Animalul Meu

Vaccinarea animalelor de companie

2014-02-16T12:07:00.004+02:00

Daca aveti un nou membru in familie (caine, pisica,etc), primul lucru pe care trebuie sa-l faceti este o vizita la medicul veterinar, pentru a primi informatiile necesare ingrijirii acestuia.

Convietuirea alaturi de un animal de companie poate fi o experienta foarte placuta dar presupune respectarea anumitor reguli:

control medical periodic;

deparazitare interna ;

deparazitare externa;

vaccinare regulata;

asigurarea unui regim alimentar de calitate (hrana foarte accesibila ca pret poate deveni foarte costisitoare pe termen lung, prin afectiunile pe care le poate determina);

plimbari zilnice;

toaletare (periaj, toaletare urechi,vidare glande perianale si taiat unghii);

exista numeroase boli care pot fi transmise de la animale la om.

Multe dintre aceste boli pot fi prevenite prin colaborarea cu medicul veterinar. Vaccinarea cainelui dvs. este o procedura simpla, facuta de catre medicul veterinar. Este o metoda sigura si eficienta de prevenire a bolilor infectioase specifice cainilor si o buna investitie financiara in ceea ce priveste sanatatea animalului. Multe din bolile care erau mai de mult considerate fatale cainilor, acum sunt tinute sub control datorita vaccinurilor noi aparute.
    In momentul administrarii vaccinului, corpul animalului incepe sa produca substante numite anticorpi. Acesti anticorpi sunt produsi de celule (numite limfocite), care isi au originea in maduva osoasa si se multiplica in splina, timus si limfonoduli. In momentul in care cainele ia contact cu agentul patogen al bolii, limfocitele raspund foarte rapid, producand anticorpii specifici care sa neutralizeze virusul. Acest raspuns din partea organismului nu este posibil decat daca animalul a fost in prealabil vaccinat.

    Nu exista o regula generala in ceea ce priveste vaccinarea, dar cateva reguli de baza se pot aplica la majoritatea cateilor. Se pot face cel putin doua vaccinuri polivalente impotriva bolilor: Parvoviroza, Maladia Carre, hepatita infectioasa, parainfluenta, leptospiroza si rabia (turbarea). In majoritatea tarilor, vaccinarea antirabica este obligatorie. In ultima perioada datorita incidentei tot mai mari a giardiozei la animalele de companie, si mai ales din prisma faptului ca aceasta boala se transmite si la om, in special la copii, vaccinarea impotriva acestei boli este din ce in ce mai mult recomandata. Vaccinarea puilor de caine incepe de regula la varsta de 4- 6 saptamani fiind insotita de o prealabila deparazitare interna. Schema de vaccinare se continua apoi la un interval de doua saptamani intre administrari (timp necesar pentru producerea anticorpilor specifici). Perioada de vaccinare se va termina cand catelul v-a avea aproximativ 4 luni. Doar dupa incheierea schemei de vaccinare este recomandat sa scoatem animalul la plimbare si sa vina in contact cu alti catei, deoarece inainte de aceasta, riscul contactarii bolilor infectioase este destul de crescut. Se va continua cu un singur vaccin anual, care va trebui precedat de deparazitare interna. In unele cazuri, animalul poate reactiona la vaccin, situatii in care pot aparea semne ca febra usoara, somnolenta, edeme subcutanate, iar rareori pot aparea voma si salivatie abundenta. Daca aceste reactii adverse apar, se va contacta imediat medicul veterinar, combaterea acestor reactii fiind o procedura de rutina.Vaccinarea cainilor este o procedura foarte simpla, care asigura o viata mult mai sanatoasa pentru cainele dvs. si este bine sa fie facuta numai de catre medicul veterinar, care va alege schema de vaccinare care se potriveste cel mai bine cainelui dvs.
   Parvoviroza este o boala grava, extrem de contagioasa, specifica cainilor, care se manifesta prin voma si diaree cu sange. Aceasta boala se transmite prin contactul direct cu animalul bolnav sau cu mediul contaminat. Puii de caine sunt cei mai sensibili la aceasta boala si de cele mai multe ori, le este fatala. Cel mai des, puii care au aceasta boala mor, prin insuficienta cardiaca, dupa o scurta perioada in care au prezentat simptome gastrointestinale date de multiplicarea virusului la acest nivel. Alte semne care se mai pot intalni sunt: febra mare, inapetenta, voma si diareea cu sange (semn reprezentativ). In urma acestor simptome, cainii se deshidrateaza, devin anemici (datorita pierderii de sange de la nivel gastrointestinal) si moartea survine destul de repede. Multe din afectiunile gastrointestinale pot mima aceasta boala, dar majoritatea lor nu sunt asa de severe ca in acest caz.
Vaccinarea impotriva acestei boli este cea mai buna protectie, si ar trebui sa inceapa la varsta de 4 saptamani, iar repetarea vaccinului sa se faca dupa 2 saptamani. Vaccinarea trebuie sa se faca numai de catre medicul veterinar, care aplica cea mai eficienta strategie de vaccinare perntru prevenirea parvovirozei.

   Hepatita infectioasa canina este o boala virala contagioasa, specifica cainilor, vulpilor si altor specii de canide. Aceasta boala nu trebuie confundata cu hepatita care se intalneste la om, desi ambele tipuri de boala afecteaza indeosebi ficatul. Hepatita infectioasa canina nu se transmite la om. Vaccinarea impotriva acestei boli este foarte eficienta in prevenirea ei si foarte rar se intampla ca un caine vaccinat se imbolnaveasca. In forma acuta a acestei boli apare febra ridicata, voma si diaree, cainele devine apatic,si moartea poate surveni foarte repede, in cateva ore de la aparitia acestor semne. Vaccinul pentru aceasta boala se face de obicei combinat cu cel pentru maladia Carre, si trebuie administrat o data pe an, pe toata perioada de viata a animalului.
  Leptospiroza este o boala care afecteaza cainele, omul si alte animale. Agentul patogen al acestei boli este un tip de bacterie numita spirocheta. Animalele care au trecut prin aceasta boala raman purtatoare, luni sau chiar ani de zile al agentului patogen, pe care il elimina prin urina, iar contactul cu mancarea solul sau vegetatia, contaminat e duc la raspandirea bolii. Bacteria care produce aceasta boala, patrunde in organismul sanatos pe la nivelkul mucoasei bucale sau prin eventualele rani de la nivelul pielii. Animalele salbatice, in special sobolanii, sunt purtatoare ale acestui virus. Semnele bolii incep sa apara de regula la 1-2 saptamani de la contactul cu mediul contaminat, si sunt: febra, apatie,voma, lipsa apetitului, deshidratare si pierdere din greutate, iar animalul refuza sa se mai miste. Spirochetele se multiplica la nivelul rinichiului, iar daca boala nu este tratata moartea animalului survine prin blocaj renal.
   Leptospiroza este o boala foarte grava, care necesita tratament indelungat, care consta in rehidratare si doze mari de antibiotic. Chiar dupa vindecare , animalul ramane purtator al virusului, si bola poate oricand recidiva. Vaccinul pentru aceasta boala se face de obicei combinat cu cel pentru maladia Care , iar in zonele unde s-au intalnit mai multe cazuri de Leptospiroza, vaccinul se poate face chiar si de doua ori pe an.

  Coronaviroza canina este o boala foarte contagioasa cu evolutie acuta care afecteaza sistemul digestiv al cainilor. Depresia , voma si diareea sunt semnele care apar la animalele bolnave, si desi sunt asemanatoare cu cele aparute in parvoviroza, sunt mult mai putin severe, iar mortalitatea este mult mai scazuta in acest caz. Ocazional puii de catei foarte mici sau sau cei foarte batrani, in urma acestei boli se deshidrateaza foarte tare si pot muri.
   Majoritatea cainilor care au aceasta boala, nu prezinta nici un fel de simptome, si tocmai de aceea devin o sursa de raspandire a virusului. Coronaviroza are o incidenta mai mai mare la cainii crescuti in canise, si se transmite prin contactul direct cu excretiile animalului infectat sau cu mediul in care a trait un animal bolnav. Animalele bolnave continua sa fie purtatoare chiar si dupa ce semnele clinice au disparut, si de asemeni sunt purtoare si animalele care sunt bolnave dar nu manifesta nici un semn clinic. Datorita faptului ca aceasta boala se manifesta prin voma severa, diaree si deshidratare, este necesar tratamentul medical veterinar sustinut. Prin teste de laborator se poate pune diagnostic diferential fata de parvoviroza.

   Maladia Carre este o boala foarte contagioasa si de cele mai multe ori fatala, intalnita la caini, lupi, ratoni, sconcsi, dihori. Este intalnita cu precadere la animalele tinere si nevaccinate, dar poate aparea si la cainii mai batrani, care nu au fost vaccinati an de an. Perioada din momentul contactului cu agentul patogen si pana la aparitia primelor semne este aproximativ de 5-9 zile. Simptomele acestei boli sunt foarte variate, putand aparea un singur semn sau mai multe. De obicei primele semne ale bolii sunt febra, lipsa apetitului, oboseala si voma. Acestea sunt urmate de diaree, tuse, jetaj mucopurulent (scurgeri verzi-galbui din nas), scurgeri oculare, pneumonie. Se pot intalni si spasme musculare si convulsii. Tratamentul pentru aceasta boala se face simptomatic, urmarind prevenirea unor eventuale suprainfectii si deshidratarea. Se folosesc antibiotice pentru pneumonie si diaree. Nu se cunoaste nici o medicatie care sa distruga virusul, iar procentul de insanatosire dupa o astfel de boala este foarte mic. Daca totusi animalul reuseste sa isi revina poate ramane su probleme neurologice permanente.

   Vaccinarea cainelui dvs. este o metoda sigura, eficienta si necostisitoare de prevenire acestei boli. Daca nu ati facut-o inca va sfatuim sa programati cat mai curand o vizita la medicul veterinar.

  Rabia (turbarea) este o boala virala care afecteaza toate animalele cu sange cald inclusiv omul. Virusul se transmite prin saliva animalelor bolnave. In unele cazuri virusul poate patrunde intr-un organism sanatos si prin plagi adanci sau prin inhalare. Transmiterea virusului pe cale respiratorie este o modalitate rara de transmitere, dar poate aparea in cazul pesterilor care sunt locuite de un numar mare de lilieci infectati. In momentul in care un animal infectatisi musca victima, inoculeaza prin saliva o cantitate mare de virusi, care incep imediat sa se multiplice. Dupa o perioada virusul incepe sa atace fibrele nervoase si migreaza, ajungand astfelk la coloana vertebrala si la creier. Odata ajunsi la sistemul nervos central, virusul se multiplica a doua oara, si apoi vor trece in glandele salivare. Simptomele aparute includ schimbari de comortament, animalele prietenoase, devin timide si chiar agresive. Se pot intalni doua forme de turbare: forma agresiva sau "nebuna" si forma paralitica sau "tacuta". Cea mai des intalnita forma este cea agresiva, cand apar halucinatii si animalele latra la obiecte inmaginare. Animalele infectate devin extrem de agresive si pot ataca si musca fara motiv alte animale si chiar propriul stapan. Alte semne care mai pot aparea sunt excitatia nervoasa, iritabilitatea si fotofobia. Animalele salbatice sunt rezervorul natural al virusului, iar animalele sanatoase pot cuntacta virusul prin muscatura acestora.
Vaccinarea antirabica la puii de catel incepe la 4 - 6 luni, si trebuie sa se continuie o data pe an toata viata animalului.

