ARTA ESTE BUNĂ DOAR ATUNCI CÂND ELIBEREAZĂ OMUL DIN FIARĂ

"Nu credeam sa-nvat a muri vr'odata..."

2011-06-07T13:25:00.000-07:00

Florin Nan - Oda (in metru antic) de Mihai Eminescu

Asculta mai multe audio soundtrack

Acestea vor fi fost probabil vorbele ce Mihai Eminescu le-a repetat obsesiv mai ales in ultima parte a existentei sale pe pamant, cand simtea ca firul nevazut al vietii v-a fi rupt cu brutalitate de cei care dupa ce l-au desfiintat moral categorisindu-l pe nedrept ca nebun, deranjati fiind de adevarul spuselor lui au facut tot ce le-a stat in putinta sa-i otravesca zilnic intreaga fiinta cu doze fatale de mercur administrate cu regularitate stiintific - diabolica. Ce suflete pot fi acelea care innabusind glasul constiintei pot blasfemia spunand vorbe odioase impotriva celui a carui poezie "Rugaciune" inchinata Maicii Domnului e cantata in slujbele Bisericii ? Probabil ca trebuia o dovada in plus ca Adevarul negresit scandalizeaza.
In fine, impotriva celor care inca mai sustin cu asa zise dovezi tot felul de enormitati la adresa poetului sufletului neamului romanesc, nu cred ca trebuie sa venim cu alt argument decat cel rostit in urma cu doua mii de ani de Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos a Carui Inaltare de curand am praznuit-o si Care la un moment dat a spus : " Fericiti cei prigoniti pentru Dreptate ca a unora ca acestora este Imparatia Cerurilor "

Am observat ca oamenii cu Frica si Dragoste de Dumnezeu si semeni se pregatesc inca de cu cateva zile inainte de a face pomenirea celor dragi si trecuti la Viata Vesnica, asa ca m-am gandit sa fac si eu aceasta "pregatire" pentru Badia Mihai de pe acum, ca in 15 iunie sa ne amintim sa inaltam o rugaciune tainica pentru sufletul lui nobil ce a infrumusetat atat de mult fiinta poporului roman.
Ma voi stradui sa nu spun vorbe prea multe dar nu pot trece cu vederea trairea lui crestina ancoranta in Vecinicie si desfasurata stilistic in intreaga sa scriere poetica, dramaturgica, gazetareasca si nuvelistica.
E de referinta cum odata spunea parintelui sau duhovnic ca si-ar dori ca dupa moartea sa sa fie ingropat in apropierea manastirii sa poata auzi mereu la Vecernie corul maicutelor cantand "Lumina Lina".- intr-adevar dadea semne de nebunie:)... sfanta.
Si de cate ori nu ne-a mangaiat corzile sufletului cu versurile sale puse pe muzica si interpretate de marii nostri artisti in care spunea ca intr-un testament ca:

Nici dorinta asta ultima nu i s-a indeplinit, dar cu Voia Lui Dumnezeu este asezat intr-un loc mult mai aproape si mai accesibil:) noua celor ce dorim ca din cand in cand sa-l mai "vizitam" pe Emin, chiar si pentru cateva clipe,

unde cu grija de a nu-l tulbura din conversatia cu Sadoveanu, Cosbuc, Caragiale, Macedonski:) si cu alti manuitori dibaci ai penelor de scris, sa-i multumim cu o floare si un sambur de lumina pentru nestricacioasa mostenire ce fara nici o retinere ne-a daruit-o tuturor:)
Si cand uimirea ne v-a face sa uitam orice cuvinte in prezenta celui care trezea la viata "...iambii suitori, troheii, salatretele dactile...", atunci sa rugam discret un alt traitor crestin al scrisului romanesc Alexandru Vlahuta, sa-i mai marturiseasca odata cum ca :

Florin Nan - "Lui Eminescu" de Alexandru Vlahuta

Asculta mai multe audio soundtrack

Va multumesc ca citind modestele mele randuri ne-am adus aminte impreuna de cel care potrivit unei frumoase povestiri a fost lasat de Dumnezeu pe aceste meleaguri ale tarii noastre ca rasplata ospetiei oamenilor locului.

Dumnezeu sa-l odihneasca in Pace pe Mihai Eminescu al nostru, iar de noi sa se milostiveasca!

Hristos s-a Inaltat!

E iarăşi Primavară, e iarăşi Înviere ! :)

2011-04-09T06:58:00.000-07:00

Asemeni lui Moş Martin:) ieşind greoi din bârlogul său după o iarnă de hibernare, aşa m-am simţit si eu când am considerat că e vremea să mă reapuc de scris::)) Gândul mă bătea de mult să mai adaug câte ceva pe blog dar nu ştiu de ce nimic nu se lega:) Ba ştiu:), de fapt aveam mâinile ocupate să ţin strâns lenea să nu fugă:)) Şi totuşi citind o poezie a lui Alecsandri parcă am simţit zefirul inspiraţiei:) adiind uşor prin preajma mea)... sau o fi fost din cauză că am lăsat geamul deschis ? :))) În sfârşit, după ce am privit mult şi cu dor la imaginea ce-mi amintea de sfinţitoarele primăveri trecute... ... şi ascultand de foarte multe ori inveselitoarele acorduri innobilate de timbrul deja intrat in patrimoniul naţional al maestrului Tudor Gheorghe ...şi eu la rândul meu având vocea "uşor schimbată" :) aşa cum e şi firesc după nelipsita răceală de sezon:), am observat că totuşi cât de cât ... ;Florin Nan - Sfirsitul Iernei

Asculta mai multe audio soundtrack Printre stranuturi:) şi raze încalzitoare ne-am trezit că de sub alba nea ce mai rămăsese ascunsă prin umbra tot mai subţire şi mai dezmorţită, apar primii vestitori ai anotimpului renaşterii întregii naturi:) ...ce aşteapta să fie dăruiţi sufletelor dragi. Odată cu scurgerea zilelor asemeni ultimelor picături de pe streaşină ne apropiem de intrarea în Sfântul şi Marele Post al Învierii Domnului, că doar nelipsit e martie din post.:) Şi după o prima săptămâna mai încărcată credincioşii se bucură de prima Duminică din post numită a Ortodoxiei. O zi specială de cinstire a sfintelor icoane. Soarele zâmbeşte tot mai frumos şi zilele încălzitoare bucură sufletele celor ce cu dor au aşteptat o iarnă întreagă să vadă natura renăscând. Oriunde s-ar afla bine este să ţină omul aproape de frumoasele cântari din biserica acum în Postul Paştelui. Şi trecând încă o săptămână ne bucurăm de a doua Duminică cea dedicată sfântului Grigorie Palama. Harul Lui Dumnezeu se ravarsă din Biserică peste întreaga natură care-I mulţumeşte zâmbind în diferite nuanţe de culori spre înălţimi:) Şi glasurile toate se bucură de frumosul anotimp:) Bucurându-ne de noile miresme ale primăverii şi de frumoasele rugăciuni specifice Postului Mare, ajungem în cea de a treia Duminică dedicată Sfintei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci Căreia Sfântul Ioan Iacob Hozevitul I-a închinat câteva stihuri. Florin Nan - Semnul Crucii

Asculta mai multe audio soundtrack Toată natura parcă tresălta de bucuria venită prin Sfânta Jertfă de pe Cruce, iar oamenii se străduiesc să se apropie tot mai mult cu atât de dorita şi de aproape imposibil de ajuns-a smerenie, de învăţăturile cuprinse în cartea "Scara Raiului" opera a Sfântului Ioan Scărarul cel căruia a patra Duminică din Sfăntul Post al Învierii Domnului i-a fost dedicată Gata..., deja suntem în Aprilie:) Ce poate fi mai încântător decât să vedem grădinile înflorite şi aproape de nerecunoscut faţă de ce erau cu o lună în urmă?:) Florin Nan - Aprilie

Asculta mai multe audio soundtrack Postul Mare fiind perioada cea mai concentrată şi mai adecvată redescoperirii sentimentului pocăinţei în sufletul omului, are o Duminică a cincea dedicată icoanei pocăinţei maxime experimentată de o fiinţă umană: Sfânta Cuvioasa Maria Egipteanca a cărei nevoinţă a fost descoperită şi împărtăşită lumii cu ajutorul Lui Dumnezeu de către părintele cuvios Zosima. Iar despre această minunată întâmplare a scris câteva versuri tot Sfântul Ioan Iacob pornit de pe meleagurile noastre pentru a-şi desăvârşi viaţa în ţinutul Hozeva. Florin Nan - Savarsirea Cuvioasei Maria Egipteanca

Asculta mai multe audio soundtrack Emoţiile cresc parcă pe zi ce trece pentru că ne apropiem tot mai mult de Săptămâna Sfintelor Patimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, dar nu înainte de a ne mai bucura odată cu ocazia apropierii marelui Praznic al Floriilor :) Florin Nan - Floriile

Asculta mai multe audio soundtrack Cântecul nu lipseşte nici el din corola de bucurie a primăverii:), iar maestrul Tudor Gheorghe ne încântă din nou Dumnul. Tudor Gheorghe asemeni oricărui artist de mare vocaţie a fost una din personalităţile al căror exemplu am dorit dintotdeauna să-l urmez bine-nţeles în ceea ce priveşte exprimarea artistică de mare excepţie:) Semnele sunt îmbucurătoare şi simt cu adevărat că "vin tare din urmă" :)), poate nu atât în sfera de trăire şi expresie scenică cât mai ales în ceea ce ţine de forma, evoluţia şi devenirea podoabei capilare:))) Mă rog... să mergem mai departe:)
Marea Sărbătoare a Intrării Domnului în Ierusalim a fost şi va rămâne un popas duhovnicesc de mare bucurie care de fapt şi încheie Sfântul şi Marele Post, şi care precede Marea Săptămână a Sfintelor Patimiri ale Domnului. Starea aceasta sufletească au trăit-o şi oamenii din urmă cu 2000 de ani când Mântuitorul nostru Iisus Hristos sălăşluia întrupat în chip smerit printre locuitorii din Ţara Sfântă... Florin Nan - Vine Iisus

Asculta mai multe audio soundtrack Versuri multe au fost scrise de oamenii inspiraţi de Dumnezeu în legatură cu evenimentele trăite de Fiul Lui Dumnezeu în săptămână ce tocmai a început odata cu intrarea Domnului în Ierusalim. S-au scris poezii minunate legate şi de scena "Spălării picioarelor" ca momentul întemeietor al Tainei Sfintei Spovedanii; S-au versificat clipele "Cinei celei de Taină" punct întemeietor al Tainei Sfintei Euharistii; au fost scrise versuri referitoare la dramatica scenă petrecută în grădina Ghetsimani când Mântuitorul s-a rugat Lui Dumnezeu Tatăl cu lacrimi şi sudori de Sânge ; şi să nu mai vorbim de clipele dramatice petrecute de Domnul nostru Iisus Hristos pe Crucea de pe Golgota , Coborârea de pe Cruce, Ungerea Domnului şi aşezarea în Mormânt, evenimente intrate adânc în cultul Bisericii fie prin pictarea Sfintelor Epitafe fără de care nu se pot oficia Sfintele Liturghii, fie prin atât de cunoscutul şi de dramaticul plâns al Maicii Domnului lânga Trupul Fiului Ei, moment retrăit an de an in Vinerea Mare de toţi credincioşii prezenţi în Biserica prin frumoasa cântare a Prohodului Domnului. Toate acestea împreună cu momentul Coborârii la Iad , când Mântuitorul Hristos a sfărâmat porţile întunericului eliberându-i pe protopărinţii noştri Adam şi Eva împreună cu toţi drepţii şi sfinţii Vechiului Testament, scena intrată în iconografia nostră ca simbol al Învierii Domnului, imagini ce nu se doresc deloc psihologizante ci urmăresc doar transcendentul Adevărului, îmbogăţesc clipele petrecute de creştini în sânul Bisericii, la slujbele desfăşurate în această minunată şi specială perioadă a anului. Am renunţat să adaug câte o poezie pentru fiecare eveniment petrecut cu intenţia de a le păstra ca parte componenta a viitorului meu program artistic intitulat cred eu, destul de limpede "Pelerinaj in Ţara Sfântă", şi la alcătuirea căruia sunt în lucru J Având în faţa ochilor trupeşti şi sufleteşti imaginea Lui Hristos Învingător, şi având în minte salutul pascal "Hristos A Înviat!", cel mai potrivit ar fi să-l ascultăm încă o dată pe maestrul cantecelor sufletului neamului nostru Tudor Gheorghe, interpretând aşa cum numai dânsul simte să o facă, versurile poetului de mare fineţe şi trăire creştină Ioan Alexandru, cântec ce ne poartă discret şi metaforic prin toate momentele importante ale vieţii pământeşti trăite de Dumnezeu Cuvântul trimis de Părintele Ceresc Tatăl şi întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Odată cu Învierea Domnului primăvara prinde mai multă putere coloristică şi e înmiresmată parcă de parfumuri sfinţitoare. J Şi unde e mai frumos să petreci o astfel de Mare Sărbătoare decât ... undeva la ţară , într-un sătuc frumos unde parcă Vecinicia e nestingherită, decât poate de propriile-i tresăltari de Bucurie?:) Pentru că... Florin Nan - Pastele

Asculta mai multe audio soundtrack Deja Aprilie fiind pe sfârşite şi luna Mai abia aşteptând să-şi intre în drepturi parcă toată natura e copleşită de explozie florală:)) si de infuzia de Bucurie ce umple sufletul care cu mare greutate se stăpâneşte să nu-şi ia zborul în văzduhul îmbătat de miresme:)) Poate că vorbele mele nu sunt într-atât de călăuzitoare în a creea imaginea acelor zile aşa că... :)) "Maestro...!":))) Cred că tot omul se simte ca un pom în floare, şi asta nu o spun doar eu:))... , o spunem fiecare în parte prin vocea luminoasă a celui ce atât de bine a ştiut să dea viaţă sentimentelor prin cântecele sale:)) Limbajul pare un pic cam de lemn dar atât am fost acum în stare să spun:)))) Stefan Hrusca - Un copac cu flori

Vezi mai multe video din muzica Să ne bucurăm cu toţii că ne-a dăruit Dumnezeu un nou început de an înflorit cu a cărui mireasmă şi colorit să ne mângâiem sufletul şi privirea, şi atât în adâncul fiinţei noastre cât şi cu glas tare să nu uităm să-I multumim Domnului că "E iarăşi Primavară, e iarăşi Înviere!":) Doamne ajută!

Parintele Anania - "Bartolomeul" poet al Ortodoxiei si Culturii Romanesti

2011-02-02T04:22:00.000-08:00

De multe ori m-am trezit visand cu ochii deschisi la o eventuala intalnirea cu Parintele Bartlomeu Anania. Oare ce as fi spus? As fi fost in stare sa leg doua cuvinte?:) As fi reusit sa-i prezint macar unul din programele mele?:)
Si ia-ta ca abia acum cand dansul a plecat la Domnul realizez ca de fapt astfel de intalniri s-au petrecut: L-am intalnit pe Parintelele Mitrolpolit al Clujului, Crisanei, Vadului, Feleacului si Maramuresului in dragostea pentru poezie, in aplecarea catre literatura- dansul din pozitia de creator si membru al Uniunii Scriitorilor iar eu ca cititor, in pasiunea pentru teatru, I.P.S. sa servind aceasta latura a artei ca dramaturg ceea ce m-a facut sa inteleg ca indeletnicirea spre care cu sfiala mi-am indreptat pasii -arta actorului de teatru si film - nu este demonica prin ea insasi asa cum adeseori am fost speriat de persoanele "super corecte" :)) ci ea devine intr-un fel sau altul in functie de ceea ce trateaza si depinde de modul cum pune in aplicare subiectul in cauza, si nu in ultimul rand ne-am "intalnit" in admiratia comuna pentru poetul nostru national Mihai Eminescu pe care Parintele Bartolomeu Anania si inainte si dupa ce a devenit membru al Academiei Romane il iubea poate cel putin la fel de mult ca pe Tudor Arghezi... dar poate e o mare cruzime din partea mea sa fac diferentiere intre cei doi in sufletul Parintelui carturar.
Dar poate nu cea de pe urma dintre "intalnirile" noastre a fost acum vre-o 3 ani la Catedrala Patriarhala din Bucuresti , de ziua Sfantului Dimitrie Basarabov cand s-a si resfintit locasul de cult ocazie cu care inaintea unei sedinte a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane , toti ierarhii nostri au participat dupa o Sfanta Liturghie la un "Te Deum", unde printe alte Inalte Fete Bisericesti marcante l-am zarint pe Parintele Bartolomeu, si dupa slujba - in ciuda probabil a imaginii mele cauzate de cele 16 ore de stat la coada pe si pe langa Dealul Mitropoliei , urmate de cele cateva ore de Sfanta Liturghie si oboseala afereta ceea ce imi creea o alura de "pericol social":))) - m-am apropiat de Parintele Anania cu dorinta ca macar sa-l ating chiar daca probabil voi da impresia ca incerc sa-l "caut" la buzunare:))... dansul cred ca s-a oprit o fractiune de secunda cat sa-mi permita sa-i ating "buzunarul" larg si generos cu binecuvantari ce inca imi mai prisosesc:)
Cu singuranta foarte multi stim... sau poate nu stim ca Parintele s-a nascut in localitatea Glavile din judetul Valcea

... ca a facut ani grei de inchisoare comunista, a fost eliberat impreuna cu alti detinuti politici in urma decretului din 1964 dupa care a fost trimis la Biserica romanesca din Statele Unite ale Americii dar si pe alte meridiane ale Globului, iar la revenirea in tara - pentru ca asa cum foarte frumos si cu mult umor I.P.S sa spunea " nu concep sa mi se odihneasca oasele in alt pamant decat in cel romanesc, pentru ca e singurul care tine de cald":))- s-a retras la manastirea Varatec

unde s-a dedicat vietii literare

, si unde dupa ce a ajuns Mitropolit al Clujului , Vadului, Feleacului, Crisanei si Maramuresului

...revenea cu drag interesandu-se indeaproape pe langa alte obiective importante ce apartin istoriei si culturii neamului nostru si de casa de acolo a lui Mihai Eminescu

unde gurile slobode frumos spuneau ca "se intalnea cu ingerul blond":)
Cand eram copil si mergeam cu mamaia (bunica mea) la bisericuta din satul ei bineinteles ca nu intelegeam mai nimic din Sfanta Slujba, dar tin minte ca cel mai mult ma atragea ceea ce se citea din "cartea aia frumoasa" (Sfanta Evanghelie) si pe care visam sa mi-o cumpar si eu cand o sa ma fac mare:)) , si ia-ta ca dupa ce "m-am facut mare":) ma luminat Dumnezu si mi-am procurat acel obiect de mare pret care este Biblia in Versiunea Diortosita dupa Septuaginta , Redactata si Adnotata de Parintele Bartolomeu Valeriua Anania

in Editia Jubiliara A Sfantului Sinod Al Bisericii Ortodoxe Romane , ce i-a luat Parintelui "10 ani de munca de ocnas." :)
Si chiar sa-l credem pe Parintele Anania cand spune asa ceva pentru ca in zbuciumata sa tinerete cauzata de vitregiile vremurilor, tanarul monah de atunci Bartolomeu Valeriu Anania a suferit ani grei de inchisoare comunista timp in care intre anchetele chinuitoare creea, memora si modifica in minte si fara a avea nici un petec de hartie si ceva de scris, mii si zeci de mii de versuri ce urmau sa costituie o parte din valoroasa sa opera literara, dramaturgica si poetica. Oare cum poate cineva sa se aplece asupra unei astfel de indeletniciri in asemenea momente de teroare fizica si psihica ?... si daca va muri nu o sa moara si opera sa odata cu el ? "Ba da, asa este dar nu poti altfel atunci cand scrisul face parte din finta ta" - spunea parintele zambind:)
Acum ne putem bucura de opera tiparita a parintelui

si daca nu am indraznit prea mult , ca o lacrima de plans jetfita memoriei I.P.S. sale , dar nu ca o tanguire ci asa cum Parintele Anania tinea sa mentioneze "in sensul de convorbire cu cel plecat la Domnul", am inregistrat in pripa una din poeziile sale. Iartati va rog emotiile si neclaritatile subsemnatului!
Florin Nan - Noapte linistita, noapte desfatata de I.P.S. Bartolomeu Anania

Asculta mai multe audio soundtrack

Dar pentru a ramane in amintire cu glasul clar si raspicat al Parintelui Bartolomeu Anania va invit sa-i mai ascultam predicile atat de ziditoare si datatoare de nadejde, si nu in ultimul rand pentru a revedea imaginea sa limpede, optimista dar si ferma va propun sa mai urmamim inca o data , a cata oara ?, inregistrarea interviului acordat de I.P.S. sa Doamnei Eugenia Voda in emisiunea "Profesionistii", al carei titlu poate fara intentie dar ca o iconomie divina limpezeste ideea ca Parintele urma indemnul scripturistic al Mantuitorului Hristos acela de a lucra nu ca pentru oameni ci ca pentru Dumnezeu.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca impreuna cu sfintii Sai pe Parintele nostru Bartolomeu Anania cel care asa cum spunea zambind nu isi dorea nimic mai mult "... decat un coltisor in Imparatia Lui Dumnezeu,.... undeva langa gard,... langa Poarta ,... dar nu afara:), ...Inauntru:)... si daca am acel coltisor... am toata Imparatia!:)"
Doamne ajuta!

Frumosul nostru Domn Mihai Eminescu.

2011-01-04T11:29:00.000-08:00

Eminescu!... Eminescu!... Eminescu!...

Pregatindu-ma pentru aceasta noua "scriere" a mea ma tot intrebam cum sa incep, dar ascultand ne-pamantescul "Dor de Eminescu", maestru Adrian Paunescu m-a luminat.

Insusi numele poetului sufletului neamului nostru cuprinde tot ce s-ar putea spune despre acest minunat dar de la Dumnezeu facut poporului roman, prin venirea pe lume in casa de la Ipotesti a baietelului Mihai, cel care avea sa devina alinatorul vietii sufletului oamenilor de pe aceste binecuvantate meleaguri ale Gradinii Maicii Domnului.
Atat de multe s-au vorbit si s-au scris, si inca multe se vor mai spune despre "Luceafarul" poeziei romanesti incat e plin vazduhul si pamantul de cuvinte, dar cel mai bine ar fi pentru noi sa-l citim pe Eminescu... Da, sa-l citim,... dar sa-l citim cu adevarat... si atunci cu ajutorul Lui Dumnezeu poate vom reusi, dupa puterile noastre, sa ajungem sa-l si cunoastem pe cel pe care Tudor Arghezi il numea "Sfantul precurat al ghiersului romanesc".
Sa-i citim opera intreaga: poeziile, dramaturgia, publicistica, proza, corespondenta si tot ceea ce cu atata generozitate si bogatie sufleteasca "Badia Mihai" ne-a lasat ca mostenire spirituala cu neputinta de cuantificat.
In timida noastra incercare de a "ajunge" la Eminescu m-am gandit sa incepem, ... sau sa re-incepem sa-l ascultam cate putin prin mijlocirea talentului, personalitatii si sufletului catorva dintre marii nostri actori - dintre care unii chiar mi-au fost dascali in formarea, slefuirea si calauzirea mea dimpreuna cu colegii mei pe taramul atat de frumos dar atat de miscator si nesigur al Artei Actorului - si in mijlocul carora cu multa intrazneala m-am strecurat pentru a rosti si eu cateva din creatiile poetului nostru, dar fara pretentia de a ma considera la nivelul domniilor lor. - inca:)
Si pentru ca Mihai Eminescu a fost un mare iubitor de teatru va invit in sala de spectacol unde se va desfasura o gala a poeziei sale nemuritoare. Lumina se stinge usor... spectatorii se linistesc... ultimele fosnete se pierd ... rasuna primul Gong... emotii... al doi-lea Gong face si el ca aerul sa vibreze din nou... batai de inimi... ultimul Gong... respiratii taiate... si usor ca aripa unei adieri... cortina impartita in doua fosneste asemeni brizei unei mari, deschizand poarta catre vecinicia poeziei eminesciene... ... pe scena careia,... cu pasii rari si siguri,... primul care apare... indreptadu-se spre masa de scris a lui Mihai...
... e maestrul Mircea Albulescu ...
... care se aseaza ... si rosteste...
MIHAI EMINESCU - SCRISOAREA I

Asculta mai multe audio diverse

De parca n-ar fi nimeni in sala, linistea domneste peste intreaga faptura si doar gandurile pline de intrebari se aprind in noaptea dimprejur...

... si incet din intunericul adancului scenei , costineta parca de maretia regala a Artei ce o stapaneste , innaintand usor spre fanta de lumina ce traverseaza spatiul de joc, doamna Olga Tudorache taie tacerea cu exactitatea de ceasornic masurator al timpului de veacuri curgator ...

... nici o miscare ... "...Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie..." ... Iar din vecinicia ce pururi e Azi, pe scena demiurgica a versului eminescian apare elegant si sigur, cel pe care candva a trebuit sa-l inlocuiesc intr-o alta piesa de teatru , dupa ce cu multa discretie a plecat la cele vesnice, cel ce poseda un glas inconfundabil intrat in fonoteca de aur a neamului romanesc,
... domnul Silviu Stanculescu
Silviu Stanculescu-De-or trece anii

Asculta mai multe audio diverse

... In tot acest timp , undeva in penumbra , cu fosnete de rochii de matase si miscari atente invaluite in fracuri, si-a ocupat locul sau pe cerul constelatiilor Madrigalul maestrului Constantin

... nimic mai greu pe lumea asta decat sa urmezi dupa asa mari nume... si totusi din repaosul sau albastru de lumine Mihai Eminescu ...

... fara a astepta usoarele mele tanguiri , ma indeamna cu fermitatea blanda a poporulul roman "E randul tau"
Cu semnul Sfintei si de viata facatoarei Cruci facut atent inainte de orice pasesc sfios in Chaosul imperial si atent lucrat al artei recitative.
Florin Nan - Craiasa din Povesti

Asculta mai multe audio soundtrack

Fara sa apuc a ma dezmetici din visurile mele, glasul "Luceafarului" sopti poruncitor de bland ...

..."Continua cu Lacul"

Florin Nan - Lacul

Asculta mai multe audio soundtrack

Ganduri contradictorii navalesc in mintea mea , iar privitorii de dincolo de rampa ma ard cu atentia lor. Am mare nevoie de o continuare , am nevoie sa ma pierd in mijlocul valurilor marii de poezie in care am intrat.
... iar maestrul ma salveaza...
78 - SCRISOAREA II . cu MIRCEA ALBULESCU

Asculta mai multe audio diverse

Tumultuos si lin adeseori, raul cu talazurile sale de rime imperecheate sau de alt fel curge printre noi revarsanduse in sufletele celor ce urmaresc cu respiratia oprita sau furtunoasa uneori intregul nedesavarsit inca al spectacolului.

Cu pas usor ca de copila, mangaie scena intrand cu gratie suava doamna teatrului romanesc Valeria Seciu.
Oftatul salii da de inteles ca ar vrea sa spuna " De cand o asteptam"
De nu-mi vii

Asculta mai multe audio diverse

Atat de demult par ca s-au involburat pe acest pamant sentimentele curate, si atat de efemera a fost prezenta lor incat doar cantul strabatator de ganduri mai trezeste amintiri izvoratoare de mici margaritare in colturi umezite ale ferestrelor sufletului eminofil.

... In pacea din cand in cand valurita duios de versurile poetului neamului nostru, apare ca din negura timpului ce si-a asternut loc de repaus cat mai in adancul scenei, un glas purtat cu cinste si putere de maestrul Ovidiu Iuliu Moldovan.

OVIDIU IULIU MOLDOVAN - SONET VENETIA - EMINESCU

Asculta mai multe audio diverse

In neclintire totul pare a fi in jur, dar focul artei uneste toate sufletele despartite doar de rampa scenei. Nici nu mai pot clipi... si totusi o forta necrutatoare ma impinge cu gingasie si-mi sopteste "E timpul pentru Venere si Madona"
Florin Nan - Venere si Madona

Asculta mai multe audio soundtrack

"Oare ce ma mai poate salva?"- ma intreb in sinea mea. Secundele deveneau veacuri in tacere ce ma invaluia, ... cand... dintr-o data in tot cuprinsul a pornit biruitoare vocea de voievod moldav al celui ce a marcat istoria cinematografica a tronului Musatinilor, maestrul Gheorghe Cozorici insotit de inaintasul sau intr-ale glasuirii scenice George Calboreanu si de aristocratul teatrului romanesc domnul Damian Crasmaru.
MIHAI EMINESCU - Scrisoarea III ~ Gheorghe Cozorici,George Calboreanu

Asculta mai multe audio diverse

Acum de-abia, treziti probabil de fiorul istoriei retraite, oamenii nu mai contenesc cu aplauzele ce inunda cu valuri de bucurie sufletele actorilor.
In lumina descatusarilor de dragoste pentru neam si tara, venita ca la un semn al strabunilor ce poruncesc prin pana lui Eminescu, doamna doinelor transilvanene Veta Biris aseaza cu glasul dansei spectatorii in luntrea ce pluteste pe undele veacurilor scurse.

