- ‘mna ziua, la comanda?
- Buna ziua, da
- Numele?
- Andrei
- Bine, hai … urca
*dar vai, ce onoare*
- pfuuuu … ce puti
- … erm … pardon? *ma adulmec subtil*
- Tabacu’ ba, pai in pXla mea, eu m-am lasat in pXla mea de fumat in pXla mea acum sase luni in pXla mea *zise el pleoscaind din prea-nevinovata-i gura niste guma de mestecat*
- … sunt intrigat!
- … ce?
- Nimic, e de bine, felicitarile mele!
- Da ba … in pXla mea, de sase luni in pXla mea. Te vad mai barbat asa … pot sa-ti spun o chestie in pXla mea?
*bine ca nu ma vezi mai femeie ….*
- Indubitabil! *deja incepusem sa am chef de caterinca*
- Poftim?
- Da …
- Ba, fii atent in pXla mea. Am vorbit eu cu un amic de-al meu in pXla mea, doctor in pXla mea … care mi-a zis sa ma las de fumat in pXla mea.
- Serioooos?
- Da ba in pXla mea si hai sa-ti zic ceva in pXla mea, ba … stii ce mi-a zis?
- Nu, nu pot sa-mi imaginez schimbul de replici verbale la care faceti referire…
- …. aaaaa ….. asa … a zis o chestie in pXla mea, si avea dreptate in pXla mea. Hai sa-ti zic si tie in pXla mea.
- Insist cu sempiterna fervoare!
- … aaa .. ce?
- Spuneti va rog!
- Aaa … ba frate … stii cum o tin pe nevasta-mea in pXla acum in pXla mea? mama frate, zici ca o am de beton in pXla mea, stii cum joaca in pXla mea?
- Nu, va rog detaliati!
- Mama in pXla mea, da ma in pXla mea, lasa-te de fumat ca esti tanar in pXla mea
- Vreau sa va spun ca am luat in considerare aceasta posibilitate chiar in aceasta dimineata!

In fine, discutia filosofica continua a urma pret de 4-5 minute… intr-un final … tacere … duuulce tacere! Ma uit pe geam si vad o tanti care facea poze:

- Moa’ ia uite-o si pe aia in pXla mea cum face in pXla mea poze in pXla mea.
- Am observat intrigat acelasi amanunt!
- … ce?
- Da, vad!
- Moa’ … ia sa ma duc in pXla mea la ea sa-mi faca si mie o poza in pXla goala … ahahaha nu? In pXla mea uite la ea…. ba da’ ce face ba in pXla mea? Ce pozeaza aia? Buturuga aia de trandafir?
- As inclina sa cred ca acea ramasita de tulpina nu este chiar o buturuga, si deduc intr-adevar ca domnisoara in cauza efectueaza poze cu scopul de a cuprinde esenta moarta a naturii.
- …..
- *ranjesc ca idiotul in mintea mea, satisfacut de replica-mi minunata*
- Da ba in pXla mea …

In aproximativ 2 minute, iarasi liniste divina. Suna telefonul.

- Da ba….. da in pXla mea, s-a dus unchi-miu la spital si i-a bagat teava d-aia in cXr de cica ii venea sa-si borasca matele pe-acolo in pXla mea…. da ba in pXla mea….pXla mea … da …. pXla mea

Dupa 20 de minute agonizante, ajungem la studio, oprim, ii platesc cursa si-i zambesc suav de pe trotuar:

- O zi buna va doresc in continuare. Fie ca razele soarelui sa va lumineze sufletul in aceasta zi minunata!

Mnoh, acum eu inteleg ca multi oameni sunt simpli, dar … DAR !!! Si chiar m-am gandit sa ma las de fumat … sa incercam zic!

- Alo, buna ziua, domnul Vasilescu?
- Da …
- Numele meu este Popescu Popa Populescu si va sun din partea Unicredit!
- Da …
- Pot sa va retin 30 de secunde?
- Daca sunt doar 30 de secunde … da …
- Perfect, am o veste buna pentru dumneavoastra!
- Da …
- Puteti obtine un card de credit pre-aprobat cu limita de 2000 de RON, fara acte, fara nimic, pentru ca este pre-aprobat …
- Pai …
- Si trebuie sa ne miscam repede ca promotia dureaza doar pana la sfarsitul lunii
- Pai … stiti … sunt ok cu banii  … n-am nevoie de un card de credit …
*cri cri cri cri …. pauza 10 secunde*

- …. dar …. stiti ….. uhm ….

