art historia

S-a prabusit un colt al Casa Eliad

2011-04-28T19:46:00.006+03:00

Azi, pe la ora 8, un colt al Casei Eliad s-a prabusit! Cativa metrii cubi de zidarie de caramida s-a pravalit pe trotuar. N-au fost victime.
Cladirea se afla de un timp in restaurare finatata de Primaria sect 3. Se finalizase acoperisul iar in camera unde s-a produs prabusirea urma sa se toarne beton pe podea.
In jurul zonei unde s-a produs pragusirea se sapase un sant pentru consolidarea fundatiei. Pagubele nu sunt importante si vor fi usor restaurate...

Cand am ajuns acolo (pe la 9 jumate) o echipa de muncitori lucra cu maxim de eficienta pt degajarea zonei...

A zis de mine la Catavencu

2011-04-06T09:40:00.003+03:00

Eugen Istodor imi admira blogul si mi-a propus intr-o zi un interviu, pentru Academia Catavencu. Vezi mai jos ce a iesit:

art-historia.blogspot.com înseamnă investigaţii meticuloase privind amănunte ale istoriei românilor. Afişele Art Historia înseamnă reconstituiri fascinante ale localităţilor, costumelor din alte vremuri. Muncă de Sisif, muncă de bijutier dacă stai să gîndeşti ce mică ne e istoria. Radu Oltean este omul care vede mai bine istoria: fiindcă ne-o desenează.

Reporter: Ce istorie are românul?
Radu Oltean: Păi, ce-i istoria? Căutarea şi înţelegerea întîmplărilor şi a vieţii oamenilor din trecut? Sau o formă de propagandă pentru promovarea sentimentului de mîndrie naţională? Căci, din 1848 pînă mai ieri, istoria noastră a tot fost cam a doua variantă. România a tot avut nevoie de susţinere politică din partea istoriei. Iar acum, pentru prima oară, istoricii încearcă să scoată istoria din zona clişeelor naţionaliste. Însă acest lucru este foarte greu.

Rep.: Care-i voievodul nostru respectabil?
R.O.: Voievod sau şef al statului? Căci eu l-aş pune aici tot pe bătrînul Carol I. Cu cît citesc mai mult, cu atît sînt mai impresionat de ceea ce a realizat. Neamţul a reuşit să scoată parcă ce era mai bun din român. Dacă e să aleg un voievod neaoş, parcă m-aş opri la Brâncoveanu. A fost cu adevărat un tip grozav. Împreună cu fraţii Cantacuzino au făcut treabă excelentă şi ar fi făcut şi mai mult dacă nu ar fi intrat în conflict cu otomanii.

Rep.: Care-i cel glorios?
R.O.: Glorios? Glorios e un tip care a purtat multe războaie şi le-a cîştigat pe majoritatea? Deşi e un clişeu, l-aş pune aici pe Ştefan cel Mare. Fiindcă omul chiar a avut neobişnuit de multe succese miltare. Însă ideea de „glorie“ nu ar trebui să facă parte din sfera istoriei, ci din zona „promovarea spiritului patriotic“, care e altceva.

Rep.: Care-i cel „gonflat“?
R.O.: Gonflaţi au fost foarte mulţi lideri politici şi militari din istoria noastră. Au fost vremuri în care România avea nevoie mare de eroi. (Nu că nu ar avea şi acum.) Şi au fost transformaţi în nişte „icoane“ despre care nu puteai avea dubii. Însă acest lucru a fost specific tuturor ţărilor. Francezii, de exemplu, au excelat în chestia asta. Să îţi eroizezi strămoşii e ok. Rău este cînd istoria se reduce la acest nivel, cînd istoria lui Mihai Viteazul se opreşte, în imaginarul colectiv, la Amza Pellea care fuge pe cal cu barda în mîna stîngă, precum statuia de la Universitate, sau declamînd demn despre pohta ce-a pohtit el.

Rep.: De ce trăim din mituri?
R.O.: Miturile sînt absolut necesare spiritului uman. Ca şi religia. Oamenii au nevoie ca de aer de zei, mituri şi legende. Problema e atunci cînd la nivelul marelui public mitul se suprapune pe istorie. Iar rezultatul e numit tot istorie. Am citit nenumărate basme cu parfum de lucrare ştiinţifică despre geto-daci, scrise de diletanţi, şi care, promovate pe net sau în presă, au devenit certitudini pentru publicul neavizat (majoritar). Miturile, vechi sau moderne, pot deveni rapid istorie sigură (în imaginarul popular) dacă gîdilă într-un mod plăcut ego-ul poporului. În schimb, momente din istoria reală, corect documentate, sînt ignorate sau provoacă „bătălii“ şi patimi aprinse dacă spun lucruri care nu sînt pe plac naţiei.

Rep.: De ce le este frică istoricilor?
R.O.: Istoricilor cred că le este frică – din perspectiva mea, de outsider – de părerea propriilor colegi. Majoritatea covîrşitoare a istoricilor scriu exclusiv în periodice de specialitate, unde se citesc între ei. Sau ocazional publică cărţi grele, academice. Se feresc ca de naiba să scrie cărţi de popularizare. De aceea, de exemplu, Neagu Djuvara e atît de iubit de marele public şi dispreţuit de unii istorici. Este o mare nevoie de cărţi de istorie frumoase şi accesibile.

Publicat in Academia Catavencu – 30 martie 2011

Am zis bine, am zis rau? Astept comentarii...

castelul de la Cris-Mures

2011-03-28T22:09:00.002+03:00

Nu departe de Sighisoara, pe o vale laterala fata de cursul raului Tarnava Mare se afla un vechi sat sasesc. Cris, in germana Kreisch si in maghiara Keresd. Tine de comuna Danes, iar in trecut a fost un sat cu statut mai neobisnuit in comparatie cu celelate sate sasesti din zona. Satul Cris, ascuns in capatul unei vai impadurite, asemenea satului vecin , Malancrav (ce apartinea de familia Appafy) , nu a fost un sat liber. El apartinea familiei nobiliare Bethlen, aripii Cris, dupa numele proprietatii (caci erau mai multe aripi ale familiei; vezi despre castelul Bethlen de la Sanmiclaus). Intre satele sasesti libere din imprejurimi, satul Cris era o enclava nobiliara, cu populatie mixta saseasca, ungureasca si romaneasca. Desi in acest sat nu gasim o impresionanta biserica fortificata, aici se afla unul din cele mai frumoase castele in stil renascentist din Transilvania.

Stema familiei Bethlen. Piatra pusa de Alexius de Bathlen, unul din ctitori de seama a ansamblului. In vremea lui se construiesc ( intre 1675 şi 1691) cele 4 bastioane si aripa de vest.

Aspectul castelului inainte de Primul razboi mondial.

In trecut, aproape nu exista carte monografica despre Ardeal in care sa nu apara o imagine a acestui faimos castel. In sec. 20 se tiparesc si carti postale dupa cu acest monument.

Gravura din sec al 19-lea

Dupa razboi (1949) castelul e nationalizat, jefuit de autoritati si de taranii localnici. Devine sediu al CAP-ului local. In anii 70 in curtea castelului se filmeaza scene din Enigma Otiliei. In anii 1976 CAP-ul este scos afara, iar castelul incepe sa fie restaurat. In 1977 Ceausescu desfiinteaza Directia Monumentelor Istorice iar castelul ramane parasit. CAP-ul nu mai revine inapoi. In 1991 castelul e o ruina. Acoperisurile sunt prabusite, molozul umple camerele interioare, vegetatia creste luxuriant. Necunoscuti scot cu ranga din grosimea zidului mai multe ancadramente renascentiste de piatra, care sunt lasate in iarba sau furate.

Imagini realizate scurt timp dupa razboi (al 2-lea), cand castelul devine sediu de CAP

In 1991 vizitez castelul si il gasesc asa cum l-am descris mai sus. Ma duc cu fotografiile la Directia Monumentelor Istorice, si nu stiu daca are vreo legatura, dar castelul intra intr-un program prioritar de conservare.

Acest set de imagini l-am realizat chiar eu in 1991 ,dupa 15 ani de lasare in paragina.

Faimoasa loggie, locul unde cu doar cateva decenii in urma,

contele Bethlen isi servea cafeaua de diminata...

La mijlocul anilor '90 castelul incepe a fi protejat de un acoperis nou iar ulterior incep lucrarile de restaurare -consolidare.

Castelul in 1994, dupa primele masuri de protectie initiata de Directia Monumentelor...

Ilustratie cu castelul realizata de subsemnatul pentru macheta unui timbru. Initiativa realizarii unui timbru cu Castelul Bethlen imi apartine. Este al doilea timbru in care este reprodus acest castel si singurul ce reproduce castelul unei familii nobile din Transilvania (excluzand cast de la Hunedoara).

Inainte ca restaurarea realizata de Ministerul Culturii sa fie finalizata, mostenitorii familiei (contesa Anikó Bethlen), revendica dreptul de proprietate asupra castelului. După procese ce au durat mai mulţ ani castelul şi parcul au fost restituite oficial în iunie 2007 ramurii ardelene a familiei Bethlen. Lucrările începute prin anii 1990 trebuiesc continuate, castelul trebuie să devină locuibil, ca să reintre în circuitul turismului cultural. In prezent mostenitorii (Anikó, Éva şi Ágnes Bethlen din Targul Mures) au infiintat Uniunea Pro Castrum Bethlen, care se ocupă cu restaurarea castelului, şi includerea lui în circuitul turistic. (vezi aici)

Imagini realizate in 2009. In jurul castelului s-a amenajat in sec 18-19 minunat parc in stil englezesc. In anii postbelici, dealul pe care e ridicat castelul a fost napadit de boscheti. Insa mai atrageau atentia unii copaci neobisnuiti. Multi din copacii exotici plantati cu multe decenii (sau poate secole) in urma mai supravietuiesc si azi.

Castelul poate fi vizitat daca il gasiti pe paznicul castelului, un localnic ce va poate fi ghid deoarece este plin de informatii .

In anul in care am revizitat castelul (2009) se curata cu atentie parcul din jurul castelului. Nu imi venea sa cred dupa ce cu peste 15 ani in urma vazusem castelul in pragul colapsului...

Vedere panoramica din turnul donjon.

Detalii din friza de soldati secui de pe donjonul cilindric.
In trecut acestia erau pictati, iar urme de culoare se mai ghicesc si azi...

Seria de timbre din 2008, in care apare si castelul Bethlen din Cris

Cea mai veche parte e donjonul cilindric cu cinci niveluri, de origine medievală. Pe faţada sa, la registrul superior, se află o friză decorativă constând dintr-un şir de basoreliefuri colorate ale unor războinici cu calpac, în mâna dreaptă purtând halebarde sau scuturi, iar mâna lor stângă este sprijinită pe mijloc. Nivelul al cincilea slujea ca punct de observaţie, cu cele opt ferestre arcuite. În peretele gros al turnului a fost practicată scara în spirală, ce făcea legătura dintre etaje. În secolele XVI.-XVII. donjonul a fost înzestrat cu ancadramente de uşi şi ferestre în stil renascentist.(citeste mai mult despre istoria castelului aici)

Imagini din parcul dendrologic. In parc era construit si un foisor de lemn ce se mai gasea
pana in anii 2000 aruncat langa statia de autobuz din sat.
Urmatoarele fotografii provin dintr-un set realizat cu putin timp inainte de primul razboi mondial.

Reconstituirea stemei heraldie a familiei Bethlen, asa cum am desenat-o pentru emisiunea de timbre de mai sus.

Detaliu de pe relieful cu stema lui Alexius Bethlen

Banca cu steme heraldice ce se afla in trecut in curtea castelului.
Azi acest relief se afla la sectia de Istorie a Muzeului Brukenthal din Sibiu.

Schita desenului de la inceputul articolului...

Stema din stuc, pe tavanul uneia din incaperi.

Capela, a carei minunata usa se mai gasea abandonata in 1991

Fotografiile prezinta un decor relativ sobru, fara opulenta, tipica pentru
resedinta de la tara a unui aristocrat ardelean de la inceputul veacului 20.

Multe din elementele de mobilier au ajuns dupa nationalizare, la Primaria din Sighisoara,
la muzeul local sau la unii particulari...

As fi curios sa aflu unde afla aceste tablouri. Sobele au fost sigur distruse deoarece eu am mai gasit prin '91 fragmente imprastiate prin subsol...

Lacul rotund, abia vizibil in anii '90. Curatat, de frunze si pamant, el este azi iarasi vizibil. In dreapta niste pietre funerare despre care nu stiu mare lucru (vezi si mai jos).

Film documentar in lb maghiara despre castelele din Transilvania. Bun! Subtitrat in romaneste!!! RETROPOLISZ
Vezi http://www.youtube.com/watch?v=_l9Q2XCGXJk&p=2AA5C4299AB5BB8D
http://www.youtube.com/watch?v=aLNqmXTwkQo&p=2AA5C4299AB5BB8D

De prin Bucuresti

2011-02-21T09:01:00.004+02:00

Viitorul aspect al orasului nostru. Biserica de langa mall Auchan. Beton, mall-uri si biserici inchesuite pe spatii verzi. Doamne ajuta....

Am primit de la arhitectul Dan Ionescu de la Monumente Istorice urmatorul mesaj "apocaliptic", o analiza a situatiei patrimoniului in pericol din Bucuresti. Nu este o exagerare. Asta e situatia:

Pornind de la cataclismul antropic numit "Diametrala Nord-Sud", am mai identificat cateva nuclee de destructurare a Bucurestilor.

De aceea am creionat urmatoarele consideratii

Str. Mihai Eminescu - Pta Romana - Bd Dacia - proiect de pasaj rutier subteran coordonat de B&B, alias echipa arh. Alexandru Beldiman. Dumnealui este autorul intregii laturi sudice a tronsonului "Bd. Victoria Socialismului" (azi Unirii), intre Bd. Tineretului (azi Libertatii) si Pta Natiunii (azi Unirii). In urma proiectului a fost distrusa biserica Sf. Nicolae Alba din Postavari (sec.XVI-XIX), jumatate din laturile nordica si estica ale Manastirii Antim (chilii, cuhnie, poarta rasariteana, etc, toate de la 1713-1715), Casa logofatului I. Nestor (sec. XVIII) de pe Str. cu acelasi nume (chiar langa M-rea Antim), casele parohiale vechi ale bisericii Sf. Ilie-Gorganel (Rahova) - lacas care a fost translatat datorita vointei parohului, pr. Goretchi - si multe alte valori.....

Ei bine, dumnealui si echipa sa, doresc sa li se aprobe destructurarea intregii zone Pta Romana - Dacia - Cl. Victoriei - Polona - M. Eminescu, pornind de la aceeasi idee de "fluentizare" a traficului in Centru! Se va sapa un pasaj auto intre Polona si Dacia-Victoriei, care va fi bordat de copaci in spatiul circular al Pietii Romane!!!!!!!

Intreg proiectul a fost examinat de cateva de CTUAT MunBucuresti, dar, spe surpriza noastra - a "spectatorilor" - a fost intors de fiecare data, pentru ca ii lipseau diferite detalii: oare cat va posibila aceasta amanare, stiind ca bat la usa alegerile (de tot felul) ?!

- completand aceasta "rezolvare" geniala a traficului in Pta Romana, o alta echipa - din pacate nu i-am retinut numele - s-a apucat, la cererea unui investitor, sa proiecteze un "Mall" prevazut cu un parking de vreo 400 automobile. Amplasament: intre Cl. Dorobantilor si Str. G-ral H. Cihoschi, exact in "coasta" Scolii si Liceului German, ASE-ului si Scolii Americane (Casele Lahovary). Probleme: neavand toate acordurile notariale ale vecinilor, investitorii au inceput sa-i preseze (si abuzeze verbal) pe acestia, oferindu-le sume de bani ca sa-si paraseasca proprietatile ori sa accepte conditiile tehnice ilegale ale viitoarei investitii: 400 auto, dimineata si seara, in fiecare zi, care vor tranzita Str. Cihoschi si Cl. Dorobantilor - mai ales Cihoschi, pentru ca pe Dorobanti este trafic. Solutia aleasa pentru accesul in parking: elevator auto. Durata completa a unei curse a elevatorului = 10 minute. Deci 400 auto x 10 min = 4 000 minute!!!!!!!!!!!!!!!

Pentru construirea noului mastodont de pe Dorobanti va fi demolat un superb garaj din anii 1920-1925, deci Art Deco, neclasat, dar aflat in ZP, deci, teoretic protejat... dar de fapt neprotejat.....

Asadar, noul building-mall il va dubla pe cel semnat de Zaha Hadid, intentionat a fi "dezvoltat" peste drum, intre Dorobanti-G-ral Brosteanu-Eminescu.

Str. Prof. Ion Filibiliu 9 colt cu Str. Romulus 60-62 - fostul Azil Israelit de Batrani "Regina Elisabeta" ("Eisabetheu"). Ansamblul cuprinde: o fosta sinagoga, corpul Azilului, corpul Adminstratiei, dependintele. S = cca 2000 mp Devastare grava in curs. Acum patru zile o banda de vreo 30 de jefuitori a fost surprinsa si legitimata de politie...

