Aura's blog

Pensionarii-decreţei

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Fri, 01 Oct 2010 09:11:00 +0000

Întregul discurs public este sfâşiat de grija pentru pensionari. Pentru pensionarii actuali. Cred că grija este foarte prost orientată. Cei demni de îngrijorarea noastră nu sunt pensionarii actuali, ci cei de peste 20 de ani. Acum, mai există resurse, cât de cât. Dar pe măsură ce generaţia foarte voluminoasă a decreţeilor va ieşi din muncă şi va intra la pensie, falimentul sistemului public va deveni o certitudine. Fondul de pensii va avea mult mai puţini contributori şi o masă foarte mare de beneficiari. Pensionarii-decreţei se vor vedea fără nici un fel de beneficii când îşi vor fi finalizat stagiul de contribuţie. Şi atunci vom avea un număr mai mare de pensionari decât avem astăzi şi mult mai săraci decât cei de astăzi. Chiar şi generaţia actuală de yuppies din centre urbane mari, precum Bucureştiul sau Clujul, cu salarii foarte bune, o va duce atunci foarte rău dacă nu se va orienta şi către sisteme alternative.

Problema falimentului sistemelor publice de pensii a fost abordată şi de Tom Palmer, invitat la conferinţa găzduită de CADI, Eşecul statului asistenţial. Soluţii de piaţă la criza economică. Aici găsiţi înregistrările de la conferinţă şi aici un scurt interviu al lui Tom Palmer pentru TVR.

Trebuie să recunosc că o altă temă pe care a insistat Tom Palmer şi care mi-a mers drept la suflet este cea a flexibilităţii formulelor de angajate şi a costurilor suportate de angajatori la angajare şi concediere.

Conferinţa ‘Eşecul statului asistenţial. Soluţii de piaţă la criza economică’

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Fri, 24 Sep 2010 06:39:00 +0000

Centrul de Analiza si Dezvoltare Institutionala Eleutheria (CADI - Eleutheria) si Fundatia Konrad Adenauer va invita la Conferinta ‘Esecul statului asistential. Solutii de piata la criza economica’, care va avea loc luni, 27 septembrie 2010, la Hotelul Howard Johnson, Platinum Ballroom, intre orele 11:20 si 16:15.

Tema Conferintei este vulnerabilitatea statului social la criza economica si solutiile de relansare bazate pe mecanismul pietei libere.

Conferinta are doua parti. In prima parte, invitatii vor incerca sa ofere o interpretare coerenta a crizei. Invocand drept pretext idealul asistentei sociale statul se supraincarca cu reglementari, care rigidizeaza economia. In plus, cheltuielile publice ajung la un nivel greu sustenabil chiar si in perioadele de avant economic. In fata crizei economice, pe fondul suprareglementarii si scaderii pronuntate a incasarilor la buget, statul asistential se dovedeste incapabil atat sa relanseze economia, cat si sa sustina categoriile defavorizate: modelul social este mai vulnerabil la criza. Prin contrast, flexibilitatea unei economii caracterizate de libera initiativa si degrevate de povara cheltuielilor bugetare nesustenabile ii asigura o performanta superioara in ambele privinte. A doua parte va fi dedicata propunerilor concrete de liberalizare, dereglementare si privatizare.

Invitatii speciali sunt domnii Tom Palmer, vicepresedinte pentru relatii internationale al Fundatiei pentru Cercetare Economica Atlas, Washington D.C., Lothar Funk, profesor la Universitatea de Stiinte Aplicate din Düsseldorf, Pierre Garello, Director al Institutului pentru Studii Economice – Europa si profesor de stiinte economice la Universitatea din Aix-en-Povence, Sever Voinescu, Membru al Parlamentului Romaniei, Theodor Stolojan, Membru al Parlamentului European, Varujan Pambuccian, Membru al Parlamentului Romaniei, Valentin Ionescu, fost Ministru al Privatizarii in perioada 1997-1998 si Lucian Croitoru, consilier al Guvernatorului Bancii Centrale si fost reprezentant al Romaniei la FMI intre 2003 si 2007.

Moderatorii celor doua paneluri sunt domnii Valeriu Stoica, profesor de Drept la Universitatea din Bucuresti si respectiv Dan Suciu, realizator la Money Channel si editorialist la revista 22.

