Another Gay Kiddo

Dear me, good for you!

2021-07-28T19:05:00.004+03:00

Dear Rob,

Now no longer a kiddo - I hope that in 2021 you will continue your fantastic journey through your 20s. Keep being health, look after yourself and those you love and who love your back - your boyfriend, your family, your sis and your best friends. ❤️

I have a great certainty you will continue to succeed in the things you set yourself to do - and learn from the things that will challenge you. If you managed to do so many things in 2020, then I can't imagine what a new 2021 will look like for you - probably fantastic! 💪

Wherever you've been, whatever you've done and achieved, I hope you took the time to be grateful for all the great memories, friends and experiences you made along the way. 🏖

Love truly. No conditions. If things don't make sense, hope you take the time to make sense of them. 👀

Hope the situation with Antonio clarifies itself. Hope you have made the right (or left!) decisions.

Regardless I am hoping you are living your best life. And remember to keep your friends close. They'll always be there for you & I hope they've been this year as well. 🔥

Now let's party kiddo 🕺🏻!

Happy 2022! Happy New Year!

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

O noapte, doar o noapte, în Viena

2018-06-04T10:40:00.000+03:00

M-a luat de mînă și m-a dus după o cortină, pe care, deși fusesem relativ aproape, nu am observat-o decît atunci. Pe ea scria, foarte reprezentativ, Love Room. M-a sărutat cu multă pasiune, iar asta m-a pornit foarte tare. Apoi, foarte strategic, mi-a deschis fermoarul la pantaloni…

Atenție: acest articol conține material cu tentă puternic sexuală. Dacă nu sunteți confortabili cu acest tip de conținut, opriți-vă din citit acum.

L-am văzut aproape imediat ce am intrat în club. Tocmai ce luasem niște beri pentru mine și Andy și am văzut că se uita la mine cu un surîs pe sub buze. Nu arăta deloc rău, deși se vedea clar că e mai în vîrstă decît mine. Am zîmbit și mi-am continuat drumul spre Andy, care era pe dance floor.

Eram în Viena de vreo cîteva zile, unde am mers pentru o conferință. Eram destul de fresh după 3 zile de sesiuni de dimineață pînă seară și petreceri după petreceri. În ziua aia fusesem să ne plimbăm pe la Belvedere, la Schonbrunn și prin centru. Nu puteam să mă opresc din a gîndi ce oraș minunat este această Viena. Ce oameni senini și frumoși, ce oraș plin de cultură, cu arhitectură ce te face să te simți ca într-o poveste și ce stil de a fi!

Și poate că eram într-o poveste. Poate că am fost într-o poveste. L-am văzut cum încerca să se apropie de mine, să danseze în ritm cu mine, să îmi atragă oarecum atenția. Însă, sincer, nu a trebuit să facă prea mult. Deja eram cu ochii pe el, iar la sfîrșitul a cinci zile în care am tot tînjit prin toată Viena după bărbați, a picat numai bine faptul că primeam în sfîrșit niște atenție.

„I’m not your toy, you stupid boy” se auzea pe fundal melodia Nettei, cîștigătoarea Eurovisionului din 2018.

Avea o barbă bine îngrijită. Purta o cămașă închisă la culoare, poate negru, poate albastru închis. Nu mi-am putut da seama pentru că era destul de întuneric.

- Cum te numești?
- Nik. Tu cum te numești?
- Rob

Am continuat să ne legănăm unul lîngă celălalt pînă cînd într-un final l-am luat de șold și m-am apropiat de el. I-am zâmbit cu subînțeles, aproape pervers. Era atît de cald în clubul ăla… Eram și eu, și el, destul de transpirați, însă acest lucru nu m-a deranjat deloc. Parcă găsesc ceva foarte atractiv la un bărbat transpirat. Poate că ceea ce se găsește în transpirație îmi pornește toate simțurile, poate chiar mi le ascute puțin.

Am dansat împreună pentru un timp pînă cînd, la un moment dat, m-a întrebat:

- Ce bei?
- Bere, și i-am arătat sticla de bere aproape pe terminate pe care o cumpărasem cu nu mult înainte.

M-a luat de mînă și ne-am îndreptat spre bar unde apoi a comandat două beri, una pentru mine și una pentru el. Se întîmplă destul de rar ca cineva să îmi cumpere o băutură în club. Am rămas foarte plăcut surprins de gestul lui.

- Mulțumesc, i-am zis, iar el mi-a zîmbit.

Buze pe buze și mîini pe șolduri, pe după gît, apoi pe funduri. Ne-am sărutat și era atît de fain să îi simt buzele atît de moi și faine. Am simțit instant un gust de țigări, însă, parcă printr-un miracol, nu m-a deranjat atît de mult pe cît obișnuia.

Muzica era din ce în ce mai bună. Melodii vechi și melodii noi, melodii electrificante. Mereu am zis că nu am nevoie de droguri pentru a mă simți bine în club, pentru că am atîta energie cînd dansez. Pot, la propriu, dansa pentru ore și ore în șir.

Cred că era 3:30 dimineața cînd am vorbit cu Andy și am stabilit că vom pleca spre hotel destul de curînd, pentru a putea dormi puțin. Asta pentru că la prînz în aceeași zi aveam să prindem un avion înapoi spre casă.

I-am zis lui Nik că nu voi mai sta mult. Mi-a zis că înțelege și am continuat să dansăm și să ne sărutăm pe ringul de dans, în timp ce prietenii lui ne zîmbeau cu subînțeles. Am schimbat numere de telefon și ne-am zis că ne vom contacta. Am continuat apoi să dansăm destul de sexual și să ne atingem prin locuri intime. Asta a părut să îl pornească și mai tare pe Nik. Nici pe mine nu m-a deranjat, eram foarte horny în seara aceia.

Cînd ceasul era foarte aproape să bată ora 4AM, Nik m-a luat de mînă și m-a dus în spatele unei cortine. Dansasem toată noaptea cu fața spre ea și nu observasem că, de fapt, era un intrând către un mic dark room. Pe cortină scria, foarte drăguț, Love Room.

Era întuneric, însă puteam vedea siluete în poziții foarte excitante. Unii făceau oral, alții mai-mai că erau gata să se fută. Lîngă ei, alții doar priveau și se atingeau. M-a sărutat cu multă pasiune. Doamne cît de mult mă pornea bărbatul ăsta. Avea o barbă așa de faină și era cam de înălțimea mea. Ne potriveam foate tare la sărut. Apoi m-a desfăcut la pantaloni.

Deja vedeam filmul derulîndu-se în capul meul. Nu știu exact ce m-a incitat mai tare, faptul că nu mai făcusem niciodată așa ceva? Faptul că mai erau și alții făcînd sex în jur? Sau faptul că eram în Viena, într-un club și la o petrecere gay și găsisem un tip atît de fain? Poate toate la un loc și combinate.

I-am deschis și eu fermoarul și i-am tras pantalonii, iar apoi boxerii, mai jos. Am început să ne-o frecăm amîndoi unul de-a celuilalt. Am continuat să ne sărutăm. S-a lăsat pe vine și mi-a luat-o în gură. Ce gură moale și caldă avea și ce bine se simțea. Îi simțisem limba și buzele de la sărut, dar parcă erau și mai faine acolo jos. M-a supt pentru cîteva minute, pînă cînd nu am mai putut răbda și m-am lăsat și eu pe vine, însă nu înainte de a-i fura un sărut. I-am luat-o și eu în gură și am început să îmi mișc capul într-un du-te vino de zile mari. Apoi, după ceva timp, lîngă noi s-a eliberat pe lateral un loc, iar el m-a pus pe spate și a continuat să mă sugă. Eram în agonie și extaz. Voiam mai mult, dar nu prea aveam curaj să fac așa ceva acolo și nici nu aveam prezervative cu mine. L-am pus să mă lingă pe coaie, de obicei asta mă duce în rai. Și nu am greșit… eram tocmai pe pragul de a mă termina și i-am șoptit că sunt aproape, iar atunci mi-a luat-o din nou în gură, pe care i-am umplut-o de spermă. A fost divin, căci în acel moment, nu știu exact ce era mai fain, locul, conjunctura, sexul? Probabil toată experiența.

Am dat să îl ajut și eu să termine, însă mi-a zis că nu e nevoie. I-am dus mîna după umeri și l-am sărutat. Puteam să simt gustul spermei mele în gura lui, spermă a cărei gust îmi era deja familiar. Îmi gust sperma adesea atunci cînd mă masturbez, dar parcă e mai delicioasă din gura altuia.

I-am mulțumit eu, și apoi mi-a mulțumit și el.

- Nu am mai făcut așa ceva niciodată înainte, i-am zis eu referindu-mă la oral într-un club în dark room.

- Nici eu, și mi-a zîmbit.

Cumva mi-a fost greu să îl cred, însă același lucru ar fi putut crede și el despre mine. Am decis să îl cred, avînd în vedere faptul că am profitat amîndoi la maximum de moment și de situația în care eram, fiind puțin constrânși de timp.

Mi-am luat la revedere, l-am mai sărutat o dată și apoi l-am găsit pe Andy pe undeva prin club. Am chemat apoi un taxi, și după ce ne-am urcat i-am trimis un mesaj.

- Hey Gorgeous Man!

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

Capitolul I: Oneștii sau Cum să deschizi o ușă cu lingurița

2017-10-20T20:54:00.002+03:00

Anul I de facultate. O lume total nouă, efectiv un început de la zero. După ce rudele din zonă nu prea par interesate să mă primească o săptămână până s-ar fi făcut redistribuirea la cămine (am luat o notă prea mică la Bac pentru a primi cămin din prima tură), ajung să stau într-un cămin privat. Îmi cunosc primii colegi de camera, Mihai, un tip de la master de la facultatea de Matematică-Informatică și Brăila, unul de la Geografie. Primul, venit de la Ploiești, obișnuit cu „luxul” din căminele UPG, ajunge la aici... nu aș pune în iad... iadul începe doar spre primăvară. Al doilea, vă dați seama după nume de unde, ajunge după ce face un an de facultate la Brașov, să renunțe și să vină aici.

Viața începe interesant, la facultate sunt interesat de cursurile noi și pentru mine e o plăcere să aud vorbindu-se de extazul șamanic la Yukagiri sau alte populații siberiene în locul C++, C#, HTML sau catene. La cămin, încă nu ne este montat internetul, așa că ne umplem serile stând de vorbă în oficiul de pe hol. Spre seară mereu vine portarul să ne trimită în camere că facem prea multă gălăgie...

Au fost momente stresante, cum ar fi cel în care i-au dispărut tarantulele din terrarium tipei de la etajul 4, nici acum nu știu ce s-a întâmplat cu ele dar și amuzante precum continuarea adunărilor din oficiu într-una dintre camere.

A fost la început un șoc pentru că era pentru prima dată când dormeam cu niște necunoscuți în cameră, iar Brăila (ca toți absolvenții de liceu sportiv pe care i-am cunoscut) avea probleme cu polipii și sforăia îngrozitor.