Cu siguranta omului de teatru in celalalt colt al scenei actorul Emil Hossu atata focul plansului national.
Doina-Mihai Eminescu

Asculta mai multe audio diverse

Gata, a trecut furtuna starnita ca din senin intr-o zi de vara. Adierea linistii mangaie inimile tuturor... si in conul de lumina ce imbraca singura persoana ce se vede pe scena din nou umbrita de culori adormitoare, incepe sa se contureze chipul de neuitat al doamnei scenei romanesti actrita Leopoldina Balanuta.

MIHAI EMINESCU - O,mama ... ~ Leopoldina Balanuta

Asculta mai multe audio diverse

As vrea ca totul in clipa asta sa se-ncheie. Sau intunericul scenei sa ma tina ascuns o vreme pentru ca din nou eu sunt cel ce va rosti cuvintele asternute pe hartie cu multa framantare in noptile nesfarsite de inspiratie ale poetului.
Florin Nan - Ta Twam Asi (Si tu esti asemenea)

Asculta mai multe audio soundtrack

Pasii cadentati venind in diagonala atrag privirile catre marele print al scenei romanesti venit si el sa spuna ceea ce Eminescu i-a incredintat acum.

Adrian Pintea recita Scrisoarea a IV-a de M Eminescu

Asculta mai multe audio diverse

Multe din versurile "Luceafarului" au fost leganate de acordurile lirei. Iar acum au venit sa-l sarbatoreasca si melozii timpurilor noastre.

"E timpul sa inchei ce ai despus" - cuvintele Eminului picura delicat in adancul inimii mele, si cu grija de a nu-l dezamagi purced la ultima mea incercare din aceasta gala de a face o plecaciune in felul meu artistic in fata lui si a tuturor.
Florin Nan - Sonete

Asculta mai multe audio soundtrack

Inchid ochii... si-i simt atingerea pamlei pe umar ""Nu e ce-a din urma data cand vei fi spus din scrierile mele Ma inclin in fata Eminescului si a publicului si astept in liniste finalul spectacolului.

Primul meu profesor de Arta Actorului ma priveste ridicand ochii de sub sprancene iar privirea dansului a spus "Domnule coleg...".
Cu sufletul linistit urmaresc in pace finalul reprezentatiei.
MIHAI EMINESCU - Scrisoarea V ~ Mircea Albulescu

Asculta mai multe audio diverse

Inca nu se terminase, si asta probabil pentru ca in mintea tuturor aparuse o intrebare "Mihai Eminescu a fost cu adevarat sau el suntem noi?"
Raspunsul a venit ca o proiectie pe panza gandurilor noastre

... si totusi cineva, o persoana reala a scris poemul ce i-a dat si renumele autorului, iar unicul prin felul sau de a rosti pe scena actorul George Vraca invitat si el la aniversare , ne-a reamintit despre ce este vorba.
Mihai Eminescu -Luceafarul (recita George Vraca

Asculta mai multe audio diverse

...Aplauzele s-au revarsat din nou in sala de teatru ... Si in timp ce spectatorii aplaudau stand in picioare, de pe scena inundata de lumina si din inimile tuturor izvorau acordurile atat de cunoscute sufletelului romanesc.

Vreau sa va spun ca spectacolul continua inca , si el cu singuranta e viu si innobileaza fiinta noastra a celor ce nu uitam de Dumnezeu,... de credinta stramoseasca,... de Biserica Ortodoxa,... de tara mostenita de la strabuni... de neamul nostru romanesc... de mamele ce ne-au dat viata ... si cu siguranta ne amintim si ne e dor de Frumosul nostru Domn Mihai Eminescu.
Va Multumesc! Cortina!
Doamne ajuta!

La Multi Ani!:)... Si Sarbatori Fericite Tuturor!:)

2010-12-04T06:22:00.000-08:00

"A-nceput de ieri sa cada Cate-un fulg , acum a stat, Norii s-au mai razbunat, Spre apus, dar stau gramada..." Haha... Cred ca acestea sunt versurile ce ne vin tuturor in minte atunci cand ne fuge gandul la atat de asteptata de copiii de toate varstele, si frumoasa Iarna:). Si ce ne facem daca, dimineata dupa ce toata noaptea ne-am tot framantat sa prindem inceputul ninsorii anuntata la meteo:), si in timpul noptii am mai si visat ... imagini pastrate in amintire de iarna trecuta:) ...

...vedem pe ferestra?! ... ... "CE FRUMOOOSSS!... A NINS!" :)

Si dupa ce ne-am lipit varful nasului de geamul rece care ne mai tine inca despartiti de minunea de afara:), de la televizorul ce parca a pornit singur pentru a se bucura si el odata cu noi, se aude atat de voios cantecul special facut pentru astfel de clipe de fericire daruite de Sus:)

Eeeee , ce incantare!:) ...

Si iesind repede din casa dam fata in fata cu gerul alb de afara:) care imbujoreaza chipurile vesele de intalnirea cu prima zapada de anul acesta:)

Ce alba si pufoasa mai e:)... de cat e de rece ce sa mai vorbim?:)

Ce repede mai trece prima zi de joaca in zapada:) Si multa umezeala mai aduce neaua in incaltaminte:)... iar hainele sunt numai bune de pus la uscat:)... Dar ce frumos e!:)... Iar seara,... pe langa ninsoarea ce cade lin din cer,... ... vine si cu ghetute curate si frumos aranjate:), in asteptarea tainica a Celui pe Care nimeni nu l-a vazut vreodata, cu toate eforturile noastre de a nu adormi pana cand o sa apara ... el:)... Mos Nicolae:).

Iar in timpul noptii, cand toata lumea doarme...

Florin Nan - Mos Nicolae

Asculta mai multe audio soundtrack

Iar in dimineata de 6 decembrie, dupa nerabdarea plina de bucurie cu care fiecare isi controleaza incaltamintea:) , fiind ziua de praznuire a Sfantului Ierarh Nicolae marele facator de minuni, oamenii merg la Sfanta Biserica Ce-i intampina si ea impodobita cu albul argintiu al iernii:)

Iar cei care in aceste zile se afla in astfel de zone minunate ale tarii noastre... ... si nu numai, atunci cand sunt invaluiti ca intr-o poveste de vantul rece si taios al iernii romanesti, parca aud si de fapt mai mult isi doresc sa asculte mereu si mereu frumosul cantec ce marcheaza parca venirea viforosului anotimp plin de sarbatori argintii:))

Gata, colindele sunt in tot locul, in toata vremea si in toata voia:)

Si printre pregatirile pentru atat de asteptata si din ce in ce mai apropiata Sarbatoare a Nasterii Domnului, oamenii se tot bucura de ninsoare si de aerul iernii:)

Florin Nan - Iarna

Asculta mai multe audio soundtrack

Mare framantare mai e pe la casele oamenilor cu pregatirirle pentru Craciun:) Pe langa traditionala taiere a porcului:), mamele pregatesc cozonacii si toate bunatatile necesare pentru a primi cum se cuvine vestea Nasterii Domnului, adusa in fiecare an de colindatorii care niciodata nu uita sa treaca pe la casele gospodarilor de unde vor primi binemeritatele bunatati de post ce le burdusesc traistutele:)... iar daca nu ajung la usa casei decat in ajun, prin mijloacele media o fac cu cateva zile mai devreme chiar:)

Dar fara sa bage nimeni de seama , toti fiind luati cu treaba , dupa ce intre timp casele crestinilor au fost sfintite de preotul care a trecut pe la toti cu icoana Nasterii Domnului...

... ajungem si in seara de Craciun, cand bucuria copiilor e de ne oprit, atunci cand in asteptarea Mosului , in casa invadata de mirosul ametitor al rasinei de brad , toata familia roieste in jurul bradutului adus de curand de afara din zapada cu sclipiri de diamant...

... pentru a impodobi ca intr-o poveste casuta primitoare de oaspeti, de colindatori si de ingeri din ceruri:).

Din cand in cand se mai aud pasi prin omatul din fata casei si toti sar la ferestre sa vada daca cumva Mos Craciun a juns si se afunda cu sacul lui incarcat de daruri in zapada inalta:), ... dar sunt tot colindatori:)

"Multumim asemenea:) Mai poftiti si la anul"

...Si prin caldura imbietoare din casa, prin mirosul de brad si cozonac, dupa ce toata seara copiii l-au asteptat cu masa plina de nuci si covrigi pe Mos Craciun, acum obositi si cu genele ingreunate, casnicii aud cum afara... in apropierea casei,...

...s-ar fi oprit o sanie... apoi cateva batai in usa care se deschide ca prin minune chiar daca era incuiata:),... pasi rari care patrund in casa... si un cantec atat de drag ce an de an vesteste sosirea Mosului incarcat de daruri:)

Florin Nan - Din an in an

Asculta mai multe audio colinde

"Buna seara! Buna seara, dragii mei. Bine v-am gasit! Crede-ati ca nu mai ajung asa-i?... Am intarziat putin , e adevarat, dar ati vazut ca pana la urma...?"

Florin Nan - Vine Mos Craciun

Asculta mai multe audio soundtrack

"Eee aste e, dragii Mosului. Vad ca v-ati pregatit cu totii ptr seara sfanta de Craciun. Ati aranjat casuta, am pregatit masa cu fructe si covrigi de post pentru colindatori,... ati impodobit bradul...

... Dar ia spuneti-mi voi mie stiti unde traieste bradul?"; "La munte"; "Asa e la munte, dar unde?" ; "In padurile de brad"; "asa e dragii mei. dar vreau sa va intreb... ati vazut voi vre-odata padurile de brad iarna cand e viscol?" ; "Da eu cred ca am vazut... sau..."; "Si eu cred ca am vazut... sau nu mai tin bine minte" ; "Bine:) uite pentru fiecare din voi cei care ati vazut si care nu ati vazut va spun eu. Si spun tie, si tie , si tie si oamneilor mari:) pentru
ca va stiu de cand erati copii:)), si va spun asa..."

Florin Nan - Povestea bradului de Craciun

Asculta mai multe audio soundtrack

"Sa-I multumim si noi Lui Dumnezeu pentru toate cate ne-a daruit si pentru ca ne-a invrednicit sa ne intalnim cu totii si anul asta sa ne bucuram de seara asta minunata. Asta e dragii mei. dar haide-ti sa vedem ce daruri o sa primiti fiecare:) Ati fost cuminti?:)"; "Da , am fost" ; "Ati ascultat de parinti?:)" ; "Da , ... adica asa si asa"; "Cei care mergeti la scoala si la gradinita ati ascultat-o pe doamna?:)... si inca ceva... Rugaciunile? V-ati spus rugaciunile? Dar vedem noi mai traziu"
Si asa Mosul il cheama pe fiecare in parte si sta de vorba cu ei, ajutandu-i sa-si depaseasca emotiile intalnirii atat de asteptate un an intreg cu Mosul cel bun, pentru ca poporul roman nu la privit ca pe o zeitate nordica ci asa cum Sfintii Parinti ai Bisericii au recunoscut in Mos Craciun persoana Lui Dumnezeu Tatal Cel Care a facut oamenilor cel mai mare Dar ... pe Unicul Sau Fiu , Domnul nostru Iisus Hristos.
Dupa intrebarile de ata de cunoscute de noi toti Mosul zice: "Mai copii eu va intreb toate astea ca voi sa recunoasteti ce ati facut pentru ca atunci cand recunoasteti, Ingerasul vostru care sta pe umarul drept al fiecaruia dintre voi va sterge ceea ce ati gresit si de care acum va pare rau. Iar atunci cand suparati pe mami, sau pe tati , sau pe doamna, sa le cereti iertare, sa recunoasteti ce ati facut si sa nu mai faceti, pentru ca atunci dansii se bucura , va iarta iar ingerasul vostru se bucura si el si va iarta si va ajuta sa va faceti mari si sanatosi. ..."

Florin Nan - Voi copii din casa asta

Asculta mai multe audio soundtrack

"Eee ,asta e , dar acum sa mergem mai departe cu darurile:)"
Poezii de toate felurile:) , mai micute sau mai mari ii sunt acum spuse Mosului care imparte fiecaruia darurile asteptate de aproape un an de zile:))
"Mai copii, dar ce sarbatorim noi de Craciun? Pe Cine serbam noi?"; "Pe pruncul Iisus Hristos"; "Asa e dragii mei. serbam Nasterea Pruncului Hristos. Si el sa nascut sa aduca mare bucurie oamenilor. Stiti voi vre-o poezie sau vre-un colind despre Nasterea Domnului?" ; "Da stim"
Si chiar atunci intraga tara a fost colindata de cel care de cativa ani a devenit nelipsit din inimile oamenilor in aceasta perioada a anului: Stefan Hrusca:)

"Dar stiti voi cum a fost atunci la Nasterea Domnului? Atunci s-au intamplat mari minuni, dragii mei. In noapte aceea in Spania au rasarit 3 sori pe cer, in toiul noptii, ca simbol al Sfintei Treimi:Tatal , Fiul si Duhul Sfant. In Italia s-a daramat o capiste idoleasca, adica un templu al zeilor , tot acolo a izvorat un mic firisor de untdelemn, iar in Tara Sfanta in noaptea aceea via a rodit , a facut struguri si acestia s-au si copt. Toate acestea in noaptea aceea. Si atunci , dragii mei ...

Florin Nan - Nasterea Domnului

Asculta mai multe audio soundtrack

"Asa a fost atunci de mult, dragii mei. Dar sa vedem ce alte daruri ne-au mai ramas:)"
Acum vine randul buciniclor sa primeasca darurile de la Mos Craciun , care la un moment dat ii spune bunicului ".. eee , da' te-ai facut mare:)..."
"Mai, dragii mosului, dar daca am vorbit noi despre Pruncul Hristos, ar trebui sa mai vorbim despre cineva. Stiti despre cine ar trebui sa vorbim?"; "Despre Maica Domnului";

"Ase e , despre mama Lui, despre Maica Domnului, Careia cum ii mai spunem?"; "Fecioara Maria"; "Asa e dragii mei , despre Fecioara Maria. Dar vreau sa va spun ca Ea nu e numai Mama Pruncului Hristos ci e mama tuturor oamneilor care cred in Dumnezeu si-n Fiul Ei Iisus Hristos. Iar voi , dragii mei copii, sa vorbiti cu Ea ca si cu mama voastra adevarata pentru ca Ea va iubeste, va asculta si va ajuta sa cresteti mari si sanatosi:)" Si multe alte lucruri frumoase le vorbeste Mosul despre Maica Domnului si despre minunile facute de Dumnezeu ca urmare a rugaciunilor PreaSfintei Fecioare Maria, iar dupa inca o serie de daruri da-te acum parintilor ... "Mai copii , am spus noi ca Pruncul Hristos a venit pe lume ca sa creasca si sa ne mantuiasca. Dar stiti cum avea sa faca asta? Avea sa vindece bolnavii, sa hraneasca mii de oameni cu doar cateva paini si cativa pesti,... de doua ori avea sa faca asta,... avea sa invete oamenii adevarata credinta,... avea sa invieze mortii,... si alte multe si multe minuni dar mai ales avea sa patimeasca pentru noi, sa moara pe Cruce pentru mantuirea noastra iar a treia zi sa Invieze, dragii mei. Dar stiti voi ca El de mic se pregatea pentru asta ? Si ca sa intelegem mai bine as vrea sa ne amintim un colind tare frumos care il ascultam destul de des in perioada Craciunului si care suna asa..."

"Dar toate acestea aveau sa se intample mai tarziu, iar noi acum sa cautam in sacul Mosului sa vedem daca se mai gaseste ceva":)) Bine-nteles ca mereu mai sunt surprize in sacul incapator al lui Mos Craciun si cand bucuria era mai in toi...

Florin Nan - Fetita cu chibrituri

Asculta mai multe audio soundtrack

Cu surasul induiosarii pe chipuri dar mai ales coborat adanc in suflete, casnicii zboara cu gandul la toti semenii nostri aflati in diferite situatii ale vietii, si tainic in inimile lor inalta rugaciuni Lui Dumnezeu pentru alinarea suferintelor din intreaga lume.
Iar cand animatia si zumzetul plin de voiosie al nazdravanilor copii bucurosi de ceea ce au primit in dar de la Mosul cel bun incepea din nou sa se produca ...

Florin Nan - Plecarea lui Mos Craciun

Asculta mai multe audio colinde

Plecarea Mosului lasa multa liniste sufleteasca si bucurie in inimile tuturor:) "'Abia asteptam sa vina si la anu'. Sa fim cuminti pana atunci" :)

Intamplator "Mosul" are aceleasi date de contact cu ale mele:)))

Sfintenia serii de Craciun se aseaza ca un nor mangaietor in sufletele tuturor.

Linistea serii pazita tainic de Sus nu e tulburata de nimic... chiar si visele se plimba bucuroase prin minunea petrecuta cu 2000 de ani in urma.

Dimineata devreme crestinii purced la Sfanta Biserica...

pentru a trai duhovniceste marea Bucurie a Nasterii Domnului.

Si peste tot , afara, in casele oamenilor si in toata creatia se praznuieste din plin:)... si se aminteste bucuria traita atunci ... de mult ... dar care se retraieste in fiecare an la Sarbatoarea Craciunului.

Toti vorbesc despre minunata intalnire cu Mosul de cu o seara inainte ... dar nimic din toate frumusetile acestea nu ar fi avut loc daca Fecioara Maria impreuna cu dreptul Iosif nu ar fi facut parte de buna voie din Planul Mantuirii alcatuit de Dumnezeu din-nainte de veci si care s-a infaptuit "Aseara"

Trei zile tine Praznicul Nasterii Domnului si poporul roman a tinut sa aminteasca lucrul asta minunat prin creatiile sale unice.

Marii nostri artisti au cules , au pastrat si au trasmis mai departe prin noile mijloace tehnice, bogata noastra zestre populara si spirituala.

Frumusetea momentelor de Craciun se pastreaza tainic in suflete cu mare grija si bucurie daruita tuturor celor din jur.

Bogata zestre spirituala avem!

Zilele se perinda usor ca fulgii albi ce zboara jucaus in vazduh:), si printre vizitele la rudele de la tara unde frumusetile domestice:) se bucura si ele de albul zapezii...

... si printre iesirile din oras undeva la munte:),...

...pentru a respira mai indeaproape albastrul otelit al cerului:), ajungem la o alta foarte asteptata zi din cursul anului: 31 decembrie - REVELIONUL!:)
Cat de mult asteptam in copilarie si aceasta sarbatoare:) Dupa Craciun numaram zilele pana venea Anul Nou:) Si acum la fel se intampla:) O ultima bulgareala cu zapada pe anul asta nu se pate rata:)), si printre pregatirile pentru noaptea dintre ani , mai facem o scurta repriza de plimbat prin zapada:)

Seara vine cu emotii , bucurii , asteptari si incantare langa bradutul plin de globuri

langa care cu o saptamana in urma ne-a vorbit domol si ca din povesti Mos Craciun:)

Dar pe langa freamatul firesc al asteptarii marii treceri dintre ani, micii colindatori incepand de cu o seara inainte, nu uita nici acum sa treaca pe la usile oamenlor pentru a incheia cum se cuvine perioada potrivit obiceiului ramas de la stramosi:)

Debutul televizionistic marcheaza inceputul marii seri:) cu un scurt si cuprinzator plan de organizare si desfasurare a pentrecerii:))

Unii dintre noi merg in aceasta noapte pentru o ora si ceva la Sfanta Biserica sa multumeasca Domnului pentru anul de viata daruit si sa se roage pentru cel ce vine.

Iar la ora 0.00 cand in sanul Bisricii rugaciunea e de aur, afara se celebreaza sosirea Noului An cu sunete si lumini ce incanta mintile si sufletele tuturor.

Ajuns acasa, deja anul urmator:), omul merge sa-si viziteze prietenii apropiati si rudele pentru a ciocni traditionalul pahar de sampanie de Revelion in momentul cand Noul An ajunge si pe alte meridiane ale Globului:), moment punctat suberb de una din formatiile intrate deja in istoria moderna a muzicii:)...

Si in timp ce "petrecaretii":) sunt vizitati venind direct din filmoteca de aur, de "nemuritorul" Nea Marin :)...

... pe la usile vecinilor si apoi ale tuturor , rand pe rand pana dimineata se aud glasurile ca de clopotei ale copiilor care ureaza tuturor:)

... Iar dimineata pe 1 ianuarie, cand unii dintre noi inca mai sunt la momentul perinitei:))), si cand este ziua de praznuire a Sfantului Ierarh Vasile cel Mare,

...inainte si dupa slujba de la Biserica, pe drumul inzapezit, frumos, plin de urmele colindatorilor, dar si innoit prin venirea noului an, se aud urarile specifice "Plugului Mare":)

Zilele frumoase si pline de veselie se trec usor si placut in acordurile colindelor care sunt asteptate cu dor si drag an de an, .. si care promit ca mereu vor reveni:)

La Multi Ani cu bucurie va urez tuturor!:)
Doamne ajuta!:)

1 Decembrie - Ziua noastra Nationala

2010-11-16T07:57:00.000-08:00

Inca din cele mai indepartate timpuri ale istoriei, oamenii de pe aceste frumoase si binecunvantate meleaguri ale tarii noastre, incepand cu stramosii nostri geto-daci si culminand cu inaintasii nostri din perioade nu demult trecute, visau si simteau cu adevarat nevoia de unire a tuturor celor de o singura limba si credinta stramoseasca, intr-o singura tara, sub un singur domn.
Acesta ideal ce framanta fiinta vechilor locuitori ce populau teritoriul vechii Dacii Felix, cum numeau romanii regatul din acea vreme ce avea iesire la Pontul Euxin, s-a realizat sub conducerea si indrumarea marelui rege Burebista.

Si pentru a fi mult mai vie prezentarea aceasta am apelat la creatia acelor oameni valorosi ai istoriei cinematografiei romane, datorita vocatiei carora avem imagini filmate ce ne duc cu gandul la acele vremuri din trecutul Poporului nostru.
Si am inceput cu filmul in care apare prima idee de unificare a triburilor geto-dace sub comanda regelui Burebista, interpretat de mare actor George Constantin.

Dar odata facuta unirea, ea trebuia sa fie si aparata de vijeliile starnite din toate zarile lumii . Nicicand stramosii nostri nu au avut ragaz si tihna pentru a se bucura de roadele pamantului si a vietii linistite. Tot timpul au fost incoltiti de navalitorii lacomi de tanjeau dupa frumusetile si bogatiile acestiu pamant.
Un exemplu viu in memoria neamului nostru despre cum trebuie sa vietuiasca oamenii acestor tinuturi ramane marele rege dac Decebal, fiul lui Scorilo.
Foarte iubit a fost si a ramas marele conducator dac in inimile oamenilor. Exemplu de mare eroism si harnicie , iubire si devotament , asta a lasat Decebal ca testament urmasilor. Fara teama de a folosi vorbe mari aceste cuvinte trebuiesc rostite cu tarie si convingere ori de cate ori se iveste prilejul de a marturisi obarsia Poporului Roman.
Iar iubirea oamenilor a facut
ca pe malul Dunarii sa mai apara un chip, sculptat de data asta direct in munte, al marelui rege si erou.
E ca imaginea unui batran de inalt rang ce sta de straja la intrarea in Romania dinspre sud-vest, odata cu patrunderea apelor stravechiului fluviu albastru.
Dar nu numai chipul brazdat de vitregiile vremurilor a ramas in memoria oamenilor, ci si vorbele apasate si taioase ce viteazul rege Decebal le-a lasat ca un testament peste care nu se va trece.

Impresionanta interpretarea marelui nostru Amza Pellea!
Odata cu victoria romanilor, obtinuta cu ajutorul tradarii, si cucerirea Daciei frumoase de catre Impreiul Roman condus in vremea ceea de marele imparata Traian cel care ca pretuire adusa vitejilor daci a ridicat la Roma atat de vestita Columna unde sunt asezate spre marturie cele mai imporatnte scene ale greului razboi daco-roman , a luat nastere Poporul Roman.
Odata cu formarea si nasterea noului Popor Roman, din Mila Lui Dumnezeu vine pe aceste meleaguri si primul chemat de Catre Domnul Hristos, Sfantul Apostol Andrei crestinatorul neamului nostru. Crestinismul i-a gasit pe locuitorii vechii Dacii deja "nemuritori" pentru ca inatintasii nostri din acele timpuri credeau cu tarie in fericirea vietii vesnice de dupa viata pamanteasca.
Odata cu scurgerea veacurilor Poporul Roman suferea si traia diferite framantari sociale , separari , rupturi, atacuri devastatoare din partea dusmanilor, ceea ce l-a determinat sa ia atitudine nu de putine ori si sa se organizeze in multiple forme de conducere teritoriale, cum erau cnezatele si voievodate din zona Transilvaniei, conduse la un moment dat de cei trei cunoscuti noua din manualele de istorie si din literatura tarii noastre ca fiind Gelu, Glad si Menumorud.
Rand pe rand isi fac aparitia pe scena istoriei neamului nostru un Dragos, un Bogdan
cei ce au lasat urme adanci in trecutul zonii de nord a tarii nostre.
In Tara Roamanesca isi apara "saracia, si nevoile si neamul" atat de cunoscutul si de indragitul Voievod Mircea Cel Batran... ...in luptele purtate impotriva marelui pericol aparut din pustiurile Asiei, Imperiul Otoman, si care acum urmarea transformarea in pasalacuri a intregii crestinatati, iar printre alte rautati avand ca tinta sfidatoare profanarea si transformarea Sfintelor Altare de Credinta in simple grajduri pentru iutii cai de lupta orientali.
Dar Dumnezeu nicand nu si-a intors fata de la alesii Sai fideli in Credinta, Nadejde si Dragoste, si urmand atator figuri importante din istoria neamului nostru au aparut in cele trei zone mari ale tarii noastre Transilvania, Tara Romaneasca si Moldova trei mari oameni de stat ce au condus si aparat destinele Poporului Roman.
La nord de Carpatii Meridionali in tinutul Hunedoarei domnea cu multa dibacie si intelepciune vestitul Iancu de Hunedoara.
Intre timp in Tara Romaneasca dupa lupte sangeroase, duse chiar intre membrii aceleiasi familii din motive nu doar de putere si bogatie dar si din motive de nesupurene fata de Inalta Poarta otomana, ajunge sa ia tronul Munteniei un urmas al lui Mircea cel Batran, fiul lui Vlad Dracul , Vlad Tepes. Din pacate mintile smintite de secularism din randul carora pana nu demult, dand dovada de mare lipsa de intelepciune, cu "onor" am facut si eu parte, au patat chipul acestui mare voievod roman numidu-l in chip satanic "Dracula". Ceva mai oribil nu se putea iar ca un contra argument simplu si firesc aduc vorbele unui taran roman care-i spunea fiersc si sincer fiului sau ca "Voda a fost om , ma, om"
De fiecare data revad cu mare bucurie productia cinematografica ce-i este dedicata si-i poarta numele marelui voievod in care Vlad Tepes este marele actor, Domnul Stefan Sileanu.

Ca toti marii nostri voievozi iubitori de Dumnezeu , de neam si Tara , Vlad Voda a avut de luptat nu numai cu dusmanii din afara tarii, ci si cu "mintile smintite" ce faramitau si risipeau mostenirea primita de la inaintasi.

Pentru cei care inca mai suntem tributarii gandirii intelectualisto-tolerante post moderniste, si ne raportam in mod gresit la personalitatea celui care la sfarsitul domniei sale spunea ca "Nu am ctitorit biserici si manastiri, nu am construit cetati si orase, dar in schimb las tara curata" , cred ca e foarte nimerit a vedem parerea unui mare roman, Petre Tutea, despre atat de temutul domnitor al Tari Roamanesti

Si itr-adevar Vlad Tepes nu privea doar la tara sa amenintata permanent de imperiul otoman, ci arunca un ochi taios si darz ca sabia ce o purta la cingatoare, si inspre tarile vecine surori care de fapt faceau parte din aceeasi singura viitoare Romanie.

Are intr-adevar Vlad Tepes meritul acesta de a-l fi sprijinit politic, militar si moral pe ruda sa Stefan sa ajunga Domnul Moldovei.

In timp ce Domnul Munteniei isi ducea zbuciumata sa viata, in nordul tarii Modovei, la Suceava in cetatea de scaun isi consolida domnia Stefan cel Mare si Sfant.

Bine-nteles ca si el a fost tinta amenintarilor "stapanilor lumii" cei ce cu nu mult timp in urma cucerisera cetatea Constantinopolul.

Cine nu-l recunoaste macar si dupa voce pe inegalabilul nostru actor Gheorghe Cozorici?!
Si cum amenintarea se apropia trebuia luata o hotarare ferma, iar asta cat mai grabnic.

