Ataraxis

Unde ne aerisim creierii?

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Fri, 18 May 2012 05:00:00 +0000

Da, unul din motivele dezhibernării a fost faptul că Evive are un super-widget care arata aşa de bine încât nu stă frumos pe un blog părăsit. Aşa că l-am luat "în primire". Na că am recunoscut.

Evive este proiectul nostru de suflet, este acel hobby făcut din plăcere, şi făcut responsabil. Orice eveniment din sfera "artă şi cultură" ajunge pe evive, şi asta dintr-o datorie pentru vizitatori, şi nu pentru organizatori sau jurnalişti. L-am ţinut curat, fără nici urmă de bannere, pentru că arată mult mai bine aşa, ne-pătat. El ne spune unde să mai ieşim, ca să ne mai aerisim creierii.

Aşa că, în limita timpului, participăm la evenimentele pe care le publicăm pe site, gen expoziţii, teatru studenţesc, festivaluri, chiar şi lansări de carte sau alte evenimente mai neobişnuite.

Acolo, hobbyul următor intră în funcţiune, şi anume fotografia. Pasionat de tot ce înseamnă foto, şi posesor al unui DSLR Nikon D3000 (da, entry-level DSLR care nu se mai fabrică de vreo câţiva ani), încerc să iau din dinamica evenimentelor şi să le-o aduc vizitatorilor Evive, ca să-i determin să îndrăznească să participe şi ei, data viitoare, la vreo expoziţie sau altceva.

Şi ca să revenim la lucruri serioase, ultima noutate o reprezintă widgetul, care se poate admira în partea dreaptă a acestui articol. El ne arată exact miezul evive: următoarele evenimente. Şi pentru că e aşa de util şi drăguţ, te încurajez să-l iei şi să-l pui şi la tine pe site. Este un mare plus pentru vizitatori. Şi mai e şi configurabil.
Serveşte cu încredere de pe www.evive.ro/widgets.

Bineînţeles, ne-ar prinde bine oricând o mână de ajutor. Astfel încât, dacă ai putea să-ţi rupi din timp pentru Evive, nu ezita să ne contactezi. Noi în mod sigur îţi vom răspunde!

Când faci ceea ce-ţi place, nu se numeşte muncă

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Wed, 16 May 2012 16:00:00 +0000

Nu acum multă vreme eram la o întâlnire cu elevi de liceu, interesaţi de comunitatea Agile din Timişoara iar discuţia ajuse cumva la "cam cu ce mă ocup eu în viaţa de zi cu zi". Lista nu a fost foarte scurtă, căci pe lângă viaţa minunată de familie alături de soţia mea, au intrat pe listă jobul de zi cu zi la imobiliare.ro, calendarul de evimente culturale evive.ro, serviciul de monitorizare siteuri precum şi organizarea întalnirilor lunare (cel puţin) din cadrul comunităţii Agile. Ce a fost interesant a fost că unul din elevi a întrebat "Şi cum faci să le ai timp pentru toate?". Practic se rezumă la un oarecare program deşi lucrurile se întamplă şi spontan, dar esenţa este că dacă faci ceea ce faci din pasiune, nu este deloc dificil. Lucurile se echilibrează singure. Nu uit de niciunul din proiecte, pentru ca-mi sunt dragi toate. Şi cand faci ceea ce-ţi place, nu se numeşte muncă.

De aici pleacă şi "dezhibernarea". Se întâmplă lucruri, evenimente ce merită menţionate măcar, învăţăminte trase care pot veni in ajutorul celorlalţi, şi - de ce nu - o carte deschisă despre mine şi despre proiectele la care particip. Şi de aici provocarea: să scriu fără să-mi vărs viaţa pe internet într-o fântână arteziană de lucruri personale ce trebuie să rămână intime.

Aşa că, fără prea mult bla-bla şi hau-hau, te las şi te încurajez să fii fericit, pentru că fericirea este o alegere şi stă în lucrurile mărunte!

Dezhibernarea...

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Tue, 15 May 2012 13:42:00 +0000

Micul şi naivul blogger din mine a adormit acum ceva vreme şi a sosit vremea să-l trezesc. Poate în loc de pauza de ţigară sau tolănit pe canapea cu laptopul în braţe, poate pe ceva coclauri, poate la semafor.

Îmi amintesc acum ceva timp un fost coleg din liceu mă întreba "Tu de ce scrii pe blog? N-ai altceva mai bun de făcut?". La momentul respectiv mi s-a părut foarte ciudată întrebarea, dar între timp, undeva între proiectele personale şi viaţa de om la casa lui am început să uit că am un blog, şi am scris din ce în ce mai rar, poate câte un post forţat pe 'ici pe 'colo, poate un clip ca să ţină loc de scris.

Dar gata. Viaţa e scurtă, mă uit în urmă la "eu" de acum 5 ani de zile şi îmi dau seama că sunt aproape altcineva, alte planuri de viitor, altă gândire, alte (pre)concepţii. Aproape alţi prieteni. Ştim cum e, ei vin şi pleacă, ne întersectăm pe undeva. Prietenii adevăraţi, oricum rămân, şi după ani de zile de "am fost prea ocupat să dau un telefon". Alţii nu. "Nu-l mai sun. N-am mai vorbit de ani de zile". E păcat? E dinamica vieţii.

Ce urmează? Poate ceva plictisitor. Ceva util pentru oameni. Poate doar o exersare a limbii române (nu foarte uşoară!), nu mă dau mare scriitor, mare gramatician. Poate am să greşesc tot al 10-lea cuvânt. Cred că scrisul, dicţia şi ortografia sunt tot "sporturi" care se exersează. Un instructor auto zicea că orice fel de om, din orice clasă socială, că e director sau zidar, pus pentru prima dată în faţa volanului, este la fel de "pierdut în spaţiu".

Afară este o zi minunată. Este frig, înnorat şi picură aşa mărunt. Excelent pentru a lua o gură de aer proaspăt, un refresh din când în când.

Clipul săptămânii - I Follow Rivers (Lykke Li)

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Mon, 12 Dec 2011 01:00:00 +0000

Melodia, deşi aduce a o poveste ciudată de iubire de prin Antarctica, îmi sună a "imn Twitter" (I follow... I follow Rivers). Drăguţ.

