Apicultura pasiunea mea

Harnicutele au iesit la zbor

2015-02-22T01:28:00.001-08:00

In luna februarie harnicutele albine au simtit razele de soare si au iesit sa faca zborul de curatare.
Am profitat de iesirea lor, le-am verificat sursa de hrana si starea stupului.

Roirea naturala

2015-02-15T11:13:00.000-08:00

Toti apicultorii stiu ca nu trebuie sa aibe in stupina lor cazuri de roiri naturale si de aceea urmaresc prevenirea lor.
Se stie ca roirile nu pot fi prevazute cu precizie, iar stuparii nu pot beneficia totdeauna de aceste roiuri. Totodata familiile de baza care i-au produs raman slabite si in multe cazuri nu mai pot da nici un randament la culesurile principale. Mai sunt si cazuri cand stuparii nu sunt in stupina cand are loc roirea sau nu pot prinde roiurile si atunci pierderile sunt si mai mari.

Trebuie sa fim prevazatori si sa luam din vreme toate masurile de prevenire a roirii naturale. In acest scop trebuie sa avem la toate familiile matci tinere de 2 - 3 ani si prolifice, sa avem ramele fara defecte, sa existe in cuiburi volumul necesar dezvoltarii familiilor, sa fie o aerisire buna, sa dam mereu de lucru albinelor punand la marginile cuiburilor rame claditoare pentru ceara, sa facem controlul stupilor la intervale de 2 saptamani si in unule cazuri si mai des. E bine sa facem schimb de rame deblocand stupii suprapopulati, mai ales dupa culesuri, si sa punem alte rame cu oua si cu larve ca sa aibe albinele doici de lucru; de asemenea sa taiem botcile pe care intentioneaza sa le cladeasca. Nu taiem insa pe cele de salvare cand albinele isi schimba singure matca.
Sa luam masuri pentru a avea materialele necesare incat noi sa facem roiri artificiale intrebuintand botcile dezvoltate de la unele familii harnice, superioare.

Procesul de cristalizare al mierii de albine

2015-01-25T02:40:00.000-08:00

Cristalizarea mierii de albine este un fenomen natural pur fizic.
Prin cristalizare mierea isi mentine nealterate toate proprietatile ei initiale, iar fenomenul poate fi comparat cu procesul de inghetare a apei.
Cristalizarea mierii este determinata de raportul celor doua componente majoritare ale acesteia:

fructoza - zahar foarte greu cristalizabil
glucoza - zahar foarte usor cristalizabil

Valoarea raportului fructoza / glucoza este specifica fiecarui sortiment de miere:

mierea de salcam - valoarea raportului este de 1,30 sau mai mare. Aceasta miere isi mentine starea fluida o perioada foarte lunga de timp, practic nu cristalizeaza.
la toate celelalte sortimente de miere valoarea raportului este mai mica de 1,30. Aceste sortimente cristalizeaza in timp relativ scurt de la extragerea din faguri.

O serie de factori ajutatori, in special temperatura accelereaza sau dupa caz, inhiba cristalizarea. Cand procesul de cristalizare se instaleaza si se desfasoara repede, el cuprinde intreaga masa de miere care capata un aspect de bloc compact, iar cristalele sunt fine. Invers, cand acest proces se instaleaza si se desfasoara in mod lent, cristalizarea este de obicei partiala si se exteriorizeaza prin separarea fazelor solid-lichid.
Daca este recoltata si pastrata in conditii corespunzatoare, mierea cristalizata isi mentine nealterate compozitia si insusirile naturale initiale o perioada mai lunga de timp.
In cazul in care se doreste sau este necesar, mierea cristalizata poate fi lichefiata prin incalzire moderata.
Lichefierea mierii prin tratament termic brutal conduce la degradarea semnificativa a acesteia, care consta in:

denaturarea ireversibila a principiilor biologic active cum ar fi enzime, vitamine, pigmenti
slabirea aromei specifice prin pierderea partiala a substantelor aromate volatile
degradarea unor zaharuri urmata de formarea unor compusi nedoriti, degradarea culorii initiale care capata o nuanta intunecata si de deteriorarea gustului

Cum alegem vatra de stuparit

2015-01-22T13:15:00.001-08:00

Fiecare stupina pastorala are o vatra de baza unde familiile de albine ierneaza si stationeaza pana la inceputul infloririi plantelor si a arborilor meliferi.
Aspectul general al unei stupine arata maiestria stuparului, respectul acestuia fata de meseria practicata, pregatirea sa profesionala cat si rentabilitatea stupinei.