Cu ajutorul Lui Dumnezeu catre Care isi indreptase toate Nadejdea, Credinta si Dragostea, voievodul Moldovei reuseste sa-i invinga pe turci in greaua batalie de la Vaslui. Multumind PreaSfintei Treimi pentru ajutorul dat, Sfantul Stefan cel Mare pe langa lacasurile de inchinare ctitorite atat in tara cat si in afara granitelor , mai ales in Sfantul Munte Athos, nu uita sa pomeneasca eroii si sa-si rasplateasca vitejii.

Sfinte Mare Voievod Stefan, roag-te Lui Dumnezeu pentru noi!

La putina vreme dupa aceste evenimente, pe Tronul Tarii Romanesti s-a urcat Sfantul Neagoe Basarab , voievodul cel de curand canonizat de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.

Pe langa multe alte valori spirituale si materiale, Sfantul Neagoe ne-a lasat frumoasa Manastire Curtea de Arges ca piatra de temelie a credintei si culturii romanesti, si atat de folositoarea scriere "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie" - un adevarat tratat de credinta ortodoxa, morala, politica si strategie militara . O carte ce n-ar trebui sa lipseasca din casele tuturor romanilor.

Nu peste multa vreme cel care a luat fraiele Valahiei a fost Matei Basarab , nepotul voievodului Neagoe Basarab
Ca si inaintasul sau a dat dovada de mare intelepciune in administrarea treburilor tarii, dar si de a fi un foarte bun strateg in relatiile cu vecinii doritori de expansiune, intre care nu au lipsit chiar si cei de acelasi neam romanesc, cum a fost cazut lui Vasile Lupu cel care aflandu-se la conducerea Moldovei de multe ori cauta inlaturarea voievodului muntean de pe tronul Tarii Romanesti. Si de pe urma vredniciei lui Matei Basarab ne-au rams o multime de biserici ctitorite, plus aletele foarte multe refacute, atat in tara cat si la sud de Dunare, sau in Sfantul Munte Athos.

In tot acest timp romanii din Transilvania se aflau sub jugul ocupatiei Imperiului Habsburgic.

Odata cu scurgerea vremii, in Tara Romaneasca isi face aparitia intr-un mod fulminant , dupa o tinerete petrecuta la Constantinopol ca mai toti domnitorii romani pentru a deprinde obiceiurile si cunostintele turcilor, Mihai fiul lui Patrascu cel Bun. Mai intai ajunge ban al Craiovei, iar nu dupa mult timp ia tronul Tarii Romanesti, pozitie ce-i faciliteaza posibilitatea anumitor actiuni militare incununate de mare succes, ce-l vor pozitiona pe o inalta treapta a istorie Tarii Noastre, fiind recunoscut si numit de toti romanii drept - Mihai Viteazul.

Marea sa dorinta, care de fapt era visul tuturor romanilor, a fost ca pe langa iesirea tarii de sub jugul turcesc, sa reuneasca toate Tarile Romane sub un singur sceptru, asemeni perioadei vechii Dacii.
Dupa lupta de la Selimber, Mihai intra triumfator in cetatea resedinta a Transilvaniei, Alba Iulia.

Cine altcineva putea oare da viata mai bine pe ecran acestui mare voievod al Poporului Roman decat unicul Amza Pellea?

Jumatate din drum era parcurs. Tara Romanesca si Ardealul aveau o singura inima : la Alba Iulia. Dar aceasta inima plngea dupa romanii ramasi in bataia vanturilor pustiului Asiei ce lovea nemilos din propria rautate dar si cu ajutorul domnilor vanduti in viata si-n credinta urmasilor Musatinilor. Mihai Voda nu putea lasa lucrurile asa si nu dupa mult timp in urma unei aparente confruntari in care romanii nu s-au luptat cu fratii lor, ci a fost o intalnire plina de lacrimi de dor si bucurie, marele erou al crestinatatii intra nestingherit ba chiar dorit in Cetatea de Scaun a Sucevei, unde domnise cu un veac in urma Marele si Sfantul Voievod Stefan.

Mare bucurie a fost in sufletele neamului acestuia atat de incercat in vitregiile istoriei.

Cu totii stim cum au decurs lucrurile pe urma, dar chiar daca steaua lui Mihai a apus destul de repede si dureros, iar visul de Unire s-a destramat curand , oamenii de pe aceste plaiuri binecuvantate de Dumnezeu nu au dus lipsa de pastori si domni cu suflete mari si alese ce au ajuns cu ajutorul Lui Dumnezeu pana la treapta Sfinteniei. O astfel de persoana a fost si Sfantul Voievod si Martir Constantin Brancoveanu impreuna cu cei patru fii ai sai Constantin, Stefan , Radu si Matei. Iar impreuna cu ei a marturisit credinta crestina si ginerele sau Ianache sfetnicul

Fericitul lor Martiriu a avut loc pe data de 15 august chiar in ziua de praznuire a Adormirii Maicii Domnului, chiar cand Voda Brancoveanu Constantin, Domn Roman si Domn Crestin implinea 60 de ani. Dureroase amintiri! - dar atat de Sfinte!
Pentru rugaciunile placutilor Tai Martiri Brancoveni , Domne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi!

In aceeasi perioada pe tronul Moldovei era inscaunat domnitorul carturar Dimitrie Cantemir.

Nu a fost genul de erou innascut dar a lasat mostenire culturii romane, si chiar culturii universale, cateva scrieri de mare valoare, dintre care cea mai cunoscuta este "Descriptio Moldavie (Descrierea Moldovei)"; iar alaturi de ea cel putin la fel de valoroase sunt " Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul", "Istoria Imperiului Otoman" sau "Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor", alaturi de alte mari tratate filozofice sau istorice ale vremii.

Intre timp din randul taranilor oropsiti din Transilvania se ridicau capetenii locale ce indemnau oamenii la luare de pozitie inpotriva asupritorilor straini sau autohtoni. Un astfel de personaj devenit legendar pentru sufletul neamului sau a fost Haiducul Grigore Pintea, cel "venit in fire" dupa ce un timp a slujit in oastea imperiala austro-ungara.
Atat de iubit a fost de oamenii din zona Maramuresului incat nu s-a putut sa nu intre in folclorul poporului roman.

... iar cinematografia noastra nu a ramas nici ea datoare, folosind talentul si iubirea de autentic a artistilor nostri, avandu-l in centru pe marele nostru actor Florin Piersic. Va multumim , maestre!

Oare cine nu a lacrimat ori de cate ori a vazut finalul dramatic al filmului "Pintea"? Sau ce copil care vazand creatiile cu subiecte istorice ale cinetografiei nostre nu a visat ca atunci cand se va face mare o sa devina voievod sau haiduc?:) O spun din propria experienta:)

Cum anii treceau incet, iar robia la straini era din ce in ce mai grea, din randul taranilor iobagi din Transilvania s-au ridicat alte capetenii care au indemnat oamenii la rascoala impotriva celor care le asupreau vietile. Cele mai cunoscute capetenii ale rasculatilor din Tara Motilor au fost si vor ramane pentru totdeauna: Horea, Closca si Crisan

Barbatia lor si curajul trait firesc chiar si in fata mortii, i-au facut sa ramana exemple nemuritoare ale tariei de caracter specifica taranului roman. Iar Horea prin vorbele lui a lasat un adevarat testament moral si sufletesc urmasilor.

Regretatul actor Ovidiu Iuliu Moldovan parca a fost nascut pentru acest rol... si pentru multe altele.

Pentru generatiile urmatoare, chiar si dupa tragicul sau sfarsit , Horea a ramas ca un punct de referinta in gandirea si viata taranului roman autentic.

Chiar si in zilele noastre Poporul Roman nu l-a uitat pe marele Horea, si adesea i-a inchinat creatiile sale de suflet.

Nu peste foarte multa vreme Tarile Romane au fost framantate de revolutia de la 1848, iar unul din reprezentatii de frunte al ei, un adevarat suflet al evenimentelor din Ardeal, a fost cel numit cu atata drag de oameni "Craisorul Muntilor" , pe numele lui adevarat Avram Iancu.

Aflat permanent in mijlocul oamenilor si al evenimentelor el se bucura de marea dragoste a romanilor care nu au intarziat sa-l aseze frumos in creatiile lor populare pastrate pana in ziua de azi.

"De-asa vremi se-nvrednicira cronicarii si rapsozii" - "Scrisoarea a lll-a" - de M. Eminescu

Dar oamneii mari din istoria Tarilor Romane nu incetasera sa mai apara.

Intre timp in celelalte tari romane surori, Moldova si Tara Romaneasca , gandul Unirii celor de un neam, de un grai si de o credinta stapanea mintile si inimile oamenilor.
In Moldova domnea acum Alexandru Ioan Cuza...

...casatorit cu Elena Doamna, cea care in pofida vietii sale zbuciumate si destul de grele a ramas o adevarat doamna in memoria si inimile romanilor.
Domnitorul avea obiceiul de a asculta parerile tuturor celor interesati de bunul mers al tarii, asa ca ajungeau sa-si spuna parerile toti cei doritori "de la vladica pana la opinca". Din randul taranimii s-a ridicat chipul unui roman ce parea ca vietuia de pe timpul razasimii Sfantului Stefan cel Mare, un om de o intelepciune specifica Poporului Roman bine asezat in vatra lui. Prin vorbele de duh acest taran roman, pe numele sau Ion Roata, a rams si el in amintirea poporenilor de acolo si de pretutindeni, de atunci si de acum.

Iar ceatorii de versuri si melozii neamului nostru nu l-au dat uitarii pe inteleptul taran moldovean si ori de cate ori se ivea prilejul aminteau de... Mos Ion Roata

Valeriu Penisoara - Cuvantul lui Roata catre Divan

Astfel ca dupa multe greutati s-a ajuns ca la data de 24 ianuarie 1859 sa se infaptuiasca Unirea Principatelor Romane,...

... desfiintandu-se astfel granita dintre Moldova si Muntenia, separate de Milcovul lin curgator care de fapt ducea la vale doinele de dor si instrainare ale fratilor de pe ambele maluri.

Atunci bucuria romanilor nascuta din asteptarea de veacuri a acestei clipe a nascut preafrumosul cantec "Hora Unirii" pe versurile marelui invatat si pion marcant al evenimentului alaturi de alti mari romani, poetul Vasile Alecsandri.

Dincole de Carpati, in Transilvania romanii ardeleni se bucurau de reusita fratilor lor de peste munti, dar tanjeau dupa gandul Unirii cu acestia. Era un obicei din stramosi care se pastreaza pana in zilele nostre, ca oamenii cu oarecare stare sa umble prin tara, pe la targuri, sa schimbe roadele muncii lor de pe un an de zile pe alte produse sau pe bani. Si ca se intelegem mai bine cum era viata inaintasilor nostri in acele vremuri, confruntati atat cu birurile ce trebuiau platite domnilor dar si cu viata aspra din creierii muntilor unde pericolele pandeau la tot pasul, mi-am luat indrazneala sa rostesc o poezie numita "Pe plaiul muntelui" - de George Cosbuc, pe care o folosesc si in programul meu artistic "Povestea lui Gheorghe Mot"
Florin Nan - Pe plaiul muntelui - de George Cosbuc

Asculta mai multe audio soundtrack

Dar ca o dovada ca nu numai ardelenii erau doritori de Unire cu fratii lor de peste munti ci si romanii din Principatele Unite visau la Unirea cu Transilvania sora, multi reprezentanti ai intelectualitatii si culturii din Moldova sau Tara Roamanesca pastrau legaturi stranse cu locuitorii din Ardeal. O foarte buna relatie era intre reprezentatii societatii Junimea si Scoala Ardeleana. Iar compozitorul bucovinean Ciprian Porumbescu

si-a prezentat opera sa "Crai Nou" nu in Iasi sau Bucuresti unde a fost respins, ci la Brasov orasul care l-a primit cu bratele deschise.
Iar pentru marea sa dragoste de neam si Tara, Ciprian Porumbescu a fost chiar inchis de autoritatile de atunci, asa cum emotionant se poate vedea in filmul dedicat vietii si operei marelui compozitor interpretat extraordinar de domnul Vlad Radescu.

Intre timp romanii ardeleni dornici de libertate fugeau prin munti cu gandul de a porni lupta de eliberare de sub jugul strainilor, ce de sute si mii de ani pusesera stapanire pe Transilvania dreptmaritoarea, careia de-a lungul istoriei ii daramasera bisericile si manastirile ortodoxe atacand Sfintele Lacasuri folosind chiar cumplitele focuri de tun.
Si de acolo din padurile Ardealului romanii se incurajau , nadajduiau si de rugau la Dumnezeu de la care primeau putere si bucurie actului drept ce urma sa se implineasca, manifestat asa cum bine ii sta romanului prin cantec.
Nicolae Furdui Iancu - Doamne,ocroteste-i pe romani

Iar femeile ardelene ramase acasa innaltau si ele la randul lor rugaciuni catre Cer , rugaciuni ce imbracate intr-o forma noua artistica au ramas in memoria neamului nostru pana-n ziua de astazi
Sava Negreanu Brudascu-Doamne , Ocroteste-i Pe Romani

Si iata ca nu trecu mult timp pana sa se auda rasunand in toata tara, dar mai ales pe teritoriul Principatelor Unite, cantecul ce-i indemna pe tinerii chemati la oaste sa treaca muntii pentru a sari in ajutorul fratilor trasilvaneni.

Cine poate spune cat entuziasm trezea acest indemn in inimilor bravilor ostasi romani?
Si astfel dupa lupte grele, cu multe pierderi de vieti tinere si nevinovate, ca jertfa ce se cuvenea pentru un ideal atat de mare si Sfant, s-a reusit eliberarea Ardealului de sub fortele de ocupatie.
Nu stim cand a fost o bucurie mai mare in sufletele romanilor decat in acele zile? Poate doar atunci cand la Alba -Iulia,

in data de 1 decembrie 1918, zi aleasa parca special a fi imediat dupa ziua de praznuire a Sfantului Apostol Andrei , crestinatorul Poporului Roman...

...reprezentanti ai mai multor zone ale tarii s-au strans pentru a participa la realizarea marelui a vis din totdeauna al romanilor: Marea Unire.

Era visul de aur al romanilor de pretutindeni, din actualele sau fostele teritorii ale Romaniei impodobite frumos in cele trei culori ale drapelului national.

Sunt sigur ca si acum se mai varsa lacrimi curate de suflet romanesc oriunde in lumea asta se traieste si se simte in duhul curat si martiric al poporului roman.
S-au strans in acea Sfanta zi la Alba -Iulia romani din toate colturile tarii. Toti pentru a se uni sub o singura stema regala.

Erau sositi reprezentanti ai tuturor zonelor ale noului stat Romania Mare pentru a se bucura si a canta cu totii atat de iubitul si doritul cantec
Hora Unirii

S-au bucurat trimisii din Arad ..., ... si din frumoasa Bistrita...

...din impaduritul Brasov..., .... si din insoritul Bucuresti...

... din neinstrainata Poiana... , ... si din pastoralul Sibiu...

... si din toate colturile tarii... Au venit cu totii manati parca de un dor ganditor acela de a duce la bun sfarsit gandul Mantuitorului Hristos descoperit in Gradina Ghetsimani, cand inainte de Sfintele Patimiri s-a rugat Tatalui Ceresc ca toti cei de o credinta (si de un neam) sa fie Una "...asa cum Noi Una suntem".

Iar ca o marturie documentara a acelor zile de efervescenta populara putem urmari un scurt fragment dintr-un material mai larg facut de romanii iubitori de romani.

Nu dupa foarte multa vreme dupa aceste fericite momente din viata unui neam, imnul de stat a devenit atat de cunoscutul si invioratorul "Desteapta-te Romane", ce cu drag il ascultam atat de Ziua Nationala dar si cu alte ocazii cand e reprezentata Tara noastra Romania.

Si pentru ca scanteia Unirii a pornit din Basarabia sora, iar acum suntem la momentul dedicat simbolului national , nu putem uita de imnul tarii surori ce are un titlu infiorator de frumos "Limba Noastra", si care merita ascultat cu drag ca si cum ar fi cel de al ll-lea imn al Romaniei.

Dar taranul roman... dupa bucuria traita in cetatea eterna a Ardealului, Alba - Iulia,... se intoarce trudit ca dupa sute si mii de ani de lupte pentru neatranare si Unire, la casa lui uitata parca in parasire, ce-l asteapta cu peretii albi lucind din departare... Cel mai frumos a descris momentul acesta al intoarcerii acasa, intrat parca in fiinta neamului nostru, marele poet si marele roman, de curand mutat la cele vesnice , maestrul Adrian Paunescu, ale carui versuri sunt miscator innobilate de vocea venita din parca acele vremuri a lui Stefan Hrusca.

Stefan Hrusca - Intoarcerea Taranului

De atunci si pana astazi , la fiecare 1 Decembrie romanii simt chemarea Ardealului, a Unirii retraite periodic si a cetatii Sfinte poporului roman Alba Iulia.

Drumul pana acolo din orice colt al tarii obliga duios la o calatorie prin frumos tinut al Tarii Motilor. Si cum poate fi aceasta calatorie mai placuta decat ascultand inegalabilul taragot al unui dintre reprezentantii artistilor instrumentisti transilvaneni , Domnul Dumitru Farcas?

Romanul odata ajuns in aceste locuri pline de istorie si suflet romanesc, intaleste an de an manifestarile de bucurie sarbatoreasca pregatite cu multa dragoste si bun gust artistic.

La orice pas, fie in aer liber , fie in salile de spectacol pregatite special, oamenii isi reamintesc si retraiesc momente din istoria zbuciumata a poporului roman.

Pentru ca deja Sarbatoare Intrarii Maici Domnui In Biserica a trecut,

si traditia da liber la colindat:), romanul venit in acest pelerinaj la Alba -Iulia coplesit duios de profunzimea trairilor sufletesti ce tin de patriotismul firesc al oamenilor acestor locuri invidiate si dorite de multi, simte inlauntrul fiintei sale cum incolteste , creste si infloreste fiorul cantecului cu valoare de colind dedicat atat de iubitului si incercatului Ardeal.

Trudit dar bucuros de aceasta noua intalnire cu stramosii, pentru ca in acele momente Eminescu ne marturiseste ca "Timpul mort-si-ntinte trupul si devine Vecinicie", ajuns acasa... cu aceleasi gesturi ostenite ramase din veac, taranul roman indiferent ca traieste la oras sau la sat:), are convingerea ca si anul acesta , acolo... la Alba-Iulia... a retrait clipele sublime impreuna cu toti inaintasii sai, care cu cateva veacuri inaite la intrarea in cetate - cand intors de la Suceava lui Stefan cel Mare si Sfant , dupa ce a unit toate cele trei tari sub o singura domnie simbolizata de un buzdugan cu trei peceti, Mihai Voda cel Viteaz poposea din nou in inima Transilvaniei - il intampinau pe marele voievod asa cum se cuvine sa-i fie facuta primirea unui domn si eliberator. Cinematografia nostra din nou a lucrat cu mare cinste si noblete, si chiar daca interpretii s-au schimbat, cum e cazul domnului Victor Rebengiuc, calitatea a ramas nemodificata. Va multumim!

La Multi Ani, Romania! La multi ani tuturor romanilor!
Doamne ajuta!

Pelerinaj in Moldova si Ucraina. "Povestea lui Gheorghe Mot" la Cernauti.

2010-11-11T08:15:00.000-08:00

"Alo! Buna dimineata, Florin. Sunt Andrei de la A.S.C.O.R. Brasov. Ne-am cunoscut la Valea Plopului." ; "...Da... imi amintesc..."; "Vreau sa te intreb daca ai pasaport ca daca nu ai nu mai are rost discutia noastra:)" ; "..Da... , cred ca da, de fapt da am , da' nu prea stiu unde l-am pus" ; "Bine hai cauta-l si te sun eu peste vre-o doua ore sa-mi spui daca l-ai gasit pentru ca noi in noaptea asta pe la ora 1 plecam intr-un pelerinaj prin Basarabia si apoi in Ucraina la Cernauti si vrem sa te invitam sa ne prezinti acolo Povestea lui Gheorghe Mot"; "Da cum sa nu..." ... si uite-asa a decurs in continuare dicutia cu Andrei care-mi dadea informatii pe cat de imbucuratoare tot pe atat de coplesitoare iar eu naucit datorita "matinalului" telefon primit , mai exact cam cand se crapa de 11:)), incercam sa inteleg ce trebuie sa fac si unde sa alerg mai intai:)))
Dupa ce am inchis telefonul am inceput sa recapitulez ce mi-a zis si... "parca unde spunea Andrei ca trebuie sa spun eu programul?:)))... La Cernauti.." Si incet incet revenindu-mi din ameteala datorata faptului ca 11 e ora cand eu inca mai am ceva somn de recuperat:))) am inceput sa vizualizez locurile pe unde trebuia sa pornesc in urmatoarea noapte:)

Dupa inviorarea matinala si rugaciunile diminetii am dat buzna pe net sa vad macar cateva imagini din localitatea unde atati mari oameni de cultura si arta ai poporului nostru si-au facut studiile. O imagine ce-mi transmitea parca parfumul acelor vremuri a fost ...

"Frumoase locuri; 'Abia astept sa ajung acolo!" Iar meleagurile acestea erau pe vremuri ale noastre.
Pasaportul fiind dibuit cu mare repeziciune , aproape mai mult iesindu-mi el in cale decat sa-l gasesc eu, incet incet ceasurile s-au scurs si a venit ora de plecare spre Brasov. De data asta cu un tren de seara frumos luminat si atat de lejer in care m-am simtit ... ca la repetitii :), pentru ca nu am ratat prilejul de a ma da putin in spectacol de unul singur prezentand "Povestea lui Gheorghe Mot" canapelelor tacute si ascultatoare:) ... E o meteahna a mea mai veche de pe vremea studentiei aceasta de a face repetitii in tren, numai ca atunci in trenurile de la Bucuresti la Ploiesti oricat ma straduiam sa nu observe nimeni faptul ca eu spuneam texte in gand, surprindeam priviri usor speriate ale calatorilor care probabil observau cu ingrijorare cum un "individ":)) tot marunteste din buze si face diferite grimase:))
Dupa 3 ore de leganat usor in personalul de Brasov am ajuns in cetatea vechilor mesteri din Tara Barsei la o ora cand orasul luminat de electricitatea becurilor stradale are un aspect cu totul aparte. Dupa vitaminizarea de rigoare cu citricele luate de la magazinele din gara am ajuns la sediul deja cunoscut al A.S.C.O.R.-ului de sub Tampa. Erau deja acolo mai multi tineri... de toate varstele:), si rand pe rand pe langa cei doi parinti de la Sfanta Manastire Oasa de care de atatea ori auzisem vorbindu-se, veneau si altii de la diferite filiale din tara dornici sa pelerineze prin fostele tinuturi romanesti cunoscute acum ca fiind Basarabia - sau Moldova cum oficial i se spune - si Bucovina de nord ce apartine acum Ucrainei.

Dupa ce ne-am imbarcat in autocarul incapator si modern ce urma sa ne poarte la intalnirea cu reprezentantii A.S.C.O.R.-urilor din aceste tari , mangaiati usor de vantul artificial ce pornea din tavan m-am decis sa recuperez orele de odihna chiar asa in pozitia de "veghe"- intepenitoare la care eram sortit:) Parerea mea a fost ca deja am alunecat pe taramul viselor si leganatul autovehiculului nu face decat sa-mi indulceasca calatoria dar... brusc ma lipesc cu fata de spatarul scaunului din-naintea mea si usile se deschid ... "Atat de mult am dormit?.... Deja am ajuns la granita?...Dar am avut impresia ca au trecut doar cateva secunde" De fapt chiar asa era ca dupa primul viraj a oprit la Libraria Predania pentru a se cumpara carti pentru cei ce ne asteptau peste Prut.

"O Librarie pentru Trup si Suflet" - asa o numeau ce ce-i trecusera pragul . "Are carti duhovnicesti si produse naturiste"

Linistindu-ne dupa iuresul cumparaturilor ne-am lasat din nou in voia soferului pe care ca orice navetist cu state vechi ce ma aflam de la prima cheie l-am simtit de mare incredere.

Cerul Ardealului ne calauzea frumos cu luceferii sai luminosi ce zambeau discret si ne bateau usor cu razele lor racoroase in geamurile autocarului. Dupa vre-o jumatate de ora de mers am ajuns intr-un satuc ce nu stiu daca mai apartinea judetului Brasov sau intrasem deja in tinuturile secuilor dar apropiindu-ne de biserica ortodoxa unde slujeste un preot cu adevarat misionar ce am inteles ca are - sau aveau la inceput - un singur enorias de credinta dreptmaritoare. Aici in toiul noptii la 2 si ceva am participat la cea mai inedita slujba de pomenire a sufletului unui adormit, data fiind ora destul de neobisnuita pentru un "practicant atat de caldicel" ca mine:)

Infrigurati - treziti - adormiti - uimiti - obositi si bucurosi ne-am predat iarasi leganarii cand mai line cand mai bruste a autocarului. De mult nu mai experimentasem o asemenea odihna dezechilibrata :) in care sa ma sprijin nesigur si mereu schimbator cand pe speteaza canapelei mele , cand rezemandu-ma cu capul de cea din fata, cand lovind usor geamul din dreapta , cand alunecand spre Cristi care se starduia si el din rasputeri in stanga mea sa-si fixeze un centru de greutate cat mai exact:) dar fara prea mari sanse de reusita incat ajunsesem la un moment dat sa fim amandoi intr-o pozitie de vechi camarazi de arme harjiti in lupte indelungate cu inamicii reprezentati de mijloacele de transport public:))Probabil la o frana mai brusca sau la o mica denivelare in asfalt am deschis ochii si privirile ni le-am plimbat pe usoarele coline moldovenesti ce ne purtau pe unduirile lor ca talazurile unei mari de diferite culori catre orasul Bacau ce ne astepta zambind in primele raze ale soarelui diminetii.

Asta asa ca tot vorbeam mai deunazi cu o prietena din orasul de pe Siret care ma intreba daca am fost vreodata in Bacau:) Neasteptata intamplare. Dupa obisnuitele intrebari de dimineata "Cand oprim? :)De ce nu oprim acum?:)"; "Lasa ca oprim la primul PECO" ... ne trezim ca rulam ametitor pe soseaua ca-n palma ce serpuieste pe langa iazurile , hanurile, padurile si dealurile din apropierea cochetelor localitati ce ne vestesc apropierea frumosului si inmiresmatului centru cultural, artistic , eclezial si administrativ care de cateva veacuri este "casa" Sfintei Cuvioasei Maicii noastre Paraschieva - Iasul. Dor imi era sa-l revad. Si dor inca mai imi este. Amintiri frumoase ma leaga de aceasta Florenta a Romaniei. De aici am mai cules cateva persoane cu suflete frumoase ce au dorit sa se alature acestui pelerinaj si care ne asteptau in dimineata verde a "dulselui targ al Iesilor":)

MOLDOVA
Dupa asteptarea de rigoare care s-a dovedit a nu fi una foarte lunga am trecut vama dincolo in Moldova. Parca si peisajul si atmosfera se schimba. Cum? Nu pot spune dar e altceva. Poate starea sufleteasca sa fie de vina dar simti parca si in aer ca e ceva schimbat. Sunt tot ai nostri insa ... de dincolo de Prut. Mai fusesem de cateva ori in Basarabia si de fiecare data am avut aceasi stare. Acum m-am multumit sa las analizele pentru altadata sa privesc peisajul ivit pe fereastra.

Privesc si imi explic vazand natura inconjuratoare de unde vine talentul artistic al poporului moldovean. Am avut de cateva ori ocazia sa constat abilitatile si aptitudinile ce tin de arta spectacolului detinute de fratii nostri de peste Prut. Sunt ceva... extraordinar. Fara sa ma feresc de vorbe sunt sigur ca aici contribuie si influenta slava care din punct de vedere al trairilor afective merge de fiecare data pana la extrem.

Drumurile sunt parca fara sfarsit amintind de imensitatea imperiului sovietic care pana nu demult se intindea si peste aceste tinuturi.
Linistea si gandurile personale mi-au fost intrupte de: "Florin , te rugam vino in fata la microfon si vorbeste-ne putin de ce ne-ai pregatit" Putin luat cam pe nepregatite pe drumul din spatele autocarului pana in fata la microfon am trecut printre randurile prietenilor ascor-isti care repetau cantece frumoase patriotice cu referire la trecutul de marire al celor doua tari surori si care-mi aminteau de frumoasele manifestari cultural - artistice denumite pe vremuri Cenaclul Flacara.