Ce de săptămâna trecută a fost:

A face artă necesită (cel puţin) un artist

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Wed, 30 Nov 2011 11:10:00 +0000

Arta, fie că este muzică sau pictură, necesită un artist. Este uşor să te uiţi la un tablou abstract şi să zici "şi eu pot face asta!", dar în realitate, este mult mult mai greu. Este nevoie de experienţă, ambiţie, pasiune, cel puţin un gram de înclinaţie spre artă şi chiar de îndemânare uneori.

Eu am criticat multă vreme formaţii gen 3 Sud Est, Akcent, toate fufele care cântă şi ele câte una alta, dar numai când am fost la o seară de karaoke mi-am dat seama că trebuie să ai voce ca să cânţi, iar melodiile superficiale de pe piaţa muzicală se datorează în principal textierilor şi producatorilor slab-pregătiţi, şi nu cântareţului care vrea să-şi scoată în evidenţă calităţile vocale. Din acel moment n-am mai vorbit de rău nici una din formaţiile respective.

Şi-apoi mai sunt artiştii care ştiu să mânuiască (cel puţin) un instrument muzical, cum ar fi chitara pianul, vioara sau acordeonul. Aici din nou, deşi pare destul de uşor să dai din mână şi să cânţi o colindă în acelaşi timp, este mult mai greu decât pare. Iată cum cântă românca noastră Petruţa la nai...

Asta da artă!

Concediul nostru în Egipt 2011

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Tue, 04 Oct 2011 10:42:00 +0000

Sejurul în Egypt a fost cel mai reuşit concediu avut până acum. Nu (mai) sunt adeptul publicării experienţelor personale, dar Egypt mi se pare un caz aparte. Fără să lungim vorba, a fost cam aşa...

Ziua 0 (sâmbătă): Tren accelerat de la Timişoara la Bucureşti. Sosit în Bucureşti la 8 fără 10 minute dimineaţa. Primul lucru pe ordinea de zi: după ce lăsăm bagajele în gară, să găsim, pe lângă gară, un restaurant sau un pub unde să servim micul dejun, probabil o omletă cu şuncă, un ceai cu pâine cu unt sau ceva similar. Aşa că am umblat fără succes vreo 2 ore pe toate bulevardele din jurul gării, şi am găsit totul închis. Niciunde nu am putut mânca ceva, în afară de o pizzerie care nu ne încânta şi ceva fast-fooduri care de asemenea nu erau în plan. Am ajuns chiar până în parcul Herastrău, unde am şi făcut câteva poze.

Întorşi în gară, am servit micul dejul în "tradiţionalul" McDondalds. Toate bune. De aici, am luat trenul de legatură cu aeroportul Henri Coanda, făcut check-in (cu loc lângă geam, evident), şi decolat. Din avion am văzut multe "mări şi ţări", exact cum spune vorba aceea. Egyptul pare pustiu chiar şi văzut din avion. Câte o şosea pe ici pe colo, ceva cladiri, dar în rest mai nimic, excepţie făcând malul mării, unde în apropiere de Hurghada, era resort langa resort langa resort.

După 3 ore de zbor şi ceva turbulenţe, am aterizat pe aeroportul din Hurghada, Egypt.

Prima impresie
Soarele chiar apunea, adia un aer fierbinte, dar nu era exagerat de cald. De la avion ne-a preluat un autocar şi am ajuns asfel în aeroportul friguros şi plin de cozi. Am identificat coada TezTour şi ne-am achiziţionat atunci viza de întrare în Egypt care costă $15 USD dacă te pui la altă coadă, sau $17 daca o cumperi de la coada la care eşti deja. Plus un formular cât un carton. Mă rog, birocraţie.

A urmat transfer de la aeroport la resort cu un microbuz TezTour în care eram împreună cu alţi români, cazaţi la alte resorturi. De la familia cu care am vorbit, am aflat că ei sunt a 4 oară în Egypt, şi că au venit în special pentru snorkeling la corali.

Şoseaua de legatura între oraşe este, la ei, in regim de autostradă (fără întersecţii la nivel), dar fără poduri. Pentru a ieşi de pe autostrada spre dreapta se făcea o bandă noua, iar spre stânga se facea o bandă pe partea stangă a drumului, de pe care se putea ajunge pe sensul invers, de unde se putea apoi ieşi prin dreapta.

Relieful
Estul Egyptului seamănă cu un platou, drept, tare, pe care sunt presăraţi mulţi mulţi mulţi munţi. Adică mergi drept si deodată începe muntele, direct abrupt. Mie unul mi s-a părut foarte ciudat, şi neasemănător cu nimic din ceea ce am mai întalnit până atunci. Totul este arid, rareori întâlneşti câte un copac sau alte forme de vegetaţie. Munţii sunt stâncoşi, şi peste tot domină soarele.

Clima
Poate am avut noroc, dar mie mi-a plăcut clima la maxim. Cald, bine de tot, dar nu sufocant. Nu transpiram, aer uscat, peisaj în ton cu vremea. Pe scurt, minunat. Temperaturi între 30 si 36 grade ziua, undeva sub 30 noaptea.

Resortul
La Amwaj Blue Beach Resort & Spa am ajuns după aproximativ o oră, un nene ne-a preluat bagajele şi am primit de la recepţie cartela de acces în cameră, două cartele pentru prosoape şi o grămadă de broşuri cu toate cele. Pe scurt, în resort, exista recepţia cu barul aferent, restaurantul principal, barul oriental (unde se serveşte narghilea), doua piscine fiecare cu barul ei, sala de fitness, spa, plaja de la mare cu barul propriu, inca vreo doua restaurante cu specific italian şi, respectiv, marinăresc, teren de volei, darts, magazine, un ponton luuung, mulţi palmieri şi verdeaţă şi cam atât.

Cu toate acestea, 5 stele în Egipt sunt vreo 3 stele în România. În sensul că mesele erau mai mult în regim bufet suedez şi mai puţin din seria "ospatar: cu ce vă pot servi?". Cafeaua era uneori ness (cafea instant), chiar şi capuccino se făcea cu un plic de ness, şi alte astfel de mici surprize.