Va recomandam sa va consultati cu medicul veterinar pentru a elabora o schema de vaccinare care sa se potriveasca cat mai bine cainelui dvs.

Cele mai periculoase boli la caini

2014-02-16T12:05:00.000+02:00

Câinii pot suferi de o varietate de boli, dar rabia, răpciugă, Dirofilaria immitis, torsiunea gastrică sau meteorismul şi parvovirus sunt extrem de periculoase pentru sănătatea lor.

Prin modul lor de viaţă câinii sunt expuşi mult mai mult decât oamenii la o serie de boli ce pot avea consecinţe foarte grave, dar bolile enumerate mai sus fac parte dintr-un top al celor rnai grave afecţiuni întâlnite la câine.Vaccinările corespunzătoare, vizitele regulate la medicul veterinar, o bunăcunoaştere şi informare asupra a tot ceea ce ţine de rasa de câine pe care o aiîn creştere, reprezintă un multiplu esenţial în menţinerea sănătăţii câinelui tău.

Rabia

Rabia este o boală virală contractată de la alte animale turbate. Virusul atacăsistemul nervos central al câinelui şi se răspândeşte prin intermediul salivei. Pe măsură ce boala progresează, încep să apară şi simptomele diverse. Laînceput, câinele va afişa schimbări minore în comportament, respectivfebră şi reflexe lente ale ochilor. De obicei, în următoarea etapă, câinele va afişa un comportament tot mai agresiv şi violent, va lătra excesiv şi va prezenta o stare de iritabilitate si agitaţie, în ultima etapă, sau am putea spune cea mai avansată, câinele îşi va pierde total controlul asupra motricitatii, începând să aibămişcări haotice, nemaiputând să-şi coordoneze în niciun fel mişcările. Pentru tratament există un vaccin valabil pentru uzul uman, unul pentru uz canin nefiind încă elaborat. Mulţi câini afectaţi de acesta boală sunt eutanasiaţi.

Răpciugă

Răpciugă este o altă boală canină gravă, pentru care, din păcate, nu există încă un tratament. Considerată a fi una dintre cele mai grave afecţiuni cu care se poate confrunta un câine, boala este contractată dinfecalele contaminate ale altor câini deja infectaţi. Câinii adulţi care contractează această boală au o şansă de supravieţuire de cincizeci la o sută, în timp ce puii au o rată de mortalitate de aproape şaptezeci şi cinci, chiar optzeci la sută. Simptomele includ diaree, congestie la nivelul pieptului, ochi înlăcrimaţi si scurgeri ale nasului si tuse. Pe măsură ce boala progresează, aceasta atacă sistemul central nervos al câinelui, ducând laparalizie şi posibil si la deces.

Dirof ilaria immitis

Dirofilaria immitis este o boală parazitară care este contractată prin muşcătura de ţânţari. Acesta este un parazit care se multiplică în celule care se divid foarte rapid. Astfel, boala tinde să afecteze mai mult puii decâtcâinii adulţi. Parazitul va provoca infecţii la nivelul camerelor inimii, iar prin artere infecţia va fi condusă în plămânii câinilor. Simptomele încep cu o tuseuşoară si cu oboseală şi în cazul în care acestea rămân netratate, se poateînrăutăţi boala, ducând la insuficienţă cardiacă congestivă. Toţi puii ar trebui să fie vaccinaţi împotriva acestui parazit pentru a preveni infecţia.

Torsiunea gastrică sau meteorismul

Torsiunea gastrică sau meteorismul este o afecţiune gravă canină care implică un fel de răsucire sau torsiune a stomacului câinelui din cauza supraalimentării. Această stare gravă este o cauză comună pentru moartea a numeroşi câini. Răsucirea stomacului nu duce doar la o reducere de aprovizionare a ţesutlui cu sânge, determinând rapid necroza, cicreează şi capcane de gaze care provoacă dureri enorme urmate de o moarte relativ rapidă. Prin urmare, această stare trebuie să fie tratată cât mai urgent posibil. Simptomele includ o stare de nelinişte şi depresie. Mai predispuşi la această boală sunt câinii în vârstă, câinii slabi sau subponderali si câinii cu un temperament agresiv sau cu manifestări de anxietate. Deasemenea, câinii care mănâncă repede sau au doar o masă pe zi sunt suspectaţi că pot strânge acumulări prea mari de gaze în stomac.

Parvoviroza

Considerată a fi o boală mortală, parvoviroza atacă intestinele câinelui. Simptomele includ scăderea apetitului alimentar, diaree severă sângeroasă,vărsături şi depresie. Aceste simptome pot apărea rapid, în termen de câteva ore de la infestare. Moartea poate surveni în termen de câteva zile.Parvoviroza este contractată prin intermediul fecalelor contaminate care se găsesc în natură, în condiţii favorabile, virusul poate trăi în această starepână la câteva luni. Parvoviroza poate fi prevenite numai în cazul în care câinii sunt vaccinaţi înainte de infestare, în cazul în care boala a fost deja contractată, cei mai mulţi câini trebuie să fie agresiv trataţi cu antibiotice şi cufluide subcutanate, în caz contrar aceştia vor muri de deshidratare.

Rabia canina

2014-02-16T12:02:00.001+02:00

Rabia sau turbarea, cum este cunoscuta popular, este o boala infectioasa virala, fatala, provocata de virusul rabic. Acesta afecteaza sistemul nervos atat la om cat si la animale. Boala are o evolutie rapida, faza finala a acestei afectiuni fiind intotdeauna moartea. O alta denumire a a bolii este hidrofobia (frica de apa).

Desi toate animalele sunt receptive la virusul rabic, dintre animalele domestice cel mai predispus este cainele (aproape 90% dintre cazuri).

La caini, perioada de incubatie variaza intre 15 si 60 zile. Ulterior, rabia evolueaza rapid si are doua forme clinice: forma furioasa si forma paralitica.

Transmitere

Rabia se transmite de obicei prin muscatura, de la animalul bolnav la alte animale sau la om. O alta metoda de transmitere este prin contactul la nivelul unei rani deschise cu saliva unui animal infectat.

Atentie! Animalele contaminate transmit boala prin saliva chiar si cu 10 zile inainte de aparitia primelor simptome.

Simptome

Asa cum spuneam si mai sus, rabia se manifesta de obicei in doua forme: forma furioasa si forma paralitica. Spre deosebire de forma paralitica, in care, inafara de paralizie, animalul nu prezinta niciun fel de semn al bolii, forma furioasa se manifesta in trei etape.

Prima etapa a acestei forme de rabie, etapa prodomica, dureaza maximum doua zile si deseori trece neobservata. In aceasta etapa apare schimbarea brusca de comportament. In general, cainii sociabili si jucausi pot deveni agresivi si apatici sau invers, cei agresivi devin blanzi. Cele mai intalnitesimptome de rabie sunt: lipsa fricii de oameni, neliniste, excitabilitate si salivare in exces. Un caine turbat, aflat in aceasta etapa o bolii, va consuma corpi straini sau substante ce nu sunt comestibile si va manifesta o sete excesiva. Frica de apa (hidrofobia) apare numai la om.

A doua etapa, faza de stare, se manifesta prin simptome ca: excitabilitate extrema, schimbarea vocii siagresivitate excesiva. Aceasta etapa dureaza de obicei intre doua si sase zile si se incheie cu paralizia faringelui. In aceasta perioada cainii turbati devin extrem de violenti si, daca sunt lasati liberi, ataca atat animale cat si oameni, de obicei prin surprindere, fara sa latre.

Ultima etapa, faza de paralizie, dureaza de la una la trei zile si se manifesta prin paralizia corzilor vocale, dilatatia pupilara (midriaza) si paralizia intregului corp, incepand cu membrele posterioare.

Al doilea tip de rabie, forma paralitica, denumita popular turbarea muta, se deosebeste de forma furioasa prin faptul ca animalele nu prezinta nicio schimbare de comportament. Cainii afectati de aceasta forma de rabie sunt abatuti si au privirea confuza, nu sunt periculosi deoarece din cauza paraliziei muschilor faringelui acestia nu pot nici musca, nici inghiti. Aceasta forma de rabie se manifesta rapid, decesul survenind intre doua si patru zile de la infestare, timp in care paralizia, la inceput usoara se extinde rapid in tot corpul.

Prevenire

Singura metoda de profilaxie a rabiei este vaccinarea antirabica. La caini, vaccinul antirabic este obligatoriu prin lege si trebuie repetat anual. Este bine de stiut ca perioada de validitate a vaccinului antirabic incepe dupa o luna de la vaccinare.

Retineti! Daca animalutul dumneavoastra a intrat in contact sau a fost muscat de un animal suspect, trebuie sa il duceti de urgenta la medicul veterinar. De asemenea, daca ati fost muscat de un animal infectat trebuie sa va prezentati cat mai repede la medic, deoarece la om, rabia poate fi vindecata atata timp cat tratamentul incepe in perioada de incubatie a bolii, in primele trei saptamani.

Toate animalele domestice pot contacta virusul rabic insa cel mai predispus este cainele iar dupa el pisica. De regula acestea iau virusul de la alte animale contaminate, cel mai adesea animale salbatice, in special de la cele carnivore.

Animale salbatice care pot transimte virusul rabic: vulpe (cea mai mare frecventa in Europa), lup, lilieci si altele.

Cat de importanta este recompensa in dresaj

2014-02-09T11:30:00.002+02:00

Cainele ia recompensa usor si lasa jucaria de bunavoie. In primul rand experimentati si vedeti ce-i place cel mai mult cainelui dv.
· ficat de vita fiert, apoi uscat la cuptor si taiat bucatele mici;
· carne de vita fiarta;
· inimi si pipote de pui;
· cremvusti de pui pentru copii;
· mingi legate cu sfoara (sfoara va ajuta sa controlati cainele si jucaria);
· saculeti de iuta sau alte jucarii din material textil sau cauciuc pentru jocul “de-a trasul”;

O recompensa buna va trezi si mentine interesul chiar in prezenta unor distrageri minore. Cand alegeti recompensa, asigurati-va ca o faceti din perspective cainelui. Se poate ca dv. sa va placa o jucarie “chitaitoare”, cand de fapt cainele ar prefera o simpla minge de tenis. Puteti considera ca o bucatica de branza este foarte buna, dar cainele dv. poate aprecia mai mult putina carne de vita.

Recompensa in dresaj

Unele exercitii este bine sa le recompensati cu jucarii, altele cu mancare. Exercitiile active, chemarea, mersul la picior, trebuie recompensate cu un joc activ, pe cand exercitiile statice, in care apreciem calmul, se recompenseaza mai bine cu mancare.

Atunci cand trebuie sa surprindem momentul, cel mai indicata este recompensa alimentara, deoarece este acordata mai rapid si nu intrerupe exercitoiul. Joaca ia mai mult timp, iar apoi cainele trebuie calmat pentru urmatorul exercitiu. Este important sa avem la dispozitie o varietate de recompense: mancare, jocuri si jucarii de mai multe feluri.

Mancarea ca recompensa

Pentru majoritatea cainilor, recompensa cea mai puternica este mancarea. A manca insemna a trai. Instinctul de supravietuire dicteaza cainelui sa fie foarte receptiv la informatiile asociate cu dobandirea hranei. Astfel putem folosi acest instinct in dresaj canin.

Cainii au evoluat ca fiind pradatori. In zilele noastre nu mai este nevoie sa-si prinda singuri prada, dar inca mai au instinctul sa fie atenti si receptivi cand este vorba de mancare (prada). Putem profita de asta!