Fotografia nu reprezinta o ilustrare a cladirilor din articol

Str. Popa Soare si Str. Dr. Burghele - o parcela de peste 1500 mp, deja demolata

Cl. Victoriei 174 colt cu Bd Dacia - "Casele Cesianu" apoi "Legatia celui de-al III-lea Reich", ulterior "Teatrul de Revista Constantin Tanase" si "Casino Victoria". Ansamblul cuprinde: vechea Casa Cesianu (aliniata la Calea Victoriei si Bd. Dacia), Teatrul (fosta Sala de festivitati a Legatiei Germaniei), corpul personalului Legatiei (azi locuinte particulare) pe Bd. Dacia, dependintele. Fosta resedinta a ambasadorului Germaniei este situata vizavi, pe Bd. Dacia ("Casa cu tunel" amintita de Dan Ghelase acum cateva zile).
Parcela vecina, de pe Cl. Victoriei 176, a fost distrusa acum patru ani, cand a fost demolat Hanisorul Manastirii Caldarusani (ulterior "Institutul C. Moteanu"), cladire de la 1750, cu vaste pivnite boltite semicilindric. Pivnitele inca exista sub nivelul actual de calcare, foarte putin afectate de lucrarile de demolare.
Alaturi, pe Cl. Victoriei 178 sunt Casele Vacarescu - Barbu Catargiu (intaiul prim-minstru al Consiliului de Ministri al Romaniei, dupa definitivarea Unirii, in 1862; asasinat in 1864, foarte probabil la ordinul lui Alexandru Ioan Cuza, deoarece se opunea votarii Legii Reformei Agrare si Legii secularizarii averilor manastiresti - cu argumente juridice imbatabile -, profetizand ca - citez din memorie - taranii, dupa ce vor fi improprietariti nu se vor bucura mult timp de acesta, ci, in scurt timp vor "ajunge muncitori de pamant", iar "asupra Romaniei planeaza pericolul Comunismului"; in 1904 Partidul Conservator i-a ridicat monumentala statuie de la poalele Dealului Mitropoliei, opera sculptorului Rafaello Romanelli, de origine italiana). Exista riscul ca si Casele Vacarescu-Catargiu sa fie supuse demolarii pentru construirea unui mare building, intins de pe Bd. Dacia pana langa Biserica Sf. Nicolae-Tabacu.
Ansamblul de arhitectura "Str. Nicolae Iorga" - Str. Nicolae Iorga intre Calea Victoriei 190 si Bd. Dacia 17-19. Din pacate, atat in LMI 2004 cat si LMIN 2010 nu sunt definite limitele ansamblului: intre strazile cutare si cutare, intre numerele postale cutare si cutare. Identificarea numerelor de mai sus este facuta de mine.

Alte monumente care vor fi afectate de PUZ-urile distructive:
Str. Nicolae Iorga 5-7 - Casele Slatineanu-Kretzulescu
Str. Nicolae Iorga 8 - Casele Ion Pillat
Str. Nicolae Iorga 10 - Casele Mihail Sutu, clasate in 2010, dar "scapate" din LMI 2010
Str. Nicolae Iorga colt cu Str. Henri Coanda 26 - Casele Maria si dr. Constantin Severeanu
Str. Nicolae Iorga 28-30 - Case neo-romanesti, arse in Decembrie 2010
Str. Nicolae Iorga 19 - Casele G-ral A. Arion (apoi UAP)
Cl. Victoriei 121-127 - Ansamblul Academiei Romane, compus din: Casele Filipescu-Pascu (sediul Academiei Romane, cu Aula)
Cl. Victoriei 190 colt cu Str. Nicolae Iorga 1 - Palatul Gradisteanu - Ghika
Cl Victoriei 192 - Casele Alexandru Florescu - G-ral Gh. Manu
Cl. Victorie 194 - Casele Nica Nenciu
Cl. Victoriei colt cu Str. G-ral Gheorghe Manu 19 - Casele Principesa Cleopatra Trubetkoi (n. Ghika)
Str.G-ral Gh. Manu numerele 5 (imobilul Societatii "Generali"), 7 (Casele dr. in matematici Spiru Haret), 9-11 (Casele N. Niculescu-Dorobantu) si 17 (Casele dr. Lalu ?)
Casele de pe Cl. Victoriei 190 - 194 + colt cu G-ral Manu, Str. N. Iorga 1, 5-7 si G-ral Manu 5, 7, 9-11, 17 si 19 au comune limitele de fund de lot!!!!!! La contactul lor rezulta o suprafata de peste 1/2 hectar "vanata" de "rechinii" imobiliari pentru a construi un ansamblu rezidential urias, cu H > 7-8 etaje (declarat ca atare). Acesta a fost subiectul catorva PUZ-uri intre 2003-2008.
Casele Florescu-Manu cuprind o parcela de cca 3000 mp, pe care sunt doua corpuri: corpul A - locuinta propriu-zisa, Categoria A - si corpul B (Casa slujitorilor, Sera si Grajdul), Categoria B. Ambele au fost reclasate ca ansamblu in 2010, cand s-a operat diferentierea intre corpuri - inclusiv a reincadrarii in categoriile respective - datorita pericolului iminient de distrugere a Casei slujitorilor, deja devastate cu salbaticie inecpand din 2009. Sunt indicii ca in aceasta distrugere a fost implicata si familia Manu, care, acum vreo patru ani a vandut proprietatea recuperata unui investitor privat. Acesta doreste sa ridice un hotel de 5*****, pe mai mult de jumatate din parcela: de aceea are nevoie sa fie distrusa Casa slujitorilor. Pericolul este si mai mare pentru ca:
- la Casa Spiru Haret se urmareste distrugerea acesteia prin supraetajare cu vreo patru - cinci etaje si extinderea in curte cu un corp nou programat sa aiba vreo 7-8 etaje!!!
- la Academia Romana se urmareste ridicarea unui building pe locul gradinii dinspre Cl. Victoriei

- tot la Academie s-au demolat doua corpuri din spatele Bibliotecii proiectate de arh. D. Marcu, din care corpul C3 fusese acceptat pentru clasare de catre Sectiunea de Evidenta a CNMI (SE-CNMI), dar propunerea de clasare fusese respinsa de catre DCPN-Mun Bucuresti! Este cazul sa fie schimbate procedurile, astfel incat atat INP, cat si direct SE-CNMI sa poata initia procedurile de clasare, fara intermedierea Directiilor! Este clar ca sunt multe amestecuri mafiote care sunt corelate cu Directiile ori Comisiile zonale! Sigur sunt interese si la CNMI, dar, sa zicem, "rarefiate"....

- imobilul preconizat catre coltul Str. G-ral Manu 17 cu Cl. Victoriei va fi aliniat la cornisa cladirii monument de la nr. 19, dar va avea P+4 cu retragere: ce inseamna in realitate numarul de etaje, fie cat de mic, s-a vazut la Millenium building de la Armeneasca, care trebuia sa aiba numarul de etaje al Centrului de Afaceri "MODERN" (CAFM), de vizavi! Zgarie-norul are acest numar de etaje, dar Htotal este de vreo 2 ori mai mare decat CAFM...

- peste drum de nr-le 190, 192, 194 de pe Cl. Victoriei erau programate doua buildinguri: unul pe toata parcela fostului Minister al Economiei Nationale (1937, arh. Arghir Culina - remarcabil edificiu Art Deco, de ambianta americana), iar celalalt pe parcela de la nr. 131, unde in trecut au fost Casele Ioan Campineanu, patriotul de la 1848.... Ambele buildinguri sareau de 8-9E, urmand sa ocupe 100% suprafata parcelelor respective. Astfel, cele doua buildinguri urmeaza sa prinda "in menghina" Casele Lens-Vernescu, din Calea Victoriei pana in Str. Sfintii Voievozi !!!

- pe Str. Sfintii Voievozi, la nr. 18-24, pe o parcela rezultata din comasari, care are o latura scurta la Cl. Grivitei, urmeaza sa se ridice un alt building ce va ocupa 100% suprafata parcelei; Nrniveluri = peste 8-10E

- pe Cl. Grivitei, intre Universitatea de Arte si Str. Buzesti, sunt cateva parcele distruse ori ruinate. Inca asteapta buildingurile ce le-au fost menite. Aceeasi situatie este si pe strazile Sevastopol si Frumoasa, unde, presiunea imobiliara a fost mai mare. Toate creioneaza un tablou sumbru: intreaga zona intre Palatul Cantacuzino-Nababul (Muzel Enescu), Cl. Victoriei, Cl. Grivitei, Bd. Dacia si Str. Buzesti va fi afectat de implementarea unor constructii diforme si tentaculare, care vor fi "plantate" insidios printre imobilele istorice si ramasitele vegetatiei acestui colt de Bucuresti....

- mai departe, pe Str. Mircea Vulcanescu nr. 14 - 26 sunt in pericol mai multe imobile (parcele si cladiri), monumente istorice, dintre care unul apartinuse tatalui si bunicului patern al lui Ion Barbu (Dan Barbilian). Pe Str. M. Vulcanescu in 2004 erau monumente urmatoarele imobile: la nr-le 6, 7, 10, 12, 14, 16, 17, 19, 21, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 3w3, 35, 37, 38, 39, 39bis, 41, 43, 44, 57, 59, 114, 117. Tinand cont ca dosurile majoritatii acestor loturi se invecineaza direct cu cele ale loturilor de pe Cl. Grivitei nr-le 33 - 73, rezulta ca destructurarea va afecta o zona foarte mare. Demolarile absurde de pe Buzesti-Berzei afecteaza, in adancime, tot spatiul cuprins intre strazile Buzesti, Berzei, M. Vulcanescu, pe de o parte si Str. Polizu, Cl. Grivitei, Bd. Dinicu Golescu, Str. Stirbei-Voda si Str. Popa Tatu, pe de alta parte, iar ca urmare, spatiul ce suferi iremediabil din cauza acestui cataclism antropic va fi urias, comparabil cu distrugerile din asa-zisul Centru Civic.

Intr-un interviu acordat Observatorului Urban in Decembrie 2010, din ideile expuse de prof. dr. arh. Hanna Derer a rezultat ca, daca ne imaginam Bucurestii ca fiind un arbore, caruia i se taie cateva cracute, sub pretextul igienizarii, de fapt vor fi afectate mult mai multe crengi, conducand la ciuntirea grava a copacului, cu riscuri majore privind "sanatatea" acestuia....

Asadar, s-ar putea estima ca, la Nord de Dambovita, totalul suprafetei afectate direct si indirect de barbaria numita Diametrala Nord-Sud (ca sa uitam de numele originar, din anii 1987-1989: Strapungerea P-ta Victoriei - Buzesti - Berzei - Hasdeu - Uranus), ar fi:

Saprox = 30 ha

La final doresc sa mai spun doar atat:

1. Consiliul Cetatenilor ar fi cazul sa coopteze si un numar de oameni de afaceri integri pentru a-si extinde influenta

2. Contacte ale Consilului Cetatenilor cu organisme similare din tarile vecine (cu probleme de genul coruptie si presiune imobiliara), dar si din Vest. Apoi studierea posibilitatii aplicarii/adaptarii solutiilor de acolo, la realitatile romanesti

3. Conceperea Chartei Orasului si Zonei Metropolitane Bucuresti (ChOZMB), care sa contina analiza situatiei existente, identificarea punctelor nevralgice si a celor functionale, precum, si ideile directoare pentru dezvoltarea OZMB in urmatorii 75-100 de ani. Chiar daca, inca, se mai poarta discutii asupra intinderii OZMB, aceasta este deja o realitate. Mai mult, tendinta naturala a Bucurestilor este sa se constituie in conurbatie cu orasele: Buftea, Giurgiu, Magurele, Mihailesti, Ploiesti, Popesti-Leordeni, Oltenita, Voluntari.

4. Corelat cu pct. 2: analizarea Planului Director al Orasului Bucuresti din 1935 (votat in 1938) si preluarea ideilor viabile. De exemplu, realizarea unei centuri verzi si lacustre, aflata la cca 30 km distanta fata de KM O; reluarea ideii de clasificare stricta a constructiilor pe categorii si pe zone, dar luand in considerare si estetica acestora: sa fie restrictionata/respinsa avizarea unei constructii daca aceasta nu indeplineste un numar de criterii estetice; definirea unor diferentieri de ordin economic intre zone: unele vor putea atrage investitii de lux, altele nu, intr-unele vor fi posibile mari investitii imobiliare, in altele nu, ci tintind un anumit tip de dezvoltare (precum Centrul Istoric), etc; redefinirea (prin largirea limitelor) a Centrului Istoric, cu impact social-economic-cultural-politic, s.a.m.d.

5. Intre prioritati: amenajarea Centurii Complexe a Orasului si Zonei Metropolitane Bucuresti, pe nucleul actualei centuri auto-feroviare - dar ineficienta - in corelare cu ocrotirea, conservarea, consolidarea, restaurarea si punerea in valoare a "Cetatii Bucurestilor" (1883 - 1906), pentru care a fost construita prima centura auto-feroviara. Aici ar putea fi amplasata "autostrada suspendata" si nu pe traseul Buzesti-Berzei, ori Hasdeu-Uranus-Chirigiu!!!

6. Monitorizarea tuturor interventiilor din OZMB de catre o Comisie internationala de observatori, careia sa i se ataseze un nucleu/grup de contact din partea Consiliului Cetatenilor. Rezultatele monitorizarii sa fie sintetizate din 3 in 3 luni.

7. Instituirea unui moratoriu asupra investitiilor de tipul Berzei-Buzesti, pentru ca instantele sa se poata pronunta intre timp, ca si pentru ca acest tip de interventii sa fie analizate - cat se poate de obiectiv - de Consiliul Cetatenilor si organismele abilitate ale Primariei Generale + ale altor institutii. La final, propunere de a se sista aceste lucrari si de a se organiza concursuri de arhitectura, nationale si/sau internationale

8. Instituirea unui/unor concurs/concursuri nationale/international/internationale de arhitectura, in primul pentru Buzesti-Berzei-Uranus, dar si pentru restul orasului. Motivatia: minimalizarea posibilitatii de impunere a unor solutii arhitectural-urbanistice negative, destructurante, favorizate de coruptia generalizata din Romania....

Arh. Dan Ionescu

Distrugeri ca-n anii '80

2011-02-14T08:28:00.015+02:00

Nu mai e un secret pentru nimeni povestea cu diagonala nord-sud si demolarile teribile ce au avut si au loc pe strazile Berzei, Buzesti si strazile laterale.
Primarul Oprescu a prins gustul marilor ctitorii. Vrea sa dovedeasca bucurestenilor ca el FACE si POATE. Ca el nu se incurca in cateva "maghernite" pline de tigani si nici in niste penibile de hartii asa-zise "avize de declasare a unui monument istoric". Ca pe el nu-l opresc niste hipioti romantici in a moderniza orasul! Oprescu e omul care CONSTRUIESTE, CARE FACE si tipul nu mai are timp de pierdut. Nu se scot oamenii in strada in timpul iernii pentru a le demola casele? Oprescu nu se incurca in sentimentalisme ieftine!

Il incurca idiotii aia de ONG-isti? Pai demolam noaptea, la 2 noaptea, la lumina reflectoarelor, zapacind sute de locatari cu zgomotul excavatoarelor. Dupa ce cumperi casele cu forta si impotriva vointei proprietarilor, nici macar nu incerci sa salvezi elementele de valoare artistica! Sobe cu cahle de Meissen, stucaturi, statui de teracota, ornamente, balcoane si garduri de fier forjat, sunt sparte sau lasate tiganilor. Tiganii au acces oriunde, pasionatii de vechituri nu.
Oprescu nu se lasa intarziat de la marea ctitorie de o mana de fiare si cioburi "scluptate"! Romantisme ieftine...

Casa Dobre Nicolau, demolata fara a se recupera nenumarate elemente de decor interior si exterior vechi de 100 ani, printre care cateva sobe de Meissen.

Vezi aici link catre articol Observatorul Urban

Demolarea in timpul noptii, ordonata de
Oprescu pentru a scapa de ochii ONG-urilor si al presei

Pe Oprescu il motiveaza si sutinerea de care are parte din partea populatiei needucate si ignorante. A ramas celebra expresia :" bine ca face curatenie in serparia aia"! E drept ca era tiganie dar asta fiindca asa se dorea. Niciodata Primaria nu a incercat sa schimbe statutul zonei si sa il modernizeze (altfel decat prin demolari generale). Fiindca acest proiect exista inca dinainte de Ceausescu. De ce sa modernizezi intr-o zona care oricum va fi demolata candva?
Adevarul ca zona a fost extraordinar de interesanta in trecut. Intersectia Caii Grivitei cu Buzezsti aparea pe carti postale acu 100 de ani. Intersectia Stirbei Voda cu Berzei a pierdut una din cele mai frumoase case din oras (fosta Policlinica) si un minunat front de blocuri interbelice (pe curb) din intersectia cu str. Cobalcescu.

Front de case de pe str. Cobalcescu - Demolat! (foto Adrian Balteanu/Observatorul Urban)

Nu se stie cum dar Oprescu are fabulos de multi bani in acesti ani de criza! Nimeni nu stie cati. Dar de fapt sunt banii tai! Cu care Oprescu isi ridica monumente ale nemuririi. Diagonala Oprescu...Exact ca Ceausescu.

Acum a mai ramas Hala Matache Macelaru. Penultima hala alimentara din Bucuresti. Cealalta, Hala Traian, din fericire a fost salvata.

Mi-e teama nu numai de distrugerea Halei ci si de transformarea unuia din ultimile Piete traditionale agro-alimentare in Super-market. Presiunea in transformarea tuturor pietelor clasice in chestii gen Mega-Image sau Carrefour e uriasa!

Pe urma va imaginati ce porcarie de front de sticla se va construi pe viitoare axa? Asemeni celor deja construite pe portiunea dinspre Pta Victoriei. (sa vezi ce jmecherii va face Primaria cu terenurile expropiate! Sa vezi cum le va vinde pe 2 lei cui trebuie!). Iar mizeriile de fatade vitrate vor izola si bloca cartierele vechi din spate ca o granita psihologica de netrecut? Ce trafic urias si poluare va aduce in zona? Vrei o autoastrada sau macar o strada stil Magheru pe sub streasina? Oprescu tocmai o face si tu te bucuri ca ai scapat de tiganie! In alte capitale marele trafic e scos in afara orasului care redevine al pietonilor. La noi se construieste precum in capitalele occidentale in anii '60, cand s-au facut greseli greu reparabile si acum!

Oprescu, un demn urmas al lui Ceasca! El vrea sa lase posteritatii ceva ce n-a mai incercat nimeni de la Ceausescu incoace!

Str Buzesti, vara 2010

Str Buzesti, ian 2011

Vezi si alte imagini cu demolari la "punctedefuga.ro"

Hala si Piata Matache Macelaru in 1936, vazuta dispre intersectia cu Calea Grivitei, pe vremea cand zona, desi plina de bordeluri, nu era "o tiganie" sau o "serparie"

hala Matache Macelaru in 1936.