La alegerea vetrei este bine sa tinem seama de locul de amplasare, ideal sa fie loc plan sau foarte putin inclinat care sa nu ingreuneze incarcarea stupilor si nici lucrul in stupina.
Trebuie evitate atat locurile umbrite cat si locurile in camp deschis. Locatia vetrei sa nu fie in apropierea circulatiei publice si sa fie imprejmuita de un gard pentru a preveni accesul animalelor.
Daca vatra este lipsita de o adapostire corespunzatoare se poate recurge la plantarea perdelelor de protectie cu specii de arbori si arbusti meliferi. Pe langa protectia impotriva viscolului aceasta perdea de arbori ofera si decor deosebit de placut.
Pe locul de amplasare se recomanda intinderea unui strat de zgura, care pe langa faptul ca mentine vatra curata de buruieni permite si lucrul in stupina in conditii optime dupa ploi si topirea zapezilor in sezonul de primavara.
Asezarea stupilor in cadrul stupinei se va face cu urdinisurile spre sud, pe suporturi la o inaltime de aproximativ 30 cm deasupra solului.
Ordinea din stupina, totul adapostit in locuri cu grija alese, in incaperi sau cabane bine amplasate si intretinute dau un aspect frumos si influenteaza pozitiv lucrul in stupina.

Accesarea fondurilor europene pentru apicultura

2012-04-01T10:27:00.005-07:00

Pentru accesarea fondurilor europene aveti nevoie de un plan de afaceri pe care il puteti face singuri daca dispuneti de resursele necesare sau va puteti adresa unei institutii specializate(Oficiul Judetean de Consiliere Agricola-OJCA).

Acte necesare pentru accesarea masurii 141:

-Extras din Registrul Agricol in care sa fie inregistrata stupina + copie dupa prima pagina a Registrului Agricol cu stampila primariei si mentiunea "conform cu originalul";

-Certificat de producator stampilat pe anul in care se incearca accesarea fondurilor;

-Adeverinta de la DSV(Directia Sanitar Veterinara);

-Carnet de sanatate;

-Buletin de analiza a stupinei;

-Carnet stupina;

-Copie dupa BI/CI;

-Copie dupa titlul de proprietate sau dupa contractul de arendare al pamantului pe care este situata stupina;

-Extras din Registrul Fermelor din care rezulta ca solicitantul nu a mai beneficiat de masura 141;

-Declaratie pe propria raspundere a solicitantului, prin care se agajeaza sa se autorizeze;

-Declaratie pe propria raspundere a solicitantului cu privire la formarea profesionala;

-Declaratie pe propria raspundere a solicitantului privind realizarea activitatilor din Planul de Afaceri;

-Adeverinta de la Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania care sa ateste inscrierea solicitantului in asociatie. Nu este obligatoriu dar va creste punctajul UDE;

Puteti vizita site-ul MADR(http://www.madr.ro/).

Daca ati intampinat dificultati in accesarea fondurilor va rog lasati un comentariu care sigur o sa ajute si pe cei care vor sa acceseze aceste fonduri si care sigur va vor fi recunoscatori pentru ajutorul dat.
Celor interesati le doresc mult succes in accesarea acestor fonduri!