Mancarea folosita poate sa fie o parte din ratia lui zilnica. Dar mancarea moale care poate fi taiata in bucatele mici este de preferat deoarece cainele o mesteca mai putin, nu face frimituri care sa cada pe jos si sa distraga cainele. Exista pe piata un sortiment larg de recompense, in cele mai multe cazuri, echilibrate dietetic, sau puteti prepera singuri unele.

Cateva exemple:

· cascaval, cat mai degresat, taiat in bucatele mici;

Daca folositi alimente de comsum uman, nu uitati sa le tineti la frigider. Daca cainele dv. are vreo alergie alimenatara, tineti cont de ea atunci cand stabiliti recompensa alimentara.Eventual consultati-va veterinarul. Unele rase de caini au o sensibilitate crescuta la nivelul ridicat de proteina din alimentatie. Trebuie sa avem grija sa nu dezechilibram dieta obisnuita a cainelui. Reduceti ratia aproximativ cu numarul de calorii continute de recompensa folosita la dresaj canin. O regula este ca recompensele nu trebuie sa depaseasca 10% din alimentatia cainelui. Consultati un specialist Ringstar.

Invatati cainele sa ia recompensa usor!

De cele mai multe ori cainii invata sa apuce recompensa grabit, atingand degetele, datorita celor care incearca sa-i hraneasca din mana, dar sunt mai putin increzatori si retrag mana atunci cand simt buzele si dintii cainelui atingandu-i. Nu lasati asta sa se intample cu cainele dv.!

Unii caini sunt foarte entuziasmati cand primesc ceva bun, mai ales din mana dv. Pentru a minimaliza acest comportament oferiti bucatele foarte mici de mancare in asa fel incat sa fie obligat sa atinga degetele. Daca este dur, nu retrageti mana, ci, nu eliberati mancarea. Asteptati pana cand devine mai bland si numai atunci oferiti mancarea.

Daca latra sau “da cu laba”, ramaneti nemiscat pana cand se potoleste si atunci oferiti mancarea. Asteptati pana cand devine mai bland si numai atunci poate primi recompensa.

Pentru cateii foarte duri si agitati dar si daca aveti degete si maini mai sensibile, oferiti recompensa dintr-o lingura orientata cu coada spre dv. Puneti bucatica de mancare in lingura si acoperiti-o cu degetul mare. Daca cainele este prea insistent, dintii lui vor atinge metalul, lucru neplacut. Luati degetul de pe mancare numai atunci cand devine mai atent si grijuliu. Nu trebuie sa folositi o comanada speciala pentru asta.

Jucaria ca recompensa in dresaj

Pentru multi caini, cea mai buna recompensa este sa primeasca o jucarie si sa fie implicati intr-un joc impreuna cu stapanul lor.

Cainele este cel care va alege jucaria ! Fiecare este diferit in alegerea lui, asa ca acest lucru trebuie individualizat. Unii adora sa urmareasca si sa va aduca jucaria, altora le place un joc “de-a trasul” cu jucaria, altii prefera sa faca o jucarie sa “chitatie” iar altii rod jucaria. Jucaria trebuie aleasa dupa preferintele catelului.

Folosirea jucariilor ca si recompensa consuma mai mult timp din sedinta de dresaj decat recompensa alimentara, deci mai putine repetitii ale exercitiului vor fi posibile intr-o lectie.

Totodata cand folosi jucariile in dresaj, la un moment dat trebuie sa le luam inapoi, lucru ce poate fi perceput negativ de catre caine.

Jucariile sunt potrivite ca recompensa in exercitiile active, mersul la picior, chemarea, nu pentru cele statice, unde pot agita cainele. Jucariile care sunt folosite ca si recompensa in dresajul cainilor nu trebuie laste la dispozitia cainelui dupa lectie. Se pun undeva unde numai dv. aveti acces. In acest fel veti conserva interesul pentru ele.

Ca jucarii puteti folosi:

· minge de cauciuc nu foarte tare, care sa sara cat mai neregulat;

Jucaria trebuie sa fie indeajuns de mica incat sa o puteti ascunde asupra dv. si sa o puteti manevra usor. In natura unul dintre aspectele critice ale supravietuirii este dobandirea hranei.

Comportamentul pe care noi il consideram joca cu jucarii se bazeaza pe instinctul de vanatoare, instinctul de dobandire a hranei. Comportamentul de vanatoare la canide presupune panda, urmarirea, prinderea, scuturarea (uciderea) si aducerea inapoi la cuib. Trebuie sa determinati care parte din acest lant comportamental ii place cainelui dv. cel mai mult. Sa urmareasca mingea ? Sa faca o jucarie sa “chitaie” ? Sa aduca un obiect inapoi ? Etc.

Recuperarea jucariei “da-mi jucaria, ia recompensa”

Acest exercitiu este foarte important pentru caini de toate varstele si ar trebui sa fie invatat inca din copilaria catelului. Este de ajutor si in cazul in care ia ceva in gura ce nu are voie. Invatati-l de mic sa faca acest schimb, obiect contra recompensa alimentara.

Lucrati acest exercitiu separat nu atunci cand va provoaca sa-i luati telecomanda din gura (de ex.), si nu la sfarsitul unui joc “de-a trasul”, atunci cand cainele este foarte agitat.

Incepeti stand jos si cu o jucarie mai putin interesanta, pe care sa o puteti apuca bine atunci cand este in gura cainelui (o minge cu sfoara, un saculet, etc.). Cainele trebuie sa fie in lesa. Dati-i jucaria apoi aratati recompensa alimentara. Daca lasa, in acel moment rostiti comanda “lasa” apoi “bravo” si recompensati-l cu mancarea. Imediat ce inghite recompensa dati-i jucaria inapoi. O puteti chiar arunca pe o distanta scurta. Nu uitati! Are lesa pusa deci nu poate fugi cu jucaria.

Repetati cate 3-5 sedinte pe zi a cate 3-5 repetari.

Atunci cand cainele dv. face acest schimb de bunavoie de 9 ori din 10, puteti folosi comanda “lasa” fara a-i mai arata mancarea. Mancarea apare din buzunar sau din alta parte, numai cand jucaria este in posesia dv. Urmatorul pas este sa recompensati comanda “lasa” aleatoriu, odata da de trei ori nu s.a.m.d.

Pentru joaca “de-a trasul” puteti folosi alta metoda. Si anume: daca cainele devine prea agitat sau nu lasa jucaria, opriti-va din joc, aduceti jucaria lipita de corpul dv., priviti in alta parte si stati nemiscat ignorand cainele. Cainele va trage mai tare la inceput, dar treptat va incetini si eventual va lasa jucaria care a devenit neinteresanta. Imediat ce a lasat oferiti o recompensa alimentara sau reancepeti din nou jocul. In acest fel va intelege ca daca lasa jucaria o primeste inapoi si jocul reancepe mai interesant. Deci “lasa” nu inseamna ca jocul s-a terminat si ii luati jucaria , “lasa” inseamna ca ceva interesant se va intampla.

Cum alegi puiul de catel potivit tie?

2014-02-09T11:29:00.004+02:00

Bun...., deci doriti sa va luati un catel. Incercam in continuare sa va oferim cateva idei si sfaturi care sa va ajute sa luati alegerea potrivita.

Urmariti puii in cuib, urmariti relatiile dintre ei, cum se joaca, care pe care domina.

Dati-le o jucarie si urmariti-le reactiile.

Duceti fiecare pui intr-un loc nou (alta camera, alta suprafata ) si urmariti ce face.

Produceti un zgomot puternic, o bataie din palme sau picior, un castron aruncat jos etc. Urmariti ce se intampla.

Oferiti individual ceva bun de mancare fiecarui pui si urmariti-i reactia.

In primul si primul rand trebuie sa stabiliti ce fel de catel doriti; doriti un caine de paza, un caine de companie, de vanatoare, pentru ce scop il luati. In functie de asta, alegeti rasa cea mai potrivita. Majoritatea raselor de caini au fost create pentru un “job”. Deci caracteristicile ce au fost selectionate in ani de zile de catre crescatori sunt prezente in cateii actuali conform cu utilizarea rasei.

Asadar, trebuie sa constientizam ca unele din aceste caracteristici pot sa contravina nevoilor noastre. Sa nu ne miram ca beagle-ul latra sonor si este independent sau ca husky-ul trage foarte tare in lesa, ori ca un terrier hartuieste ceilalti caini in parc. Trebuie sa tinem cont de toate aceste particularitati ale utilitatii rasei dincolo de criteriile pur estetice. Cel mai bine discutati cu crescatori sau alti proprietari de caini din rasa, rasele pe care le preferati, apoi consultati si un specialist in dresaj si un medic veterinar pentru a fi siguri de alegerea potrivita a rasei.

De regula, recenziile de pe internet sau din enciclopediile canine sunt prea generale si nu puncteaza concret unele probleme.

Odata ce ati stabilit rasa, trebuie sa va hotarati de unde luati viitorul dumneavoastra catel. Noi, cei de la Ringstar Club va recomandam sa optati pentru o canisa recunoscuta si atestata de Asociatia Chinologica Romana, de unde sa luati un catel cu pedigree.

Pedigree-ul este un certificat de atestare genetica a puiului vostru. Conform acestuia, toti stramosii catelului au fost arbitrati din punct de vedere psihic si fizic de catre un specialist, au avut teste medicale efectuate si eventual examene de dresaj sustinute. Un astfel de act va da o garantie ca aveti un catel care intruneste cat mai multe caracteristici ale rasei ce o doriti si are toate premisele sa fie ferit de boli genetice si probleme de temperament.

Achizitionarea unui pui cu pedigree dintr-o canisa serioasa, cu standard de calitate si care ofera un contract de garantie, este recomandarea noastra, ferindu-va pe cat posibil de probleme de natura medicala sau psihica ale viitorului dumneavoastra pui. Tinand cont ca faceti o alegere pentru urmatorii 10-15 ani, un cost mai ridicat la achizitie se poate traduce printr-un caine mai sanatos si mai echilibrat toti acesti ani.

Alt aspect foarte important este varsta la care luam puiul. Aceasta trebuie sa fie ideal de 6-8 saptamani, deoarece in aceasta perioada se formeaza cel mai bine atasamentul; de asemenea la aceasta varsta ar trebui ca puiul sa fie déjà vaccinat, deparazitat si intarcat. Sub 6 saptamani nu este indicat sa luam catelul deoarece pana atunci acesta trebuie sa stea cu mama si fratii lui de la care are multe de invatat inca.

Dupa 8 saptamani puiul intra déjà in prima perioada de imprimare a fricii, fiind mai sensibil la schimbari, si de asemenea trebuie sa inceapa socializarea. Asigurati-va ca daca luati un pui mai mare, acesta a fost corect crescut si socializat. Mai multe detalii desre socializare gasiti in articolul nostrum din numarul trecut.

Alegerea propriu-zisa a puiului, trebuie sa tina cont si de parerea crescatorului. Discutati cu acesta despre nevoile dumneavoastra, despre cat timp si cate resurse vreti sa alocati viitorului catel, despre structura dumneavoastra familiala si despre orice alt amanunt demn de luat in seama.

La alegere vizitati cuibul inainte de masa puilor, ideal impreuna cu un instructor de dresaj sau medic veterinar.

Majoritatea oamenilor aleg primul pui care le vine in intampinare si sare pe ei sau ii linge pe maini, sau puiul ce sta mai retras si pare trist si speriat. Ei bine, cel dintai este exemplarul cel mai dominant, iar cel din urma poate fi cel mai speriat sau cel mai independent.

Exista diferente mari de temperament intre cateii aceluiasi cuib, si cu putina atentie le veti deosebi singuri foarte usor. Gasiti cu ajutorul internetului numeroase teste ce pot contura temperamental viitorul catel, dintre care va recomandam testul Campbell.