Detaliu-Benzinaria cu toaleta. Coloanele au fost demolate in 6-7 febr 2011

In 1936, Hala Matache era considerata veche. Avea aproape 50 de ani vechime

Ramasitele benzinariei vizibile in fotografia interbelica

Stucatura realizata intre 1937-1940 pe fatada halei.

Hala Matache Macelaru - foto Raiden. Citeste si acest articol aici.

Structura din grinzi de otel din sec 19, ff interesanta si valoroasa, a fost revelata abia la demolarea tavanelor false. Un motiv in plus ca aceasta hala sa fie conservata.

Lui Oprescu a inceput sa-i placa. Mai are si alte proiecte faraonice! Vrea sa uneasca autostrada 1 de 2! Sa mai taie si alte diagonale. Totul cu mari demolari!! Omul nu se complica cu cerut parerea specialistilor in urbanism. Firmele de constructii abia asteapta sa primeasca o feliuta din uriasul cascaval care il propune Oprescu!!!
Azi te uiti cum ii demoleaza pe altii. Maine poate te demoleaza pe tine!

Hotel Marna, redescoperit ca un frumos monument art-deco, abia in preajma demolarii

Demolarea celui de mai sus

Blocul de pe coltul intersectiei Buzesti/Vulcanescu avea un interesant lift interbelic, ajuns pe mana tiganilor (colaboratori ai Primariei, de necrezut!!!) , la fier vechi

O alta casa art-deco, pe str R Vulcanescu.

Cimitirul de la Sf. Sava-Universitate

2010-11-30T17:37:00.017+02:00

DESCOPERIRE UIMITOARE IN PIATA UNIVERSITATII!!!!!:))))
Uimitoare!!! Socanta!!

Am tot citit in presa din ultimile 10 zile o gramada de articole legate de excavatiile arheologice din Piata Universitatii. Multe, multe tampenii, speculatii, mirari stupide, etc. Toti ziaristii care au scris, au avut un ton atat de bombastic de parca acolo s-ar fi descoperit cel putin Comoara lui Tutankamon. Toti mimeaza surprinderea (sau chiar or fi atat de impresionati?) in fata catorva schelete, ramasita a vechiului cimitir din jurul fostei biserici Sf. Sava.

"Piata Universitatii se va transforma intr-un muzeu in aer liber. Arheologii vor sa scoata la lumina toate zidurile lacasului construit la inceputul anilor 1700 de catre Constantin Brancoveanu. Le vor acoperi apoi cu un geam gros, peste care pietonii vor putea circula. Desigur... candva." ProTv
What?? Au zis arheologii asa ceva? Nu prea cred...

Scheletele vor fi prezentate publicului in Muzeu (asta pana se deschide Muzeul Antipa, probabil):
"Toate vestigiile si scheletele descoperite vor fi depozitate la Muzeul Muncipiului Bucuresti si temporar vor fi prezentate publicului. "De aici
I-auzi! Mami, mami, ma duci maine la muzeu sa vad hârca lui jupan Grigore Postavaru ot mahalaua Coltii!!

Ceea ce nici n-ati banuit este ca in viziunea stiristilor si ziaristilor urmele de lemn de la sicrie se numesc CAVOURI:
"Mai multe cavouri cu schelete umane au fost descoperite in Piata Universitatii in timpul sapaturilor"ProTv
"Cimitir, cavouri şi schelete umane, descoperite în Piaţa Universitătii" http://www.ziar.com
"Mai multe cavouri cu schelete umane au fost descoperite in Piata Universitatii din Capitala, in timpul sapaturilor la parcarea subterana ce urmeaza sa fie construita pe locul unde erau"sursa
S-au luat ca fraierii unul dupa altul fara sa-si puna nici o urma de intrebare...
Precum aceste exemple, sunt alte zeci de stiri prezentate parca de niste copii de 10 ani.

Eu nu am vazut printre schelete de la Universitate ceva care sa corescpunda definitiei CAVOU:

CAVÓU, cavouri, s.n. Constructie de zidarie, funerară (într-un cimitir sau în alt loc de înmormântare) cu una sau mai multe cripte. – Din fr. caveau.

In plus ma mai enerveaza cum unele ziare (Click) mi-au furat poze fara sa-mi ceara voie si fara sa mentioneze sursa.

Multumesc Irinei Leca, care m-a ajutat sa fac aceste poze de la Mansarda Universitatii

La sapaturile de pe Lipscani de acum 3 ani, nimeni nu a fost atat de impresionat cand s-a descoperit cimitirul bisericii lui Gheorma Banul, de sub temelia Palatului BCR. Dar acum, fiind aproape de gura de metrou si de statia de troleibuz, ziaristilor le e foarte usor sa ajunga pentru un reportaj traznet "cu scheleţi".
Iar cu scheletele aparute in jurul bisericii Sf. Dumitru (care e? aia din fata de la Teatrul de Comedie) s-au jucat puradeii timp de o vara intreaga. Nici un ziarist nu s-a mirat si nu a scris terifiat despre acelea.

Despre mormintele de pe Lipscani nu prea am vazut vreun reportaj de acelasi gen, precum cele de la Universitate. Mormintele de aici au fost complet ignorate. Foto din 2007

Pentru ca ziaristii (si cititorii lor) sa fie bine documentati si pregatiti pentru viitoarele descoperiri "incredibile" si "nemaipomenite" de oase de targoveti le-am pregatit cateva harti ale bisericilor disparute si prezente din centru orasului.
Voi specifica că in jurul tuturor acestor monumente, cat si pe locul celor disparute, vor putea fi descoperite, in cazul unor sapaturi, ei bine, vor fi descoperite scheeeletee!!!!! De oameni morti!! Pe care sa ii puna ei sub sticla la ei acasa. Sau sa le duca la muzeu, ca pe un schelet de Dinotherium Gigantisium.
Grafica folosita este special realizata in spiritul reportajelor mediei bucurestene.
Adica spectaculos!!!!!!

Bisericile numite sunt cele disparute. Cercurile portocalii sunt in jurul bisericilor inca existente.
In jurul lor, la 2- 3 metri adancime, sigur odihnesc si azi
cateva zeci de raposati vechi de 400-200 ani

Citeste si : statuia-lui-mihai-viteazu-bucuresti
si sapaturi-la-universitate

Poze vechi din Bucuresti

2010-11-16T16:44:00.015+02:00

Soseaua Stefan cel Mare la inaugurare, in 1913

Pe spatele pozei avem aceasta informatie...

Cine or fi jmecherii astia cu tigarile in gura si cu masina
(in 1913 nu avea oricine masina; cu sofer; pe dreapta...)?

Inca o casa cu pridvor

Am descoperit la MMB inca o poza inedita care-mi intregeste colectia mea de imagini cu case vechi cu pridvor. Aceasta casa se afla langa Foisorul de foc, pe str. Puţului, (azi numita Iancu cavaler de Flondor), o strada scurta, cu sens unic, intre bd Pache Protopopescu si Pta Foisorului (Bd Ferdinad). Case de acest tip, cu etaj, sunt rar cunoscute din imagini de epoca.
Eu cunosc inca 3. Una era casa Procopoaiei, pe calea Plevnei, pe locul unde s-a amenajat hipodromul regal, apoi un parc, apoi uriasa "casa radio" inceputa de Ceausescu, iar acum mizeria aia de "Dambovita Center", din fericire neterminata in forma initiala. Alta, o casa boiereasca masiva se afla in cartierul Sf Apostoli si apare in panoramele de pe dealul Spirii. O a treia (un "hotel") se afla pe langa Palatul Sutu, la intrarea de azi in Pasaj. Citeste aici despre vechile case cu pridvor din Bucuresti.

Aceasta casa, care cred ca a fost construita la inceputul veacului 19 (dar in spiritul sec al 18-lea), cand Bucurestiul se intinde serios catre est, in zona numita "Oborul vechi", a supravietuit atat cat sa "prinda" si constructia Foisorului. Datorita prezentei Foisorului de foc in poza, azi ii putem localiza cu certitudine locul.
Numele ultimului proprietar era Petre Emanoila, asa cum citim pe spatele pozei.

Pe acest colt s-a aflat casa cu pridvor la parter si etaj de pe str Puţului
(Prutului e scris pe spatele pozei)...
Planul e cel din 1911, iar zona e foarte putin modificata pana azi...

Sapaturi la Universitate

2010-11-11T19:00:00.016+02:00

Au inceput sapaturile pe locul statuilor de la Universitate. Oamenii (s-a scris pe facebook), au inceput sa sara in sus ca, cica, muncitorii, la cica, cererea conspirativa (???), a Primariei, au descoperit si distrus (sau o vor face in scurt timp), urme arheologice.
Ei, nici chiar asa. Zona e supravegheata arheologic, in primul rand de echipa lui Gh Manucu de la Muzeul Bucuresti. Cred ca vor arunca ceva ochi si cei de la Inst de arheologie. Nu am nici o informatie in acest sens, doar sper.
Adevarul e ca zona nu e foarte bogata arheologic. Pe acel teritoriu a fost manastirea Sf. Sava. Asa cum apare in planurile vechi ale Bucurestilor, aceasta manastire a fost una deschisa, fara ziduri de incinta. Sau fara ziduri serioase. In afara de biserica, zona statuilor de la Universitate nu era intens construita la 1847, data planului Borroczyn. Unii cred ca exact sub statuia lui Mihai Viteazul vor gasi altarul bisericii Sf. sava. Eu profetesc ca biserica e cativa metrii spre statia de troleibuz, partial sub trotuar si mai spre vest. Acum nu stiu cum o sa va dati seama de asta, in conditiile in care punctul de reper numit Mihai Viteazul, a disparut...
In schimb in jurul bisericii se vor gasi multe schelete umane, fiindca, ca in jurul atator biserici din vechiul Bucuresti, functiona un cimitir.

Detaliu din planul Borroczyn (1847) cu biserica Sf Sava in centru si bis Doamnei in stanga.

Suprapunerea mea din articolul cu statuia lui Mihai Viteazul.

Suprapunere perspectiva a cladirilor prezente pe planul Borroczyn a caror temelii pot apare in sapaturile arheologice. click!

Detaliu din panorama din turnul Coltii catre bis Sarindari. Se vede un fragment din Bis Sf Sava, la dreapta.

Panorama facuta 15 ani mai tarziu fata de precedenta, din acelasi unghi (turnul Coltii). click!

Detaliu din fotografia de mai sus, in care apare statuia lui Gh Lazar, pe primul amplasament (mutata ulterior pt a face loc lui Spiru Haret) click!

Mihai Viteazul, in iarna 1877-1878, anul montarii tunurilor capturate la grivita, Gradina Botanica si sera. In stanga spate, fata vestica a palatului Sutu. In departare turlele bisericii sf Gheorghe Nou (asa cum aratau atunci).
Sa vedem cum va fi...

Completare:
Sapaturile arheologice efectuate in iarna-primavara 2011, au confirmat intr-o proportie mare ceea ce aparea pe planul Borroczyn, planul pe baza caruia am facut pronosticurile de mai sus. Intr-adevar temeliile bisericilor Sf Sava (sunt 2, suprapuse) sunt acolo unde am sugerat eu si nu sub soclul statuii lui Mihai Viteazul, cum se incapatanau unii istorici si arhitecti sa afirme ca urmare a unei legende urbane moderne.
Din pacate toate urmele arheologice, inclusiv fundatiile bibliotecii manastirii Sf Sava, decopertate in mare parte si numite gresit "Academia Sf Sava", chiar de catre specialisti, au fost demolate complet, lucru care a starnit furia si frustrarea iubitorilor culturii si istoriei bucurestene. Insa, sincer, nu stiu cum ar fi putut fi salvate si cu atat mai putin sa fie puse in valoare.
Vezi si aici: Cimitirul de la Universitate

In legatura cu Academia de la Sf Sava... Nu inteleg de ce atat de multi istorici si ONG-isti au preluat aceasta informatie gresita. E drept ca in corpul lung, cu parter, unde se afla biblioteca manastirii (apare si in panorama lui Szatmary), s-au tinut un timp cursuri. Acolo a predat si Gh. Lazar. Dar adevarata Academie, construita de Ipsilanti de afla pe partea nordica a bisericii, spre actuala Universitate. Temeliile sale ar trebui sa se afla sub actuala strada si sub trotoarul din fata Universitatii....

Timisoara austriaca

2010-11-08T13:54:00.008+02:00

Poate ar fi bine sa citesti intai articolul "Timisoara otomana"

In 2005 am calatorit de mai multe ori la Timisoara pentru a ma documenta pentru reconstituirea grafica a cetatii austriece ce fusese construita acolo dupa 1716. Avand niste contacte la Muzeul Banatului, am inceput de acolo. Lumea amabila, cumsecade. In muzeu nici macar un singur plan al intregii cetati bastionare a Timisoarei. Informatii extrem de "subtiri" despre cea mai mare cetate bastionara din sud-estul Europei. Nici un plan general, nici alte chestii inedite pe care speram sa le gasesc la un mare Muzeu al Banatului aflat Timisoara. Popularizarea din Muzeu a cetatii aproape ca lipsea cu desavarsire. Nimeni nu era specialist in epoca, nimeni nu imi putea oferii materialul pe care il cautam. Apoi am aflat ca oamenii abia mai stiau ca existase o cetate in Timisoara, chiar si istoricii si-o imaginau mai mica, fara 3 randuri de fortificatii. Dupa 100 de ani de la demolarea cetatii, timisorenii, chiar si cei nascuti de generatii acolo (minoritari), pierdusera amintirea marii cetati, iar pe istoricii de la Muzeu nu ii interesa sa o mai promoveze. In buna traditie a istoriografiei comuniste, monumentele ne-romanesti din Romania, erau putin sau deloc promovate.
In afara Timisoarei, nimeni nu stia ca acolo a existat o cetate bastionara, stelata, construita de austrieci dupa recucerirea de la otomani, una din cele mai mari din Europa, demolata la finele secolului al 19-lea. In monografiile de arhitectura din Romania, doar intr-o singura sinteza apare un plan al fortificatiilor Timisoarei. In rest nimic.[Aceasta situatie e valabila pentru acei ani. In prezent Muzeul Banatului e inchis pentru restaurare si refacere].

Stema Timisoarei din sec. al 18-lea, intr-o redesenare a mea,
asa cum apare pe afisul de mai sus

Sansa mea a fost ca am pus mana pe o carte rara, "Mica monografie urbanistica a Timisoarei" a arhitectului Mihai Opris, in care nu numai ca sunt descifrate in detaliu toate etapele de constructie a cetatilor Timisoarei (medievale, otomane si austriece) dar este si bogat ilustrata . Incet-incet am reusit sa sa aflu unde era depozitata arhiva planselor facute de inginerii militari austrieci din Timisoara urma cu peste 250 de ani urma. Arhiva fusese capturata de Armata Romana in Primul Razboi (sau imediat dupa) iar plansele istorice (foarte multe) au ajuns la...Bucuresti, la Muzeul Militar (mult mai putine). In tot acest rastimp, prea putina lume se interesase de ele. O alta mare parte se afla la Viena, la Arhiva de Razboi.

In primii ani dupa cucerirea Timisoarei de catre armatele conduse de printul Eugen de Savoia se incearca refolosirea si intretinerea fortificatiilor turcesti. Se construiesc unele cladiri noi fara a se utiliza inca un plan urbanistic general. Incepand cu 1727 apare un Regulament de Constructii pentru Timisoara. Se fac mai multe proiecte de reamenajare a cetatii, cea otomana fiind deja invechita si dificil de intretinut. Multe din proiectele de fortificare, majoritatea nerealizate, au indus impresia, (printre istoricii de azi, neatenti sau ignoranti), că si plansele reprezentand proiectele realizate efectiv, nu reprezinta o realitate, ci tot simple proiecte. De aceea am intalnit istorici timisoreni cu care m-am contrazis. Ei spuneau ca Timisoara a avut ca fortificatie doar un singur rand de ziduri, cel cu bastioanele, si santul din fata lor. In realitate au existat inca trei randuri de fortificatii si doua santuri cu apa.

Lucrarile de amenajare a Timisoarei au implicat eforturi uriase. Printre cele mai impresionante se numara amenajarile hidrotehnice. Mlastinile si baltile au fost asanate si este sapat canalul Bega, devenit navigabil (pe care se vor transporta importante cantitati de marfuri si pasageri pana dupa al doilea razboi mondial cand navigatia pe Bega inceteaza; de neinteles de ce nu se incearca refacerea navigatiei pe Bega). Vezi articol Wikipedia -Canalul Bega

Pe la 1729 cazarma Transilvania (initial numita Cazarma cu cazemate), o cladire extrem de lunga de forma zigzagata, este terminata. Initial a fost gandita ca fortificatie exterioara. In spatele ei (spre exteriorul orasului) este amenajat pentru o perioada nu foarte lunga, un port (azi, pe acele locuri se afla un parc). Intre timp se mai intretin fortificatiile turcesti si se construieste in interiorul cetatii. Se lucreaza intens la proiectele viitoarei cetati, ce se doreste deosebit de puternica.
In preajma anului 1732 incepe construirea efectiva a noii cetati bastionare, impropriu numita in stil Vauban, deoarece este o adaptare tarzie, de campie, si neconforma, a tipurilor de fortificatii numite Vauban. Se construiesc 9 bastioane, 9 raveline (ravelinul se amplasa la exteriorul primului sant, in fata curtinei dintre 2 bastioane, pentru a flanca respectivele bastioane), 9 contragarzi (se amplasa in fata fiecarui bastion avand laturile paralele cu fetele bastionului respectiv), 27 anvelope (contragardele si ravelinele erau protejate de anvelope, lucrari de fortificatie situate in exteriorul celui de-al doilea sant) si cateva cazemate in spatele ravelinurilor. Initial prin cele 2 santuri ale cetatii curgeau permanent apele Begai, dar datorita faptului ca afectau zidurile, s-a luat hotararea ca apa sa curga doar prin cunete , un canal mic aflat in mijlocul santurilor, urmand ca santurile sa fie umplute cu apa doar in caz de asediu.