După vreo două săptămâni se mută în camera de vis-a-vis doi moldoveni... nu sună bine, știu, dar în apărarea mea, deja eram prieten cu Chișinău, deci nu pot fi condamnat. Cei doi sunt din Onești. Erau amuzanți, în cel mai absurd și ridicol mod posibil. Primul, era foarte mândru de el că a luat Bacul în toamnă și a intrat la Universitatea Titu Maiorescu, celălalt... a luat taxiul ca să ajungă din Onești în București și asta cred că spune totul...

Cum eram noi adunați în oficiu într-o seară, vine portarul (Nea Paul, zis și Paulică) să ne spună să plecăm în camere că facem prea mare gălăgie. Deja ne-am obișnuit cu el, dacă îi dai o bere te lăsa în pace, dacă nu, îi dădeai niște iarbă și nu avea treabă, dar de data asta a fost serios. Iese din bucătărie și vine din nou cu administratoarea la telefon pe difuzor (Nineta era o femeie dementă între două vârste care înainte de a ajunge administratoarea căminului a fost dată afară din postul de administrator al unui bloc de 500 de famili pe care le teroriza - gen îi amenința că vine cu interlopii și băieții dacă nu plăteau întreținerea). Intră astfel Paulică în bucătărie nezicând nimic, doar ținând telefonul triumfător în mână. Din el se aud urletele bestiei:

- Mergeți dracului în camere!

Ca într-un film avangardist, absurd, cu proști, toată lumea, panicată, iese din bucătărie. Nu știu a cui a fost ideea, mai ales că eu voiam să mă duc să mă culc, dar mă trezesc cu toată lumea la noi în cameră. Petrecerea continuă, iar eu cu Chișinău suntem trimiși să mai cumpărăm niște vin.

Mergem noi până la non-stopul de două blocuri mai încolo și cel puțin pentru mine a fost o experiență ciudată. Magazinul ăla nu vindea decât roșii, castraveți, vin și apă minerală. Vânzătoarea, când aude că vrem să luăm niște vin, începe să ne descrie oferta, care, ce, cum, cu ce merge mai bine. Luăm vreo 4 sticle iar în drum spre cămin, Chișinău se panichează fiindcă ne-ar vedea portarul intrând cu băutură în cămin (Nineta făcea urât în legătură cu asta) așa că ajungem să sărim gardul ca să intrăm prin spate.

Ajunși în cameră, lumea s-a mai rărit, dar totuși petrecerea era încă în toi. Aici apar o serie de evenimente ciudate și rapide pe care nici acum nu am înțeles cum s-au petrecut, însă ne trezim că Oneștii au închis ușa de la cameră și au scos clanța din interior. Astfel, noi am rămas blocați înăuntru fără clanță, iar ei afară. Eu la început. în stilul meu clasic, mă panichez și urlu prin ușă la ei. Nu îi puteam auzi decât cum râdeau în ultimul hal de ideea că s-a rupt clanța.

Brăila vine cu ideea să arunce clanța pe geam, el să o prindă și să deschidă ușa. Sună ok, însă apar câteva complicații. În primul rând eram la etajul unu, în al doilea rând, Brăila era beat, iar trei biroul pe care voia el să se urce se legăna în toate direcțiile. În timp ce el se urcă pe birou și iese pe trei sferturi pe geam ca să prindă clanța, Oneștii coboară să i-o arunce. Prima dată dau cu ea în geam. A doua dată îi dau lui Brăila în cap. Când îl văd că se întinde să iasă și mai mult pe geam, eu pur și simplu devin chill și nu mă mai stresez. Dacă el e fraier și vrea să cadă pe geam, eu nu vreau să fiu martor la asta, așa că mă bag în baie (aveam baie în cameră #lux) pentru ca atunci când va trebui să dau declarații la poliție, să spun că nu am habar de ce s-a întâmplat.

În timp ce stăteam acolo cu Andrei, un tip din camera de lângă, a lui Chișinău față de care eu aveam un crush și tot aveam impresia că flirta cu mine, îmi vine o idee. Mă duc la dulap și scot lingurița pe care o aveam și nu am folosit-o decât odată în viață și mă duc la gaura clanței. Între timp se mai auzea clanța aia aruncată lovind geamul și Brăila în timp ce abia își ținea echilibrul le dădea direcții de aruncare mai bună a clanței. Observ că lățimea cozii lingurii e la fel de mare ca diagonala orificiului, așa că o bag acolo și reușesc să o deschid.

După momentul acesta ne-a fost instalat internetul, iar eu nu am mai prea participat la întrunirile din bucătărie. Mai stăteam cu Andrei pe hol flirtând unul cu celălalt, bineînțeles cu Oneștii în jurul nostru, fiindcă în cămin, concepția de spațiu privat e ceva de pe altă planetă, dar după o lună Andrei s-a mutat, iar eu am început să stau mai mult cu colegii de la facultate.

Astfel, încetul cu încetul m-am retras din activitatea de pe holul căminului, deși au mai fost câteva peripeții, și am început să citesc mult, visând la ce licență o să fac și pe ce o să mă specializez. Lumea începuse să se mute din cămin, au venit alții, iar până la sfârșitul anului, nu eram mai mult de 25% din cei de la început, iar după ce m-am mutat în anul doi, nu am mai ținut legătura cu ei.

~Ovi
"Life is to be painted upon our own will."

Prolog: Un mic mare update

2017-10-12T18:52:00.001+03:00

Deși nu vreau să îl copiez pe Rob și postarea lui de update, după trei sau patru ani, aș spune că e vremea să ne salutăm din nou, așa că să o luăm cu începutul.

Salut lume,

A trecut cam prea mult timp de cand nu am mai scris, așa că e timpul să ducem lucrurile la zi. Cred că au trecut patru sau cinci ani, nici nu mai țin minte...

Uitându-mă acum prin postările de demult, ca să caut clar să văd de când nu am mai scris, observă că blogul ăsta ar putea evolua să îi prezinte oricărui potențial cititor două fațete ale omului, prima, cea de licean și a doua cea de student (vedem dacă o să o facem și pe a treia). Ideea este că se poate observa foarte bine cum evoluează mentalitatea unui om de la 14, pentru Rob și Andy și 17 pentru mine, de când am început să scriu, până în prezent, când eu am acum 22 iar ceilalți, cu un an mai mari, 23.

Observându-mi scrijeliturile de demult, trebuie să spun în primul rând sunt cringed out. De multe ori am mă rușinez de lucrurile care le făceam în tinerețe, poate că nu m-am maturizat destul ca să pot înțelege că acele lucruri au fost făcute de un copil/adolescent care nu avea mintea de acum și care, oricât de naiv și copilăresc spun eu că gândea, la vremea aceea, dădea tot ce e mai bun din el. Comparându-mi scrierile de pe blog cu ale lui Andy sau ale lui Rob, observ că mie îmi lipsesc anumite caracteristici care se pot vedea în modul lor de a scrie. Amândoi au o atracție spre filosofie, ori eu, nu mă prea omor după ea și amândoi au un stil de a scrie, care după părerea mea, oricât de ciudat sună, pare oniric. Au niște texte care parcă te rup de realitate și reușesc să te ducă într-o altă lume, ori eu, nu prea am stilul ăsta, deși mi-ar plăcea, ci mai mult încerc să scriu ca și cum aș vorbi față în față cu cititorul, ca să îl fac să se simtă cât mai familiar. Sfat pentru cititori: încercați să copiați stilul lor, nu al meu.

Dar să lăsăm asta și să ne întoarcem la update.

Am terminat liceul, am luat bacul, nu cum aș fi vrut... am dat chix la chimie, am luat 5.40 și media mi-a fost dată peste cap. Am dat la facultate, la istorie, am fost nehotărât pe ce să mă specializez, a fost un adevărat conflict interior, am terminat până și facultatea și acum am ajuns să și predau și să mă înscriu la master.

Asta a fost partea pe scurt. Ar urma odată cu postarea asta și cu următoarele partea pe lung. Și e tragi-comică și absurdă. Partea amoroasă o să fie și ea prezentă în povești, dar nu cred că o să domine pentru că momentan nu sunt legat de nimeni așa că poate deși o sa aibă elemente triste sau exasperante, ideea care a devenit clișeică în toate chestiile pro-LGBT americane, faza cu „It get's better”, într-un fel se aplică, pentru că deși poate pe moment, când am trăit aceste povești eram disperat și nervos, privind în urmă, mă amuz și le povestesc cu plăcere. Totuși va fi observat faptul că majoritatea poveștilor vor fi din perioada facultății, căci de liceu abia am așteptat să scap.

Așa că pe post de trailer pentru viitoarele postări vă spun doar să fiți atenți căci veți auzi povești despre rândunici, cioburi, desene proaste, cioburi, o sinucidere cu multivitamine, puține drame amoroase, un psihopat manipulator, cioburi, un fraier naiv (eu), un obsedat sexual, cioburi, multe discuții despre Irlanda, manuscrise în Gaelică, cioburi, o lesbiană nazistă, o mamă nebună, mai multe cioburi, undead, #notcocaine, deliruri, o baptisă îndrăgostită, mai multe cioburi, doi proști și terminând cu Nea Gelu.

~Ovi
"Life is to be painted upon our own will."

Mă înec în ochii tăi, la la la la lei

2017-09-01T18:34:00.003+03:00

Thomas Kelley

Sunt puțin îndrăgostit

Însă mai important e că simt că îl iubesc. După mult-mult timp de „singurătate” am dat de un om cu care mă simt „acasă”. Această relație pare foarte serioasă. Amîndoi am acceptat însă că urmează o perioadă dificilă, din pricina distanței dintre noi.

Ca să lămuresc treburile: ne-am cunoscut pe Tinder acum 7 luni de zile și ne-am cuplat foarte curînd după. Au fost cîteva luni extrem de frumoase, cu date-uri și cu descoperire recirocă, cu gătit împreună, locuit împreună, dormit împreună și chiar călătorit împreună.

Am fost în Portugalia amândoi pentru că eu sunt nebun după călătorii. Deși am avut și mici neînțelegeri, naturale de altfel, am reușit să vorbim și să găsim un numitor comun la tot ce ne diferențiază. De pildă, faptul că el a votat pentru Brexit...

De cînd ne-am cunoscut, vreo două luni le-am petrecut la distanță pentru că eu mi-am urmat visul și dorința de a călători în continuare. Am terminat în sfîrșit facultatea (cu note foarte mari!) și mi-am luat bagajul în spinare. După 12 ore eram în America de Sud, deja cunoscînd oameni și locuri noi.

Viața e o scuză pentru a găsi un mod să o trăim. (Carlos Paéz Vilaro)

Cînd am ajuns în Rio am avut o revelație. După 4 luni împreună cu B, am ajuns la o stare de mulțumire interioară, eram în sfîrșit mulțumit cu mine însumi. Am terminat facultatea, acum aveam și un iubit, eram în călătorie și cunoșteam locuri și persoane noi. A fost o senzație wow, nirvanică.

