Aura's blog

Homecoming Parade in IU

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Sun, 18 Oct 2009 13:41:00 +0000

Universităţile americane au tradiţia de Homecoming, adică absolvenţii se întorc acasă, în universităţi şi se organizează în cinstea lor tot felul de evenimente. Săptămâna aceasta a fost săptămâna de homecoming aici, la Indiana University. Au avut loc seminarii în care mai bătrânii absolvenţi povesteau ce carieră frumoasă şi-au construit ei sau ce bine jucau fotbal în facultate.

Punctul central al săptămânii îl constituie Parada de Homecoming. La această paradă, multe din departamentele universităţii defilează prezentându-şi specificul lor, dar şi tema generală a paradei care a fost Crimson (roşu intens). Destul de banal ca o temă să fie o culoare... culoarea universităţii... Această tradiţie este menită să reafirme the university spirit şi să creeze un sentiment de mândrie în rândul studenţilor. Ei, de data asta nu prea a avut în rândul cui crea pentru că a plouat şi, înafară de cei care defilau, unii din ei foarte nefericiţi, alţii prea fericiţi (de parcă ar fi fumat ceva), nu prea mai era lume. Nişte gură cască precum mine să vadă cu ce se mănâncă treaba asta.

Acum, eu cu scepticismul est-european, aş putea caracteriza evenimentul drept Pure American Comercial Kitsch. Dar vă las să judecaţi singuri imaginile :).
Majoretele absolut neimpresionante. Nici ele însele, nici dansatul lor. Şi foarte multe minione... Probabil că numai ele ar putea avea o greutate acceptabilă pentru o majoretă.
Formaţia universităţii era prin aspectele cele mai faine ale paradei. Dar săracii copii ce chinuiţi... să care instrumentele alea şi să cânte în timp ce merg prin ploaie... Pe de altă parte, majoritatea chiar ar fi fost cazul să meargă mai mult pe jos...
Maşinuţele de la Shrine Club. Acesta e un Club în care se strâng colecţionari de maşinuţe mici şi ciudate şi se duc să defileze cu ele pe la diferite parade.

Nu am înţeles ei de la ce departament erau, dar e ilustrativ carul fabricat. Cam în lipsă de chef şi inspiraţie, cu nişte sclipici, puf şi mărgele...
Decanii şi şefii de departamente defilau în maşinuţe americane drăguţe şi mari.
O atracţie deosebită o constituie maşinile de pompieri. Sunt tare multe departamente de pompieri, asta şi pentru că la fiecare accident rutier, indiferent că a sărit sau nu vreo scânteie, că e vorba doar de un far sau zgârietură, protocolul zice că trebuie să vină maşinoiul de pompieri. Astfel că prin oraş aud mereu sirenele de pompieri, deşi nu s-a întâmplat nimic.
IU Poodles. Trebuie să fii într-un fel să chinui săracele animale îmbrăcându-le în culorile universităţii...
Eu cred că pe ăştia încă săe chinuieşte descarcerarea să îi scoată din maşinuţele alea. Tot făceau rotocoale pe acolo cu maşinuţele lor de copii, care nu prea aveau frâne şi patinau grozav.
Ei sunt absolvenţi care au fost în formaţia universităţii.
Şi echipa de fotbal a universităţii. Care cam ia bătaie. Numai acum de homecoming au reuşit să îi bată pe cei de la Illinois. Au o echipă mai bună de fotbal normal, ca al nostru, dar le e ruşine să se laude cu aşa ceva. Mândria e dată de succesul la fotbal american, nu european.
Şi, la final, gaşca de moşi Crăciuni cântători ne-a mai încântat cu nişte şlagăre ale universităţii.
Şi, fără legătură cu parada povestită, pun şi două poze de la cumpărături. Aşa arată mămăliga la ei, se vinde în supermarket şi este o specialitate italiană, da! Se încălzeşte la microunde şi se papă în loc de cartofi, pâine, paste sau orez. Săracii....

Nashville, IN and the American Countryside

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Fri, 16 Oct 2009 14:21:00 +0000

Am avut noroc de oameni buni să mă plimbe şi pe mine cu maşina în jurul Bloomington-ului. Ocazie cu care am vizitat Nashville-ul. Acesta este un mic orăşel de vreo 800 de locuitori care găzduieşte Colonia de Artişti din Brown County. Acum, când spun artişti, ei probabil că ataşează mai multă valoare şi entuziasm, dar de fapt mie mi se pare că este vorba despre meşteşugari sau artizani. În schimb, fac o treabă foarte frumoasă, orăşelul fiind plin de magazine cu obiectele pe care le meşteresc ei.

Pot spune că acestea sunt cele mai frumoase magazine de suveniruri/cadouri pe care le-am văzut eu până acum. Dacă nu aş fi fost constrânsă de bagajul pe care îl pot fizic duce înapoi acasă şi pentru care va trebui să plătesc un car de bani companiei aeriene, aş fi făcut o groază de cumpărături.
Da.. broaşte de lut, urate taaaareeee
Astea sunt nişte amuzante borcane pentru depozitarea diferitelor lucruri: bani pentru motocicleta Harley, cenuşa cadavrelor incinerate ale angajaţilor, pacienţilor sau clienţilor problematici (traducerea este pentru mama!).

Acesta este ceea ce aş numi dulapul bunicii din America. Ăsta mi se părut unul din cele mai faine obiecte comercializate de ei. De fapt nu e un obiect, sunt multe tare într-un ansamblu cu o idee comună.
Ceea ce mi se pare distinctiv pentru suvenirurile americane ţine de preferinţa pentru mesajele motivaţionale de genul fii fericit degeaba şi de pomană. Poate că de fapt aceste mesaje sunt un fel de proverbe de-ale noastre, un fel de înţelepciune din popor, dar care mie îmi pare mult mai naivă decât proverbele noastre isteţe şi înţepătoare.
(Viaţa nu este despre aşteptarea furtunii să treacă. Este despre a învăţa să dansezi în ploaie.)

Tricourile cu mesaje funny sunt deja clasice, adoptate de mult şi de europeni.
Lumea se pregăteşte de Halloween.
Ei, şi pentru aceste magazinaşe, lumea se îngrămădeşte de peste tot să viziteze orăşelul ca pentru o plimbare de week-end.
Şi o miniatură a instalaţiei de selectat şi spălat mineralele şi pietrele semipreţioase scoase din mine.
Un alt motiv pentru care Nashville şi Brown County sunt vestite ţine de culorile toamnei. Această regiune este una din puţinele regiuni deluroase şi împădurite până la Munţii Stâncoşi, iar copacii se colorează foarte fain toamna, în galben şi roşu aprins. Sunt parcuri naturale pe aici, lacuri pe care urmează încă să le explorez.

America rurală e ciudată pentru un român ce mi-s. Dacă noi suntem obişnuiţi cu comunităţi rurale foarte coezive şi apropiate, ei aşa ceva nu se poate întâmpla aici. Fiecare familie de ţărani are o bucată de pământ, bucăţile astea fiind care hăis, care cea, pe care se şi locuieşte. Astfel că oamenii se află la distanţe mari unii de alţii, pur şi simplu în câmp sau pădure. Au acolo o butelie uriaşă de gaz şi probabil că se descurcă cumva şi cu apa, nu am aflat încă cum. Unele case pot fi foarte mari sau frumoase, adevărate conace, dar altele pot fi doar case de luat la spinare, gen vagon. Acestea sunt folosite de cei care muncesc pe pământurile altora, care nu sunt proprietari. Bineînţeles că eu aş înnebuni să stau în câmp sau izolată în pădure, auzind oamenii cum vânează căprioare.

Da, pe aici căprioarele ţopăie peste tot, iar oamenii le vânează pentru mâncare. Nu de sport, ci de foame! Bine, cred că o căprioară ţopăindă prin pădure e mult mai gustoasă decât carnea din supermarket care conţine cel puţin 10 ingrediente neidentificate de pământeni.

Ei, şi cred că am înţeles încă puţin de ce această populaţie rurală de aici este republicană. În primul rând, dacă trăieşti în pădure eşti doar tu, munca ta şi Dumnezeu. De aceea, înveţi să te descurci singur, tu cu familia ta. Nu aştepţi nimic de la alţii şi nici nu poţi pricepe de ce cineva ar trebui să aştepte ceva de la tine. Trăind aici, nu ai nevoie de prea multe servicii publice. Mai mult, eu aş muri de panică să stau în pădure şi să ştiu că iarna e cam greu cu salvarea prin zăpadă. Fiind tu singur în câmp, ai nevoie de puşcă să te aperi. Că nu patrulează şeriful toată noaptea prin faţa casei tale. Apoi, este paza lui Dumnezeu. Una din valorile lor creştine, cea despre câţi copii vin sunt toţi de la Dumnezeu, este şi foarte utilă economic pentru a munci pământul, a vâna, a pescui sau tăia lemn.

Multe din femeile conservatoare de aici nasc acasă, cu moaşe şi e posibil ca în timpul sarcinii să nu ajungă niciodată la doctor. De altfel, e atât de scump, încât multe femei din urban nu ajung decât foarte rar. Ei, şi născând singure în pădure sau neducându-se la doctor, au o colecţie întreagă de copii cu sindromul Down şi alte nebunii. Şi au învăţat să accepte foarte senin chinurile nefericiţilor. Fiind mulţi, le este şi mai uşor să socializeze cumva, la tot felul de evenimente organizate pentru ei.

Sunt încă multe despre stilul lor de viaţă de descoperit, dar ideea generală e că lucrurile sunt cu mult diferite faţă de Europa şi total diferite de America de la televizor. Înafara campusului, lucrurile par să fie despre cu totul altceva.

Revin cu poveşti despre balet, musical şi poate un concert al unora de îi imită pe Beatleşi.

And The Nobel in Economics Goes To... Elinor Ostrom!!!

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Tue, 13 Oct 2009 22:15:00 +0000

Am parte de o vizita extraordinar de intensa la Bloomington. Cam ce se poate intampla la prima ora cand deschizi site-urile de stiri: sa afli ca profesorul al carui curs il vizitezi pentru o scurta durata de timp, exact in acea durata scurta, castiga Premiul Nobel pentru economie. Si, jumatate de ora mai tarziu sa ai ocazia sa fii printre primii si putinii norocosi care ii adreseaza felicitari in persoana. E o experienta unica pentru un junior mucos la inceputul muncii sale de cercetare...