Cetateaa avut pentru scurt tim 4 porti cu monumentale, bogat decorate, numite dupa orasele catre care se indreptau drumurile. Acestea erau: Poarta Belgradului, Poarta Petrovaradinului (azi, in Serbia, langa Novi Sad), Poarta Transilvaniei (sau a Lugojului) si Poarta Vienei. Ulterior s-a renuntat la Poarta Petrovaradinului, Timisoara ramanad cu 3 porti.

In exteriorul fortificatilor se afla glacis-ul, o lucrare de pamant cu panta spre inamic.
Din 1808 in exteriorul glacis-ului va curge Bega, printr-un al treilea canal, cel ce inconjoara si astazi orasul vechi.

Cetatea a fost serios avariata de revolutionarii maghiari, in 1848. E singurul mare asediu pe care l-a suferit cetatea. In rest, de-a lungul istoriei sale, pana la demolare niciun inamic nu a mai intraznit a ataca puternica cetate.
A fost demolata pentru a largi orasul, la finele veacului al 19-lea. A fost crutat un singur bastion. Se mai pastreaza fragmente din alte doua bastioane. Sapaturile arheologice din ultimii ani, au confirmat traseele zidurilor desenate de mine, dupa plansele inginerilor austrieci.

Vauban Italia

http://www.tempo-poli.ro

Cetatea Oradea (Varadinum) NU este o cetate de tip Vauban. Fortificatiile dezvoltate de inginerul francez Vauban au avut ca "stramosi" tipurile de de cetati italienesti dezvoltate odata cu raspandirea si modernizarea armelor de foc. Bastionul umplut cu pamant, in forma de pica sau romb apare inca de la sfarsitul veacului al XV-lea, iar cetatea in forma de stea, scurt timp dupa aceea. Cetatea bastionara a Oradei a fost construita in sec al XVI-lea, in traditia italieneasca, in timp ce Sebastien Le Prestre, marchiz de Vauban a trait in a doua jumatate a sec al XVII-lea. El dezvolta , completeaza si transforma fortaretele stelate in asa fel incat sa devina inexpugnabile chiar si cazul unui bombardament de artilerie ultra-modern (pt acea vreme). Am scris acest lucru pentru cei care pun la un loc cu cetatile Alba Iulia, Arad,Timisoara si Oradea.

Tipurile de fortificatii Vauban. Unul din scopurile inovatiilor propuse de inginerul francez era eliminarea completa a oricaror unghiuri moarte si a eficientizarii tirului incrucisat.

Vauban coordonand refacerea fortificatiei orasului Bergues.

Asediul unei cetati bastionare din sec al XVII-lea. Remarcati transeele in zigzag ale dusmanilor din departare. (dupa cartea The Vauban Fortifications of France , Osprey Military)

Planul unei fortarete bastionare (sus) si intersectarea liniilor de foc ale tunurilor si mortierelor.

Dupa cum ati citit in articolul despre Timisoara otomana, orasul a fost recucerit de la turci de catre armatele conduse de Printul Eugen de Savoia in anul 1716.

Pe acest plan al Timisoarei, in care apar fortificatii realizate efectiv, dar si elemente in lucru, inca neterminate, se poate observa cum zidurile cetatii otomane si santurile din fata lor sunt inca in uz (linia care taie in 2 interiorul cetatii).

In acesasta plansa de la mijlocul veacului al XVII, din fortificatiile turcesti nu a mai ramas decat un sant, inca nenivelat complet. Bisericile din viitoarea piata a Unirii (catolica si sarba) sunt deja incepute. In fata Cazarmii Transilvania (cladirea lunga si sinuasa din interiorul cetatii) este amenajat un port. Reteaua stradala este trasata si va fi umplta cu edificii in urmatoarele decenii.

Detaliu din planul de mai sus. In exterioruul cetatii, mlastinile inca nu au fost complet secate.

De-a lungul timpului, cat s-a lucrat la noua cetate, inginerii militari austrieci au propus si desenat multe variante de fortificare. Desenul de mai sus propune o varianta de fortificare care urmareste traseul cetatii otomane.

Un alt proiect nerealizat al cetatii Timisoarei.

Generalatul, cladire a comandamentului militar din cetatea Timisoarei. Una din primele cladiri ridicate dupa cucerire. Exista si azi, modificata, in Pta Libertatii.

Plan si sectiune a cazarmii Tansilvania (sus), detaliu din desenul meu (jos) un edificiu de o forma neobisnuit de lunga ( 480 de metrii) , cazarma si fortificatie in acelasi timp. A adapostit un timp portul interior al cetatii. In desen portul era scos din uz. Din loc in loc cazarma avea turnulete scase in afara liniei zidurilor, legate cu galerii de corpul principal, turnulete construite deasupra unui canal (sau al apei din port). Acestea erau toalete, umblatori. A fost demolata intre 1961-1965.

Desene a doua din Portile monumentale ale cetatii Timisoarei. Sus Poarta Vienei, vedere dinspre interior, jos, vedere dinspre exterior.

Tot poarta Vienei, in ajunul demolarii, vedere dinspre exterior.

Poarta Vienei, vedere dinspre interior, scurt timp inaintea demolarii definitive.

Cetatea Timisoarei, asa cum arata la inceputul sec al XIX-lea. Canalul Bega, navigabil, inconjoara pe la poalele glacisului, jumatate din incinta cetatii. Alte canale, alimentau santurile, care nu se umpleau decat in caz de pericol. In restul timpului apa curgea prin mijlocul santurilor prin niste mici canale zidite, numite cunete (vezi mai jos cum arat la cetatea Terezin din Cehia)

O alta vedere a planului cetatii Timisoarei, asa cum a fost efectiv construita. Datorita numarului mare de planse care prezinta proiecte nerealizate, printre unii istorici timisoreni era raspandita ideea ca TOATE planurile cetatii Timisoarei care prezinta si alte fortificatii in afara celor 9 bastioane, reprezinta elemente ce n-au exista niciodata. La lansarea afiselor cu Timisoara pe care am avut-o in 2005, intr-una din librariile locale, arheologul Valentin Cedica, seful sectiei de arheologie de la Muzeul Banatului, m-a abordat cu o infinita aroganta: "-E o aiureala ce-ai desenat aici! In afara de 9 bastioane si un sant cu apa, Timisoara nu a mai avut alte fortificatii exterioare. Ce-ai vazut tu pe plansele vechi sunt PROIECTE nerealizate. " Tonul a fost mai agresiv si mai rautacios, dar ideea asta era. Nu era singurul care credea asta.

Planul orasului interior din perioada construirii acestuia. Se mai observa resturile santurilor cetatii otomane. Asemenea planse, in care fortificatiile exterioare nu sunt desenate, sunt ff multe. Fiindca inginerul nu era interesat sa le deseneze. Interesul se restrangea la planul cladirilor orasenesti. Acesta e altul din motivele pentru care se gaseau tipi sa nu creada ca Timisoara a avut si alte fortificatii, in afara bastioanelor. Piatra sculptata din caldaramul Pietii Unirii (realizata la o restaurare relativ recenta) e inca un motiv pentru care multi si-au imaginat ca aia a fost toata cetatea

Planul Timisoarei in veacul al XIX-lea. In acest desen apare o situatie interesanta. Fortificatiile orasului nu sunt desenate decat ca contur exterior. Aceasta deoarece ele erau considerate secret militar. Insa latimea acestora e o dovada in plus ca cele trei randuri de fortificatii, asa cum apar pe planurile reproduse mai sus, au fost efectiv construite.

Pentru cei ce aveau convingerea ca Timisoara nu a avut 3 centuri de fortificatii, descoperirea temeliilor acestora, cu ocazia unor sapaturi (pentru construirea unor edificii moderne), a fost o teribila surpriza! Da, Timisoara a avut 3 randuri de fortificatii...

Veduta a orasului Gyor din Ungaria, in sec al XVIII-lea. Aspectul cetatii Timisoara era foarte asemanator cu acesta.

Cetatea Terezin din Cehia. Se observa canalul numit cuneta, prin care curgea permanent apa. In caz de asediu, se puteau deschide unele stavilare si intreg santul, din zid in zid se puteau umple.

Cetatea de la Terezin are multe asemanari cu Timisoara (insa mai mica), mai ales ca au fost construite cam in aceeasi perioada.

Orasul Timisoara cu cetatea si cartierele extra-muros, asa cum erau in sec al XIX-lea. Desen modern bazat pe planurile de epoca.
Doua detalii din planul iosefin (Josephinische Landaufnahme), o buna si valoroasa sursa pentru intelegerea aspectului Timisoarei la mijlocul veacului 18. Ridicarea topografica iosefina a fost realizata intre 1764 - 1785, deci plansa reprezinta Timisoara in aceasta perioada. Multumesc lui Adrian S. din Orastie pentru sugestia de a pune in articol si acest desen.

Recosntituire digitala a cetaii de arh. Valentin Capotescu

Zidurile si bastioanele Timisoarei in 1910. In dreapta Opera din Timisoara.

Resturi de fortificatii timisorene la sfrasitul sec. al 19-lea. In stanga, in prim plan o contragarda, in planul al doilea un ravelin traversat de unul drum (se vede si unul din podurile de peste al doilea sant). Vezi si detaliul desenului de mai jos cu Poarta Petrovaradinului.
Dreapta, contragarda din parcul Botanic. (din cartea Cetatea Timisoarei de V. Capotescu)

Proiectul de resaturare al bastionului Theresia, unicul bastion ce a supravietuit demolarilor din trecut.
Bastionul Theresia, foto din 2005

Detaliu din desenul meu cu poarta Petrovaradinului, aflata intre bastioanele Castelului (dreapta) si Mercy (stanga). In fata portii se afla un pod cu o parte mobila. Drumul traversa un ravelin, doua cazemate, o contragarda (ultimile fortificatii dinspre exterior) si inca un pod, peste al doilea sant.

Piata Unirii si a Libertatii (dreapta jos), asa cum aratau pe 1800.

La sugestia lui Adrian Secui am mai aduagat si aceasta imagine preluata de aici.
Comparatie intre situatia de azi si ridicarea topografica franciscana "Zweite oder Franziszeische Landesaufnahme". A fost intocmita intre anii 1806 si 1869 sub imparatul Francisc I al Austriei. Mersi mult Adrian.

Sergiu, Decebal si coiful de aur

2010-10-29T21:37:00.013+03:00

"Dacii" este un binecunoscut film realizat de Sergiu Nicolaescu, primul din istoria cinematografiei romanesti cu subiect inspirat din istoria antica. De asemenea este si primul film regizat de cunoscutul regizor (1966). Pentru acea epoca si inca mult timp dupa, filmul a fost un succes, desi, ca si filmele cu buget urias de la Hollywood din aceeasi epoca, sufera teribil la capitolul corectitudine istorica. De altfel aceasta nici nu era scopul filmului.

Si totusi existau, elemente de decor si costum pe care relizatorii fimelor cu subiect legat de antichitatea romana (si dacica in acest caz) se straduiau cat de cat, la nivelul informatiilor de atunci, sa le documenteze cat mai corect. Insa nu tocmai rar se mai produceau si gafe ridicole pe care din fericire le observau doar spectatorii mai scrupulosi.

Iata una din ele:
De abia trecuse un deceniu de cand Constantin Daicoviciu si apoi fiul sau Hadrian se chinuiau sa dezgroape fortificatiile dacilor din Muntii Orastiei. In Romania, cercetarile asupra civilizatiei daco-getilor erau la inceput. Arta acestora era popularizata, in carti si reviste, ca un tot unitar in timp si spatiu. Erau reproduse la un loc, ca obiecte dacice, artefacte create la sute de ani distanta unele de altele. Era ca si cum peste 2000 de ani intr-o carte despre viata românilor in sec. 20 ar fi prezentate sabii si bombarde din vremea lui Mihai Viteazul, alaturi de masini Logan.
In acest caz nimeni nu s-a aratat mirat cand personajul Decebal din filmul "Dacii", interpretat de Amza Pellea, purta pe cap faimosul coif de aur descoperit la Poiana Cotofanesti (desc. 1929, in satul Poiana Verbilau, jud. Prahova). Si de ce ar fi trebuit sa se mire?

Civilizatia daco-getica a trecut de-a lungul secolelor, incepand cu prima epoca a fierului si pana la cucerirea romana, prin mai multe transformari majore ale culturii si civilizatiei sale. Coifurile de ceremonie din metal pretios, cunoscute doar in sudul si estul Romaniei de azi, deci in teritoriile extracarpatice, fac parte din asa numita arta traco-getica, care a cuprins si vechea Tracie (Bulgaria). Nu si Transilvania. Este epoca marilor tezaure funerare de aur si argint.
Problema este ca Decebal a trait 500 de ani (cinci sute) mai tarziu de aceasta epoca "de aur" a traco-getilor!!!
In sfarsit, este scuzabil aceasta mica eroare anacronica. Putem sa zicem ca acest coif de aur a fost mostenit de la stramosii lui. Nu mai adaug ca, de asemenea, Decebal poarta pe piept o fibula din epoca bronzului...

Ceea ce este absolut jenant este faptul ca realizatorii filmului, incepand cu costumierii si terminand cu regizorul nu au fost in stare sa studieze cu o minima atentie acel coif ce l-au luat ca model. Se pare ca nici macar un istoric nu au intrebat, daramite sa se mai fi dus si la muzeu sa il vada (nu stiu unde era expus tezaurul in 1965). Nu au fost in stare sa studieze macar coiful de la Agighiol, de argint, aproape la fel de faimos, cu care are mari asemanari. Tezaurul de la Peretu inca nu fusese descoperit (d.1971). Insa era descoperit cel de la Cucuteni Baiceni, tot de aur si tot cu calota ornata. Despre cel de la Detroit, tot de argint si foarte asemanator cu cel descoperit la Peretu, inca nu se auzise...

Coiful getic de aur descoperit la Cucuteni-Baiceni, jud Iasi. Este al doilea coif de aur descoperit pana acum, si desi intr-o stare mai fragmentara decat cel din jud. Prahova, pastreaza totusi intreaga forma a calotei.

Cele trei coifuri de argint de tip getic pastrate pana astazi au toate calota
conica-rotunjita. Nimeni nu s-a ostenit sa le studieze mai temeinic si sa
faca legatura cu cel de aur de la Poiana Cotofenesti.

Decebal (Amza Pellea) purtand un coif care nu ar fi putut exista niciodata in realitate

Si ce ar fi facut daca ar fi studiat mai bine obiectul in sine sau pe celelalte asemanatoare? Ar fi observat ca aceste coifuri aveau calota tronconica si rotunjita in varf! Fiindca COIFUL DE LA POIANA COTOFENESTI ARE CALOTA RUPTA (in conditii neelucidate) iar costumierii nu si-au dat seama de acest lucru si au facut o reconstituire cu calota plata!!

In fotografiile de detaliu este evident cum calota coifului a fost taiata si rupta cu grosolanie

Privit de sus este imposibil sa nu iti dai seama ca acest coif nu se termina plat. Insasi ideea de calota plata e un non sens pentru un coif sau o casca.

Probabil ca scenografii si costumierii au avut la dispozitie doar o asemenea fotografie, asa cum incepusera sa apara in epoca. A fost suficient sa ii induca in eroare, si fara nici o documentare suplimentara, sa reconstituie din tabla, o forma falsa de coif. Eu insumi am fost pacalit in copilarie de acest film (dar si de benzile desenate-vezi mai jos). Si ani de zile am avut convingerea ca acest coif este plat in varf. Si de aceea am tinut sa scriu acest articol.

Si astazi inca multa lume isi inchipuie ca acel coif se termina plat in crestet. Prezint aici in premiera, niste detalii fotografiate in sala tezaurului din Muzeul National de Istorie, si o propunere logica de reconstituire a acestui minunat coif. Despre povestea coifurilor getice si a tezaurelor din "epoca lui Dromichete" cu alta ocazie, sper cat mai curand.

Incercare de reconstituire a formei calotei coifului de la Poiana Cotofenesti

Arheologii stiau foarte bine ca acest coif avea calota tronconica, dar aceste lucrari nu ajungeau niciodata in mana artistilor care popularizau istoria. Dovada, acest desen cu desfasurarea ornamentelor de pe coif, dintr-un articol despre arta traco-getica din Balcani.

Credeti ca aiureala asta a a coifului cu calota plata se opreste aici? Nu, caci filmul lui Sergiu a avut un impact urias asupra imaginarului colectiv. Majoritatea oamenilor care au habar de acel coif au convingerea si azi ca forma acestuia a aratat ca in film. Priviti mai jos niste benzi desenate desenate de Albin Stanescu, pe scenariul scriitorului Vasile Manuceanu, publicate in revista Cutezatorii, la sfarsitul anilor 70. Desi coiful e la fel de gresit desenat, cel putin anacronismul nu e total, caci actiunea se petrece in sec 4 i.e.n., in vremea invaziei persane la Dunare, epoca reala a existentei acestor coifuri.
Insa greseala e permanenta. In alte seriale de benzi desenate, greseala se perpetueaza, precum in BD-ul Burebista (scenariul tot V. Manuceanu, desene Sandu Florea) sau intr-o alta banda desenata ilustrata de Valentin Tanase ( Secretul Perganentului). Forma coifului de aur a intrat deja in legenda, devenind cliseu, doar fiindca istoricii ignorau problema iar artistii nu se documentau si se luau unii dupa altii...
Nenumarate alte clisee istorice s-au perpetuat in acest fel. Cine vorbea despre cum se scrie istoria?

.
Fragmentele din revista Cutezatorii au fost luate din revistacutezatorii.blogspot.com

Sa stopam inchiderea caii ferate Oravita - Anina!

2010-10-29T12:51:00.015+03:00

sursa foto

Urmatorul articol apartine arh. Irinei Iamandescu (Asociatia romana pentru Arheologie industriala). Scuze celor carora le-am folosit imagini fara a mentiona sursa. Daca observa acest lucru, sa-mi zica si voi face modificarile de rigoare.

Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA a hotărât ca de la 1 noiembrie 2010 calea ferată Oraviţa-Anina, una dintre cele mai frumoase şi spectaculoase căi ferate montane de ecartament normal din Europa, să fie închisă ca neprofitabilă. Linia este clasată ca monument istoric - ansamblu de valoare nationala având codul în Lista Monumentelor Istorice 2004 CS-II-a-A-10949.02

Citeste si acest link(sursa foto)

Este vorba de o cale ferată construită de austrieci între 1847-1863 (cea mai veche de pe teritoriul României de azi, alături de linia Oraviţa – Iam) care, pe o distanţă de 33,4 km, are 14 tuneluri cu o lungime totală de 2084 m, 10 viaducte cu o lungime totală de 843 m, ziduri de sprijin ale versantilor pe o lungime de aproape 10 km si taieturi în munti pe o lungime de 21 km, precum şi 7 gări. Este o excepţională realizare tehnică şi una dintre cele mai abrupte căi ferate fără cremalieră din Europa, fiind deseori comparata, pe buna dreptate, atat datorita calitatilor sale tehnice cat si frumusetii peisajului, cu linia austriaca Semmering inscrisa in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Sursa foto

Publicul a apreciat valoarea acestei căi ferate la emisiunea-concurs RESTAURARE de la TVR1, in anul 2009, când, în clasamentul final s-a numărat printre câştigători, la concurenţă cu cetatea Sighişoarei, cetatea Făgăraşului sau alte monumente de marcă ale României. (articol aici)

http://oravita-anina.netau.net/

Cu siguranţă linia nu este profitabilă în modul în care Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA a înţeles să o exploateze sau a ştiut să(nu)-i facă reclamă. În mod paradoxal, Societatea Feroviara de Turism “S.F.T . – C.F.R .” SA, creată tocmai pentru exploatarea unor astfel de linii istorice cu potenţial turistic, nu a utilizat acest traseu, cel mai spectaculos şi valoros din ţară. Atunci când este vorba de valori ale patrimoniului cultural naţional, nu rentabilitatea ar trebui să fie însă principalul criteriu de evaluare.

sursa foto

Interesant este că turiştii străini – majoritatea din Austria şi Germania, ţări cu tradiţie în turismul feroviar – fără ca liniei să i se facă vreo reclamă în străinătate – vin vara în număr mult mai mare decât românii: renumele căii ferate Oraviţa-Anina zboară doar prin viu grai şi internet, prin pozele transmise de cei care au parcurs-o cu trenul. De asemenea specialişti din România şi străinătate sunt deosebit de interesaţi de această excepţională realizare tehnică de la jumătatea secolului al XIX-lea despre care au publicat numeroase articole şi studii.

sursa foto

O promovare organizată la nivel central (Ministerul Turismului, Regionala de CF Timişoara, Societatea de Turism Feroviar etc) va putea face mult mai mult. Parteneriatul direct cu asociaţiile de “Eisenbahnfans” sau cu retele de turism industrial din Europa va aduce cu siguranţă mai mulţi vizitatori. În cazul în care CFR nu mai poate administra eficient acest traseu, o parte dintre responsabilităţi pot fi preluate de cele două primării – Oraviţa şi Anina, care şi-au arătat deja disponibilitatea în acest sens prin demersuri oficiale. Specialişti străini cu experienţă în recuperarea unor astfel de trasee istorice pot fi cooptaţi în proiecte cu finanţare europeană.

http://www.banatuldemunte.ro

http://cartofilie.ro

Aşa cum ştim din experienţe anterioare de linii închise şi şi intrate în „conservare” (a se vedea linia cu cremalieră Bouţari – Subcetate, dispărută în întregime) oprirea circulaţiei trenurilor (decisă de conducerea CFR Călători începând cu data de 1 noiembrie 2010), va duce în mod sigur la degradarea ireversibilă şi extrem de rapidă a liniei. Se va fura totul, de la şine la cabluri de semnalizare, de la cărămizile cantoanelor din 1863 la arcurile vagoanelor. 33 de kilometri prin pădure şi pe abrupturi stâncoase sunt greu de păzit, iar zona întreagă, defavorizată, cu o rată a şomajului ridicată, supravieţuieşte în parte şi datorită recuperării de material...

O singură pereche de trenuri pe zi ar asigura supravieţuirea acestei importante căi ferate până la găsirea unei soluţii de exploatare turistică profitabilă ce ar oferi locuri de muncă şi ar contribui la dezvoltarea economică a zonei. S-ar putea asigura un viitor turistic unei întregi zone defavorizate: Oraviţa, Anina, Reşiţa şi restul localităţilor implicate în minerit şi metalurgie, unde şomajul este deosebit de ridicat dar frumuseţile naturii, rezervaţiile naturale, tradiţiile locale şi patrimoniul construit (nu în ultimul rând cel industrial) pot constitui tot atâtea atracţii turistice.

Locomotiva cu aburi, depoul CFR Oravita, utilaj de patrimoniu(sursa Cimec)

Interior vagon de pe lina Oravita -Anina

http://forum.lokomotiv.ro, http://www.forumtrenuri.com

Dacă această abordare ar fi fost pusă în practică de CFR, linia Oraviţa – Anina ar fi fost acum, după 20 de ani de “capitalism”, una dintre atracţiile României în lume. Oraviţa – Anina ar fi putut deveni un brand…

Asociaţia pentru Arheologie Industrială din Romania – AIR face un apel către Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA şi către toate forurile de decizie în domeniu pentru păstrarea în funcţiune a căii ferate Oraviţa-Anina. În acelaşi timp AIR, organism afiliat Comitetului Internaţional pentru Conservarea patrimoniului Industrial (TICCIH), îşi oferă colaborarea pentru realizarea studiilor necesare precum şi pentru cooptarea de specialişti străini în vederea elaborarii unui plan de punere în valoare si promovare a acestei bijuterii tehnice. Suntem convinşi că sute de entuziaşti ai căilor ferate din România vor dori de asemenea sa contribuie la salvarea acestui monument tehnic de valoare europeana.

Ioana Irina Iamandescu

architect

Romanian Association for Industrial Archaeology / AIR
ICOMOS Romania Secretary, TICCIH National Correspondent
Ion Mincu University of Architecture and Urbanism

Academiei 18-20, Bucharest 011247, sector 2, O.P. 15
Department of History, Theory of Architecture & Heritage Conservation
http://arheologie-industriala.blogspot.com/

Va rog semnati petitia. Poate are vreun efect.... Cine stie?

Petitie: "Impotriva inchiderii liniei Oravita -

Anina alte foto arheologie industriala din Banatul Montan

Teatrul din Oravita (foto Puiu Vuia) sursa foto
si aici (http://www.intercultural.ro/turismintercultural/Teatrul-Mihai-Eminescu-Oravita.html)
http://cea_mai_veche_cale_ferata_din_romania.gapo.ro

PS "... intenţia CFR de a închide traseul a făcut ca cele două vagoane vechi ale trenului, care circulă de trei ori pe zi, pe acestă rută, să fie pline cu turişti, ieri, 30 octombrie 2010. La fel se întâmplă şi astăzi[1 nov. ziua preconizata a inchiderii liniei]. Sunt turişti din Caraş-Severin şi Timiş, precum şi turişti din Austria, care demonstrează astfel că linia poate fi profitabilă. De altfel, este sigur că în aceste două zile linia a fost profitabilă şi ar putea fi în continuare, dacă CFR şi Ministerul Turismului şi-ar da interesul." citat de aici
Alte linkuri interesante:
http://travel.descopera.ro/6983849-Calatorie-in-timp-prin-Semmeringul-romanesc
PS 2:

"Eforturile conjugate ale administraţiei publice locale, ale radioului şi televiziunii publice, precum şi ale altor medii de transmitere a informaţiei au dat roade!

Calea ferată Oraviţa-Anina nu va fi închisă ori pusă în conservare şi nu va suferi orice altă formă de restrângere a activităţii de transport. Potrivit unor surse din capitală, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii nu va închide cele două secţii de transport din Caraş-Severin: Oraviţa-Anina, respectiv Oraviţa-Iam. Un comunicat oficial referitor la această decizie o aşteptăm să primim la redacţie, marţi, 2 noiembrie."

[...] O echipă a Jurnalului TVR1 a fost prezentă în Caraş-Severin şi s-a alăturat demersului jurnaliştilor locali de promovare a obiectivului istoric. A fost înregistrate imagini şi consemnate opiniile oamenilor, acestea urmând să fie redate într-un reportaj care va fi difuzat duminică, 7 noiembrie, în jurnalul postului public de televiziune, în jurul orei 20.40[...]

Nu au fost proteste în gara orăviţeană, aşa cum anunţaseră mai multe voci, dar au fost turişti din Timişoara, din Reşiţa, din Bucureşti, dar şi din Austria. A fost o zi în care linia CFR a fost rentabilă. Ar putea rămâne aşa, dacă promovarea căii ferate Oraviţa-Anina ar constitui o prioritate a dezvoltării ca obiectiv turistic al Banatului Montan.

Turiştii care sâmbătă au ales să îşi petreacă ziua pe Semeringul Bănăţean au declarat că frumuseţea acestuia ar putea fi completată printr-o ofertă bună a autorităţilor locale din oraşele capăt de linie: Oraviţa şi Anina. Aceasta lipseşte şi operatorii de turism, proprietarii de pensiuni şi de restaurante, investitorii care pot participa la dezvoltarea turistică a zonei pot considera drept un semnal pozitiv prezenţa numărului mare de călători, în 30 octombrie."

Citeste mai mult (http://www.radio-resita.ro/memorii-pentru-istorie)...

Din nou despre Palatul Stirbey

2010-10-14T09:33:00.008+03:00

De data asta o simpla preluare a unui articol in care este desfiintat comunicatul de presa al afaceristului Popescu, proprietarul (din pacate) al palatului,dat in legatura cu protestele ONG-urilor. Reprezentantii a 13 organizatii nonguvernamentale au protestat recent in fata Ministerului Culturii vis a vis de priectul care ar mutila zona Caii Victoriei prin inaltime, ocupare a terenului, fatade de sticla (vitrate), cresterea traficului si a poluarii (!!!! atentie, ff grav!) , intr-o zona cu valoare istorica, deja sufocata de o mare densitate de cladiri, inclusiv Cathedral Plaza, aflat la 60-70m distanta. Mai multe informatii legate de istoria Palatului Stirbey aici. Proiectul aici. Sursa imaginilor e HotNews/Catiusa Ivanov.
Iata articolul scris de Irinei Zamfirescu si preluat de aici.

Scrisoare intre-deschisa catre proprietarul Palatului Stirbei

Azi, la orele 9 [12 oct 2010], 14 indivizi “derizorii” din punct de vedere numeric, au stat timp de o ora in fata Ministerului Culturii. Nu au stat oricum, ci militand pentru Palatul Stirbei, deci impotriva PUZ Complex Multifunctional Stirbei. Dintr-un birou cu o buna conexiune la internet, dl. Ovidiu Popescu trimite un comunicat de presa si, deci, un picior in capul ONG-istilor.

Nu reluam povestea cu Palatul si cu motivele pentru care noi nu consideram un proiect oportun ridicarea unui Complex in coasta unui Palat. Azi o sa analizam textele emise de domnul mai sus mentionat, proprietarul de fapt al Palatului (in ceea ce priveste proprietarul de drept, aici putem enumera pe fiecare dintre cetatenii Romaniei, in conditiile in care imobilul este monument istoric clasa A, deci de importanta nationala).

Dl. Popescu zice asa: „Am aflat cu surprindere şi indignare de protestul organizat astăzi de 14 indivizi care se opun unui proiect avizat de Comisia Naţioanala a Monumentelor Istorice şi care va crea mii de locuri de munca şi va aduce o investiţie de peste 100 de milioane de Euro. Consider că protestul de astăzi a unui număr derizoriu de indivizi este o nouă încercare de denigrare a proiectului si de intimidare şi presiune pusă asupra instituţiilor statului de drept şi în special asupra Ministrului Hunor care trebuie să elibereze avizul”.

- nu vom discuta despre surprinderea si indignarea participantilor la miting de a vedea un PUZ respins in urma cu un an din nou pus pe masa Ministerului.

- cei 14 indivizi derizorii au in spate 13 organizatii non-guvernamentale.

- argumentul social al generarii locurilor de munca este unul primitiv si, mai mult, nici mijlocul nu scuza scopul. Niciodata.

- iata, aveti dreptate, asta am facut: presiune pe institutiile statului. Presiune de a respecta procedurile legale si de a-si respecta mandatul: societatea civila vrea proces de consultare publica.

Ovidiu Popescu: „acţiunea celor 14 indivizi sfidează toate comisiile care s-au pronunţat în favoarea acestui proiect. Proiectul de reamenajare al Palatului Ştirbei a fost aprobat în cadrul Comisiei tehnice de Urbanism a Primăriei Capitalei, în cadrul Secţiunii de Urbanism din cadrul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi în cele din urma la CNMI.”

- Organizatiile Non-guvernamentale nu sfideaza institutiile. Acestea ar functiona perfect cu functionari perfecti. Noi reclamam proceduri, decizii, nu institutii.

Ovidiu Popescu: „Inaltimea cladirii a fost stabilita in perfect acord cu inaltimea cladirilor din vecinatate si se va alinia la cornisa cu dimensiunea acestora. “

- Intr-adevar, daca discutam de cladirea – turn din umbra Catedralei Iosif.

Ovidiu Popescu:” Din punctul nostru de vedere, centrul Bucurestiului trebuie sustinut din punct de vedere al densitatii, daca vrem ca acesta sa-si mentina importanta urbana in fata dezvoltarii tot mai accelerate a periferiei”.

- Evident, vorbim de punctul de vedere al constructorului pentru care densitatea urbana se traduce in densitatea conturilor. In ceea ce priveste densitatea Caii Victoriei ne permitem sa fim rezervati cu privire la necesitatea amplificarii ei. Riscam sa o transformam intr-un bloc compact de masini si cladiri.

Piesa de rezistenta: Ovidiu Popescu: „Cat despre afectarea structurii Palatului, aceste critici sunt din categoria “aberatii” si mici demagogii pe o tema care implica foarte multa cunoastere specializata. Echipa noastra de arhitecti, unii dintre cei mai recunoscuti si apreciati, au luat toate masurile ca Palatul sa fie in deplina siguranta iar structura lui sa nu fie in nici un fel afectata. Mai mult decat atat, restaurarea Palatului se va face cu arhitecti restauratori de prim calibru.”

- Aberatiile desapre care ne vorbeste dl. Popescu sunt sustinute de materialul difuzat de Antena 1 saptamana trecuta – de pe blocul vecin (sic!) este vizibila fundatia. Propriu-zis fundatia: excavatoarele ce au dezafectate cramele (si ele, monumente istorice pe vremea cand au fost doborate) au scos la iveala ceea ce ochiul nu ar fi trebuit sa vada decat in faza de construire – fundatia.

- Arhitectii cei mai cunoscuti si specializati despre care ni se povesteste in comunicat: cei mai dintre care? Ati uitat categoria de referinta. Si putem sa banuim despre ce arhitecti se face vorbire.

De ce Palatul Stirbei nu este restaurat decat simultan cu construirea Complexului? Aceasta pare o forma de santaj, iar santajul cu pretul cladirilor monument istoric este o josnicie. De ce planul de reabilitare a Palatului nu a aparut acum 2 ani, anterior PUZ-ului? Responsabilitatea in fata cetatenilor de a lua in grija, si nu in administrare acest Palat tranforma acest plan de reabilitare in „santaj civic”.

Ovidiu Popescu: „Din acest punct de vedere, ceea ce caracterizeaza capitala este eclectismul si nu armonia arhitectonica. Sau altfel spus, ordinea este data tocmai de dezordine si de amestecul stilurilor. Bucurestiul nu este un oras muzeu. El este un oras viu, in plina dezvoltare si fara „epoci de aur clare”

- Aceasta caracterizare ne pune in fata unui defetism urban: asa stau lucrurile. Punct. Insa daca reconstruim parcursul arhitectural cred ca putem identifica numele care stau in spatele lipsei de armonie. Dezordinea, deci haos (pentru ca semantic, sunt cam in aceeasi zona) nu este un dat, ci un scop: lucrurile trebuie sa mearga impotriva acestei dezordini, nu sa o alimenteze. Bucurestiul nu este un oras muzeu pentru ca Palatul Stirbei este in aceasta stare, pentru ca Lipscaniul este cum este, etc. Nefericite argumente acestea pentru dl. Popescu.

Ovidiu Popescu: „Ceea ce este cu adevarat important este ca noile cladiri sa fie necesare oraşului, sa-i aducă plus valoare si mai mult decat orice, sa fie de calitate.“

- Tot domnul Popescu ne spune care va fi destinatia cladiri nou construite: “gazdui boutique’uri de lux, cafenele si apartamente rezidentiale de lux”. Caracterul necesar al acestor stabilimente ne scapa total. Deci a picat si acest test.

Ovidiu Popescu : « Uneori, acestia [organizatiile protestatare] poate nici nu realizeaza ca printr-o astfel de atitudine de dispret superficial, ei se transforma de fapt, in “culturnici” pe stil nou care, prin blocarea intiativelor de restaurare si integrare urbana moderna condamna patrimoniul la umilinta mizeriei. »

- Timp de doi ani v-am incurajat sa reabilitati Palatul Stirbei. O facem in continuare. Procedeul utilizat de dl. Popescu se cheama sofism : face abstractie de anumite premise relevante pentru a extrage o concluzie conform cu vrerea, si nu cu realitatea. Din nou : nu ne opunem reabilitarii palatului ori integrarii urbane moderne ( cine defineste acesti termeni?arhitectii contractati de dvs ?), ne opunem proiectului din spatele Palatului.

In final, domnul Ovidiu Popescu isi face autocritica si admite ca Palatul din proprietatea domniei sale nu se simte tocmai bine : “Amanarea unei decizii in privinta demararii acestui proiect poate duce la prelungirea agoniei unei importante cladiri de patrimoniu si in final, la distrugerea ei iremediabila pentru care vor exista responsabili daca nu legali, cel putin morali. “

Asa este, domnule Popescu, mortul este de vina intotdeauna.

Written by Irina Zamfirescu

Palatului nu ii mai sta bine Palat, vrea sa devina complex multifunctional. Ministerul Culturii a pregatit pentru el, in fundal, un fel de ceva: cladire de 38 de etaje cu toate cele (apartamente, spatii pentru galerii de arta, cinematografe). Un Palat nu poate fi palat daca nu este Mall.