Desigur că toată vara pe timpul călătoriei am continuat să vorbim. Și ne-am trimis poze. Și m-am gîndit mult și îndelung la el. Două luni e perioadă destul de lungă să aștepți pe cineva să se întoarcă. Însă el a zis că mă va aștepta. Și m-a așteptat. Eu m-am întors, dornic din cale-afară să îl revăd, să petrecem timp împreună. Să facem dragoste și să adorm în brațele lui.

De fiecare dată cînd mă uit în ochii lui, mă înec prin toate colțișoarele sufletului său. E un om așa frumos. Sper că vom continua împreună mult timp de acum încolo, pentru că el merge la master într-un alt oraș, iar eu voi începe să lucrez pentru o companie care mă va trimite peste tot prin țară și lume.

Acum sper că înțelegeți mai bine. Date-urile continuă, îi cunosc familia și vine des pe la mine. Mergem în drumeții și avem grijă unul de celălalt. Distanța e o chestie dificilă, însă eu de înecat tot vreau să mă înec.

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

De ce apune soarele? Un mic update

2017-03-08T22:01:00.001+02:00

Salut lume,

Da, știu că nu am mai scris demult. Nici nu mai sunt un kiddo acum. De fapt cred că de asta n-am mai scris, cred că nu mă mai încadrez în categoria adolecenților... oricît de mult aș vrea să zic eu că înăuntru încă sunt un adolescent. Mi-e teamă că dacă aș scrie acum despre ce mi se întîmplă voi nu v-ați putea regăsi sau nu ați putea empatiza cu ceea ce scriu. De aia de multe ori m-am gîndit să deschid un alt blog. Dar nu vreau să vă pierd...

Dacă sunt persoane printre voi care doresc să mi se alăture și să scrie din întâmplările și sentimentele lor, dar și lecțiile pe care le-au învățat cu timpul din aceste trăiri, atunci dați-mi un mesaj.

Da, voi începe să scriu din nou. Pentru asta ar trebui să îi mulțumiți lui C. Cred că am găsit metodă prin care poți să și scriu să și fac des. Haideți să vă fac un update.

Vă scriu din Manchester, aproape am terminat facultatea.

De ce apune soarele? Ca să pun eu întrebări tîmpite.

În ultimele două luni am reușit să îmi pun viața mea la punct cam din toate privințele. Și să fiu mulțumit cu cine sunt, ce fac și ce vreau de la mine, dar și de la ceilalți. Nu am o rețetp anume pe care v-o pot da, pot doar să vă spun că au fost patru ani în care am învățat lucruri, am făcut multe greșeli, am călătorit, am iubit, m-am îndrăgostit, am suferit și am înșelat. M-am și înșelat. Poate voi scrie despre fiecare dintre acestea în viitor.

Însă după cum am spus am reușit să-mi pun viața la punct. Cam din toate perspectivele. Iar asta include și coming outul față de familia mea.

Cam ăsta este update-ul. Promit să revin curând.

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

Scrisoare despre sinceritate către C.

2017-02-19T23:45:00.002+02:00

Prin casă, cred

Dragul și superbul meu C,

Îți vine să crezi că încă vorbim, dincolo de distanța ce ne desparte? Sau de faptul că nu s-a întîmplat nimic între noi. Adică... s-a întîmplat ceva. Ne-am destăinuit unul altuia, ne-am confesat cu sinceritate, ne-am descoperit slăbiciunile și ne-am susținut reciproc în momente de greu. Nu mi se întîmplă des să țin legătura cu persoane pe care le cunosc pe Tinder, în principiu pentru că nu prea sunt de calitatea pe care o cer eu.

Acel pahar de vin va trebui să fie cu vin dulce pentru mine... îmi pare rău să te dezamăgesc. Dar te asigur că se va întâmpla. Poate mai curînd decît crezi. Cine știe?

Timpul trece pe lîngă noi, dragul meu. Timpul trece și la fel trec și oportunitățile. Ridică-te din durere, analizează ce-ai de învățat și treci mai departe. Fii sincer cu tine și cu cei din jur. Eu, cel puțin, așa îmi ghidez viața. Așa am făcut-o de cînd eram mic, de cînd m-am acceptat. La 14 ani m-am întrebat „Vreau să îmi reprim sentimentele, să pornesc o familie, să am copii și o soție și să ajung să o înșel cu bărbați sau vreau să fiu sincer cu mine și să îmi trăiesc viața sincer?”. Sper că e clar ce am ales.

Poate lucrurile nu vor fi sau ieși mereu așa cum îți dorești, dar uneori poate că nici nu trebuie. Nu ai de ce te teme de ceea ce simți, chiar dacă e durere, ură, supărare sau îndrăgostire, prietenie, iubire, dor. Dorul e unul din cele mai frumoase sentimente ce există, iubirea e poate cel mai greu sentiment de întreținut. Cît mai poți amîna viitorul în care ești fericit? Nu lăsa timpul să îți fure oportunitățile, șansele de a lua decizii care îți vor sau nu îți vor schimba viitorul. Preia controlul asupra destinului tău... Preia controlul asupra destinului, e oximoronic, nu?

Fii sincer cu tine. Fii sincer cu ceilalți. Fii sincer cu V și cu oricine altcineva înainte și după V. Nu îți pot promite că vei primi același lucru în schimb.

Gîndește-te.

Am scris că sunt prin casă, dar nu cred că mintea mi-e în casă. E departe, se gîndește la B. Cred că m-am îndrăgostit. Din nou. Despre asta, însă, te voi ține la curent în privat.

Cu sinceritate,

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

Crede, speră, dar colectează momente!-A DOUA PARTE

2016-01-03T14:09:00.000+02:00

După cum spuneam eu si Mihai ne-am mai văzut și a treia oară, cât și a patra. A treia oară, la câteva zile după cea de-a doua dată când ne-am întâlnit, am mers la el. Mă invitase să ne uităm la un film, mi-a spus că datorită unor evenimente nu simte nevoia să iasă. L-am crezut și am empatizat cu asta, mi-am zis că și eu în situația lui aș apela la un străin pentru a mă deconecta de problemele mele. M-am dus la el, am vorbit, ne-am uitat lau un film(“Now is Good”, merită văzut) și am stat îmbrățișați, el cu capul pe pieptul meu. Am simțit că mă atinge, dar totul era foarte natural, în sesnul că dacă îmi cerea să aduc scrumiera mă strângea ușor de coapsă, nimic ciudat mi-am spus. Ne-am culcat, iar el m-a luat în brațe pe la spate, punându-mi mâna pe fund, reamintindu-mi astfel că n-am cur. Începe să mă atingă pe corp. Îi auzeam răsuflarea grea, am simțit cum a ezitat înainte să-mi bage mâna sub tricou, eram amândoi parcă doi virgini ce nu știau ce să facă. Mi-a luat mâna în a sa și a vrut să mi-o ducă undeva(oare unde? hahaha…) L-am rugat să se oprească și apologetic s-a retras. L-am simțit îngândurat afectat profund de ceea ce s-a întâmplat. Eu m-am mutat de lângă el mai încolo. Mă tot întreba dacă vreau pernă, dar îl refuzam mereu foarte tranșant. În final m-a luat în brațe și mi-a spus că-i pare rău. Eu i-am luat mâna în a mea, dar el a primit mesajul greșit… M-a pipăit din nou și a vrut să mă sărute…Am oscilat între a îl săruta și a refuza. Simțeam că daca s-ar întâmpla l-aș pierde…dar voiam să-l sărut, să fac sex cu el…Am mers în living să fumăm o țigară timp în care m-a reasigurat că el e straight, după ne-am dus înapoi în pat și ne-am sărutat, iar el și-a dat drumul. Următoarea dimineață am plecat acasă, iar când l-am trezit să închidă ușa mi-am dat seama că pe fața lui se citea nedumerirea și confuzia. A deschis ușa și m-a salutat spunându-mi că “ne auzim la telefon” totul pe un ton steril, extrem de monoton, dorind insă să mă asigure că nu s-a terminat.

A urmat o perioadă de liniște eu îi scriam el nu dădea “seen” și nu răspundea. Nu mă suna, mi-a spus că are niște probleme de familie și o să ne reauzim în scurt timp. Așa a fost am început să vorbim din nou. Mi-a spus că i-a plăcut, eu i-am spus că nu se va mai întâmpla, el părea să nu mă creadă…Discutam destul de normal, iar lucrurile păreau să fie în ordine cu câteva mici excepții. La un moment dat m-a rugat să nu-i mai scriu pentru că văd prietenii, confruntat motivația a fost penibilă și nici nu am s-o amintesc aici. De câteva ori i-am propus să ieșim la o cafea, sau la o bere, dar el mereu găsea scuze stupide, cum că nu are chef sau nu are timp. Stiam că de fapt îi era frică ca nu cumva eu, ce s-a petrecut și ce se petrecea între mine și el, noi, secretul lui, să fim descoperiți de ai săi prieteni. Altă dată, într-un context natural și normal, l-am întrebat care-i este numele de familie m-a mințit în legătură cu asta. Știam acest lucru pentru că deși el mă mințise mereu că nu mai folosește/și-a dezactivat contul de facebook abilitățile mele de stalker s-au dovedit folositoare în a-i găsi pagina. Confruntat cu toate acestea mi-a spus să luăm o pauză, după apele s-au calmat. Da, foarte multe lucruri putrede, acum și eu mă întreb dacă ar mai trebui să mă consider un tip cu o inteligență medie, de ce? Pentru că am continuat să vorbesc cu el.

A patra oară, ne-am văzut la el și am făcut sex. A fost foare plăcut, pentru cam 12 ore, cât am stat cu el m-am simțit liber. Mi-a mărturisit că nu-și cunoaște sexualitatea, dar că sigur nu e straight. Am făcut-o cu el prima dată și l-am salvat, literalmente l-am salvat. În seara respectică trebuia să meargă în clubul groazei, nu a mai mers pentru că am hotărât să ne vedem. De dimineață uitându-ne la știri mi-a mărturisit, și pentru câteva clipe nu am mai vorbit.

După ce am plecat, în aerul rece al celei mai pline de viață dimineți pe care mi-o amintesc, m-am gândit la toate acele momente în care îmi imaginam in ce context, cu cine, cum, când și de ce o voi face prima dată? Acum aveam răspunsul…am salvat un om prima dată când am făcut-o. Așa am ajuns să realizez cât de interconectați suntem, că destinele noastre sunt precum cablurile de la calculator, încurcate, că fiecare moment oricât de scurt și insignifiant are un scop, că acea inimioară pe care a apăsat-o pe Tinder avea un scop infinit mai mare decât actul în sine…Eram fascinat de divinul situației, de faptul că mă simțeam o parte componentă din ciclul vieții.

După am realizat că nu îmi doream ca relația noastră să se rezume doar la sex așa că i-am mărturisit că vreau o prietenie, că numai atât pot oferi. I-am spus asta pentru că ceva pur carnal s-ar fi stins cu siguranță în timp, pe când o relație de amiciție avea o perspectivă mult mai mare. Nu mi-a răspuns câteva zile. În timpul ăsta incidentul respectiv îmi amintea constant de el, de viață și de complexitatea momentelor simple. Când mi-a scris mă aflam la protest mi-a spus că nu știe cum să-mi răspundă, l-am rugat să-mi zică ce vrea. L-am sunat mi-a spus că i-am pus cuțitul la gât și că “pentru moment” mai bine suntem doar prieteni așa cum am sugerat eu. M-a asigurat că mă va suna, nu a făcut-o. Mi-a scris după că mă va suna în weekend, nu știu dacă o va face și sincer nici nu mai contează.