Dar ce spune atat de important Elinor Ostrom incat sa primeasca aceasta recunoastere. Elinor Ostrom si Scoala de la Bloomington contesta separatia restrictiva a organizarii fie prin mecanismele statului, fie prin mecanismele pietei. Ea spune ca acolo unde statul esueaza nu este necesar ca piata sa fie solutia, iar acolo unde piata esueaza nu inseamna ca statul trebuie sa intervina si sa preia controlul. Celor doua forme de organizare sociala, le este adaugata o noua posibilitate: aceea a auto-organizarii si a auto-guvernarii.

Si, ceea ce este remarcabil, este ca aceasta teorie sociala este puternic conectata la evidente empirice. Aceasta este o concluzie la care scoala a ajuns dupa sute de cercetari de teren in care oamenii au reusit sau nu sa se auto-organizeze fie pentru a gestiona resurse comune (cum sa pescuim fara sa lasam lacul fara peste peste trei generatii), fie pentru a asigura furnizarea si productia de servicii publice (cum e mai bine sa organizam departamentul de politie din orasul nostru). Ceea ce este extraordinar de important este ca Lin Ostrom nu vorbeste despre un model teoretic abstract, despre cum isi imagineaza un cercetator in biroul lui cald ca lumea pe care nu a vazut-o niciodata isi duce viata. Nu! Ea vorbeste din evidente empirice, din ceea ce ani si ani de teren i-au relevat.

Revenind, observand cum oamenii reusesc sau esueaza in gestionarea unor resurse comune, Lin Ostrom formuleaza o serie de conditii care cresc probabilitatea ca o comunitate sa aiba succes in managementul sustenabil al resurselor pe care le exploateaza in comun. Cine se intreaba care este rolul statului in acest proces de auto-guvernare, li se poate raspunde ca este unul foarte important: statul este responsabil de asigurarea acelor conditii constitutionale pentru ca auto-organizarea sa poata avea loc. Si, din cele opt principii de design institutional formulate, eu cred ca statul este responsabil pentru asigurarea aranjamentelor actiunii colective (comunitatea sa fie autorizata sa isi dezvolte regulile de interactiune), pentru asigurarea mecanismelor de rezolvare rapida a conflictelor la nivel local (deliberare rapida si putin costisitoare a instantelor de judecata in cazuri de incalcare a contractelor) si recunoasterea si apararea drepturilor membrilor comunitatii. Cred ca recunoastem aceste roluri atribuite statului si din munca altor economisti care au fost marginalizati de etatisti pe motive ca ar face ideologie si nu stiinta. Se pare ca empiricul ii confirma!

Dar cum poate face statul rau auto-organizarii. Intervenind fara sa tina cont de institutiile informale! Rupand aceste aranjamente si solutii pe care comunitatile le-au realizat si care au asigurat exploatarea sustenabila timp de sute de ani. Rupand capitalul social ce unea colectivitatea. Scoala de la Bloomington dovedeste astfel de ce ajutorul international esueaza: pentru ca institutiile internationale ce furnizeaza ajutor pentru dezvoltare inca mai cred in panacee, in solutii care se potrivesc tuturor contextelor. Si Elinor Ostrom spune permanent studentilor sai de aici: There is no panacea!!! Aici Elinor se intalneste cu Hayek si spune ca sunt atat de diferite contextele locale, incat nu poate exista o cunoastere integrala acestora de catre un actor central. Indivizii angajati direct cu acea resursa cunosc cel mai bine aspectele ce tin de exploatarea ei. Si de aceea stau agentiile internationale si se mira de ce sistemul de irigatii construit in Nepal cu tehnologie de ultima ora nu reuseste sa performeze nici in termeni de productivitate la fel de bine ca sistemele de irigatii din lemne si piete facute de localnici. Pentru ca localnicii sunt direct angajati in mentinerea sistemului, in monitorizarea functionarii sale (foarte important ca utilizatorii resursei de fie ei insisi cei care monitorizeaza!!) si in perfectarea acestuia, in adaptarea acestuia la schimbari. Pentru o critica a ajutorului international, relevanta este lucrarea The Samaritan's Dilemma: The Political Economy of Development Aid.

Sunt multe lucruri interesante de spus despre aceasta scoala. Si sunt altii care au studiat-o mai mult si spun mai bine decat mine. Mentionez articolul din Revista 22 al profesorului Dragos Aligica, scholar asociat Workshop-ului si interviul realizat de acesta cu sotii Ostrom in 2003.

Si, asa cum nu stiu daca altii ar fi facut, Lin (insista ca toti studentii sa ii spuna asa) a venit cuminte, pregatita cu materiale, sa isi tina seminarul pentru studentii sai. Astazi ne-a vorbit despre policentricitate. Poate voi povesti despre asta. Cred ca este o teorie foarte importanta pentru felul in care este privita furnizarea si producerea bunurilor si serviciilor publice in general, si in Romania si Europa ca situatii de interes pentru noi.

(In fotografie, Lin cu lumea de la seminar,
in fata workshop-ului. Si eu mot langa ea!
Observati si tricourile!! American thing,
but I loved playing into it!)

Hiiiiiiiii! a la Hard Rock

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Sat, 10 Oct 2009 19:58:00 +0000

Exclamaţia de mai sus trebuie pronunţată cu o voce piţigăiată şi un entuzism nefondat. Cam în genul salutului fetelor de la Hard Rock Cafe. Fete care ne-au speriat cu ţopăitul şi veselia lor şi ne-au trezit teama ca la ieşire ne va pufni râsul când îşi vor lua la revedere. Ni se părea extraordinar de forţat acel salut.

Ei, ziua de shopping de azi la Bloomington a fost plină de acel tip de salut, multiplicat de vreo 40 de ori, cât 40 de magazine. Se pare că acel salut în acest spaţiu american e cât se poate de natural şi firesc. Oamenii îşi zâmbesc şi se piţigăiesc unii la alţii la fiecare intrare şi ieşire în magazin. Mai mult, te întreabă dacă ai o zi bună sau amabilităţi de genul ăsta. Dacă totul a fost bine cât ai fost la ei în magazin...

Iar eu, ca est-european cu nasul în fund, întreb de ce?? De ce i-ar păsa ei cum e ziua mea sau de ce aş vrea eu să îi spun. De ce mă întreabă când din capul locului este evident că nu ar vrea să îi povestesc. De ce trebuie să zâmbesc de fiecare dată când intru şi ies dintr-un magazin.

În acest context, glumele din Seinfeld capătă mult mai mult sens... Şi mă refer aici la momentele în care el chestionează diferite obiceiuri de zi cu zi americane, automatizate şi taken for granted.

(dacă nu aş fi avut plasă la geam, acum mi-ar fi intrat o veveriţă pe fereastra, hihi)

Bloomington, primele impresii

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Mon, 05 Oct 2009 23:24:00 +0000

Nu am mai scris de o vreme. Şi mă gândesc că sunt câteva postări bune în ultima vreme care încep cu această afirmaţie. Dar am avut treabă, chiar multă. Să citesc despre schimbările din sistemele de educaţie superioară, să pregătesc eseul şi admiterea la doctorat (care s-au finalizat ok şi sunt oficial în sistem) şi să pregătesc plecarea la Bloomington.

Mărturisesc că firii mele conservatoare nu îi place fără prieteni şi the significant other, singură pe coclauri. Sau nu pentru multă vreme. Acum, o lună nu pare aşa multă vreme, dar îmi era tare teamă de ea la plecare. Mai mult, o călătorie de 24 de ore din Ro în US nu te ajută să îţi linişteşti acest conservatorism.

Călătoria a fost grea. Până la Amsterdam totul ok. Dar de acolo încep emoţiile legate de controale, vize, încercarea de a convinge că nu eşti terorist. În principiu, până am ajuns aici am declarat de vreo 10 ori în vreo 3 formulare diferite că nu sunt teroristă. În final, am fost liniştită de discuţia foarte relaxată avută cu ofiţerul vamal. Doar ofiţerii de securitate sunt mai stresaţi şi mai riguroşi. Dar îi pot ierta pentru ca nici nu m-au bâjbâit şi nici nu m-au pus decât o dată să mă descalţ. Zborul de la Detroit la Indianapolis deja nu mi-l mai amintesc. Ştiu doar că zgomotul ciudatului aparat Mc Donnell Douglas DC 9-30/40 nu a reuşit să mă ţină prea mult trează. Şi nici însoţitorul de bord cu picioare scurte şi fund mare, care nu încăpea pe culoar. Nici chiar faptul că mă muceam într-una de la vântul ce bătea în minunatul Airbus de la Amsterdam la Detroit. Cât despre drumul până în campus, e o totală nebuloasă. Eram ca beţivii care se chinuiesc să îşi ţină ochii deschişi.

Totuşi, ieri m-am trezit. Şi, după un drum la cumpărături, am fost introdusă în atmosfera de campus. Şi ce campus! De atunci sunt într-un continuu extaz, ca prostu' la minune! Cel mai tare m-a fermecat, bineînţeles, biblioteca. Despre ea voi vorbi cred după ce o explorez mai bine. Dar, după prima vizită, aş putea spune că vreo 98% dintre bibliotecile din România nu au mai multe cărţi despre România şi în română decât sunt aici. Asta doar ca introducere... Apoi, mă minunez într-una la spaţiile verzi largi şi deschise lăsate de aiurea să doarmă studentul pe ele în timp ce se preface studios, dar de fapt se reface după petrecerea frăţiei X de aseară ca să fie în formă pentru petrecerea de deseară a sororităţii Y. Desigur, X şi Y trebuie înlocuite cu caractere greceşti. Şi, am mai performat şi squirrel watching. Aici veveriţele nu au nici o ruşine şi nici un stres. Treci pe lângă o tufă şi nu ştii ce o mişcă. Mai sunt şi nişte mini-veveriţe, mai mici ca un şoarece, despre care nu ştiu încă ce sunt... plus, am auzit de sconcşi! Ceea ce nu îţi doreşti pe lângă casa ta pentru că te costă câteva sute de dolari să scapi de ei.

Până să revin cu detalii despre oamenii de aici, de la workshop, despre colocvii şi seminarul lui Elinor Ostrom, pun câteva imagini ce reprezintă dovezi ale mult lăudatului loc în top 5 al celor mai frumoase campusuri din US. Ca să nu mai spun că Indiana University e un Big Ten în US... Cred că timpul va trece foarte repede...