In 2009, Primaria Generala a Muncipiului Bucuresti aviza un PUZ care prevedea constructia unui imobil de 40 de metri in gradina din spatele Palatului Stirbei. La vremea aceea insa, Ministerul Culturii a gasit de cuviinta ca nu se cade ca Palatul Stirbei sa devina o anexa.

Anii trec, mai precis unul, si PUZ-ul se intoarce. Totusi, strategia este modificata – Ministerul Culturii este primul care isi da cu avizul. Si cum un PUZ-ul propus trebuie sa fie altfel fata de PUZ-ul modificat, propunerea intruchipeaza acum o cladire de 38 de metri. Mai mult, pentru “a estompa discrepanta”, imobiliarul propune instalarea unui paravan cu verdeata care sa fie stavila intre cele doua cladiri. Si cum lucrurile sunt altfel decat au fost in 2009, Ministerul Culturii, prin Directia Monumente, a zis DA. Da, 2 m sunt diferenta semnificativa. Da, paravanul cu ierburi si alte vegetale face diferenta. Da, Palatul Stirbei are nevoie de un Complex Multifunctional.

In urma cu 2 ani crama Palatului, precum si grajdul au fost dezafectate. Evident, intentiile imobiliare trebuie sa isi faca loc fizic in spatele Palatului. Crama era monument istoric la momentul dezafectarii. Mai mult, in incercarea de a face curat, excavatoarele au afectat fundatia Palatului Stirbei, si el un ghimpe in planurile arhitecturale ale proprietarului.

Palatul Stirbei, resedinta domneasca in 1850, nu mai are geamuri pe partea din spate, are un acoperis ruginit, firidele ii sunt puternic afectate de vreme si neglijenta. Monumentul istoric, considerat ca atare de documentele oficiale ale statului, nu reprezinta o prioritate.

Dincolo de considerentele care poti fi catalogate drept nostalgico-nepragmatice, haideti sa discutam despre functionalitate. Componenta critica: traficul de pe Calea Victoriei. Pe langa actualele n masini care traverseaza zilnic bulevardul, adaugati o alta necunoscuta x. Traficul generat de orice poarta denumirea Complex devine in sine haotic. Iar daca acesta se suprapune pe ceva ce este deja haotic, Calea Victoriei va deveni un lung sir de masini. Si iata cum dezgustul unei categorii sociale (pietonii), va fi transferat altei categorii sociale motorizate (soferii).

Mai exista o sansa: Ministrul Culturii sa nu fie de-acord cu directiile din subordine. S-au mai intalnit astfel de situatii. Facem apel la dl. Kelemen Hunor sa fie asa cum fisa postului ii dicteaza: dedicat patrimoniului.

In rest, avem Palate, pacat ca am ramas fara atributele ce decurg din ele.

Expozitie Dracula la MNAR

2010-09-15T09:31:00.006+03:00

Am vizitat expozitia cu Dracula - voievod si vampir de la Muzeul de Arta. E ffff tare!!! Sa nu o ratati, caci o data in viata ai ocazia sa vezi adunate la un loc 4 portrete rare ale lui Vlad Dracula, imprastiate, altfel, prin lume. Mai tine pana pe 10 octombrie.

Aveti sansa, in sfarsit sa vedeti faimosul tablu de la castelul Ambras, un panou de altar gotic adus de la muzeul din Ljublijana, in care Tepes e Pillat din Pont, un alt tablou din 1700 in care voievodul apare in picioare, gravuri originale din brosurile germane despre cruzimile lui Dracula (sec 15-16), scrieri manuscrise despre Dracula. In urmatoarele sectiuni sunt expuse obiecte legate de conflictele dintre otomani si crestini in Balcani si Europa Centrala si de sud-est. Apoi despre vampirism si superstitii in hotarele europene ale Imperiului Otoman in sec 17-18, cu documente originale care vorbesc despre cazuri din astea, o foaie batuta la masina a lui Bram Stoker si despre literatura si arta horror din sec 18-19, iar in final o istorie a filmelor cu vampiri (cu proiectoare). Expozitia e ff cool si are multe chestii rarisime.

Vechile biserici ale Romei

2010-09-04T22:56:00.009+03:00

Acest articol e o continuare. Citeste si :
crestinismul-s-a-nascut-la-roma si
frumusetile-vechilor-biserici-din-roma

Roma e unul din putinele orase ale Europei unde o biserica construita inainte de anul 1000 nu este o raritate. In timp ce restul Europei se chinuia sa reziste nenumaratelor atacuri barbare, la Roma (ca si la Constantinopol) existau inca elite care produceau si consumau arta si cultura de cea mai buna calitate.
Pentru o mai buna localizare in timp si pentru a percepe mai bine vechimea acestor biserici, am extras pentru diverse secole din mileniul 1, cateva evenimente petrecute pe teritoriul tarii noastre.
Neaparat click pe poze!!!

Biserica Cosma si Damian (Santi Cosma e Damiano)
Biserica Sf.Cosma si Damian e cea mai veche biserica din anticul for roman, ridicata in sec. al 4-lea.
Cosma si Damian au fost doi medici, frati gemeni, care au trait in Siria, in veacul al 3-lea. Numiti si doctorii fara de arginti caci tratau bolnavii fara sa acepte nici o plata.

Parte din biserica facea parte din Forul Pacii construit de imparatul Vespasian si e lipita de ramasitele unui alt templu antic. In Renastere a devenit manastire franciscana.
Biserica trebuie neaparat vazuta datorita exceptionalelor mozaicuri timpurii, din sec al 6-lea, de inspiratie bizantina. In stanga si dreapta lui Hristos, asezat pe nori rosii (o frumusete!!) se afla Sf Petru si Pavel ce-i prezinta pe fratii doctori. In dreapta privitorului mai apare si Sf. Teodor.
citeste si aici

PS In sec. al 6-lea, domneste in est imparatul Justinian I, iar pe teritoriul fostei Dacii incep a se aseaza slavii. La Tomis este mentionat documentar ultimul episcop crestin cunoscut, Valentinian. Orasul Tropeum Traiani (Adamclisi) este ruinat de atacurile slavo-avare.

Santa Maria in Cosmedin

Cunoscuta mai degraba datorita faimoasei "Bocca della Verita" aceasta basilica este una din cele mai bine pastrate din a doua jumatate a mileniului 1 (anul 785). De fapt, aspectul de azi a fost "recuperat" dupa o serioasa restaurare de la sfarsitul sec. al XIX-lea, cand i-au fost eliminate mai multe adaosurile arhitecturale baroce (inclusiv fatada) . Biserica pastreaza numeroase elemente de arhitectura si pictura medievala timpurie si acesta ar trebui sa fie principalul motiv pentru care ar trebui vizitata si nu "Bocca della Verita". In sezon, in pridvorul basilicii se face o uriasa coada la "Bocca della Verita", in fapt un capac de canal sau o decoratie de cismea de epoca romana.

PS In sec. al 8-lea pe teritoriul fostei Dacii, paganismul este extrem de raspandit. Nivelul cultural al populatiilor prezente atat in Ardeal cat si in Muntenia este extrem de scazut, comparabil cu cel al culturilor neolitice.

s s

Santa Sabina

Una din cele mai vechi biserici din Roma, fiind un bun exemplu de biserica crestina timpurie.
Seamana intr-o anumita masura cu San Appolinare in Nuovo de la Ravenna.
A fost fondata in veacul al V-lea. In 1222 a fost donata ordinului calugaritelor dominicane si asa a ramas pana astazi. Din mozaicurile originale nu s-a pastrat decat unul singur pe zidul vestic.
Insa s-au pastrat usile de lemn din secolul al V-lea (!!!) cu reliefuri, din care se distinge cea mai veche scena a crucificarii, din toata arta crestina. Mai mult aici.

PS In sec al 5-lea este construita cea mai mare basilica din Tomis si din Scitia Minor (Dobrogea).
Hunii si aliatii lor, condusi de Attila sunt infranti in batalia de pe Campiile Catalunice-451 . Dupa mijlocul secolului, gepizii stapanesc importante zone din jurul Mtilor Apuseni.

San Giorgio Velabro

Aflata intr-o zona importanta din Roman antica, intre dealul Capitoliului si Forum Boarium, langa Arcul lui Ianus si cu micul si pitorescul arc al argintarilor (vezi foto mai jos; Arcus Argentarium) incastrat chiar pe partea nordica, biserica San Giorgio Velabro e cea mai veche biserica dedicata Sf Gheorghe din Occident. In trecut zona a facut parte din cartierul grecesc al Romei.
In urma restaurarilor biserica are din nou aspectul medieval din sec al 12-lea. In interior coloanele sunt de diferite forme si marimi, spolii de la templele antice din apropiere.
vezi mai mult peWiki-tradus

In sec. al 12-lea regii unguri se razboiesc cu pecenegii prin Ardeal. Cumanii veniti din est
se stabilesc in sudul Moldovei si in Muntenia. Este mentionata documentar prima oara, Alba Iulia.

San Marco
Pe acest loc a fost construita o basilica dedicata Sf Marcu inca din veacul al IV-lea. A fost reconstruita de papa Grigore al IV-lea in 833. In Renastere si sec. al XVIII-lea interiorul este modificat in functie de gustul epocii, insa pastreaza in absida mozaicuri din secolul al 9-lea. Acesta ar trebui sa fie un motiv suficient pentru a fi vizitata. Fatada baroca a fost realizata din piatra spoliata de la Colosseum si Circul lui Marcellus.

Basilica St. Agnese (Basilica di Sant'Agnese Fuori le Mura)
Acest monument trebuie neaparat vazut! Se afla in incinta antico-medievala din care face parte si rotonda Santa Constanza, in afara zidurilor Romei, la vreo 5 statii de autobuz de gara Termini.
Actuala basilica a fost construita in sec. al 8-lea si este dedicata unei tinere martire ucisa la inceputul sec. al 4-lea, in vremea lui Diocletian. Intreaga zona pe care s-a construit basilica sta pe o retea de catacombe crestine timpurii care merita vizitate. Experienta e foarte interesanta! De remarcat mozaicurile din basilica (din altar) si pietrele antice si crestine timpurii incastrate in perete de pe culoarul din sudul bisericii. alte link-uri: aici, aici,

Basilica Santa Pudenziana

Se crede ca biserica Santa Pudenziana este cel mai vechi lacas de cult crestin din Roma. Biserica a fost resedinta a Papei pana in 313 cand, imparatul Constantin a oferit acestuia, Palatul Lateran.
O Sf. Pudentiana nu a existat cu adevarat! Pe acest loc s-a aflat o casa a unui patrician roman Pudens (sau Pudente), in a carui casa (Domus Pudenziana) s-au tinut intalniri ale crestinilor romani. Generatiile ulterioare au confundat termenul de resedinta pudentiana (a lui Pudens) si astfel a aparut un nume de femeie care a devenit de-a drepul fiica lui Pudens, martirizata. Uite, asa se scrie cateodata istoria religiilor, din greseli, devenite legende, mituri, apoi certitudini(:)).
In spatele absidei se pot observa urme de zidarie dintr-o baie romana.

Biserica se afla astazi la o adancime maricica fata de nivelul de calcare actual..

Deasupra intrarii se afla un relief in piatra din sec al 11-lea. In mijloc apare chipul Sf. Pudenziana si in dreapta tatal ei Prassede Pudens. Caci, nu departe se afla bizerica Santa Prassede, o alta bizerica deosebita si extrem de veche. Legenda spune ca S. Prassede era sora Pundezianei si tatal lor era Pudens.

Trec peste descrierea basilicii ce poseda coloane originale (sec. al 4-lea) si ajung direct la mozaicul din absida, cel mai vechi mozaic crestin dintr-o biserica romana (adica din Roma). Practic mozaicul se inscrie in arta romana tarzie si probabil cu putin mai vechi decat cele din Ravenna. In mod sigur sunt mult mai frumoase. Valoarea lor consta atat in stilul artistic si a unui remarcabil realism, cat si datorita iconografiei. Este una din primele imagini crestine in care Christos apare ca un imparat roman cu toga aurie, sezand pe un tron incrustat cu pietre scumpe. In stanga si dreapta sa se afla apostolii imbracati in togi senatoriale romane. Impresioneaza exceptionalele portrete de un mare realism ale acestora. Pe cer se profileaza simblorile crestine ale celor 4 evanghelisti (taurul inaripat, vulturul, ingerul si leul inaripat), cele mai vechi reprezentari de acest tip. vezi aici mai mult
si aici

PS In sec al 4-lea e construit monumentul cu mozaic din portul Tomisului. Este oficializat crestinismul in urma edictului de la Mediolanum (Milano). Navalirile gotilor. Este ascuns tezaurul de la Pietroasa.

In numele trandafirului - festival la Rasnov

2010-08-13T22:24:00.006+03:00

Cetatea Rasnov s-a redeschis. Cu mai multe festivaluri de buna calitate.
Intre 27-30 august va avea loc a doua editie a festivalului istoric academic "In numele trandafirului" (aluzie la numele german al localitatii - Rosenau). Vor venii grupuri de reconstituire militara istorica din Romania, Bulgaria, Cehia, Anglia. Vor avea loc reconstituiri de lupte si prezentari de echipament din antichitate, ev mediu, epoca moderna. Foarte fain.
Asociatia 6 dorobanti, din Bucuresti (condusa de istoricul Adrian Silvan Ionescu) este coorganizatoare la acest festival.
Iar eu personal (pe langa activitatea de dorobant in cadrul festivalului) voi avea o expozitie cu vanzare a afiselor mele cu reconstituiri istorice.Voi avea si 3 noi postere pe care le prezint mai jos.

va recomand din toata inima sa veniti caci nu o sa va para rau!!!...

Scuze pentru stilul scurt si pe fuga. E tarziu iar maine plec foarte de dimineata pentru 10 zile.

harta tezaurelor de aur descoperite pe teritoriul Romaniei, prezentate initial ca supliment al revistei National Geographic (editia romana)

va prezint una din cele mai recentesi mai bine documentate reconstituiri ale
Forurilor romane din epoca post Traian

Evolutia pietii Huet din Sibiu

La pas, prin Londra

2010-07-23T15:36:00.018+03:00

Voi prezenta o serie de imagini de prin Londra, nu neaparat extrem de turistice, detalii de prin oras.....

Impresionanta cladire neogotica a Parlamantului britanic. Statuia e alui Richard Inima de Leu

Detaliu de sculptura la turnul Parlamentului...

Impresionantul Hotel Russel

Toaleta publica cu taxa, peste drum de Muzeul Mdme Tussaud
(unde nu am intrat, sa va fie clar!)

Cladire Art Deco, detaliu.
Am mai vanat asemenea decoratiuni art deco.
Acest curent e foarte bine reprezentat in Londra...

Vapor militar britanic la ancora pe malul Tamisei, devenit muzeu.
Vasul apartine Imperial War Museum

Fost doc (Hay's Dock) pt construit vase, inaugurat in 1850, azi galerie comerciala.

Copie a corabiei corsarului Francis Drake

Ramasita a unei palat medieval gotic, resedinta puternicului episcop de Winchester,
una din cele mai mari cladiri din Londra medievala...

Nu manca mancare mirositoare in autobuz, tine-ti picioarele pe locul tau....
Adica fi civilizat de mic.

Stai pe dreapta pe scarile rulante!! Lasa stanga pentru depasire!!
Una din cele mai respectate reguli din Europa, aproape niciodata respectata in Bucuresti.
Metroul londonez, cel mai vechi din Europa, are in unele statii si cate 4 niveluri, ultimul fiind cu adevarat adanc. Spatiile inguste, trenurile mici, aerul cald, umed si viciat mi-a
creat o reala stare de disconfort.

Aglomeratie mare in Londra. Adaugand si caldura si poluarea, pot spune ca
plimbarile pe strazi imi pareau cu adevarat obositoare

Daca continui sa bei alcool in acele locuri, politia te poate amenda cu 500 lire!!

Un frumos ceas cu decoartie art-deco...

Monument dedicat ostasilor britanici cazuti in Razboiul din Crimeea, razboi ce a
afectat semnificativ si Tarile Romane (1853-1856)

St James's Palace, resedinta londoneză oficială a suveranilor britanici între 1698 și 1837

Stema Marii Britanii pe gardul Palatului Buckingam

1000 lire amenda daca nu aduni shit-ul cainelui tau.
Dai peste 5000 lei noi (50 milioane lei vechi!) amenda pt un rahat de caine??
Uite asa se civilizeaza omu'!

Aglomeratie maxima in Piccadilly Circus...

Cartierul chinezec din Londra

Adolescente hăhăindu-se :) langa tanarul soldat de garda la fostele grajduri regale

Un foarte frumos monument dedicat femeilor din ww2

Detalii arhitecturale la gara Paddington

langa gara Waterloo, cea mai mare din Londra victoriana

Un vechi si faimos pub

Decoratie art nouveau

Statuie a lui Freddy Mercury pe fatada unei sali de concerte

Vezi si aceste articole:

"Obstacolele" Londrei in calea domnului Dobrescu

Domnul Dobrescu se descurca prin Londra

Domnul Dobrescu se plimba prin Londra

La picnic langa Londra

2010-07-23T15:12:00.004+03:00

Am fost la Londra si prin imprejurimi. O sansa unica avand in vedere cat de sumpa e Anglia. Am fost invitati (eu si sotia) la un picnic, intr-o sambata un pic cam racoroasa, pe un teren, proprietate a unei universitati, pe malul Tamisei, aprox 20 km in amonte de Londra. E de necrezut cum era organizata lumea la picnic. Pe iarba, in aer liber, fumatul nu era permis. Loc de fumat era undeva in spate, pe langa gunoaie. Pe Tamisa se plimbau nenumarate vase, mari si mici, de agrement, ocolind cu dibacie palcuri de gaste canadiene (o specie care nu ajunge pe la noi). Am remacat un britanic stilat care conducea barca cu o mana iar cu cealalta tinea un pahar de vin rosu. Cu picior. Pe inserat, dupa plecarea oamenilor (noi am ramas pana mai tarziu) nu am observat, ca gunoi, pe gazonul ramas liber, decat vreo 2 mici servetele. Nici un chistoc... M-am uitat special...

