Doar caprele sălbatice se aventurează pe cornişele înguste ce domină văile împădurite din inima Pirineilor

Mesteceni, zadă şi conifere străjuiesc râul Arazas în drumul său presărat cu praguri şi cascade, prin Canionul Ordesa.

Canionul Ordesa

Azaras este una dintre cele patru albii care străbat Parcul Naţional Ordesa şi Monte Perdido, acoperind o suprafaţă de aproximativ 156 km² din inima Perineilor – impunătorul lanţ muntos situat la graniţa Spaniei cu Franţa.

Monte Perdido

La capătul văii Azaras se află spectaculosul Circo de Soaso şi Cascada de Cola de Caballo (Cascada Coada Calului). Circo de Soaso este un uriaş amfiteatru natural, un circ glaciar săpat de un gheţar pe versanţii muntelui Perdido, acum mai bine de 15 000 de ani. Circo de Soaso este punctul culminant al unui frecvent traseu turistic ce durează şapte ore. Poteci mai dificile urcă pe versanţii văii spre locuri izolate, drumeţii folosind clavijas – pinteni de fier înfipţi în rocă – pentru a străbate cele mai abrupte zone.

Mii de ani de eroziune au cizelat bordurile înguste de calcar, numite fajas, care mărginesc culmile unor stânci. Faja de Flores se întinde pe aproape 3 km la ameţitoarea altitudine de 2400 m, de-a lungul văii Azaras.

Un paradis al animalelor

Numeroase capre negre pot fi văzute pe fajas, uneori alături de ibex (o specie de capră sălbatică mai rară, cu blana mai închisă la culoare), specie ai cărei masculi au coarne lungi de 1 m, curbate spre înapoi.

Ibex

Deasupra stâncilor planează vulturii aurii, însoţiţi uneori de vulturul bărbos, numit şi lammergeier, care are o anvergură a aripilor de peste 2,5 m.

Cel mai mare defileu din Europa despică munţii de calcar din Provence

Ziduri de piatră de două ori mai înalte decât Turnul Eiffel se oglindesc în râul Verdon, ce şerpuieşte prin defileul său impresionant din sudul Franţei.

Viaduct deasupra Cheilor Verdon

Râul Verdon este alimentat de topirea gheţarilor din Alpi, iar defileul s-a format pe măsură ce cursul rapid al apei a săpat tot mai adânc în platoul calcaros din regiunea Haute Provence.

Imagine Aerial asupra Cheilor Verdon

Primul care a reuşit să coboare pereţii de piatră până la baza defileului a fost Eduard  Martel, pionier al explorărilor speologice în Franţa; în 1905 el a condus o echipă care în trei zile şi jumătate a parcurs întregul traseu până la albia râului.

Edouard Martel

Din fericire, aici s-a înşelat. În present două poteci urmează culmea falezei, iar din anumite puncte amenajate, turiştii pot privi spre formele ciudate ale pietrei şi spre apa cristalină a râului.

Daca ar fi sa ne imaginam o lume fara electricitate, ar fi echivalent cu a ne imagina o lume fara apa potabila sau fara aer, dat fiind progresul inregistrat de raspandirea electricitatii in ultimii doua sute de ani, ce a patruns in fiecare aspect al vietii noastre cotidiene.

De la cele mai mari constructii – platforme industrial, cladiri de birouri, cartiere rezidentiale si retele de transport, pana la cele mai marunte dispositive folosite in viata cotidiana – aparatele electrocasnice, tansmitatoarele radio, televizioare, calculatoare, telefoane mobile si corpuri de iluminat – electricitatea a devenit intr-adevar unul dintre cele mai stringent si de neinlocuit puncte de sprijin ce sustin societatea moderna. Numele unui mare inventator ce si-a asigurat un loc deosebit in istoria omenirii ne reaminteste felul in care lumea a progresat spre ceea ce reprezinta azi. Acest om a fost Nicola Tesla, un om de stiinta de origine sarbo-croata, descendent din parinti romani.

Nicola Tesla, considerat inventatorul generatorului de current alternative si descoperitorul transmisiei de energie fara cablu, este cel care a oferit omenirii posibilitatea de a genera si, cel mai important, de a utilize energia electriva provenita de la centralele electrice.