*cri cri cri*

- … Sunteti primul om care-mi da raspunsul asta, nu ma asteptam!

pe mine m-a amuzat

Anyway, am asa o vaga senzatie ca chestia asta cu fizioterapia chiar functioneste (aviz amatorilor, ca vad ca tot e sezonul entorselor in lumea dansului), anume glezna aproape si-a revenit complet – bine, mai e de lucrat la intarirea ei dar … getting there. Cel putin ca mobilitate si echilibru si-a revenit aproape total.

In alta dezordine de idei, m-am ‘imprietenit’ cu tanti de la fizio. Daca in primele doua zile comunicarea dintre noi s-a rezumat la glezna si dans, acum deja vorbim ca vechi prieteni. Anume ea imi aminteste la fiecare sedinta cat de cretin e rock-ul, si cum nu suporta ea muzica asta si pe cei care o asculta, si eu ii amintesc constant ca eu cant si ascult rock. Dupa care … imi spune suav cum o ia durerea de cap cand aude rock, si cum o apuca nervii cand vede d-astia de asculta rock, moment in care eu falfai gingas din genele-mi porcine. Ne intelegem de minune!

Sunt curios cum o sa fie saptamana viitoare, ca ea intra in concediu si o sa fac ultimele sedinte cu altcineva.

- Buna ziuaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
- … b… buna ziua … zambi tanti fizioterapeuta usor incurcata de entuziasmul meu
- Ce faceeeeem aaaazi?
- Pai aici o sa faceti fizioterapie, ati mai facut vreodata?
- Din pacate nu … aaa … din fericire nu adica. Unde pot sa-mi las ghiozdanul?
- Pai .. la cuier, la intrare, aici langa pat … oriunde vreti
- Pai sa nu va incomodeze
- Nu ma incomdeaza, lasati-l unde vreti
- A da? ok! zise porcusorul ranjind ca un .. porc … si aruncandu-si ghiozdanul fix, dar fix in mijlocul camerei. E bine aici? intreba eu falfaind suav din gene
- Aaaaaa ….

Simtind o vaga farama de bun simt, l-am luat din mijlocul camerei si l-am pus langa pat. Vedeti ba? Sunt finut si  bine crescut!

Trecem repede prin terapie cu laser si ultrasunete, si ajungem la electrozi.

- O sa simtiti ca niste intepaturi mici la glezna, sa-mi spuneti cand e prea tare
- Domnisoara stiti … groh … eu … mai porc asa din fire …. mai nesimtit …
- Pai da .. dar tot o sa simtiti ceva. O sa dau drumul acum, sa-mi spuneti daca e prea tare
- Ok
- ….. deci?
- Deci ce? I-ati dat drumul?
- …. da
- A ok … nu simt nimic
- Nu? ok … zise ea dand mai tare. Acum?
- Ok
- Ok ce?
- Pai .. tot nu simt nimic …
- Ok lasam asa, ca daca il pun mai tare s-ar putea sa va arda …
- Buna idee! groh!

In fine … admir tavanul vreo 20 de minute cat a durat chestia aia, dupa care ma falfai gratios prin cabinet pana la sala unde trebuia sa fac kineto.