Tamisa era atat de curata incat puteai sa si bei din ea (teoretic). Am facut si o plimbare pe rau, pana la oraselul din apropiere (Henley on Thames) cu un vaporas de agrement in care tot ce era de alama lucea ca aurul, iar capitanul avea o uniforma cu mult stil (desi era doar o barca ceva mai mare). Capacul la motor era deschis si ma uitam fascinat cat de curat si lustruit era, fara urme de ulei sau motorina.
Am descoperit totusi, de-a lungul a 3 km de râu ...un pet....Da, am vazut si pozat o sticla de plastic pe raul Tamisa.
Ia mai da-i incolo de engleji, cu raurile lor jegoase!!!

Henley on Thames

gazonul pe care se desfasurase picnicul toata ziua, vazut de pe vaporas, spre seara...

PET-ul descoperit in apele Tamisei... Absolut infect!

Pavajul de pe bulevardul Aviatorilor, distrus

2010-06-21T09:01:00.007+03:00

Apropo de mesajul precedent, cu pavajul de pe Bulevardul Aviatorilor. Iata ce scrie Laura Toma in Romania Libera (articol preluat de aici):

" Capitala, mutilata la suprapret

Champs-Elysees-ul românesc. Firma

afaceristului Theodor Barna asfaltează, pentru 18 milioane de euro, zona de piatră cubică

Deşi Administraţia Străzilor susţine că a ales asfaltarea din cauza costurilor prea mari ale reabilitării pietrei cubice, constructori de la firme specializate din Italia demonstrează că pavimentul putea fi reparat la jumătate din preţul asfaltării.

După ce mai bine de 10 ani Bulevardul Aviatorilor a stat sub semnul peticirii, fie din cauza lipsei banilor, fie din cauza diverselor interese care au gravitat în jurul lucrărilor, acesta a ajuns să-şi piardă definitiv patina istorică dată de piatra cubică prin asfaltare. Astfel, bulevardul bucureştean comparabil cu Champs-Elysées din Paris va fi nivelat. Dacă francezii reuşesc să-şi conserve un bulevard de talia Champs-Elysées-ului, cu patru benzi pe sens şi cu un trafic foarte intens, edilii noştri nu vor bătăi de cap şi apelează la soluţii mai la îndemână. Alina Roman, directorul Administraţiei Străzilor, susţine că asfaltarea presupune costuri reduse faţă de pavarea cu piatră naturală, că asfaltarea se face mai rapid şi ar fi o soluţie „modernă", adaptată traficului rutier actual. Mai mult, directorul ASB susţine că întreţinerea asfaltului este mult mai facilă. În această variantă, valoarea totală a reabilitării Bulevardului Aviatorilor ajunge la 78.174.115 lei, adică aproximativ 18 milioane de euro. Iar din piatra cubică scoasă se vor face trotuare şi artere pietonale.

Pavajul cu piatră cubică putea fi mai ieftin

Dar nu există nicăieri dovada că Administraţia Străzilor ar fi apelat la expertiza vreunei firme specializate în reabilitarea străzilor cu piatră cubică şi care să fi estimat exact costurile şi durata lucrării în condiţiile în care s-ar fi păstrat caracterul istoric. Alexandru Chiţu, un român stabilit în Italia care face astfel de lucrări, a explicat pentru RL: „Cu siguranţă poate fi scoasă toată piatra cubică, refăcut stratul de ciment armat şi apoi refăcută complet

pavarea. Pentru asta ar trebui adusă o echipă de adevăraţi meseriaşi. Nu cum am văzut în toamna trecută, când 10-12 persoane

abia dacă reuşeau să facă 25-30 mp într-o zi. Aici, în Italia, o persoană care practică această meserie reuşeşte să lucreze 30 mp pe zi". Mai mult, în Italia, spune el, preţul pentru reabilitarea unui metru pătrat de şosea cu piatră cubică ajunge undeva la 45-50 de euro. La un calcul simplu, la acest preţ, reabilitarea bulevardului, care are 180.000 mp de piatră cubică, ar ajunge la 9 milioane de euro, adică jumătate din preţul asfaltării.

Tehnologica Radion, asfaltatorul câştigător

Nici durata estimată în România pentru pavare nu este comparabilă cu cea estimată de firma din Italia. Reprezentanţii firmei care efectuează lucrările de asfaltare, Tehnologica Radion, susţin că pavatorii în România ar lucra cel mult 5 mp/zi, ceea ce ar face ca lucrarea să dureze 3 ani. De aceea este de preferat asfaltarea, spun ei, căci ajung la 120 mp zilnic. Chiţu însă estimează că în Italia un pavator poate lucra zilnic 30 mp, deci de 6 ori mai mult. Astfel că nici argumentul duratei prea mari

a lucrării nu stă în picioare.

Arhitectul contactat de RL e de părere că în zonele „de ţinută" dintr-o capitală ar merita păstrat acoperământul tradiţional. „Renunţarea sau păstrarea acestui tip de pavaj este una dintre dilemele actuale. Dar chiar dacă şi francezii au mai renunţat la unele pavaje de acest fel, în acelaşi timp au şi realizat reparaţii la un nivel calitativ foarte ridicat pe bulevardele la care au ţinut să rămână cu acest specific. Altfel spus, în locuri „de ţinută" ei au păstrat acoperământul tradiţional", explică Alexandru Sandu, decanul Facultăţii de Urbanism, din cadrul Universităţii de Arhitectură „Ion Mincu".

Tehnologica Radion, printre noii regi ai asfaltului

Tehnologica Radion este controlată de Theodor Barna, omul de afaceri

care a picat în picioare indiferent cine a fost la putere. În timpul Guvernului Năstase, firma sa a sponsorizat PSD, iar după 2004 banii s-au mutat în puşculiţa PDL. Tehnologica Radion a beneficiat în ultimii ani de importante contracte de la Primăria Sectorului 3, instituţie condusă de Liviu Negoiţă (PDL). Firma lui Barna a beneficiat de importante contracte şi de la Primăria Bucureşti, atât direct, cât şi prin Administraţia Străzilor, şi a fost implicată în afacerea reabilitării Pasajului Obor din Bucureşti. RL scria în septembrie 2009 despre acest cadou făcut de Primăria Capitalei consorţiului format din trei firme abonate la bugetul local: Tehnologica Radion, Delta ACM 93 şi Metroul SA. Contractul a fost atribuit prin negociere fără anunţ de participare. cristi.ciuperca@romanialibera.ro"

Apai sa nu le zici vorba aia urata? Ce nenorociti!!

Bookfest

2010-06-10T08:17:00.003+03:00

Sunt prezent la Targul de carte Bookfest de la Romexpo, undeva cam in fund. Cine mai e interesat de afisele mele are ocazia acum sa le cumpere ceva mai ieftin.

In plus, cine e interesat sa cumpere albumul coordonat de mine si finantat de ARCUB, are pt prima oara ocazia sa il cumpere (100 lei).

E vorba de "Bucuresti 550 de ani de atestare" .Profitati acum caci nu se stie cand o sa mai aveti ocazia in conditiile in care Arcub nu mai are multe exemplare si nici nu e clar cand va face un nou tiraj...Gasiti voi unde e stnadul Arcub...

Pavajul de pe bulevardul Aviatorilor

2010-05-21T10:26:00.015+03:00

Tipuri de pavaj pe o strada din Berlin

Celor care le pasa de Bucuresti au un nou motiv de manie si de suparare. Primaria cea ticaloasa si incompetenta dar tare iubitoare de arginti si-ar dori asfalta ultima mare suprafata din Bucuresti ramasa neacoperita de Regii asfaltului: Bulevardul Aviatorilor (fost Jianu) si Piata de Gaulle, pana catre Bordei. Ceea ce nu inteleg multi din cei ce se fac ca administreaza acest oras, este valoarea reala de patrimoniu a pavajului in sine, a amenajarii, a aspectului deosebit pe care-l reprezinta caroiajul cu piatra cubica si ieftinatatea intretinerii.

Pavajul de pe Aviatorilor distrus dupa 15 ani de ne-reparatie (foto Romania Libera)

In ultimii ani am fost martori la o distrugere cvasitotala a patrimoniului reprezentat de strazile pavate si a bordurilor din piatra masiva, de bazalt sau granit. In marea majoritate a oraselor europene, mare parte din carosabil si mai ales trotoarele sunt neasfaltate ci pavate cu piatra naturala, deseori de tipuri, culori si marimi diverse.

Tot bucuresteanul a fost indignat de campania exagerata de inlocuire a bordurilor din vremea lui Videanu. Pe foarte multe strazi si stradute au fost smulse blocurile uriase de bazalt si granit, majoritatea vechi si de 100 de ani, importate si platite cu bani grei de primaria bucuresteana din vechiul regat. Ceea ce multi banuiesc, dar nu s-a dovedit oficial, este ce s-a intamplat cu aceasta adevarata valoare dupa ce a fost excavata. Desi puteu fi refolosite in zonele istorice, Primaria a preferat sa cumpere borduri de ciment de proasta calitate, deseori inlocuite inca o data, la un an-doi distanta, de borduri slefuite dintr-un granit dubios importat din China, mult mai urate decat cele vechi. Cheltuieli fabuloase, inutile si mai ales cu rezultat urat.
Se spune ca vechile borduri din piatra masiva, majoritatea doar lustruite de vreme, nu si distruse sau sparte (foarte putine) au fost vandute pe bani frumosi in tari interesate de pavaj patinat de vreme, pentru restaurarea zonelor istorice. As ruga cititorii care STIU mai multe sa imi transmita.

Bulevardul Champes Elysees din Paris. Il vedeti cumva asfaltat?

Iar noi importam piatra cubica noua (pe bani grei, dar din bugetul Primariei) pentru putinele zone ce le mai pavam cu piatra precum Centrul istoric.
Trebuie ca ONG-urile sa ceara a verifica la Primarie ce se intampla cu piatra cubica si bordurile istorice ce s-au adunat in ultimii ani prin refacerea strazilor. Multe pavaje au ramas sub asfalt, sustinandu-l, dar si mai multe au fost scoase. Unde s-au vandut, pe ce sume, prin cine, unde au ramas pietrele nevandute.

Bulevard pavat cu piatra cubica la Vatican si la...

Piata Quirinal, Roma

Pavaj si borduri vechi, in perfecta stare de conservare, distruse (sparte, amestecate cu pamant si moloz) la "reabilitarea" strazii Viitorului din Bucuresti.
O adevarata "comoara", aruncata la gunoi....

Strada dintr-un oras italienesc cu pavaj aranjat in segmente de cerc intersectate

Revenind... Nu v-am spus, dar Bulevardul Aviatorilor face parte din zonele protejate ale municipiului Bucuresti (PUZ nr. 14) asa cum se poate vedea si din planul de pe site-ul primariei http://www.pmb.ro/servicii/urbanism/zone_protejate/docs/plan_general.pdf sau http://www.pmb.ro/servicii/urbanism/zone_protejate/docs/aviatorilor.pdf

In ultimul document este specificat:
f.grad de protectie: - maxim - se protejeaza valorile arhitectural - urbanistice, istorice si de mediu natural in ansamblul lor: trama stradala, fondul construit, caracterul si valoarea urbanistica; sunt permise interventii care conserva si potenteaza valorile existente.

deoarece:
e. valoare:- bulevard - promenada, care prin rigoarea si unitatea unei interventii reglementate,
constituie un exemplu de urbanism specific sfarsitului de secol XIX.

Bulevardul Aviatorilor, azi

...si intr-o carte postala veche

interesanta este urmatoarea specificatie din documentul mai sus mentionat:
- pentru interventii in spatiul public (mobilier urban, pavimente, vegetatie, etc.), neincluse
in acest regulament, se vor intocmi proiecte ce vor fi avizate conform legii, inclusiv prin
avizul Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului si Ministerului Culturii la
faza Certificat de urbanism si al Ministerului Culturii la faza Proiect de autorizatie de
construire. (informatii primite de la Diana Culescu)

In concluzie iata avantajele si dezavantajele pietrei cubice (enumerate de Dan Patzelt):

Este cea mai eficienta (economic, social) forma de acoperire a drumului

economica:
daca pe 1 mp apare o denivelare/groapa nu trebuie decat sa pui un pahar de nisip
se ridica cele 5 pietre si se pune un pic de nisip, de la trafic de autoniveleaza
(pietrele sunt puse pe o placa de beton si un pat de nisip)

daca trebuie sa tragi o teava, scoti 30 de pietre si le pui la loc
practic costa doar manopera

rezista mii de ani find materiale durabile, piatra si nisip (vezi drumurile romane vechi de 2000 de ani, unele functionale si azi, cu interventii minime)

Pavaj antic pe Via Appia, Roma

Pavaj antic la Pompei

intretinerea consta intr-un om cu o roaba de nisip care timp de 365 de zile trebuie sa ajusteze micile denivelari
in 365 de zile de mentenanta nu ai cum sa ai probleme

Zona Charles de Gaulle nu a fost intretinuta de 10-15 ani de aia acum are gropi.

Calcul simplu:
o sosea astfaltata o refaci la 2-3 ani (asfaltat 2 milioane E/Km x10 ani = 20 mil de euro),
asta a tinut 10-15 ani, dar bineinteles fara omul ala cu roaba de nisip sa o intretina, e scump (200E salariu x 12luni =2400E /an x10 = 24.000E hai cu materiale 30.000E).
Asfaltul e neobisnuit de scump la noi in tara! Iar intretinerea covorului asfaltic (prost realizat dintr-un inceput) e la fel de costisitoare si deranjanta.

social:
nu are aderenta foarte buna si e si incomoda pentru masini sa mearga cu viteza mare
soferii nu vor merge cu viteza, adica siguranta rutiera mare

bani ramasi din intretinerea ieftina pot fi folositi la altceva spitale, scoli, etc 19.970.000E, dar cum am avea altfel regi ai asfaltului...

piatra cubica pe care au scos-o din alte bulevarde si strazi au exportat-o in alte tari europene,
Oare de ce? Ce stiu baietii aia si noi nu?

Pavaje in Berlin

Avantajele pietrei cubice sunt enorme:
vezi aici:
http://www.pacificpavingstone.com/paving-stone-advantages-2.html

Iata ce zice Razvan Amariei in Capital:
"1.argumentul costului unui km de sosea in bucuresti, nu autostrada
uite cat costa bulevardul Kiseleff:
Campioana dezmăţului bugetar pregătit de administraţia locală din Bucureşti este, de departe, şoseaua Kiseleff. Artera de 2,9 km, care face legătura între Piaţa Presei, Arcul de Triumf şi Piaţa Victoriei, ar urma să fie reasfaltată cu 45 de milioane de euro. Deci, 15,5 milioane de euro pe km. „Păi, asta costă mai mult decât o autostradă“ (4-8 mil teoretic)

Adrian Costin, reprezentant al companiei de construcţii CCCF, spune că, din experienţa sa, un metru pătrat de asfalt nou pe o stradă deja asfaltată ar trebui să coste circa 108 lei, cu tot cu TVA (cam 26 de euro), un metru pătrat de asfalt pe o stradă neasfaltată (inclusiv fundaţia) ar trebui să fie cam 169 de lei (cam 40 de euro), iar un metru pătrat de trotuar, cam 126 de lei (circa 30 de euro). Luând în calcul aceste valori, rezultă că şoseaua Kiseleff ar putea fi asfaltată cu circa 2,6 milioane de euro, la care s-ar adăuga aducerea la nivel a căminelor şi a gurilor de scurgere, marcajele şi semnalizarea, precum şi sumele prevăzute la capitolele „asistenţă tehnică, consultanţă“, „studii şi proiectare“, respectiv „alte cheltuieli“ (circa 5,8 milioane de euro, dar probabil că, în realitate, ar trebui să fie vorba de mult mai puţin şi în acest caz). Oricum, devizul total ar ieşi la sub zece milioane de euro - de cinci ori mai puţin decât doreşte să cheltuiască Primăria." Citeste tot articolul aici

Citeste si in Romania Libera:
"Reabilitarea uneia dintre cele mai aglomerate artere din Bucureşti - Bulevardul Aviatorilor - a fost tergiversată timp de un deceniu din simple motive de procedură. Urmarea: sub mandatele a cinci primari generali, mulţi şoferi şi-au băgat maşinile în service, iar patrimoniul cultural a fost serios afectat. "

dar si aici in articolul din 18 mai:

"Administraţia Străzilor a inceput luni lucrarile de reabilitare a Bulevardului Aviatorilor din Capitala, dupa ce timp de zece ani reparatiile au fost amanate, dupa cum a dezvaluit recent RL...."

In Bucuresti, pavarea strazii dupa montarea unor
noi sine tramvai. Foto N Ionescu, sf. anilor 20

Pavarea unei strazi din Paris in 1924

Pavarea unei zone pietonale cu placi de granit undeva in Germania

(http://www.procivic.ro/, http://www.eunublochezintersectia.ro/, http://masiniverzi.ro/, http://eureciclezasta.ro/ )

Actiuni cultural-civice in Bucuresti

2010-05-18T14:07:00.006+03:00

www.distrugeri.ro este titlul expozitiei pe care va invitam sa o vizitati in perioada 12 - 30 mai la Muzeul Taranului Roman, in salile Acvariu si Foaier si pe esplanada muzeului.

Expozitie manifest realizata sub egida Ordinului Arhitectilor din Romania si gazduita cu generozitate de Muzeul Taranului Roman, www.distrugeri.ro ofera privirii indragostite de frumos un parcurs initiatic prin spatiile fascinante ale Morii lui Assan, monument de categoria A, vandalizat de ani de zile; printre trunchiuri de ciresi recuperati de Serban Sturdza si revizitati de artistul Virgil Scripcariu; prin bogatia stilistica a unui oras surprinzator, emotionant si ignorat de locuitorii sai. Sunt prezentate, printre multe altele, casa Nanu Muscel (Piata Romana 7), Cinema Dacia din Calea Grivitei, conacul Hagi Theodorachy, cazul Aviatorilor 92.