Noi va dam cateva idei extrase din experienta noastra, ce speram ca va vor ajuta putin:

Astfel de exemple pot continua la nesfarsit.

Indiferent de rasa si utilitatea dorita, va recomand sa alegeti puiul “mediu”, adica cel care a raspuns “mediu” la toate incercarile. Feriti-va de extreme, care in cele mai multe cazuri sunt alegerile cele mai dificile.

Ca o concluzie importanta, alegerea ce o faceti acum va influenta viata dumneavoastra si viata persoanelor din jurul dumneavoastra pentru urmatorii 10-15 ani, deci alocati tot timul necesar si toate resursele disponibile acum pentru a reduce si evita problemele viitoare.

Va recomand calduros sfatul si prezenta unui instructor de dresaj, care datorita experientei sale poate sa faca o alegere mai apropiata nevoilor dumneavoastra.

Totodata aflati ca nu exista prea drevreme in educatia canina, deci cu cat incepeti dresajul mai repede cu atat evitati problemele viitoare.

Noi incercam sa va ajutam cu o serie de articole ce trateaza toate aspectele educatiei canine chiar de la inceput. Odata ce ati luat puiul, inscrieti-va la un curs de Puppy Class, curs ce va va invata pe dumneavoastra cum sa va educati corect puiul.

Rottweilerul, un animal de companie de exceptie

2014-02-09T11:28:00.003+02:00

Rottweilerul este un caine de talie medie care s-a facut remarcat gratie talentelor sale: un „politist” desavarsit, capabil sa-si protejeze cu orice chip stapanul si teritoriul.

Dresat corespunzator, rottweilerul poate fi un animal de companie exemplar, insa lipsa unui autoritati poate conduce la situatii neplacute.

Este foarte puternic si poate deveni foarte agresiv in situatiile in care stapanul nu stie sa-l domine, sa-l tina sub control.

In rest, dupa cum spuneam, rottweilerul este un companion nemaipomenit, loial, neinfricat, protectiv cu cei apropiati si nu in ultimul rand foarte inteligent.

De altfel, este foarte usor de dresat si dornic sa invete lucruri noi.

In ceea ce priveste alimentatia zilnica rotweiler-ul poate fi hranit atat cu mancare uscata, cat si cu mancare pregatita in casa, compusa din orez cu legume si carne de vita/pui, supa de pui, exceptie facand grasimile si carnea de porc.

Pentru a pune in valoare corpul atletic, stapanii trebuie sa aiba grija de blana animalului, motiv pentru care periatul saptamanal este recomandat.

Peria din par de porc sau manusa speciala sunt produsele ideale pentru ingrijirea blanii.

Acestea vor favoriza cresterea sanatoasa a parului si, in plus, vor indeparta parul tocit, uzat. Mai mult, specialistii va sfatuiesc sa incepeti acest procedeu inca din primele luni de viata ale puiului pentru ca el sa se obisnuiasca cu aceste momente si pentru a pune bazele unei relatii stranse. Este un moment prielnic pentru a castiga dragostea rotweilerului.

Detartrajul cainelui sau pisicii: cand si cum?

2014-02-09T11:27:00.004+02:00

Problemele cavitatii bucale ocupa un rol important in patologia animalelor de companie, chiar daca, uneori, sunt tratate cu indiferenta de catre proprietari. Primul semn care atrage atentia asupra existentei unui dezechilibru stomatologic ar fi halitoza, sau halena, adica mirosul urat al gurii.

In cazurile grave se constată hipersalivatia si chiar refuzul hranei, datorita proceselor inflamatorii (gingivita, inflamatia gingiei), care generează durere la acest nivel, pe langa alte semne clinice.

Una dintre cauzele determinante ale gingivitei este depunerea de tartru, tartrul formandu-se prin impregnarea plăcii bacteriene (pelicula de bacterii si resturi alimentare acumulata mai ales la baza dintilor) cu sarurile de calciu prezente in saliva. Acumularile de tartru irita gingiile, acestea se inflameaza, devin chiar hemoragige la usoara atingere, iar in timp tot acest proces evolueaza catre retragerea acestora (asa numita retractie gingivala), generand adevarate spatii intre gingie si dinte.

Tartrul supragingival este reprezentat de acumularile depozitelor vizibile formate pe dinte, iar cel subgingival de acumularile din spatiile mai sus mentionate, intre dinte si gingie. Aceste depuneri atrag in continuare bacterii si formarea peliculei bacteriene. Din acest stadiu riscul bolilor gingivale si parodontale este deja foarte mare. Pentru a preintampina aceste probleme medicul poate recurge la detartraj. Detartrajul este un tratament ce consta in spargerea si indepartarea depozitelor, manual sau cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete. Acest aparat are o ansa metalica ce vibreaza in spectru ultrasonic, iar vibratiile produse, transmise printr-o pelicula de apa, duc la dezintegrarea tartrului.

Manopera nu este dureroasa, dar atat sensibilitatea dintilor de la acest nivel cat si necooperarea animalului implica necesitatea anestezierii acestuia. La ORTOVET optam de regula pentru detartrajul cu ultrasunete pentru că doar asa putem indeparta si tartrul acumulat subgingival, principalul vinovat in evolutia bolii parodontale. Dupa detartraj se recomanda un masaj usor al gingiei cu gel cu clorhexidina sau,in cazurile grave, chiar antibioterapie si medicatie antiinflamatorie.

Medicul veterinar stabileste periodicitatea consultatiilor stomatologice in functie de gravitatea diagnosticul, iar pe cea a detartrajului in urma consultatiilor. De dorit ar fi ca detartrajele sa se faca cat mai rar, cu conditia sa se respecte toate masurile profilactice recomandate, nu pentru ca ar reprezenta tratamentul in sine un pericol, ci datorita faptului ca la fiecare tratament de curatare pacientul va trebui anesteziat, iar cu cat este mai inaintat in varsta cu atat riscurile anesteziei sunt mai mari.

ORTOVET recomanda ca orice anestezie, reclamata de diverse acte chirurgicale (sterilizare, ortopedie, reparatii după traume), sa fie folosita si pentru un eventual detartraj, daca acesta este identificat ca oportun de catre medic. In aceste cazuri, detartrajul poate fi efectuat simultan cu manopera chirurgicala principala, asa incat durata anesteziei nu se mareste.

Porcusorul de Guineea - un animalut de companie „altfel”

2014-02-09T11:26:00.002+02:00

Daca locuiti intr-o garsoniera sau intr-un apartament micut, porcusorul de Guineea poate fi animalutul de companie perfect.

Nu ocupa mult spatiu, nu trebuie scos afara ca un catel, este activ, prietenos, dar mai ales simpatic. Parca iti vine sa il strangi in brate cand il vezi atat de grasut. Porcusorii de Guineea nu sunt foarte scumpi, undeva intre 10 si 100 lei, in functie de rasa, si traiesc aproximativ sase ani.

Ei au nevoie de alimentatie bogata in vitamina C, de aceea zarzavaturile, legumele si fructele nu trebuie sa lipseasca din dieta lui zilnica. De asemenea, animalutului ii place foarte mult sa fie hidratat, de aceea ai grija sa aiba in permanenta in cutiuta lui apa proaspata.

Porcusorul este precum un bebelus, de aceea mare atentie si cu unghiutele sale care trebuie taiate periodic, altfel acestea vor creste in interior cauzand dureri neplacute animalutului.

Daca stati acasa lasati-l liber prin apartament, atata timp cat il puteti supraveghea. Porcusorii sunt extrem de sociabili, au nevoie de miscare si le plac locurile noi pe care le descopera. Aveti insa grija sa nu roada mobilierul, plantele, papucii, dar mai ales firele electrice.

Imbaierea nu este recomandata decat daca este imperios necesara, caz in care se va folosi un sampon pentru bebelusi deoarece nu este atat de concentrat.

Astenia de primavara si animalele de companie

2014-02-09T11:25:00.003+02:00

In aceasta perioada atat de capricioasa, cand organismul nostru este dat peste cap de vremea schimbatoare, suntem deosebit de preocupati sa avem grija de noi, pentru a ne simti bine si a fi energici in fiecare zi.

Dar cum ramane cu ingrijirea animalelor de companie? Primavara este o perioada dificila si pentru patrupede, iar din cauza lipsei de informatii, multi stapani nu stiu cum sa ii faca si companionului tranzitia spre sezonul cald mai usoara.

ARPAC (Asociatia Producatorilor de Hrana pentru Animale de Companie) trage un semnal de alarma catre stapani, in privinta hranei specializate de care au nevoie companionii necuvantatori. O dieta completa si echilibrata, care sa asigure toti nutrientii, in proportiile corecte, este deosebit de importanta pentru bunastarea fizica a animalului, mai ales in acest anotimp pretentios.

Primul indiciu ca animalul se pregateste de vara este naparlirea abundenta. De aceea, se recomanda perierea cel putin o data pe zi si, bineinteles, tunsul blanii in exces. Astfel, animalul se va obisnui mai usor cu temperatura in crestere, se va simti mai confortabil, iar casa dumneavoastra va fi mult mai curata.

La fel ca oamenii, si animalele pot suferi de alergie la polen, praf sau insecte. Cel mai bine este sa intrebati medicul veterinar ce masuri de precautie sa luati in aceasta privinta. Nu intarziati vizita la cabinet daca animalul prezinta simptome precum: lacrimarea si congestionarea mucoasei oculare, secretii nazale apoase, mancarimi, scarpinare, pierderea parului pe portiuni intinse, pete, eruptii cutanate si stranut. Luati in calcul si o deparazitare, avand in vedere ca insectele parazite se trezesc la viata, o data cu natura.

Despre latrat

2014-02-09T11:22:00.004+02:00

Daca intentionati sa va luati un caine sau aveti un caine deja unul atunci stiti deja ca trebuie sa va obisnuiti cu un pic mai multa galagie in casa sau in curte.

Uneori insa latratul cainelui devine insistent si se prelungeste prea mult, incat puteti primi reclamatii chiar si de la vecini.

In afara situatiilor in care latratul cainelui este justificat – persoane straine in apropiere, alti cainii care-l incita - cainele mai are tendinta de a latra insistent atunci cand doreste atentie.

In astfel de momente nu este indicat sa acordati cainelui atentie intrucat el se va obisnui cu un astfel de comportament si va face mereu corelatia latrat – atentie.

Ignorat fiind, cainele va realiza ca latratul nu-i va aduce automat atentia dorita.

Latratul este de asemenea un indiciu al plictiselii cainelui, de aceea trebuie sa-i asigurati exercitiul zilnic si sa nu-l lasati prea mult timp singur in casa.

Daca trebuie sa-l lasati mai mult timp inchis in casa, atunci ati putea incerca sa lasati radioul deschis - se pare ca ajuta cainii sa se calmeze din latrat.

Cum se poate trata teama la caini

2014-02-09T11:22:00.002+02:00

Frica si agresivitatea sunt doua dintre cele mai intalnite probleme de comportament ale cainilor. Cainii foarte fricosi au un comportament specific ce evidentiaza acest lucru.

Comportament:
Un caine speriat sta cu capul plecat, evita contacul vizual, are urechile date pe spate si coada intre picioare. In astfel de situatii poate avea doua manifestari: fie ramane nemiscat asteptand deznodamantul, fie incearca sa fuga pentru a evita pericolul. In cazuri de spaima puternica, cainele incepe chiar sa tremure, iar femelele in special urineaza involuntar. In cazul in care o ia la fuga se uita mereu peste umar pentru a se asigura ca nu este urmarit.