“Sfantul patron” al electricitatii moderne si “razboiul” pe care l-a purtat pentru a ilumina omenirea

Nicola Tesla

Nicola Tesla a venit pe lume intr-o vreme in care energia electrica era accesibila numai elitelor si vizibila numai acelor suficient de norocosi sa-i vada fasciculele scanteietoare pe cerul intunecat de ploi si furtuni. Electricitatea parea sa se scurga direct din mintea sa genial, ca si cum ar fi fost confectionata din fire de cupru. Odata cu inventarea generatorului de current alternative, a descoperit si calea prin care sa aduca energia electrica in fiecare colt al globului si a pornit un adevarat razboi cu Thomas Alva Edison pentru ca acest lucru sa devina realitate. In plus, a descoperit radioul si chiar a avut cateva tentative de a contacta viata extraterestra. Stilul sau de viata enigmatic a intrat in legenda, fiind probabil perceput ca mai mult decat excentric. Adevarul este ca a dorit ca prin inventiile sale sa se ajunga la o lume mai buna.

O nastere “electrizanta”

Nicola Tesla a venit pe lume in micul sat croat Smilian. Stramosii familiei sale emograsera catre acest catun din Serbia pe la mijlocului secolului al XVIII-lea. Prin urmare, Nicola a mostenit un amestec bogat de influente cultural si tranditionale atat sarbesti, cat si croate. Totusi, se pare ca familia sa se tragea din stramosi istro-romani, un grup etnic romanesc locuitor al unor regiuni din Croatia. Milutan Tesla, tatal lui Tesla, un preot orthodox, sarb era foarte active pe scena politica a vremii, scriind editorial in gazette locale ce promovau “ideea uniunii iugoslave”. Remarcabilele articole scrise de tanarul Milutan au atras atentia elitei intelectuale sarbe. Prin intermediul legaturilor din aceste sfere inalte, Milutan Tesla a ajuns s-o intalneasca pe mama lui Nicola, Djouca Mandici, fiica unei familii sarbe proeminente. In urma casatoriei lui Milutan cu Djouca, in arborele genealogic al lui Nicola s-au putut numara mai multi prelati ai Bisericii Ortodoxe Sarbe, dar si comandanti military si ofiteri ce slujisera in armata Imperiului Austro-Ungar. In 1855, anul dinaintea nasterii lui Tesla, Milutan a fost inaintat in ierarhia bisericeasca ca urmare a implicarii in activitati sociale si caritabile, iar familia lui s-a mutat in Smilian. Aici, in vara anului 1856, in timpul unei furtuni cu descarcari electrice teribile, Djouca Tesla a dat nastere lui Nicola – o nastere pe masura unui baietel ce intr-o zi avea sa fie cunoscut in intreaga lume ca o minune a ingineriei.

Nicola si-a petrecut copilaria intr-o asezare idilica intr-o regiune croata rurala impreuna cu Dane, fratele sau mai mare si cele trei surori – Milca, Angelica si Marica – cu care se juca adesea pe campurile inverzite, alaturi de animalele din gospodaria familiei. In acea perioada, micul Nicola a auzit pentru prima data despre inventii stiintifice de la fratele sau mai mare, de la mama sa, dar si de la alti baieti mai mari din comunitatea rurala. In fiecare toamna, baietii din imprejurimi se aventurau spre un parau din zona, unde incercau sa construiasca un baraj pentru a preveni inundatiile sezoniere. In realitate, multe dintre dispozitivele cu care se juca Nicola in copilarie vor fi utilizare mai tarziu pentru a-si modela inventiile stiintifice.

Invatatura cu viteza luminii

In 1863, Dane, fratele lui Nicola, si-a pierdut viata intr-un teribil accident, ceea ce i-a adus pe parintii sai in pragul disperarii, iar pe Nicola l-a marcat pentru tot restul vietii. Dane era un copil superdotat, prin urmare, dupa moartea sa, oricat de marete au fost realizarile personale ale lui Nicola, acestea nu au facut altceva decat sa le reaminteasca parintilor sai de disparitia premature a fratelui sau. Dupa acest incident regretabil, Nicola “a crescut marcat de foarte putina incredere in sine” si, odata, chiar a fugit de acasa si s-a ascuns intr-un schit in munti.

In 1870, la varsta de 14 ani, Nicola s-a mutat la Karlovac pentru a se inscrie la gimnaziu, unde a deprins tainele matematicii si limbilor clasice si straine. Datorita sarguintei sale, si-a finalizat studiile in doar trei ani, in loc de patru. Fara indoiala, perfomantele sale la invatatura au trecut aproape neobservate de catre parintii sai, coplesiti inca de durere pentru pierderea fiului lor mult iubit. Cu toate acestea Nicola si-a luat inima in dinti si i-a comunicat tatalui sau ca dorea sa urmeze cariera de inginer electrician. Desi dezamagit de planurile fiului sau, tatal l-a sprijinit sa-si realizeze visul, sustinand ca “il va trimite la cea mai prestigioasa institutie tehnica din lume”, Scoala Politehnica din Graz, in Austria.