Camera curată, toate prosoapele se schimbau zilnic, şi chiar de două ori pe zi dacă sunam la recepţie pentru asta. Am avut clima, seif, apă, o măsuţă cu două fotolii unde am tras câteva partide de cărţi în ultimele zile din sejur, dulap, televizor, minibar şi un balcon destul de mare pe care erau două scaune.

N-am prea stat în cameră, decât ca să dormim, duş etc. În rest, pe la baruri, piscina, plimbare pe plaja.

Enervant e când mergi prin magazine, vanzătorii sunt agasanţi şi enervanţi şi atâta te bat la cap până cumperi ceva... sau pleci...

Ziua 1 - 2 (duminică - luni):
Dimineaţa, după micul dejun, am avut întâlnirea cu ghidul nostru de la TezTour, ce vorbea română. Ulterior am concluzionat că defapt nu era ghidul nostru, pentru că nu ne-am mai văzut şi nu ne-a ghidat prea mult. Cu ghidul am stabilit excursiile opţionale pe care urma să le facem. În total, vreo 5 excursii, din care una am primit-o gratuit, că - deh - avem discount la volum.

Marea
Aici am văzut şi eu prima dată în viaţa mea corali, şi peşti de toate culorile şi formele, într-o minunăţie subacvatica.

Totusi, contactul cu Marea Roşie nu a fost aşa cum ne aşteptam. În sensul că era, în funcţie de flux şi reflux, la mal sau la 150 m de mal. Şi cand era la mal, trebuia să mergi într-o apă de 10 cm până când se adâncea cât să poţi face baie. Şi când spun "mergi", înseamnă neapărat încălţat.

Aşa că, ce făceam era să merg pe pontonul larg şi lung până unde marea era suficient de adâncă, şi să cobor, pe scări, direct în mare. Simplu şi uşor, doar că era ceva de mers. La scările unde se putea coborî erau şi şezloange, şi umbră, şi soare, şi tot ce vrei.

Ziua 3 (marţi):
Primul lucru de menţionat: trezirea la ora 4. Astăzi mergem la Luxor. Cu bagajul deja pregatit, am plecat la recepţie să ne luam plasele cu micul dejun (breakfast box) şi o cafea. Accidental ne-a luat un microbuz de polonezi, dar ne-a adus repejor la hotel pentru ca dupa doar 2-3 minute să ne urcăm în autocarul TezTour, marca Mercedes, la bordul caruia am avut WiFi gratuit, tot drumul. A fost si singura dată când am văzut răsăritul soarelui, care se ridica încet încet din mare. Marea Roşie.

În Egypt, e normal să mergi ore în şir prin pustiu fără să întâlneşti nici cea mai mică urmă de civilizaţie, în afara celorlalţi participanţi la trafic. Deşert cât vezi cu ochii, munţi stâncoşi şi soare. Mult mult soare.

Am oprit dimineaţă la o cafea şi să servim micul dejun ce l-am luat la pachet, într-un fel de cafenea mare, fără acoperiş (era doar conceput să facă ceva umbra), cu vreo cateva magazinuţe şi un nene care ne-a întampinat şi ne-a întrebat daca nu vrem să bem ceva (că deh, nu poţi sa mergi într-un local, şi să mănânci mâncarea pe care ţi-ai adus-o.

În drum spre Luxor am aflat tot felul de informaţii interesante despre Egypt, cum ar fi:

Cairo este cea mai mare capitală din Africa, numărând peste 25 milioane de locuitori (cei despre care se ştie doar)
95% din suprafaţa Egiptului este nelocuit, pustiu.
Cairo nu a fost dintotdeauna capitala Egiptului.
Toate oraşele mari din Egipt sunt fie pe Nil, fie pe malul mării, fie în delta Nilului; in rest, e pustiu.
5 km de-o parte şi de alta a Nilului exista vegetaţie; apoi începe deşertul.
Locuitorii oraşelor de pe Nil care au pământ trebuie să îl cultive; este ruşine mare pentru un egiptean să lase terenul fertil în paragină.

Prima oprire a fost pe un pod ce traversa Nilul...

Mizerie dar şi frumuseţe. Luxor este un oraş aerisit, nu foarte aglomerat, presărat cu puncte de control şi poliţie, cu mulţi palmieri.

Prima oprire în Luxor a fost la fabrica de Alabastru, care era mai degraba un magazin bine aprovizionat cu toate felurile de statuiete din toate materialele specifice Egiptului, unde un nene ne-a arătat ce e acela bazalt, ce e alabastru, cum facem diferenţa între o piesă din bazalt sau alabastru şi echivalentul ei contrafăcut din ghips sau cretă.

Aici am vizitat Valea Regilor unde n-am avut voie nici măcar să luăm aparatul de fotografiat cu noi. Am intrat în morminele regilor Ramses şi Seth şi am fost copleşiţi de pereţii umpluţi de hieroglife, colorate chiar, vechi de mii de ani, care încă spun povestea celui ce era îngropat acolo.

Se vedea foarte bine diferenţa între dinastii, prin stilul diferit şi chiar culorile care erau mai vii sau răzleţe. Ghidul nostru ne-a spus destul de multe despre viaţa fiecăruia, şi ce a însemnat pentru poporul egiptean. Am zis în glumă că pereţii fiecărui mormânt reprezintă CV-ul regelui ce-a fost, ceea ce nici nu era aşa de departe de adevar. Mormintele nu erau mari, probabil sub 100 mp, altcatuite de regula dintr-un hol lung ce se termina cu camera mormantului. Diferite anexe erau prezente de-o parte şi de alta a holului.

Plecand din Valea Regilor am ajuns la templul reginei Hatshepsut...

După templu, ne-am oprit 5 minute la Coloşii din Mnemon...

Una din opriri a fost si la "fabrica de papirus" unde am învăţat cum se face papirusul şi de unde ne-am şi cumpărat un paprius numa' bun să înlocuiască tabloul ce-l avem acasă pe hol.

A urmat o plimbare pe Nil, care ne-a picat numa' bine după atâta piatră şi ariditate...

Am traversat Nilul, şi-am servit prânzul pe un vas restaurant mare şi nu foarte bine întreţinut. De-acolo am plecat pe jos la complexul de temple Karnak, alea Sfincşilor, unde am vizitat "casa" lui Amon-Ra.