Motive:
Exista 3 motive ce ii determina pe caini sa fie fricosi in diverse situatii. - unii caini au o predispozitie genetica de asa natura incat sunt foarte fricosi. Sunt mereu tematori sau complexati in situatii in care nu ar trebui sub nici o forma sa aiba o asemenea reactie. Este vorba de acei caini carora le trebuie cateva zile pentru a-si reveni dupa o vizita la veterinar
- un alt motiv ce poate explica teama in diverse situatii este faptul ca nu au fost socializati de mici, pentru a se obisnui.
- Al treilea si ultimul motiv este reprezentat de o experienta neplacuta avuta in trecut care determina cainele sa se teama de un anumit lucru/persoana.

Cum tratam frica Sentimentul de teama nu va trece de la sine si este foarte probabil sa se inrautateasca in timp daca stapanul nu se implica pentru a corecta comportamentul cainelui sau. A trata frica este foarte asemanator cu a trata o alergie in sensul ca efectele negative pot fi minimizate prin desensibilizare si temperare a reactiilor. Pentru a-i aplica un tratament de succes este nevoie de o persoana care se poate impune in fata cainelui si care sa-i trimita mesaje clare si precise. In cazul in care credeti ca nu indepliniti aceste conditii este indicat sa lasati cainele pe mana unui specialist pentru a nu inrautati situatia.

Pentru inceput, trebuie gasit acel stimul care produce sentimentul de teama. Din pacate de cele mai multe ori este vorba de o suma de stimuli. Poate fi un obiect, un zgomot sau chiar un miros specific. Poate fi o persoana sau un alt caine. De multe ori se afla in stransa legatura cu o anumita locatie.

Dupa ce intuiti in buna masura aceste elemente care produc spaima cainelui trebuie sa incercati sa recreati acea situatie insa de aceasta data obiectul ce ii provoaca teama trebuie pus cat mai la vedere, intr-o ipostaza cat mai inofensiva.

Spre exemplu: daca este vorba de aspirator sau alt obiect asemanator, puneti-l in mijlocul sufragerie si lasati cainele sa se obisnuiasca cu acel obiect. La prima vedere probabil cainele nu va dori sa se apropie de el. Aici trebuie sa interveniti si sa incercati sa il aduceti cat mai aproape de acel obiect prin lauda sau atragandu-l cu ceva bun de mancare. Puteti chiar ascunde niste bunatati sub acel obiect astfel intrigand cainele si facandu-l sa se apropie tot mai mult. Este cel mai indicat ca acest exercitiu sa se desfasoara cand cainele este infometat si de asemenea este bine ca in acel moment cainele sa fie in lesa deoarece aceasta ii confera un sentiment in plus de siguranta. Atunci cand cainele ramane relaxat in preajma respectivului obiect puteti trece chiar la pasul urmator, mai exact daca este vorba despe aspirator, il puteti porni, insa numai dupa ce cainele a fost dus la 1-2 metri distanta. Exercitiul acesta trebuie repetat acum cu aspiratorul pornit. Dupa cateva astfel de sedinte, veti reusi sa eliminati teama cainelui fata de acel obiect.

In cazul in care este vorba despre o persoana fata de care cainele a dezvoltat un sentiment de anxietate, metoda este asemanatoare cu observatia ca in acest caz, cainele trebuie neaparat sa poarte o botnita deoarece teama poate duce uneori si la un comportament agresiv. Perosana respectiva trebuie sa stea ghemuita si sa lasa cainele sa se apropie de ea, fara sa faca absolut nici un gest prin care sa incerce ea sa se apropie de caine. Dupa ce cainele se apropie suficient si se obisnuieste un timp cu prezenta persoanei respective, acesta poate mangaia cainele, insa nu pe cap ci pe piept timp in care cainele este recompensat.

O alta metoda pentru a minimaliza sentimentul de teama fata de un obiect/persoana/situatie este de a-i oferi cainelui posibilitatea de a desfasura o activitate placuta pentru el in prezenta obiectului/persoanei de care-i este frica.

Spre exemplu, puteti incepe prin a va invata cainele un mic truc precum rostogolirea. Apoi puneti-l sa-l execute in prezenta persoanei/obiectului care-i provoaca teama. Este foarte important sa nu pedepsiti cainele daca nu ii reuseste trucul din prima. Astfel, dupa mai multe repetari, cainele va asocia o senzatie placuta ce va inlocui teama fata de acel stimul.

Agresivitatea poate fi controlata

2014-02-09T11:21:00.003+02:00

Daca cainele dumneavoastra arata semne de agresivitate, e bine sa consultati cat mai repede medicul veterinar, cu atat mai mult cu cat cainele intra des in contact direct cu oamenii, iar comportamentul sau devine imprevizibil.

Cainii au instinctul de a fugi dupa obiecte in miscare si ar putea alerga dupa masini, biciclete sau oameni. De aceea este bine sa va asigurati ca il aveti bine legat si ca nu poate scapa din lesa.

In plus, dresajul va poate ajuta sa aveti un caine educat care sa va asculte in orice situatie. Un caine dresat este mai usor de controlat si chiar de monitorizat ca si schimbari de comportament.

Daca un caine isi va schimba comportamentul brusc si in mod repetat, atunci, in mod cert trebuie sa cautati cauzele si sa le eliminati cu ajutorul unui personal specializat.

Diabetul la caini

2014-02-09T11:21:00.000+02:00

Diabetul zaharat este o afectiune care se datoreaza insuficientei insulinei din corp.

Insulina este un hormon cu care organismul isi regleaza nivelul de glucoza din sange.

La fel ca si la oameni exista mai multe tipuri de diabet: diabet insulino-dependent - destul de des intalnit si diabetul neinsulino-dependent (care nu necesita injectii cu insulina).

Cele mai frecvente simptome sunt:
- Sete crescuta
- Marirea cantitatii de urina si a frecventei urinarii
- Pierdere în greutate
- Modificari ale poftei de mancare; mai intai o crestere a ei, apoi o diminuare
- Depresie
- Vomismente
- Cataracta care cauzeaza orbire

Cand observati astfel de simptome cel mai bine este sa consultati medicul veterinar, care va lua probe de sange.

Descoperit din timp, diabetul poate fi tratat.

Cum elimini matreata la caini

2011-12-27T09:58:00.003+02:00

Matreata poate fi o problema dificila, mai ales la cainii care au blana lunga si deasa.

Afla cum sa elimini matreata la caini si ce masuri poti sa iei pentru prevenirea acestei probleme.

Acumularea de piele uscata si celule moarte se manifesta la caini in acelasi mod ca si la oameni, dar cauzele sunt mai diverse. Matreata este insotita de mancarimi, lucru ce va face patrupedul sa se scarpine mai des.

Matreata apare cel mai des la caini in jurul gatului, pe spate si sub coada. Afla cum poti elimina matreata si cum poti preveni aparitia ei la cainele tau.

Cauzele care duc la aparitia matretii

Cand cauti cauza care duce la descuamarea excesiva a pielii cainelui tau, incepi cu cele mai frecvente. Alimentatia duce uneori la aparitia matretii atunci cand cainele tau nu beneficiaza de un regim diversificat cu toate substantele nutritive necesare.

Ingrijirea deficitara a blanii sau lipsa de miscare pot fi alte motive pentru care pielea cainelui tau da semne de suferinta.

Matreata poate fi si un simptom pentru o problema de sanatate mai grava. Printre afectiunile care duc la uscarea si descuamarea pielii la caini se numara hipotiroidismul, diabetul zaharat, insucficienta renala si diareea cronica.

Pielea poate fi iritata si de la exterior, de catre acarieni. Cheyletiella sau "matreata plimbatoare" este un parazit mic si alb care irita pielea cainelui. Puricii pot cauza aparitia matretii in zone coapselor, in timp ce scabia produce uscarea pielii in jurul urechilor si al incheieturilor picioarelor.

Remedii pentru matreata

Primul impuls poate fi achizitionarea unui sampon special impotriva matretii, dar este important sa elimini si cauza care a dus la aparitia problemei.

Alimentatia exclusiv uscata poate sa nu contina toate substantele nutritive necesare cainelui. Daca patrupedul tau este obisnuit cu aceasta dieta, incearca sa ii oferi si mancare umeda, fie din comert, fie gatita de tine.

Suplimentele alimentare care pot rezolva problema includ uleiul de in sau uleiul de peste, bogate in acizi grazi Omega-3, si Vitamina E.

Odata ce te-ai asigurat ca dieta cainelui este corecta, este important si sa-l imbaiezi in mod regulat. O baie lunara pe timpul iernii si bilunara atunci cand vremea este calda poate elimina complet problema. Samponul anti-matreata special pentru caini contine sulf sau acid salicilic si poate avea efecte benefice asupra pielii cainelui.

Dupa baie, este important sa periezi blana cainelui. In cazul cainilor cu blana scurta, poti folosi si cremele hidratante pe care le folosesti si tu pentru maini.

Prevenire

Pentru a te asigura ca matreata nu va deveni o problema, ofera-i cainelui o alimentatie echilibrata. Perierea regulata a asigura imprastierea grasimilor naturale produse de pielea si blana cainelui.

Nu folosi insa o perie prea iritanta. Inainte sa-ti periezi cainele, verifica ce senzatie iti produce tie peria cand o misti pe scalp. Daca te irita pe tine, nici cainelui nu-i va face placere.

Un regim de exercitii fizice regulate iti va mentine cainele in forma si ii va intari sistemul imunitar. Astfel, cainele va fi mai putin predispus la probleme neplacute, ca matreata.

Patru probleme de sanatate ale cainilor

2011-12-27T09:57:00.000+02:00

Cainii de companie au predispozitie spre anumite afectiuni sau probleme de sanatate, avand, ca si oamenii, zone sau organe mai sensibile, care necesita atentie si o rutina de igiena.

Iata care sunt cele mai frecvente probleme de sanate pe care le va intalni cainele tau pe parcursul vietii si cum ar trebui sa le previi sau sa le tratezi.

1. Probleme cu urechile

Cainele nu-si poate curata singur urechile oricat ar incerca, motiv pentru care stapanul devine direct raspunzator de aceasta operatiune. Daca este neglijata, mizeria acumulata in urechi poate duce la infectii sau otite.
Cainii cu urechile lungi (Beagle, Cocker, Pechinez, Teckel, Basset etc) sunt predispusi la afectiuni ale urechilor, deci aceste rase ar trebui tratate cu mai multa atentie.
Primul semn care ar trebui sa te ingrijoreze este cand un caine scutura capul.

Ce ai de facut: cumpara picaturi speciale pentru curatat urechile de la petshop sau intreaba veterinarul ce produs i s-ar potrivi cainelui tau. Aplica 2-3 picaturi in ureche, lasa-le acolo timp de un minut si curata apoi urechea cu un tifon curat. Cainelui nu-i va face deloc placere sa i se umble in ureche, dar trebuie determinat sa stea cuminte, eventual recompensat dupa.

2. Afectiuni oculare

Exista caini care par ca au constant lacrimi in ochi, ochi umezi sau rosii, iar lacrimile lor lasa urme pe figuri, deci probleme lor oculare sunt usor vizibile. Unele rase au predispozitie pentru afectiunile oculare (Basset, Cocker, Boxer, Buldog francez, Shih Tzu etc)iar daca patrupdeul tau se numara printre cei carora le curg constant ochii sau fac conjunctivite, medicul veterinar ar trebui sa-l tina sub urmarire si sa-i prescrie niste picaturi.