- Bunaaaaaaa ziuaaaaaaaaaaaaaa!!!
- .. a … mm …. salut
*zau ca personalul medical nu prea reactioneaza bine la inceput la pacientii bine dispusi .. parol*
- Ce facem azi?
- Pai … exercitii pt …
- ok ok … haideti

M-a intors pe toate partile, a tras de picior in toate partile, am impins in toate partile …

- Entorsa?
- Aha …
- Hmm…
- S-a intamplat ceva? Cam cat o sa dureze pana o sa fie iar decent?
- Pai … cred ca o sa te recuperezi foarte repede la cum arata. Nu te doare deloc?
- Nope .. stiti …eu .. porc … mai nesimtit … (deja-vu micut)
- Aha … e bine! Vad ca aveti muschi la gambe dezvoltati bine de tot, de la dans nu?
- Ah ma faceti sa rosesc, multumesc, zise eu falfaind iar din gene, de la bicicleta de fapt
- Bun, pai atunci haideti si la bicicleta, si puneti varful pe pedale ca sa prindem si glezna la miscare. E ok asa?
- E ok, dar parca dau in gol …
- Marim putin rezistenta … e ok ..
- Mmmm… nu ….
- Mai marim putin … e ok?
- Aproape ….

In fine, si pedalez si pedalez si pedalez, si dupa 10 minute:

- Cum? Doar atatea calorii am ars?
- Pai … cum doar atatea?
- Pai … cam putin …
- Nu chiar … deobicei dupa 10 minute, pacientii nostri ard cam un sfert din atat ..

Sunt un zeu! E clar! Un miracol al naturii porcine! Cu o forta de recuperare inzecita, cu o capacitate de a arde caloriile ca un iepure in timpul sexului, cu o glezna de otel, cu … cu …. sa fie bine! Revin zilele astea daca se intampla ceva palpitant pe la recuperare.

A doua zi dupa minunatul eveniment, evident ca toata lumea s-a gandit ca m-ar putea ajuta (pe plan psihic cel putin) intrebandu-ma din 2 in 2 minute “auzi, da’ cu show-ul de la Berlin ce faci? mai poti sa …?”. Lovely morale booster … NOT.

(nota: numele urmatoare au probabil rezonanta pentru cei din lumea salsei, in special galaxy, pentru ceilalti de citesc, sunt umanii care se ocupa de scoala unde prestez -anume Salsa Galaxy- si de coregrafia mea pt. Berlin). Ii zic Danei pe facebook ca am facut “fleoshc” cu piciorul. In 2 secunde imi suna telefonul “CE-AI FACUT MA?!?!”.

Raluca: Da-te cu Diclofenac, pune bandaj si ia si pastile
Eu: Nu iau nici o pastila
Raluca: Ia si pastile (diclofenac) ca sunt anti-inflamatoare si au concentratie mai mare
Eu: Nu vreau pastile!
Raluca: Mai vrei sa faci show la Berlin?
Eu: …. nu pastile !!!
*dimineata urmatoare*
Eu: Ralu …. unde sunt pastilele alea?

Dragos (extrem de serios): Auzi … hai ca vorbesc cu cineva sa te duca la un spital ca arata urat piciorul tau si nu-mi place deloc.
Eu: Nuuuu, ca aia o sa vrea sa presteze ghips, nu vreau ghips, se dezumfla, e ok! (Incapatanat ca deobicei de altfel)

Eu: Levi, stii … entorsa, chestii … facem maine antrenamente da?
Levi: Esti tampit?
Eu: Nu ma ca uite ca se dezumfla ca ..
Levi: Ba, tu esti batut in cap, sa nu te prind la sala macar o saptamana, stai cu piciorul in sus

Si printre ei pe undeva, apare in scena si minunata mea partenera, anume Anca:
Eu: Am facut entorsa
Anca: CE-AI FACUT?!
Eu: …. miau?
Anca: Pai si ce facem? Ai fost la doctor?
Eu: ….. miau?! erm .. pai sa vezi ca … stii … nu
Anca: Du-te la doctor!
Eu: Aaaaaaaaa se dezumfla, e light, trece repede
Anca: DU-TE LA DOCTOR!
Eu: ….. miau?! …

Mnoh, de fapt vroiam sa ajung la capitolul spitale si doctori. Ajuns in Bucuresti, evident ca m-am gandit si eu, folosindu-ma de minunata-mi inteligenta porcina, sa prestez la niste doctori.