Expozitia dezvaluie privitorului detalii tulburatoare, gingase, vulnerabile din arhitectura noastra cea de toate zilele, cea pe langa care trecem de mii de ori grabiti si nepasatori. Dar cum indiferenta noastra le ucide, ele vin sa ne bantuie...

Suntem 20.000.000 de oameni raspunzatori de patrimoniul nostru. Tu ce faci?

http://www.distrugeri.ro//index.php?option=com_content&task=view&id=49&Itemid=65

Cautam Bucureştiul, Bucurestiul cladirilor pe langa care trecem adesea, dar nu intotdeauna le si vedem.

De aceasta data nu vrem sa inventariem, vrem sa gasim Bucurestiul pierdut, ascuns in casele si cladirile bucurestene si sa incercam sa il salvam.

Cum ?Inscrie-te in concurs >>> http://www.bucurestiulpierdut.ro/

Unde era Muzeul Simu?

2010-05-17T16:02:00.013+03:00

Majoritatea iubitorilor istoriei Bucurestilor au auzit de Muzeul Simu, construit in forma de templu antic. Localizarea lui e realtiv cunoscuta; undeva prin fata pe la blocu ONT si Eva. Cu ajutorul catorva poze de epoca si a suprapunerii planurilor vechi peste cele noi, am identificat cu certitudine locul unde s-ar afla temeliile muzeului Simu.

Un scurt istoric al Muzeului si al colectiilor le puteti citi in articolul de mai jos publicat in revista de cultura "Boabe de Grau".

De ce a fost demolat Muzeul, in 1964? Ar fi in primul rand motivul ca nu se mai incadra in ansamblul de blocuri nou construite. Se pare ca a contribuit la decizia demolarii lui si aspectul de templu, care ducea cu gandul la masoneria romaneasca, pe care guvernul comunist ii vroia stersi din istorie.

O fotografie din 1940 realizata de Willy Pragher

O exceptionala imagine din anii '50, ce prezinta foarte clar locul ocupat de Muzeul Simu in raport cu Blocul ARO(Asigurarea Romaneasca), devenit Patria

Doua imagini cu interioarele Muzeului. Fotografiile sunt din anii interbelici, cu amenajarea din anii 30... Imagini ale unei amenajari muzeale mai vechi si mai incarcate puteti gasi pe blogul Urbanismul

E de remarcat si de apreciat atitudinea oamenilor bogati din vechiul regat fata de cultura in general. Anastase Simu (citeste aici cine a fost) nu a fost singurul care si-a donat sau a pus la dispozitia publicului colectia personala de arta. In acea vreme, majoritatea oamenilor bogati proveneau din familii cu o puternica educatie si respect vis a vis de arta si cultura. Nu e de mirare ca aceasta traditie a disparut cu totul in primii ani de dupa venirea la putere a comunistilor, in conditiile in care "clasa industriasilor si mosierilor" au fost primii loviti de masurile de sovietizare a tarii. Nu e de mirare ca faptele de mecenat in zona educatiei si culturii nu mai intereseaza pe nici unul din magnatii Romaniei de azi. Ar trebui sa amintesc aici Fundatia Dinu Patriciu? mai bine nu...

Dupa demolare colectiile Muzeului Simu au fost expuse ani de zile in Muzeul Colectiilor de Arta (casa Romanit), iar acum cred ca se afla pe la MNAR...

Planul Muzeului Simu

In spatele blocului Eva (devenit Diverta), intr-un loc complet invizibil, la multi metrii de zona discutata, se afla un panou cu istoricul si evolutia urbanistica a zonei. O idee excelenta, din pacate atat de prost gandita si ilustrata incat nimeni nu intelege nimic. Sunt reproduse planuri de epoca, extrem de greu de inteles de omul obisnuit si poze ori slabe ori nefericit alese. Text mult, neclar si stufos. Va jur ca nu am inteles nimic cand am citit in urma cu un an. O chestie facuta la misto (extrem de repede) care nu se stie cui se adreseaza...(scuze realizatorilor ca sunt asa aspru, dar e pacat...)
Acolo trebuiau reproduse 2 reconstituiri digitale sau 2 fotografii aeriene. Din prima jumatate a secolului 20 si de azi. Cu puncte de reper existente si atunci si azi, precum casa Sturdza (libraria Carturesti) sau Atheneul.

In fotografiile aeriene din 1926, realizate de Misiunea Aeriana Franceza, se poate localiza acoperisul lung al Muzeului. E de remarcat ca Bulevardul Bratianu nu fusese inca modernizat si marginit de blocuri moderniste.

Un detaliu al unei fotografii realizate dinspre Pta Universitatii, tot din 1926-1927

Un detaliu al unei fotografii aeriene realizate in 1960, cu putin timp inainte de demolare.
Blocurile de la "Eva" si ONT inca nu incepusera a fi construite.

Iata, unde se afla cladirea Muzeului Simu...

Citeste si :
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/articol/ce-am-pierdut
http://www.descopera.ro/timp-liber/929433-muzeul-simu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Anastase_Simu
http://updateslive.blogspot.com/2008/03/eva-ont-lido.html

Saracie lucie in Bucurestii "de odinioara"

2010-05-10T19:52:00.005+03:00

Deseori cand ne gandim la Bucurestii din anii interbelici avem o imagine idealizata de explozia de civilizatie care marca capitala Romaniei Mari in anii '30. In mahalale si suburii exista, insa, o lume sordida, deseori extrem de saraca, lume care era prezenta si in centru, mai ales in zona pietelor, balciurilor si ale pravaliilor de vechituri. Marele fotograf care a fost Nicolae Ionescu, (de ale carui poze sun pline cartile despre "Bucurestiul de odinioara" sau circula pe net in nestire, fara a fi insa niciodata semnate cu numele autorului) realizat nenumarate instantanee cu oamenii amarati din Bucuresti.

Majoritatea imaginilor surprinse de-a lungul anilor 1925-1935 sunt facute in zona halelor si a Pietii Bibescu, pe cheiul Dambovitei, la Obor (Targul Mosilor), la pravaliile de vechituri din cartierul evreiesc, in carciumi de mahala sau la groapa de gunoi din spatele cimitirului Bellu, numita Valea Plangerii. Pentru cine nu stie, teritoriul actualului Parc al Tineretului a fost pana la inceputul anilor '60, cand a fost amenajat ca parc, un maidan sordid. In anii interbelici era groapa de gunoi si tigani amarati, cei mai saraci dintre saraci, isi duceau zilele in cocioabe improvizate, cautand in gunoaie.

Explicatiile pozelor sunt inspirate de textele scrise chiar de mana autorului pe spatele acestora.

Una din nenumaratele familii de tarani gonite de saracie, isi cauta norocul in Bucuresti (1929)
Foto: Nicolae Ionescu

Gospodarie saraca de mahala

Fiecare cartier avea "dulapul" sau (scranciobul). De Pasti, plata era un ou rosu.
Aici, in Calea Calarasi-1927

"Dreg la ghete si papuci" instalati pe cheiul Dambovitei...(1932)
Foto:N.Ionescu

Scormonind dupa deseuri la conducta cu apa menajera dinspre Dambovita (pe poza nu scrie nimic; asa era botezata imaginea de cei de la MMB, de unde am reproducerea). Dar eu cred ca femeile spala rufe cu apa curata ce vine din panza freatica, printr-un izvor.

Un invalid de razboi langa biserica Domnita Balasa (1932). Foto: N. Ionescu

Detaliu al imaginii de mai sus.

Cizmar ambulant

Cobzar batran in zona Pietei Unirii (Bibescu)

Taietori de lemne

Flasnetar cu papagal (posibil sa nu fie din Bucuresti aceasta poza). Foto: N.Ionescu

Flasnetar cu barba alba si baietan descult

Nesgustorie cu carpe vechi la Taica Lazar (zona cu pravalii de vechituri din
cartierul evreiesc - actuala strada Baia de Fier)

vezi si saracii-se-imbracau-de-la-Taica-Lazar, si Fostul-cartier-evreiesc-din-Bucuresti

La Taica Lazar

Pantofi vechi si reparati la Taica Lazar. Toate fotografiile apartin lui N. Ionescu

Noroaie teribile la Mosi-Obor

Lipoveni la ceainarie in Dudesti (1924)

Rampa de gunoi din "Valea Plangerii", in spatele Cimitirului Bellu, azi Parcul Tineretului.

Cautatori de gunoaie in "Valea Plangerii". Foto:N.Ionescu

Asemenea ca mai sus

Adunatori de cutii de conserve goale in zona "Vaii Plangerii". In planul indepartat se poate recunoaste silueta Crematoriului.

Pregatire de nunta in Vitan (1929) Foto:N.Ionescu

Interior dintr-o "casa" in Groapa lui Ouatu (zona Grant)

Tigani ursari

Zilele Muzeului Militar National

2010-05-06T18:36:00.007+03:00

Sambata si duminica, 8 si 9 mai, sunteti invitati la Zilele Muzeului Militar National "Regele Ferdinand". Ca de obicei, in fiecare an, se va incepe la ora 10 cu defilarea grupurilor de reconstituire militara. Tema de anul acesta va fi "Frumoasa-i viata de soldat.....la Muzeul Militar " si isi propune sa reflecte aspecte mai putin "razboinice" ale vietii militare, legate de traiul de zi cu zi a ostasului in cazarma, in tabara de instructie, in invoire sau permisie. . Va fi foarte interesant. Copiilor si mai ales baietilor le va place ff mult. Se va servi fasole cu carnati in stil cazon. Intrarea va fi gratuita.

Vezi si aici...

Salt in timp la Muzeul Militar:
" Pentru onor inainte, prezentati arm'!"

de Adrian Silvan Ionescu, presedintele asociatiei 6 Dorobanti
Articol publicat in Ziarul-de-duminica (Ziarul financiar)

La sfârşit de săptămână, pe 8 şi 9 mai, bucureştenii pot să afle cum era să fii soldat in Armia Română in primii ani de domnie a principelui Carol I de Hohenzollern ca şi in armatele altor ţări europene, incepând din acelaşi interval şi terminând cu Războiul cel Mare (1914-1918). Această coborâre in cotidianul unor vremuri apuse este oferită printr-un spectacol de "istorie vie" (din engleză, living history) ce se va desfăşura in cadrul Zilelor Muzeului Militar Naţional "Regele Ferdinand I", ajunse la cea de-a X-a ediţie.

De zece ani incoace, riveranii ştiu că, in prima decadă a lunii mai, la Muzeul Militar se mănâcă, "pe gratis", fasole la cazan şi că tot omul se poate distra pe socoteala unor "excentrici" imbrăcaţi in uniforme vechi, care mărşăluiesc, fac exerciţii, trag salve de puşcă sau de tun şi se poartă ca soldaţii. Puţini sunt, insă, aceia care ştiu că toată acestă desfăşurare de forţe şi investiţie sentimentală pentru reconstituirea, cu rigurozitate, a unor epoci trecute se datorează câtorva pasionaţi de istorie militară reuniţi in Asociaţia "6 Dorobanţi".

Această organizaţie şi-a propus să păstreze tradiţiile Regimentul 6 Dorobanţi - devenit regiment de gardă sub onorantul nume de "Mihai Viteazul" -, care, de-a lungul existenţei sale, a participat, cu bravură, la Războiul de Independenţă, la Marele Război şi la Al Doilea Război Mondial.

Prin strădaniile preşedintelui şi vicepreşedintelui acestei organizaţii, care a participat la multe "campanii" in ţară şi in străinătate, la evenimentul pregătit la Muzeul Militar au fost invitaţi "camarazi" din organizaţii similare, precum cei din "The 1914-21 Society" şi din "Croix de Guerre", ambele din Marea Britanie, din Societatea Naţională "Tradiţia" din Bulgaria, Asociaţia "Datina Străbună" din Oradea ca şi mulţi simpatizanţi şi participanţi independenţi.

Fiecare grup va avea la dispoziţie un cort la care să-şi arboreze fanionul şi in care să expună documentaţie legată de organizaţia pe care o reprezintă (broşuri, cărţi poştale, insigne) şi efecte militare specifice armei şi epocii pe care o inscenează. Din când in când vor fi făcute demonstraţii de instrucţie de front şi de tragere cu arme de epocă, unele cu pulbere neagră, cu incărcare pe la gura ţevii, altele pe la culată. Pe lângă fasolea de cazan, oferită de muzeu, trupeţii din Legiunea 3 Grăniceri işi vor lăsa armele, aranjate in piramidă, sub paza unui planton şi, cu mânecile suflecate, vor fi de corvoadă la curăţarea cartofilor pentru iahnia cazonă ce se va pregăti, sub ochii vizitatorilor, intr-un mare ceaun de tuci.

La prânz, generalul va veni să guste mâncarea trupei. Apoi işi va invita oaspeţii egali in grad din armatele aliate sub un umbrar unde vor fi trataţi de ordonanţă cu răcoritoare şi delicatese potrivite rangului lor inalt.

Patrule din Divizionul de Jandarmi Călări vor da ocol parcului muzeului, târându-şi săbiile grele de la şold, şi vor verifica "biletele de voie" ale publicului, pe care vor aplica stampila Comenduirii Pieţei. Cei găsiţi fără bilete in regulă vor fi duşi, pentru cercetări, la corpul de gardă unde santinela stă de strajă, in ghereta ei, cu baioneta la armă.

Războiul cel Mare va fi evocat de soldaţii din Regimentul 3 Voluntari Ardeleni "Avram Iancu" - la al căror cort va putea fi gustată slănina şi palinca specifice zonei Bihorului, de unde provin aceştia - şi de invitaţii englezi care vor interpreta atât armata britanică şi pe cea franceză - cu un aprig "poilu" şi o bravă alsaciancă in costum tradiţional -, cât şi armata rusă, respectiv Regimentul 13 Infanterie "Belozerski" şi Batalionul Morţii, compus din femei, iniţiat şi comandat de Başkarova.

Invitaţii veniţi de la Sofia, Ruse şi Silistra vor fi imbrăcaţi fie in uniformele Legiunii Bulgare de la 1877, fie in acelea din timpul domniei ţarului Ferdinand I, purtate in Războaiele Blacanice şi in Primul Război Mondial. Un simpatic maior de cavalerie din Regimentul 3 Dragoni K.u.K. - pe deasupra şi nobil (baron autentic) - va relata cum a condus o paradă a unităţii sale pe Ring-ul vienez la implinirea a 89 de ani de la căderea Imperiului Habsburgic. Din timp in timp, tunarii din Regimentul 4 Artilerie vor asurzi publicul prin detunătura micului tun de munte (howitzer), pe care il vor pune in baterie şi-l vor slobozi. Micii Dorobanţi vor face deliciul parăzii mărşăluind in fruntea unităţii, după drapel.

Demoazelele de bună familie ca şi menajerele ori "fetele in casă" işi puteau găsi, cu uşurinţă, drăguţul sau chiar jumătatea pentru tot restul vieţii intre militarii dintr-un oraş de garnizoană. De aceea, prin parcul muzeului, sexul frumos işi va avea reprezentantele sale, ce se vor plimba pe aleile umbroase, gătite şi graţioase ca in veacul al XIX-lea. Şi tot atunci, fotografii erau asaltaţi de solicitanţi in uniformă la inceputul unei campanii. Astfel că nimeni nu se va mira dacă Foto-Cabinet-ul işi va deschide o sucursală aici, iar amatorii, civili sau militari, vor poza, cu prestanţă şi stil, in faţa obiectivului pasionatului "portretist al lumii elegante", maestrul Eugen Ciocan.

Amatorii de călătorii in timp vor fi pe deplin răsplătiţi dacă vor fi prezenţi, pe 8 şi 9 mai, intre orele 10-14, la Muzeul Militar Naţional (str. Mircea Vulcănescu nr. 125-127) pentru a se convinge de veracitatea genericului manifestării: "Frumoasă-i viaţa de ostaş!".

Ultimul cantar interbelic

2010-05-05T17:39:00.011+03:00

In Cismigiu rezista de peste 70 de ani doua cantare publice. Au functionat de-a lungul timpului cu peste 10 tipuri de monede. Sunt niste relicve cu adevarat unice e de lauda ca s-au gasit oameni sa le repare cand s-au stricat sau au fost vandalizate. Bucurestii pastreaza extrem de putine elemente de mobilier urban din perioada interbelica sau mai veche. Furia distructiva a Epocii de Aur, dar nu numai, a eliminat practic orice banca, stalp, reclama, bordura, chiosc care mai aduceau aminte de aspectul strazii din anii '20-'40.

Am gasit o fotografie a lui Nicolae Ionescu cu un cantar identic, montat in anii '20 in Pta Sf Gheorghe...
Astept de la pasionati informatii suplimentare despre aceste cantare. Ultimile cantare publice din Bucuresti.

Update...
Deja am primit o informatie care banuieste ca fabrica producatoare a acestor cantare publice ar fi Sielaff din Berlin. Informatii aici despre fabrica.
Am descoperit si imagini ale unor cantare asemanatoare, adevarate piese de muzeu, mult mai bine puse in valoare.

Cel mai asemanator cantar cu cele din Cismigiu este acesta (producator Stollwerck & Co. Köln) , datat pe acest site (de unde e si imaginea) pe la 1900. In acest caz ar trebui sa banuim ca ale noastre sunt de cel putin 100 de ani, daca nu mai vechi, chiar daca au ajuns in Bucuresti la o data ulterioara. In mod cert, insa, sunt de dianainte de Primul Razboi, ceea ce le transforma in niste adevarate valori de care ar trebui sa fim mandrii si sa avem mare grija. E incredibil cum niste masinarii vechi de peste 100 de ani pot functiona bine si azi, in spatiul public!! Ma gandesc si la faimoasele masini de cusut Singer, (dar si alte marci) care sunt perfect functionale si astazi, desi unele sunt fabricate chiar inainte de 1890.

Aici veti gasi imagini cu cantarele vechi prezente in statiile de metrou din Berlin. Foarte interesant!

Astept de la toti pasionatii de istorie a Bucurestilor sa descoperim istoria acestor relicve foarte valoroase. Poate vor fi incluse si intr-un program de restaurare serioasa.