Un scurt istoric al apiculturii

2012-03-05T13:48:00.006-08:00

Omul a fost intotdeauna preocupat de albine si de produsele pe care acestea le dau. Ca dovada sta pictura rupestra din Pestera Paianjenului descoperita in 1921, situata în Spania, in apropierea Valenciei. Pictura surprinde modul în care omul de atunci recolta mierea cu ajutorul unui bat si al unui recipient.
Prin intermediul descoperirii acestei pesteri, inceputurile indeletnicirii apicole ale omului au fost fixate in neolitic sau sfarsitul paleoliticului. Dar apicultura s-a practicat mai intai in Egipt.
In antichitate mierea era recoltata prin afumare urmata de taierea fagurilor. Ceara era taiata si razuita cu ajutorul unor cutite din fier forjat. Impuritatile din miere erau inlaturate prin filtrare, dupa care aceasta era lasata în repaus cateva zile. In timpurile ce au urmat anticilor era intalnita si recoltrea totala prin asfixierea sau inecarea coloniilor de albine.
Stupii primitivi erau facuti din nuiele impletite in forma de clopot , apoi din tuburi de piatra lipite cu argila , sau o oala de lut drept adapost pentru albine. Mai apoi acestia erau orizontali mierea fiind recoltata prin doua parti, iar la cei cu structura verticala prin partea de jos. Prin anii 1600, stupul a capatat cutii stratificate fara rame. Stupul cu rame mobile a fost construit in urma descoperirii spatiului pe care albinele il folosesc pe post de coridor. Astfel apicultura continuat sa evolueze cu aparitia foilor de ceara, inventate de Mehring, care erau mai rezistente la centrifugare.
Istoricul Herodot este cel de la care avem dovezi ale existentei apiculturii in Dacia. Acesta relateaza ca multimea de albine ce se afla pe celalalt mal al Dunarii, ii impiedica pe cei ce vroiau sa treaca in vechea Scitie.
Pe lângă grane si pieile de animale, mierea si ceara erau de asemenea utilizate in schimbul cu produsele negustorilor grecesti, precum vinul, untdelemnul sau podoabele.
In Tarile Romane, produsele activitatii apicole, mierea si ceara se aflau printre bunurile alimentare ale comertului activ, avand un loc important. In acea vreme domnitorii dadeau prisaci celor vrednici , din acest fapt reiese pretuirea albinelor care urmau sa aduca venituri celor ce beneficiau de aceste daruri.Sintagma "un loc de prisaca" defineste suprafata destinata unei prisacii primite, prisaca ale carei limite erau stabilite de catre cel caruia aceasta ii era data. Omul arunca din centrul locului o secure catre toate partile iar acolo unde se oprea era stabilita granita prisacii. Ostasii vrednici erau invredniciti cu prisaci si scutiti de taxe in schimbul produselor apicole.
"Randuiala mierii si cerii imparatesti" era reprezentata de aprovizionarea curtii sultanului cu miere si ceara de albine, incepand cu impunerea stapanirii otomane, aprovizionare ce insuma zeci de mii de ocale cu ceara, respectiv mieret , echivalentul a aproximativ 12700 kg. Conform documentelor Hurmuzachi, ceara era exportata in acea vreme in Venetia si Austria.
Spre sfarsitul perioadei feudale, a aparut bostinaritul, preocupare ce consta in strangerea bostinei , tescovina sau resturile din extractia cerii, care era retescuirea ei. Acest proces a aparut datorita faptului ca extragerea cerii nu se realiza in totalitate. Bostinarii sau hostinarii erau cei ce practicau aceasta activitate. Faclierii se foloseau de asemenea de ceara pentru a face lumanari din ceara curata.
De-a lungul timpului teascurile realizate de catre cei indeletniciti cu activitatile apicole, au suferit modificari ce au dus la aparitia unor rezultate mai bune in extractie. Insa, datorita castigului obtinut in urma acestor activitati, care se afla in crestere, in timpul domnitorului Dimitrie Cantemir, au fost instituite "dari grele". Dijma la stupi sau destima pentru miere, ce insemna o zecime din produs, si camata pentru ceara au aparut sub domnia lui Vasile Lupu.Astfel , de-a lungul vremii, taxele ce vizau albinaritul au continuat sa creasca, fie sub numele de plocon sau ciurac, dand nastere nemultumirilor in randul taranilor.