După Karnak a urmat drumul de 4-5 ore către resort.

O zi foarte plină şi memorabilă.

Ziua 4 - 5 (miercuri - joi):
Zi de odihnă, bălăceala şi nerabdare pentru excursia urmatoare, Cairo. Miercuri şi joi merg "la pachet", pentru că plecarea spre Cairo a început la joi la ora 0 şi 30 minute aproximativ, cand a sosit autocarul să ne preia in drumul sau de 8 ore până la Cairo.

Cairo este o capitală uriaşă, pe alocuri frumoasă, pe alocuri urâtă, depinde de gusturi şi de nivelul de trai din cartierul respectiv.



Prima oprire in capitala Egiptului a fost la Muzeul Naţional, unde am avut voie să fotografiem doar afară. Înăuntru sunt mii şi mii de obiecte diverse, care mai de care mai antice, tot ceea ce a fost gasit în mormintele regilor. Minus ceea ce s-a furat.

A urmat o oprire la fabrica de parfumuri unde am aflat despre esenţe şi parfumurile renumite care s-au făcut din ele. Mărci cum sunt Hugo Boss, Armani şi multe altele, au defapt, la baza, esenţe din plante cum ar fi lotus şi altele. De aceea miros incredibil de bine şi-şi păstrează aroma timp îndelungat.

Piramidele
Piramidele se văd chiar din oraş, şi sunt exact aşa cum mă aşteptam să fie: uriaşe!

Aici, pentru 100 lire egiptene (vine aprox 50 lei), am intrat în piramida lui Kheops, numită şi Marea Piramidă din Giza până în mijlocul ei, în camera regelui.



Undeva la câţiva kilometri de pramide am fost duşi pe un platou de unde se vedea... tot.



Faceţi cunoştintă cu Hassan, ghidul nostru egiptean care vorbea româneşte:

După piramide, a urmat - în mod natural - vizitarea Sfinxului. Era chiar acolo prin preajmă.



Ziua 6 (vineri):
Aniversarea noastră. Ziua s-a împărţit, în mod aproape natural, în două: dimineaţa Bianca a învăţat să înoate, iar seara am avut una din excursiile opţionale, anume spectacol O mie şi una de nopţi într-un resort de lângă Hurghada. Simplu şi frumos.



Ziua 7 - 8 (sambata - duminica):
Sâmbăta zi de odihnă şi relaxare, iar dumincă, tipul cu serviciile de transport ale hotelului ne-a convins că este o zi numa' bună de mers la Hurghada pentru mici cumpărături şi pentru a vedea oraşul.



Ziua 9 - 10 (luni - marţi):
Dacă luni a fost zi de bălăceală, marţi a sosit din nou vremea pentru o excursie. De data aceasta, Plimbare pe mare în stil oriental. Ce s-a întamplat concret a fost că un microbuz ne-a dus în portul din Hurghada, unde am urcat pe un vas, nu mic, nu foarte mare, pe care am cam petrecut mare parte din zi.



Prima oprire a fost pe o insulă părăsită, insula Giftun, cu o plaja superbă, apa numa' bună dar foarte sărată şi mult mult mult soare (un pic cam mult pentru mine). A urmat o altă oprire în apropierea unei alte insule, la reciful de corali, unde am facut snorkeling aproape o oră. Apoi am avut parte de un mic spectacol pe vas şi prânz, tot pe vas. Ziua s-a încheiat cu doua ture de pescuit pe mare şi drumul către resort.

Ziua 11 (miercuri):
Safari. O limuzina Toyota Corola ne-a luat de la resort şi ne-a dus undeva langa Hurghada unde ne-am întâlnit cu grupul de români ce aveau Jeep Safari şi care deja se plimbaseră cu ATV-urile pe-acolo. Noi având moto-safari cu grupă de ruşi, ne-am transferat instant la jeep safari cu Hassan.

Astfel am început cu o pauză la umbră unde am primit câte o sticlă de apă rece şi bună, după care ne-am urcat în jeepuri Toyota mari, în care am stat în spate pe băncuţe faţă în faţă, ca în armată (pe care n-am facut-o :).

După aproximativ jumătate de oră de goană prin pustiu, printre bolovani şi stânci, după urcuşuri şi coborâşuri, au oprit toate la poala unui mic munte aparent stâncos. Ghidul ne-a spus zâmbind "trebuie să urcaţi muntele, şi să coborâţi pe partea cealaltă". Ne-am amuzat neîncrezători, dar l-am văzut pe Hassan cum s-a urcat în jeep şi a plecat. Aşa că am urcat muntele...



Priveliştea din vârf... fără cuvinte:

Iar pe partea cealaltă am găsit cel mai fin nisip, o pantă uniformă până jos, unde ne aşteptau deja jeepurile. Super supriză!

După înca vreo un sfert de oră de mers cu jeepurile, am ajuns la un sat de beduini. Era oarecum adaptat pentru turişti, în sensul că pe de-o parte avea căsuţele şi oamenii locului (beduini), pe de altă partea avea toaletă cu apă curentă şi toate cele. Deci nu am suferit la capitolul confort.

Aici, în satul de beduini, am fost cu cămila, cu Buggy, am văzut cum se face pâinea (lipia) în deşert şi am umblat mai bine de jumătate de oră cu ATV-urile în apus, printre munţi/stânci.



A urmat relaxare, o şişa (narghilea), spectacol cu acrobaţii, belly-dancing, cina care a fost foarte gustoasă.



Apoi am vazut luna prin telescop şi ne-am urcat din nou în jeepuri, care ne-au dus pe fiecare până la resortul la care stăteam. Gândul meu la sfârşitul serii a fost "Cool! Let's do that again!!".

Ajunşi la resort, obosiţi, am dat jos nisipul şi praful pe care l-am strans toata ziua şi ne-am dus la... Beach party! Pentru că nici o seară în resort nu se termina fără ceva spectacol, party, sau alte cele.

Ziua 12 - 13 (joi, vineri):
Joi şi vineri a început să ni se facă dor de casă. Au fost tot zile de bălăceală, shisha, băuturi răcoritoare şi toate cele, dar parcă eram pregătiţi să mergem acasa. Am urmărit apusul de pe ponton, am făcut poze şi ne-am împrietenit cu bucătarul nostru preferat, care ne făcea toate voile si poftele, pe nume Ahm.