1. MEDLIFE

Cladire frumoasa, preturi scumpe de te … pe tine cu stropi, sala de asteptare superba … si … stau si astept … si astept … si ortopedul tot nu vine … si astept … si mai astept putin si tot asteptand surprind o minunata conversatie intre o maicuta si o tanti care prestau pozitia sezut pe scaunele de langa mine:

Maicuta: Da si am fost in Italia sa vad moastele sfantului X
Tanti: Ooooo dar ce frumos trebuie sa fi fost
Maicuta: Da … si am ajuns acolo dar erau puse mai departe si nu ne dadeau voie sa le vedem de-aproape si m-am intristat foarte tare
Tanti: Ooooo nasol .. nasol …
Maicuta: Dar au venit niste preoti rusi la un moment dat si mi-au facut un semn sa vin la ei, si atunci am zis prietenei mele “Oh .. uite … sfantul X ma cheama la el!” (replica insotita de un super dramatism in voce)

Eu langa ele ma opresc din citit anume ce citeam, fac o mutra d-aia super inteligenta, ridic capul parca spunand “WTF?!” si-l vad pe un nene care sprijina usa de la cabinet uitandu-se la mine si la maicuta aproape razand.

Maicuta: Si am ajuns mai aproape de moaste, si i-am dat aparatul prietenei mele si i-am zis “Uite, uite, fa-mi si mie repede o poza aici! Repede!”

“Mmmm maicute si poze pe facebook” prestez eu in gandire. Nenea care sprijina usa se uita iar la mine, si gandindu-se probabil la acelasi lucru, incepe sa rada incet … eu … porc ca deobicei … ce sa fac? Rad … mai putin incet …

Intre timp vine tanti asistenta victorioasa, c-o naframa in varf de … pixul pe care-l avea in buzunar: Aaaaa stiti … domnul doctor a avut o problema, nu mai vine azi, o sa vina un coleg dar peste o ora

Pa! Da-l naibii de ortoped … aveam si programare la o clinica de recuperare asa ca ….

2. RECUMED

- Intrati va rog, doamna doctor va asteapta, mi se spune la intrare
*Intru sfios in cabinet*
- Ajutati-maaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!
- …?! aaa da …
- Ajutati un biet sarmaaaan!!!!
- Pai da …. aaa …. sa vedem *vizibil incurcata de intrarea mea grandioasa*
- Pai uitati … entorsa … show … dans …. Berlin … cateva saptamani … foarte important sa ma recuperez … help?!

Din fericire doamna doctor a fost foarte receptiva la pledoaria mea disperata si intelegand situatia m-a trimis sa fac o ecografie, mi-a recomandat cateva orteze pentru antrenamente, si mi-a facut un program minunat de recuperare de aproximativ 2 ore pe zi, timp de 10 zile.

3. Institutul national de recuperare

Aici trebuia sa prestez ecografia. O sun pe madam doctor de-acolo:

- Saru’mana, ma intitulez Andrei Vasilescu, m-au trimis de la recumed la dumneavoastra, vroiam sa va rog daca puteti sa-mi faceti o ecografie la glezna … blablabla
- Da sigur .. saptamana viitoare
- Stiti … entorsa … show … dans … Berlin … cateva saptamani … foarte important sa ma reapuc repede de antrenamente …  puteti sa ma vedeti astazi ca sa stiu daca pot face in weekend antrenamente?
- …. nu ma intereseaza, nu faceti nici un antrenament
*eu perplex, neasteptandu-ma la un raspuns asa de suav din partea interlocutorului medical*
- Stiti …  miau … miau miau … daca se poate cumva mai repede …. stiti … Berlin … show … antrenamente …. important …. miau …
- Nu ma intereseaza, vedem … vorbim … saptamana viitoare … marti, miercuri, joi, cand am eu timp de dumneavoastra
- Doamna, dar stiti …
- Nu ma intereseaza!

Imi venea sa trantesc un “SA MORI TU?!” la un moment dat, nu de alta, dar tonul madamei era cat se poate de agresiv si nervos. Eu stiam ca doctorii trebuiau sa fie draguti si “user-friendly”. Oh well …

4. Spitalul de urgenta

Imi aduc aminte ca tatal celui mai bun prieten al meu din liceu lucreaza la urgenta la ecografie. Si-mi aduc aminte ca am mai fost pe la el si era un om de zahar. Asa ca … sun ….