Sample Gates sau poarta care marchează intrarea în zona veche a campusului. Dincolo de ele sunt clădiri vechi din calcar şi o pădure... pe aici, toate obiectivele poartă numele unor sponsori sau suporteri şi preşedinţi ai universităţii.

Maxwell Hall

Ticăloasă mică. Stă greu la poză.

Şi animalul neidentificat.

Cam 20% dintre studenţi sunt membri ai frăţiilor şi sororităţilor. Oamenii răi zic că acestea sunt spaţii de sex, drugs and rock&roll. Prin ziarul campusului mai citeşti şi despre ce activităţi de salvat planeta fac ei sau ele. Totuşi, mie afacerea principală până acum mi se pare că stai într-o clădire subvenţionată de universitate... voi cerceta în schimb problema mai mult. Până una alta, acestea sunt câteva exemple de case ale frăţiilor, în care pot locui chiar şi vreo 120 purtători de şlapi şi pijamale (ăsta este un răutăcism european).

Incă o ticăloasă mică, de data asta una care stătea ostentativ la poză. Candida pentru vreo frăţie de minione blonde... sau roşcate??

Şi, pentru final, o mostră de culori de octombrie în bloomy...

The less complex systems can be planned and the more complex systems must develop spontaneously

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Thu, 10 Sep 2009 13:34:00 +0000

Multe argumente merg pe ideea că lucrurile importante, precum sănătatea, educaţia sau infrastructura rutieră, nu pot fi lăsate în voia pieţei. aşa cum arată argumentul de mai sus, dacă ai făcut nişte reguli de circulaţie bune pe care le poţi enforsa corespunzător, lucrurile pe piaţă vor fi realizate mult mai eficient.

The economist Paul Heyne compares planning with spontaneous order this way: There are three major airports in the San Francisco Bay area, he says. Every day thousands of airplanes take off from those airports, each one bound for a different destination. Getting them all in the air and back on the ground on time and without colliding with each other is an incredibly complex task, and the air traffic control system is a marvel of sophisticated organization. But also every day in the Bay area people make thousands of times as many trips in automobiles, with far more individuated points of origin, destinations, and "flight plans." That system, the coordination of millions of automobile trips, is far too complex for any traffic control system to manage, so we have to let it operate spontaneously within a few specific rules: drive on the right, stop at lights, yield when making a left turn. There are accidents, to be sure, and traffic congestion--much of which could be alleviated if the roads themselves were built and operated according to market principles--but the point is that it would be simply impossible to plan and consciously coordinate all those automobile trips. Contrary to our initial impression, then, it is precisely the less complex systems that can be planned and the more complex systems that must develop spontaneously.

Restul aici.

Where in the World Do You Find These Angels to Organize Society for Us?

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Tue, 08 Sep 2009 05:04:00 +0000

Mamaia, august '94

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Thu, 20 Aug 2009 18:14:00 +0000

Nu știu dacă în august '94 am fost la Mamaia, aș zice mai degrabă că nu, dar știu că în august 2009 m-am simțit în Mamaia ca în august '94. Nimic nu părea să fie schimbat. A fost fascinant!!

Seara a început soft, epuizată după o zi în care niște drăcușori m-au sorbit de energie pentru că eu încă mai încerc în mod iluzoriu în training să îi activez pe majoritatea dintre ei, am pornit cu dracul meu de colegă (numită, aleator, în continuare Dănuţ) la plimbare. O plimbare de o oră și jumătate pe plajă!! Adică mult pentru scaunul ce stă lipit 80% din timp de posteriorul meu.

La final, ne-am oprit la Perla Majestic. Că știa Dănuț că se mănâncă cotlete faine acolo. Pe care nu le-am mâncat de altfel, ci ne-am mulţumit cu pui şi salată. După ce am mâncat și băut ce am putut și noi, când să plecăm, începe un spectacol genial. Spectacol la propriu! Adică, pe scena mare din mijlocul grădinii (faină ideea de multe feluri de restaurante într-o grădină foarte verde și mare) urcă trei fătuci, în maieuț și pantalonași sărind coarda. Bineînțeles, ca niște doamne, am exclamat cu grație WTF?? Domnițelor țopăinde li s-a alăturat nimeni alta decât Annncaaaa Țuuuuurcaaașiuuuu. Cum, sunteți prea tineri ca să știți cine e Anca Țurcașiu? Și eu sunt prea tânără ca să știu (aş vrea!), pentru că nu îmi pot aminti titlul nici unui șlagăr de-al ei. Ei, și începe Ancuța să ne explice ce bine e cu mișcarea, cu jogging-ul și altele. Cum iese ea pe plajă la exerciții, cum se plimbă cu rolele. Nu prea înțelegeam de ce ne spune aceste lucruri. Ce legătură au papanașii uriași din farfuria noastră cu discursul și prezența ei. Ne-am luminat apoi: era seara mișcării sau seara sportivă. Apoi, a chemat pe scenă o fetiţă să ne cânte. Înainte de cântec, a pus-o să sară coarda. Eu răutăcioasă fiind, vrăjitoare afurisită, constat că fata nu prea poate cu coarda şi pentru că nu prea prestează mişcare de felul ei, supraponderală fiind la 13 ani. Apoi începe să încerce a cânta şi fetele în spatele ei sar în sus în paşi de aerobic (da, măcar să îi recunosc pot!), iar Ancutza cea de 2,5m li se alătură ţopăind. Mulţi copii pe scenă dansau la rândul lor.

Am spus că nu înţeleg. Că suntem noi hârci bătrâne ce nu se prind cum se distrează tineretul şi ne gândeam că nimeni nu gustă spectacolul. Ne înşelam amarnic. Grădina era plină de omuleţi la mese care se zgâiau mimând dansul şi de părinţi cu progenituri (adică copii drăguţi) strânşi pe toate aleile grădinii. Am plecat repede să nu ocupăm masa la care ar putea sta nişte oameni care înţeleg mai bine...

Ca să înţelegeţi mai bine ce eu nu am înţeles...

sursa: http://www.gustos.ro/restaurante/majestic-2.html Se pare de altfel că presa mondenă este plină de ştiri despre această prezenţă inedită pe litoral. Pur şi simplu, nu înţeleg...

Alpii austrieci, din nou

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Tue, 04 Aug 2009 06:59:00 +0000

Ca să îi mai chinuiesc puțin pe cei care nu au putut merge cu noi din motive de plantație, scriu din nou despre vacanță, încercând să comprim mai multe obiective într-o singură postare.

Într-una din zile, am urcat (cu telecabina, de fapt cu 3 telecabine) la 3029m, pe Kitzsteinhorn. Aici, culmea aroganței în mijlocul încălzirii globale, oamenii schiau și se dădeadu cu sania în iulie pe ghețar.

Aici am putut vedea și cuplul Grossgloeckner și Kleingloeckner (nu știu care e care, dar cel mai mare e gross și are vreo 3798m) pentru că nu se mai ascundeau nenorociții în nori.

Priveliștea era grozavă, vântul bătea puternic pe una din laturi, iar unii dintre noi îşi înfruntau fobia de înălţimi.

Pe lista noastră de obiective s-au aflat şi cascadele Krimml, cele mai mari din Europa şi pe locul 5 în lume, cu o cădere de apă de 380m, în 7 trepte consecutive. E o experienţă cam udă, mai ales că începuse şi ploaia şi am renunţat la a ne căţăra pe scările de lemn amenajate pe marginea cascadei. Am regretat acest lucru, dar mai ajungem noi cumva pe acolo.

Alături de cascadă, era amenajat un super parc pe bază de apă, Krimml Wasserwunderwelt (lumea minunată a apei), cu tot felul de mecanisme pe bază de apă cu care să te joci şi tot felul de poveşti despre cascadă.

Într-una din zile a plouat groaznic şi a fost tare frig. În staţiune erau 5 grade Celsius, iar noi făceam baie în apă de 25 grade Celsius, cu capul în ploaie. În acest timp, la peste 2400m ningea. Ziua următoare ne-am dus din nou pe Schmitten să vedem cum arată vârfurile munţilor ninse.

Cheile (klamm-uri) săpate de firele de apă în căderea lor de pe munte sunt foarte spectaculoase şi foarte bine amenajate: trepte de lemn, ce sunt refăcute în fiecare primăvara, sprijinite pe piloni de fier bătuţi în perete, cu 10-15m până la locul unde pătrunde lumina şi cu o apă vuind puternic la 10m sub tine, semi-întuneric şi cu mult zgomot. Am vizitat trei astfel de chei: Sigmund Thun Klamm şi alte două în parcul natural Saalachtaler, Seisenbergklamm şi Vorderkaserklamm. Trebuie să recunosc că fotografiile nu pot fi decât modeste în comparaţie cu realitatea pe care încearcă să o surprindă. Plus că alţii plângeau pe lângă mine crezând că am aceeaşi frică de înălţime care m-ar împiedica să ţin aparatul de fotografiat în mână.

Ultimul obiectiv de bifat cât am stat la munte a fost Eisriesenwelt. Aceasta este cea mai mare peşteră de gheaţă din lume. Apele din interior îngheaţă din cauză că iarna vântul bate prin peşteră cu 100km/h, iar vara temperatura nu creşte mai mult de 2 grade Celsius. Mai mult, pe timp de vară peştera este închisă pentru a păstra temperatura scăzută, iar lumina incandescentă este interzisă în peşteră, inclusiv fotografiatul. Aceste măsuri de precauţie ar putea fi văzute ca exagerate atunci când ţi se spune că anual nivelul gheţii creşte semnificativ. Site-ul lor merită vizitat fie şi numai pentru pozele din peşteră. Eu pun doar două fotografii care ilustrează râpa pe marginea căreia urcam către peşteră.

Cam ăsta ar fi jurnalul de călătorie varianta foarte scurtă. Mă mai gândesc dacă mai adaug un episod cu grădina zoologică de la Schoennbrunn din Vienna... dar asta după ce formatez pozele alea niţel... mă mai gândesc...

Grossgloeckner Hochalpenstrasse

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Thu, 30 Jul 2009 18:38:00 +0000

Sau Transfărășanul lor, varianta alpină și upgradated. Sau Șoseaua alpină înaltă Marele Clopotar, în traducere cuvând cu cuvânt. Acesta a fost obiectivul nostru pentru cea de a doua zi, după o primă zi de urcare cu telecabina pe Schmitten la 2000m, coborât pe jos până la 1400m, febră musculară de nu mă puteam întoarce în somn de pe o parte pe alta de durere, durere de genunchi, Fastum gel....