Ziua 14 (sâmbătă):
Checkout day. După micul dejun, am făcut temeinic bagajul. Cu puţin efort au încăput toate cele în el. La ora 12 am dus geamantanele într-o cameră lângă recepţie şi am tot cutreierat resortul în lung şi în lat, am servit prânzul, am băut ice-coffee si cocktailuri de guava (ce nu se prea găsesc pe la noi). La ora 14, ne-a luat microbuzul, la ora 19:40 am decolat şi undeva la ora 00:00 am aterizat pe aeroportul internaţional Henry Coandă din Bucureşti.

Ziua 14+1 (duminică):
După ce am hoinarit destul prin aeroport, am luat un taxi până la gara de nord (23 lei a costat, după grele eforturi de a convinge şoferul să pornească ceasul de taxat). Prin gară am aşteptat un pic până s-a deschis McDonalds, am servit micul dejun şi puţin după ora 5 am urcat în trenul Intercity ce ne-a adus acasa.

Am intrat pe uşa apartamentului undeva pe la ora 15, la 28 ore după checkout-ul de la resort.

Ş-am încălecat pe-o şa... şi v-am spus povestea-aşa!

Orange Romania, iPhone 4 si problemele de semnal (live blogging)

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Tue, 07 Jun 2011 11:47:00 +0000

Intro

Decembrie 2010: Cumparat iPhone 4 de la Orange Romania. Minunat dispozitiv, toate bune şi frumoase. O singură problemă: nu am semnal acasă, adica în Timişoara, la parterul unui bloc nou. Şi nu aşa, ci răăău. In baie nimic, zero (No service), in restul apartamentului 2-3 liniute in mod normal, iar cand sa vorbesc la telefon, poc, liniste, vorbesc in punga, că la capătul celălalt al firului nu mai ajunge semnalul. Dar de auzit îl mai aud pe interlocutor. Deci muci. Îmi vine să-l dau de pereţi de fiecare dată când mă sună cineva. Că de sunat eu, n-am curaj. Dau toate telefoanele până să ajung acasă, sau de pe iPhoneul sotiei, un 3G care se comporta ca un telefon normal. Asta de vreo cateva luni. Până aici a fost. Exista în capul meu urmatoarele solutii posibile:

Telefonul este defect si va fi reparat (puţin probabil, telefonul este în stare perfectă)
Telefonul nu este defect, e o problemă de soft care se rezolvă cu un master reset sau ceva (puţin probabil)
Orange montează o antenă undeva în apropiere
Reziliez contractul cu Orange, îmi deblochează telefonul pentru a putea încerca alte reţele de telefonie mobilă (Vodafone sau Cosmote)
Primesc un alt telefon (smartphone) care nu are aceasta problemă cu semnalul, la schimb (Galaxy S2, Blackberry Bold etc.)
Vând iPhone-ul şi primesc posibilitatea de a achiziţiona un alt telefon (smartphone) la preţ de fidelizare / Thank You, cu continuarea contractului in vigoare
Pornesc procedurile de acţionare în instanţă cu ajutorul avocatului meu drag, Florin.

Orange Romania şi evoluţia întâmplărilor...

6 iunie 2011: Mă duc la Orange, logic. La cei cu care am încheiat un aboment de 29 EUR pe lună pentru 2 ani de zile şi de unde am primit telefonul. Eu "am o problemă, cumpărat telefon, nu am semnal, locuiesc în Timişoara". El: "trebuie trimis la service, pentru testare, resoftare, verificare.". Eu: "bun asa. şi dacă nu-i de la soft?". El: "nu stiu, vedem atunci."

Am găsit factura în original. Încă mai caut certificatul de garanţie. Certificatul de garanţie nu se lasă găsit sub nicio forma.

ACTUALIZAT ULTERIOR: Vandut iPhone pe Okazii.ro cu 1450 lei, cumparat... suspans... BlackBerry Bold :) care chiar functioneaza!

Concerte "la îndemână" pentru Timişoreni

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Sun, 27 Feb 2011 11:30:00 +0000

Concertele la Budapesta sunt mult mai "la îndemână" pentru Timişoara, decât cele din Bucureşti, pentru că Budapesta e la doar 3 ore de condus, faţă de Bucureşti care e de partea cealaltă a Pământului când vine vorba de şofat.

Şi pentru că nu costă o avere să vezi concerte Sting, Roxette sau Shakira, iată de unde îţi cumperi biletele, care costă în general între 5900 şi 29900 foriţi, adică între 92 şi 463 lei, în funcţie de cât de aproape de scenă eşti.

Astfel, în 2011, avem următoarele concerte:

Faithless - 21 martie 2011 (5900 - 13900 HUF / 91.3 - 216 RON)
Slayer - Megadeth - 8 aprilie 2011 (184 RON - 215 RON)
Shakira - 5 mai 2011 (153 RON - 323 RON)
Roxette - 1 iunie 2011 (153 RON - 246 RON)
Sting -30 iunie 2011 (153 RON - 463 RON)
Santana - 5 iulie 2011 (153 RON - 292 RON)
Rihanna - 12 august 2011 (153 RON - 370 RON)

La asta adugi probabil 100 - 150 lei motorina pana la Budapesta si inapoi, vigneta la Unguri si eventual cazarea (dacă nu vrei să şi vii înapoi direct după concert). Zoom - zoom!

Goodies, anyone?

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Mon, 10 Jan 2011 19:52:00 +0000

Cinnamon Chasers - Luv Deluxe (Music Video)

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Fri, 19 Nov 2010 15:46:00 +0000

Cinnamon Chasers - Luv Deluxe (Music Video) from Saman Keshavarz on Vimeo.