Dincolo de munti, in spatiul romanesc, dezvoltarea apiculturii a fost sprijinita de catre Maria Tereza. Aceasta a infiintat prima scoala de apicultura la Viena, la ale carei cursuri puteau participa si apicultorii din aceste zone. Tot prin intermediul cancelariei imperiale s-a dat un decret prin care au fost destituite darile impuse in aceasta activitate si astfel încurajata dezvoltarea sa.
Nordul Moldovei se caracterizeaza prin producerea de ceara verde si aromata , aceasta fiind , dupa cum afirma Dimitrie Cantemir un amestec intre ceara cu propolis. Tot aici se afla si cea mai mare topitorie de ceara din provincie, ce a luat nastere în 1404.
După documentele vremii in Tara Romaneasca si in Moldova , in jurul anului 1800, cifra de un milion era depasita de numarul stupilor. In aceasta perioada ceara si mierea erau foarte apreciate de catre europeni, fiind considerate de calitate superioara. Parfumul si calitatea cerii moldovenesti reprezentau etalonul pentru ceara din alte tari. Pretul acestui produs era stabilit in functie de cea moldoveneasca la Triest, locul de intalnire al negustorilor de ceara. Insa din cauza cresterii cantitatii de miere si ceara ce trebuia data statului, apicultura traditionala a constatat o scadere. La acest fapt s-a adaugat si cultivarea sfeclei de zahar, lucru ce a dus la inlocuirea mierii cu zaharul, aparitia petrolului ce a dus la scaderea utilizarii lumanarilor pentru iluminat. Celor mentionate anterior li se alatura si defrisarile, destelinirile suprafetelor de fanete si pasuni. Astfel numarul stupilor a scazut alaturi de cantitatea de miere si de ceara exportata, ajungandu-se chiar la importul acestora.
In Europa , in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea s-au inregistrat progrese in planul apiculturii. In Romania acest progres s-a remarcat prin aparitia de reviste al caror continut viza apicultura. Ion Piuaru Molnar a scris prima carte in acest domeniu, numita "Economia stupilor", aparuta la Viena in 1785. "Cultura albinelor " de Ioan Tomici, este a doua carte de acest gen. In Ardeal apare revista Apicultorul, in Moldova apare revista Albina. Ministerul Agriculturii contribuie cu brosuri si il numeste pe R. Begnescu profesor in apicultura ca urmare a faptului ca organiza cursuri de apicultura. Tot in aceasta perioada este editat de catre dumnealui primul catalog de apicultura din Romania, scrie si doua tratate de apicultura. C.Hristea scrie Stuparitul, un indrumar pentru apicultori structurat sub forma unui dialog. Dr. F.Begnescu s-a ocupat de studiul albinelor. Acesta a clarificat o controversa intre crescatorii de albine si viticultori, acestia din urma afirmand ca albinele distrug, prin penetrarea membranei bobului o mare parte din recolte. A demonstrat ca, aparatul bucal al albinei nu permite prin structura sa anatomica acest fapt. Acţiunea de distrugere se datoreaza viespilor care poseda mandibule cu zimti ce pot fierastrui membranele boabelor strugurilor si a altor fructe.
La 30 decembrie 1957 s-a infiintat Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania ce a reprezentat un important sprijin pentru apicultori. Infiintarea unei scoli de apicultura la Targu Frumos în 1922, este urmata de infiintarea Societatii Centrale de Apicultura din Romania la Bucuresti.
Intreruperea acestei activitati ar avea ca urmare si pierderea termenilor specifici acestei indeletniciri. Dovada a practicarii albinaritului de-a lungul timpului si neantrerupt o reprezinta, alaturi de revistele si cartile de specialitate, si folclorul romanesc prin basmele, proverbele, legendele pastrate de la mosii si stramosii nostrii. Asadar prin intermediul limbii s-au pastrat cuvintele caracteristice apiculturii si au fost pastrate informatiile legate de evolutia acestei activitati, de la inceputul acestei activitati pana in zilele noastre.