Conferinta face parte dintr-un program mai larg sustinut de CADI si Fundatia Konrad Adenauer in care explicam cauzele si recomandam solutii la criza din perspectiva economiei concurentiale. Anul trecut am organizat impreuna o Conferinta despre Mecanismele Crizei Economice cu domnii Lucian Croitoru, Ionut Popescu, fost Ministru de Finante, Dan Suciu, Nicolaie Alexandru Chidesciuc - economist-sef al ING Bank si Valentin Cojanu, profesor la ASE si editor al Journal of Philosophical Economics, si am publicat intr-un numar special al revistei Idei in Dialog colectia de analize „Criza Mondiala. Explicatii Liberale”.

Descarcati Agenda Conferintei.

Pentru informatii suplimentare si confirmari persoana de contact este Anamaria Chis, 0213160252, office[a]cadi.ro.

Legiferarea şi densitatea practicilor informale alternative

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Tue, 31 Aug 2010 04:56:00 +0000

Propun o ipoteză care vine din chinul meu de a adapta realitatea la legislaţie, în locul să se chinuie alţii să adapteze legislaţia la realitate. Cu cât normele legiferate încearcă să cuprindă aspecte mai de detaliu ale activităţii noastre, cu atât creşte probabilitatea ca ele să nu mai poată cuprinde diversitatea situaţiilor reale. Şi atunci oamenii improvizează. O a doua ipoteză ar fi aceea că am putea testa adecvarea unei norme prin măsurarea densităţii instituţiilor şi practicilor informale dezvoltate în jurul acelei norme.

Să ne gândim, spre exemplu, la densitatea instituţiilor informale din jurul interdicţiei de a ucide. Oamenii sunt de acord că nu e bine să faci asta, este o normă formală cu un larg suport informal, drept pentru care puţini spre nici unii sunt cei care încearcă să ucidă alte persoane prin metode prin care nu pot fi declaraţi criminali.

Pe de altă parte, să ne gândim la cam orice normă din codul muncii şi cam câte practici informale cere acesta pentru că este atât de restrictiv încât nu poate cuprinde situaţiile posibile. Spre exemplu, o persoană lucrează pe mai multe proiecte, la angajatori diferiţi la care este angajat cu contract de muncă cu normă parţială. Codul muncii nu poate concepe că acea persoană va lucra în unele luni mai mult pe unele din proiectele din portofoliul său şi mai puţin pe altele. Drept pentru care, nu include posibilitatea de a varia numărul de ore prestate pe un astfel de contract. Mai mult, nu poţi prevedea în contract mai multe ore ca să pontezi câte vrei, pentru că ai plafon maxim de ore pe care persoana le poate presta conform legii. Şi această normă restrictivă forţează oamenii să creeze documente care de fapt nu reflectă realitatea, documente în care mint! Deci legea te obligă să o încalci! Şi densitatea practicilor informale asociate ei este foarte mare şi foarte răspândită în populaţie.

Turism neterminat

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Sun, 29 Aug 2010 17:47:00 +0000

Cam asta a fost impresia unui weekend la marea noastră. Că toate lucrurile sunt neterminate, că se contrazic, că sunt pe jumătate făcute sau că reflectă zone, trenduri total contradictorii:

1. Cartier de vile noi-nouţe între Mamaia şi Năvodari, crescut într-un an cât alţii în 10, cu viluţe de toate inspiraţiile arhitecturale posibile (e bine că nu se mai poartă culorile stridente!) dar nici un fel de amenajare a spaţiilor publice: alături iarba cât casa, nici un trotuar, lipsa locurilor de parcare!
2. Aleea spre plaja luminată noaptea cu faruri mari, special să poţi sta pe plajă indiferent de oră, DAR asfaltul se oprea cu 50m înainte de intrarea pe ploaie, ca să te bucuri de praful lăsat de maşinile leneşilor (ca să nu le spun persoane cu abdomenul bine crescut!) ce nu pot veni pe jos la plajă.
3. Vilă faină, cu mobilă atent şi fiţos aleasă, cu terasă superbă, cu perdele de franjuri (să placă oricărui consumator de Dorobanţi) şi lumină subtilă în camere, dar fără un minimal de uscător de păr!
4. Plajele litoralului românesc sunt geniale, dar nu au nisip. Ce se poate face?
5. În Mamaia, nu vezi plaja de plastic. Fie că plasticul este de şezlong, de baldachin (!!), de umbrelă promoţională de bere ieftină, de cabine de tot felul, de frigidere.... Am încercat nostalgia dormitului pe nisipul fin la Eforie în anii 90, lucru pe care îl voi putea povesti nepoţilor ca pe o chestie excentrică....
6. Terase sau, cum se spune acum, lounge-uri atent decorate, cu preţuri astronomice (20-25 lei pentru o salată chinuită şi 14 lei pentru o limonadă stoarsă), dar cu chelneri care pun întrebări cu răspuns evident, care nu cunosc meniul, nu cunosc protocoalele, cu barmani care încalcă reguli elementare de servire a băuturilor. Ocolirea locurilor cu funcţionare sezonieră e înalt încurajată. On Plonge, Nur Kaptan Baba şi, mai nou descoperit, Beirut funcţionează nemţeşte în materie de organizare, servire, respectare de protocoale, dar nici unul nu e restaurant sezonier şi nici unul nu e neadecvat de scump!!

7. Există servicii pentru pierdut vremea turiştilor (plimbări cu bărcuţe, cu trenuleţe, trambuline, închiriat biciclete ciudate), dar promovarea acestora se face prin urlet în mulţime (în 10 minute pleacă următorul vaporaş!) sau sunt foarte greu de identificat termenii accesării serviciului. Sau e iraţional şi nejustificat de scump!

8. Panouri faine explică istoria staţiunii Mamaia, ne arată poze cu Casino-ul în zilele lui bune, când erau înregistraţi şi 12.000 de turişti străini într-o vară în staţiune, dar spaţiile adiacente Casino-ului sunt populate de tone întregi de obiecte neidentificate şi perfect inutile pentru comercializate către turişti hiper-energetici care se strigă cu fatâââ sau băăă...

Şi lista ar putea continua, cred că aveţi propriile flash-back-uri de lucruri, oameni, întâmplări care nu se potrivesc defel unele lângă altele....

Încep să cred că şi pentru turism îţi trebuie o minimă tradiţie şi muulltt bun simţ ca să înţelegi care sunt trendurile, ce fel de turişti cauţi şi ce caută acel fel de turişti la tine. În rest, go West!

Impozitarea muncii: mică şi fâşneaţă

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Thu, 26 Aug 2010 04:21:00 +0000

Eu una nu găsesc nici un motiv pentru care anumite categorii profesionale trebuie să aibă un regim de impozitare diferit. Nu pot înţelege de ce dacă sunt artist, autor, avocat sau altă formă de liber profesionist trebuie să am reglementări diferite sau suplimentare. Nu văd motive pentru care atunci când contribui la o carte, şi aştept drepturi de autor, fac o muncă mai bună sau mai proastă decât atunci când coordonez un proiect şi sunt plătită pe contract de muncă. Sunt aceeaşi în cele două instanţe: la fel de pregătită academic, cu o aceeaşi etică a muncii, cu acelaşi comportament faţă de colegi. Diferenţa constă în valoarea de piaţă a muncii şi necesarul de resurse mobilizat (competenţe şi timp) în cele două instanţe care sunt ilustrate adecvat de remuneraţie.

Aşadar, zilele astea nu le pot plânge de milă jurnaliştilor că li s-a schimbat regimul de impozitare pentru că asta înseamnă doar că au intrat "în rândul lumii" şi că le este aplicat un tratament egal. Adevăratele probleme mi se pare că vin din alte surse.

Spre exemplu, a plăti o taxă ar trebui să fie atât de uşor şi plăcut încât să vrei să o plăteşti şi a doua oară şi să înţelegi cum trebuie plătită şi de ce indiferent de nivelul tău de şcolarizare sau de domeniul tău de instruire. Dacă eu am dificultăţi în a înţelege cum şi unde, deşi apelez la sprijinul contabilităţii şi managementului financiar şi am şcoală să îmi pun şi în cap, dar profesoara de psihologie din oraşul uitat de lume care a ţinut şi ea un training şi se vede în faţa ghişeului? E misiune imposibilă să afli câte taxe ai de fapt de plătit, unde, cu ce formulare, chiar şi în cazul unor taxe vechi şi intrate în cutumă, dar în cazul unor taxe noi!