Studiul viitorului electricitatii

Decizia lui Milutin de a-si trimite fiul mai tanar la Graz a fost determinate de reputatia impecabila a acestei scoli in domeniul ingineriei electrice si a altor domenii stiintifice. Nicola a inceput sa studieze temeinic, atat ingineria, cat si limbile straine, spre care avea de asemenea inclinatii. In realitate, inca din vremea inscrierii la Politehnica, putea sa comunice in noua limbi straine. Calificativele lui Nicola la Scoala Politehnica au fost remarcabile, dar profesorii sai erau ingrijorati ca studia prea mult si au decis sa-l informeze pe tatal sau in legatura cu starea lui de sanatate. Toate acestea au provocat cateva dispute intre tata si fiu. In plus, colegii de clasa au inceput sa-l tachineze in legatura cu oboseala sa de a studia ore in sir. Ca raspuns, Nicola a dat in patima jocurilor de noroc. La fel ca in multe aspect din viata sa in privinta carora a dovedit calitati remarcabile, era extreme de abil la jocul de carti si la sah, starnind respectul colegilor de clasa uimiti de meticulozitatea cu care practica aceste jocuri.
In acea perioada, Nicola a inceput sa exploreze ceea ce va fi indeopste cunoscuta ca cea mai mare descoperire a sa – energia electrica alternativa. Intr-o zi l-a provocat chiar pe unul dintre profesorii sai in fata clasei in legatura cu metoda de distributie de electricitate numita curent continuu. Nicola a sustinut ca atunci cand un anumit component al dispozitivului electric, cunoscut sub numele de comutator, era indepartat electricitatea circula multidirectional. Profesorul sau, iritat de provocarea studentului a indepartat comutatorul pentru a-i demonstra lui Nicola ca electricitatea va fi impiedicata sa circule. Profesorul a avut dreptate, dar Nicola era convins ca trebuia sa existe o cale prin care electricitatea sa se transfere mai degraba ca un val, decat ca o linie dreapta.

Dezamagit de incapacitatea de a rezolva problema comutatorului si curentului alternative, a inceput sa joace zi si noaptea, irosind toti banii educatiei, motiv pentru care familia sa a intrat in datorii imense. Atunci cand a venit vremea sad ea examenele, Nicola nu era deloc pregatit si a fost nevoit sa paraseasca Politehnica fara sa-si ia diploma de licenta. Simtindu-se umilit, Nicola a inceput sa calatoreasca prin Europa Rasariteana unde a acceptat slujbe accidentale pe langa diferiti ingineri, incercand astfel sa evite intalnirea cu parintii sai. Totusi, nu a renuntat niciun moment la preocuparile privind descoperirea curentului alternativ, realizand experiment dupa experiment in izolare totala, un stil de viata ce avea sa-i defineasca personalitatea.

Va urma…

Originally posted 2010-05-04 21:46:48.

Cea mai întinsă deltă interioara a Terrei se întinde şi se contractă urmând ritmul inundaţiilor din martie.

În inima pârjolită de soare a Africii sudice se află o oază care, o dată pe an, devine mai mare decât Ţara Galilor din Marea Britanie, dând viaţă deşertului înconjurător.

Delta Okavango

Din aer, delta – situată în partea de nord a statului Botswana – pare o uriaşa mână scheletică ale cărei degete se întind peste nisipurile din nordul deşertului Kalahari. Geologii o numesc „evantai aluvionar”, datorită milioanelor de tone de sedimente aduse de apă în cursul timpului.

„Încheietura” măinii este o câmpie înfundată de 80 km lungime şi 16 km lăţime, numită Mânerul, prin care se revarsă anual în deltă cele peste 10 miliarde de tone de apă. „Degetele” sunt patru canale ce curg spre sud, printre nisipuri de ocru, zone sărăturoase şi crânguri de spini. Acolo, după o călătorie de 260 km sub soarele arzător care îi evaporă 95% din apă, albia se îngustează şi în cele din urmă se stinge în Deşertul Kalahari.

Pulsul vieţii în această regiune a deltei bate în ritmul râului Okavango, care izvorăşte din câmpiile Angolei sub numele Cubango.

Revărsări ce dau viaţă din nou

Fluviul Okavango

Albia sa, lată de aproximativ 15 km, se îndreaptă spre Mâner. Panta este lină aici şi fluviul şerpuieşte printr-o mare verde de papirus, pe lângă sate mici, cu case făcute din nuiele.