Ideea e că am sperat și poate încă sper. Pare contraintuitiv dar de data asta speranța mea nu este una bolnăvicioasă, ce mă sufocă în timp, cum de altfel a fost în multe alte instanțe. Acum sper precum un om rațional, doi termeni opuși care însă sunt cât se poate de coexistenti și descriptivi a ceea ce resimt acum. Acum știu că în acea seară ne-am pierdut unul pe celălalt… Însă mereu îl voi ține minte pe Mihai, pentru că din experiența cu el am căpătat mai mult decât spulberarea unei frici si o partidă bună de sex, am conștientizat ce înseamnă destinul, ce înseamnă un capitol din viață, cum să-l închid într-o notă plăcută și cel mai important cum să sper fără a mă sufoca, fără a mă distruge. Împreună cu Mihai am colectat momente, și nu pe el așa cum credeam că o voi face. :)

~IMLFL
"Live the miracle!"

Crede, speră, dar colectează momente!-PRIMA PARTE

2015-12-30T00:18:00.003+02:00

A spera înseamnă a crede, iar a crede este extrem de dificil. Să crezi în orice, fie divinitate, oameni sau propria persoană, presupune să acționezi contrar concluziilor rațiunii, bazat pe ceea ce simți, să-ți pui toată sfera existenței în mâinile unui singur element, indiferent de ceea ce realitatea îți sugerează. Mereu am admirat această forță de a crede, pentru că în esență credința se opune prin excelență celei mai fundamentale condiții umane, rațiunea -caracter înăscut și atotprezent în procesul decizional al oricărei persoane. Percepția mea asupra speranței este similară cu cea a omului ce are în față leșul fericirii sale. Fiecare factor științific sau rațional implică o dispariție clară, eternă și ireparabilă a bucuriei, însă persoana în cauză decide să spere, să meargă împotriva oricărei dovezi și poate chiar să moară cu gândul că-și va reinventa sau redescoperi fericirea.

Ceea ce eu simt față de actul în sine de a spera nu este un acord absolut cu principiul din spate -pe care în definitiv îl percep ca fiind contraproductiv-, dar mai degrabă o admirație, o fascinație, precum cea a analiștilor politici față de ceea ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu. Eu unul nu sper foarte des, în timp am învățat să nu o fac, m-am educat în acest sens și poate astfel mi-am suprimat o parte din latura-mi umană. Am sperat de cele mai multe ori în afectivitate, am crezut cu ardoare că ceea ce eu îmi doream se va concretiza, dar niciodată acest lucru nu s-a întâmplat. Câteodată am sperat, poate visat la un univers mai bun pentru mine, la o lume nouă, numai a mea, dar nu am gasit-o, sperând însă m-am amăgit. Am crezut și sperat în bunătatea și compasiunea umană și în unele instanțe am fost dezamăgit.

Cu acestea spuse am să spun povestea primei mele experiențe sexuale -lui am să-i spun Mihai aici. Eu aveam 18 ani, iar el avea 28, o diferență de 10 ani între noi. L-am cunoscut pe Tinder, într-un context care, la momentul respectiv, mi s-a părut hilar. Mi-a spus că niște prieteni i-au făcut o glumă și i-au instalat aplicația. Nu știa cu ce se mănâncă, că este un “dating website”, sau că i-a fost setată și funcția de “interested in men”. Astfel am aflat că Mihai este straight, i-am spus că eu sunt gay, lucru la care a reacționat hazliu spunându-mi că “la telefon nu părea”, dar că nu-i homofob. A fost primul tip care nu m-a facut să-mi doresc ceva mai mult decât o prietenie, în ciuda faptului că arată foarte bine, este amuzant, sociabil și inteligent. Mihai este amicul cu care ieși la o bere, te distrezi, faci glume (caterincă mai precis), mai golănaș el de felul lui. Am vorbit cu el mult până seara târziu. Avea niște probleme la monetul respectiv și cred că simțea nevoia să vorbească cu un necunoscut, cineva care să-l rupă de realitate și să-l ducă într-una nouă.

Prima dată trebuia să ne vedem la o cafea, am anulat, pentru că nu aveam bani în ziua aceea, dar lui i-am spus că “am de învățat”. Ne-am văzut după pe lângă casă, în cartierul meu. Am fumat o țigară am vorbit despre o mulțime de chestii, i-am zis lucruri amuzante din viața mea și el la fel. Și acum țin minte că atunci a făcut o remarcă cel puțin bizară. “Ce curvă ești te-ai dat acum cu pafum.” râzând după. Am crezut că insinua că mi-am dorit să-l impresionez, lucru neadevărat, așa că l-am lămurit că pur și simplu folosesc un parfum de calitate.

A doua oară am mers eu la el acasă, fără a-mi pune problema că la ora opt mă duc la un tip acasă să ne vedem (cât de naiv puteam să fiu). Similar cu întâlnirea de la mine din cartier am stat la taclale râzând destul de mult. Atunci țin minte că i-am zis eu ceva de genul “mă doare în cur”, iar el glumind mi-a zis “care cur?”. Ne-am amuzat foarte tare amândoi.

Ușor, usor deveneam dependent de Mihai, de discuțiile noastre, de râsul lui. Undeva în subconștient SPERAM că ceva se va întâmpla, însă mai degrabă îmi doream o prietenie, știam că orice ar fi fost mai mult decât o prietenie ar fi dus, mai devreme sau mai târziu, la a-l pierde. Nu-mi doream asta aveam nevoie de el, indiferent în ce formă, îl voiam lângă mine.

Ne-am mai văzut de atunci, dar despre acest lucru am să vă povestec într-o postare viitoare. :P

-IMLFL

"Live the miracle!'

Ce mai citim? Despre o tipă obsedată să-i dovedească mă-sii ca tac-su e un gay pedofil. SPOILER: Mă-sa tot bombă rămîne

2015-12-23T15:53:00.000+02:00

Ilustrații de Emma Palma, pentru articolul de pe Narratively

Săptămîna asta vă propun o lectură peste care am dat și eu de pe un alt blog, despre povestea unei tipe care și-a petrecut aproape obsesiv anii post adolescenței și din facultate (de care eventual se lasă) încercînd să îl deconspire pe taică-su. Mai exact, să îi demonstreze mă-sii că tac-su încă se vede cu gay și o înșală.

In the Christian parenting books he authored, we were always the perfect family. We had the big house in the country, five happy kids, and an American flag flying on the front porch. Mom had graduated with a degree in home economics and thought it was cruel when other families allowed their kids to eat dinner in front of the TV.

Poate că povestea nu era așa de interesantă dacă nu ilustra eternul clișeu al homosexualului creștin homofob și tupeul cu care niște oameni, în loc să fie liniștiți cînd sunt cu musca pe căciulă, pe față se dau pastori creștini și prin toalete publice sug pula cu multă îndîrjire.

He sent me long emails about how I was a tool of the devil. I pictured him with two computer screens open — one for looking up scripture, and another to Mapquest the location of his next bathroom rendezvous.

Ironiile sunt cu carul. Poate cea mai mare și mai tristă din ele este cum gagica intră în depresie, se lasă de facultate, irosindu-și cîțiva ani de zile din viață în încercarea de a scoate pe mă-sa dintr-o căsnicie în care nu e respectată.

Dar dincolo de tragi-comic, ce e observat și luat aminte e că există încă persoane care nici cînd ar trebui să fie sincer cu ei, chiar și puși în fața faptului împlinit, tot nu procedează just.

Citiți întregul articol aici: http://narrative.ly/daddy-dearest/why-i-answered-my-dads-gay-sex-ad/

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

Alo, mai e cineva aici? Despre AGK și pentru cine e acest blog

2015-12-23T13:47:00.000+02:00

Intro

De câteva luni stau și mă gîndesc că am început acest blog pentru a mă ajuta pe mine să mă descarc, să povestesc despre ce am mai făcut, despre ce mă preocupă și despre cum descopăr ce înseamnă să fiu gay. Cu timpul am mai adăugat echipei încă 2 kiddos, pe Andy și pe Ovi. Și ei au crescut acum, sunt cu facultățile.

Bat și eu la ușă, poate e cineva acasă... Sursa

Începuturi

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Cu timpul îmi formasem și mîna, puteam scrie ușor despre aproape orice. Scrisul, ca orice altă activitate sau aptitudine, se pierde dacă nu e exersat. Eu zic că m-am uns deja cu multe alifii, unele mi-au plăcut, altele, mai puțin. Dacă ar fi să scriu acum despre ele, mi s-ar părea banale. Mi s-ar părea că spun ce au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou.

Dar de cînd scriu din an în Paște nu am stat degeaba. Am mai vorbit și cunoscut și eu alți kiddos și pseudo adulți. Și uneori rămîn uimit că nu toți sunt cu picioarele pe pămînt cum aș vrea eu să cred că sunt copiii în ziua de azi. Și mă mai supără o chestie, aceea că blogosfera românească care scrie despre subiecte din sfera LGBT a cam murit. În afară de DarkQ, nu mai știu nimic interesat de citit. Oare tot ce era de spus s-a spus?

Poate.

Deși mă îndoiesc. Însă de ce nu mă îndoiesc e că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Asta e viziunea mea de 2 ani încoace pentru AGK. Dar am cam failuit pentru că nu am mai scris.

De aceea vă invit, dacă aveți ceva de zis, să ziceți, să scrieți, să întrebați. Pot fi Maica Teresa pentru voi, dacă e nevoie.

Promit că voi încerca să îmi scarpin puțin mai mult creierașul ca să debitez pentru voi chestii inteligente.

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

Haihui din Amsterdam prin Paris, București și înapoi

2015-05-15T04:40:00.002+03:00

Aproape un an a trecut de la ultima postare și iată-mă că scriu din simplul motiv că mi-a comentat o persoană întrebîndu-mă de ce, doamne iartă-mă, nu mai scriu. Nu mai scriu pentru că... mi-e lene, nu am timp, nu știu despre ce să scriu, nu știu pe cine interesează și nici dacă mai sunt relevant.

Am fost astă iarnă acasă cu mister M. Nu știu dacă am mai folosit litera asta pînă acum. Oricum, e un nou M. Nou de vreo 7 luni așa... e din America de Sud și e simpatic tare. L-am prezentat și prietenilor mei, cică e fain. Așa zic și eu... În mare, acasă a fost... relaxant. A trăit pe propria piele cum e să îl ningă. Se jură că nu știe cum de sunt în viață la ce ger e în România. I-am zis că inevitabil te adaptezi, nu toată lumea vine din zona ecuatorului. Urmează să merg și eu pe la el prin țară cîndva, poate la anul. I-am arătat Brașovul, am urcat pe munte, s-a îndrăgostit de ciorbele bunicii mele și lu' tata îi place de el. Dacă vreți mai multe detalii despre el și noi, spuneți și mai scriu.