Şi nu pot să înţeleg de ce tehnologia atinge atâtea domenii, dar ocoleşte cu obstinaţie statul. Dacă un amărât de furnizor de servicii de internet, cablu tv, telefonie, haine vândute online sau un anticariat online de provincie e în stare să îmi ofere 400 de metode de a-l plăti, numai din dorinţa de a-mi fi uşor şi a nu intârzia plata, atunci de ce o instituţie atât de proeminentă ca Administraţia financiară sau Casa de Asigurări de Sănătate e incapabilă să achiziţioneze softuri necesare, să elaboreze legislaţia necesară etc.

O taxă uşor de acceptat trebuie să fie mică, acoperitoare (să nu existe excepţii/privilegii pentru domenii de activitate sau forme de angajare), uşor de plătit şi eventual predată în liceu, la ora de diriginţie. Să ştim unde trebuie să mergem să plătim încă de la primul job de vară din liceu.

Şi parcă aş reveni cu aventurile mele pe tărâmul codului muncii...

Există loc de şi mai multe probleme în sănătate

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Thu, 19 Aug 2010 07:20:00 +0000

Cam aceasta este reacţia mea la enormitatea pe care Ministerul Sănătăţii este pe cale să o propună, respectiv de a interzice medicilor să profeseze concomitent în sistemul public şi în privat. În caz că ultimele zile nu au fost pline de isterie panicardă vizând colapsul sistemului, Ministerul aduce o propunere care nu numai că nu calmează spiritele, dar care va alimenta şi mai mult dezastrul din sistem.

Este destul de uşor de înţeles de ce spun aceste lucruri. Pus în faţa unui salariu decent şi a unuia cu mult sub capacitatea de a-i asigura subzistenţa, un medic va alege decenţa. Asta dacă nu avem impresia că medicii sunt un fel de supraoameni îndoctrinaţi în facultate că pacienţii se vindecă la auzul stomacului înfometat al îngrijitorului său. În specializările în care serviciile medicale sunt furnizate cu uşurinţă eficient şi profitabil (în actualele condiţii restrictive de furnizare, adică) în regim privat, nu va mai exista picior de medic în spitalele publice. Astfel că amărâţii pe care ministerul ar vrea să îi protejeze, nu vor mai avea acces la medic defel şi au rezolvat problema de a fi confruntaţi cu situaţia de a refuza invitaţia de seară la cabinetul privat, înlocuind-o cu vizita la firma de servicii funerare.

Mai mult, există multă plată informală care se transformă în plată formală prin faptul că medicul lucrează la un cabinet privat. Tatăl meu nu trebuie să îşi plătească informal cardiologul, ci merge la consultaţiile necesare la cabinetul privat, unde plăteşte cu chitanţă. Multe situaţii penibile sunt astfel evitate (mai ales pentru cei ca mine care nu ştiu nici să dea o cutie cu bomboane unei secretare la facultate) şi şpaga (dacă vrem să definim aşa o plată menită să compenseze puţinele noastre contribuţii la asigurările de sănătate şi să acopere ineficienţele administrării publice a sistemului) impozitată, dând statului ocazia să folosească raţional şi eficient acei bani pentru îmbunătăţirea serviciilor medicale (sic!).

În final, mai trec în revistă şi un argument deja invocat de public, cel al îngrădirii libertăţii de a munci, prevăzut în Constituţie. Buna şi Constituţia uneori.

Salarizarea în sistemul public, profesorii şi preşedintele

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Fri, 13 Aug 2010 05:37:00 +0000

Primesc o leapșă de la Liviu, care încearcă să mă smulgă din apatia mea de pe blog. Leapșa se referă la salariile profesorilor prin comparație cu cel al președintelui. Să îmi dau cu părerea....