La microfon am luat locul unei doamne profesoare ce dupa accentul unduios am dedus ca este din zona si care ne recitase cateva poezii de mare frumusete literara si privind pe fereastra la ceea ce se derula pe langa noi cu viteza autocarului le-am "povestit" ceea ce urmareste programul meu artistic "Povestea lui Gheorghe Mot"

Imi amintesc si de cateva aplauze oferite incurajator de toti prietenii ce ma ascultasera pret de cateva minute:) si in intentia mea de a-mi relua locul in spate am trecut printre acorduri de chitara si probabil vre-o sticluta de apa cazuta din greseala de la locul ei:)

Dupa lupte indelungate cu aerul conditionat care fie era prea viforos fie se cerea folosit pentru a alunga zapuseala ce statea la "cotitura" sa ne acapareze am ajuns in orasul Balti unde in afara ca i-am "cules" pe Andrei si pe Ecaterina, am facut si o binevenita pauza de relaxare si dezmortire asezonata:) cu cateva fructe si alte cateva bunatati:) oferite cu generozitate de oameni cu suflete mari din grupul nostru, ce daca as fi fost Richard al III- lea cu siguranta le-as fi cerut dand la schimb regatul cu tot cu cal:))-putere:)

"Haideti ca mai avem drum lung de facut si mai avem de vizitat si cateva locuri interesante" Autocarul a pornit iarasi ca un modern vapor transoceanic de mare putere si viteza si tot ceea ce ne aparea in fata ochilor parea ca se deruleaza pe ecranul unui cinematograf.

Dupa cateva suceli din motive de necunoastere a drumului si lipsa a indicatoarelor am ajuns intr-un tarziu la unul din punctele de interes stabilite de la inceput de organizatori impreuna cu toti participantii: Manastirea Tipova. Ca mai toate locasurile de cult ortodoxe din Basarabia si Manastirea Tipova e pe stil vechi.
Miscandu-ma mai lent decat ceilalti am observat cum toti dupa ce s-au inchinat in biserica pe la sfintele icoane mergeau undeva in spatele Celui Rastignit in culori slave Ce ne-a binecuvantat pelerinajul in urma rugaciunilor rostite in masina de catre cei doi parinti de la Manastirea Oasa, si am vazut ca nu departe se deschidea o vale larga si ametitoare data fiind inaltimea ei neasteptata unde serpuia linistit ca un rau al vietii locuitorilor de pe aceste meleaguri Nistrul cel atat de drag romanilor din toate vremurile. "Acolo e Transnistria Cea atat de dorita de multi" . Nu pot sa spun ce trairi am avut fiecare la vederea acestui tinut ce parca inca mai respira istoria veche a poporului roman. Poate ca cel mai mult ne poate "spune" privirea unui dintre parintii veniti cu noi , ceea ce imi intareste convingerea mai veche ca adancul tacerii monahilor uneori ne poate lamuri in multe necunoscute si cautari.
Coboram incet si cu grija pe cararea plina de pietre de pe malul abrupt avand de partea stanga adancul ametitor al unei foste mari preistorice ce acoperea totul inainte si pe unde acum se plimba puternicul si linistitul Nistru. Peretele din dreapta dupa spusele ghidei noastre este alcatuit dintr-un soi de roca in care isi sapau adapost vechile animale marine.
"Mai departe vom da de vechi asezaminte monahale sapate direct in stanca" "Impresionant" . Dupa putinele detalii retinute de mine ar fi cea mai veche asezare de felul acesta din... Europa? ... din lume? Oricum cei impreuna cu care am fost aici si vor citi ceea ce cu indrazneala am postat vor aduce copletarile de rigoare prin comentariile din subsolul articolului.
"Oare cati traitori se vor fi sfintit aici prin osteneli stiute numai de ei si de Dumnezeu?"

Pe aici primeau lumina materiala si isi indreptau privirile incetosate de privegheri si lacrimi ale rugaciunii catre Dumnezeu spre locurile unde traiau cei pentru care cu dragoste se rugau si de care nu se indepartasera decat pentru a se apropia si mai mult.Datorita amabilitatii Doamnei Mioara Tataru care mi-a mai imbogatit arsenalul de informatii, dealtfel aproape gol:), despre Manastirea Tipova cu care pot intregi imaginea Sfantului Lacas in modesta mea incercare de prezentare, pot adauga - copiind exact email-ul primit de la dansa: " Arhimandritul V. Puiu, în lucrarea sa “Mănăstirile din Basarabia”, editată în 1919 la Chişinău, menţionează: “Când şi de cine a fost înfiinţat acest schit, nu se ştie”. Se presupune că şi acest schit, ca şi toate peşterile săpate în malurile Nistrului a slujit creştinilor încă de prin secolul al XIII-lea.
De mănăstirea de la Ţipova sunt legate multe legende. Una dintre ele zice că anume aici Ştefan cel Mare s-a cununat cu soţia saVoichiţa. Alta spune, cum că aici, în această mănăstire s-a sfârşit viaţa poetul mitologic grec Orfeu, iar mormântul lui se află într-o nişă de la poalele cascadei, şi-l poţi recunoaşte după o lespede cu 7 găuri.
O fi aşa sau altfel, nu se ştie sigur. Un fapt însă rămâne incontestabil: schitul de la Ţipova întră în lista celor mai vechi, celor mai valoroase comori ale neamului nostru. "

Intre timp soarele se grabea spre asfintit grabindu-ne si pe noi odata cu el si pictand frumos autumnal cu mangaieri de raze colorate toata imaginea ce cu mare generozitate ni se oferea:) Jos in vale serpuia calm in asteptarea noptii pentru a-si duce mai departe menirea de veacuri "Nistul lin ce-n valuri pierde, Al luceferilor sfesnici"- din Imnul Moldovei "Limba Noastra" de Alexei Mateevici.
Drumul de intoarcere spre manastire fiind de urcat a fost mai greu decat cel spre asezamintele rupestre dar cu un efort concentrat al tuturor dupa cateva minute eram in autocarul ce ne ducea spre locul unde urma sa innoptam, Manastirea de maicute Calarasova. Un foarte frumos si primitor asezamant monahal ce ne-a gazduit pana a doua zi dimineata.

"Buna dimineata:) Invioratoare primire:))"

Apa cu care facusem cunostinta inca de cu seara cobora direct de la izvorul ei din munte racoroasa si curata.

Dupa o scurta prezenta la Sfanta Liturghie oficiata intr-una din cele doua biserici ale Sfintei Manastiri, din motive de timp ne-am grabit sa ascultam pe "repede-inainte" ceea ce o maicuta cu rol de ghid ne povestea despre istoricul Sfantului Lacas si minunile savarsite la cele cateva izvoare tamaduitoare din apropiere.

Din dorinta de a lua contact cat mai bine cu apa binefacatoare am strabatut scurta distanta prin padure ce lega curtea Sfintei Manastiri de locul unde cele trei firisoare de apa susurau cristalin si imbietor prin spatiile amenajate curat si frumos de cei care s-au ingrijit de aspectul si intretinerea cat mai optima a apei datatoare de sanatate, racoare si alungatoare a arsitei.

Grabiti, multumiti si racoriti de atingerea apei ne-am intors pe acelasi drum spre Manastire unde ca toate gazdele primitoare maicutele ne-au invitat la micul dejun manastiresc. Dupa rugaciunea de multumire ne-am reimbarcat in "spatiul" nostru motorizat si plimbator:) cu destinatia apropiata si neaparat de vizitat : Manastirea Rudi.

Eu ca orice pantofar care se respecta:) si nu reuseste sa strabata caile batatorite de pelerinii autentici bine-nteles ca nu am fost in stare ca parcurg drumul sinuos, abrupt si alunecos prin vai si valcele de la debarcare pana la Locasul de inchinare. Am ramas aproape de autocar si la intoarcerea grupului am acceptat de bune toate cele povestite si oferite prin imagini fotografiate.

Dupa deja obisnuitele bunatati cu care eram rasfatati de oamenii cu inima mare din grupul nostru am demarat cu viteza cu care se putea la inceput pe un drum ce nici de tara dar nici autostrada prea pretentioasa nu se putea considera catre urmatoarea tinta pe harta noastra Cernauti.
Drumul si peisajul deja imi pareau cunoscute dupa atatea sute de km strabatuti prim Moldova, fara prea multe surprize in afara poate de "obiectul" ce in timpul celui de al ll-lea razboi mondial fusese donat de americani rusilor pentru luptele purtate impotriva trupelor germane iar acum pentru a nu-si pierde cumva importanta era folosit pe post de indicator rutier :), sau mai de graba pe post de busola care arata negresit doar Vestul:)) Sper sa nu fie decat o gluma mai putin reusita din partea mea!:)
Nu dupa multi km am ajuns la granita cu statul vecin care acum include si frumoasele plaiuri ale Bucovinei de Nord.

UCRAINA.
De cand am calcat pamantul fostelor noastre teritorii m-am simtit de parca as fi revenit acasa. Semana foarte mult cu ceea ce noi parasisem de vre-o doua zile. Casele, oamenii, aerul, toate parca-mi erau cunoscute. Daca nu stiam unde suntem as fi avut curaj sa sustin cu tarie ca ne aflam undeva in zona Sucevei.
Dupa clipele de incantare traite privind linistea si mangaierea formelor de relief am ajuns intr-o localitate unde am intalnit doi tineri reprezentanti ai nou infiintatului A.S.C.O.R. Cernauti. Tot aici am facut un mic popas la manastirea Boian, care spre rusinea mea nu stiu exact daca iprumuta si numele localitatii. Ramane de vazut ce vor spune ceilalti cand vor citi:)
Daca mi-a fost ceva in pelerinajul asta , apai mi-a fost sete:) Si cred ca nu numai mie judecand dupa cum am navalit cu totii la mica fantana din curtea Sfintei Manastiri poate si cu nadejdea de a pre-gusta din acea "Apa Vie din care cine va bea nu va mai inseta nicioadata"

Cum timpul... nu are timp de pierdut:) repede - repede dupa ce ne-am inchinat chipurilor zugravite pe sfintelor icoane din biserica am pornit catre locul pentru unde de fapt fusesem invitat cu treaba:) si unde avea sa se produca din nou "Povestea lui Gheorghe Mot" - Cernautiul.

Cum se lasase deja noaptea cand am ajuns in oras am amanat vizitarea lui pentru a doua zi si am tinut-o drept pana unde aveam sa intalnim un om cu o inima mare si calda ca o paine romaneasca adevarata si care era preotul de la Catedrala Romaneasca din Storojnet.

Am intrat cu sfiala in marea Biserica unde parintele, pe care eu l-am asemanat din prima clipa cu marele nostru povestitor Ion Creanga, impreuna cu alti credinciosi slujeau in slavona si cand am ajuns noi si in romana Slujba de Vecernia pentru ziua de Duminica ce urma.

Ca orice nou venit in Casa Lui Dumnezeu m-am asezat mai la o parte lasand oamenii sa se inchine la Sfintele Moaste prezente acolo si la frumoasele icoane puse spre cinstire. In momentul cand m-am asezat si eu la rand pentru a ma inchina studentii ascor-isti deja formasera un grup la strana ce dadea raspunsurile in limba romana potrivite cu randuiala de slujba. Sunt sigur ca mare bucurie l-a incercat si pe parintele dar si pe romanii de acolo prezenti in Biserica. De noi cei ajunsi ce sa mai spun...
Dupa savarsirea Vecerniei s-au cantat cantece patriotice pe care studentii le repetasera si le pregatisera tot drumul in autocar si ca o dovada de netagaduit ca emotiile nu au mai putut fi controlate am observat lacrimi de bucurie in coltul ochilor romanilor prezenti. Si chiar aveau de ce!

Si cum randuiala e ca dupa slujba sa fie si o agapa Parintele ne-a invitat pe toti intr-un loc cochet din localitate unde am fost cu totii rasfatati de gazde cu bunatatile autohtone:)
"Asta ce e?" ; "Dupa culoare cred ca e un fel de tuica ceva. Gusta sa vezi"; "Nu , inainte de spectacol nu pot...Nu obisnuiesc:).. da' stai sa miros putin... nu-mi dau seama... parca ar fi limonada:)"; "Nu va suparati ce e asta? "; "E suc de mesteacan , luati ca e foarte bun"; "Ooo , e chiar foarte bun! Suc de mesteacan obisnuiesc:)"
Dupa deja intratele in obisnuita rugaciuni inainte si dupa masa am fost condusi de Parintele la locul unde urma sa fim gazduiti ptr noaptea odihnitoare:)
Am ramas un pic surprinsi ca am mers ceva-ceva iar la un moment dat autocarul nostru s-a oprit , usile s-au deschis iar noi am fost ... invitati sa coboram si sa mergem pe jos distanta de cateva sute de metri ramasa pentru ca drumul era destul de rau, se urca destul de abrupt si serpentinele faceau de-a dreptul imposibil accesul masinilor de asa mare gabarit ca cea care ne adusese pe noi pana acolo si care speram sa ne intoarca cu bine acasa.
Dupa ce am parcurs drumul serpuit si incantator prin mijlocul padurii de brazi, pentru ca ajunsesem intr-o regiune muntoasa luminata de stelele cerului de toamna cernauteana am ajuns in apropierea unui... "Ce-o fi asta?" ; "Hotel , cred" ; "Aici innoptam?" ; "Haide-ti , intrati fara frica , gazdele 'abia ne asteapta"
Ne-am luat inima in dinti si am intrat:)
"Foarte frumos"; "Nici nu ne asteptam"; "Urcati sa va alegeti camerele" ; "Dar al cui e?" ; "Proprietar e un roman care a vrut neaparat sa va gazduiasca peste noapte" ; "Foarte frumos... Multumim mult!"

Pe la etajul trei am gasit si o sala de conferinte " E buna asta sa tii spectacolul?"; "E perfecta"
"Hai coborati acum ca gazdele noastre v-au pregatit si o cina bucovineana asa ca vedeti cum faceti si nu-i refuzati:)"
Mergand pe principiul ca doua batai intr-adevar strica dar doua mese niciodata ne-am "sacrificat" si am onorat invitatia la ce-a de a doua cina pe acea seara:)

Bunatati... Bunatati... Bunatati...:) Si toate traditionale. "Un pic de vin ? hai ca e din asta de aici e foarte bun"; "Nu multumesc , inainte de spectacol nu obisnuiesc:) Dar acolo ce e?"; " Apa minerala , e foarte buna. Vrei un pic?"; "Da ,apa minerala inainte de spectacol... obisnuiesc:)))" Dar vroiam si noi sa-l vedem pe cel din a carui marinimie ne desfatam cu atatea bunatati si bunuri:) Eu cel putin ma asteptam sa apara un domn inalt tuns scurt , intr-un costum inchis la culoare si de ce nu.... aaa nu cu ochelari de soare nu:)) Poate multi gandeau ca mine sau poate eram unicat:), nu stiu , cert este ca am foat foarte ... uimit si frumos impresionat de neasteptata aparitie ca la un semn ce-i deschise calea ... "... un batran atat de simplu , dupa vorba dupa port". "Dansul este proprietarul. Un roman adevarat , mare iubitor de tara si de neam." Se putea observa lesne dupa decoratiile ce-i impodobeau pieptul ca locas al sufletului iubitor al poporul din care isi tragea radacinile.
Ca orice roman adevarat ospetia intiparita in intraga sa fiinta ceea ce-l indemna sa treaca pe la fiecare sa ne cerceteze daca suntem cu adevarat multumiti si gata sa raspunda nevoilor fiecaruia.
Dupa a doua cine din acea seara ne-am strans cu totii in holul hotelului si cu multa emotie atat de partea gazdelor cat si a oaspetilor s-au cantat vechi cantece romanesti ce starneau si in acelasi timp alinau dorul de tara si de inaintasi.

Eu din pozitia strategica ce mi-o ocupasem am intrezarit iarasi micutele perle ale emotiilor scanteind discret in privirile celor carora dorul de tara le ocupa intraga viata. Iar Tara venise acum aici prin frumoasele cantece ce tulbura si alina sufletul romanului.

Deja se facuse tarziu. Era trecut de 10 seara iar oboseala se citea pe chipurile tuturor. "Oare voi putea sa-i tin atenti la spectacol?" Niciodata nu am fost pus in situatia de a prezenta vre-un program de al meu unor oameni truditi de drum si care mai degraba se gandeau la o odihna binemeritata in paturile relaxante din camerele pregatite specific anumitor regiuni geografice decat la versurile rostite de un biet actor la o ora atat de inaintata. "V-a fi foarte greu. Doamne ajuta!"

Ceilalti "parteneri de scena":) cu care mai colaborasem si cu alte ocazii pareau nerabdatori sa incepem ceea ce-mi dadea curaj:)

Incet-incet "publicul" binevoitor si-a facut aparitia in sala de spectacol si pana am reusit sa mutam vre-o doua mese pentru a face un pic de loc pentru actori:), pana am impartit textele celor care s-au oferit potrivit traditiei:) sa participe la recrearea "Povestii..." , pana cand toti s-au asezat cat mai comod pe locul sau... HELBU... :) asta inseamna in termeni teatrali Intuneric Bezna...:)) Asta e tot ce lipsea . "Aaaaa , nu stiam ca ai si regie la spectacol:))"; "Da am dar sper sa nu dureze prea mult". Imediat a inceput o forfota prin tot hotelul sa se descopere scurcircuitul care si-a permis sa intervina in regia spectacolului:) Daca era dupa mine as fi asteptat pana se repara sau pana se facea un pic de lumina , pentru ca oricum "spectatorii" aprinsesera luminile la telefoane pe post de mcro-reflectoare:)) iar gazdele angajate ale hotelului chiar daca nu intelegeau romaneste si-au dat seama de incercarea de care cel putin eu am parte si s-au grabit sa ne ajute cu un fel de felinare . "Hai sa-i dam drumul asa ca deja e tarziu si maine ne trezim foarte dimineata"- se aude glasul Parintelui Pantelimon de la Oasa care in intunericul coplesitor nevazandu-i chipul puteai foarte usor sa-l confunzi dupa inflexiunile vocale cu vrednicul de pomenire Parintele Teofil Paraian cel al carui ucenic, daca am inteles bine, a si fost. Ne mai avand incotro a trebuit sa fac ascultare si cu convigerea ferma ca peste foarte putine minute v-a trebui sa vorbesc din ce in ce mai incet pentru a nu tulbura somnul celor prezenti:) am "ridicat cortina":)... Am spus o propozitie... a doua... si inca vre-o doua - trei cuvinte si ... baie de lumina:)))... "Doamne-Ti multumesc!" -strig din toata puterea inauntrul fiintei mele catre Dumnezeu Care S-a milostivit de noi si mai ales de mine nefericitul si a mai spus odata, la scara mica e adevarat, ca atunci in zilele creatiei "Sa Fie Lumina". Acum pot spune ca spectacolul era deja pe jumatate facut:) Mai trebuiau doar vorbele rostite ... si gata:))

Totul decurgea firesc si linistit dar nu intr-atat de calm incat sa-i pierd in lumea viselor, ci schimband usor tempoul asemeni unui aparat automat cu care se antreneaza tenismenii dar care in loc de mingii arunca ... versuri:) Oamenii ascultau , radeau , mai si cascau - firesc as zice dat fiind momentul de desfasurare al spectacolului , iar noi pe scena ne impleteam armonios poeziile cu povestirea si cu legaturile necesare fiecare la timpul cuvenit.

Prima careia ia venit randul a fost Simona care a rostit "Mama" de George Cosbuc.

Sensibil si frumos!

Ascultatorii au rasplatit generos cu aplauze.

Impletind versurile cu proza am ajuns la momentul potrivit sa-l invit pe Cristian sa spuna poezia "Pastele" - de Vasile alecsandri.

Generozitate din nou din partea auditoriului.

...Au mai venit si Andrei ... si unul din cei doi frati gemeni
...

A fost si prietena noastra Aneta din Alba Iulia dar din nu stiu ce cauza nu apare in fotografie, si intors din cursele ostenitoare de prin tot hotelul pentru a rezolva defectiunea aparuta la circuitele electrice a ajuns la timp sa-si rosteasca "Semnul Crucii" de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul si Andrei Mic unul dintre sufletele mari ale A.S.C.O.R.-ului Brasov.

Cu riscurile la care numai voluntariii se pot inhama va indemn ... sau nu:))..., sa-l priviti evouand si pe povestitorul acestul spectacol si cel care facea si legaturile intre poezii.:) Ne-avand alte imagini am fost nevoit sa o atasez pe aceasta cu speranta ca in viitorul apropiat imi va parveni o alta imagine mai ... umana:)) Probabil ca aici spuneam "Cainele Ovreiului" de George Toparceanu:))

Fie vorba intre noi asta nu era poza de pus pe blog:)))... dar ... ma rog:) Cred ca e cel mai bun exemplu de cat adevar se ascunde in vorbele "Il chinuie talentul":)))

Gata am mai facut rost de una:). Pare un pic mai normala:) Aici nu mai stiu ce spuneam si cred ca si daca ma intreba cineva atunci tot n-as fi fost in stare sa raspund coerent:)

Un pic cam nebarbierit dar...era tarziu:)

Pe repede -nainte am reusit sa ducem la bun sfarsit spectacolul si ce ne-a bucurat cel mai mult a fost ca la sfarsit "spectatorii" ne-au marturisit ca le-a disparut somnul si le-ar placea sa le mai spuneam ceva:) Frumos! Multumim!

Cu laurii succesului "pe frunte" ne-am retras fiecare in camerele cochetului hotel dar nu inaite de a mai fi incantati si de sunetele scoase de viora unui baietel foarte talentat ce cu greu a rezistat pana la sfarsitul "Povestii..." si la indemnul mamei lui a cantat un pic pentru noi toti cei prezenti.

A doua zi dimineata pe la 6 dupa ce cu o seara inainte s-au starnit discutii destul de hotarate cu privire la dorinta fiecaruia de a vizita anumite obiective , unii inclinand pentru Manastirea Banceni iar altii pentru Cetatea Hotin , s-a luat hotararea echilibrata, definitiva si obiectiva astfel incat sa nu fie nimeni dezavantajat si am plecat spre ambele destinatii:))

Drumul de intoarcere de la hotel spre autocar a fost facut tot pe jos si tot pe intuneric incat daca am fi pusi sa povestim cum era peisajul cred ca nu ar putea nimeni spune mai mult decat ca s-au zarit cativa brazi pe marginea drumului inconjurat de padure iar stelele care cu o seara inainte ne intampinasera zambind acum dormeau si ele invelite de un strat protector de nori mai ales acum la o ora cand se spune ca e somnul cel mai odihnitor:)

In drum spre Banceni am oprit putin si la Sfanta Manastire Crasna pentru a ne inchina Icoanei Facatoare de minuni a Maicii Domnului, unde am intalnit multi credinciosi porniti de dimineata cu noaptea in cap pentru a participa la Sfanta Liturghie. Dupa ce ne-am organizat cat mai operativ pentru a nu intarzia prea mult am plecat mai departe spre renumita Manastire Banceni.

Drumul trecea iarasi prin Cernauti si din viteza masinii am reusit sa ramanem cu cateva imagini ale orasului unde pe vremuri a studiat poetul neamului nostru Mihai Eminescu.

Verdeata si lumina...!

Istorie si sfintenie...

Calatorind pe relieful frumos si primitor al Bucovinei de Nord am ajuns la ora potrivita pentru inceperea Sfintei Liturghii la Manastirea Banceni.

A fost o experienta unica participarea la Sfanta Slujba in Biserica Manastirii care pe cat e de mare pe atat sa dovedit de neincapatoare unde dupa traditie preotii slujitori au oficiat Sfanta Liturghie in slavona si romana. Probabail ca de mult timp nu am mai stat intr-un picior atat de mult ca ault ca in acea duminica frumoasa dar a fost minunat. Bine-nteles ca dupa slujba am fost invitati iarasi la agapa:), asta asa ca tot ma intrebam de ce eu nu am luat parte la asa ceva niciodata.
Acum nu mai ramanea decat sa plecam spre casa , dar nu inainte de a ne abate putin si pe la Hotin , la una din cetatile lui Stefan cel Mare si Sfant , poate cea mai bine intretinuta peste vremuri dintre toate. Din parcarea unde oprisem cetatea se inalta usor "pe varfuri" de parca ne facea semn sa o vedem mai bine ca e acolo si ne asteapta.

Nerabdatori am pornit cu totii inspre locul unde au trait, au luptat si au dainuit atatea generatii din Neamul Musatinilor.

Apropiindu-ne de nemuritoarele ziduri cand am intrat pe poarta cetatii aflata dincolo de santul de aparare am avut impresia ca intreaga cetate incepe sa se cutremure si parca avea tendinta sa se inalte spre cer... de fapt motivul adevarat era cantecul tinerilor ascor-isti dedicat Marelui Sfant Stefan domnitorul Moldovei. Pentru o clipa am avut impresia ca marele voievod ne v-a iesi in intampinare pentru a ne primi in casa lui.
Vorbele mele cred ca nu fac decat sa saraceasca frumusetea momentului.

Imaginea istoriei vii fata in fata cu generatiile

E vremea sa mergem . Parca nu se cade sa vorbesti cat te tine gura.
Langa cetate vechile drumuri pe unde cu sute de ani in urma zguduiau pamantul cu copitele lor ostile domnesti.

Privind si cetatea si Nistrul ai impresia ca au aparut amandoua in acelasi timp , ca sunt din veac si vor fi in veacul veacului
Parintele Pantelimon poate confirma. Nu degeaba am mers dansul pe zidul cetatii ce da spre marele si tacutul rau. Sigur acestea doua i-au spus ceva.
La iesire mai aruncam o privire spre dovada de necontestat a faptului ca neamul nostru a fost aici din cele mai vechi timpuri. Cetatea si bisericuta raman tinandu-se de mana amandoua spre bucuria sufletului marelui "Atlet al lui Hristos".
In drumul nostru spre casa tin minte ca am traversat la un moment dat peste raul Prut. Semn ca ne apropiam de "Gradina Maicii Domnului" .
Nu pot sa spun ca dupa doua zile nu ma incerca nici un dor:) Ba da , tot timpul am starea asta cand ies afara din tara.

ROMANIA
Odata cu lasarea serii am incheiat formalitatile vamale si am revenit pe teritoriul tarii noastre. Marturisesc ca m-am bucurat tainic inauntrul meu:) iar dupa cateva zeci de kilometri am ajuns in fosta cetate de scaun a Moldovei unde Marele si Sfantul Stefan Voievod e inca la mare cinste.
Luminile noptii imi erau familiare , chiar daca pana in orasul meu de resedinta Ploiesti mai aveam de strabatut jumatate de tara.
Aici am "debarcat" pe cei din zona sau care aveau legaturi feroviare mai accesibile si noi ne-am continuat drumul in linistea noptii pe soseaua ca-n palma si destul de libera Roman... , Bacau... , Ardeal... si pana la destinatia finala Brasov. Pe parcurs am profitat de pacea din autocar si am ascultat c.d.-ul ce l-am purtat cu mine toata aceasta calatorie si care asteptam sa iasa cat mai curand si pe piata ce contine cartea audio "Chipul Mamei". Trec peste detaliul ca ascultandu-l se doarme foarte bine:) efect de altfel resimtit si atunci in randul nostru dar e o auditie linistitoare despre perioada iconoclasta din Constantinopol. Dar despre asta voi vorbi alta data la timpul potrivit.- atunci cand v-a aparea pe piata.:)
Putin dupa miezul noptii cu ajutorul Lui Dumnezeu , pentru rugaciunile PreaCuratei Maicii Sale si ale Sfantului Andrei crestinatorul Romaniei a carui icoana Sfanta a fost tot timpul lipita pe parbrizul autocarului ca marturie a ocrotirii revarsate asupra noastra dar mai ales asupra celor destul de numerosi din grupul nostru care-i poarta numele, dar si cu indemanarea domnului sofer a carui rabdare cred ca a fost bine pusa la incercare cat despre oboseala cred ca a disparut cu totul ca notiune si stare din fiinta lui:), am ajuns acolo de unde plecasem cu 3 nopti in urma , la Brasov.

Lumina lui placuta de noapte ma ajutat sa trec usor peste racoarea destul de persistenta si din cauza oboselii in momentul coborarii langa gara. Am coborat mai multi atunci si ne-am luat ramas bun unii de la altii mai fugar sau mai atent.

Ce-a fost dupa aceea nu cred ca mai prezinta foarte mare interes , oricum cand am ajuns acasa dupa mai bine de 24 de ore de nesomn am simtit tarie de la Dumnezeu sa pot participa si la Sfanta Slujba cu ocazia prazbuirii Sfintilor Voievozi si Arhangheli Mihail si Gavriil ocrotitorii Sfintei Biserici pe care de vre-o 7 ani o frecventez cu mare drag.