Între timp - termin anul doi de facultate. Cu note foarte bune chiar. Sunt destul de mulțumit de prestanța mea. Am fost în Amsterdam și m-am îndrăgostit de acest oraș minunat. Nu am fost singur, sper că nu vă imaginați altfel, dar ideea rămâne. Arhitectura superbă, un sentiment de acasă, canalurile sunt incredibil de frumoase - un oraș viu și plin de tot, de libertate, de dorință, de multe. Recomand.

Am fost și la Paris, am fost și în turnul Eiffel, și pe Arcul lor de Triumf (e frumi de acolo de sos). Însă Parisul îmi pare cam tristuț, un fel de București, numai că Bucureștiul nu e chiar așa scump și aere. Sau Bucureștiul să fie un fel de Paris? În orice caz, Parisul a fost oposul Amsterdamului - parizienii foarte ostili, un sentiment de nesiguranță care plutea în jur și prețuri cam mari.

Chestii de notat despre mine:

Mai puțină viață de noapte în ultimul an (că nu simt nevoia și nu am cu cine, M este mai nesociabil de fel)
Mai multă viață de cuplu (și chiar nu mă deranjează, sentimentul este incredibil)
Stabilitate emoțională și psihică, deși pe alocuri plin de zile stresante
Încă puțin nemulțumit de cum arăt, dar am ajuns la concluzia că există persoane pentru care eu sunt „genul lor”, deci nu mă mai zbat atît
Am făcut 20 de ani acum 8 luni și m-am simțit ca dracu' cînd am schimbat prefixul, dar între timp mi-am mai revenit
Am fumat pentru prima dată iarbă și a fost o experiență foarte interesantă (și nu, nu am fumat iarbă în Amsterdam)
Cu fostul mai vorbesc din an în paște, căci, după cum am stabilit anul trecut, am rupt legătura cu el. Ne-am văzut cînd am fost acasă astă iarnă, dar nu m-a impresionat cu nimic. Sper să o ducă bine, e băiat deștept și merită. Dar cale de-ntoarcere nu mai există.
Cu fostul amant mai vorbesc rar pe Facebook, dar și el e din trecut. Sper să ajungă bine.
Cu spaniolul vorbesc aproape odată la 4 luni - s-a întors la exul lui, care a venit și el în UK ca să lucreze, din ce-am văzut pe FB petrec mult timp împreună, probabil e destul de patetic să se fi și cuplat iar. Ne-am întîlnit o dată cînd eu mergeam la facultă și el la Tesco (= supermarket) și a rămas să ne vedem la o cafea. Am tras eu de el să ne vedem într-un weekend și nu s-a obosit să vină. Mi-a răspuns după vreo două zile că a dormit tîrziu și că atunci cînd l-am sunat nu și-a găsit telefonul care era mort de zile întregi și căzut pe sub pat cică. Adevărul el îl știe - mai ales că știu că minte. Am mai pierdut și o oră așteptând.
Era un plan să mă mut la Londra, dar încă nu e sigur ce se va întîmpla. Voi vedea în viitor.

În rest - deși acum „sunt” de 20 de ani, în suflet tot un Kiddo am rămas.

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

Simulează-ți coming outul: un mic joc despre semi-adevăruri

2014-08-23T14:59:00.001+03:00

Hai că după ce nu am mai scris de o lună și scriu din an în Crăciun, am revenit cu pofta de împărtăși chestii cu voi, cititorii mei infideli.

Pot să bolborosesc eu multe despre coming out, despre cît de important sau neimportant este, despre ce înseamnă și despre acceptarea personală. Dar azi vă propun ceva mai distractiv. Ce-ar mai fi dacă ai fi pus în situația în care să îți simulezi coming outul. Personal, eu am făcut asta la un psiholog, la Asociația Accept și cred că asta mi-a folosit destul de tare. Cu toții ne facem un mic scenariu în minte despre cum va decurge totul... cam ce vom spune... cam cum credem că vor reacționa ai noștri. Dar... lucrurile nu decurg mereu cum vrem.

Dar nu, azi vă propun un joculeț - un simulator de coming out. E disponibil la adresa de mai jos și vă asigur că e foarte mișto.

După ce vă jucați, dați cu un comentariu mai jos cu părerea voastră.

APĂSAȚI PE LINKUL ĂSTA: http://ncase.itch.io/coming-out-simulator-2014

~Rob

"Life is to be painted upon our own will."

Cum decurge testul HIV de acasă în Marea Britanie [Update - rezultatul]

2014-08-23T14:19:00.003+03:00

Aflat prin această minunată țară, am decis să îmi mai fac și eu un test de rutină așa că uitîndu-mă pe net am descoperit că îmi pot comanda de acasă gratuit kitul de testare. Și ca să fie totul mai frumos, am zis să împărtășesc asta și cu voi. De menționat: îți poți mișca și curul la clinică să îți ia ăia sînge. Dar de ce să faci asta, doar suntem oameni ocupați, nu?

În primul rînd, se intră pe site-ul http://www.ruclear.co.uk. De acolo afli că testul e gratuit și disponibil bărbaților care au făcut sex cu bărbați. Vă rog să observați că nu am zis gay, bisexuali sau ceva specific. Că nu există doar categoriile astea și ar fi bine să băgați la cap asta.

De acolo se comandă kitul, cam într-o zi de duminică, că atunci am eu timp. Mă rog, l-aș fi comandat în altă zi, dar am zis că atunci ori niciodată. Mă minunez că îmi ajunge în poștă marți. Deci în 2 zile fu acasă la mine. Acesta include:

2 șervețele îmbibate cu spirt (ca să-ți dezinfectezi deștele)
2 lanțete (cu care să te înțepi, că ești masochist și știm cu toții asta. A, una e de rezervă în caz că prima nu merge sau ai tu degete prea tari, dacă te întrebi de ce ai primit două. Cînd ai plăceri vinovate, știi ce să faci.)
Un cartonaș pentru colectarea de sînge (aici o să pui sînge adică, că e un test de sînge uscat)
Un plasture să îți pui peste înțepătură
Un mic pachet cu silice (cred că asta e traducerea, că nu știu ce e dioxidul de siliciu)
Instrucțiuni și un formular pe care trebuie să îl completezi (inclusiv cu nume)
2 prezervative ????? și o cărticică intitulată SEX BOMB despre HIV, protecție, sex.
Un chestionar pe care să îl completezi opțional - despre experiența ta cu acest kit și alte hîrtiuțe de-ale lor.

Ca să vedeți cum decurge procesul am furat clipul ăsta de pe site-ul lor:

Iar mai jos aveți poze cu ce am primit eu.


Formularul - m-am plictisit completînd	Înainte de le scoate

Ce era în punguța transparentă	Cele două lanțete - sunt chiar drăguțe

Hîrtiuțe și prezervative, ca să stea ei liniștiți	Cînd termini, le bagi pe toate în plic.

Procesul e chiar simplu, cînd termini pui cartonașul pe care ai picurat sînge împreună cu pachețelul cu silice înapoi în chiloțelul transparent, sigilezi, bagi formularul și cu chiloțelul în plic (opțional și chestionarul despre cum a decurs totul) și îl arunci într-o cutie de colectare a poștei (nu plătești taxe de trimitere, pentru că totul e plătit de ei). Și după aștepți... (Update - nu am așteptat mult, vezi mai jos)

P.S. Am primit cîteva reacții de genul: „dacă îți faci testul HIV înseamnă că ai suspiciuni”. Mentalitatea asta e tîmpită. Mi-am făcut testul pentru că nu mi l-am mai făcut de aproape 2 ani și pentru că mi se pare corect față de mine, în primul rînd, să îmi știu statutul, iar apoi față de foștii și viitorii mei parteneri. În acești doi ani am avut 4 parteneri sexuali, dintre care unul cu care am fost un an întreg, iar 3 cu care am făcut numai sex protejat. Avînd în vedere că și în România sunt gratuite, puneți mîna și făceți-vă teste că nu știți cu cine ajungeți în pat, nu mai mergeți pe încredere și folosiți prezervativ ÎNTOTDEAUNA. Să ai HIV nu mai înseamnă moarte în ziua de astăzi și cu tratament puteți trăi o viață normală. Asta dacă descoperiți la timp.

Update

Kitul l-am comandat duminică 17 august, l-am primit la ușă prin poștă marți, pe 19 august, l-am trimis apoi două zile mai tîrziu, joi, pe 21, iar pe 23 august xam primit rezultatul. În formularul completat am bifat SMS, Telefon și poștă, de fapt, cam toate opțiunile posibile. Iar pe 23 am primit SMS-ul următor. Părerea mea: se mișcă repede băieții.

~Rob

"Life is to be painted upon our own will."

Cum se termină depresia

2014-07-12T22:51:00.002+03:00

După ce m-am despărțit de spaniol am trecut prin diferite stări, unele mai plăcute, altele mai puține. Și nu datorită despărțirii. Ci din cauza a ceea ce am scris aici și aici. Apoi a venit vacanța. Și am mers înapoi acasă.

Faptul că mi-am văzut familia și am petrecut mai mult timp cu ei acum decît astă iarnă m-a ajutat foarte tare. M-am văzut cu foarte puțini prieteni, pentru că decisesem înainte de a mă întoarce că vacanța asta, care știam că avea să fie scurtă, va fi dedicată alor mei. Sigur, m-am văzut și cu prieteni, am avut timp să ies și la un grătar și la un picnic. Chestii chill. Pe exul meu l-am anunțat că nu vreau să ne vedem. Mi-a dat unfriend de pe Facebook. Nu știu de ce, nu am zis că nu mai vreau să vorbim, doar că nu vreau să ne vedem. Nu cred că l-aș fi putut privi în ochi la fel, nu după ce m-a rănit. Poate că e mai bine așa, totuși.

Acum revenit în UK sunt mai bine. Mi-am revenit, poate pentru că m-am văzut și cu românașul meu, S. Și am petrecut ceva mai mult timp cu el. Suntem bine. Am decis să îl iert pe el. Acum îmi caut job de vară. Sper să găsesc ceva și să fie totul bine. De asemenea, caut și un internship.

Cam așa se termină depresia. Mulțumesc prietenilor mei și celor care m-au susținut.

Iar pentru că depresia s-a terminat, am avut și eu șansa, în primele 3 zile de cînd m-am reîntors să bat Manchesterul pe jos în lung și în lat. Asta în timp ce căutam anunțuri de angajare. Aș zice că e un oraș frumos. Dar tot mă bîntuie gîndul că e mic. Prea mic.

Aaaaa, și pentru că mi-am adus aminte, cînd am fost în București, mi se părea ciudat să aud română pe stradă. Din obișnuință, făceam cu mîna autobuzelor să oprească, iar la coborîre le mulțumeam șoferilor, dar doar din obișnuință. Aaaaa, ca să nu mai zic că în minte îmi veneau mai întîi cuvintele în engleză, nu alea în română. Să știți că e un fenomen. Nu e nimic intenționat. Dar cînd te obișnuiești să gîndești așa, e greu să faci „switch”-ul așa repede. Haideți că asta a fost intenționată. Ha!