Păi, în primul rând, după o vacanță atât de "civilizată" printre oameni de un bun simț extraordinar, știrile zilei de la întoarcere mi s-au părut de un derizoriu cumplit. Contrastul a fost tulburător. Declaraţiile "oamenilor zilei" mie îmi sună ca vorbind despre cu totul altceva decât despre realitatea din jur. Aşa că m-am cam izolat de ele şi refuz să mai urmăresc ştirile, talk-show-urile şi non-dezbaterile noastre. De fapt, am început să mă şi plictisesc crunt când citesc blogosfera politică pentru că mi se pare că e şi aceasta blocată în a vorbi despre nimic, despre non-probleme şi non-personaje. Mi se pare că a scrie despre ştirile zilei e o pierdere cruntă de vreme pentru că nu ai ce spune nou, nu ai cum să aduci un argument care să poată fi auzit ca nou, în condiţiile unei tocări continue şi interminabile pe toate canalele media a tuturor declaraţiilor şi evenimentelor minore sau nu.

Dar să mă exprim totuşi pe marginea declaraţiei preşedintelui. Păi, mi se pare că atât preşedintele, cât şi profesorii se referă la o falsă problemă şi nu vizează adevărata miză. Cum să stabilim dacă leafa lor este pe măsura muncii depuse de ei, dacă cei care cumpără rezultatele muncii lor sunt forţaţi să facă asta şi nu au alternativă?

Aceasta este una din provocările importante ridicate de serviciile produse şi furnizate în regim public, că nu poate fi stabilit pentru ele un preţ perceput ca just de o majoritate a societăţii. Criteriile folosite pentru a estima acest preţ nu sunt economice, de tipul raportului dintre cerere şi ofertă, ci sunt criterii precum valoarea socială percepută a acelui serviciu. Acesta din urmă, este un criteriu foarte greu, dacă nu imposibil, de măsurat în mod obiectiv. Cum pot spune care sunt mai importante, serviciile unui profesor, ale unui medic, ale unui magistrat sau ale preşedintelui? Mai mult, chiar dacă să spunem că la un moment dat găsim un set de indicatori pentru a măsura valoarea socială a muncii acestor oameni, aceasta variază foarte mult atât în timp, în condiţiile unor transformări sociale tot mai accelerate sub presiunea noilor dezvoltărilor din economie şi ştiinţă, cât şi în diferitele grupuri sociale, în funcţie de interesele şi subcultura lor.

Din cauza lipsei unui criteriu obiectiv de măsurare a valorii sociale percepute a acestor servicii ne confruntăm şi cu lungile dezbateri între diferite categorii profesionale de bugetari. Paradigmatice sunt dezbaterile pe tema legii unice de salarizare. Iar cazul acesta particular al comparaţiei între salariul preşedintelui şi cel al profesorilor e un alt exemplu pentru această problemă. Aşa ne explicăm şi cruciadele permanente, campaniile de PR pe care le duc diferitele categorii de bugetari pentru a-şi justifica existenţa şi pentru a argumenta importanţa muncii lor. Urmăriţi-o cu atenţie pe doamna Pivniceru argumentând despre pensiile magistraţilor, ca să aveţi o reprezentară mai precisă a fenomenului la care mă refer.

În concluzie, nu cred că putem formula un răspuns la întrebarea ce salariu ar trebui să aibă un profesor folosind ca etalon salariul preşedintelui. Mai mult, în nici unul din cazuri, performanţa prestării serviciilor nu pare a atrage atenţia ca fiind un criteriu valid pentru stabilirea remuneraţiei, aşa cum e cazul oamenilor care fac o muncă "mai puţin importantă social" (sunt ironică), în mediul privat. Dacă e să mă iau după performanţe, e foarte posibil să le cer ambelor categorii de bugetari, în unele luni, să îmi plătească despăgubiri.

Două tipuri de angajaţi: funcţionarul şi antreprenorul

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Mon, 12 Jul 2010 17:58:00 +0000

Construiesc două ideal tipuri (în stil weberian) de angajaţi: cel antreprenorial şi cel funcţionăresc. Realitatea, bineînţeles, este la mijloc, între cele două, mai aproape de un capăt sau altul al acestui continuum.

La angajare, cel antreprenorial este interesat de strategia generală de dezvoltare a organizaţiei şi se gândeşte dacă chiar vrea să fie o rotiţă a acelei strategii, dacă ea îl va duce undeva, dacă îi va oferi ceva oportunităţi de dezvoltare. Funcţionarul va fi interesat de numărul de ore de muncă, de numărul de zile de concediu şi de bonurile de masă/cadou. Nu va întreba nimic despre ce vrea organizaţia în viaţă. Antreprenorul vrea să fie ok cu misiunea organizaţiei, funcţionarul vrea să nu fie deranjat.