Ei, Grossgloeckner este cel mai înalt vârf din Alpii austrieci și are la poale ghețarul Pasterze, cel mai lung ghețar din Austria și din Alpii de est - 8,4km lungime și 120 m grosime. Despre drum au aflat băieții maniaci cu Top Gear, deoarece a fost cotat de către realizatorii emisiunii drept cel mai frumos drum din Europa, daca nu mai mult...

Construcția drumului a început în 1930 ca soluție keynesiană de ieșire din marea criză de atunci și a fost finalizată în 5 ani cu munca a 3200 de muncitori. Desigur că atunci proiectul nu era atât de ambițios pe cât este acum șoseaua, dar tot e miraculos cum proiectele lor de infrastructură au termen de finalizare!!! În timp ce lucrau la drum, şi-au dat seama că romanii şi celţii fuseseră pe acolo înaintea lor, în căutare şi exploatare de aur. Zona este aflată în proprietatea Asociaţiei Alpine Austriece, asociaţie care protejează zona începând cu 1862!! De fapt, în 1914, industrialistul Albrecht Wirth a cumpărat 41kmp în jurul gheţarului şi l-a donat pentru conservare acestei asociaţii. E de reţinut această metodă de protecţie a mediului!

Încă de la intrarea în parcul natural, pe strada alpină, peisajul este uimitor, iar crestele de pe drum au şi ele în dotare gheţari.

Serpentinele îmi dau fiori deja...

Punctele de belvedere sunt frecvente și foarte bine amenajate, cu spații de parcare pentru tot poporul. Dar și cu mici magazine de suveniruri, să cumpere omul un magnet cu marmotă.

Când am ajuns la punctul final, am rămas din nou plăcut surprinși de cât de buni în materie de logistică pot fi austriecii. Dacă noi ne călcăm în picioare pe Transfăgărășan, ei au fost capabil să facă o parcare imensă pe patru nivele în munte, la 2500m altitudine, să aibă omul unde să își lase mașina ca să se zgâiască la peisaj și să facă o poză. Mai mult, aici am mâncat extraordinar de bine la restaurantul cu autoservire ce era pregătit să hrănească hoardele de turiști, indiferent cât de mari ar fi fost acele hoarde. Când mănânci uitându-te prostit la ghețar, ai un sentiment într-un fel. Aici am mâncat şi cel mai bun Apfelstrudel (ştrudel de mere). Ceea ce îl făcea bun era faptul că merele erau tăiate în bucăţi foarte mari şi se coceau foarte fain, iar sosul de vanilie se potrivea de minune. Tudor a fost topit după cârnaţii lor uscaţi, cârnaţii casei.

În stânga este şi vârful Grossgloeckner (dar și vârful Kleingloechner!), care nu ni s-a arătat, stând sfios în spatele norilor.

Acești omuleți se plimbau pe ghețarul propriu-zis.

Acum găsiții pe omuleții în cauză în fotografia făcută fără zoom... Vă asigur că sunt acolo!

Aceasta este promenada de pe marginea gheţarului. Traseul este de o oră dus, una întors şi se finalizează la o cascadă. Cascada nu este foarte spectaculoasă, zilele următoare ne-au rezervat astfel de fenomene naturale mai faine, şi finalul este dezamăgitor și din cauză că îți dai seama că abia de acolo încep alte trasee către vârfuri, trasee ce promit mult. Promenada trece printr-un șir de șase tuneluri care au între 150 și 450m lungime, unde e frig tare, spre deosebire de soarele puternic de afară. Pe aici sunt și puncte de observație a ibecșilor. Noi nu am avut răbdare, fiind tare obosiți... săracii de noi... Totuși, farmecul plimbării pe marginea prăpastiei este deosebit, mai ales când cineva te roagă insistent să nu apropii așa tare de marginea râpei.

Deşi percepţia distanţelor este puternic distorsionată atât în fotografie, cât şi în realitate, vă asigur eu că eram on top of the world și un pas în plus ar fi fost de nedorit...

Nu am rezistat tentaţiei de a poza flori. Din păcate, nu am găsit flori de colţ. Poate trebuia să mai urcăm...

Pe promenadă, turiştii vânau cu aparatele de fotografiat marmote. Eu am reuşit doar să îi prind coada, dar bine şi aşa... Nu împătureau staniol, în ciuda folclorului...

Pe aici, pe vremuri, era gheţarul... Acum se topeşte cu 10m pe an.

La întoarcere am realizat pe unde am trecut şi cât de complicat se unduia strada...

Ne-am aventurat şi pe vârful Edelweiss (2571m). Drumul spre vârf a fost construit deoarece, în proiectul inițial, cheltuielile au fost mai mici decât bugetul estimat. Și așa, tot nu au reușit să cheltuiască toți banii alocați inițial! Nu pot să nu mă gândesc că în lumea în care trăiesc eu e imposibil ca un petec de şosea să fie construit mai ieftin decât estimat, ci din contră!

Acesta a fost momentul în care mi-a fost foarte frică. Şoseaua este îngustă, urcarea abruptă şi toate curbele sunt la 180 grade... Eram lipită de mânerul de la uşa maşinii, ce mai! În timp ce muuulte Fiat-uri 500 se vânzoleau pe acolo într-un proiect al unui club de astfel de maşini de jucărie din Salzburg.

Voi reveni cu povești de prin calătorie. Ca să nu scriu pentru tot restul anului sau până la vacanța viitoare, voi pune aici doar aspectele mai spectaculoase și alte fotografii, selectate și formatate, le păstrez pentru facebook.

De fapt, e bine că scriu acum despre vacanță pentru că, pe de o parte, mă ține ocupată să nu spun numai de sfinți despre funcționarii noștri care gestionează importante fonduri menite să reducă efectele crizei (!!! și marmota...), iar pe de altă parte, se pare că vine niște trafic pe blog atunci când oamenii își fac planurile de vacanță... hi, hi... poveștile din Corfu (aici, aici, aici și aici) produc mare senzație încă!

Evoluția atributelor și competențelor asociate Președintelui SUA

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Sun, 26 Jul 2009 18:13:00 +0000

Un editorial foarte bun în Economist oferă un insight interesant legat de felul în care s-au modificat așteptările create în jurul Președintelui, dar și atributele sale și câteva motive să credem că Obama va eșua.

As a campaigner, he [Mr Obama] promised to “change the world”, to “transform this country” and even (in front of a church full of evangelicals) to “create a Kingdom right here on earth”. [...] He vows to create millions of jobs, to cure cancer and to seek a world without nuclear weapons. On July 20th he promised something big (a complete overhaul of the health-care system), something improbable (to make America’s college-graduation rate the highest in the world by 2020) and something no politician could plausibly accomplish (to make maths and science “cool again”).
The Founding Fathers intended a more modest role for the president: to defend the country when attacked, to enforce the law, to uphold the constitution—and that was about it. [...] In 1956 Clinton Rossiter, a political scientist, wrote that Americans wanted their president to make the country rich, to take the lead on domestic policy, to respond to floods, tornadoes and rail strikes, to act as the nation’s moral spokesman and to lead the free world.

Prin Salzburg

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Wed, 22 Jul 2009 07:05:00 +0000

După Linz, am pornit spre Zell am See, destinația noastră finală, dar cu o oprire în Salzburg. De fapt, plănuiam să petrecem întreaga zi în Salzburg și să ne hotărâm în care din zilele următoare ne vom întoarce. În final, nu am stat mai mult de 3 ore și nici nu ne-am mai întors. Am avut atât de multe lucruri de făcut pe lângă Zell am See, încât am hotărât că Salzburg nu merită sacrificarea unei zile de munte.

Înainte de a intra în oraș, ca peste tot în țara asta, se săpa la drum. Drept pentru care erau o serie de restricții de viteză. Ne-au amuzat semnele de circulație folosite pentru a menține moralul șoferilor.

Orașul era aglomerat. De fapt, ni s-a părut un oraș foarte mic în care au dat iama toți: turiști și furnizori de servicii pentru turiști. Astfel că este obositor...

Ca și Linz-ul, și Salzburg-ul e cu apă (Salzach, de o culoare vernil deschis grozavă) și e cu munți în oraș. Doi. Iar unul dintre ei, găzduia în sânul său o parcare pe vreo 4 nivele. Noi, în câmpie, nu suntem în stare să facem o amărâtă de parcare subterană, supraterană sau cum o fi ea, iar oamenii ăștia și-au săpat parcarea în granit. După care au decis că pot să taxeze pe ea cât vor, și au vrut 2,4 Euro/h. Mai târziu în călătorie am înțeles cum e cu parcările la ei. Și, apropo de săpat lucruri în piatră, oamenii și-au făcut și casele în piatră, mai mult, hornurile ies prin granit!

Una din pieţele principale în care se vând zeci de prostii inutile, dar care ajută la colectarea banului de la turist...

Grădinile de la Schloss Mirabell erau făinuţe, dar nu ca cele din Viena. Plus că se călcau valurile de turişti înfometaţi în picioare...

Ne-am fi dorit să ajungem mai ales la cetatea de pe deal, dar data viitoare. La cât de bine ne-am simţit pe aici, preconizez şi alte vacanţe în zonă...

La final, am fost vindecată de orice tentativă de a-mi arunca un ochi prin magazinele lor, din cauza (sau datorită pentru Tudor) miilor de invadatori străini. Strada lor de shopping comunica cu alte alei şi străduţe, intrările dădeau în curţi mari pline de vitrine, şi poporul tot nu avea loc. Dar vitrinele erau foarte faine şi m-a amuzat felul în care lanţurile mari îşi adaptează elementele de identitate vizuală la contextul local. Astfel că McDonalds arată aşa în Salzburg:

Acum sunt în Viena, în ultima zi de Austria. Spun asta cu mare tristeţe... Sper să îmi mai treacă mâine, când în drum spre Banat, am în program muuuulllttt shoppingggg!!!

Voi reveni cu poveştile de la Zell am See, care sunt de fapt substanţa acestei Oesterreichische Erlebnis.