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

Cîteva luni fără metafore

2014-05-23T21:52:00.002+03:00

Mi-a spus cineva că mi-am schimbat stilul de scris. Că acum scriu mai cifrat, mai cu metafore... Că nu mai am un stil de scris simplu și captivant. Mă rog, ultima parte nu a zis-o el, o zic eu. Nici nu mai scriu așa des ca să zic că vai cît am scris. Dar vreau să fac o retrospectivă a ultimelor cîteva luni. Simplă, clară, fără metafore.

Septembrie 2013.

Plec din România, ajung în UK. În prealabil, iau bacul, îmi petrec vara împărțindu-mă între părinți, prieteni, iubit. O vară plină și agitată. Mă despart de prietenul meu ca să îl las liber, nu înainte de a-i face cunoștință cu un tip din trecutul meu de care se îndrăgostește. Prefer să îl știu cu el, decît cu alții de prin București. Ajung în UK și intru într-o depresie mică. Mi-e dor de el.

Octombrie 2013.

Nu pot să trec peste faptul că deja s-au cuplat. Mi-e greu, plîng. Vorbesc cu el. Mă mai liniștesc. La facultate e bine. Pe aici cunosc alți români, totul e ok. Încerc să îmi văd de viața mea și să îl las și pe el să își vadă de a lui. Cunosc un englez în club, cu care vorbesc cîteva zile, însă nimic nu se întîmplă între noi. Cunosc și un brazilian drăguț. Despre ăsta nu pot spune același lucru.

Noiembrie 2013.

Mi-a mai trecut, sunt mai bine, facultatea merge din ce în ce mai bine. Pe acasă, colegii mei sunt încîntați de facultate, de chestii. Nu mai sufăr după prietenul meu. Cu englezul nu mai vorbesc. Cu brazilianul am hotărît să rămîn doar prieten. Cunosc un spaniol, îl invit la o petrecere, mă cam îndrăgostesc de el. El e cuplat, la distanță. Îl las în pace, deși mai flirtez ocazional cu el. Între timp cunosc un român pe facebook care mă bagă în seamă și începem să vorbim.

Decembrie 2013.

Aproape se termină semestrul, la facultate se termină cursurile, dar trebuie să predau niște assignmenturi și mă stresez. Spaniolul realizează că prietenul lui e un jegos, așa că se despart. Intru eu în calcul și petrecem mai mult timp împreună. Intru puțin reticent într-o relație cu spaniolul... urmează să merg acasă. Mă revăd cu ex-prietenul și cu prietenul lui. Nu e chiar ce mă așteptam, se vede că încă mă vrea. Mă port destul de rece, pentru că situația stă altfel acum. Mergem la teatru și la operă împreună cu Andy și cu tipul cu care am început să vorbesc pe la sfîrșitul lui noiembrie. Îmi revăd familia, prietenii, totul e pe fugă...

Ianuarie 2014.

Mi-am petrecut revelionul cu acel român, ne-am sărutat și am dormit în același pat. În zilele ce urmează petrecem încă o noapte împreună. Nu facem sex, dar ne încingem puțin. Mă îndrăgostesc mai mult de el, deși cică sunt într-o relație cu spaniolul. Cînd mă întorc în UK decid să mă despart de spaniol, dintr-un sentiment de rușine față de el, dar nu imediat, pentru că sexul cu el e ok. Examene, mică vacanță...

Februarie - Martie 2014

Continui să vorbesc cu tipul din România, se răcesc relațiile cu spaniolul. Bunică-mea se îmbolnăvește, ajunge în spital. Vorbesc cu exul, mă bucur să aud că vine să mă viziteze în aprilie. Va veni chiar de ziua lui. Apoi o altă prietenă mă anunță că va veni și ea, după. În sfîrșit îmi vin prieteni în vizită. La sfîrșitul lui Martie mă despart de spaniol, pentru că nu mai mergeau lucrurile, eu prea stresat cu facultatea și cu bunică-mea, el cu munca and shit. Continui să vorbesc cu românul de acasă, avem un fel de „relație neoficială la distanță”.

Aprilie 2014

Vine vacanța de Paște, vine și exul. Îmi aduce cadouri și un mesaj de la românul de acasă. S-au văzut ca să îi dea ceva pentru mine. Mi se pare sweet, deși aș fi preferat să nu se vadă. O scrisoare și niște ciocolată ROM. Exul e ok în primele două zile, vrea să fiu mai afectiv și mai cald cu el. În a treia zi trebuie să plecăm într-o călătorie, îl văd bosumflat toată ziua. Și la Londra e bosumflat. Îmi aduce aminte de toate chestiile nașpa la el. Înainte să plece îmi zice că a citit scrisoarea de la românul de acasă pentru mine. De asta fusese supărat, că nu i-am spus că vorbesc cu cineva. Pleacă cam așa și așa.

Vine și prietena mea, totul frumos. Aflu că românul și exul merg împreună la un concert, de acolo în club și din club ajung într-o cameră de cămin din Regie. Împreună, în același pat.

Mai 2014

Încerc să trec peste toată faza, decid că nu mai am ce vorbi cu exul meu, pentru lipsa de respect pe care mi-o afișează. Ei mai ajung o dată în pat, de data asta fac sex. Vin alte examene, le trec. Cu românul mai vorbesc puțin, începe să se vadă mai des cu exul, sub pretextul că exul îi aduce de mîncare la muncă, deși știe că mă rănește. Credeam că totul fu doar o aventură, dar se continuă... Decid să o închei și cu el, dacă după atît timp nu însemn nimic pentru niciunul din ei.

Îmi pierd total încrederea în lumea din jurul meu. Credeam că știu cum sunt prietenii mei. Că mi-i aleg cum trebuie. Ori asta, ori lucrurile s-au schimbat într-un mod dubios. Mai ales dacă dintr-o relație de un an, o relație minunată, nu a mai rămas niciun pic de respect față de mine într-un om pe care îl credeam minunat. Și în altul care credeam că pune ceva preț pe cîteva luni în care a vorbit cu mine.

E ok, îi iert pe amîndoi, dar nu le mai permit să își bată joc de mine. Poate că e karma... faptul că l-am înșelat pe spaniol de revelion cu românul se întoarce acum împotriva mea. Poate. Am învățat totuși niște chestii. Să nu (mai) înșel niciodată și să nu-mi mai complic viața. Și mai ales, că oamenii se schimbă și la cine țineai cel mai mult te poate răni fără pic de resentiment. Sau unul pe care nici acum nu a dorit să și-l exprime.

Momentan sunt într-o depresie, cam de 3 săptămîni încoace. Ajutor.

~Rob

"Life is to be painted upon our own will."

Dragă eu, ceva e în neregulă, dar nu contează, tu du-te dracu'

2014-05-05T18:30:00.001+03:00

Se întîmplă ceva cu tine. Știi ce e, dar nu vrei, sau nu știi cum să articulezi acest „ceva” pe înțelesul altora. Ți-e teamă. Haide, recunoaște. Ți-e teamă că lucrurile s-au schimbat în moduri pe care nu le poți controla. Mă rog, nici nu trebuie... la tine totul trebuie să fie sub control. De ce?

Ți-e teamă pentru prietenul tău cel mai bun. Vrei ca totul să fie bine. Speri ca deciziile pe care le ia să fie cele corecte. Încerci să îl susții indiferent de orice. O vei și face.

Fostul tău prieten nu mai e aceeași persoană pe care ai lăsat-o. Te-ai despărțit de el ca să îl lași liber și ca și tu să fii liber să faci ce vrei, să te vezi cu cine vrei. El intră într-o relație imediat după ce tu pleci, deși susține că suferă după tine, îl crezi și pui totul pe fondul „suferinței”; vine să te viziteze după cîteva luni și se așteaptă să fii cald cu el, mai cald decît îi permite statutul de „într-o relație”. Într-o relație cu cel care a fost „primul tău”, aia e și mai și. Ce mică e lumea. Află că vorbești cu un tip din România de ceva timp la care chiar ții, se bosumflă o săptămînă, pe fond că nu i-ai spus, de parcă trebuie să îi dai raportul, iar cînd se întoarce în România ajunge să se sărute cu el, deși cu cîteva ore înainte de concertul la care au fost împreună nici nu voia să audă de el. Cică e un crush. Și-a găsit, fix pe cel cu care vorbeai tu. Dintre toți gayii din București. Nu se simte vinovat. Pentru că nu a avut timp să „experimenteze”, pentru că cu tine a picat fix într-o relație, iar după tine a intrat în alta. De parcă e vina ta că s-a cuplat imediat ce ai plecat. Cică prietenă-su e okay cu asta. Ce s-a ales de oamenii ăștia? Mă rog, poate au una din relațiile alea open. Credeai că poți percepe așa ceva. Adică da, le poți percepe... dar nu sunt pentru tine. Știi poate avea dreptate, poate chiar nu ar mai trebui să vorbiți. Deloc. Știu ce gîndești. Nici nu mai vrei să ai de-a face cu astfel de oameni care te rănesc cu bună știință. Nu mai e cine a fost. Îți pare rău de el. E ciudat, că te gîndești la maică-sa și o vezi acuzîndu-te pe tine de ce a ajuns fi-su.

Nu știi în cine și dacă să mai ai încredere în oameni. Chiar așa au ajuns toți, niște sclavi ai propriilor dorințe? Să nu mai poată discerne ce e ok de ce nu? Nu știi nici dacă să mai continui să vorbești cu tipul „ăla” din România. Nici el nu a avut timp să experimenteze și nu vrei să îl auzi că îți reproșează aceeași chestie. Sigur, nici nu sunteți într-o relație, nici nu i-ai interzis să se vadă cu alții. Dar fix cu fostul tău prieten? Lucrurile se întîmplă și sunt în afara puterii tale de control. În momente ca astea îți vine să te duci dracu' și pe tine, și să-i dai dracu' pe ceilalți. Du-te dracu'. Măcar scapi de toate căcaturile astea.

Auzi, nu crezi că din tot ce ai scris rezultă că tu ești singura victimă? La ceilalți nu te gîndești deloc, bă, egoistule. Ceva e în neregulă cu tine, nu cu ei.

~Rob

"Life is to be painted upon our own will."

VEZI AICI reacția unor persoane homofobe cînd trebuie să îmbrățișeze niște persoane gay

2014-03-23T21:33:00.000+02:00

VEZI doar AICI cum reacționează niște persoane homofobe cînd trebuie să îmbrățișeze niște persoane gay. Glumesc, gata cu titlurile senzaționaliste. Vizionare plăcută. Și... scuze de dispariție.

Reacțiile lor sunt drăguțe și interesante. Dar cum schimbarea nu are loc peste noapte, e un început simpatic.
Vă invit, de asemenea, să dați cu comentariile de pămînt, pardon, adică de articol și să mă bombardați, ca să simt și eu că ne mai citește cineva.

Săru' mîna. Cu dragoste, al vostru de prin străinătățuri, Rob.