3. Probleme dentare

Oamenii sunt norocosi pentru ca au posibilitatea sa-si perie dintii si sa se planga dentistului cand simt o durere de masea, insa cainii sunt mai putin privilegiati la acest aspect. De aceea, ar fi bine sa monitorizezi atent dentitia cainelui si sa observi daca acesta are probleme cu mestecatul mancarii din cauza unor dureri dentare. Tartrul sau infectiiile dentare pot cauza multiple probleme de sanatate.
Tot veterinarul este cel care se va ocupa de aceasta problema. Cainele va fi sedat si tratat corespunzator, fara sa fie deloc traumatizat, insa este important sa se descopere la timp aceste afectiuni.

4. Afectiuni dermatologice

Daca observi ca patrupdeul tau se scarpina exagerat, te poti astepta la o multime de afectiuni ale pielii, de la purici si capuse, la o alergie alimentara sau dermatita. Nu este o idee buna sa incerci sa tratezi singur aceasta problema, chiar daca stii despre ce e vorba. In cazul puricilor, de exemplu, poate fi nevoie de tratament extern, precum si de medicamente luate pe cale orala, pentru o eficienta mai buna.
Nu neglija afectiunile dermatologice, deoarece cainele isi poate face rani grave, scaprinadu-se exagerat si incercand sa-si domoleasca mancarimea si de aici pot porni alte infectii sau boli nedorite.
Pentru a detecta o alergie alimentara, medicul veterinar ii va face o serie de teste si ii va prescrie o dieta stricta.

Ingrijirea pisicii pe timp de vara

2011-12-02T11:22:00.000+02:00

Chiar daca a venit vara, stapanii trebuie sa retina ca ingrijirea pisicii este la fel de importanta ca si iarna, iar pisicile care stau mai mult timp afara au o speranta de viata mai scurta. Sunt susceptibile la boli, paraziti, dar si incidente violente, precum luptele cu alte pisici sau accidentele de masina.

In ciuda faptul ca pisicile au blanita si labute puternice, care le protejeaza de mediul inconjurator, e bine ca aceasta sa aiba totusi un adapost. De aceea, o casuta mica pentru pisica - similara cu cea a catelului - pe care sa o ai in curte nu este o idee rea, chiar daca pare exagerat. Pisica va invata cu usurinta ca gaseste acolo mereu un loc comod si ferit de soare sau ploaie, dar si mancare si apa. Nu este indicat insa ca asternutul sa fie din paie, deoarece acestea pot prinde mucegai sau intre ele se pot dezvolta diversi paraziti. Nu uitati ca pisicile care stau prea mult la soare se deshidrateaza.

Pisicile cu blana lunga care traiesc si in curte trebuie ingrijite cu atentie, pentru ca blana se incurca si se umple de praf sau alte resturi, insa cele cu blana scurta nu au nevoie de ingrijiri atat de complexe: e suficient sa fie pieptanate odata pe saptamana.

O pisica ce isi petrece timpul afara este mereu in miscare, motiv pentru care trebuie asigurata o nutritie adecvata. Aveti grija sa ii oferiti mancare de calitate si potrivita varstei, cel putin de doua ori pe zi, alaturi de lichide din abundenta.

Deseori, la pisicile care nu stau doar in apartament pot aparea rani, din diverse motive: alearga pe acoperisuri si pe garduri si pot sa cada, pot fi lovite de masini sau pot sa se lupte cu alte pisici. Daca se observa astfel de rani, este esential ca zona sa fie curatata cu apa si sapun si eventual cu o substanta dezinfectanta (betadina este o solutie dezinfectanta foarte buna, care nu provoaca foarte mare disconfort animalului). Daca este o rana extinsa, animalul trebuie dus la un veterinar.

Pisicile care traiesc in exteriorul casei trebuie supuse deparazitarii mai des decat cele de apartament. Vara este obligatorie deparazitarea lunara impotriva infestarilor cu purici si capuse este obligatorie.

Insa nu le pazesc si de boli contactate de la alte pisici. In special urechile pisicii sunt sensibile la infectii, asa ca atunci cand vedeti ca animalul se scarpina mai des la urechi trebuie dus la veterinar. In plus, tineti departe de pisica orice substante toxice pe care le aveti in curte.

Infectiile dentare la caini - cauze, preventie si tratament

2011-12-02T11:19:00.000+02:00

Infectiile dentare la caini pot aparea pe masura ce animalul imbatraneste si provoaca dureri si sangerari la gingii, insa exista tratamente care amelioreaza simptomele.

Infectiile dentare sunt afectiuni pentru care este recomandata preventia si nu tratamentul, avand in vedere ca pot duce la pierderea dintilor.

La fel ca si oamenii, cainii sunt susceptibili la probleme cu dantura si la sangerari ale gingiilor. Principalele tipuri de afectiuni care apar sunt gingivita, parodontoza si abscesele dentare.

Gingivita

Gingivita afecteaza gingiile, iar primul semn este inrosirea acestora. Daca afectiunea nu este tratata, gingiile vor incepe sa se intareasca. Cainele poate avea dureri in timp ce mananca si o respiratie urat mirositoare.

Parodontoza

Parodontoza apare in urma unor infectii la gingii, iar daca problema se agraveaza, animalul va ramane fara dinti. Gingiile incep sa sangereze si se retrag cu timpul de pe dinte, care incepe sa se miste si ulterior cade.

Abcesele

Caninii sunt susceptibili la abcese, in cazul cainilor, deoarece sunt foarte des folositi pentru sfasierea mancarii. Dintele are trei radacini, asa ca infectia se poate raspandi rapid catre mandibula, creand leziuni vizibile si sub ochi. Cainele trebuie dus la veterinar, mai ales daca refuza mancarea din cauza durerii, pentru ca va suferi si de foame.

Cauzele infectiilor dentare la caini

Una din cele mai intalnite cauze ale infectiilor dentare la caini este neglijenta proprietarului, care nu efectueaza un periaj regulat al dintilor catelului. Uneori, se neglijeaza si controalele la veterinar, dar si asigurarea hranei de calitate, care poate preveni astfel de probleme.

Uneori, infectiile dentare pot aparea si in urma unor traume in zona faciala, dar si in urma unor infectii generale sau a unor probleme de dentitie.

Simptome ale infectiilor dentare

Infectiile dentare pot fi depistate rapid, daca stapanul stie care sunt simptomele. Un caine care sufera de infectii dentare va avea tartru pe dinti (de culoare neagra sau maro), va latra prelung si mai mult decat de obicei si isi poate pierde pofta de mancare.

Gingiile sunt umflate si pot sangera, iar respiratia poate fi urat mirositoare (halitoza). Uneori, cainii isi pot acoperi fata cu labutele, daca simt durere si se vor retrage din activitati care alteori le faceau placere sau pot fi agresivi fara motiv.

Tratamentul infectiilor dentare

Daca se observa simptomele infectiilor dentare nu trebuie intarziata vizita la veterinar. Cand durerea este severa, cainele poate fi anesteziat pentru control sau o operatie de inlaturare a dintelui cu probleme.

In cazul unei infectii mai putin severe, veterinarul curata dintii cainelui pentru a elimina acumularea de tartar si materialele straine prinse intre dinti. Veterinarul poate prescrie antibiotic, pentru a controla infectia, dar si analgezice pentru durere si antiinflamatoare.

Infectiile dentare sunt neplacute pentru animal si costisitoare pentru stapan, asa ca o buna igiena orala este esentiala pentru preventia acestei afectiuni.

Boli care pot afecta porcusorul de Guineea

2011-12-02T11:17:00.002+02:00

Porcusorii de Guineea sunt animale usor de ingrijit, iar majoritatea problemelor de sanatate care apar des la ei sunt usor de prevenit, printr-o buna alimentatie si o ingrijire corecta.

Deficienta de vitamina C, dermatita, parazitii si problemele de dentitie sunt cele mai des intalnite afectiuni in cazul porcusorilor de Guineea. In genere, stapanii responsabili pot evita aceste probleme prin cateva simple sfaturi.

Deficienta de vitamina C

La fel ca si oamenii, porcusorii de Guineea nu pot sintetiza vitamica C din alte alimente care nu o contin, de aceea au nevoie de o sursa constanta de vitamina C. Este de ajuns ca porcusorul de Guineea sa aiba mereu la dispozitie legume proaspete, insa in cazul in care nu exista aceasta posibilitate, pot fi cumparate de la pet shop suplimente alimentare speciale. Porcusorul va manca de asemenea cu placere kiwi sau citrice, alimente care contin vitamina C.

Deficienta de vitamina C poate fi recunoscuta la porcusorul de Guineea, in sensul ca animalul va avea incheieturile inflamate, insa pot aparea si hemoragii ale muschilor sau ale intestinelor. Porcusorii de Guineea afetati vor fi anorexici, letargici, avand o blana aspra.

Pododermatita

Pododermatita, o afectiune a pernitelor de la picioare, apare de multe ori la porcusorii de Guineea care nu sunt tinuti pe o suprafata corespunzatoare. In natura, acesta traieste pe iarba sau materiale naturale care ii protejeaza pernitele de la picioare. Daca este tinut pe suprafete tari, animalul va suferi disconfort si durere, iar pernitele de la picioare se vor umfla - problema se poate extinde si la tesutul osos al piciorului.

Porcusorii de Guineea trebuie intotdeauna tinuti un material moale: o carpa, un covoras, fan, hartii taiate sau iarba pot fi de ajutor, insa pot fi cumparate materiale speciale de la magazinele specializate.

Parazitii

Porcusorii de Guineea sunt susceptibili la infectarea cu diversi paraziti. Acarienii, spre exemplu isi fac cuib fara probleme in blana porcusorului si pot duce la caderea parului si mancarimi. Parazitii de acest gen pot cauza probleme mari porcusorului de Guineea, in sensul ca acesta nu va mai dormi bine si va avea o stare generala proasta. Animalul trebuie dus urgent la veterinar, daca are astfel de simptome.

Probleme ale dentitiei

Porcusorii de Guineea care nu sunt hraniti bine sunt susceptibili la probleme de dentitie. Dintii animalului cresc constant si au nevoie de materiale bogate in fibre pe care sa le mestece, astfel incat sa isi toceasca dintii - o bucata de lemn pusa in cusca animalului este suficienta pentru a rezolva problema. Dieta ideala pentru porcusorii de Guineea este una bogata in legume, dar si iarba, pentru ca astfel se hranesc si in mediul natural.

Proprietarii de porcusori de Guineea pot verifica in mod regulat starea de sanatate a animalului. Acesta trebuie sa manance in fiecare zi, sa aiba blana curata si bogata, sa se miste des, sa urineze si sa aiba excremente normale. Daca animalul este letargic si nu mananca, este un semn rau si trebuie dus urgent la veterinar.

Cum previi raul de masina la caini

2011-12-02T11:16:00.000+02:00

Transportul cainelui cu masina poate fi o problema uneori, daca acesta nu este obisnuit sa se afle intr-un spatiu inchis si sa fie mutat.

Cainele poate reactiona exagerat, atunci cand este scos din mediul sau obisnuit, insa exista metode prin care pot fi prevenite orice episoade neplacute in masina.

Raul de masina apare si la caine, ca si la oameni, iar starea este extrem de neplacuta si pentru animal si pentru stapan. De multe ori, cainele va asocia calatoria cu starea de rau si nu va mai dori sa urce in masina.

Cel mai des, starea de stres si anxietate apare la cainele de varsta mica, pentru ca acesta este mai usor stresat decat cainele adult si se poate manifesta si in avion sau in tren. In plus, catelul are urechea interna insuficient dezvoltata, iar miscarea il face sa aiba o senzatie de disconfort si pierdere a echilibrului. Pe masura ce cainele imbatraneste, problema poate disparea de la sine.