Spun sincer ca nu aveam de gand sa scriu un articol despre acest pelerinaj atat de repede dupa terminarea lui, ci aveam in plan ceva pe care-l voi continua imediat dupa publicarea acestuia cu tema zilei noastre nationale de 1 decembrie si cu ocazia sarbatorilor de iarna dar ... asa cum spuneam in email-ul trimis mai noilor si mai vechilor mei prieteni ascor-isti impreuna cu care am vanturat lumea in aceste trei zile si ma destainuiam lor ca ... " Dupa acest neasteptat , inedit si prim pelerinaj al meu:) va marturisesc faptul ca la intoarecerea acasa cu forma scaunului de autocar "pecetluit" pe intreaga mea fiinta dihotomica:), am simtit o stranie mancarime in varful degetelor care in realitate e sindromul faptului ca tare as mai scrie ceva pe blogul meu despre aceasta frumoasa si de ce nu ostenitoare exeprienta:), pentru care va multumesc tuturor foarte mult incepand de la Andrei, Andrei, Andrei.... si cati Andrei mai sunt:) pana la copilasul ce ne-a cantat la viora intr-o tarzie noapte de toamna Cernautieana:)
Asa deci, si prin urmare... , ca sa nu o lungesc mai mult va rog fie-va mila de un biet suferind si purtator al virusului blogger-itului:) si ajutati-ma cu imagini foto si/sau video de prin locurile strabatute impreuna pentru ca mult prea putinele fotografii facute de mine cu telefonul mobil sunt aproape de prisos tinand cont ca oricum nu stiu sa le extrag:) de acolo.

Doamne ajuta!... Si ca un graitor exemplu al apartenetei mele independente de vointa proprie la Republica lui Caragiale ma semnez :
"Al dumneavoastra pentru totdeauna
Florin de la Ploiesti:)

Cred ca aceasta scrisoare poate tine loc si de incheiere:)
Va multumesc pentru companie si va astept si la urmatoarele articlole aflate deja in lucru.
Doamne ajuta!

O zi de filmare la "The City of Bucur"

2010-10-28T17:09:00.000-07:00

De fiecare data cand merg la Manastirea Radu Voda de la Piata Unirii din Bucuresti intalnesc in drum o micuta Biserica asezata pe o movila ridicata parca din adins intre cladirile de otel si sticla ce parca vor neaparat sa atinga cerul capitalei Romaniei. Aceasca mica Bisericuta smerita si bucuroasa parca parca de prezenta a tot ceea ce o invecineaza poarta numele de Biserica Bucur.

Oare cine nu a auzit ca Bucuresti-ul a fost la inceputurile sale o mica asezare de oameni intemeiata de Bucur Ciobanul ? Eu unul ma regasesc in numarul mic a celor supericiali care s-au multumit doar cu informatia asta si... atat. Asta pana nu de mult timp cand am inceput sa-mi pun si eu intrebari mai serioase legate de radacinile si trecutul Poporului Nostru care inca din vremurile nasterii sale din bravii nostri stramosi daci si romani , nastere petrecuta deodata cu patrunderea si impamantenirea pe aceste meleaguri frumoase si binecuvantate de Dumnezeu a Crestinismului adus de insusi Sfantul Apostol Andrei primul chemat de Domnul Hristos, totdeauna si-a intemeiat asezari ridicate in jurul Casei Lui Dumnezeu Sfanta Bisrica.
Imi propuneam mereu sa caut si sa aflu mai multe despre cum a fost atunci de mult cand ciobanul Bucur s-a oprit in aceste locuri, dupa care odata cu trecerea timpului mica asezare a fost transformata probabil intr-un mic targ, apoi dezvoltata si ridicata pana la rangul de cetate de catre boierii si domnitorii ce au condus Tarile Romane in cursul zbuciumatei nostre istorii iar acum sa fie orasul cel mai mare din Romania, o adevarat metropola a Europei si adeseori comparata si asemanata cu celelalte capitale ale continentului.
Gandurile bune si folositoare vin, ne preocupa, isi fac simtita lucrarea pana la o vreme dupa care de cele mai multe ori le lasam sa treaca si le uitam pana cand intamplator , daca tinem cont ca "Intamplare" vine de la expresia "In Templum" adica " in Casa Lui Dumnezeu", ne trezim in situatia cand o persoana anume ne propune sa incepem lucrul la ceva ce candva credeam ca il vom duce la bun sfarsit. Asa a fost acum un an si jumatate cand Aurelia Mihai o tanara regizoare romana casatorita in Germania si care pe langa fotografii si expozitii de arta contemporana produce filme de scurt metraj ce adeseori le proiecteaza tot in astfel de spatii organizate de ea, mi-a propus sa dau o proba pentru productia "The City of Bucur". Cand ne-am intalnit cu ea , spun "ne-am" pentru ca prin Afro am ajuns sa o cunosc:), era impreuna cu sotul ei in prospectie prin Bucuresti

...dupa care printre plecarile prin tara urma sa isi faca timp pentru probele cu actorii.
Pot sa spun ca de la prima vedere cand ne-am intalnit in Parcul Tineretului am simtit o afinitate intre noi - de natura artistica si umana bine'nteles:) , manifestata printr-un zambet plin de bucurie asemeni vechilor prieteni ce se revad dupa o perioada mai indelungata de distantare si dor:) - Acelasi lucru mi l-a marturisit si ea la cateva zile dupa terminarea filmarilor cand ne-am revazut la un suc:) in Cismigiu.
Printre obisnuitele dicutii de acomodare unii cu altii delicat punctate la un moment dat de Afro care i-a daruit Aureliei, asa dupa cum foarte frumos obisnuieste cu toti cei dragi sufletului ei, o carticica de suflet si credinta autentica ortodoxa cumparata probabil din ultimul ei pelerinaj, noua noastra prietena si regizoare ne-a destainuit ca de mult timp avea in plan sa faca un filmulet despre Bucur Ciobanul , dar cand cu un an in urma incercase sa demareze toate actiunile necesare unei astfel de initiative ... bine-nteles ca s-a lovit de foarte multele aprobari obtinute cu neinchipuit de multa greutate, urmate de si mai multele avize neprimite, culminand cu suma astronomica de 5000 de Euro pe ora de filmare??!!:))) intr-unul din spatiile din centrul Bucurestiului... Ceva legat de spatiul verde de pe la Casa Poporului sau chiar din interiorul cladirii, nu mai tin minte exact pentru ca m-a blocat:) "Le-am spus , domne', dar intr-o ora nu reusesc sa pun nici lumina"
In fine , ideea e ca acum vroia sa realizeze un scurtmetraj despre lucrul efectiv la filmul ce dorea sa-l faca. Adica un film despre film:)... iar Afro m-a recomandat ca as putea fi un desavarsit "cioban":) , ea urmand sa interpreteze chiar rolul regizoarei - adica al Aureliei - din film.
Recomandarea facuta de Afro a avut ca efect imediat umflarea mea in pene si cu mult aplomb si tantosenie ma produceam cu poezii , monoloage si texte din scenariul filmului in fata Aureliei si a camerei de filmat lovita din cand incand de mingiile trimise de copiii si parintii ce se jucau la acea ora in parc nestingheriti decat poate numai de grimasele si vocalizele izvorate din talentul meu manifestat tumultuos in aerul primaverii:)
Convins si de privirile incurajatoare ale Aureliei am plecat acasa la Ploiesti asteptand cu multa nerabdare telefonul de confirmare care dupa doua sau trei saptamani in care mi-a pus rabdarea la incercare a si sunat si de la celalalt capat al firului s-a auzit glasul subtirel si prietenos al celei ce ma acceptase si ma distribuise in scurtmetrajul ei :" Alo, Florin. Buna seara,...sper ca nu te deranjez... vreau sa-ti dau o veste care sper sa te bucure:)... Joci in filmul meu:)..." ; " Aaaa, multumesc frumos!:) Asa o veste nu are cum sa ma deranjeze indiferent de ora la care vine:)"; "O so fii politistul de la Casa Poporului:)" .... Liniste deplina din partea mea:))..Vestea a cazut naprasnic:))))); "Aaaa , multumesc frumos :)Ce mult ma bucur... Am zis bucur ca stare emotionala nu ca nume propriu:)))" ; "O sa ai o singura zi de filmare, nu ai mult text si decat vre-o doua secvente , asa ca stai linistit nu ai mult ". Vestile "bune" se insirau vorba lui Eminescu "ca margelele pe ata":)) "Duminica pe la pranz te-as ruga daca poti sa ajungi in Piata Constitutiei unde filmam. Poti?"; "Pot... cum sa nu?" - ce era sa mai zic?:)
Dupa incheierea convorbirii am ramas cateva momente naucit... probabil de ideea ca as putea face cariera stralucita ca politist dupa alte zeci de aparitii similare prin tot felul de productii de televiziune de mai mica sau ... si mai mica valoare artistica:) ... Iar Duminica dimineata de obicei merg la Sfanta Liturghie... dar ce nu face omul pentru un rol de politist?:)))- chiar si fara prea multe "vorbe":)))
Duminica dimineata ... bine dispus m-am sculat , fata alba mi-am spalat...:)... si chiar daca aveam o strangere de inima ca nu pot merge la Biserica dupa cum nevoile sufletului o cer, am plecat cu rugaciunea in minte , cu Bucurie si cu nadejdea ca voi ajunge la vreme in Bucuresti sa mai prind cateva momente din Sfanta Slujba la una din Bisericile din preajma locului de filmare.

Capitala noastra m-a intampinat, cum de altfel o face cu noi toti, ca de fiecare data cu Poatra, Inima si bratele deschise...... amintindu-mi totodata de trecutul glorios al Poporului Roman ce nu de putine ori si-a varsat sangele pentru neatarnarea Tarii obtinute cu multe rugaciuni si jertfe ale inaintasilor nostri. Cinste memoriei lor!
Oare cum v-a fi fost atunci cand trupele romane intoarse din Razboiul de Independenta se ajungeau acasa si erau primite de catre conationali cu flori si lacrimi de bucurie ca simbol de multuimire adus Triumfului lor?
Emotia mi-a dat de multe ori senzatia de zbor atat la propriu cat si la figurat si am trecut mai departe spre inima Bucurestiului aruncand totusi o privire in urma ce mi-a incantat inima vazand privelistea ramasa in spate a unui capat de oras mangaiat de lumina diminetii de Duminica despre care foarte multi nemultumitori spun ca il gasesc cenusiu.
La acea ora circulatia era de-a dreptul imbietoare , asta probabil si pentru ca multi dintre bucuresteni erau plecati, asa dupa cum se obisnuieste inca de vinerea dupa amiaza, ori la munte pe Valea Prahovei pentru ca e cea mai la indemana ori "in provincie":))) , ca la Biserica nu cred ca putem spune ca se da navala in aceeasi masura:)
Dupa ce am ajuns la km 0 al democratiei:) constatand ca inca mai sunt intarziati in ale "evadarii" si care incercau acum pe ultima suta de metri sa fuga cat mai repede de betoane si asfalt:), ceea ce facea sa-mi schimb parerea despre lejeritatea circulatiei de la acea ora:) , strecurandu-ma parca din ce ince mai greu:) ... doar na, e Bucuresti...:) ... am ajuns in acel punc central al Micului Paris care pentru mine e la o distanta aproximativ egala de Locasurile Sfinte unde se gasesc Sfintele Moaste ale Sfintilor Dimitrie Cel Nou Basarabov, Sfintii Mari Imparati Constantin si mama sa Elena cei intocmai cu apostolii de la Catedrala Patriarhala, cele ale Sfantului Cuvios Nectarie Taumaturgul de la Manastirea Radu Voda si Sfintele Moaste ale Sfantului Mare Mucenic Mina de la Biserica ce-i poarta numele si la care merg sa ma inchin de fiecare data cand ajung in Bucuresti, dar in fiecare zi la altele. Credinciosii crestin ortodocsi si-au dat seama ca in descrierea facuta este vorba despre Piata Unirii din Capitala. Imi cer scuze insa celor obisnuiti mai mult cu "shoppingul":) decat cu trecerea pragului Sfintelor Biserici carora probabil trebuia sa le amintesc de magazinul Unirea:)... nu departe de Cocor:)... aflate la intersectia principalelor artere de circulatie ce duc cu toatele oricum la unul din multele Mall-uri:)),... sau locul unde si-au dat intalnire mai multe fast-food-uri, cluburi si pub-uri ce nu vor decat sa ne dea distractie fara limite fie ca noi vrem fie ca nu:), iar celor ce "pe vremuri" ne citeau si cenzurau vorbele:) iar astazi nicidecum nu o mai fac,... sau mai fac?:)... le spun ca este spatiul luminos si maret din zona Bulevardului Victoria Socialismului:)))
"NU TI-AM ZIS , BA BAIATAULE ,SA NU MAI VORBESTI DE MINE? NU TI-AM ZIS CA NU CITESTE NIMENI CE SCRII?" ; "Ba da, iertati-ma , dar am zis sa nu trec fara sa va salut" ; "HAI FII BAIAT CUMINTE SI TINE-TI GURA, CA O-NCURCI."; "Am inteles , sa traiti! Nu mai vorbesc de dumneavoastra" ; "ASA, BRAVO!... SI AI GRAJA CE SCRII CA SUNT CU OCHII PA TINE!"

Aflandu-ma in zona descrisa:) am decis repede si pe "nerasuflate" sa iau pieptis Dealul Patriarhiei sau Dealul Bucuriei cum se mai numeste si sa mai prind ceva din Sfanta Liturgie oficiata in Catedrala Patriarhala . Nu mai tin minte ce Parinte slujea, dar atat cat am reusit sa intru in Sfanta Biserica a fost o adevarata bucurie pentru ca am nimerit exact la momentul sublim al Epiclezei cand preotii invoca Harul Duhului Sfant Care se revarsa pentre darurile de paine si vin transformandu-le in Trupul si Sangele Domnului Hristos! Am simtit cum sufletul insestat a fost adapat cu "Apa Vie din Care daca v-a bea cineva nu v-a mai inseta".
Incet incet am inaintat prim multimea de credinciosi ce umpleau pana la refuz spatiul interior al Catedralei si ca de fiecare data cand ajung m-am inchinat si am sarutat acele Vase si Izvoare de Sfintenie care sunt Moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov si cele al Sfintilor Mari Imparati Constantin si mama sa Elena cei intocmai cu Apostolii.

Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai !

Cu inima impacata si cu sufletul linistit am purces spre locul de filmare cu constiinta treaza de a nu intarzia la lucrul la care am fost solicitat dupa ce am incercat cu slabele mele puteri omenesti sa urmez indemnul Mantuitorului :"Da-ti cezarului ce-i al cezarului si Lui Dumnezeu ce-i al Lui Dumnezeu" , e adevarat in ordinea inversa :)

Cand am ajuns la locul filmarii era o pauza de reamenajare a cadrului ceea ce m-a facut sa iau cunostinta mai usor cu atmosfera prezenta acolo. Dupa expresiile lor simteam ca acolo se muncise chiar serios si cu multa concentrare...

... lucru care mi-a dat o stare de multumire, inceredere si liniste interioara ca am facut alegerea buna acceptand sa fac parte din aceasta productie... de fapt ca orice propunere care vine pe filiera Afro.
"Gutten tag":) ; "Buna , Florin, bine-ai venit!:) Vezi ca ti-am pregatit costumul de politist la masina rosie. Vezi ca e si Afro acolo, vorbeste cu ea pana aranjam noi cadrul"
Snob cum sunt ma asteptam ca la fata locului sa fie o rulota inscriptionata cu numele meu la care sa am acces numai eu si cei din echipa mea:))) dar surpriza...:) cabina mea de machiaj si costume era o masina rosie destul de inghesuita inauntru cu alte costume si tot felul de genti iar de la fata cu costumele am inteles ca daca cumva sunt nemultumit de conditii ma pot schimba si langa:) ... doar nu ma vedea nimeni, eram bine ascuns in mijlocul strazii:) ... zis si facut:)
Cu parul nu a fost o problema ca Afro din nou m-a scos din incurcatura si mi-a salvat personajul:) cu o mana de agrafe prinse cu nadejde de podoaba mea capilara atata cata mai e:) si ascunsa bine sub cascheta:)
Obisnuit sa-mi gasesc singur motivatii si incurajari interioare am dedus imediat ca numai artistii de vaza au parte de acest spatiu deschis rezervat doar VIP-urilor . Asa ca pe lista scurta a celor care performasera in zona, pe langa intr-adevar marele Luciano Pavarotti, dar si trupe de zgomot infernal de genul Guns 'N Roses, Madona si toate celelalte la care nici prin gand nu mi-a trecut sa merg sa le vad , voi fi trecut si eu cu rolul "Politistul de la Casa Poporului":)))
Acestea fiind zise si facute sa mergem sa ne cunoastem partenerii de filmare:) Primul a fost Vasile , un ciobanas autentic din nordul Moldovei caruia Aurelia i-a incredinta rolul lui Bucur Ciobanul. Superb! "Salut! Florin , imi poare bine!" ; " Noroc, hai. Vasili" Acum fie vorba intre noi, incercand sa las invidia la o parte chiar a fost o alegere perfecta. A umblat mult regizoarea si echipa ei prin toti muntii Romaniei pana a gasit ceea ce trebuia. Jos palaria!

Intre timp si-au facut aparitia si ceilalti interpreti : Vitalie Bichir actor la Teatrul National din Bucuresti .

Si el juca un politist:) Acum survine intrebarea care e politistul 1 si care politistul 2?:))) Tinand cont ca el a filmat inaintea mea se poate deduce ca s-a inceput cu cel de al doi-lea:))) lasand nr. 1 pentru mai tarziu cand e publicul incalzit:))) E , oricum ar fi, amandoi odata nu puteam filma nu din alte considerente de ordin artistic , regizoral etc ci doar din cauza ca recuziterul nu avea decat o singura cascheta in dotare ceea ce ne-a facut sa o folosim pe rand:)))

Dupa putin timp ca o pisicuta boereasca de Bucuresti sau ca o catelusa cuminte de apartament cu multa finete a aparut si doamna Coca Bloos actrita la Teatrul Mic.

Pe doamna Coca Bloos o mai intalnisem la niste filmari in perioada studentiei dar mai ales la Teatrul National din Craiova in piesa "Danaidele" regizata de domnul Silviu Purcarete. Am mers la multe festivale de teatru in perioada Danaidelor. Nici nu stiu unde am fost de mai multe ori, in tara sau afara. Cred ca in strainatate pentru ca tin minte ca nu prea mai aveam file goale la pasaport:) Ehh, ce vremuri:)

Aici doamna Bloos interpreta pe mama regizoarei din film , adica a Aureliei, asa ca si-a petrecut ceva timp pe langa mama acesteia sa-i mai "fure" din ce se poate:)

Dar cel mai important acum urma sa apara...:) Din circulatia din ce in ce mai aglomerata sa desprins o masina marca nemteasca bine'nteles, de la geamul careia si-a facut aparitia si ne-a salutat boiereste si superior maestrul..." Oooo! dar cine e ca nu mi-e cunoscut:)?" "Nu stiu, probabil vre-un actor neamt ca nici eu nu-l cunosc"; "Nuuu , e unul de-al nostru ca prea si-a intrat bine in rol":) Indiferent cine o fi fost se vedea ca e de mare calibru:) ca pe langa faptul ca atat de bine isi asumase situatia incat nu-l cunosteai , el in comparatie cu noi avea spatiul lui privat unde era tratat cu toate bunatatile si cu toata atentia adecvata marilor staruri:)
Intuitia feminina a bunei noastre Afrodita a stiut inspre cine sa se indrepte pentru a fi in centru atentiei:)

Intre timp noi cei care pe afis ne incadram la "... si altii" nefiind beneficiarii unei atentii deosebite din partea asistentei ne ocupam timpul cu depanarea amintirilor comune :)

"Eu eram ala chelu' din Danaidele":) ; "Hai , draga, ca acolo erati 50 de cheliosi, nu ma mai zapaci :))) Da' te stiu ca erai mai tacut, nu erai ca ceilalti" ; " Da , probabil aprofundam rolurile de politist ce urmau sa apara":)))

Uitandu-ne in jur am vazut ca Vasile, cel cu care ma imprietenisem destul de bine avand ca subiect de dicutie armata si locul unde ne-am facut-o fiecare, :) disparuse fara urme. Cam dificil sa-ti dispara Bucur din film:). El saracu' neavand aici munti sa-i urce si lipsindu-i aerul rarefiat si rece de la stana de mioare a gasit o solutie la fata locului folosind pe post de Rarau sau de Ceahlau una din cladirile inalte din jurul pietei:)

Nu e vorba, ca il mai vazusem cum pleaca de la filmare sa mai cumpere cate ceva spunand "M-o trimis doamna Aurelia sa cumpar niste tigari si cornuri pentru toata lumea" . Cata curatenie sufleteasca! Nu avea nici cea mai mica parere de sine , ca joaca rolul lui Bucur sau alte mofturi de genul asta specifice celor "din lumea nostra"- urata expresie!

El cu gesturi firesti de parca ar fi fost pe pajistea de langa satul lui din muntii Moldovei , lepada cojocul cel de oaie si arunca bata ciobaneasca pe caldaramul Bucurestiului, creind o imagine ce probabil pe un copil l-ar fi facut sa creada ca mai intai s-a dat de trei ori peste cap ca-n povesti , si facea fara sa comenteze tot ceea ce i se cerea. Sfanta simplitate!

Cand ii priveam linistea parca si zgomotul masinilor disparea. El cred ca e unul din oamenii fericiti. Iar oamenii fericiti traiesc doar in locurile lor ascunse de ochii nostri iscoditori, stiuti numai de Dumnezeu si de Maica Domnului la care ei se raporteaza cu un firesc dezarmant pentru noi "cei instruiti".

"Domnu' Mielu Ciucurel , va rugam sa poftiti la cadru" :)))

"Aaa, deci maestrul Mielu Ciucurel eraaa"; "Daaaa, cum de nu l-am recunoscut?!:)"; "Ce bine joaca , nici nu zici ca e el" ; "Asa e , ce metamorfoza. Ma gandeam eu ca nu poate sa fie decat el" :) Si uite-asa ne prefacem unii fata de altii ca l-am recunoscut pe "maestrul":)))

Intre timp de pe varfurile "masivilor" bucuresteni noi cei ce ne agitam "in vale" paream "....musunoaie de furnici, microscopice popoare..."

"... precum pulberea se joaca in imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza inceteaza...", "... astfel in a capitalei larma pururea adanca, Avem clipa, avem raza care tot mai tine inca, Cum s-o stinge totul piere ca o umbra-n intuneric, Caci e vis al nefiintei Universul cel himeric"- dupa Scrisoarea I de Mihai Eminescu. Nu stiu ce anume , poate doar faptul ca trupul poetului nostru national odihneste in pamantul Bucurestiului m-a impins sa-i rostesc versurile chiar si in ambientul zgomotos si tehnologizat al centrului urban.
Dar pentru ca ceva trebuia sa ma scoata din reverie, chiar in apropierea noastra si-au oprit masinile super luxoase si doar cu cate doua usi cativa "adevarati" de bani gata:), printre altele si cu intentia de a-si testa nivelul maxim al volumelor aparaturii audio in valoare de... cam de cat costa toata ziua noastra de filmare:) Cum Vitalie plecase nu avea cine sa "rezolve" problema decat "politistul de la Casa Poporului":) , care dupa ce si-a luat inima in dinti si si-a facut la repezeala o formula de adresare cat mai autentica a pornit inspre "faptasi":) Acum nu ca muzica nu ar fi fost de "calitate", pentru ca era o incantatoare bubuiala de club:)) dar cum urmatoarele secvente erau ale mele si sunetul era in direct a trebuit sa iau masurile ce se impuneau:)))
Cand am ajuns in apropierea lor mi-am dat seama ca orice aveam eu pregatit sa le "ordon" ar fi fost de prisos din cauza nivelului mult prea ridicat al decibelilor:) asa ca mi-am schimbat strategia si cu un gest bine controlat am facut sa-mi cada in fata lor cascheta lasand parul mai lung decat era regulamentar sa se zburleasca iar cateva agrafe chiar sa sara de la locul lor:) Rezultataul a fost cel scontat , ei amuzandu-se pe seama nefericitului actor:) si facand un gest de mari "baieti valabili":) sa opreasca muzica si chiar sa"paraseasca zona" ca oricum ii plictiseam cu "filmurile" noastre.:) ... Nu canta nimeni , nu dansa nimeni:)- "Nashpa":)
In timp ce echipa pregatea toate cele necesare pentru secventele mele cu Afro, eu ma intoarceam ca un erou ne-ncununat:) de la "locul faptei" dupa ce bine-nteles mi-am rearanjat "tinuta":), si fiind multumit in sinea mea ca "suspectii" nu sunasera mai "sus" pe vre-un "superior" de-al meu si sa ma trezesc transferat de aici de la Casa Poporului unde datorita traficului ce de multe ori e in contraventie cu legile de circulatie daca nu curge tot pica ceva:)) , si sa ma trezesc mutat "disciplinar" pe la cine stie ce balci de zona rurala unde sa-i pazesc p-aia care fac gogosi:)))
Si toate pareau ca de acum vor decurge linistit si firesc numai ca dupa prima secventa filmata a inceput sa se auda si sa se apropie tot mai mult un zgomot puternic de diferite frecvente si vibratii ce la un moment dat a devenit chiar asurzitor de aveam impresia ca suntem asaltati de picamare gigantice ce vor sa darame Bucurestiul. Era un grup destul de maricel de rockeri motoclisti in fruntea lor avandu-l chiar pe Nicolae Covaci ce in cateva secunde au umplut toata piata. Prima imagine ce le-a atras atentia a fost...:) "Ba , Dragonule, asta nu ma ala ... cand cu aia doi da la omorat... cant cu oaia, cand cu treaba?"; "Care , ma? Nu , ma , ala era altu"; "Da , ma asa e... Si acuma ce facem, il luam cu noi, sa fie capitanu' nostru?"; "Aaaaa, nu ma , ca am auzit ca astia ca el ne bea toata vodca"; "Moshule, hai sa faci o poza cu headerii adevarati ca daca nu va mancam toata pelicula"" Asa, moshule, si daca te supara astia dai un semn si venim si le sugem ochiu"
Eu ca organ vigilent:) vazand ca numarul lor e coplesitor chiar si in comparatie cu numarul filelor carnetului de amenzi din dotare:) m-am retras prudent din fata inamicului:)
"Pe cand oastea se aseaza , iata soarele apune, Voind crestetele-nalte ale Casei sa-ncunune..."" "...Cu un nimb de biruinta, fulger lung incremenit, Margineste ziduri negre in intregul asfintit..."
Iar ca totul sa se linisteasca sa auzit un dangan lin de clopot ca Trambita si Glas al Lui Dumnezu chemand oamenii la Sfanta Slujba a Vecerniei. Ecoul Divin venea probabil de la apropiata Sfanta Manastire Antim locul unde sa infiintat si sa dezvoltat Grupul de rugaciune "Rugul Aprins" ce cuprindea mintile cele mai luminate si induhovnicite ale veacului trecut din perioada inceputului prigoanei comuniste , grup ce printre altii avea in fruntea lui pe Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor.
Sunetul clopotului a avut darul de a ma mai linisti de tulburarea ce fara indoiala ti-o provoaca un oras atat de incarcat cu de toate ca Bucurestiul. Terminandu-mi treaba am plecat spre casa lasandu-o pe draguta noastra regizoare conducand ostile din mica ei cabina de regie improvizata in partea din spate a masinii:) "Am plecat , Aurelia. Multumesc frumos!"; "Multumesc si eu , Florin. Te sun sa ne vedem dupa ce termin cu filmarile"; "Bine , astept. La revedere" Am lasat-o cu povestea "City..."-ului ei. Ma sunat dupa ce a terminat filmarile, intr-adevar. Am mers in Cismigiu si am vorbit despre tot ce sa intamplat... si despre ce mai are in plan sa faca.
Cand am plecat se innoptase de-a binelea si ca de fiecare data cand termin un lucru la care mi-a placut sa particip am o usoara stare de nostalgie ce ma face sa mai arunc o privire spre cele lasate in urma ... sper ca nu megalomania constructiei ma atras, ... sau poate fascinaia ei, cine stie?..., dar lumina artificiala ce o decoreaza parca ar fi simbolul Luminii Credintei in Dumnezeu a celor jertfiti pentru a construi aceasta cladire. Cati oare nu se vor fi sfintit frangandu-si trupurile si vietile pe santierele muceniciei din vremea comunista? Poate chiar ar trebui sa o privim ca un monument al lor. Oricum Pamantul pe care e asezata e pamant sfinti...t Numai daca ne gandim ca acolo erau pana a nu fi demolate Manastirea Vacaresti si Spitalul Brancovenesc...
Am iesit din capitala Romaniei tot pe "poarta" pe care dimineata intrasem... Arcul de Triumf!... ... ce acum clipea electric de de jur imprejur de lumina calda a starzilor orasului . I-am multumit metaforic in sinea mea ca m-a primit sa iau parte la aceasta mica picatura intr-un ocean despre care a vrut sa vorbeasca filmuletul Aureliei. Poate inca nu a venit vremea sa se obtina toate aprobarile pentru a se face o productie mai mare despre intemeierea Bucurestiului, dar pana atunci e bine ca sa creat un inceput si ca macar o fata, fie ea si stabilita in Germania:), sa gandit sa vorbeasca lumii intregi intr-o limba universala printr-o productie artistica ce cu ajutorul Lui Dumnezeu va iesi odata, despre "The City of Bucur"

Doamne ajuta!