Linz-ing

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Sat, 18 Jul 2009 17:26:00 +0000

Sunt în vacanţă, în sfârşit, deşi nu fără treabă cu mine. Abia în ultimele zile m-am mai relaxat, odată cu amânarea unor deadline-uri. Şi cum azi plouă (şi alţii dorm...), am găsit un răgaz să scriu. Această postare face parte din acea colecţie de jurnale de călătorie pe care le găzduiesc pe blog, în ideea de a le citi nepoţilor şi nu că ar interesa...

Anul ăsta am spus Austria sa fie! Şi să fie mult, mai ales că anul trecut nu am avut starea de spirit pentru o vacanţa pe indelete (numai nişte Predeal in septembrie şi Sibiu în ianuarie, deşi pentru mine a mai fost şi Roma, Budapesta şi Viena...), că anul ăsta am muncit mult şi că mult mai multă muncă abia urmează să vină. Şi am zis Austria pentru că am auzit noi că e frumos, dar şi pentru că nu vroiam să fim enervaţi de mărunţişuri „balcanice” în vacanţă, rigoarea şi predictibilitatea de sorginte nemţească neplictisindu-ne de fel.

Vacanţa a debutat cu o oprire de 4 zile în Linz. Dacă tot e capitală culturală europeană, să vizităm, am zis noi. E drept, că pe alţii (and by this I mean Tudor) îi interesa mai mult cum e aerul aici, lângă combinatul Voestalpine, cum e cocseria lor, îi interesa să dea ture combinatului, riscând să fim identificaţi drept spioni ai Mittal Steel, mai ales ca umblam şi cu maşina cu număr de GL.

Linz-ul e fain, că e cu Dunăre, cu centru istoric proaspăt restaurat, cu obiective turistice, dar nu e Viena. Se vede că nu e oraş turistic, dar nici neinteresant nu e. M-aş fi aşteptat ca în week-end-ul petrecut să văd mai multe din evenimentele lor pentru 2009, dar înafară de un concert cu muzică ciudată în piaţa principală (chiar aşa se cheama, Hauptplatz) sâmbătă seara, de altceva nu m-am mai împiedicat. Erau bine ascunse. Cu toate că nu e chiar ce mi-ar fi plăcut să fie şi că pe alocuri Sibiul a fost o capitală mai pitorească, sunt câteva lucruri de reţinut.

În primul rând, faptul că acolo gasthof-urile, pensiunile, cofetăriile şi brutariile isi măsoară istoria în generaţii. Jindrack a inventat Linzertorte (tarta lor specifică) la 1929 şi de atunci afacerea a rămas în familie şi cofetăria e în acelaşi loc. Hofman Baeckerei (brutaria familiei Hofman) face cele mai bune produse de patiserie de șase generații. Gasthof-ul la care am poposit era la a patra generație, cu mama gazdă și fiul bucătar. Toate lucrurile astea spun multe despre motivele pentru care orașul s-a dezvoltat așa frumos și s-a păstrat atât de bine: proprietate privată și antreprenoriat! Cultura, istoria, gastronomia s-au conservat pentru ca au fost deținute de indivizi privați și au fost valorificate economic.

Apoi, orașul ne-a plăcut pentru că era cu Dunăre. Pentru mine un oraș fără râu nu există, iar un oraș cu Dunăre nu poate fi decât minunat. Promenada e foarte faină, lungă, iar pe alocuri avea un aspect de defileu, sugrumată între doi munți, poziționați fix în mijlocul orașului, dar grozav valorificați.

Unul dintre munți (culmi or whatever) este Postlingberg, care oferă o perspectivă grozavă asupra orașului și este dotat cu biserică, muzeu și terasă. De fapt, dacă în Grecia era pe bază de biserică și tavernă peste tot, aici e pe bază de muzeu cu terasă.

Până în vârf se ajunge cu un tramvai ce a intrat în cartea recordurilor pentru că urcă cea mai abruptă pantă din lume. Dacă tramvaiul folosit acum este modern și te gândești că tehnologia poate să ne urce vreo 300 de metru în altitudine pe o distanță foarte mică, te cam întrebi cum era tramvaiul utilizat la 1898 când a fost inaugurată linia.

Pe deal ne-am întâlnit și cu un cerb, îngrijit printre zidurile vechi ale fortăreței.

Pe mine m-a impresionat Ars Electronica, un muzeu care vorbește despre ce va fi, despre viitor. În acest sens, prezintă tot felul de aparate și invenții ce sunt încă experimentale și despre care se poate preconiza că vor intra în viitor în producție de masă. Acesta este cazul, spre exemplu, al unui aparat prin care vezi succesiv stadiile anterioare și cele presupuse a fi viitoare ale unui loc turistic, aparat folosit acum cu precădere în Berlin, având ca temă zidul Berlinului. Alte exponate privesc lucruri banale, precum a-ți vedea oasele sau alunițele de pe piele. Dar ceea ce este interesant este aspectul colaborativ și participativ. Că pot să pun un cub în ceea ce va fi Pixel city, un concept de oraș al viitorului ce reflectă personalitatea şi contribuţia fiecărui locuitor. Că pot da de rotiță să văd cum mecanismul face cojile de ou de la capătul brațelor sale să danseze, sau mă pot juca cu ceea ce se dorea a fi o operă de artă: un sistem de fire şi lame din plastic moale care percepeau mișcarea când te plimbai pe lângă ele și începeau să se miște. Mă rog, eu mă pricep mai mult sau mai puțin să explic, dar tipul ăsta de muzeu, pe care l-am mai întâlnit și în Viena, e foarte interesant și total science fiction pentru România. Nu îmi dau încă seama dacă este sau nu o experiență bună de învățare sau dacă e doar o colecție de ciudățenii la care să se minuneze turistul. De fapt, o câte ceva din ambele, dar nu am petrecut îndeajuns de mult timp acolo ca să îmi dau seama în ce ponderi sunt cele două elemente. Clădire în sine e impresionantă, deși pot spune că nu mă omor după bloc de sticlă lângă orașul vechi, mai ales când noaptea se colorează în roz fosforescent.

Am performat şi clişeul turistic de plimbat într-un tur al oraşului, performat de Linz City Express, un tren pe roţi, cu poveste ce cuprinde multe reclame mascate. Dar ce să îi faci dacă plăcinta e bună...

Oraşul nu este ocolit de inundaţii şi aici erau marcate cele mai crunte. Cea mai cruntă este din februarie 1869, apoi este marcată una din iulie 1951 şi alta din septembrie 1899. Oraş cu memorie, nu glumă, dar e relevant cât de departe sunt aceste semne de cursul propriu-zis al Dunării.

Ultima oprire memorabilă a fost la Grădina botanică. Profanii de noi, neimpresionaţi de muzee, deşi vizitasem vreo 4, am spus că ar merita să încercăm ceva ma relaxat şi a fost o surpriză foarte plăcută în vizita noastră. Şi foarte ieftină, la doar 2 Euro intrarea de persoană. Aici este o mostră de homo sedentarus prefăcându-se impresionat la fântâna cu nuferi mov, urmată de o baltă cu clătite tropicale.

Ne-am amuzat la harta botanică a Europei, fiecare ţară fiind reprezentată de o buruiană. Pardon plantă. Nouă ne-a revenit stuful!! Ungaria era prezentă cu un ardei roşu (paprika), Austria cu floarea de colţ (sau Edelweiss), Franţa cu lavanda sau Letonia cu margareta. Eu zic că am ieşit prost în acest tablou...

La final, nişte broaşte ţestoase ce se simţeau bine împreună...

Intelectuala pitzi

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Sun, 05 Jul 2009 16:30:00 +0000

Facebook-ul e wrong! Dacă nu știi să îl manageriezi, e wrong rău.

Din om în om, am ajuns friend cu mulți foști colegi de liceu cu care am pierdut legătura din motive de studiat la naiba în praznic. Astfel că am putut să văd cu ce se mai ocupă, cât s-au mai îngrășat (aici nu ar trebui să comentez prea mult eu, care am sărit de la statutul de anorexică din liceu la persoană cu mare nevoie și de altă mișcare decât cea a degetelor pe tastatură), ce locuri exotice au vizitat, cum se aruncă din avion sau fac trasee inimaginabile sedentarismului meu.

Totuși, am rămas șocată de un anumit tip de evoluție. Anume, evoluția de la tocilara clasică, care învață tot la toate materiile şi nu îşi părăseşte uniforma de liceu cu trei numere mai mari, la tocilara „Britney Spears”. M-au nedumerit pozele cu buric gol, rochii lucioase, decolteuri fantastice, cercei uriași etc. Și, deși nu sunt la curent cu preocupările academice și profesionale ale respectivei persoane, îmi permit să formulez un tip de explicație.

Atunci când stai nepermis de mult cu nasul în cărți, poate de științe reale, pierzi contactul cu realitatea și încetezi să îți dezvolți o serie de competențe sociale, precum analiza critică a modelor și adecvarea între ținută și status social, context social. Pur și simplu pierzi capacitatea de a-ți da seama de penibilul ținutei tale MTV-iste într-un cadru în care oamenii sunt și se îmbracă, așa cum aș numi eu, normal. Nu îți dai seama că nu ești într-un videoclip, că nu ai reflectoare pe tine, că aia care se vântură în jurul tău nu sunt fotografi, ci prietenii tăi. Și aceste capacități de evaluare a contextelor sociale le pierzi din cauză că tu ești prea focusat pe ce faci tu pentru a-ți dezvolta o imagine proprie a adecvatului și o înghiți pe nemestecate pe cea aflată la îndemână, ieftin și fără a fi nevoie să consumi mult timp, adică imaginea din revistele glossy şi din videoclipurile pentru copii americani tâmpiţei.

Aşa că devii un fel de Britney Spears cu carte, o pitzi intelectuală. Trist.

Funcționarul auto-suficient

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Sun, 05 Jul 2009 07:43:00 +0000

Bună parte din funcționarii noștri mi se par ne-ieșiți din casă, rupți de realitate și lipsiți de orice alt tip de experiență decât cea a propriului HG (Lege sau ce mai vreți) în baza cărora le e organizată instituția.

De unde această reflecție? Păi, am fost ca tot ONG-istul cu jalba în băț la stăpânire să fim consultați cu privire la elaborarea unei metodologii de finanțare (fapt în sine de apreciat). Moment în care, un funcționăraș (și nu președintele instituției!!) a început să ne explice el sus și tare cum e cu finanțările din bani publici, cu respectarea procedurilor, cu necesitatea unor hârtii absolut aberante pentru toate liniile de finanțare existente.