First Hug
A film by Gay Women
An experiment: 15 mildly homophobic people were asked to hug gay people.

~Rob

"Life is to be painted upon our own will."

Cînd am devenit unul din ei?

2014-01-31T06:01:00.001+02:00

Cînd am devenit unul din cei care înșală?

***

În ultimele cîteva săptămîni am încercat să mă văd cu absolut toată lumea care dorea să mă vadă înainte să plec. Am încercat să profit la maximum de toate chestiile care s-au ivit, să îi mulțumesc pe toți, să mă împart în toate părțile.

http://www.flickr.com/photos/pfftricardo/12218695934/

Părinții vor să petrec cît mai mult timp și cu ei. El vrea să mai petrecem și noi timp împreună. Prietenii strigă „hai să ne vedem” constant. Simt o emoție, vreau să nu fie așa. Vreau să cred că tot ce i-am zis se va îndeplini. Că „dacă vom ști să ne regăsim în viitor, vom fi iar împreună, vom fi iar iubiți” este adevărat. Nu i-am spus-o ca să îl liniștesc pe el, dar ca să mă liniștesc și pe mine. Nu m-am mințit, chiar asta vreau. El este unul din bărbații de care sunt cel mai mîndru. De cînd l-am cunoscut am zis că trebuie să încerc să îl fac să fie al meu; să am răbdare, căci va veni și momentul în care ne vom cunoaște. Și ne-am cunoscut. Și i-am fost iubit, și mi-a fost iubit. Și am fost iubiți.

Dar acum ne despărțim. Sper ca ce am zis să se împlinească.

***

L-am cunoscut pe net. De fapt, el m-a băgat în seamă. Speram să nu îl sperii și pe el cu politica mea de „fără prieteni care nu-mi sunt prieteni” pe Facebook. O distanță mult prea mare între noi ca să fie ceva... dar am continuat să vorbim. Și să vorbim... Și să aștept.

După cam două luni ne-am cunoscut în final. Ne-am uitat la un film împreună și am reușit să mă abțin să nu mă dau prea grav la el. Și el s-a abținut, dar ochii nu mint niciodată, tensiunea există. Îi place cadoul de la mine. Vacanța asta m-am gîndit mai tot timpul la el. Voiam să îl cunosc în sfârșit, chiar dacă sunt îndrăgostit de altcineva. Acum poate că sunt îndrăgostit de el. Nu poate, sigur. Mă simt vinovat și mi-e greu. Dar prefer să îmi ascult instinctul. Așa că nu regret nimic.

Curînd ne vom despărți. De ce se întîmplă lucruri ca astea întotdeauna și te întrebi de ce nu poate fi viața altfel ca să se alinieze perfect cu dorințele tale? De ce căutăm aventuri noi, cînd suntem deja într-o altă aventură? De ce ne găsesc aventurile fix cînd suntem în alte aventuri?

Continuăm să vorbim. Mi-e dor de tine. Mi-e foarte dor de tine.

***

Vreau să te aștept. Vreau să te aștept. Nu știu pe care din voi vă vreau mai tare. Așteptarea nu este cel mai corect lucru pe care-l pot cere sau oferi pentru niciunul dintre voi. Mai bine nu, mai bine vă las liberi. Mai bine mă închid pe mine și vă eliberez pe voi, căci mi-am călcat peste principii. Nu merit să fiu cine sunt. Și sunt dezamăgit. Cînd am devenit unul din ei? Cum scap de chestia asta? Nu scap. Sunt închis momentan. Încercați în viitor.

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

Participă la un studiu online despre bărbații care fac sex cu bărbați

2014-01-25T16:55:00.000+02:00

În câteva cuvinte, studiul își propune să determine cât de deschiși sunt bărbații care fac sex cu alți bărbați din România să-și dezvăluie orientarea sexuală și practicile sexuale în discuțiile lor cu medicii de familie și care sunt motivele pentru care o fac sau nu o fac. Astfel de informații ar fi foarte utile pentru realizarea unor intrevenții, campanii publice sau politici de sănătate mai eficiente și realiste în România.

Pentru promovarea acestui studiu am fost contactat de o tipă, Alexa din cadrul Centrului pentru Sănătate Publică și Politici de Sănătate din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca.

Vă rog să acordați cîteva minute chestionarului (care e anonim) și mai ales să le spuneți și altora!

https://uiowa.qualtrics.com/SE/?SID=SV_eM6ngsyvMDFIz3f

Studiul se adresează bărbaților care fac sex cu bărbați (deci se identifică ca fiind bărbați), care au peste 18 ani și sunt din România.

Mulțumiri anticipate :)

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

Cînd efebul și elenul se-ntîlnesc, e cald

2014-01-18T21:42:00.000+02:00

E vară. Este 2011 și suntem pe o plajă din Grecia. Nu este zi, deci este noapte. E foarte noapte. Și e tîrziu, dar și foarte devreme. În curînd va răsări soarele, dar pînă atunci suntem pe o plajă.

Paralia Katerini, Grecia

În spatele nostru e Paralia Katerini. În față, marea. Te-am cunoscut de curînd. Ești grec; un grec frumos, un elen mai în vîrstă decît mine. Nu foarte, doar mai în vîrstă. Te cheamă Steve. Steve, suntem pe plajă, de ce te uiți la mine astfel?

Eu sunt un efeb. Stăm pe nisip și... stăm. Atît. E vară, suntem în vacanță. La sfîrșitul ei eu voi pleca, tu te vei întoarce la Atena.

Zilele trecute ne-am plimbat pe aici. A fost banal. M-ai plimbat și prin Katerini. Orașul. A fost drăguț. Mă rog. Acum îți ating părțile intime. Îți place. Și mie. De ce mă oprești? Sunt foarte aprins de situație. Bine, hai să ne plimbăm, sunt niște bărci mai încolo, scoase din apă și lăsate pe nisip. Hai să ne întrecem.

Nu te cred. Există o lege în Grecia care zice că o sticlă de apă la jumate nu poate fi mai scumpă de 50 eurocenți? Bine. De ce amesteci frappe-ul cu apă? Hai că nu e așa rău. Probabil voi încerca și eu asta acasă.

Hai să ne facem o poză. În seara în care ne-am cunoscut arătam mai bine. Mult mai bine, doar m-ai luat de la discotecă. Îmi murea telefonul continuu, fir-ar să fie. Nu știu cum am reușit să ne vedem. Mi-ai dat o cartelă de Grecia ca să mai vorbim.

***

E cald în mașina ta. E cald. E și mai cald. Și mai cald. Geamurile s-au aburit. Trece o mașină pe lîngă noi.

***

E frig în mașina ta. Pornește căldura. Mîncăm împreună cu ea niște covrigei. Anei îi place de tine. Am avut parte de o vacanță interesantă împreună. Îți mulțumesc.

Alo? Steve... nu ne-am mai auzit de mult timp.

Nu îmi place ce îmi zici. Prefer să nu mai vorbim niciodată. Rămîi doar în amintire. Ai fost doar un moment. Și-atît. Știi că nu regret nimic. Știu că nu regret nimic.

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

Я по тебе скучаю

2014-01-15T04:05:00.000+02:00

Pe C l-am întâlnit pe site-ul albastru, într-o seară în care nu aveam chef să învăț pentru simularea de bacalaureat. Este student la calculatoare, un domeniu pe care, în cele din urmă, mi l-am ales și eu. Relația dintre mine și C (relație de prietenie) nu a durat mult, însă sunt lucruri de care mi-e dor și de care îmi amintesc câteodată cu regret.

„Știi rusă? Hai să vorbim în rusă!”

C este moldovean (adică din Republica Moldova), ceea ce a aprins în mine și dorința de a vorbi cu o persoană care știe rusă. M-a abordat direct cu mesajul „ești din Republica Moldova?”. Într-un sictir total, i-am răspuns că nu și mi-am văzut de treabă. În următorul lui mesaj, spunea că a avut o zi destul de grea și că simte nevoia să vorbească la telefon cu cineva. Am acceptat imediat și i-am cerut numărul, urmând o conversație care mi-a stârnit interesul pentru el.

C era genul de om cu care nu te plictiseai la telefon. Conversațiile noastre durau ore întregi și ne întindeam câteodată pe parcursul a unei nopți întregi. Discuțiile noastre erau pe teme diverse, era foarte inteligent și știa să își expună argumentele foarte bine. I-am cerut o poză cu el abia după câteva zile, pentru că m-a atras mai mult interiorul. Iubeam să vorbesc cu persoana lui și nu mă interesa prea mult aspectul fizic. După câteva săptămâni, a decis să vină la București.

„Sunt pe la Videle. Mai am puțin.”

L-am așteptat pe C în Gara de Nord la ora 22:00, fiind nerăbdător să cunosc în sfârșit persoana cu care comunicam „la distanță”. „Trenul IR 72 de la Budapesta va avea o întârziere de aproximativ 30 minute”. Așteptarea mi-era prelungită, iar eu nu mai aveam răbdare. În cele din urmă, sosește la linia 8. Era mult mai drăguț decât ceea ce văzusem pe Skype. L-am salutat și i-am dat o îmbrățișare, după care am coborât la metrou să mergem spre casă. În acel weekend i-am arătat orașul, de care a rămas impresionat, și a cunoscut o parte dintre prietenii mei. Am îndrăznit să rămân o noapte cu el în cameră, în care, amândoi destul de timizi sau speriați de a face ceva, ne-am limitat la a ne ține de mână. De altfel, între noi nu a existat niciodată contact intim.

Trenul lui înapoi s-a îndepărtat rapid, în ciuda faptului că amândoi voiam să mai rămână. A plecat totuși, făcându-i o promisiune: „Vin în vară la Chișinău.” Lunile au trecut rapid, iar eu trebuia să mă țin de ceea ce am spus că fac. Am decis să plec direct de la mare, urmând astfel cea mai lungă călătorie a mea de unul singur.

„Băiatu'! Trezește-te că am ajuns la Iași!”

„Un bilet la Iași, vă rog!”. „Nu mai sunt locuri la Iași”, mi-a spus vânzătoarea din gara din Mangalia. Am înțepenit când am auzit, deoarece pe ruta Mangalia-Iași exista un singur tren pe zi. „Dați-mi atunci la cușetă”. „Nu am locuri nici la cușetă”. „La clasa I cât costă?”. „122.80 lei”. Arunc o privire în portofel și văd că mai am 160 lei. Decid să îmi iau bilet așa, pentru că altfel trebuia să dorm în gară sau, de ce nu, pe plajă. Îmi cumpăr niște sandvișuri și o apă pentru drum și pornesc. Ajung în Iași la 07:30, fiind trezit de o doamnă din tren care îmi spune că am ajuns la ultima stație. Mă îndrept spre autogară și mă uit de microbuzul de Chișinău. Îl întreb pe șofer: „Cât costă până la Chișinău?”. „35 RON sau 140 lei moldovenești”. Fața mea trece instant la culoarea varului. Rămăsesem cu 32 lei și riscam să pierd ultima cursă spre Moldova pentru că urma să primesc niște bani abia pe seară. Îl sun pe Rob: „Fă-mi și mie un transfer pe card, te rog”.