- Buna ziua, posed numele de Andrei Vasilescu, nu stiu daca ma mai tineti minte…
- A da… Andrei, salut! Ce faci?
- Pai bine … stiti … entorsa … show … berlin … antrenamente … important …. miau … help?
- Da da da, eu sunt la spital pana la 1, vino azi, iti fac radiografie, ecografie si vedem

Ajung la spital mega stresat, eu deja gandindu-ma la o fisura la os ca tot nu se dezumflase glezna complet (trecusera deja 10 zile de la fericitul eveniment).

- Aaa …. am ajuns la spital, zise eu la telefon … sunt la garda la radiologie
- PAI CE CAUTI ACOLO? Ti-am zis sa vii la camera de garda la ecografie
- Pai .. si … aaa … unde e aia?
- Descurca-te ca esti baiat mare! si inchide

Presimteam ca era intr-un consult in fine .. ma invart eu prin spital 2-3 minute, ajung unde trebuia, salut respectuos, si ma simt brusc luat pe sus de o aripa “Hai cu mine!”. Si cand zic luat pe sus de o aripa … chiar asta vreau sa spun, la un moment dat mergeam pe varfuri (stiti poate ca eu am vreo 1.82 si 90 si ceva de kilograme…)

Ma rog, rezumat, radiografie normala, ecografie … 5-6 mm lichid, aspect inflamator cronic.

- groh … antrenamente?
- Stai sa ti se dezumfle glezna complet si apuca-te incet-incet, fara efort prea mare. Mai da-te cu Diclofenac, baga recuperare la greu si … hai, ca am treaba!

Si dupa atatia ani, omul asta e in continuare o bomboana, in ciuda replicilor taioase/acide pe care ti le da cateoda. Me loves him greatly!

In fine … pentru ca presimt ca o sa am ce debita de la sedintele de recuperare, eu fiind un om atat de sobru si serios deobicei, am zis sa fac introducerea asta “scurta” pentru ziua de luni.

A da … intre timp s-a dezumflat si mobilitatea a revenit la fel ca la celalalt minunat si superb picior. Stress-ul si latura antisociala determinata de stress, well .. asta e alta poveste

Serios, apar piese de calculator mai bune … gotta have them! Apare un mp3 player mai misto … gotta have it! Apare un model nou de masina … gotta have it! Apare o noua surubelnita electrica cu TREI directii de rotire in loc de doua … gotta have it!!

Ei bine, ieri cand conduceam stand in trafic vreo juma’ de ora, trec stand pe loc in dreptul unui magazin care vindea chestii bisericesti, printre care si cadelnite (stiti voi, chestia aia cu care se imprastie tamaia). Mama cate modele … mici, medii, mari, extra mari, aurii, argintii, cu pietre, fara pietre, cu inscriptii, cu gravura …. mama mama … ei bine n-am putut sa nu ma intreb:

Cand apare un nou model de cadelnita, oare si popii sunt la fel?

“Maaaaamaaaaa ce tareeeeeee …. a aparut Cadelnita XCH-3000!!!! Cu loc de rezerva pentru tamaie, si cu lantul mai lung cu 2 cm decat XCH-2000, si incrustata cu cristale Swarovski!! GOTTA HAVE IT!!!”

Pe drum am gandit asa: “Bai, m-am saturat de cafea d-aia solubila dimineata, n-au si astia niste d-alea de fac cafea/espresso/whatever?” Si ta-daaaaaa aveau. Asa ca am aruncat si un aparat d-ala in cos.