Ceea ce nu înțelegea funcționărașul ăla neieșit din casă care o dădea langa cu praful lui de bani publici este că toți interlocutorii lui citiseră cel puțin de câteva sute de ori mai multe ghiduri de finanțare decât el, că lucrau pe fonduri publice de foarte multă vreme, că lucrau pe fonduri publice cu sume mari, că înțelegeau necesitatea asigurării transparenței și a cheltuirii responsabile și tot așa și, mai mult, că unii dintre ei gestionau ei înșiși linii de finanțare de sute de mii și milioane de Euro. Dar, nu, omul vroia să ne demonstreze că noi nu știm și nu înțelegem și vindea grădinarilor ardei.

Așa că încă un program de finanțare cu obiective foarte bune va muri în proiecte mărunte pentru că oamenii cu expertiză reală nu își pierd vremea să ceară șoferului de taxi certificat de atestare fiscală pentru a-l depune la finanțator. Și asta pentru că funcționarii care fac procedurile nu au ieșit niciodată din mediul lor hârțogăresc și nu se pot descotorosi de proceduri birocratice pentru că ar rămâne fără obiectul muncii și ar pierde sensul existenței lor pe piața muncii. Și, pentru că hârtiile fără sens și acoperire în bani, îi scot pe cei buni din joc ca să poată rămână prietenii, uneori mai puțin preofesioniști.

Cum vrem sa arate oamenii noştri politici

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Wed, 10 Jun 2009 10:37:00 +0000

Comentariile post-alegeri au vizat în mare măsură profilul noilor noştri euro-parlamentari şi profilul candidaţilor în general. Majoritatea comentatorilor sunt nemulţumiţi pentru că reprezentanţilor le lipsesc competenţa, calificarea, distincţia intelectuală. Eu aş face câteva observaţii privind ce consider a fi pretenţii legitime la adresa reprezentanţilor aleşi democratic.

În primă instanţă, ar trebui să ne gândim dacă aceşti oameni sunt sau nu reprezentativi pentru electoratul lor, pentru cetăţenii pe care îi reprezintă. Şi cam cum arată cetăţenii care au votat? Mulţi dintre ei sunt nişte cetăţeni dispuşi să încalce legea pentru 50 lei, un telefon mobil, o eugenie şi o sticlă de făină sau ulei. După acest profil de votant, ne-am aştepta să regăsim nişte aleşi similari. Oameni care nu au prea multe mustrări de conştiinţă când încalcă legea pentru nişte beneficii materiale, uneori chiar ridicole. A se vedea scandalurile de corupţie ce presupuneau o miză ridicolă, precum un termopan sau o sticlă de ţuică. Apoi, ne putem aştepta la nişte aleşi ce nu ştiu valoarea banului şi se bucură de el, indiferent cât poate cumpăra. Iar atunci când averea vine fără muncă şi la limita legii, înţelegem de ce este cheltuită iraţional, pe maşini cu care nu poţi circula pe străzile patriei, pe conduri de satin roşii sau pe genţi iraţional de scumpe şi ostentive.

Apoi, ne plângem că oamenii nu ies la vot. Poate nu ies şi pentru că nu au candidaţi după chipul şi asemănarea lor. Cei cu educaţie nu se regăsesc în actuala ofertă sau nu acceptă că un candidat cu profil educaţional ridicat poate candida pe aceeaşi listă cu scandalagii şi manelişti. Ar trebui să accepte acest lucru ca pe unul normal? Ar trebui să accepte că un partid formulează o ofertă care se adresează şi celor care dănţuiesc în Gaia? Eu sunt tare curioasă şi cum vor reacţiona dorobanţiştii la alegerile prezidenţiale când Monica Columbeanu va purta vorba unuia dintre candidaţi.

Ar trebui să definim puţin ce presupune competenţa unui om politic. Eu nu cred că trebuie să fie un inginer genial, un economist recunoscut, un avocat celebru. Ei sunt foarte buni fiind ingineri, econimişti sau avoaţi geniali, să nu îi stricăm cu politica. E drept, omul politic trebuie să aibă o carieră profesională care să reflecte consecvenţă şi decenţă, sau pur şi simplu IQ. Dar un reprezentant este mai ales un mediator între interese şi un promotor al unor valori. El trebuie să ştie foarte bine tehnicile de consultare şi mediere şi trebuie să fie consecvent în soluţionarea revendicărilor în actualizarea unui set de valori, fie ele liberale, socialiste, conservatoare etc. Mă avânt la a afirma că Mona Muscă a fost un fel de trend-setter pe acest model, model pe care îl văd acum preluat şi de câţiva, încă prea puţini, parlamentari tineri.

În final, aş reflecta puţin şi asupra interpretărilor date prezenţei scăzute la vot. Am văzut mulţi oameni politici punând acest lucru pe seama dezinteresului şi comodităţii populaţiei. Este o reţionalizare convenabilă pentru clasa politică. Care (intenţionată cacofonie) clasă nu s-a spetit creând condiţiile necesare exercitării votului (vot prin corespondenţă, vot electronic, vot anticipat, două zile de votare) pentru că e în dezinteresul lor să facă asta: dacă vine lumea la vot, avem nevoie de mai mulţi bani să cumpărăm mai mult ulei pentru mai multe voturi, avem nevoie de o campanie reală, cu un mesaj puternic pentru a convinge. Mai bine lăsăm o mare masă inertă şi votează doar ai noştri cu noi!

Apoi, am văzut o masă critică de comentatori care motivau absenteismul prin lipsa de ofertă. Totuşi, este o cauzalitate directă între lipsa de ofertă politică şi absenteism? Prin absenţa mea, nu validez votul de 50 de lei? Nu încurajez dezvoltarea lui? Dar, dacă îmi invalidez votul, particip la luarea unei decizii colective bune privind reprezentanţii? Ce strategie aş putea avea dacă sunt nemulţumit şi de noi şi de voi? O posibilă strategie ar putea fi un vot dat cu scopul de a crea o balanţă între echipele concurente? O echilibrare a deţinerii puterii alternativ? Să susţin partidul care creează premizele unor alianţe diferite? Să susţin candidatul care favorizează schimbarea aceloraşi găşti de la administrarea aceloraşi resurse cu alte găşti pentru o vreme? Totuşi, unde m-ar plasa asta din punctul de vedere al consecvenţei cu un set de valori, politici şi programe? În condiţiile în care consecvenţa partidelor cu aceste seturi de valori este 0, eu nu aş putea folosi aceasta ca pe o variabilă la care să mă raportez când votez, deci aş putea fi un votant care zboară din floare în floare, ca florile să se străduiască să le aleg...

Greu....

Programele de cheltuieli ale guvernului nu pot crea locuri de muncă

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Fri, 05 Jun 2009 06:24:00 +0000

„Nu este o dovadă de încrâncenare ideologică să spui că programele de cheltuieli ale guvernului nu pot crea locuri de muncă. Orice cheltuială trebuie finanţată; pentru fiecare companie sau activitate subvenţionată de guvern există câte o companie sau activitate care este taxată cu o sumă echivalentă. Investiţiile publice nu reprezintă „ceva“ peste investiţiile private, pentru că resursele şi locurile de muncă nu cad din cer, prin bunăvoinţa divină a conducătorilor politici; cheltuielile statului nu produc decât un efect de dislocuire în cadrul cererii şi, mai departe, distorsionează structura de producţie.” Bogdan Glavan aici.

Cum să ne jucăm de-a știința și cercetarea în jurul focului dansând cu bețe

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Tue, 02 Jun 2009 11:04:00 +0000

Nu scriu pe blog pentru ca lucru de zor. Și când nu lucru, dorm. Și când nu dorm, mă văd cu prietenii.

Dar lucrând așa, tot citesc. Ce fac și studiază alții prin alte părți ale lumii. Și, în timp ce social scientiștii de pe meleaguri natale îi disprețuiesc pe americani pentru care se ocupă numai de sociologie măruntă (mă rog, eu citesc middle range sociology, deci nu așa măruntă) sau pentru că au venit ei cu tot felul de pseudo-experți dându-le peste nas alor noștri că nu știu cu tranziția (doar nu erau să vină cei mai buni pe 1000$ în Românica, că se duseseră deja pe mai mult în Polonia, Ungaria și Cehia; și ai noștri nu știau cu tranziția, ci doar cu sociologia industrială, că atât se putea în comunism) sau că teoriile lor nu se pupă cu realitatea românească (ar trebui toți să vină și să studieze ce se întâmplă pe aici pentru că se întâmplă fenomene unice, vezi Doamne!), eu stau și mă mir ca prostul!

Ce bine și frumos scriu aștia mai la vest, fie ei americani, francezi sau suedezi (Swedberg rules!). Ce studii fac. Cât de dezvoltate sunt dezbaterile și cum se petrec ele în timp real chiar anii '80 când mai greu cu netu și cu călătoriile între continente...

Și mă amuz așa la gândul a ce se face pe la noi... Și simt cât de frustrant poate fi pentru un tânăr să nu prea aibă de unde învăța... Că fie nu există stimulente pentru profesori să împartă cunoașterea, fie cunoașterea se oprește la 1970, fie nu există infrastructură (strategia clasică e să împrumuți parole de pe unde poți). Când oamenii își caută strategii de supraviețuire și surse de bunăstare în afara instituțiilor clasice de învățământ și cercetare, cine mai rămâne să îi învețe pe muchioși?? Și, când profesorii trebuie să publice ca să crească în grad, și cărțile alea trebuie citite de cineva, cum să nu se oprească cunoașterea studenților din 2010 la Marx, Weber și Durkheim?? Adică la ce era disponibil în biblioteci pe vremea când sociologia era burgheză și formatorii noștri de azi îşi scriau operele? Sau când e greu cu tehnologia şi limbile străine, cum să se conecteze somităţile noastre la dezbaterea nenorociţilor occidentali ca să mai învețe și ăia de la noi?

Şi aşa mă amuz că în 2009 sociologia românească găseşte foarte inventiv piste de cercetare pe care americanii lucrează de 20 de ani! Dar suntem grozavi când nu avem habar de ce fac alții!

După poza asta sumbră (deși cenzurată), cred că sunteți de acord cu mine că tinerii care scot capul sunt niște devianți pozitivi și merită un premiu.

Dar să mă întorc la noul meu instituţionalism de-mi place tare.

ONG mic, ia-mă acasă!

