Sed prin 2 mai vreo 2-3 nopti si apoi revin in prostia asta de capitala.

Si acuma va rog sa vi-l imaginati pe Ariel, gol fiind (la nudisti), la plaja.

Probabil o sa vizitez si Vama, sa-i vad pistele alea rusinoase de biciclete. … Poate chiar o sa inchiriez o bicicleta de acolo de fapt (am auzit ca-s misto).

(Si da, plec la mare in speranta ca scap de ploaie)

Şi acuma, da, vă voi da 10 secunde de pauză de râs.

În fine… şi azi am făcut un fel de pariu cu şefa (îmi place să-i zic aşa, fără un motiv anume, desigur). Ea, mai negativistă, a zis că va mai dura până când va da cineva o comandă pe recentul magazin online al firmei de cosmetice. Eu i-am zis că nu-i adevărat… imediat vor curge şi comenzile – e doar nevoie de niţică răbdare.

Magazinul se găseşte la http://shop.styx.ro/.

Treaba-i simplă – livrarea costă 10 ron, dacă comanda depăşeste 100 de ron livrarea e gratuită şi se primeste şi un cadou – un produs de ~45 ron.

Mulţi n-aţi auzit de produsele astea dar pot să confirm că-s mişto. Eu am avut ocazia să mai folosesc creme şi alte prostii din cauza acneei severe. Există produse de la STYX care chiar m-au ajutat şi din acest punct de vedere.

So… ca fapt divers, în afara faptului că vă încurajez măcar să testaţi 2 produse de acolo, vă fac şi o reducere de 10% per comandă.

Când comanzi eşti întrebat dacă ai ceva de comentat… şi acolo ţi se dă o căsuţă. În căsuţa cu comentariul tu trebuie să scrii: “Ariel e de vină” şi reducerea e a ta.

Deci… mă ajutaţi? :D

(şi nu, nu sunt plătit pentru toată treaba asta. cel puţin nu suplimentar faţă de salariul obişnuit. e o chestie pur Ariel/şefă.)

M-am tatuat prin mai si am scris cateva cuvinte despre chestia asta aici.

Si am inceput sa pozez biciclete pe strada.

Si simt cum incep sa devin obsedat de biciclete si tatuaje.

Si observa careva cum Ariel scrie pe alte bloguri doar pe blogul asta nu?

Devenind brusc serios: Am nevoie de un avocat care-i dispus sa ma ajute cu cateva sfaturi despre ONG… De fapt care sa-mi zica ce sa-mi fac: ONG, firma, asociatie…

Doar cateva intrebari. Si nu, nu ma duc sa dau 10 euro pe 30 de min de consiliere. Deci daca stiti pe careva care ma poate ajuta… please let me know. Tnx.

Cam atat. Si nu uitati ca sambata este un flash mob misto.

Ariel a fost plecat in tabara cu copilasi mici si s-a distrat. Cu aia mici, da. Michael Jackson nu-i tocmai singurul pedofil, se stie.

Si apropos de tabara, nu-mi plac taximetristii din Brasov care vor sa te fure grosolan si apoi isi cer scuze ca idiotii. Si desigur ca nu au bon de dat dupa ce au furat. Idiotii.

Si nu-mi place ca deja trebuie sa iau din vreo 4 locuri bani si tot sunt dus cu zaharelul. Unii zic ca mi dau in septembrie, unii nu mai zic nimic. Ce oameni…

Si nu-mi place ca ploua torential mereu in ultimul timp in Bucuresti. Si ca un taximetrist bucurestean vrea sa-i dau 25 ron pe o cursa de 9 ron doar pentru ca ploua afara.

Si ma enerveaza faptul ca uneori regret chestii. Si ca mereu exista oameni care te descurajeaza pentru ca nu au nimic mai bun de facut.

Si nu-mi place ca ma enerveaza toate chichitele astea.

Si mi se pare amuzant faptul ca nu am intrat de atat de mult pe blog incat insusi laptopul meu a uitat parola de logare in blog.

Acuma trebuie sa studiez problema.

Si tac pentru ca-s ocupat.

Astept sa primesc niste bani (de care-mi pasa, spre mirarea mea) de vreo… parca au trecut 3 luni.

De trei luni sunt amanat cu: “Hai ca vorbim luni.” (eu mereu sun vineri sau in zile apropriate zilei de luni.)

Ii spun intr-o zi: “Stii, eu nu cred ca mai vad banii astia. Ce se intampla?”.

S-a simtit jignit si mi-a zis ca o sa-i primesc, sa stau calm.

Apoi alti bani … la fel: “Vorbim luni.”

Apoi ma uit la afaceristii din jurul meu si toata ziua ii aud injurand si strigand: “Nu mi-au bagat astia banii!”.

Imi displace toata criza creata de criza economica care de fapt nici nu-i prea criza ca nu-i asa crizata, nu?

Nu-mi place mahalaua ce se formeaza constant in jurul banilor. E naspa. E urata. E stupida. Si daca te angajezi sa-mi dai niste bani – ce dracu te câcâi atata.

Note to self: Procedeaza si tu, Ariele, asemenea curvelor, si cere banii inainte sa-ti prestezi serviciile.

Cand vad – in dreptul meu o doamna la 50 de ani (cu palarie din aia retro) pe o bicicleta care o fi stat 30 de ani pe balcon …

M-am gandit ca ar fi tare sa ii fac o poza pentru PortocalaMecanica.ro. Imi fac curaj, ajung in dreptul ei, si pedaland paralel o intreb: “Nu va suparati, as putea sa va fac o poza pentru un site dedicat bicicletelor din Bucuresti?”

Mi-a raspuns scurt: “Nu.” si apoi s-a oprit si s-a dat jos de pe bicicleta.

Am vazut ca s-a dat jos si m-am gandit ca s-o fi oprit special ca sa-i fac poza si ca de fapt “nu”-ul era ironic.

Ma opresc si eu si o intreb: “Chiar?”. Si zice: “Da, nu nu!” si isi ia bicicleta de coarne si se indeparteaza de mine.

Mi-am dat seama ca am speriat-o. Ii era frica de mine. Omul cu carnati in cap care voia sa-i faca o poza. Ce om paranoic.

Ajuns la farmacie, intru cu bicicleta cu tot (pentru ca nu avea sens sa prind lantul pentru 30 de secunde – si pentru ca in 30 de secunde se poate fura o bicicleta fara anti-furt. S-au comportat oribil cu mine farmacistele pentru simplul fapt ca am intrat cu bicicleta. “Ce vrei?” “Ai intrat cu bicicleta?” VAI!

Ce dracu se intampla?

Andreea m-a batut ieri pe umar intr-o inmbulzeala imensa la Street Delivery. M-am intors.

“Buna, sunt Andreea si iti citesc blogul.”

Si apoi timpul a stat in loc iar Ariel credea ca viseaza.

Multumesc Andreea. :)

Internetul e ceva demential. I love it.