Parintele Nicanor Lemne. Bucuria ospetiei.

2010-10-08T16:13:00.000-07:00

Acesta e chipul luminos, bland si smerit asemeni unui copil cuminte si sfios, ce-mi vine in fata ochilor atunci cand ma gandesc la cel atat de drag sufletului meu Parintele Nicanor Lemne.
Nu mai fusesem de mai bine de un an la dansul. De mult tot planuiam sa mai merg sa-l vad. Si uite-asa intr-o frumoasa zi ploioasa:)... de toamna mohorata:)... am purces cu noaptea-n cap, asta insemnand pe la vre-o 11 dimineata:) catre Silistea Snagovului unde parintele vietuieste in casuta lui ca-n povestile cu ingeri si oamnei buni de mai bine de... muuulti muuulti ani.
Ramasese stabilit sa ma intalnesc cu Jenel la Ciolpani si de-acolo sa mergem impreuna mai departe. Eu veneam de la Ploiesti cu ocazia si el , ma rog ca o vedeta ce este, venea cu masina din Bucuresti:)
Chiar ma gandeam sa postez aici la inceput si fotografia lui dar mai aman putin pentru ca ar insemna sa de-a navala toti fanii si fanele de la productiile tv in care apare:)

Cu intarzierea de rigoare:) am ajuns la ora stabilita:) si dupa ce am reusit sa strang oarecum umbrela data peste cap de ploaie si vant in timp ce incercam sa traversez D.N.1, am vazut masina lui Jenel, ce nu se mai recunoastea din cauza norului gros de fum:) ce iesea frin ferestrele larg deschise, incat m-am speriat crezand ca sa iscat vre-un incediu la bord sau e vre-un atac terorist:)) Mi-am luat inima in dinti pentru ca oricum nu aveam altceva de ales si m-am apropiat de obiectul in cauza cu intentia de a face o fapta eroica dar cand colo... inauntru cu parul valvoi:) in frig:) si cu sursa de fum ca obiect al viciului bine stransa intre degete era acest foarte bun prieten... amic:)... coleg:)... ma rog aceasta cunostinta a mea : Jenel:)) "Salut, Florica, bine c-ai ajuns, ca de cand te astept am inghetat" ;"Pai de ce ai venit asa devreme nu stiai ca-ntarzii?:)" ;"Ba da stiam dar nu de-asta am inghetat. Am sta cu geamurile deschise ca nu mai poteam sa respir"; "Aaaa, da, asta asa ca tot mergem la bunicu' tau. Da' ce faceai iar repetai monologu' lu' Despot Voda?:)))" ;"Nuuu, ma:)) , zilele astea l-am lasat mai usor:))) ca am de scris un episod la serial si ma tot framant." ; "Aaa, si d'aia acuma ai voie sa fumezi:)))"; Hai , ma, ca n-am fumat cine stie ce." ;"Nuuu, numai cat sa ma faci sa cred cati-a lut foc masina":))) ;" Hai, ma, ca oricum m-am mai lasat si o sa renunt de tot la ele" ; "Daaa, cum sa nu, asa ai zis si pana acu' .." ;" Si nu m-am lasat , ma, de cate ori am zis?:)))"
E, cu genul asta de discutii care bine-netles sunt doar "rodul imaginatiei mele rautacioase":)) am strabatut cei cativa kilometri pe soseaua uda de ploaie si de curand reparata pana la...

...Bisericuta fara turla de la Silistea Sangovului cu hramul "Nasterea Maicii Domnului". E una din rarele ctitorii de acest fel in forma de nava de pe teritoriul tarii noastre. E un autentic monument de arta a artelor si stiinta a stiintelor cum bine si frumos e denumita vocatia preotesca. Inainte se numea Schitul Turbatele pentru ca aici vietuiau cateva maicute care stiau sa vindece de turbare printr-o simpla dar fina si exacta crestatura sub limba de unde sangele otravit tasnea afara lasand trupul sarmanului om eliberat de povara veninului aducator de moarte.
Tin minte ca din copilarie vedeam bisericuta atunci cand megeam la tara cu masina pe aici in drumul spre Fierbintii de Ialomita si ma miram ca "acolo undeva e o biserica fara turla", si ia-ta ca a randuit Dumnezeu sa ajung sa cunosc mai indeaproape decat ma asteptam ce se ascunde in spatele imaginii atat de smerite a lacasului de cult cladit parca dupa asemnarea ultimului - de pana acum - slujitor al ei.
Cobor mereu cu emotii cand ma gandesc la densitatea istoriei comprimate intre zidurile acestea despre care probabil nu foarte multi stiu ca la un moment dat sunt duble pentru a servi ca ascunzatori si refugiu din calea navalitorilor. Cati barbati de seama ai neamului nostru vor fi trecut pragul Sfantului Lacas de Inchinare?: Vlad Tepes , Cantacuzinii, Grigore Ghica Voda si cati altii nestiuti de noi ... dar de ce nu si prigonitori ai credintei noastre ortodoxe si poate foarte multi dintre ei au fost cutremurati inlauntrul fiintei lor ca o dovada a Dragostei Lui Dumnezeu Care nu-si paraseste copii Sai si ca "nu vrea moartea pacatosului ci sa se indrepte si sa fie viu".
Dar mult mai multe putem afla acultandu-l pe Parintele Nicanor vorbindu-ne domol si cu accentul sau usor basarabean pastrat pana acum de atata amar de ani de cand s-a refugiat de pe fostul teritoriu al Romaniei Mari aici pe meleagurile fostului mare tinut al Vlasiei.
Dupa ce am constatat pentru a nu stiu cata oara , de data asta coborand din masina lui Jenel, ca sunt prea putine decat doua maini pentru unul ca mine:) cel ce aveam de tinut si umbrela,... si sacosica cu salata de fructe si dulceata de prune ce mi le daduse mama pentru parintele - ca nu puteam sa mergem cu mana goala:),...si aparatul de fotografiat:))....si sa mai inchid si usa masinii... timp in care bine'nteles ca le-am scapat pe jos cand pe una cand pe alta cand toate odata:)),... Cu oarecare sfiala am intrat in curtea parintelui ale carei porti stau mai tot timpul larg deschise ca semn ca oricine vine e foarte bine primit la dansul ... " "Stai putin, Jenele, ca vreau sa fac o poza asa de incalzire":)

Indiferent de ce anotimp ar fi , de fiecare data cand vin la Parintele Nicanor simt tainic in adancul fiintei mele Bucuria Invierii:), iar cand privesc casuta dansului si tot ce o inconjoara imi vin in minte versurile poetului nostru Vasile Alecsandri : "De Pasti in satul vesel casutele-nalbite , Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite, Pe care cocostarcii infipti intr-un picior, Dau gatul peste aripi tocand din ciocul lor."
Ne apropiem tot mai mult de cerdacul casutei unde acum cativa ani l-am vazut pentru prima data pe parintele asteptandu-ne si prima mea impresia a fost... ca e ceva imaterial, ceva ca un nor usor ce mangaie pamantul. "Stie Parintele ca venim, Jenele?" ; "Daa, l-am anuntat"; "Sigur?"; "Da, ma, stie" ;
Ne apropiem de usa camarutei Parintelui,... batem sfios si... "Da, intra-ti""Oooo, ce frumos!" N-am fost niciodata in chilia vre-unui monah dar imi inchipui ca nu pot fi mari diferente , poate doar de aranjament al lucrusoarelor dar de prezenta a Duhului nu cred sa fie altfel. "Saru-mana , Parinte, bine v-am gasit!"; " Aaa ce surpriza , bine ati venit! Cine mai e cu voi?";"Suntem doar noi. Ce faceati ? V-am deranjat?"; " Ma odihneam putin , dar nu e nici o problema ca eu sunt aici ca sa ma deranjati:)))"; "Ne scuzati , nu stiati ca venim asa e? Nu v-a spus Jenel?"; "... Ba, mi-a spus dar am uitat eu:))))"

Caldura placuta de la soba cu lemne ne-a inmuiat si ne-a imbiat sa ne asezam pe locurile "noastre" ce ni le pastram de cate ori venim la "Bunicul". Si ca traditia sa fie respectata :" Hai beti o cafea?";"Saru'mana , Parinte, dar noi nu bem:)... Da' daca tot ne invitati la cafea de cateori venim... de ce nu? Oricum eu beau numai cand vin la dumneavoastra:))" Si uite-asa Parintele ne serveste cu tot ce are mai bun:): Parjiturele, cafea, fructe, sucuri:) ... tot ce a primit si dansul de la cei ce-l viziteaza , fiecare venind manati de nevoile sufletesti pentru ca stiu ca "Parintele are Har" si cererile lui sunt bine primite la Dumnezeu. Niciodata Parintele Nicanor nu a facut caz de asta ba ne-a indemnat sa avem incredintarea ca orice preot ortodox are Har de la Dumnezeu indiferent de starea in care se afla. Dar cum nu stie sa refuze primeste pe oricine, la orice ora , ii asculta si impreuna merg la bisericuta fara turla unde inalta rugaciuni smerite PreaSfintei Treimi avand Mijlocitoare Calda pe PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu Cea Care ne priveste cu mila pe toti din Icoana adusa de ape.
"Dar pana ma duc eu sa aduc cafeaua care deja e facuta va pun sa acultati un pic din Acatistul Sfatului Acoperamant" ;"Daaa , vrem:) "

Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului
"De cand l-am auzit la dumnavoastra l-am salvat si eu pe calculator si cand avem un pic de timp il ascultam toti... si atunci ne prinde dorul sa venim sa va mai vizitam:)" :"HAHA , veniti ca eu va astept mereu:))... Jenica, hai vii tu cu mine pana la bucutarie?.... Ce mi-ai facut:)" ;" V-am facut o poza, Parinte , daca nu va suparati ... as vrea sa scriu ceva pe blog si sa pun si poza dumneavoastra"; " Bine:) , dar vezi sa ies bine ca daca nu te pun sa-mi faci altele:)))" Mintea mea influentata de postmodernismul secularizant sa uimit pe moment ca Parintele inca nu gandeste "Political Correct" si nu manifesta nici o teama ca i-ar folosi cineva "imaginea":)) si nu incearca in nici un fel sa si-o "protejeze":))), asa cum multi dintre noi cei ce ducem mare lipsa de valori ce sa ne mobileze armonios interiorul, gandim superficial si bolnavicios. Ba mai rau, ca un argument al depatarii nostre tot mai mult de Dumnezeu nu aratam nici un fel de obiectie atunci cand aparem in situatii asa zis "publice" sau chiar "artistico-culturale!!!???" cu efecte de-a dreptul otravitoare asupra sufletelor privitorilor si cel mai mult ale participantilor. Dar daca ne este gadilat orgoliul dracesc cu un "blid de linte" ne decalaram satisfacuti si ne umflam penibil in pene ca un balon de sapun. Dar tot ceea ce ma caznesc eu aci sa spun , de fapt Poporul Roman a concis mult mai inspirat , sincer si acid :"Prostu' pana nu-i fudul parca nu e prost destul":))). Multumesc in gand Lui Dumnezeu ca inca oamenii cu adevarat valororsi nu au astfel de mofturi si ma cutremur interior la gandul ca astfel de idei ar putea - Doamne fereste! - sa patrunda si in Sanul Bisericii noastre pravoslavnice:)... ca ce s-ar intampla daca am fi nevoiti sa platim drepturi de autor si Mantuitorului, si Maicii Domnului si tuturor Sfintilor si Puterilor ceresti pe motiv ca le "folosim imaginea" in Sfintele Icoane?:))) Logica omeneasca cocotata pe culmile aberantului cred ca nu ar vedea nimic deplasat. Probabil e doar o chestie de timp pana vom merge acoperiti pe starda cu un prosop sau cu masti de gaze pentru a ne "proteja imaginea":),- despre care uitam ca de fapt e chipul dupa asemanare daruit de Dumnezeu. Aici inchid paranteza:)

Dar fara sa fie stapanit de astfel de nelinisti metafizice ca mine Parintele, ca de fiecare data merge afara in bucatarioara dansului unde nu mai stie nimeni cate zeci, sute si - cred ca nu exagerez daca spun - mii de cafele sau tot facut in cursul a zecilor de ani de cand primeste vizitatori de pe toate meridianele Pamantului. Si ceea ce nu stiu sigur daca se intampla de fiecare data:) , dar oricum destul de des:) - cel putin atunci cand m-am nimerit si eu prin zona:) - este ca nu dupa mult timp de cand intra acolo , atunci cand e insotit de Jenel , se aud niste sunete de frecventa destul de inalta:)) insotite de fuga dezorientata prin curte a bunului nostru coleg si prieten:),... incat daca se intampla sa nu-l vezi, primul lucru care-ti vine in minte este sa te intrebi ce mezzosoprana face vocalize in bucataria Bunicului?!:))) De fapt nu e vorba nici pe departe de asa ceva ci este un lucru de-a dreptul inspaimantator:)))... are loc o intalnire de risc maxim intre Jenica:), cum ii place Parintelui sa-l alinte:), si un feroce soricel de cel mult 2,5 cm lungime:)))) "HAHAHA, iar sa speriat de el":)))... Ma intreb daca este unul din soriceii prinsi de Parintele cu strachioara si cu nuca si apoi dusi haaat departe:)) in camp:)) la cel putin 150-200 de metri de casa, asa incat sa se invete minte sa nu mai calce prin curtile oamenilor:)))
"Gata cafeluta"; "Dumneavoastra nu beti ?"; "Eu beau cu cescuta mea cat degetarul , nu stiti?:) Si de cand m-am operat la inima nu mai am voie sa beau multa cafea." In urma cu cateva luni a suportat o interventie chirurgicala pe cord . Cineva ar putea sa judece gresit lucrurile dar eu cred ca si asta a fost un semn al Dragostei Lui Dumnezeu pentru alesii Sai pentru ca Bunicul la cei 95 de ani ai lui i-a uimit pe toti medicii cu vitalitatea sa in conditiile in care oricine altcineva nu ar fi mai supravietuit. In urma atacului de cord dansul traieste cu doar 20% din inima. Poate ca restul de 80 de procente e locuit de Dumnezu iar cei 20 sunt pentru noi pacatosii cei care mai avem inca atata nevoie de dansul printre noi.
Si ca o davada ca umorul crestin nu-i paraseste pe oamenii cu adevarat umbriti de Duhul Sfant , in orice situati ar fi acestia... "Cand m-a intrebat doctorul cati ani am i-am spus 70 plus TVA... HAHAHA:)))" Pe cineva neincrezator care asemeni mie sa si apucat de calcule si vede ca nu iese la rezultat:) il indemn sa reia socotelile cu mai multa atentie pentru ca mie a doua oara mi-a iesit si data nasterii - 27 decembrie:)))) ... Atentie!:) A nu se confunda cu ziua onomastica a Parintelui , de Sfantul Nicanor, care odata a fost "rebotezat":) de un vizitator al Parintelui care auzind ca peste 3 zile vin multi oaspeti de ziua dansului onomastica si dorind sa para cunoscator a tinut sa precizeze : "Aaa, da ca e Sfanul Lemne" :)))
"Cine vine pentru prima data si imi spune cat de mult ii place aici ii spun ca la mine nici vecinii nu sunt galagiosi ca la oras:))) Ma inteleg bine cu ei , nu ma deranjeaza cu nimic:))) Si ii duc sa-i vada care sunt :)))
"HAHAHA, Sunt multi dar sunt cuminti:)))"
Acolo odihneste pana la Invierea cea de obste si domna preoteasa Olga Lemne la Crucea careia Parintele are grija ca nicioadata sa nu se stinga flacara din candeluta, ca simbol al credintei vii in Hristos Cel Viu. Iar prezenta dansei se simte in orice coltisor la casutei Parintelui , de la tablourile de pe peretii camarutelor pana la... capul patului unde Bunicul in noptile sale de veghere isi adapa setea Dragostei de Dumnezeu , de semeni si de cei dragi ai lui.

"Aveti vre-o problema? Spuneti-mi daca ati venit cu vre-un necaz"; "Nu , Parinte, am venit doar asa sa va mai vedem"; "Bine. I-a spuneti-mi si numele voastre si pe ale parintilor... Asa , si numele de familie?" ... Oare Dumnezeu nu vrea sa ne confunde cu altii care au aceleasi nume ca noi?:))) "Asa , acum si adresa sa mi-o dati" Cred ca parintele in urma noilor legi promulgate:) e obligat sa declare numele si adresele celor pentru care se roaga:))) "Stii de ce a cerut toate astea? Sa va trimita felicitari de Craciun :) Asa face mereu , in fiecare an trimite la toti, sute de felicitari. Incepe sa le scrie de-acum. Iar pentru Paste incepe sa le scrie de pe la inceputul lu' Martie:))) Si de la spital are un teanc de acatiste si le trimite la toti felicitari:)))" Asa ca daca va treziti inopinant cu o felicitare si ati fost inainte pe la Parintele , sa stiti de la cine e:))

"Ce faceti nu v-ati baut cafeluta." ; "Ba da , dar nu prea suntem obisnuiti:) Dumneavoastra de ce nu beti?"; "Eu am baut , am baut inca vre-o doua asa micute in cescuta mea , ca au mai venit cateva persoane pe la mine ... si oricum nu am voie sa mai beau decat una pe zi, asa mi-au spus doctorii. Nu am voie nici dulciuri multe...nici alcool... nici sare.... nici grasimi ... nici prajeli ... nici glucide... nu am voie multe.... In rest am voie orice HAHAHA:))" ; "Si ce faceti cand vin vizitatori, ca ne-ati obisnuit pe toti sa fiti si dumneavoastra cu cescuta de cafea impreuna cu noi?"; "Imi cer iertare si le spun adevaratul motiv pentru care nu mai pot ca inainte"; "Intr-un an , de Paste, Parintele pe langa cescutele de cafea a trebuit sa ciocneasca cu fiecare vizitator si cate un ou rosu si a ajuns sa consume intr-o zi vre-o 40 si ce va de oua:)) Nu-i asa , Parinte?" ; "HAHAHA, Da asa a fost:) Am zis bine ca nu m-au pus sa beau si cate un paharel cu fiecare din ei :)))) "

.....

Cand am fost prima data la bisericuta, inca de la intrarea in curte am ramas uimit de vechimea ei ingrijita si infatisata cu decenta si bun gust specific ortodox ceea ce-i da atata valoare artistica sufleteasca si duhovniceasca

Zeci de ani a lucrat Parintele la renovarea si intretinerea ei. Si asta in perioada de prigoana comunista cand avea de infruntat si autoritatile locale. "Era un primar aici , Sfantu' Ion, asa-l chema:) Si el nu putea sa accepte ca eu ingrijesc Biserica. Intr-o zi m-am intalnit cu el pe drum si mi-a zis "Parinte, te urasc si ai face bine sa pleci din comuna". Eu m-am apropiat de urechea lui si i-am soptit: "Esti un om sincer. Pentru asta sa stii ca eu te iubesc. Un om sincer are negresit un suflet bun". N-a mai avut ce sa zica HAHAHA, doar atat "Ridica biserica cum poftesti, dar sa nu se vada din sosea. Eu o sa ma fac ca nu observ". Am lasat sa creasca lanul de porum inalt si m-am apucat sa lucrez noaptea la lumina lunii , sau cand nu era luna doar ce se vedea de la stele:)) Venea toamna si nu taiam porumbul:))) il lasam pana il ningea:))) Nu aveam cu ce sa platesc lucratorii. Ma strangeam cum puteam. Uneori nu mancam eu si le duceam lor mai multa mancare :)) Atunci ma intreba doamna preoteasa "Nicanor, ce ai facut de ai terminat toata mancarea?" Ziceam "Am fost obosit de atata alergatura si nu am mai tinut cont" HAHAHA"
Dupa ce am intrat intaia data pe sub boltele de piatra rece ale bisercutei celei atat de calita in Focul Harului Duhului Sfant ... m-am gandit ca de nu as fi fost botezat crestineste cat de mult m-as fi asemanat cu acea persoana neobisnuita cu cele sfinte despre care "Sfatul precurat al ghiersului romanesc" - Mihai Eminescu a spus : "Ea? De-o intra in templu , sub negre boltituri, Al mortii spirit doara il simte in tacere , Caci nu-ntelege blandul cuvant de mangaiere Din paginile unse a sfintelor scripturi." "Censeamn-acele candeli ce ard in orice colt Sub chipuri mohorate cu-adanci si slabe fete? Censeamn-acea cantare patrunsa de blandete , Ce imple tanguioasa puternicele bolti?
Rugamu-nendurarilor,
Luceafarului marilor!
Din valul ce ne bantuie
Innalta-ne, ne mantuie!
Privirea adorata
Asupra-ne coboara,
O maica preacurata
Si pururea-fecioara,
Marie!"
"Rapita de uiosul organelor avant, Pe cartea cea de ruga alunec-a ta dreapta, Iar ochii tai cei umezi la ceruri se indreapta. Ea?... cade in multime cu fata la pamant..." - (Ta Twam Asi - si tu esti asemenea) - M. Eminescu
Citind uimirea din privirele noastre la vederea picturii invechite si oarecum sterse de vreme, Parintele, ne-a spus ca in decursul anilor pe langa alte atacuri pornite impotriva bisericutei , atunci cand s-a incercat restaurarea ei , studentii condusi in vremeai aceia de marele invatat crestin Nicolae Iorga si care au ajuns aici inaintea dascalului lor s-au apucat de spalat pictura intr-un mod ineficace ceea ce a dus la deteriorarea si mai mare a ei. "Nu s-a mai putut reface si am lasat-o asa ca semnt al trecerii pe la noi a marelui roman."
Apoi Parintele ne-a aratat cotloanele ascunse ale zidirii , scara secreta ce face ca peretele sa fie dublu si incaperile tainice destinate ascunderii din calea navalitorilor atat de prezenti in vremurile medievale. Toate acestea sunt acum spatii de muzeu ale Schitului Turbatele unde Parintele a strins cateva obiecte vechi de mare valoare spirituala incepand de la carti bisericesti , icoane si obiecte liturgice folosite candva in slujbele Sfantului Locas. Ajunsi in podul birericutei deasupra Pantocratorului delimitat si ferit printr-o mica ridicatura semisferica din zid am gasit O Sfanta Evanghelie veche deschisa la pericopa unde Mantuitorul Hristos spune la un moment dat : “Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.” (Marcu 11,24) Greu cuvant pentru unul atat de slab in credinta ca mine. Cat de greu de ajuns mi se pare acea masura minima de graunte de mustar a nivelului credintei la care suntem chemati !
"E destul de racoare aici dar niciodata n-am fost racit. M-a pazit Tatal Ceresc!" - a spus Parintele pe care vazandu-l acolo nu stiam daca este real sau e unul din Chipurile Duhovnicesti zugravite pe peretii Bisericutei, si care zilnic coboara de la locul sau de Vecinica Bucurie pentru a-si primi vizitatorii, ce stiu ca negresit il gasesc aici.
Acum Bunicul nu mai sta ca inainte toata ziua in fata altarului facand rugaciuni pentru cei ce vin si-i cer asta. Acum dupa interventia chirurgicala merge doar odata pe zi cand face o singura rugaciune generala pentru toti cei de pe listele sale. Dar am incredintarea ca si atunci cand nu putem ajunge la dansul dar ii privim cu credinta chipul bland si luminos , numele nostre prin darul Maicii Domnului la care Bunicul are atata evlavie sunt trecute si ele pe " lista plina de cereri si nevoi" ce o inmaneaza Parintelui Ceresc prin Fiul in Duhul Sfant !
.......
"Hai luati si cateva scovergi" - ma trezeste Parintele din amintiri:) "De unde le aveti?"; "Mi le-a adus o doamna mai de dimineata" ; "Mmmm foarte bune:)" ; "Si mai am sa va dau ceva" :) - zice dansul scotocind prin masuta de sub televizorul la care asculta stirile la maxim:) Nu de alta dar sa auda cel care potriveste antena cand merge si cand nu:))). Domnul Lemne , tatal lu' Jenel si unul din cei doi fii ai Parintelui care a parut inte timp e acum la "pupitrul de sucit antena":)) Alaturi de celalalt fiu al Parintelui Nicanor vine aproape zilnic aici la Silistea pentru a-l avea mereu sub grija fireasca. Oare cine putea da un exemplu mai bun de traire autentica a poruncii din Decalog "Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamant" - decat familia preotului?
"Hai luati ca sunt de post":)) Stie parintele de ce zanbeste, pentru ca la prima mea vizita , tin minte ca era tot intr-o zi de post , ne-a servit cu cateva prajiturele facute chiar de dansul la care folosise si unul sau doua ousoare de la gainusele sale. Eu probabil din super corectitudinea mea "ortodoxa":) ispita ce adeseori ma facea sa uit a mai fi si crestin:))) si sa trec total cu vederea porunca Mantuitorului Care spune "Mila voiesc iar nu jertfa", voi fi facut cine stie ce grimase "duhovnicesti":)) ceea ce la determinat pe Parintele cu blandete sa faca spre mine Semnul Sfintei Cruci si a spuna "Uite eu te dezleg sa poti servi si tu din fursecuri ", si sa continue cu blandetea si suavitatea obisnuita "Si sa stii ca nu se inchid portile Raiului pentru un ou:))" Mai buna lectie de smerenie si umanitate nu cred ca putea cineva sa-mi dea:) Poate in trufia mea ma si vedeam vre-un pui de teolog:), dar in mare mea obtuzitate nu-mi dadeam seama ca as fi facut parte din acei, e adevarat foarte putini "teologi", despre care un Sfant Parinte spunea ca sunt "Niste flori foarte frumoase... dar false. Si uneori au si un miros foarte frumos.. dar fals." Si de cate ori auzisem pe Parinti spunand ca "Cel mai mare postitor e Dracu'. El nu mananca nicidata. Si de teologhisit tot el toeloghiseste cel mai bine. Dar la ce bun daca nu se smereste?:)Zace-n fundul Iadului. Sa ne fereasca Dumnezeu de asemenea mandrii dracesti!"

"Cu ce v-ati mai ocupat in ultimul timp?" ; "Ei cu ale lor iar eu am mai inregistrat un c.d. audio pentru copii si tineret se numeste Viata Maicii Domnului "; "Ooo, frumos!"; "Si asteptam sa apara , ca nu mai apare:) , Chipul Mamei, tot c.d. audio despre perioada iconoclasta de la Constantinopol din timpul lui Leon Isaurul. 'Abia asteptam sa iasa.:) Jenel e Leon si ma prigoneste pe mine ca apar sfintele icoane:)" "Hahaha, Jenica e Leon Isaurul:)... Nu stiam ca Leon se speria de soricei:))"; "Nici eu nu stiam:) , dar il interpreteaza foarte bine! Probabil pe vremea aceea nu se inventasera inca:))"; " Mi-ati mai dat voi un c.d. Fabiola. Il ascult seara inainte de culcare"; "Ati vazut ce bine se doarme cand il ascultati?:))) O sa va ajute la fel si celelalte:)))" ; "HAHAHA. Imi place foarte mult. L-am recunoscut pe colegele voastre. Pe... cum o cheama?" ; "Afrodita " ; "Da , Afrodita. Si pe... " ; "Cerasela"; "Da, Cerasela. V-am spus sa le mai aduceti.Ele de ce n-au venit?". "O sa mai venim parinte si cu ele. Chiar spunea odata Cera :

Ce frumos a fost atunci la Parintele!...

parca si pepenii aveau alt gust... mai bun:)"

"HAHAHA, de anul trecut din vremea pepenilor n-au mai fost pe-aici"

"Si cu Afro cand am vorbit zicea:

Ce dor imi e sa mai mergem pe la Parintele Nicanor!