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Wed, 20 May 2009 13:16:00 +0000

Încă o dată mi se confirmă că sunt naivă şi am o imagine deformată despre anumite aspecte ale vieţii sociale... gravă afirmaţie pentru un sociolog wannabe...

Săptămâna trecută s-a strigat ONG-uri adunarea!, aşa că m-am adunat şi eu ca să reprezint cu mândrie frumoasă grupare de tineri intelectuali ai libertăţii. Imaginea societăţii civile care mi s-a dezvăluit la acel eveniment a fost puţin şocantă pentru mintea mea crescută într-un spaţiu privilegiat şi mobilat cu minţi deschise şi relaxate.

Aşadar, ONGiştii nu sunt deloc acea adunare de young professionals antreprenoriali pe care mi-i imaginam. Credeam că asta e o activitate pentru oameni cu iniţiativă, cu o mare doză de adaptabilitate la schimbare, cu o mare receptivitate pentru nou, ce mai! nişte agenţi ai schimbării! Adevărul e că mulţi ONGişti nu sunt nici tineri, nici adaptabili şi nici open-minded. Mai rău e că nu înţeleg cauzele pe care le promovează şi se lasă pradă unor ideologii spălătoare de creier, pe care nu şi le asumă conştient şi informat (că de asta se lasă pradă!).

Şi mai grav este, că o parte a lor nu înţeleg instituţiile sociale care stau chiar la fundamentul activităţii lor, precum democraţia, libertatea de asociere, diversitatea de opinii şi perspective sau cunoaşterea dispersată. Altfel nu îmi pot explica nevoia de centralizare (Să creăm un comitet care să se ocupe de toate asociaţiile!), nevoia de strategie comună tuturor organizaţiilor şi de plan cincinal (parcă principalul lor atu era tocmai descentralizarea, diversitatea şi mai buna cunoaştere a nevoilor beneficiarilor lor decât cunoaşterea deţinută de actorii centrali, capacitatea de a inova), nevoia de coordonare unitară a activităţii ONGurilor, nevoia de eliminare a competiţiei prin sisteme de clasificare în buni şi răi extinse până la a fi aplicate de finanţatori (sau aşa s-ar dori...).

Apoi, se discută mult în termeni de reprezentativitate. Mi se pare o discuţie depăşită! Dincolo de fenomenul sindical şi de cel al reprezentării patronatelor, nu văd de ce intervine acest criteriu. Dacă eu apăr câinii vagabonzi (mare greşeală!!), înseamnă că îi reprezint?? Dacă eu fac monitorizare de politici, înseamnă că reprezint pe cineva? Sau ar trebui? Dacă promovez cauza libertăţii, trebuie să fiu reprezentativ?? După umila mea părere, reprezentativitatea este asigurată la nivel parlamentar. Dincolo de asta, suntem grupuri de cetăţeni cu păreri comune. Pe care ni le promovăm pentru cine are urechi să ne audă. Şi nu simt nevoia să reprezint pe nimeni! Dacă cineva care îmi împărtăşeşte cauza îmi dă 2%, foarte bine. Dacă nu, nu!

Apoi, mai există mitul donatorilor individuali! Da, e un model de succes în relaţia cu un agent de asigurări american ieşit la pensie care nu găseşte un sens pentru existenţa sa şi donează 10 dolari pe lună unui copil din Africa (tocmai l-am descris pe Mr. Schmidt interpretat de Jack Nicholson în About Schmidt), căpătând astfel un sens în viaţă. Ei, vedeţi voi povestea asta avându-l ca protagonist pe pensionarul român cu 700 de lei pensie? Eu nu! Îl vedeţi impresionat de căţei schelălăind pe omul care munceşte 10 ore pe zi şi apoi îşi trimite toată leafa copiilor la facultate? Apoi, chiar dacă mai există indivizi rarisimi ca prietenii mei care donează către SMURD, credeţi că beneficiile sunt mai mari decât costurile campaniei? Mai bine stau şi scriu 10 cereri de finanţare pe 100.000 Euro decât să caut 1000 de donatori individuali. La acest moment nu e fezabil, e doar un mit.

Apoi, m-a mai mirat calitatea umană. Cred că puţine sunt manifestările care să adune mai mulţi nevorbiţi la un loc. Oamenii sunt nemulţumiţi de ceea ce reuşesc, dar trebuie totuşi să îşi explice că nu e în zadar. Iar acesta e un spaţiu în care găsesc înţelegere şi empatie. Aşa că îşi povestesc măruntele succese sau necazuri indiferent că ele sunt sau nu relevante pentru discuţie sau pentru audienţă, indiferent de semnalele moderatorului. Mai mult, toate astea sunt asezonate cu citate scoase din context din cine ştie ce operă sau cu bancuri deloc amuzante când eşti în urmă cu timpul. Plus, DA-ŢI FOC ANALIZEI SWOT!!! E slabă, nu zice nimic şi oamenii au impresia că ştiu să o facă, dar NU ŞTIU!! E ca un apel de disperare pe care îl transmit tuturor trainerilor să nu le mai dea omuleţilor să se joace cu SWOT-ul că nu îl pricep şi nu e util!! Apoi, oamenii nu stăpânesc termenii: ce e aia "mamă socială"?? Dacă mama mea nu a fost instruită în acel proiect şi m-a crescut cu cheia de gât înseamnă că e anti-socială??

Panelul de deschidere a cuprins şi oameni de CSR din mediul de afaceri. Dintre aceştia nu a lipsit marea vedetă a CSR-ului românesc (nu o voi nominaliza, că poate îi cer finanţare să salvez planeta strângând pet-uri!), care vedetă nu înţelege nimic din sectorul asociativ. Îl vrea centralizat, vrea un organism care să îi zică ce organizaţie e bună sau rea ca să ştie cui îi dă finanţare. Eu mă gândeam că după ce citeşti vreo 100 de rapoarte de activitate, începi să înţelegi la ce trebui să te uiţi... dar m-am înşelat! E nevoie de federaţii!!

Apoi, tot panel-ul a pus problema reducerii finanţării pentru advocacy, watch-dog şi think-tank-uri. Am spus eu: aha, cineva înţelege ceva! Şi m-am gândit la modelul american care întârzie să vină şi pe la noi. Şi am întrebat timidă ce părere are CSR-ul despre asta. Un CSR a răspuns neutru că nu serveşte, dar că îmi recomandă un tip de linie de finanţare pentru asta. Am beneficiat, aşa e, dar e nevoie de mai mult! Al doilea CSR a răspuns printre rânduri că se tem să nu fie folosiţi pentru jocuri politice, că se tem de a se angaja în a pune presiune pe politic (deşi asta spunea mai devreme că noi, ONGurile nu reuşim să facem). Mai să înţeleg că se tem de controale. Pe de altă parte, eu cred că o companie în România are mai puţine stimulente să investească în promovarea intereselor sale legitime, precum taxarea mai mică, şi mai multe stimulente să dea "cadouri" exact acolo unde trebuie pentru ca numai ei se beneficieze de favoruri şi nu şi competiţia. În timp ce ni se spunea mămos că societatea civilă românească e primitivă rău, eu constatam resemnată că şi mediul corporate e la fel, departe de ce face el mai la vest niţel.

În concluzie, ceea ce fac organizaţiile de suport care organizează forumurile mi se pare ca în povestea cu morile de vânt sau cu stricatul lucrărilor la mânăstire peste noapte. Totuşi, fără insistenţa lor, multe din aceste organizaţii nu ar fi ştiut ce e aia proiect sau finanţator sau cerere de finanţare. Şi, chiar dacă va mai fi nevoie de 10, 20 ani, ei fac lucruri care trebuiesc făcute. Pe de altă parte, atenţie cu instinctele de centralizare şi de etichetare a organizaţiilor în bune şi rele! Toate sunt bune! Că cele rele sunt desfiinţate sau nu au bilanţurile depuse!

Şi sunt convinsă că există şi organizaţii mari, cu management sănătos şi leadership bun, care nu iau acasă căţei sau creează mame sociale, ci diseminează cunoaştere! Aşa cum sunt partenerii noştri (hi, hi!). Şi că aceste organizaţii îndeplinesc bine o funcţie foarte importantă.

1 Mai la Secăria

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Wed, 06 May 2009 04:41:00 +0000

A trecut o vreme de când nu am mai scris. Din motive de Paști acasă, de lene, de treabă, de lipsă de inspirație. Așa că îmi fac acum curaj cu ceva soft. Week-end-ul de 1 mai, petrecut la casa de vacanță a unei prietene, în Secăria, la 8 km de Comarnic.

Secăria e un sătuc risipit pe niște culmi destul de abrupte, cu pomi înfloriți și un verde extraordinar de frumos. Plus liniște și aer curat. Unora din noi ne-a reamintit de verile la țară, iar celor care nu au copilărit la țară, le-a oferit un prilej să dea în mintea copiilor. Astfel se explică fugăritul și pânditul veveriței prin copaci (cu binoclu și instrumente adecvate, precum conurile de brad), crearea de capcane pentru găini (nu toți știu că nu sunt chiar atât de proaste găinile, dar am aflat că nu se dau în vânt pentru porumbul copt folosit ca momeală), fugărirea cocoșului și sperierea găinilor să vedem cât de mult pot sări peste gard, jucat cu focul la propriu sau sărit pârleazul prin curţile vecinilor. Alții, mai normali, au copt pe jar încins tot ce puteau coace: cartofi, gogoșari și mere. Și fără să adăugăm nimic, nici zahăr, nici scorțișoară, merele ne-au ieșit geniale!Din tablou nu au lipsit poveștile despre spirite rele ce ar putea să se uite la noi pe fereastra de la baie care dă înspre spatele casei. Și dacă eu mai am o scuză, băieții care se temeau de dus la baie nu au! Dacă venea ursu, ne vedea Sfântu' cu acești curajoși!

În ciuda vânticelului și a frigului de seară, lenevitul în șezlong nu a lipsit din meniu și a fost delicios, aș zice. De fapt, ca să evit frigul, mă încălzeam la jarul în curs de stingere şi ma bucuram de ultimele urme de fum de la grătar...
Am mers și într-o plimbare pe Valea Doftanei și ne-am minunat de culoarea lacului. Dar și de serpentinele și pantele foarte abrupte de pe culmea ce ducea spre Șotrile.
Pe sâmbătă noapte, deja jeleam faptul că urmează duminica şi după duminică urmează luni. Iar eu m-am simţit foarte tristă când am plecat... Andreea, mai vrem!