--------SXSW 2010 WINNER! Best Music Video---------

--------Saatchi & Saatchi's New Director's Showcase 2010---------

--------2010 Vimeo Awards Shortlist--------

http://www.sxsw.com/node/4649

Luv Deluxe by Cinnamon Chasers

Album: A Million Miles From Home

Director: Saman Keshavarz ( http://samankeshavarz.blogspot.com )

Producer: Francis Pollara

Associate Producer: Nate Eggert

Cinematographer: Justin Gurnari

Editor: Nate Tam

Actress: Darcy Ripley ( http://pasmaldarcy.blogspot.com )

© Modus Records / Koch Entertainment 2009

www.cinnamonchasers.com

**Shot entirely on the Canon 5D Mark II w/ a custom face mounted rig -- Canon Lenses used: 14mm (f2.8) & 24mm (f1.4)**

Acorduri de Noiembrie

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Thu, 11 Nov 2010 12:32:00 +0000

Şi pentru că este Noiembrie, pentru că este toamnă, cad frunzele şi ne pregătim de iarna...

Azure Ray - November

Miranda Lee Richards - Early November

Wyclef Jean & Canibus - Gone Till November

Ocarina - November

ocarina-november

Asculta mai multe audio diverse

Aplicatiile de pe iPhone

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Wed, 28 Jul 2010 20:11:00 +0000

Am un iPhone de aproape doi ani de zile și sunt foarte multumit de el. Pentru că am fost întrebat, iată lista de aplicații pe care le dețin (majoritatea sunt gratuite, dar unele sunt pe bani):

Facebook
Twitterrific
Remember The Milk
Air Sharing
RDP (Remote Desktop)
Convert Units
Bookmarks (Delicious)
Dictionary
Altimeter
Dropbox
EasyTrails (GPS Recorder)
Egyptian Gods
Flickr
GeoCorder
Picasa
Google
GPS Stone
iHandy Level
IMDb
iSSH
Koredoko
MobileRSS
On this day
Opera Mini
roDEX
roRadio
roTaxi
Skype
TeamViewer
Tumblr
Tweetdeck
Yahoo! Messenger
Yahoo!
Idiot Test
Waterslide
WindToys
Labyrinth 3D
Moonlight lite
Solitaire
Shanghai Lite
Live Poker
HeadsupFree

Contactele le am sincronizate cu contul de Gmail, astfel incat, daca scap telefonul in bega, nu trebuie sa-mi reincep viata sociala.

Iar daca ai iPhone 3G (si nu 3GS sau 4), nu-ți fă upgrade la iOS 4, îți va merge muuuult mai încet. Și da, dacă ai facut deja, sunt șanse să revii la 3.x.x.

Leopardul de zăpadă

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Wed, 28 Jul 2010 20:06:00 +0000

Nu, nu vine frigul, nu povestim despre vreme, ci despre Snow Leopard, sistemul de operare al calculatoarelor Mac OS X de generație noua. Nu știu dacă am mai spus-o, dacă mă repet, dar sistemul ăsta de operare, Mac OS/X, este chiar gândit. Orice făceam înainte pe Windows 7, care nu e nici el chiar rău, pot să fac acum pe Mac, și încă mult mai bine. Imi plac fonturile, logica, meniurile, programele, tot.

Picasa a fost cea mai mare provocare, dar băieții de la Google au fost harnici și au făcut și Picasa pt. Mac, așa că... nici o grija. Filmele se vad perfect cu VideoLAN (VLC), torrentele cu uTorrent (bineînțeles, nu luăm filme piratate, ci doar lucrușoare legale - logic), Photoshop avem si pentru Mac, Messenger, Mozilla (deși Safari e muuuult mai fain), deci cam tot ce-mi trebuie.

Recapitulăm...

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Sun, 04 Jul 2010 12:49:00 +0000

Cred că timpul pe care-l petreceam scriind pe blog a devenit timpul de făcut fotografii. Toate din cauza DSLR-ului cumpărat în decembrie anul trecut. Am vrut să mergem la expoziții de fotografie, și am ajuns să mergem la orice eveniment de artă și cultură din Timișoara. Așa că, pentru că nu mai știam unde trebuie să mergem și când, am făcut un blog, ceva pe tumblr, timisoara.tublr.com cred.

S-a dovedit foarte curând a fi foarte rigid, așă că ne-am mutat catrafusele pe platforma wordpress, pe evive.ro, undeva prin februarie 2010. Aici lucrurile au prins viteză destul de repede, astfel încât acum avem peste 4000 vizitatori pe luna, peste 10.000 afisări, mai mult de 500 de evenimente anunțate și peste 80 de evenimente unde am fost și am documentat fotografic evenimentul (din perspectiva invitatului), parteneri media la cel putin 5 evenimente (exemplu Plai). În câteva zile vine și noul design, nonconformist, prietenos și simplu, mulțumită noului membru din echipa. Evident, a sosit momentul și pentru un nou cont pro pe flickr, că doar unde vom stoca atâtea fotografii (da, acum nu mai facem poze, facem fotografii :).

Între timp, a fost luna februarie, și pentru că ne-am promis încă de anul trecut că mergem la Carnavalul de la Veneția, așa că ne-am conformat. Chiar daca doar pentru un weekend, am gustat atmosfera rochiilor lungi, ale mastilor si aerului de sărbătoare din Veneția.

Totul a fost superb, așa că vrem să mergem și anul viitor, dar să stam pe toată perioada festivalului. Bineînțeles, fiind cu mașina, nu ne-am putut abține să nu facem o plimbare pe faleză, poposind astfel pe plaja de la Lido di Jesolo...

A urmat un chef monstru acasă (deci, chef cu zbâțâială și scandal, nu stat și mâncat bine, cum facem de obicei când ne adunam, ca între prieteni pensionari). S-a terminat spontan pe la ora 23 cand am facut cunoștință cu stimabilii de la secția X, cum că ar urla (prin absurd) muzica prea tare. Ne-am conformat și ne-am uitat la film.

Sfaturi medicale

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Thu, 10 Jun 2010 12:44:00 +0000

Am primit pe email într-o zi, şi mi s-a părut prea tare ca să nu dau mai departe:

Dr. Paulo Ubiratan, Porto Alegre, Rio Grande do Sul, într-un interviu TV locale, a fost întrebat despre mai multe sfaturi pe care întotdeauna le a dat ...

