
2. Cred c-a venit momentul să scriu în limba engleza, căci în limba română, orice-aș face n-o scot la capăt fără vânătăi.

Oameni care mi-au marcat cariera. Definitiv.

Andi Moisescu — Wed, 18 Apr 2012 12:00:25 +0000

Era vara lui 1991. Am intrat în biroul lui improvizat într-un apartament de la etajul 4 al hotelului Forum. M-a luat direct. Am auzit că vrei să lucrezi cu noi. Ce știi să faci? Cred că știu să pun muzică. Păi, ia să vedem… Cum îl chema pe basistul lui Hendrix? Am crezut că glumește și că i-a spus cineva înainte că mănânc Hendrix pe pâine. Dar, cum îl întâlneam prima oară am zis să răspund serios. Noel Redding. Perfect. De azi înainte ești al meu.

Tot în ’91 am început și facultatea. Intrasem la matematică, din pură pasiune. Eram convins că radioul e doar o opțiune inteligentă de a-mi consuma altfel timpul liber. Lui nu i-am spus niciodată asta. Mai ales că, de prin anul al 3-lea am început să mă îndoiesc chiar și eu. Când îmi povestea în ședințele nocturne unde-o să ajung și ce-o să fac, mă gândeam că ori fabulează ori nu e în toate mințile. Mă uitam la el ca la un film SF. Când am avut însă niște ore la clase de-a 12-a și-am fost primit mai degraba ca DJ-ul de la ProFM și mai puțin ca profu’ care ne dă teză, am început să cad pe gânduri.

Mi-aduc aminte că-n primul an de ProFM mi-a cerut să-mi pregătesc cu grijă intervențiile, să mi le scriu pe hârtie. Așa c-am început să scriu. Mai intâi foarte prost. După ce-mi tot arunca textele la gunoi, am început să prind secretele. Mai târziu, am susținut în fața lui prima prezentare pentru un proiect din radio și mi-a rupt foile fără să le citească. A repetat gestul de încă vreo 3 ori, până m-a învățat și cum se face o prezentare. În primele luni de televiziune a fost, dacă nu singurul, în mod cert cel mai mare susținător al meu. A crezut în șansa mea, chiar împotriva convingerilor mele, care-mi spuneau că pot face orice, dar în niciun caz tv. Și-uite așa am juns să intru în cel de-al 22-lea an de când sunt al lui.

Mi-am amintit de-a lungul lui 2011 de oamenii care mi-au marcat cariera. De la Andrei Voiculescu și Bose Ovidiu Paștina, Dumnezeu să-l odihnească, până la Florin Călinescu. Deși încă de prin clasa a 9-a mă visam un bun și simpatic profesor de matematică, constat astăzi, cănd mă uit în urmă, că văd doar ProFM, Ora 7 Bună Dimineața, Te uiți și Câștigi, Dăruiești și Câștigi, Ministerul Comediei, Marcă Înregistrată, Românii au talent și, inevitabil, ApropoTV. Adică exact ce încerca el să-mi spună și nu-mi venea mie să cred.

Azi e ziua lui de naștere. În ce-l privește nu s-a schimbat nimic. După 21 de ani de media, el continuă să-mi predea, iar eu continuu să învăț. În ce mă privește însă, din ’91 până astăzi s-au schimbat cam multe. Și tot cam multe i se datoreză. La mulți ani, Adrian Sârbu.