Despre episodul Secăria de anul trecut, povesteşte Andrei aici. Eu am lipsit atunci, din motive vieneze.

De ce mediul de afaceri eșuează în a fi promotorul libertății economice

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Sat, 18 Apr 2009 06:43:00 +0000

De cele mai multe ori, se crede despre mediul de afaceri că este vârful de atac al dreptei. Că promotorii curentelor de dreapta reprezintă interesele marilor corporații și sunt sprijiniți de acestea. Totuși nu este dificil să constatăm multe situații în care corporațiile nu investesc în promovarea libertăților economice, deși ne-am aștepta să facă acest lucru... De câte ori i-am văzut pe petroliștii români legându-se cu lanțurile de rafinărie pentru că au crescut accizele la combustibil? De prea puține ori... De câte ori vedem că politicile de CSR ale companiilor sprijină promovarea pieţei libere?

Robert Bartley (în Bruce-Briggs, The New Class?, 1979:64-6) ne oferă două argumente interesante pentru care mediul de afaceri nu reușește să formuleze un răspuns coerent atunci când este atacat:

chiar dacă costurile afacerii cresc ca urmare a unor reglementări excesive, acestea nu sunt suportate de antreprenor, ci sunt transferate către consumatorul final, iar cererea pentru produse va exista mereu. Cererea de produse de tutun în România s-a menținut, chiar dacă taxele au crescut constant. Desigur, există şi un nivel prohibitiv al taxării care ar face aceste produse prea scumpe, dar abia pentru a preveni acel nivel se vor mobiliza cu adevărat producătorii de tutun.
mediul de afaceri este incapabil să acţioneze concertat pentru a-şi apăra interesele. O companie nu este atât de mult preocupată de atacurile ce i se aduc din afara mediului de afaceri, ci este preocupată de competiţia altei companii. De aceea, va susţine reglementările care reduc puterea competitorilor. Corporaţiile nu sunt aceşti promotori ai pieţei libere pe care ni-i imaginăm, ci sunt avantajate de reducerea competiţiei. Mai mult, reglementările excesive îi favorizează pe liderii de piaţă deoarece aceştia pot aloca resurse importante pentru a-i influenţa pe reglementatori. Aşadar, mediul de afaceri în sine are interese divergente, unul din clivaje fiind între micii întreprinzători şi proprietatea privată şi marile corporaţii şi proprietatea semi-publică.

Relevanța marxismului și degringolada intelectuală a stângii

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Fri, 10 Apr 2009 07:39:00 +0000

Dragoș Aligică semnează în Revista 22 articolul Relevanța marxismului și degringolada intelectuală a stângii, un articol ce oferă câteva insight-uri semnificative în evidenţierea labilităţii discursului stângist neinformat ce ocupă atât sfera publică, dar și, aș adăuga eu, sfera dezbaterilor așa-zis academice din România.

[Spun așa-zis pentru că eu, personal, tot nu reușesc să găsesc în acest mediu substanță și consistență în expunere, nu reușesc să văd discursuri informate, ci doar reactualizări fără sens ale marxismului. Asta și pentru că în România marxismul este mult mai accesibil (sunt mai multe cărți vechi și traduse în română) pentru vârfurile noastre academice care nu citesc articole mai noi de 1990. Cam acolo se oprește știința socială...]

Iată cele câteva argumente care mi-au atras mie atenţia:

Teoriile marxiste au fost infirmate de istoria economică a ultimului secol. Ce anume mai stă în picioare din „legea pauperizării proletariatului“, „legea scăderii salariilor“, „legea concentrării capitalului“, „legea scăderii ratei profitului“?

Societatea contemporană arată cu totul diferit față de societatea descrisă de Marx datorită unor schimbări revoluționare precum: „a doua industrializare între 1880 şi 1900, două revoluţii manageriale în secolul XX, o revoluţie a mijloacelor de comunicare şi una informatică”

Abordările și instrumentele teoretice s-au schimbat radical, puterea explicativă a acestora fiind infinit mai mare decât cea a instrumentarului folosit de Marx (în România, mai sunt încă prea mulți care trebuie să afle despre cum se studiază societatea după Marx): „Discuţia fluctuaţiilor economice, a relaţiei dintre procesele pieţei şi cadrele de reglementare a lor, analiza funcţiilor statului, a tensiunii dintre normele sociale şi raţionalitatea individuală maximizatoare au toate loc în registre pentru care vocabularul folosit în secolul XIX nici măcar nu are cuvintele necesare.”

Reperele stângii indicate de profesori în procesul educațional, dar și în cercetare și publicistică ignoră ultima sută de ani de progres în științele sociale și vârfuri ale gândirii de stânga și se limitează la maculatură multi-culti și corectitudine politică.

Concluzie: „Aşa că, ori de câte ori, cineva, luând atitudinea că spune ceva profund, declară că „Marx a avut dreptate“ proclamând relevanţa marxismului pentru înţelegerea actualei conjuncturi economice sau a lumii contemporane, acest nefericit devoalează mai mult decât o anume dezorientare intelectuală personală. El ne spune, implicit, ceva foarte important despre deşertul intelectual în care stânga se învârteşte haotic de atâta vreme.”

Distribuţia veniturilor

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Thu, 09 Apr 2009 10:19:00 +0000

As Professor Peter Bauer has pointed out, the very term "distribution of income" casts a pall of suspicion over existing inequalities, implying as it does that incomes are not personally earned but somehow received as the end-product of mysterious (and therefore possibly sinister) political-economic machinations. (Kristol, 1972, About Equality in Commentary, p. 45)

Despre Chișinău, revoluție, democrație şi alternativă

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Thu, 09 Apr 2009 07:19:00 +0000

În primul rând, termenul de revoluție pentru ceea ce se întâmplă la Chișinău este doar senzaționalism jurnalistic. Obiectivul "revoluţionarilor" nu pare a fi schimbarea actualei ordini, ci întărirea ei, întărirea sistemului politic formulat de normele constituţionale, sistem ce a fost deturnat pentru apărarea interelor unui grup politic privilegiat. Apoi, nu ştiu încă dacă se poate vorbi de o identitate comun asumată a celor ce protestează. Sunt aceştia numai tineri sau mai sunt şi alte grupuri mai dificil de identificat? Ce înseamnă lozincile despre unirea cu România? Nu sunt ele o expresie dincolo de dorinţa pentru democraţie, nu sunt ele o aspiraţie naţionalistă nerealistă? Actele de vandalism nu sunt tocmai o expresie a lipsei de coeziune şi lidership a acestei manifestaţii? Având aşadar aspiraţii diverse şi diferite, putem vorbi de revoluţie?

Şi, ce consecinţe ar avea un răspuns pozitiv la solicitarea manifestanţilor de a fi repetat scrutinul? Ar fi cu certitudine un pas pentru deligitimarea practicilor actualului regim. Totuşi, nu ne putem aştepta în mod realist la rezultate fundamental diferite în condiţiile în care o serie de alte variabile rămân constante, precum lipsa de libertate a presei, politizarea administraţiei (adică cei care pun morţi pe liste electorale, spre exemplu), lipsa mecanismelor de monitorizare a campaniei şi înalta fragmentare a alternativei la putere.

În final, cred că maximizarea consecinţelor pozitive ale unui nou tur de scrutin se poate realiza numai printr-o alianţă electorală a opoziţiei, opoziţie care să devină îndeajuns de puternică pentru a crea un val de entuziasm prin care să poată obţine un scor mai apropiat de cel al partidului comunist. Şi, apoi să spere că vor putea fi "convinşi" câţiva parlamentari comunişti să se alăture din timp viitorului actor politic dominant şi să părăsească devreme barca "scufundândă" a comunismului.

Freedom, Selfishness and Common Good

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Tue, 31 Mar 2009 15:09:00 +0000

Colegul meu Vlad Tarko propune un p roiect de filosofie experimentala pe tema conceptului de libertate. Pentru că îmi place ideea, o transmit şi eu mai departe:

De sute de ani filosofii se cearta pe definitia "corecta" a libertatii. Ce inteleg insa oamenii in general prin libertate? Nimeni nu stie pentru ca nimeni nu i-a intrebat.

Autorii cartilor de non-fictiune politica, indiferent de ideologia la care subscriu, sustin adesea ca diviziunea dintre stanga si dreapta provine dintr-o presupusa intelegere diferita a ideii de libertate. Este aceasta presupunere corecta? Nimeni nu stie, pentru ca sondajul nu a fost inca facut...

Liberalii ne spun ca promovarea libertatii individuale conduce la prosperitate generala, in timp ce social democratii ne spun ca libertatea indivizilor si egoismul trebuie tinute in frau in numele binelui comun, compesandu-le prin solidaritate. Care-i insa felul in care vad oamenii cu adevarat lucrurile acestea?

CADI a lansat azi un sondaj online menit sa identifice perceptia indivizilor asupra libertatii personale si a relatiei dintre libertate, egoism si bine comun. Probabil ca la prima vedere cu totii avem o definitie standard invatata din carti sau din experienta, insa confruntand situatii reale raspunsul si solutiile nu vin asa usor. Sondajul include o serie de 5 situatii care pun in discutie conceptul de libertate sub diferite intelesuri. Nu se pun intrebari teoretice sau filosofice, ci intrebari despre niste cazuri ipotetice concrete.

Daca sunteti doritori sa sprijiniti acest demers, puteti completa sondajul aici:
http://www.eSurveysPro.com/Survey.aspx?id=5f9d10da-631d-4c8b-9a7a-61eaa4cec81e
In momentul de fata testul nu va ofera raspunsuri, insa probabil o sa va puna pe ganduri in legatura cu intelegerea pe care o aveti a ideii de libertate. Odata ce se vor aduna suficiente reactii la test, rezultatele vor fi facute publice.

Acest tip de sondaj este un exemplu de filosofie experimentala
http://en.wikipedia.org/wiki/Experimental_philosophy
In loc de a apela la argumente filosofice traditionale, care pleaca de la ipoteze neverificate despre intuitiile oamenilor, accentul se pune pe identificarea si intelegerea acestor intuitii.

Cu cat testul este facut de mai multi oameni cu pareri politice mai diverse cu atat el va fi mai relevant. Asadar nu va sfiiti si forwardati-l cunoscutilor :)