Ajung la casa. Evident ca la casa tre’ sa fie iar intamplari cretine:

Tanti casiera: L-ati luat de la electrocasnice?
Porcusorul: Nu doamna, l-am luat de la articole sportive, zise eu zambind sarmant
- …
- Glumeam … da l-am luat de la electrocasnice
- Pai si n-are si un cod …?
- Ba da, uitati-l aici
- Nu nu … nu d-asta …
- Din celalalt nu mai aveau …
- Poftiti?
- Nimic, nimic .. pai si-asta ce are? Vad ca l-a luat casa
- Pai … Vioricooooo cheama si mie pe cineva de la electrocasniceeeeeeee

*Un angajat de la raionul electrocasnice este rugat sa se prezinte la casa 9*

- Auzi ma, asta nu tre’ sa aiba si cod d-ala?
(Angajatu’ electrocasnic) – Pai ba da
- Pai si n-are
- Inseamna ca l-a luat clientul de pe raft
- Aha, pai si eu ce fac?
- Nimic, l-a luat clientul de pe raft

*Am considerat ca e momentul sa intervin*

- Buna ziuaaaaaaaa, eu sunt clientuuuuuul. L-am luat de pe raft. Trebuia sa-l iau din depozit?
Angajatu’ electrocasnic zambeste prinzand mica doza de sarcasm: Ba da, ba da, e o chestie d-asta interna, n-are nimic
- Pai si-atunci … de ce stam?
- Eh … *se apropie de urechea mea* e tanti Geta mai batrana, nu stie d-astea

Bun … trec de casa, ma duc spre bancul de probe. Cum asteptam eu in minunatia mea imperiala sa vina randul lui meu sa prestez proba, se apropie de mine o tanti pe la 60-65 de ani cu un blender in mana.

- Aaaaaaa ce-i ala?
- Un aparat care presteaza cafele/espresso/d-astea
- Aaaaaa … ce face?
- Cafea doamna, cafea, zise eu zambind
- Aaaaaa d-aia fara drojdie? Mie nu-mi place aia cu drojdie! E fara drojdie nu? Am si eu unul acasa, l-am primit acum cativa ani dar nu l-am folosit niciodata! E fara drojdie da?
*nu m-am putut abtine, stiu ce e drojdia de cafea, adica zatul, dar am preferat sa duc discutia in alta directie*
- Da doamna! Asa e! zise porcusorul pe un ton foarte entuziast si promotional, din aparatul asta iese cea mai buna cafea nedospita din lume! Nu creste deloc, dar stiti ce buna e??? Mmmmm…
- Nedospita? Dom’ne iti bati joc de …. Viorele! Ce faci ma acolo? IA MANA DE-ACOLO!!!! PLEACA DE-ACOLO!!!!!!!!!!!

Ma uit bulversat in spate dupa duduia care a inceput sa fuga catre carut si catre un mosulet (deduc ca era Mos Viorel) care bagase capul in punga de cumparaturi si rontaia ceva pe sestache sa nu-l vada madama.

Se intoarce madama dupa 2 minute de certat pe Mos Viorel

- Nu poti sa-l lasi singur un minut … numai prostii face!
- Incercati sa-i faceti niste cafea nedospita, zise eu zambind din nou si am plecat.

Ajuns acasa, citit instructiuni, facut capuccino, asa de dupa-masa. Mmmmm miam

Asadar marti, 29 martie 2011, ora 19:00 ne va gasi in Silver Church (Bucuresti) tropaind pe scena in deschiderea Epica. Si pentru ca nu e un mare secret ca Simone Simmons este pentru mine una din femeile cele mai frumoase din scena de metal … nu pot spune decat ca de-abia astept!

Din comunicatul Artmania:

“Istoria si muzica olandezilor din Epica e parca desprinsa dintr-o poveste. Impletitura de muzica clasica, gotica si heavy metal ar putea fi la fel de bine coloana sonora pentru o epopee fantastica. Sunetele clapei intampina muzica orchestrei si a corului in cel mai delicat aranjament clasic.

Acasa, in Olanda, membrii Epica sunt deja vedete, iar precedentul material, „The Divine Conspiracy” a intrat in Top 10, a ocupat locul 29 in Elvetia si 41 in Germania. In mai 2009 primul lor album live din cei sapte ani de cariera, inregistrat la Miskolc Opera Festival impreuna cu o orchestra de 40 de instrumente si un cor de 30 de voci, e lansat prin Nuclear Blast Records. „The Classical Conspiracy” contine, in afara de binecunoscutele piese Epica, si muzica de film din Omul Paianjen, Razboiul Stelelor si Piratii din Caraibe.”

See you there! Rock!