Simptomele pot varia si pot aparea impreuna sau separat, insa sunt usor de observat: cascatul, letargia sau agitatia, tremuratul, respiratia sacadata, salivarea excesiva, voma sau alte comportamente neobisnuite apar in caz de rau de masina.

Tratamentul consta in medicamente care pot fi luate de la orice farmacie, insa este ideal sa fie consultat un veterinar inainte sa fie administrate, pentru ca fiecare caine are anumite necesitati, in functie de talie, rasa sau severitatea simptomelor.

Cel mai des sunt folosite antiemeticele sau antihistaminicele: Emetiral si Emetostop sunt doua solutii la indemana. Este esential ca stapanul sa se intereseze la veterinar despre modul in care poate evita raul de masina la animal - multi stapani evita discutia, pe motiv ca nu ar fi o problema reala sau nu cred ca animalul va suferi prea mult.

Exista si o serie de tratamente naturale care pot ajuta, in caz de rau de masina, precum ghimbirul si semintele de chimen, dar si menta. Aici intervine insa si dibacia proprietarului, care trebuie sa gaseasca o metoda de a-l convinge pe catel sa le ingurgiteze. O cantitate mica de seminte de chimen, ceai de ghimbir sau de menta introduse in mancarea preferata a catelului poate fi de ajuns pentru a preveni raul de masina.

Cea mai buna metoda de a preveni raul de masina este ca animalul sa fie obisnuit cu orice tip de calatorie, inca de la varste fragede. Geamul trebuie sa fie deschis, pentru ca in masina sa existe aer, iar odata la ceva timp e bine sa opriti pentru a face o pauza. Cainele poate fi plimbat cateva minute, astfel incat sa isi revina. Trebuie aduse si jucariile sale preferate, astfel incat sa considere ca o calatorie este un prilej pentru distractie.

Nu in ultimul rand, cainele trebuie sa nu consume foarte multa mancare inainte sa mearga cu masina, pentru ca in cazul in care i se face rau, cresc sansele sa vomite. Atunci cand catelul refuza sa se mai urce intr-o masina, se poate schimba modalitatea de transport sau pot fi folosite gustarile preferate ale cainelui (in cantitati moderate) pentru a-l atrage.

Cum sa-ti dresezi hamsterul

2011-12-02T11:15:00.000+02:00

Hamsterul este un animal sociabil care poate fi dresat cu usurinta de un stapan atent si rabdator.

Afla cum poate fi dresat un hamster pentru a avea un rozator de companie educat.

Hamsterul se ataseaza usor de stapan si este dispus sa invete lucruri noi pentru a-i face pe plac si pentru a obtine gustari. Semintele de floarea soarelui sunt printre gustarile preferate de hamster.

Dresajul unui hamster este similar cu cel al unui caine, insa hamsterul nu raspunde la fel de bine pedepselor, astfel ca specialistii recomanda folosirea preponderenta a motivatiei pozitive (rasplata).

Tine cont de faptul ca aceste rozatoare sunt animale crepusculare: perioada de activitate intensa este seara. Nu este recomandat sa scoti un hamster la joaca atunci cand este somnoros, deoarece ar putea chiar deveni violent.

Imblanzirea hamsterului

Dresajul functioneaza doar atunci cand hamsterul tau este imblanzit si accepta sa fie luat in mana si scos din cusca fara sa se zbata prea mult. Daca tocmai l-ai adus acasa, hamsterul va avea nevoie de cateva zile pentru a se obisnui cu noul lui camin, timp in care nu este recomandat sa il scoti din cusca sau acvariu.

Dupa ce te-ai spalat bine pe maini, introdu o mana cu palma in sus in cusca hamsterului. Gesturile lente sunt recomandate, pentru a nu speria si mai mult un hamster infricosat. Lasa-l sa-ti miroasa mana si sa se obisnuiasca cu ea. O samanta de floarea soarelui in palma poate fi rasplata pentru curajul de a se apropia de tine.

Nu grabi sau brusca niciodata hamsterul. Chiar daca traieste doar cativa ani, hamsterul are nevoie de timp pentru a se obisnui cu conditii de trai noi si cu un om care vrea sa puna mana pe el tot timpul.

Dresajul hamsterului

Daca hamsterul vine la tine atunci cand pui mana in cusca lui, l-ai invatat deja primul lui truc. Semintele de floarea soarelui sau alte gustari pentru hamsteri joaca un rol important in dresajul rozatorului tau, dar dupa ce invata un lucru nou, hamsterul nu mai are nevoie intotdeauna de rasplata.

Poti asocia urcarea in palma ta cu cuvantul "Vino", iar apoi poti invata hamsterul sa stea in picioare, comanda "Stai", tinand o samanta de floarea soarelui deasupra capului sau. Repeta antrenamentul pana cand hamsterul repeta fara rasplata.

Odata ce s-a obisnuit cu tine si va simtiti bine impreuna atunci cand il scoti din cursa, il poti invata un truc si mai complex, rostogolirea. Pune o samanta de floarea soarelui pe spatele hamsterului, iar animalul se va rostogoli pentru a o obtine. Odata ce a invatat sa faca trucul si accepta comanda si fara samanta, ofera-i rasplata dupa.

Folosind acelasi sistem de rasplata, poti invata hamsterul si sa se curete cu atentie inainte de a iesi din cusca, pentru a nu fi murdar atunci cand urca in palma ta.

Dupa cateva luni, un hamster imblanzit si dresat va putea fi purtat pe umar sau in buzunar fara probleme, astfel ca maiestria lui in a-ti urma comenzile sa fie admirata de cat mai multi prieteni, care iti vor lauda apoi calitatile de dresor de hamsteri.

Cum ingrijesti un papagal bolnav

2011-12-02T11:13:00.000+02:00

Animale fragile, pasarile crescute in captivitate au nevoie de multa atentie si ingrijire pentru a-si mentine sanatatea.

Adesea, bolile lor pot lua intorsaturi periculoase si pot duce la deces, in lipsa unei interventii prompte sau a ingrijirilor corespunzatoare. Tu stii cum sa ai grija de papagalul tau bolnav? Descopera, in continuare, cateva sfaturi utile!

In primul rand, este esential sa apelezi la medicul veterinar de indata ce remarci un comportament ciudat la papagalul tau. Doctorul este cel mai in masura sa ii ofere un tratament adecvat si sa iti vindece pasarea de companie.

Cu toate acestea, atunci cand nu poti duce papagalul imediat la medic sau pasarea necesita ingrijiri la domiciliu pentru a se recupera, iata de ce anume trebuie sa tii cont:

1. Izolarea de alte pasari

Pentru inceput, in cazul in care detii mai multe pasari, izoleaza papagalul bolnav de celelalte zburatoare pentru ca acestea sa nu fie afectate, la randul lor, de o eventuala infectie. Nu uita, de asemenea, sa plasezi papagalul intr-o zona linistita a casei.

2. Temperatura

Pasarile isi consuma o buna parte din energie si resurse metabolice pentru a-si mentine temperatura corpului. De aceea, pentru a nu agrava starea precara de sanatate a papagalului tau, asigura-te ca acesta beneficiaza de o temperatura suficient de ridicata asfel incat sa se simta confortabil. Papagalul tau se va simti foarte bine la o temperatura de circa 29 grade Celsius, plasat departe de curentii de aer.

Daca optezi sa incalzesti colivia cu ajutorul unui bec amplasat in apropierea acesteia, asigura-te ca lumina nu cade direct pe papagalul tau si ca locuinta pasarii tale nu cuprinde zone care s-ar putea incinge si i-ar putea cauza, astfel, probleme suplimentare.

3. Umiditate

Un alt factor important de care ar trebui sa tii cont este nivelul de umiditate. In special daca papagalul tau sufera de o boala respiratorie, o umiditate ridicata iti va ajuta pasarea sa respire mai bine. Un vaporizator este solutia ideala, insa ai putea folosi, la fel de bine, si un umidificator.

4. Lichide

Un papagal bolnav risca sa se deshidrateze cu usurinta, in special daca nu se poate deplasa pentru a-si procura singur lichidele necesare, are febra sau probleme digestive. In cazuri extreme, medicul veterinar ii va administra lichide sub piele, insa, atunci cand ingrijirea pasarii cade in sarcina ta, asigura-te ca papagalul este bine hidratat oferindu-i lichide cu o lingurita sau seringa. Cu ce il poti hidrata? Spre exemplu, cu suc de mere sau struguri, cu apa plata cu putin zahar sau miere sau cu solutii medicinale, recomandate de doctor.

5. Hrana

La fel de importanta precum lichidele este si hrana de care papagalul tau are nevoie atunci cand este bolnav. Mancarea bogata in carbohidrati este ideala pentru o pasare slabita, intrucat este usor de digerat. Pe langa produsele existente in comert, speciale pentru papagali, ii mai poti oferi mancare pentru bebelusi, orez cu cereale pentru copii, miere, crema de grau, suc de papaya sau nectar, suc de fructe (mai putin de portocale). Ofera-i, periodic, hrana cu lingurita sau seringa, asigurandu-te ca papagalul mananca o cantitate suficienta astfel incat problemele sale de sanatate sa nu se agraveze.

Amenajeaza-ti casa inainte de a lua un caine

2011-12-01T17:03:00.000+02:00

Daca iti doresti sa iti inmultesti familia cu un nou membru, sub forma unui caine, afla ca este necesar sa iei cateva masuri in prealabil.

Acestea se refera, printre altele, la amenajarea spatiului de locuit astfel incat sa se preteze traiului cu un patruped.

Intocmai ca in cazul oamenilor, si un caine, adus intr-o casa, are nevoie de confort, hrana, jucarii, un spatiu pentru dormit si alte accesorii esentiale. Pentru a evita debandada care se poate instala odata cu sosirea noului membru al familiei, este important sa iei cateva masuri. Iata ce poti face pentru a-ti amenaja locuinta astfel incat aceasta sa devina un spatiu propice gazduirii unui caine:

1. Atentie la covoare si alte materiale textile

Este important sa fii constient de faptul ca, odata ce cainele isi va face aparitia in casa ta, curatenia locuintei va depinde de mai multi factori. Astfel, pentru a-ti proteja casa de pete, zgarieturi si alte urme lasate de caine, ai putea inlocui covoarele din casa cu unele rezistente la murdarie, atat din punct de vedere al materialului, cat si din acela al culorii.

Ideale, pentru canapele, de pilda, sunt pielea naturala si microfibra, care rezista la zgarieturi, permit inlaturarea blanii si nu favorizeaza acumularea de praf si de alti alergeni.

In ceea ce priveste culoarea, ai putea opta pentru una apropiata de cea a cainelui, astfel incat blana cazuta sa nu fie usor de detectat.

In cazul in care nu iti permiti sa iti schimbi o mare parte din mobilier inaintea sosirii cainelui, investeste, cel putin, in cuverturi in culori similare blanii animalului, care sa acopere canapelele, fotoliile si patul. Utile ar putea fi si husele pentru scaune.

2. Gaseste un loc special pentru caine

Este important ca noul membru al familiei sa aiba spatiul sau. Chiar daca nu ii poti oferi o camera intreaga, este esential sa ii amenajezi cel putin un colt care sa ii fie dedicat. Plaseaza, in perimetrul respectiv, culcusul, hrana, dar si jucariile. In situatia in care spatiul si bugetul ti-o permit, ai putea chiar sa construiesti o casuta pentru cainele tau, unde acesta sa se poata retrage pentru a se bucura de liniste.