Hai , Florinache, poate mai vorbim cu Jenel si mergem iar intr-o zi"

"HAHAHA, e o fata tare buna si Afro"- se bucura Parintele

"Dar tu ai mai venit intr-o seara cu o prietena de-a ta"; "Aaaa:) da, cu Neli" ; "Da , pe ea de ce nu ai mai adus-o?" ; "O sa mai vina si ea dar e mai ocupata cu serviciul , in comparatie cu mine:))) Mai pleaca uneori si prin strainatate... mi-aduce dulciuri si poze:)) Si ea imi mai zice :

Te duci numai tu la Parintele lui Jenel. Pe mine nu mai m-ai dus de un an si ceva , de cand am fost si la Snagov... Uratule:)))"

"HAHAHA, Florin baiat furmos si calare si pe jos"- ma linisteste Bunicul

"Eehh, ar cam fi vremea sa ne intoarcem pe la casele noastre" : "De ce? Mai stati ca acum trebuie sa mai pice careva si sa fim mai multi" ;"Saru'mana , Parinte, dar e si vremea asta ploioasa si trebuie sa ajungem fiecare la ale noastre" . Nu vazusem ca intre timp Dumnezeu in marea Sa Milostivire rasarise soarele Sau peste cei buni si peste cei rai dupa ce plouase peste cei drepti si peste cei nedrepti.:) "Ce frumos e acum afara":) ;"Si voi chiar acuma vreti sa plecati:)" ;"Lasa-ti ca mai venim la dumneavoastra nu scapati asa usor de noi:))" ;" Bine! Va mai astept . Eu aici sunt nu plec nicaieri... Mi-ai facut poza bine ?:)" ; "Da , cred ca da:) Vreti sa mai facem una in cerdac?" ; "Da , hai sa facem si aici afara ... " . Fara falsa modestie, asemeni Sfintilor Parinti a caror viata a urmat-o indeaproape, asemeni Sfintilor Apostoli care fara nici un fel de rezerva au urmat chemarea Matuitorului Iisus Hristos si au raspuns neconditionat nevoilor oamenilor, dar mai ales avand in fata ochilor sufletului Chipul Bland Al Maicii Domnului care fara nici o ezitare a spus "Ia-ta Roaba Domnului , fie Mie dupa Cuvantul Tau" si nu a incercat sa gaseasca motive de sustragere invocand smerenii neadevarate, si Cel mai imporatnt avand Exemplul Viu Al Ascultarii Fiului Lui Dumnezeu Cel Care se jertfeste din dragoste necontenit pentru noi si a noastra Mantuire, Parintele se daruieste pentru a cata si a cata oara privirilor noastre cu bucuria curata a unui copil - ce este fotografiat:)). Saru'mana Parinte! In fotografie de la stanga suntem:) :Jenel, Subsemnatul , Parintele Nicanor Lemne si Domnul Lemne tatal lui Jenel si fiul Parintelui.

Mereu plec de aici cu gandul ca fara sa bag de seama am asistat la o predica foarte densa teologic dar mai ales umana. Nu stiu de ce dar cred ca Gradina Raiului nu poate fi mult diferita. Poate nici nu arata altfel doar ca trebuie sa mai cada cateva randuri de solzi opaci de pe ochii sufletului nostru. Ma intreb oare Parintele e randuit de Dumnezeu pentru noi ca un exemplu viu de cum e sa vietuiesti inca in trup fiind in Sanul lui Avraam? Oricum dansul urmeaza intru tot pilda vietii marelui Patriarh in ceea ce priveste "primirea de straini". Si o face intr-un mod atat de firesc , discret si cu atata Dragoste incat chiar daca nu sa intamplat sa gazduiasca vre-odata pe Cei Trei Ingeri , in fiecare zi il primeste pe Hristos in casa si in inima sa prin iubirea raversata asupra semenilor al caror chip este dupa Cel Al Creatorului. O data in plus am inteles atunci ce corzi ale sufletului incerca Parintele Iustin Parvu sa faca sa vibreze, cel cu care Bunicul mai "comunica" prin scrisori in Duh si-n Adevar, atunci cand spunea "Cata luciditate, atata sfintenie; Cata sfintenie, atata putere; Cata putere, atata credinta; Cata credinta, atata Omenie...""

Marturisesc ca uneori dincolo de Bucuria ce-l copleseste la vederea oamenilor am intrezarit in privirea Parintelui o fina unda de tristete. M-am sfiit mereu sa-l intreb de unde aceasta, dar dupa ceva vreme ceea ce mi-a venit in minte m-a cutremurat: Oare Bunicul sa stie in strafundurile fiintei sale raspunsul la ceea ce Mantuitorul se intreba daca la a doua venire a Fiului Omului v-a mai gasi Credinta pe Pamant?! - Infricosator!

Dupa ce ne-am luat ramas bun mergand spre poarta am mai aruncat pe furis o privire in urma sa-l mai vad odata pe dragul nostru Parinte Nicanor Lemne si sa-mi fie de ajuns pana la urmatoarea intalnire. Era acolo asa cum ma asteptam. Ne binecuvanta tainic drumul spre casa. Si in adancul inimii cred ca i-am auzit vorbele parca nerostite cu glas pamantesc: "Va mai astept . Eu aici sunt, nu plec nicaieri... "
Doamne ajuta!

"ARTISTUL AUTENTIC - CONFESIUNE" de Leonard Oprea

2010-10-04T06:33:00.000-07:00

Acest articol a aparut pe neasteptate ca orice Bucurie spontana primita in dar de la Dumnezeu!:)
Si cum faclia e pusa in sfesnic pentru a lumina intreaga incapere asa si aceasta "confesiune" oferita de un mare suflet de roman am indraznit sa o postez pe modestul meu loc de "joaca serioasa a sufletului".
Am incercat in toatele chipurile sa asez si eu aici asa cum am vazut ca fac alti "truditori de pe taramul blogurilor" - cei care reusesc sa posteze sub forma de "ferestra" articole de pe alte bloguri si care in urma unei simple comenzi se deschid intru deplinatate:), - truditori pe care in mare taina ii invidiez pentru priceperea de care dau dovada:) dar in acelasi timp din prea multa mea mandrie insotita indeaproape de rusinea-mi proverbiala nu-i intreb cum fac asta:), dar fiindca nu am reusit sa fac mai nimic am "lipit" fotografia de pe blogul original unde a aparut articolul iar sub ea fara nici cea mai mica retinere am trantit cu "copy - paste" tot continutul.
Fara sa sa mai continui "aventura" mea ce se pare sa nu trezeasca nici un fel de curiozitate:) va invit sa va "odihniti" cugetele cu gandurile pline de Duh ale autorului:

"

leonard oprea

(o Respiratie dedicata lui Florin Nan)

***

ARTISTUL AUTENTIC

Artistul autentic este doar acela-singurul care contine intrinsec tot ceea ce Creatia Domnului contine, menirea lui fiind aceea de a re-descoperi in fel si chip artistic, rostul lumesc in rostul divin al Creatiei.

Cu alte cuvinte, menirea lui este incercarea artistica de a darui semenilor imagini (vizuale si/sau sonore ) revelatorii despre el-artistul intru cautare si cunoastere de Dumnezeu, implicit de a darui flash-uri despre Revelatia Lui Dumnezeu, sau chiar ale Revelatiei Lui Dumnezeu.

Desigur, aceasta definire, ca un lotus cu zeci si mii de petale, se deschide intr-o suma infinita de cuvintari pro si contra, despre :

“artist”, “artistic”, “creatie”,”menire”, “revelatie”… etc. etc. etc., finalmente despre Dumnezeu.

Insa acesta este si scopul declarat al acestei definitii.

Fiindca oricit si oricum s-ar dezbate cele enumerate mai inainte, cercul se inchide deschizindu-se mereu in acest continut.

Reluctanta ateului declarat, precum si a agnosticului fata de aceasta definitie, provine, fireste, din respingerea lui Dumnezeu, a ideii de Dumnezeu si de Dumnezeu cognoscibil. Pe scurt : respingerea ideii de Credinta, sau radical, a Credintei intru cunoastere de Domnul Iisus Christos intru Tatal si Sfintul Duh.

Dar, atentie, nu uitati :

cind aceasta reluctanta devine/este pe deplin constientizata, ateul declarat, dar si agnosticul nu faptuiesc nimic altceva decit primul lor pas hotarit in re-cunoastrea si cautarea Lui Dumnezeu.

Intr-o forma sau alta, subiectul fundamental – ascuns sau dezvaluit – al artistului autentic este deci, viata, framintarile si cautarile ateului, sau ale agnosticului, in aflare/descoperire de Dumnezeu, de Credinta.

Poate fi vorba despre un sfint, sau poate fi vorba despre un tilhar. Oricare ar fi povestea, si oricum ar fi povestita – acesta este subiectul.

In concluzie, artistul autentic este acela care se intreba si va intreba vesnic :

QUO VADIS, DOMINE ?

***

CONFESIUNE

Batrinete fara tinerete si moarte fara de viata,

aceasta ar fi existenta mea fara Domnul meu Iisus Christos.

"... singe si azur /

in octombrie - pe lac... /

doua lebede..."

***

(a Breathing dedicated to Florin Nan)

THE AUTHENTIC ARTIST

The authentic artist is the one - and only one – who intrinsically contains all the God’s Creation does, his mission is to re-discover in any artistic way the worldly and divine role of the Creation.

In other words his mission is the artistic trying to give his fellows revelatory images (visual or/and sonorous) about he - the artist in the search of God and trying to know God, implicitly to give us those flashes about the Revelation of God or even the Revelation Itself.

Of course, this definition is opening like a thousand petals lotus in an infinite sum of pro and against speeches about:

“artist”, “artistic”, “creation”, “mission”, “revelation” etc. etc. etc. finally, for sure about God Himself.

But that is the declared purpose of this definition.

Because no matter when or how these things are debated, the circle always shuts itself in order to be re-opened into this, the same content.

The reluctance of the declared atheist, and also that of the agnostic, towards this definition comes, of course, from the rejection of God, the idea of God, of a cognoscible God.

Briefly, the rejection of the idea of Faith or, radically, of Faith into the knowledge of Lord Jesus Christ into the Father and The Holy Ghost.

But please do not forget:

when this reluctance becomes/is fully conscious, the declared atheist and the agnostic are doing nothing else but their first determined step towards the re-cognition and search of God.

The fundamental subject is - hidden or revealed - for the authentic artist nothing else but the life, the unrest searching of the atheist or the agnostic in the finding/discovering God and Faith / in God/.

A story about a saint or an outlaw… Yes, any story – however is told – is, in fact, on this subject.

The conclusion? The authentic artist is the one that asks and eternally will ask:

QUO VADIS, DOMINE ?

***

CONFESSION

Oldness with no youth and death with no life,

this would be my existence without my Lord Jesus Christ.

"... blood and the blue sky /

in October - on the lake... /

see?... only two swans... "

***

(from "Theophil Magus – Living in America" // Copyright © 2010 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But - this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea's work "Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006", ed. "Universal Dalsi", 2007, Romania) ". - Si aici se incheie articolul original.
As fi foarte bucuros ca toti cei care citesc acest minunat articol sa priveasca aceasta aparitie a sa aici ca pe o plecaciune incarcata de reverentiozitate in fata profunzimii, frumusetii si sensibilitatii sufletesti a mai noului si specialului meu prieten Leonard Oprea, un marturisitor plin de curaj in traire si in cuvinte al Credintei si Libertatii in Iisus Hristos Fiul Lui Dumnezeu , atat aici cat si pe alte meridiane ale Globului , acum dar si atunci ... in anul 1987 la Brasov cand oamenii curajosi ai momentului au luat pozitia fata de regimul comunist. ....
...Cum?... Da, bine'nteles ca dupa aceea a fost anchetat si interzis ca scriitor.

Si pentru a nu fi banuit de "fals in acte":) invit pe toti doritorii sa merga sa citeasca acest articol si nu numai la solul fertil unde a prins radacini :
Leonard Oprea , leonard oprea's blog , Reteaua Literara , Dialog European, LiterNet.ro, si Amazon.

Multumesc frumos , Nardi!:) - asa ii spunem noi prietenii:))

Iar ca o intregire frumoasa a tot ceea ce s-a spus pana acum, daca mai ingaduiti putin,
pentru ca tot suntem la capitolul dedicat prezentei artei in credinta si credintei in arta va invit sa va arunca-ti ochii pe doua interesante poezii oferite de poetul si epigramistul Dl. Sorin Olariu.

Va multumesc amandurora ! Doamne ajuta!

"Viata Maicii Domnului" - audio c.d.

2010-09-27T11:24:00.000-07:00

Doamne ajuta! PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi robii tai !

Foarte des intalnita este ideea ca spatiile virtuale de "asa zisa socializare" sunt doar o pierdere de vreme si o inselare nu de putine ori cu finalitate nefericita. Poate ca asa se intampla de multe ori si exemplele neplacute coplesesc pe oricine ar incerca sa imblanzesca imaginea deja formata. Dar dupa cum spunea Sfantul Maxim Marturisitorul lucrurile nu sunt rele prin ele insele ci devin intr-un fel sau altul in functie de pozitia noastra in raport cu ele.

Spre exemplu cu un cutin poti taia paine si poti pregati hrana cea de toate zile dar incaput pe mana unui om fara frica si dragoste de Dumnezeu si oameni acelasi obiect poate deveni si o arma foarte periculoasa. Iar exemplele pot continua aproape la nesfarsit. La fel se intampla si cand vorbim de una din cele mai mari revolutii ale omenirii - internetul . Fara sa mai amintim toate riscurile ce apar din folosirea nechibzuita a acestui instrument de comunicare globala as vrea sa facem o mica oprire in mica "statie" culturala - artistica - duhovniceasca ce si-a gasit loc in hatisurile "www"-ului. Inca este o statie mica , o halta la margine de "sat" unde oamenii traiesc tot mai avand Credinta , Nadejde si Dragoste fata de Creator si de semenii lor. In mijlocul acestui "satuc" strajuieste turla bisericutei de lemn de la care la timpul fiecarei Sfinte Slujbe razbat lovituri de toaca si dangatul clopotului ca prezenta Glasului Lui Dumnezeu Ce cheama oamenii cu ochii inlacrimati de emotie si dor la truda lucrarii de mantuire.

Dar cine credea ca in acest "catun" au mai ramas doar cativa batrani uitati de ani si modernizarea secularizata se inseala , pentru ca pe langa firisorul de apa vie din ce curge linistit si clar taind cu blandete padurea inmiresmata din apropierea satului si adapand campul datator de roade , au aparut discret si surazand asezari de tineri consecventi traditiei crestine sau reveniti cu sfiala din "lumea vesnic friguroasa" dupa cum plastic imagineaza poetul Adrian Paunescu.

Am spus toate astea pentru a face o oarecare imagine asupra comunitatii de tineri... de toate varstele:) care acum incearca sa se cunoasca prin intermediul spatiului virtual avand cu totii un singur fundament si tel: Credinta in Dumnezeu. Si printr-un astlef de mijloc adica prin site-ul Facebook nu demult am intalnit printe multe alte persoane de mare calitate, sensibilitate si frumusete umana un ... concitadin:)... adica un ploiestean:)... pe numele lui Cristian Serban. Fara prea multe introduceri:) m-a intrebat daca sunt de acord sa fac parte dintr-un proiect gandit de el ce are ca scop imprimarea si publicarea un c.d. audio pentru copii si tineret cu titlul "Viata Maicii Domnului".

Ce poate fi mai frumos de-atat?:)... Si dupa cum el singur marturisea in prima fractiune de secunda am zis "da":); asa ca toate fiind in ordine am decis ca in Duminica ce urma sa purcedem la inregistrare.

In acea dimineata am participat dupa randuiala ca un copil cu-minte:) la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie oficita de parintele meu duhovnic Preotul Gheorghe Lazar la Biserica cu hramurile Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil si Sfantul Antonie cel Mare, unde ca de obicei de sus de la balconul care in limbaj bisericesc se numeste "cafas" am cantat in cor "cu mosii si cu babele":), si cand m-a invredinict Dumnezeu de m-am Impartasit cu Prasfintele Preacuratele Infricosatoarele Dumnezeiestile de Viata Datatoarele ale Domnului Hristos Taine,(cu specificarea ca fotografia a fost facuta la Praznicul Adormirii Maicii Domnului)... iar la ceasul al 9-lea:) adica la 3 dupa amiaza ne-am intalnit in fata blocului unde este sediul postului de radio "K" - asa parca se numeste:) - unde lucreaza Cristian , si pe care de atunci ma tot straduiesc din rasputeri sa-l prind "On Air", dar data fiind ora destul de matinala la care el termina emisiunea, adica pe cand "se crapa de 11" dimineata:) imi este de-a dreptul imposibil:)... dar nu ma las, perseverez:))

Impleteind mai mult sau mai putin armonios momentele de creatie artistica inregistrata cu pauzele de rontait niste chestii excelente:) si cu apa de la robinet, pentru ca sucul cumparat de Cristi strica vocea-mi cristalina:))) am reusit cu balbele si repetarile de rigoare sa imprimam Povestitorul si toate rolurile masculine. Asta a fost partea mea:) , dar stati ca m-am aventurat si in a rosti vorbele Maicii Domnului si ale celorlalte personaje feminine dar numai din postura celui care povesteste, nicidecum sa incerc sa interprezez acele roluri, si toate astea le-am facut gandindu-ne si la varinata mai putin placuta ca nu vom gasi pe cineva sa ne ajute si sa fie "neaparat actrita profesionista" cum am sustinut eu, si daca se poate sa fie si traitoare.

Dar Maica Domnului nu ne-a lasat si amandoi ne-am gandit la... la cine altcineva decat la omul minunat , credincios, talentat si atat de frumos care este Afro:)))? Si nu sunt doar niste vorbe aruncate. Am si martori:)

Cand am sunat-o avea telefonul inchis pentru ca era plecata intr-un mic pelerinaj, mai intai pe la Sfanta Manastire Petru Voda sa-l mai revada pe Parintele Iustin Parvu de la care a luat ca de fiecare data atatea binecuvantari , mangaieri si ...prajiturele:) cu un gust asa de bun cum numai la trapezele Manastirilor gasesti:) si din care m-am indulcit si eu cateva zile mai tarziu , pentru ca nu se putea sa nu-mi opreasca si mie, ca de altfel tuturor prietenilor ei, ceva in gentuta ei plina de carticele cu acatiste , iconite si programe de pelerinaj:)) Mi-a povestit apoi ca a trecut si pe la Schitul Inaltarea Sfintei Cruci de la Aiud , la Rapa Robilor

pentru ca a tinut neaparat sa fie de fata la Sarbatoarea Inaltarii Sfintei si de Viata Facatoarei Cruci, acolo unde pamantul e sfintit de Mostele Martirilor din puscariile comunisteca de altfel in atat de multe alte locuri de pe cuprinsul tarii noastre daca doar ne amintim de Pitesti, Gherla , Jilava, Ramnicu Sarat , Rahova, Galati, Sighet, si cate vor mai fi, locuri unde daca ne invredniceste Dumnezeu sa ajungem cu siguranta vom auzi in adancul sufletului nostru : " Descalta-te ca pamantul pe care calci e pamant sfant".

... Si iata ca inca odata apare Maica Domnului Care cu rugaciunile si Sfantul Sau Acoperamant e prezenta peste tot...

...Pentru cei care inca nu au cunoscut-o pe Afro mai indeaproape va spun ca este genul de om ... si chiar imi vine sa scriu cu "O" mare ca e dupa asemanare:), la care se poate apela atunci cand e mare trebuinta de cineva care sa spuna "DA" atunci cand e chemat sa interpreteze un rol de orice marime si complexitate,... sa mangaie sufleteste pe cel in nevoie chiar daca de multe ori ea este intr-o astfel de situatie,... sa ajute intelectual , fizic si chiar financiar , chit ca nu are atunci:))),... sa faca servicii de transport si curierat:)))... si chiar sa hraneasca si sa plimbe pisici ramase singure acasa:)))Toate astea le stiu de la ea pentru ca nu de putine ori m-a sunat sa-mi spuna in ce sa mai bagat:)) "Pentru ca n-am putut , Florinache, sa zic nu" :))), si sa "planga pe umarul" cuiva, pentru ca la sfarsitul convorbirii sa fie intre noi o hlizeala molipsitoare chiar si pentru securistul de serviciu care ne asculta telefonul:))))Sau care ne citeste blogurile:)))"Cine va asculta , domn'e? Si cine va mai citeste bazaconiile? Noi nu ne mai ocupam cu chestii d'astea da mult";"Am inteles , sa traiti! Iertati-ne":)))

...Asa ca daca ar fi sa postez o fotografie care sa o reprezinte cat mai bine pe Afro cred ca una foarte potrivita ar fi si

:))) Cristian a postat-o pe cea oficiala:). Ma intreb daca aici o fi fost cand a stat la ocazie sa vina la Ploiesti pentru inregistrare?:) Aaaa, nu , nu cred pentru asta si cealalta le am de la ea de vre-o 2-3 ani:))) ... si parca nu era chiar asa frig cand am imprimat noi:)

Si uite-asa pe langa altele intre care amintesc aici "Fabiola", "Dulcea mea Doamna. Eminul meu Iubit.", alte filmari , spectacole , animatii si inregistrari audio ce vor aparea speram noi cat mai curand si de care vom afla pe blogul Grupul Artistilor Crestin Ortodocsi, sunt iarasi alaturi de Afro de data asta in "Viata Maicii Domnului". Alaturi de ea si de dragutul Marius Mihai Bujoreanu, copilul care-i cere tatalui sau sa-i spuna o poveste:)

Acest c.d. v-a aparea la Editura Cristimpuri, si am inteles ca lansarea oficila v-a fi undeva in Octombie la un targ de carte religioasa la Sibiu iar cateva ganduri despre cum sa lucrat la el si multe alte lucruri interesante puteti gasi citind inspiratul articol scris de Cristian si foarte frumos intitulat Artisti cu suflet de crestini.

In speranta ca ve-ti reusi sa-l gasiti:) am postat un mic demo atat cat apare si pe internet:) si nadajduind ca auditia va v-a convinge ca ne este folositor tuturor va invit sa ascultati cele 2 minute si ceva :) facand abstractie pe cat e posibil de monotonia glasului meu... usor nazalizat:)... si oarecum fonfait:))

Aveti grija cand il ve-ti asculta in intregime sa nu stati in pozitia culcat pentru ca exista riscul sa va traga in lumea viselor:)), ci incercati sa va asezati comod dar prezent pe un scaun:))...eventual fara spatar:)))... sau de ce nu... chiar stand in picioare:))) Am adaugat mentiunea aceasta observand efectul "linistitor":))) ce l-a produs auditia in intregime a c.d.-ului asupra casnicilor mei:)))

Doamne ajuta!

... Si trecu si vara asta...:)

2010-09-15T04:56:00.000-07:00

Inca de aseara din'nainte de culcare mi-am propus ca astazi sa-mi repet "Calatoria de suflet". Imediat dupa rugaciunile de dimineata astazi asta am facut:) E unul din programele mele artistice recital de poezie si are ca punct final, atat de amintitul aici pe blog, satuc al bunicilor si strabunicilor mei. Si cum toata vara am facut poze pe acolo m-am intrebat in sinea mea: "ce-ar fi sa mai scriu ceva despre locurile alcelea?":) M-am gandit ca am tot spus aici asa in mare cam pe unde am fost in vara asta... La Brasov... La Valea Plopului... La Targul Olarilor... dar ca am fost de cateva ori si la tara nu am mai spus:) Si probabil mai trebuie reamintit:)
Drumul pana acolo incepe cu o calatorie "initiatica":) intr-un tren personal plin de navetisti de toate culorile:))) pentru care sunt sigur ca si Mircea Eliade m-ar fi invidiat, si probabil la fel ca mine ar fi fost singurul cu bilet de calatorie:))) din toata multimea aia de suflete inghesuite printre sacose rupte, biciclete puse una peste alta:), sticle de bautura ieftina si nelipsitele seminte de floarea soarelui care am impresia ca sunt acolo din perioada primelor mele amintiri legate de cursa asta:)))
Dupa fix o ora de mers timp in care trenul se goleste tot mai mult din statie in statie si ajungi sa fii singur in tot vagonul asa ca nu e nici o problema daca incerci sa-ti etalezi calitatile vocal-interpretative chiar la fata locului:))), cobor intr-o gara parca uitata acolo si de timp si de lume cu un nume demn de Baraganul ars de soare in care se afla.

Dupa ce pleaca trenul mai departe spre Urziceni , raman in linistea amieze de vara , si nu stiu de ce dar cand sunt aici doar eu singur, cei doi catei ce ma intampina defiecare data si ea gara arsa de soare si foc, batuta de vanturi si praf, inghetata de ninsori, spalata de ploi si tot timpul pazita de pasarile cerului dintre care unele nu o parasesc nici iarna, am impresia ca sunt intr-o scena dintr-un film rusesc probabil vazut candva... sau neturnat inca. E momentul meu ce nu mi-l ia nimeni. Si poate nici nu prea mi-l inteleg multi. Dar eu ma bucur de el.
Fie ca prind vre-o ocazie , fie ca merg pe jos sau vin ai mei la gara si ma iau cu masina strabat acelasi drum de 7 km pana in sat si de fiecare data imi amintesc cum in vremea copilariei cand treceam pe langa toate campurile si padurile intalnite in cale vedeam iesite la pascut caprioarele in numar mereu de peste zece si care acum ... nu stiu unde au plecat si de ce nu mai sunt , pentru ca foamete nu a mai fost iar tatal lui Nicolae Labis a reusit atunci sa-si hraneasca familia si a trecut de mult la cele vesnice.

Obisnuit ca de fiecare data sa nu gasesc raspuns la nedumerirea mea ajung aproape de sat, mergand acum pe digul de la marginea lacului de acumulare si privind spre nord daca e senin se vad dealurile care insotesc soseaua de la Ploiesti , trecand prin Valea Calugareasca pana la Buzau si continuand departe spre frumoasele plaiuri vrancene.

Dar pana acolo sa ne oprim aici la intrarea in sat pentru ca prima curte e.. "a noastra":)

Si dintre pomii acum incarcati de frunze apare primitoare...

... casa strabunicilor mei. Cei care au mai "rasfoit prin paginile" mele cred ca-si reamintesc ceva:))
Si isi primeste oaspetii cu bratele deschise:))
Nu vreau sa mai arat iarasi imagini din curte pentru ca am facut-o in celelalte postari despre casa de la tara dar dupa un asa drum obositor in caldura verii o privire aruncata in treacat spre dreapta catre prispa din fata unde florile parca iti ureaza cu generozitate "bun venit" ne mai revigoreaza oarecum:)

Le multumesc pentru binete:) si mergand mai departe pe la umbra vechiului porumbar sunt intampinat de verdele ierbii intainsa ca un covor printre pomi. Racoarea ne intampina si ea:)

Inca doi pasi, trecem de coltul casei si ... gata am ajuns:) "Saru'mana ! Unde sunteti?:)"

"Tot voi trandafirilor ma intampinati?:) Am venit , unde sunteti?:)" Si daca tot am gasit locul liber... sa-mi trag putin sufletul:)

Nu mai fusesem de ceva vreme si 'mi-era dor:) Dar poate ca nu numai sentimentele m-au adus aici in acea zi:) pentru ca daca ma gandesc bine fiind iunie :)... ciresar:).... si cum tot anul mi-am facut placut sa nu ratez momentul ....:)))

"Ai ajuns? Bine-ai venit! Aici suntem. Culegem cateva cirese ca vin graurii astia si nici nu apuca sa se inroseasca bine ca le si mananca"

"Aaaaa, stati ca vin si eu. Le adunam toate? Eu as manca cateva si aici, sper sa nu aiva ceva ... surprize:)))" ."Fa-te si tu ca nu vezi:) Oricum asta inseamna ca nu sunt stropite cu nimic:)"

"Le adunam si pe astea amare?";"Da"; "Mmmm dar si astea sunt dulci:) de ce le zice amare?";"Alea care le culegi tu nu sunt amare sunt negre. D'aia ti se par tot dulci. Pomul 'alalalt e cu cirese amare" ;"Aaaa, ma miram eu":))

"Gata hai ca mai adunam si maine , le-am adunat pe astea mai coapte." "Eu ma duc sa ma schimb. E racoare-n casa?" "Da , da vezi sa inchizi usa dupa ce intri , sa nu se incalzesca inauntru". "Ce frumos e:)"

"De ce sunt butoaiele astea aici?"; "Strangem apa sa udam ca de cand au secat lacul nu mai are putul apa destula". "Da chiar ca sa 'ncalzit. Intru sa ma schimb"

Si cum intru in tinda casei ma impresoara o racoare placuta si un aranjament asa cum numai mama stie sa-l faca:)...

cu ce a avut si ea la indemana:)

Se v-a vedea ca sa folosit de tot ce aveam altadata ca obiecte de ultima ora dar care acum... sunt bune petru casa de la tara:)

In stanga e "muzeul" dar care acum e un fel de camara si unde speram ca v-a fi viitoarea baie:) Iar in dreapta langa usa de intrare in camaruta unde stiu ca pe vremuri stateau stra-bunica si stra-bunicul e iconita Sfantului Mucenic Pantelimon cu cateva frunzulite sfintite de nuc de la Pogorarea Duhului Sfant.

In holuletul din fata se v-a vedea pe stanga vechea noastra vitrina cu nelipsitele bibelouri de pe vremea lu' Ceausescu , iar in partea dreapta pe masuta icoanitele Mantuitorului nostru Iisus Hristos cu lumanarica arzand cat mai mult timp in fiecare zi , mai ales la ceasurile cand se savarsesc Sfintele Slujbe.

Am intrat in "camera mea":) sau in cea in care raman oaspetii peste noapte:) , mi-am lasat geanta cu hainele si m-am scimbat in hainele de tara:) E si camera unde seara citesc din cartile vechi gasite in podul casei si unde adeseori am aflat poezii clasice de care nici nu auzisem pana atunci.