Reușesc în final să plec spre Chișinău. L-am sunat pe C și i-am spus că în 3 ore mă găsește la gară. „Abia aștept” s-a auzit din cealaltă parte a firului. După un drum chinuitor cu maxi-taxi, l-am revăzut pe C. Același C. Mi-a luat bagajul și am plecat spre casă. Mi-a prezentat camera în care urma să dorm și am cunoscut-o pe mama lui, cea mai drăguță femeie pe care am cunoscut-o vreodată.

„Andrușa, îți mai pun borș?”

Cele 4 zile petrecute la Chișinău au reprezentat pentru mine un schimb de experiențe și niște schimbări ce au avut loc de atunci. Am reușit să experimentez bucătăria moldovenească (îndreptată mai mult spre rusească), din care mi-a plăcut cel mai mult borșul roșu(un fel de ciorbă). De asemenea, am avut parte de momente interesante. Într-una dintre seri, în timp ce mergeam spre casă, C mă oprește în mijlocul drumului cel întunecat și mă sărută - singurul moment în care a existat între noi un gest mai mult sau mai puțin intim. De atunci însă, lucrurile s-au schimbat. C a devenit distant, ciudat și mai puțin vorbăreț, total schimbat de ceea ce știam eu. Am avut curajul să îl întreb la un moment dat ce este cu el, iar răspunsul primit a fost: „uite, eu nu vreau relație”. Dar cine a vorbit aici de relație? Distanța fizică era evidentă, iar eu nu credeam în nimic mai mult la acel moment, doar într-o prietenie de durată. Am sperat că vom fi prieteni totuși... am sperat.

Odată ce m-am întors la București, comunicarea mea cu el a dispărut de tot. Nu mi-a mai răspuns la telefon și am fost scos din lista lui de prieteni. Mi-e dor de acele conversații lungi, interminabile. Mi-e dor de discuțiile pe care le aveam. Mi-e dor de Republica Moldova. Și nu în ultimul rând, mi-e dor de C.

~Andy
"Life is to be painted upon our own will."

Schimbări după trei luni

2013-12-08T20:00:00.000+02:00

„Au trecut trei luni și știu că ești foarte încîntat și că ai început să te obișnuiești.

Dar eu sunt și mai încîntat că mai este puțin și vii în România.

Abia aștept să te revăd.”

Au trecut trei luni. Sunt încîntat, dar parcă mai încîntat că au trecut atît de ușor și fără mari probleme. Ți-am dus dorul în prima lună. M-am simțit aproape ca acasă din primele zile. Mă rog, mai puțin fără familie și fără tine. Dar acum acasă parcă se simte și aici.

Am găsit o altă „familie”. Una destul de temperamentală, dar m-am obișnuit. Știi că sunt foarte sociabil și mă adaptez ușor. M-am îndrăgostit între timp. Dar ca și povestea noastră, lucrurile nu sunt și nu au fost simple. Și probabil că nu vor fi. M-a cerut de prieten ieri. Deci sunt luat.

Facultatea merge foarte bine. Trebuie să îmi bat capul cu nu știu ce film. Dar o să o scot la capăt.

Și eu abia aștept să-mi revăd familia. Aștept să te revăd. Dar sper că realizezi că ne-am schimbat, iar lucrurile stau altfel între noi acum. Sper că nu prea diferit.

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

Matur? Ce e aia?

2013-10-23T03:18:00.004+03:00

Întotdeauna mi-a plăcut să cred că sunt matur. Ei bine, nu sunt, și asta mi-a demonstrat-o chiar prietenul meu. Printre multe alte calități ce mă scot deasupra unui om de vârsta mea, maturitatea nu este încă definită.

Știți vorba aia pe care o spune toată lumea cum că noi, la vârsta asta, avem tendința de a crede că le știm pe toate? Ei bine, e total adevărată. E nevoie de timp să îți dai seama că nu ai experiența necesară pentru a te compara cu un adult. Nu sunt un adult, dar fac pași mici spre a fi unul. Și poate nu îmi va plăcea când voi ajunge acolo, dar voi știi că am dobândit ceva. Am realizat și eu că mai am multe de învățat, că am o grămadă de lucruri pe care trebuie să le învăț și toate astea spre a fi mai bun.

Mă uit la mine când aveam 16 ani. Îmi vine să îmi trag două palme peste față și să mă cert singur. De atunci au trecut trei ani și aveam impresia că sunt o persoană care știe tot. Nu știu tot. Nu știu nimic. Mă scufund în aura mea sensibilă când mă afectează ceva și nu ies de acolo până nu îmi revin. Încă nu știu să spun „nu”, fac pe prostul crezând că îmi va merge, îmi mint părinții și sunt atât de dezorganizat încât mi-am făcut un obicei din asta. Atunci când încerc să schimb ceva la mine, acea mare schimbare pe care o întrevăd nu este decât o iluzie ce durează maximum 3 zile.

Acum am scris pe blog după ce mi-am aplicat o corecție mie însumi. Nu știu cât mă va ține și nu promit că voi scrie zilnic. Am mai făcut asta și am dat-o în bară rău de tot. Trebuie doar să le iau încet, poate că propunându-mi anumite țeluri voi reuși să o scot la suprafață. Asta este, Andy... ești deja la facultate, nu mai ești un copil. Încearcă să fii mai responsabil. O, da... responsabilitatea, altă carență de-a mea.

Gânduri ca acestea sper să reușească să mă motiveze, să devin acel om curajos, inteligent și care le știe pe toate. E greu, dar... trebuie. Nu sunt singurul care a trecut prin asta, nu-i așa? Ce-i drept, nu mulți au reușit nici până la 30 de ani să fie așa cum „trebuie”, dar eu nu sunt „alții”.

P.S. Dacă ai știi cât de dor îmi e de tine, Rob... M-aș urca și mâine în avion să vin să stau de vorbă cu tine. Îmi lipsești mult...

Punct.

~Andy
"Life is to be painted upon our own will."

Cum e să fii sora unui gay: răspunsul surorii mele la articolul de acum 3 ani

2013-10-18T23:00:00.000+03:00

Deși nu am mai scris de mult, s-au întîmplat multe lucruri. Printre care și coming out-ul față de sora mea, mai mică decît mine cu 3 ani de zile. Despre cum a reacționat ea la tema „homosexuali” am scris acum vreo trei ani tot aici pe blog. Iar de curînd i-am zis și de mine, și i-am zis și de blog. I-am arătat articolul și i-am propus să scrie un răspuns. Iată ce a ieșit:

În cele din urmă, bănuind ceea ce fratele meu ascundea, am aflat de orientarea sa sexuală. Sincer, când am văzut ceea ce m-a făcut să cred asta prima oară, încercam să găsesc tot felul de scuze pentru a infirma bănuielile mele. Nu-mi puteam imagina cum o persoană „perfectă” din punct de vedere intelectual, iar mai târziu și fizic, să aibă – dacă o pot numi așa – această „imperfecțiune”. Am scris acele cuvinte între ghilimele pentru că la prima vedere, asta ar crede lumea că ar reprezenta, însă nimic nu e ceea ce pare. Auzind asta din gura lui, a fost oarecum o surpriză la care m-aș fi așteptat foarte puțin, dar și o ușurare în același timp. Cine ar fi crezut? Persoana pe care o admir, dar și invidiez totodată, are niște intenții pe care eu le credeam cândva, mizerabile. Nu mai e cazul.

Îmi aduc aminte, cu toate că doar din pricina articolului scris de fratele meu, de acea seară în care am discutat amândoi despre acest subiect. Trecutul mi s-a arătat în fața ochilor, iar întreaga scenă mi s-a derulat în minte când am citit acele șiruri întregi de cuvinte despre discuția pe care am purtat-o acum mult timp. A fost acum trei ani și jumătate. Replicile spuse de amândoi sunt cam vagi, însă tabloul în care noi eram este absolut de neuitat. Cel mai probabil, din cauza asta am reușit să-mi aduc aminte: asta și faptul că nu sunt multe acele momente între noi doi în care să vorbim deschis și să ne spunem fără nicio jenă părerea despre ceva sau să ne povestim lucruri ce ni s-au întâmplat. Unul din puținele lucruri pe care le regret este faptul că nu am reușit să avem, mai întâi de toate, acea relație de prietenie înaintea relației de frate-soră.

Revenind, ce vreau eu să spun este că nu acea conversație m-a făcut pe mine să-mi schimb părerea despre gay. Probabil că va suna penibil, chiar hilar, dar ce m-a făcut pe mine să văd acești oameni dintr-o altă lumină, au fost anime-urile. Uitându-mă la un aceste „desene” și realizând că și sentimentele lor pot fi adevărate, am început să susțin aceste persoane și nu numai gay, ci și bisexualii și lesbienele – cât timp nu vor să le fiu iubită. *nervous laugh*

Fiecare are o poveste, fiecare e diferit și special în felul său, dar diferit nu înseamnă întotdeauna ciudat. Nu diferențele fac omul, ci toate trăsăturile sale. Ce contează dacă e gay? Atâta timp cât tu te simți bine în preajma ei, e o persoană glumeață, de încredere, vă clarificați interesele și toate cele, nu cred că ar trebui să te mai macine faptul că acelei persoane i s-ar aprinde călcâiele după tine sau te-ar pune să faci ceva ce te-ar deranja. Un alt motiv pentru care cred că nu am nimic împotriva gayilor, este poate și faptul că văd actul lor sexual o chestie foarte sexy. Da, poate sună absurd și pueril, dar fiind fată – una atrasă de băieți – cred că este ceva firesc.

Înainte de a-mi spune fratele meu de el, am mai cunoscut o astfel de persoană chiar la mine în liceu, și culmea, în clasa mea. Un tip foarte de treabă cu care mă înțelegeam foarte bine – însă acum relația s-a cam răcit – a avut curajul să-mi spună de asta, iar eu i-am zis, la fel ca și fratelui meu, că eu susțin astfel de persoane. A fost încântat de lucrul ăsta, fapt care l-a determinat ca în cele din urmă, să lase mai multă lume să cunoască asta. Decizia lui nu a fost una proastă. Cred că aici a intervenit, oarecum, și acel „timp și moment” potrivit.

În cele din urmă, vreau să spun că nu regret de nicio culoare faptul că am un frate gay, ba chiar ne-a făcut să ne apropiem mai mult unul de celălalt și asta înseamnă enorm pentru mine. Sper că s-a înțeles mesajul, iar dacă nu am fost destul de clară, îl voi spune acum: Nu vă ascundeți față de ceilalți, indiferent de ce religie, etnie sau orientare sexuală ați avea, deoarece dragostea e tot dragoste, indiferent între cine e, tot dinăuntru vine. Nu vă temeți de ceea ce ar putea societatea să creadă despre voi, încercați să vă integrați așa cum sunteți deoarece e mai bine să gândești că „Asta e! Trec mai departe.” decât să rămâneți cu „Ce s-ar fi întâmplat dacă...”

Eu zic că a ieșit destul de bine, voi ce ziceți?

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."