Întrebare:
I:exercitii cardiovasculare prelungesc viata, nu?
R: inima ta a fost facuta pentru a bate un numãr de ori ... Nu-ti irosi bataile cu exercitii. Totul în cele din urmã se uzeazã. Accelerarea inimii tale nu va va face sa trãiti mai mult: Asta e ca si cum ai spune ca se poate extinde durata vietii masinii dvs. daca o faceti sa mearga mai repede. Vrei sa traiesti mai mult? Ia un pui de somn!

Î: Ar trebui sã mã opresc cu consumul de carne rosie si sa mãnânc mai multe fructe si legume?
R: Tu trebuie sã întelegi logistica eficientei ... . Vaca ce manânca? Iarbã si porumb. Ce sunt alea? Plante. Deci, o friptura nu este nimic mai mult, este un mecanism eficient de a pune legume în sistemul dumneavoastrã. Vrei sa manânci boabe? Mãnâncã pui.

Î: Ar trebui sã reduc consumul de alcool?
R: Categoric nu. Vinul se face pe bazã de fructe. Brandy este distilat din vin, ceea ce înseamnã cã acestea trage apa din fructe, astfel încât sã profite din plin din ea. Berea este, de asemenea, din cereale. Le puteti lua!

Î: Care sunt avantajele unui program regulat exercitii fizice?
R: Filosofia mea este: Dacã nu aveti nicio durere ... sunteti bine!

Î: Fripturile sunt daunatoare?
A: Nu m-ai ascultat! ... Astãzi alimentele sunt prajite in ulei vegetal. Adevãrul este cã acestea raman impregnate cu ulei vegetal. Cum ar putea uleiul de plante sa fie dãunãtoare pen tru tine?

I: Flexiunile ajuta la reducerea grasimii?
R: Categoric nu! Exercitarea unui muschi doar il face sã creasca în dimensiune.

Î: Ciocolata face rau?
R: Esti nebun? ! E cacao! O alta legume! Este o mâncare bunã pentru a fi fericit!
Si tine minte: Viata, nu ar trebui sã fie o cãlãtorie pânã la mormânt, cu intentia de a ajunge sanatos, cu un corp atractiv si un organism bine conservat. Mai bine ia pe celalat drum - Bere într-o mânã - chips de cartofi în cealalta - mult sex si un organism complet uzat, pe deplin folosit, strigând ca A MERITAT SA FACI CALATORIA!

D. P: Daca a umbla ar fi sanatos, postasul ar fi nemuritor .....!
Balena innoata toatã ziua, mananca doar peste si apa si totusi e TARE GRASA.....!

REMEMBER:

Un iepure alearga, sare toata viata si traieste15 ani, broasca testoasã nu alearga NICIODATA si trãieste 450 de ani.

Zece melodii care-mi vin in minte

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Thu, 03 Jun 2010 09:58:00 +0000

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Cam tembelă, dar merge:

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Na că n-am ajuns la zece :)

OpenAgile 2010 - Conferinta pentru programatori

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Thu, 06 May 2010 06:33:00 +0000

In 14-15 Mai va avea loc in Bucuresti a doua editie a conferintei OpenAgile
- www.openagile.ro.

Dintre ariile abordate: Scrum, Kanban, Test-Driven Development, Lean Software Development.

De ce sa particip:

- calitatea vorbitorilor - speakers cu foarte mare experienta in Agile/Lean software development
- utilitatea prezentarilor - tema conferintei este "What we've learned", toti vorbitorii vor povesti experiente practice si "Tips&Tricks" utile audientei (va participa si un cunoscut antreprenor roman si business angel, Vlad Stan - va impartasi experienta sa in Sillicon Valley)
- OpenSpace - participantii vor avea ocazia in aceste sesiuni sa participe in grupuri de discutii cu vorbitorii si pot astfel sa primeasca raspunsuri la propriile probleme si nelamuriri
- networking - veti cunoaste colegi din industrie pasionati si interesati de calitatea muncii lor
- pentru programatori: TDD, pair programming ... and more.

Programul conferintei este aici:
http://openagile.ro/schedule/

Mai multe detalii pe:
http://openagile.ro

Daca aveti intrebari legate de eveniment, nu ezitati sa intrebati. Membrii grupului au discount special, detalii pe pagina de inregistrare:
http://openagile.ro/registration/

Originile interviurilor de angajare

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Thu, 08 Apr 2010 14:00:00 +0000

--mersi Florin

Ce m-a invăţat pe mine "Săptămâna culturii"

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Thu, 25 Mar 2010 14:51:00 +0000

Am invăţat:
- să joc Senet, jocul faraonilor, un joc ce pare de divertisment, dar pe care faraonii îl jucau pentru a afla răspunsuri la întrebări existenţiale, sau răspunsuri la marile provocări pe care le întâlneau în viaţa lor;
- ce este aceea o mandală, şi cum ne învaţă ea că tot ce ne înconjoară este efemer şi că doar ce avem în noi, virtuţile şi calităţile noaste, sunt adevarata valoare; am învăţat şi că o mandală ne poate ajuta să ne dăm seama ce anume înseamnă pentru noi anumite aspecte pe care le tratăm cu superficialitate de obicei;
- să câştigăm un concurs, în ciuda faptului că nu excelăm la aptitudinile de dans, prin spontaneitate;
- că Ikebana nu este doar o artă de a aranja flori, ci de a respecta tot ceea ce are viaţă;
- multe lucruri importante şi interesante despre dezvoltarea personalităţii.
- că eşti puternic dacă daruieşti, şi nu dacă depinzi tot timpul de ceea ce primeşti, şi aici nu ma refer la lucruri materiale neapărat;
- tot felul de principii de viaţă şi căi spre dezvoltarea interioară;

De asemenea,
- am participa la o scenetă ce a avut ca scop deprinderea bunelor maniere; teoria este una, iar practica este altceva; până la urmă, bunele maniere se referă la o serie de reguli de bun simţ şi de respect arătat celorlalţi;
- am avut ocazia să fac multe multe fotografii şi să cunosc mulţi oameni minunaţi;
- am avut ocazia să fim creativi, să fim spontani, să ne relaxăm, să dăruim;
- am câştigat invitaţii la un curs de introducere în filosofie şi psihologie, pe care ne doream să îl facem.