3. Atentie la plante

Inainte de sosirea cainelui, asigura-te si ca locuinta ta nu contine plante care i-ar putea fi daunatoare patrupedului. De pilda, planta de aloe vera poate imbolnavi cu usurinta un caine. Printre plantele toxice de evitat atunci cand ai un caine se mai numara si feriga, begonia, lalelele, crinii, filodendronul sau glicina.

4. Elimina mobila instabila

Piesele instabile de mobilier, cum ar fi balansoarele, pot fi periculoase pentru caine, in special cand acesta este mic, intrucat animalul risca sa le dezechilibreze si, apoi, sa se raneasca.

5. Atentie la pardoseala

Tot pentru a evita accidentele, ideal ar fi sa ai cat mai multe covoare pe suprafata locuintei care sa acopere pardoseala din lemn lacuit si gresie, periculoasa intrucat este alunecoasa. Daca te afli in etapa de renovare a casei, poti inlocui suprafetele primejdioase pentru caine cu placi ceramice neglazurate, printre altele.

Mentinerea sanatatii pestilor de acvariu

2011-12-01T16:59:00.000+02:00

Mentinerea sanatatii pestilor de acvariu nu este un demers complicat, insa implica disciplina si activitati repetate, menite sa asigure conditiile de mediu ideale pentru animalele tale de companie.

Care sunt masurile pe care ar trebui sa le iei pentru a asigura sanatatea pestilor de acvariu, descopera in continuare!

Schimbarea apei din acvariu

Unul dintre principalele aspecte care influenteaza sanatatea pestilor este calitatea apei din acvariu. Este esential ca aceasta sa fie schimbata regulat pentru a inlatura substantele daunatoare si reziduurile. Ideal ar fi sa schimbi un sfert din cantitatea de apa o data pe saptamana sau o cantitate mai mica de atat, de doua ori pe saptamana.

In intervalul de timp dintre doua schimbari de apa, monitorizeaza nivelul a doua substante care pot avea un impact negativ considerabil asupra pestilor tai: amoniacul si nitratul. De asemenea, verifica si nivelul pH-ului apei din acvariu. In cazul in care este nevoie sa modifici pH-ul, pietrele iti vor fi de ajutor pentru a-l mari, in timp ce lemnul sau plantele te vor ajuta sa il micsorezi.

Temperatura constanta

Pentru a evita stresul care risca sa iti imbolnaveasca pestii, asigura-te ca acestia beneficiaza de o temperatura constanta a apei. Alege nivelul ideal pentru speciile de pesti pe care le detii si foloseste echipamentul adecvat pentru incalzirea apei - nu uita sa il verifici periodic pentru a te asigura ca functioneaza in parametri optimi.

Nu uita sa plasezi si un termometru pentru a putea verifica temperatura ori de cate ori doresti. De asemenea, schimbarea apei ar trebui sa tina si ea cont de temperatura la care se simt bine pestii tai: asigura-te ca nu adaugi apa prea rece sau prea calda in interiorul acvariului.

Atentie la hrana

Pestii tai au nevoie si de o hrana adecvata, servita la intervale optime, pentru a fi sanatosi si a se putea inmulti. In general, aceasta ar trebui oferita de 2-3 ori pe zi, in cantitati mici, astfel incat pestii sa o poata consuma pe toata, evitand, astfel, ca ramasitele sa se descompuna si sa contamineze apa acvariului.

Se recomanda hranirea pestilor la aceleasi ore si in aceeasi zona a acvariului, astfel incat animalele sa se obisnuiasca sa astepte hrana la momentul si locul potrivite.

Substante permise in acvariu

Curatarea acvariului cu ajutorul unor produse din comert risca sa dauneze pestilor tai, in loc sa le aduca beneficii. De aceea, ideal ar fi ca in acvariu sa nu isi faca loc alte substante in afara de apa curata, tiosulfat de sodiu (pentru neutralizarea clorului din apa), carbune in filtre si sare, daca este necesar.

Elimina agresivitatea inutila

Daca detii specii agresive de pesti, este posibil ca acvariul tau sa fie scena unor conflicte intre locuitorii sai. Desi este un comportament normal pentru anumite specii, studiaza-ti pestii pentru a descoperi daca unul sau mai multi pesti sunt prea agresivi ori daca unul sau mai multi pesti sunt atacati mai des decat altii.

In cazul in care descoperi una dintre aceste probleme, este important sa iei masuri imediat. Reamenajarea acvariului ar putea sa elimine agresivitatea inutila - insa, daca aceasta metoda nu functioneaza, este esential sa scoti agresorii si sa ii muti in alt acvariu.

Cum sa-ti inveti papagalul sa vorbeasca

2011-12-01T16:52:00.002+02:00

Ti-am pregatit cateva sfaturi despre cum iti poti invata papagalul sa vorbeasca! In plus, intregul proces te poate ajuta sa intelegi mai bine comportamentul, starile si limbajul corporal al papagalului.

1. Repeta cuvinte uzuale, simple si scurte ca "buna". Pasarile invata prin repetitie, asa ca fii pregatit sa repeti fiecare cuvant de mai multe ori, zilnic, timp de cateva saptamani, pana cand papagalul il va retine si repeta.

2. Lauda papagalul si da-i recompense de cate ori face un progres sau repeta din proprie initiativa cuvantul. Ai putea sa spui ceva de genul "Bravo!" sau "Baiat bun!".

3. Adauga cate un cuvant nou la vocabularul pasarii pe masura ce invata altele. Treptat, poti incerca sa formezi propozitii scurte din cuvintele pe care le-a memorat deja. De exemplu: "Buna! Ma cheama Coco!".

4. Retine ca fiecare pasare are anumite sunete preferate, deci silabe pe care le va retine si repeta mai usor. Daca ai petrecut deja ceva timp incercand s-o inveti un cuvant si refuza sa-l repete, treci la alt cuvant care suna complet diferit.

5. Fii entuziast. Unele pasari invata mai usor sa repete cuvinte daca le spui tu intr-o maniera entuziasta si vesela. Acest sfat este valabil si pentru caini, care vor urma mai usor comenzile dictate vesel si entuziast.

6. Invata papagalul sa comunice. Cand ii oferi ceva de mancare papagalului, repeta-i numele de cateva ori si foloseste-l intr-o propozitie, pe care s-o repeti. De exemplu, ofera-i cateva seminte si spune-i: "Seminte. Mmmmm, ce bune sunt semintele!" Aceasta strategie va invata pasarea sensul cuvantului, precum si faptul ca, daca va repeta acel cuvant, va primi seminte.

7. Invata pasarea sa asocieze propozitii cu momente ale zilei sau comportamente. De exemplu, dimineata, cand intri in camera unde este papagalul, spune-i: "Buna dimineata?". Seara, inainte sa pleci la culcare, spune-i exact ca unui om: "Noapte buna, Coco!". Fii perseverent si repeta mereu aceleasi fraze.

8. Ai rabdare. Iti va lua mult timp sa inveti o pasare sa vorbeasca si e bine de stiut ca unele pasari invata mai lent, altele mai repede. Nu iti pierde rabdarea, daca nu obtii rezultate rapide.

9. Fii perseverent. La inceput, papagalul ar putea scoate doar niste silabe neinteligibile sau chiar balbe, care nu prea seamana cu cuvantul dorit de tine. Sa nu crezi ca pasarea nu va invata niciodata mai mult decat atat. Este modul in care pasarile invata sa vorbeasca. Brusc, intr-o zi, pasarea te va uimi pronuntand perfect cuvantul. Odata ce s-a intamplat "minunea", invatarea celorlate cuvinte se va produce mai usor. Ai putea trece mai departe la cuvinte care seamana cu cel initial.

10. Nu invata pasarea sa spuna cuvinte indecente sau jignitoare, desi ti se pare, initial, distractiv. Te-ai putea confrunta cu situatia in care papagalul sa pronunte cuvinte deochiate fata de persoane care nu vrei sa le auda.

11. Nu exclude posibilitatea ca papagalul tau sa nu vorbeasca deloc. Pasarile care au suferit traume sau care au o varsta inaintata si nu au fost invatate de mici sa vorbeasca, ar putea sa-si piarda cu totul capacitatea vorbirii.

Cum transporti o pasare?

2011-12-01T16:49:00.000+02:00

Te-ai gandit vreodata ca o chestie atat de simpla poate lasa consecinte? Pasarile sunt animalele de companie cele mai sensibile la schimbarea brusca a conditiilor de mediu in timpul unei calatorii.

Secretul pentru a transporta cu succes o pasare este pregatirea temeinica.

Fie ca vrei sa iei pasarea cu tine in vacanta sau ca iti muti domiciliul, calatoriile pot fi foarte stresante pentru pasarile de companie, indiferent de marimea lor.

Pregatirea pasarii pentru calatorie

Cumpara din timp o cusca speciala pentru transport si obisnuieste-ti pasarea cu ea. O poti muta pentru cateva ore pe zi, oferindu-i jucariile preferate si gustari delicioase in noua cusca. Dupa o saptamana, pasarea va fi obisnuita complet cu noua cusca, iar spatiul restrans nu va mai fi un factor de stres in timpul calatoriei.

Unele pasari, mai ales papagalii, sunt predispuse la raul de masina. Ia pasarea cu tine in cusca de calatorie si aseaza-o in masina pentru cateva minute. Dupa ce pare ca sa s-a obisnuit, porneste motorul de cateva ori. Apoi plimba pasarea de mai multe ori cu masina pe distrante tot mai lungi. Astfel, va avea timp sa se obisnuiasca cu zgomotul, mirosul si vibratiile din masina.

Transportul cu masina sau cu trenul

Cel mai important lucru pe care este recomandat sa il faci odata ce pornesti la drum cu pasarea cu masina sau trenul este asigurarea coliviei. In masina, poti fixa cusca de calatorie cu centura de siguranta. Protejeaza cusca si in tren, unde o oprire brusca ar putea sa o darame.

In masina, cel mai bun loc pentru pasare este pe bancheta din spate. Impactul airbag-ului poate fi fatal chiar si papagalilor mari.

In timp ce unele pasari prefera sa calatoreasca intr-o cusca ce le permite sa cerceteze imprejurimile, altele sunt mai putin stresate in intuneric. Incearca sa acoperi partial colivia de calatorie pentru a determina cum se simte cel mai bine pasarea ta.

Evita factorii de stres pentru pasare: claxonatul, aparatul de radio al masinii, dar si mirosurile foarte puternice ale deodorantelor pentru masini. Fumul de tigara sau aerul conditionat sunt alti factori ce ar putea face rau pasarii tale.

Doteaza cusca de calatorie cu un dispozitiv de adapat care nu se varsa si ofera pasarii hrana obisnuita si jucariile preferate in timpul calatoriei. Daca ai un papagal mare, care mananca fructe, pastreaza-le intr-un frigider special pentru masina.

Transportul cu avionul

Daca vrei sa transporti pasarea cu avionul, vei avea nevoie sa afli mai multe informatii legate de compania aeriana si de destinatie.

Calatoria internationala cu o pasare de companie necesita carnetul de sanatate la zi sau un document emis de veterinar cu 10 zile inainte de calatorie. Unele tari nu accepta pasarile deloc, deci informeaza-te din timp cu privire la legislatia din tara de destinatie.

Cere informatii de la compania aeriana cu privire la marimea admisa a pasarii si a custii si afla daca poti lua pasarea cu tine sau va calatori intr-un loc special pentru animale de companie, in cala avionului.

Alege o cusca de calatorie care sa respecte cerintele companiei aeriene, dar sa lase cat mai mult loc pentru miscare pasarii tale de companie.