Antreprenorul va cere salariu mic şi bonusuri pentru performanţe. De fapt, deja a refuzat două joburi mai bine plătite pentru că managementul i se părea lipsit de viziune. Funcţionarul va cere spor de vechime sau premiere pentru păduchi prinşi în organizaţie.

Odată angajat, antreprenorul va întreba dacă poate începe de mâine. Nu are birou şi calculator? Nu e problemă, îşi aduce propriul laptop şi lucrează în sala de consiliu. Funcţionarul va întreba dacă poate începe peste o săptămână, ca să se odihnească după obositorul job anterior şi va întreba la ce oră se semnează condica de prezenţă. Primul nu va întreba despre condica de prezenţă pentru că nu ştie ce e aia.

La două luni după angajare, funcţionarul va spune că nu face un task pentru că nu e în fişa postului. Antreprenorul habar nu are, din nou, ce e fişa postului.

Antreprenorul derivă satisfacţii din conţinutul muncii, din relaţia cu colegii şi va fi oricând dispus să muncească mai mult alături de oameni de la care fură meserie. Funcţionarul derivă satisfacţie de două ori pe lună, când ia avansul şi lichidarea. Din nou, antreprenorul e pe dinafara: nu ştie ce e avansul şi ce e lichidarea.

Antreprenorul ia vacanţă atunci când a obosit, când e o perioadă relaxată pentru organizaţie, când nu îi încurcă prea tare pe alţii cu vacanţa lui şi în vacanţă pleacă undeva, la munte, la mare, sare cu paraşuta sau îşi întinde oasele la adriatică. Funcţionarul îşi ia vacanţă pentru că aşa are dreptul, oricând vrea el, indiferent ce părere au colegii şi şefii şi stă acasă pentru a se uita la telenovele. Nu are de ce să se deconecteze pentru că nu era conectat la nimic.

După fiecare weekend, antreprenorul se întoarce cu o idee de afaceri, de dezvoltare a organizaţiei, de optimizare, de accesare de noi oportunităţi. Funcţionarul e supărat că s-a terminat weekendul şi jeleşte acest fapt prin neproductivitate cel puţin jumătate din ziua de luni.

Duminică seara, antreprenorul îşi verifică agenda pentru săptămâna următoare, mai adaugă lucruri în ea, deschide şi optimizează un buget. Funcţionarul jeleşte terminarea weekendului...

Funcţionarul fură rechizite de la locul de muncă şi vorbeşte pe telefonul de serviciu cu prietenii doar pentru că e pe banii firmei. Antreprenorul din contră.

Şi, poate cel mai important, funcţionarul se simte nevalorizat, se simte neapreciat la adevărata valoare, nedreptăţit şi se auto-victimizează permanent. Lucrurile bune nu i se întâmplă din cauza celorlalţi, în timp ce el este un genial nedescoperit sau nerecunoscut. Antreprenorul îşi evaluează poziţia strategic, se gândeşte la ce a realizat şi ce mai trebuie să realizeze şi îşi atribuie insuccesele în primul rând sieşi.

Şi, cu toate acestea, funcţionarul va lucra o viaţă întreagă în acelaşi loc pe care îl urăşte, în timp ce antreprenorul fie creează o ramură nouă a organizaţiei, fie îşi deschide propria afaceri, fie e vânat pe un pachet mare de concurenţă.

Oare cu ce ar mai putea continua lista? Ruptul uşii la ora 17? Alte propuneri?

Cum de economia nu merge mai prost şi non-cooperarea

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Sun, 27 Jun 2010 19:03:00 +0000

Ultimele zile de muncă pe meleaguri crişăneano-bănăţene m-au pus în faţa unei noi dileme: poate că întrebarea corectă nu este "de ce economia noastră nu reuşeşte să funcţioneze?!?", ci "cum se face că funcţionează chiar şi atât cât o face?!?".

Întrebarea este legată de capacitatea redusă de acţiune colectivă pe care o constat la nivel local şi regional între actori din aceeaşi ramură, cu interese economice comune şi neaflaţi în competiţie directă. Oamenii nu se cunosc între ei, nu creează parteneriate, nu creează servicii şi pachete comune, deşi este evident că asta le-ar aduce câştiguri în afacerile pe care le derulează.