Eu unul, recomand cursul de introducere in filosofie şi psihologie organizat de Noua Acropolă tuturor oamenilor, pentru că ne învaţă să fim oameni, într-un mod cât mai practic cu putinţă şi ne învaţă să creştem societatea din jurul nostru, ne învaţă să punem valoare pe lucrurile care contează cu adevarat, ne învaţă să facem diferenţa. Detalii sunt pe www.noua-acropola.ro. Programa pentru curs nu am găsit-o foarte atragătoare la prima vedere, dar explicată, ea acoperă multe din domeniile umane la care omul anilor 2000 are mari carenţe.

Următoarea grupă începe marţi 30 martie 2010, ora 19:00, aşa că ar fi bine să te înscrii cât mai din timp.

Ce înseamnă simțul umorului... sau lipsa lui

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Wed, 24 Mar 2010 22:21:00 +0000

In primul episod, o avem pe Charlize Theron, cea cu simțul umorului:

Between Two Ferns with Zach Galifianakis: Charlize Theron from Between Two Ferns

Iar în al doilea, pe Natalie Portman, cea fără nici o urmă de simț al umorului:

Between Two Ferns With Zach Galifianakis: Natalie Portman from Between Two Ferns

Il ai?

--mersi JB pentru link

Unde ieșim... sau... artă și cultură la sfârșit de săptămână

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Wed, 24 Mar 2010 21:04:00 +0000

Intro:

S-a încheiat săptămâna culturii, unde am învățat multe lucruri bune, despre om, despre creativitate, despre potențialul pe care fiecare îl avem... dar care, cuprinși de lene, de comoditate, îl ignorăm și nu exploatăm virtuțile pe care le deținem.

Am învățat totodata că fiecare avem capacitatea de a dărui, de a pune câte o "cărămidă" la construirea societății în care trăim, și de a o face mai bună, pentru că stă în fiecare membru al societății această speranță de mai bine, și nu în promisiunile guvernului (care, apropos, a alocat 500 milioane de euro sitului web e-Romania).

Acestea fiind spuse, voi încerca să împart din cunoștințele acumulate (sau care urmează să le dobândesc), pentru că adevarata valoare se află înăuntrul omului, de unde nimeni nu o poate lua. Și asta în cât mai puține cuvinte, pentru că... știm cu toții... "vorba lungă -- sărăcia omului".

Ce urmează:

Vrei să te desprinzi de fotoliul de acasă și de telecomandă? Să nu mai stai prin baruri la băute? Departe de calculator? Să înveți ceva deosebit? Să faci ceva pentru sufletul tău? Iată unde ne vedem zilele următoare:

joi 25 martie 2010

Expozitie de pictura Nora Blaj – Nocturne - ora 18
Intalnire cu scriitorul Alain Foix - ora 19

vineri 26 martie 2010

„24H de Teatru” la Teatrul Studentesc Thespis - începe la ora zero (vineri noapte)
Dragostea dureaza 3 ani la No Name Club - ora 21, 20 ron/persoana
Expozitie HandMade in scop caritabil - ora 18
„Zilele Basarabiei” - de vineri până duminică
Salsa Addicted Festival - vineri până duminică

Majoritatea evenimentelor sunt gratuite, încă se pot și servi gustări și băuturi "din partea casei" la vernisaje, astfel încât scuza "n-am bani să merg" e absolut nefondată.

Primăvara mea

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Wed, 24 Mar 2010 14:40:00 +0000

Iată cum arată primăvara pentru mine :)

Primavara

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Sat, 20 Mar 2010 15:36:00 +0000

In ultima vreme nu prea m-am omorat cu scrisul pe blog, asa ca am de recuperat. As putea zice ca din cauza ca nu-mi placea tastatura n-am mai clampanit nimic, dar as minti. Adevarul este ca lucrurile s-au precipitat in asa fel incat nu am mai apucat sa fac mare lucru, am facut "pozele zilei" dar n-am mai apucat sa le pun pe net s.a.m.d.

Dar le-am reglat pe toate astfel incat ma vad din nou in fata calculatorului, dornic sa mai povestesc una alta.

Am sa revin cu tot felul de povestioare, poze si chiar proiecte noi.

Pana una alta, trebuie sa inchei aici pentru ca merg la Saptamana culturii organizata de Noua Acropola, mai exact la un recital de pian si o serata dansanta.

Pe curand!

Bețiv

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Tue, 16 Mar 2010 06:38:00 +0000

Eşti beţiv atunci cînd:
1. Ai discuţii în contradictoriu cu obiectele din jur şi mai şi pierzi.
2. Trebuie să te ţii de asfalt ca să nu cazi de pe trotuar.
3. Serviciul te împiedică să bei destul.
4. Doctorul tau găseşte sînge în alcool la analize.
5. Scaunul de la WC se loveşte repetat şi cu înverşunare de capul tău.
6. Ajungi să crezi că alcoolul e una dintre grupele de alimente.
7. 24 de ore pe zi, 24 de beri într-o ladă – coincidenţă? S-o crezi tu!
8. Două mîini şi doar o gură – asta chiar că e o problemă cu băutura.
9. Vezi mai bine dacă ţii un ochi închis.
10. Nenorocita aia de parcare s-a mutat mai încolo cît erai tu în cîrciumă.
11. Cazi de pe podea.
12. Pe băieţii tăi îi cheamă Tuborg şi Heineken.
13. Auzi, ştii ce, dă-o-ncolo de masă de seară, 5 beri fac cît o friptură cu cartofi prăjiţi.
14. Ţînţarii încep să zboare aiurea după ce te-nţeapă pe tine.
15. Te trezeşti în dormitor, chiloţii sînt în baie, adormi îmbrăcat…
16. Toată cîrciuma te salută cînd intri înăuntru.
17. Ai impresia că cele patru grupe de alimente sînt cofeina, nicotina, alcoolul şi femeile.
18. Pisica vecinului devine tot mai apetisantă, pe zi ce trece.
19. Zoe Petre arată bine.
20. Nu-ţi recunoşti nevasta decît dacă te uiţi la ea printr-un fund de pahar.
21. Bestia aia de elefănţel roz iar te-a urmărit pîn-acasă.

Ziua 61/365: Materiale de construcții

noreply@blogger.com (Lucian Daniliuc) — Tue, 02 Mar 2010 19:37:00 +0000