Si nu numai creatii literare [entru ca intr-o seara am gasit si insemnari vechi ale tatalui bunicului meu de pe vremea colectivizarii fortate, cu semnatura lui ca si cum ar ceda singur si de buna voie tot ceea ce comunistii ii confiscau. Cutremurator. Si pe langa publicatiile vremii in care cadrele didactice erau formate in spiritul materialist ateist stiintific , am gasit strecurat scrisa de mana strabunicului "Doxologia" . Minunat! Am ramas fara cuvinte vazand ca era scrisa toata aceasta parte din Slujba Bisericii fara nici o greseala. Slava Lui Dumnezeu!

Dupa "operatiunea de schimbare":) am trecut in camera din dreapta unde se petrece cel mai mult timp de obicei si unde si eu am stat cu gramada in perioada campionatului mondial de fotbal:) Camera cu televizorul:) Pe peretele dinspre rasarit e icoana numita Sfanta Familie pe care o stiu de cand eram copil si-i vizitam atat de des pe "aia batranii" parintii bunicului al caror tablou e pus la loc de cinste pe peretele de miazazi in partea dreapta a imaginii.

Mi-am facut Semnul Sfintei Cruci in fata icoanei si m-am asezat putin sa vad si ce e la tv:) ... si ca si cum ar fi vrut ca si el sa ramana tot in Duhul obiectului de cult... cand a pornit a aparut ... Prea Sfintitul Iustinian Chira staretul Manastirii Rohia , cel care l-a tuns in monahism pe Parintele Nicolae de la Rohia (Steihardt). Tin minte ca l-am vazut in realitate pe Parintele Iustinian cu vre-o doi ani inainte la Catedrala Patriarhala din Bucuresti cu ocazia resfintirii ei la o slujba de Te Deum la care a participat intregul Sfant Sinod , iar Parintele Iustinian a stat toata slujba numai langa mormantul vrednicului de pomenire Prafericitul Parintel Patriarh Teoctist. Au fost niste momente de-a dreptul Inaltatoare la care am luat si eu parte. Era de ziua Sfantului Dimitrie Basarabov si pe langa faptul ca m-am inchinat si am sarutat sfintele moaste , mi-a ajutat Dumnezeu sa particip si la Sfanta Liturgie , la slujba amintita Te Deumul si am trecut si prin sfantul altar. Cand ma gandesc nu pot sa spun decat "Slava Tie Doamne!"

Dupa ce am urmarit aproape fara sa respir inteviul parintelui... hai afara la aer:)

Telecomenzile se incadreaza bine in peisaj langa soba varuita:)))
Da' lasa ca nu vede nimeni:))

"Ai lasat usa deschisa la intrare si intra caldura de afara. Doar ti-am zis s-o inchizi";

"Lasa ca o inchid acum... la iesire:) sa nu iasa racoarea din casa:)"

"Abia astept sa se faca strugurii astia :) De fapt stau in cumpana:)... sa-i mananc sau sa fac un pahar de must din ei?:)))... poate doua:)))"

"Eu daca tot am venit vreau sa merg intre garle" ;"Du-te dar mai pe seara te duci si cu mamaia la cimitir?" ; "se mai pune problema?"
Intre garle e locul din padure unde are loc confluenta raurilor Ialomita si Prahova si unde ma duc aproape de fiecare data cand ajung la tara. E locul meu preferat de repetie in special a catorva poezii de Eminescu.
Ajuns la marginea malului inalt numit metereze unde cu sute de ani in urma s-au dat lupte intre ostile lui Matei Basarab si Vasile Lupu si unde acum e Sfanta Manastire Dridu despre care am mai vorbit , am privit la izlazul ce se intindea in prelungirea padurii unde in vacantele de vara de atatea ori mergeam cand ma trimiteau tataia si mamaia cu vaca la pascut.
Probabil ca atunci nu era foarte pe placul meu dar acum cand ma gandesc in urma nu pot sa nu recunosc ca ma prinde nostalgia acelor timpuri de seninatate copilareasca. Si sentimentul asta se face simtit de fecare data cand vin aici. Si tot parcurgand drumul asta pana intre garle mi-am facut un obicei de a merge impreuna cu un bun tovaras de calatorie al drumetului. Toaigul:)

Il iau dintr-un loc al meu secret:) l-am pitit din'nainte intr-o tufa de maracini:)... nu poate nimeni sa mi-l ia:)

Cand merg pe drumul ingust dintre padure si albia Ialomitei spre intalnirea celor doua cu Prahova ma gandesc mereu cum atunci in copilarie petreceam zile intregi de dimineata pana seara in locurile astea pline de frumusete si inspiratie.

Incercand sa privesc mai in adancul padurii care acum si-a cam inchis orice drum de patrudere in necunoscutul ei umbros parca imi apar in minte franturi din acei ani cand probabil am auzit-o si eu spunandu-mi : "O, ramai , ramai la mine/ Te iubesc atat de mult,/ Ale tale doruri toate/ Numai eu stiu sa le-ascult..."

"... In al umbrei intuneric/ Te asaman unui print,..." "... Ce se uita adanc in ape,/ Cu ochi negri si cuminti..."

"... Si prin vuietul de valuri,/ Prin miscarea 'naltei ierbi..." "...Eu te fac s-auzi in taina/ Mersul cardului de cerbi."

Petrecandu-mi timpul cu versurile lui Eminescu fara sa bag de seama , dupa cateva strofe spuse tainic si cu multa grija ca nimic sa nu strice frumusetea momentului , ma trezesc ajuns...

... la marea intalnire a celor doua ape. Mai mare bucurie nu cred ca poate fi pentru ele decat sa plece impreuna cantand mai lin sau mai involburat pe drumul lor... de veacuri acelasi. Cea mai mare impietate este ca aici sa spui alte vorbe decat cele care se cuvin a fi spuse... "Eu te vad rapit de farmec/ Cum ingani cu glas domol..."
"... In a apei stralucire/ Intinzand piciorul gol..."

Iar daca uneori versurile se opresc e pentru a lasa loc altor uimiri si proverbe traite pe viu, de necontestat si... versificate si ele la randul lor:
"Batranii spun ca apa trece si spun ca pietrele raman;/ Dar lucrul altfel se petrece pe vechiul nost' pamant batran: Caci piatra oricat e de tare se macina si trece stand, iar peste trista-i macinare doar apele raman curgand" - spre rusinea mea nu stiu de cine sunt scrise aceste versuri atat de nemaipomenite dar ceea ce stim cu totii e ca ele erau recitate mereu de Florin Pittis la spectacolele trupei Colibri.

Dupa aceasta constatare lirica ma intorc, as spune firesc, la nemuritoarele si ele vise de poveste ale sufletului poporului roman - Mihai Eminescu. Asta se intampla de fiecare data aproape fara nici o sfortare din partea-mi. Si chiar daca mai era mult pana la lasatul serii vorbele au rasunat inlauntrul fiintei mele

"... Si privind in luna plina,/ la vapaia de pe lacuri..."

"... Anii tai se par ca clipe,/ Clipe dulci se par ca veacuri..."

"...Astfel zise lin padurea,/ Bolti asupra-mi catinand..."

"...Suieram la a ei chemare,/ Si-am iesit in camp razand..."

"...Astazi chiar de m-as intoarce,/ A'ntelege-o n-o mai pot,/ Unde esti copilarie/ Cu padurea ta , cu tot?"
Pe drum am iesit oarecum din starea de imponderabilitate in care ma cufundasem in drumul meu intre garle, sau uneori ii mai zic "Imparatia Apelor" dupa opera lui Sadoveanu si ajuns acasa am ajutat putin la adaparea saracele plante insetate , ca mai apoi sa plec cu mamaia asa cum promisesem la cimitir unde se odihnesc pana la invierea cea de obste strabunicii Mihaila si Ilinca, tataia Marin si unchiul Gheorghe.

Pe drum trecem pe langa bisericuta micuta de lemn din sat monument istoric cu hramul Sfintei Cuvioase Paraschiva ce dateaza ca fiind ctitorie a lui Leagu Capitan din timpul domniei Voievodului Alescandru Ipsilanti. Bisericuta a fost mutata de pe vechiul ei loc cu mari sacrificii si teama acum cred ca mai bine de 25-30 de ani pe vremea comunismului din cauza lucrarilor la barajul de acumulare care puteau provoca inundarea si distrugerea ei si adusa aici in mijlocul satului spre Slava Lui Dumnezeu si mangaierea crestinilor. Aici am participat in timpul vacantelor de primavara impeuna cu mamaia si verii mei la multe din Sfintele Slujbe din perioada Saptamanii Sfintelor Patimi si ale Invierii Domnului. Asa ca ori de cate ori am prilejul intru sa ma inchin.
Ma bucur sa vad ca din banul vaduvei sa impodobit frumos si smerit interiorul micutei biserici. Si pentru ca am amintit de vaduvele care de fapt sustin viata duhovniceasca a comunitatii tin sa spun ca tot ele , si doar ele au contribuit si la refacerea gardului "dormitorului" - cum se spune in limba greaca la locul de odihna am celor plecati la cele vesnice.Poate v-a suna paradoxal pentru cineva dar aici e locul unde eu ma simt foarte de linistit si... bine:) Aproape ca nu vorbesc nimic, dar stiu ca ei cei plecati ma aud si-mi asculta gandurile si nadajduiesc sa se bucure! E locul unde pot vorbi cu ei si le spun cat imi e de dor de ei si le multumesc pentru tot ce m-au invatat cand eram mic: sa ma rog, sa spun poezioare , catece , povesti si tot ceea ce infrumuseteaza sufletul unui copil viitor om cu frica si Dragoste de Dumnezeu si oameni. Le multumesc si le aprind o lumanare de ceara si una de suflet.
... Strabunicii - saru'mana... .... tataia si unchiul saru'mana...
Mamaia... :) ea e inca aici cu noi:) ... ne bucuram de ea dar intr-un mod atat de firesc ,senin, ontologic si dezarmant:) ... isi pregateaste locul:), pune flori si la ea si la ceilalti:) Eu chiar ma intrebam in sinea mea: "'or fi flori sau de fapt asa scot stramosii degetele afara, dupa cum canta bardul Olteniei maestrul Tudor Gheorghe?" Dar mamaia imi intrerupe firul gandurilor "Pa mine aici ma bagati:) langa nuc la umbra :) Io ziceam sa-l taie da' ta'ctu' mare cica "Lasa-l, fa, ca mai iesim si noi si stam la umbra lui la masa cu alde tatica, cu alde finu, ca uite-i e si ei aci langa noi:)))" Sa-l taia-ti mama ca nu-i frumos aici"; "Nu-l taiem , bre, daca tataia asa a zis nu-l taiem. Taie-l matale daca vrei:)))" ... Apoi revin la gandurile mele... privesc spre apus , nu stiu de ce dar aici mi-a placut cel mai mult sa privesc apusul. Am observat ca soarele din momentul in care atinge cu marginea sa Pamantul mai dureaza cinci minute pana dispare cu totul sub linia orizontului. Tot timpul asta nu spun nimic. Nici mamaia nu vorbeste parca ar sti ca sunt absorbit de transcendentul clipei. Abia daca se mai aud gandurile... si sapa... care modeleaza brazde pentru floricelele delicate ca simbol si cununa a vietii biruitoare in Hristos.
"Plecam?"; "Gata, plecam". Dar inainte de a ne urca in masina, pamantescul din mine:) ma impinge sa intru si in lanul de porumb nelipsit in zona si sa indes in sacosa incapatoare cat puteam si mai copt si mai crud de parca trebuia sa ma incadrez intr-un barem de timp:) dar asta nu inainte de a avea un mic moment inedit cu un iepuras de culoarea pamantului care atunci cand am intrat in lan sa speriat in asa fel de mine incat m-am speriat si eu de el:) si am fugit amandoi , el omeneste si eu iepureste:))....
..............................................................................................................................................................
Daca stau sa ma gandesc bine toate acestea nu s-au intamplat intr-o singura zi ci intr-un anotimp intreg dar impresia mea a fost ca s-au petrecut deodata.

In una din datile cand ma intorceam de la tara privind in sus am vazut un mic stol de ... ..."Unde va duce-ti? Unde va duce-ti"; "Intre garle..." - cred ca au raspuns ;"Unde?"; "Intre garle..." ; "Duce-ti-va si sa stiti ca am si eu un loc acolo"... dar nu cred ca ma mai auzisera...:) Oricum ... vara a trecut... vremea sa mai racorit... nu prea mai e de mers acolo:)... dar atunci cand a fost... a fost frumos ... Slava Lui Dumnezeu pentru tot!...

Eh,... Si trecu si vara asta:)...

...Si deja "Afara-i toamna, frunza-mprastiata, /Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri;..."
"...Si tu citesti scrisori din roase plicuri/ Si intr-un cias gandesti la viata toata..." - Mihai Eminescu "Sonete"

In tabara A.S.C.O.R. de la Valea Plopului... "Povestea lui Gheorghe Mot"

2010-08-08T14:52:00.000-07:00

"Impreuna pentru copiii de la Valea Plopului" asa s-a numit tabara de munca si rugaciune intinsa pe o perioada de doua saptamani si ceva in dogoarea mijlocului de iulie - organizata de tinerii cu suflete mari de la mai multe filiale ale Asociatiei Studentilor Crestini Ortodocsi Romani (A.S.C.O.R.) din toata tara, si din cate am inteles eu au fost de la Timisoara, Brasov , Bucuresti, Ploiesti , Slatina, Bacau , Alba Iulia, Chisinau, Iasi - avand ca scop ajutorul benevol dat la ingrijirea si tot ce decurge de aici a copiilor de la Valea Plopului/Valea Screzii din judetul Prahova, aflati sub ocrotirea Parintelui Nicolae Tanase dimpreuna cu persoanele minunate din preajma dansului.
Habar n-aveam ca ei au mai facut asta si-n anii trecuti si totul cu discretie fara publicitati agresive care sunt atat de la moda in vremurile noastre post-moderne :)

Din povestirile lor am inteles ca incepeau si incheieau ziua foarte frumos cu rugaciunile de la Biserica , si intre timp trudeau cu adevarat si fara mofturi:) la lucrarile de constructii de case si nu numai, truda care parca nu se termina niciodata:)

Si nici nu trebuiesc prea multe detalii ca sa poti intelege ca acolo era si inca mai este de munca nu gluma:))

Si ca sa nu creda cineva ca acolo munca se facea fara organizare , ierarhizare si buna dispozitie:) ba dimpotriva chiar totul era foarte bine pus la punct datorita mijloacelor moderne de comunicare precum si a instrumentelor clasice si "reci":)) putem trage cu coada ochiului atat la o parte din ocupatiile lui Radu de la A.S.C.O.R. Timisoara cat si ale lui Andrei Mic de la filiala din Brasov:))
Cele doua filiale am inteles ca sunt si initiatoarele acestei lucrari minunate concretizate in organizarea taberei. Dumnezeu sa-i rasplateasca pe toti participantii!
Dar ca sa nu ma lungesc prea mult , asa dupa cum imi este obiceiul:)), vreau sa spun ca nu au uitat si de micile bucurii cultural artistice atat de necesare sufletelor frumoase. Asa ca pe langa jocurile de fiecare zi cu copiii si serile lor frumoase din jurul focului de tabara, cei de la filiala A.S.C.O.R. Ploiesti prin buna mea prietena Mihaela Pufulete, dar si Andrei, Cristi, Lorin si ceilalti la care s-au mai coalizat:) si "brasovenii", cu care eu deja aveam o experienta artistica frumoasa la ei acasa ca sa ma exprim asa:)), au luat marea hotararea:)) sa ma cheme in tabara lor pentru a trai cu totii "Povestea lui Gheorghe Mot" .
Eu mai aveam pregatit si "Calatoria de suflet" :) dar pentru ca "Povestea..." avea deja oarece referinte si recomandari:) am ramas la ea ceea ce sa demonstrat a fi o idee inspirata:)
Cand am coborat impreuna cu Neli ( Copilu' ) la Valea Screzii din microbuzul inghesuit si incins in drumul de tara plin de praf si pietre in plina caldura de amiaza a lunii iulie am simtit ca nu o sa pot sa merg nici pana la casele copiilor unde erau cazati si studentii dar sa mai sustin si recitalul de poezie:)... dar vederea primelor locasuri sfinte si de inchinare strajuind pajistile inverzite sau aflate la margine de padure parca m-au intarit si m-au si racorit putin:)

Pe drum am fost intampinati de Andrei de la Ploiesti:) care pe langa lucrul concret se mai ocupa, si mai direct si mai discret:), cu imortalizarea imaginilor el fiind cel de la care am facut si eu rost de aceste fotografii. Prima imagine in care apar sunt alaturi de Mihaela si de Radu in apropierea casei (vilei) inca nefinisate sau "la rosu" cum am aflat ca se mai zice, ce tinea loc si de sala de mese si unde s-a desfasurat si spectacolul cateva ore mai tarziu.

Cand ai soarele in ochi si caldura te topeste fara sa vrei mai ai si privirea putin incruntata:) dar buna lor dispozitie molipsitoare m-a contaminat si pe mine mai ales dupa ce am vazut ca lipisera pe toate geamurile si usile afise prin care promovau "marele eveniment cultural":))) ce urma sa se desfasoare si la care era invitata toata suflarea omeneasca:))
La Valea Plopului e un obicei foarte frumos si foarte de folos:)) pentru cei care ajung acolo, pe care il stiam de anul trecut, ca atunci cand sosesti sa fii invitat la masa:). Deloc rau dar daca eram putin mai prevazator puteam si eu sa merg pe jos macar de la Valenii de Munte sa mi se faca foame cu adevarat nu sa ajung acolo si sa ma uit lung la toate bunatatile cu care te imbie gazdele si eu sa motivez "Multumesc dar tocmai ce vin de acasa" si alte mofturi de felul asta:)) Si culmea ca am fost invitati si de A.S.C.O.R.-isti si de gazdele care ingrijesc copiii. Puteam sa onorez doua invitatii:))))Data viitoare , daca va mai fi , nu voi mai rata astfel de ocazii venite din senin si la propriu si la figurat:) Bine ca probabil daca ma alaturam si eu activitatii lor zilnice nu mai aveam atatea inspiratii si motivatii in a refuza "elegant" invitatiile lor cu adevarat imbietoare:))
Intre timp am luat de mana copilu':)) si am mers impreuna pana in varful unui deal alaturat pentru a vedea de aproape bisericuta ridicata in memoria sufletelor copilasilor nenascuti dar care aveau dreptul la viata ca fiecare dintre noi insa modernizarea si secularizarea mintilor oamenilor ne-a "luminat" si "desteptat" ca avem dreptul si ca ne puteam juca de-a dumnezeii si ca avem dreptul de a decide asupra vietii si mortii fiintelor umane nenascute dar cu care Creatorul sigur avea un plan in iconomia vietii pe Pamant.
Dumnezeu sa ne ierte si sa ne indrepteze pe toti !
Dupa ce s-au mai domolit lucrurile si cum se apropia ora de prestatie:) impreuna cu cei care voiau sa rosteasca impreuna cu mine poeziile in cadrul recitalului dupa exemplul de la Brasov, am gasit un loc de repetitie acesta fiind una din casele de lemn aduse acolo de Parintele Tanase din alte zone ale tarii de unde fostii proprietari au plecat in alte tari si astfel de case au ramas in parasire. Pot marturisi ca a fost una din cele mai frumoase, naturale si autentice "sali de repetitie" in care am fost in decursul putinei mele experiente:)) Si cred ca asta au simtit-o si colegii de repetitie:). Am vazut ca s-au simtit bine si s-au implicat frumos si cu mult drag in programul nostru.

Mai greu a fost pentru mine care din comoditate nu am luat textele poeziilor de acasa asa ca a trebuit sa umblu in "fisirere" si sa dictez versurile pe loc:))
Credeti-ma ca a fost destul de complicat:)) Probabil se poate vedea si din imagini :))

Drumul de intoarcere de la repetitii la "sala de spectacol" iarasi a fost unul mai rar intalnit dar cu atat mai frumos si mai interesant:) Cu ocazia asta am incercat sa-i explic "Copilului" cat de mult conteaza drumul asta pentru concentrarea actorilor:))))

Daca am visat vre-odata sa devin si eu o vedeta mioritica:) , acum mi-am dat seama ca n-am apucat-o deloc pe un drum de succes, pentru ca am observat ca starurile noastre de televiziune cand povestesc despre experientele lor la filmari sau la sedintele foto isi amintesc doar ca era noapte, foarte frig si cum toti cei din jurul lor alergau sa-i serveasca cu ceaiuri fierbinti ca sa se dezghete si sa-i inveleasca cu paturi groase, iar eu acum ma aflam in miezul unei toride zile de iulie:)) , nimeni nu alerga cu vre-un ceai fierbine la mine:)), iar despre paturi groase de invelit nici vorba:)))

E, dar incet incet a inceput sa se stranga si publicul in "sala de spectacol":)) La inceput din curioazitate... , sau din lispa de altceva...:)) dar s-a strans:)) Altii indreptandu-si atentia spre ceea ce reusea sa le starneaca interesul"))... dar aveau si ei locurile rezervate:)) ... Chiar daca prima data s-au asezat cam cu spatele spre scena:)))
De fapt asta a fost secretul si planul ce l-am pus la cale cu Mihaela inca de cateva zile inainte:)) " Daca spectacolul nu-i va atrage foarte tare macar sa fie o dulce petrecere a timpului":))) Poate ca bomboanele au si ele contributia lor in dezvoltarea gustului pentru artistic la fiinta umana:))) Oricum sunt niste draguti:)

Eh... si dupa ce am starnit putina agitatie pana am facut rost de un c.d. player ptr fondul muzical , si dupa ce am si reusit sa-l facem sa si mearga::))) ... a inceput programul... "Doamne ajuta!"

Scena era o scara interioara de lemn care probabil nici ea nu e inca gata ca si constructia in care ne aflam. Dar asta nu ne-a impiedicat cu absolut nimic. I-a dat chiar o nuanta in plus de autenticitate si frumos. Nimic nu era aici artificial ci totul era asa cum trebuia sa fie. Ceea ce artistii ar numi un spatiu neconventional eu as indrazni sa-i spun "teatrul de la Valea Plopului":)
Ce e frumos ca privitorii nu erau doar jos la mesele asezate ca la o petrecere campeneasca dar se mai aflau cativa, dupa tropaiturile ce le auzeam, si la etaj sau mai bine spus la loja:))) Dupa cateva clipe necesare strabaterii printre sacii cu materiale de constructii si tot ce se mai poate afla intr-un astfel de spatiu au reusit sa-si faca aparatia deasupra capului meu si cei ce aveau bilete la balcon :))))
Pe masura ce se desfasura recitalul a venit vremea sa urce alaturi de mine si ceilalti parteneri de scena , cu unii din ei fiind la ceal de al doi-lea spectacol impreuna dupa cel de la Brasov:)
Diferenta e ca atunci purtau frumoasele lor costume populare iar acum doar in ceea ce se gasea in "garderoba artistica si de vacanta" a fiecaruia:))

Bine ca nici eu nu mai aveam vesta:) La sauna creata instantaneu vesta neagra de piele era tot ce lipsea pentru un lesin in direct:))

Am avut si debutanti alaturi de noi "mostrii sacri":)

Dupa o astfel de experienta Mihaela mi-a spus clar si raspicat ca e pentru ultima data cand mai face asa ceva:"Prea multa lume se uita la mine":)))

Pentru a avea inimile impacate vreau sa spun ca atunci cand am ajuns la Valea Plopului am aflat cu bucurie ca Parintele Nicolae Tanase daduse deja binecuvantarea ( in sensul ca ingaduise, nu ca si-ar fi dat in vre-un fel girul ) pentru prezentarea recitalului de poezie, iar la un moment dat... in timpul spectacolului... am observat privirile multora din sala indrepatandu-se spre intare... ... unde cu multa discretie Parintele si-a facut aparitia si nevrand sa deranjeze pe nimeni s-a asezat retras pe un scaun in spatele tuturor... ... insa simtind ca prezenta Sfintile Sale acolo are o influenta, as zice eu coplesitoare:), asupra starii mele emotionale si chiar cu asteptari devastatoare in ceea ce priveste echilibrul meu biped:)), dar cu siguranta manat si de grijile si de treburile ce nu suportau amanare, despre care spuneam mai devreme ca parca nu li se intrevede un final intr-un viitor prea apropiat, nu dupa foarte multa vreme cu aceeasi discretie cu care venise... a iesit... zic eu- Lamurit:)))

Intre timp lucrurile decurgeau normal cu ce aveam de spus si cu datul din maini :))

Dar oricum si orice faceam si rosteam noi pe scena, frumos era ca privitoriui nostri "mergeau cu noi". Asta imi aduce aminte de vorbele unui invatat care spunea ca soarta unei glume nu depinde de gura care o spune ci de urechea ce o asculta. Mare adevar pentru ca actul artistic interpretativ se bazeaza pe feed-back-ul creat. Si cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit si noi ceva atunci.

Ea este una din interpretele de la Brasov:) De data asta din lipsa de timp nu am reusit sa scriem poezia pentru ea asa ca am spus-o tot eu:)
In ciuda caldurii sufocante . cel putin pentru mine, tinerii nostri spectatori ne sustineau frumos si sincer cu delicatetea sufleteasca firesca varstei lor. Cred ca vorbele mele nu fac decat sa saraceasca bucuria privirii imagilor din timpul recitalului.

Pentru ca totusi atmosfera ca si stilul scrisului meu e usor de vacanta pot sa spun si eu privind imaginea de mai jos " Hei , usor usor ce te repezi, ai grija sa nu ne scoti ochii":))
Si dupa atata efort simteam nevoia sa ma mai hidratez putin din paharul de pe boxa c.d. player-ului pe care cu generozitate si atentie il avea sub atentie Mihaela careia ii multumesc pe aceasta cale - ca sa folosesc un limbaj de lemn:) Intre timp recitalul decurgea linistit si firesc:)

Dupa cum se stie, tot ce e frumos , si spun asta pentru ca am simtit cu totii ca l-am urmat pe Gheorghe Mot pe firul vietii lui, se termina la un moment dat, si zic eu cu bucuria lucrului dus la bun sfarsit. Tin sa spun ca nu am avut la indemana poze cu toti cei care au rostit poezii alaturi de mine dar si pentru cele prezentate multumesc lui Andrei pentru tot ce a facut cu atata atentie si bun gust.
Aplauze pentru toti!

Inainte de inceperea spectacolului am fost anuntat ca mai sunt doritori de a rosti versuri asa ca la sfarsit ca o frumoasa incununare a tot ceea ce se petrecuse pana atunci au aparut pe "scena":) citand atat din clasici cat si din creatiile proprii reprezentanti ai...

...Moldovei noastre Pravoslavnice ..., ... ai Tarii Romanesti ...

... ai Banatului frumos... , ... si ai Brasovului ... muntos:)

Sper ca nu am incurcat zonele:)
Dar a mai fost cineva care a spus o poezie din public caruia nu i-am retinut numele dar ii multumesc pentru generozitatea de a ne darui cateva versuri frumoase si profunde.

Atunci pe 17 iulie 2010 la Valea Plopului am auzit si eu pentru prima data Imnul A.S.C.O.R-ului cantat de toti cei prezenti. A fost chiar ca in tabara:)) Aplauze si pentru ei!

La sfarsit si eu ii aplaud si le multumesc tuturor pentru tot! Ma inclin!
Inchei avand acum posibilitatea sa va invit sa vizionati si filmuletul - acel slideshow - cu toate pozele si fondul muzical facut cu atat de mult bun gust tot de Andrei, datorita caruia am si reusit sa-l asez aici pentru a fi vizionat:). Merita vazut! E povestea unei zile pentrecuta in aceasta tabara binecuvantata de Dumnezeu iar acum ca v-ati facut o idee asupra evenimentelor de acolo cred ca-l veti urmari un pic alt fel. O buna prietena de-a mea din America , si daca citeste aceste randuri se recunoaste, si pe care o rog sa ma ierte ca fac public vorbele ei, a spus ca la sfarsitul filmuletului avea o lacrima de emotie si bucurie in ochi. Sufletele sensibile si sincere stiu ca astea nu sunt vorbe aruncate in vant, pentru ca ceea ce se transmite din aceste imagini e ca Dumnezeu s-a milostivit de noi romanii si a lasat sa mai fie printre noi astfel de oameni frumosi si tineri care isi iau in serios si cu multa dragoste rostul lor si al nostru al tuturor acela de a jertfi aproapelui asa cum ne indeamna Parintele Arsenie Papacioc: " Nu din ceea ce ai , ci din ceea ce esti".

Tabara Valea Plopului - Impreuna pentru
copii from andrei madalin on Vimeo.

Va multumesc pentru rabdare si nu in ultimul rand Ii multumesc si Lui Dumnezeu pentru bunatatea Sa revarsata atat peste cei ce o merita cat si peste cei ce nu o merita. Iar in grupul celor ne merituosi pot spune, fara falsa modestie, ca ocup un loc de frunte:) - pot veni si cu argumente:))