În dreptul satului Seronga, îşi varsă comoara lichidă într-un labirint de canale mari, ce formează împreună o deltă lată, ca un evantai de smârcuri, papirus şi insule nisipoase.

Apele sale umflate se revarsă într-o vastă reţea de canale ce străbat câmpia din jur. Depăşind meterezele de trestie şi papirus, şuvoaiele inundă lunca, înconjurând insule mărginite de palmieri şi se reunesc într-un mozaic albastru de lagune.

În anii cu ploi abundente, degetele deltei acoperă 22 000 km din Kalahari, transformând întinderile moarte de nisip în oaze cu apă cristalină.

Pe măsură ce înaintează pe câmpia prăfoasă, apa reumple bălţile care sunt pe jumătate secate şi risipeşte miile de animale care se adăpau aici în anotimpul secetos.

Canalele şi insulele deltei devin acum un paradis ce găzduieşte o incredibilă varietate de plante şi animale, în care specii adaptate la viaţa acvatică se dezvlotă alături de fauna din Deşertul Kalahari.

Desertul Kalahari

Peştele-tigru, cu dinţi ascuţiţi ca nişte pumnale, străbate în viteză canalele, în vreme ce la suprafaţă frunzele nuferilor servesc drept spijin broaştelor şi păsărilor jacana.

Pe un smoc de papirus, un crocodil mic face baie de soare cu botul căscat, nepăsător la ochii bulbucaţi şi sforăitul sonor al hipopotamilor cufundaţi în apropiere.

Pe înserat, glasurile sălbăticiei răsună peste insule  şi canale: strigătul funebru al unei hiene singuratice, răgetul înfundat al vreunei leoaice, lătrăturile îndepărtate ale antilopelor sitatunga şi ţârâitul ca de insectă al bufniţei africane se suprapun peste clipocitul delicat al apei.

În departare, tobele tribului BaYei şi ale boşimanilor de sud sacadat, fantomatice şi neliniştitoare. Boşimanii de aici, numiţi şi Banoka, trăiau în deltă cu sute de ani înainte de sosirea tribului BaYei, în 1750. Ei se specializaseră în prinderea animalelor în gropi adânci săpate în pământ, căptuşite cu pari ascuţiţi şi acoperite apoi cu ierburi şi crengi. BaYei, de altă parte, străbat canalele în pirogi mititele, numite mekoro. Odinioară obişnuiau să urce pe Okabango, pe Zambezi, pe râul Chobe şi pe barajul Selinda cu aceste pirogi pe care le împingeau cu ajutorul unor pari, ca pe bacuri.

Din mekoro, membrii tribului BaYei vânau hipopotami cu ajutorul unor harpoane primitive, legate cu funii lungi. Apropiindu-se tăcuţi de o turmă, vânătorii azvârleau repede cu harponul, înfingându-l într-un hipopotam şi apoi se lăsau târâţi de animalul rănit până ce, ajunşi într-un loc prielnic, îl puteau ucide cu suliţele. Adesea se întâmpla ca animalul să răstoarne câte o pirogă şi vânătorii îşi găseau sfârşitul în fălcile lui.

Astăzi mekoro au devenit veritabile taxiuri pentru plimbări în deltă, confencţionarea lor devenind un meşteşug de familie; fiecare este cioplită dintr-un singur trunchi.

Un alt trib din deltă, Hambukuşu, pescuieşte cu ajutorul unori coşuri din nuiele din formă din pâlnie, pe care le aşază unul lângă altul de-a latul albiei. Femeile se se înşirue apoi în val şi se reped toate odată spre coşuri, mânând peştii în ele.

În fiecare primăvară, apa începe brusc să se retragă din mlaştini, semnalând momentul unei rapide migraţii a reptilelor, amfibienilor şi peştilor spre canalele mult mai adânci. Unele broaşte râioase şi ţestoase se îngroapă în mâl, aşteptând acolo până ce apele revin din nou, în luna aprilie.

Mekoro

• Cei care vor sa imi inteleaga faptele trebuie sa posede invatatura unui mare intelept.

• Toti trebuie sa ne abtinem de la fapte care ne-ar cauza conflicte sufletesti si care ne-ar putea arunca in situatii fara iesire.

Originally posted 2010-02-08 14:27:21.

Roger Martin du Gard

Trei Nasturi

Originally posted 2010-02-13 13:10:45.

Alexandru cel Mare

Pamantul e in palma mea; tu, Zeus, stapanesti Olimpul.

Cu totii avem un parinte comun.

Originally posted 2009-11-29 18:43:26.

Harta Fizica

Originally posted 2009-12-30 22:21:55.

Agatha Christie

Originally posted 2010-01-16 18:32:59.