Mai mult, intervenţia autorităţii publice tinde să slăbească şi mai mult aceste mecanisme ale cooperării. Atât timp cât acţiunea concertată este percepută ca legitim asociată statului, actorii privaţi sunt neutralizaţi, dezactivaţi, trimişi într-o stare de apatie şi de non-acţiune. Autoritatea publică este aşteptată ca un deux ex machina să rezolve toate problemele de lângă şi din curtea individului. Atât timp cât costurile puse de stat pe acţiune colectivă în afara sa sunt foarte mari, antreprenorii sunt menţinuţi într-o situaţie de aşteptare şi non-cooperare.

Doar aşa, o ipoteză, zic şi eu...

Falsa certificare a competenţelor sau fabricile de diplome

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Mon, 14 Jun 2010 14:48:00 +0000

Emit o ipoteză: unul dintre cei mai importanţi clienţi ai fabricilor de diplome este statul. Ca angajator, acesta îţi cere să îţi dovedeşti competenţele. Şi cum are nevoie de mecanisme obiective pentru acest lucru, îţi va cere o hârtie pe care să scrie că tu ştii să faci ce vrei sa faci. Sau, la un moment dat în cariera ta, prevederile postului tău vor include şi o dovadă că ştii să faci ce ai făcut în ultimii x ani. Dacă nu ai hârtia, te uiţi în jur şi te întrebi de unde o poţi cumpăra. Vei întâlni sigur o facultate, care pentru nişte ani de frecvenţă şi nişte pseudo-examene să îţi dea hârtia. Şi cel mai probabil să nu vei fi întrebat pe parcurs deloc dacă tu ştii ceva sau dacă îţi prinde bine să mai înveţi ceva.

Ipoteza mea implică faptul că în privat nu se întâmplă aşa. Ca să vedeţi că nu se întâmplă aşa, mergeţi la un interviu cu o diplomă de facultate privată şi veţi înţelege. La privat, spre deosebire de stat, hârtiile cumpărate nu prea merg. Un angajator va încerca permanent să maximizeze competenţele pe care le cumpără cu o anumită sumă şi va fi tentat să nu ceară dovezi obiective are competenţelor tale. Când eşti proaspăt absolvent, se va orienta către tine dacă vii de pe undeva de unde se aude că se mai face şcoală. Apoi, la vreo 2-3 ani vechime în câmpul muncii, deja nu se mai vorbeşte în termeni de şcoli absolvite, ci în termeni de experienţe de muncă şi recomandări subiective. Astfel că privaţii nu vor încuraja producţia de hârtii scumpe în universităţi la fel de mult ca statul.

Distincţia între dovezi obiective şi subiective am subliniat-o în plus şi pentru că relaţiile pe piaţă, fie ea şi a muncii, nu pot fi depersonalizate şi obiectivate fără costuri mari sau efecte neintenţionate. Oamenii cooperează, interacţionează. Reacţionează unii la acţiunile celorlalţi, caută să îşi reducă incertitudinea prin diferite mecanisme, caută să adapteze aceste mecanisme la contextul particular în care se află. În cazul acesta, al încercării nerealiste de obiectivare a relaţiilor pe piaţa muncii, efectul neintenţionat este stimularea apariţiei fabricilor de diplome.

Concluzia mai este şi că eu nu mă mai duc să supraveghez pseudo-examene decât cu forţa. Agresorul de copii din centre de plasament care nu pricepe că a plătit doar frecventarea cursurilor şi evaluarea, nu şi nota finală, nu oferă o interacţiune plăcută. Iar piramida lui Maslow e subiect de clasa a X-a...

Statul care ne distrează cu forţa pe banii noştri

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Mon, 31 May 2010 07:16:00 +0000

Vorbind de reducerea cheltuielilor bugetare, încep să iasă la iveală tot felul de cheltuieli aberante ale statului. Bineînțeles că unii jurnaliști doar bâjbâie în ceață, revoltați fiind doar că un bun sau serviciu este cumpărat la un preț de 100 de ori mai mare decât cel al pieței, fără a se gândi și dacă activitatea pentru care era nevoie de acel bun sau serviciu trebuia desfășurată din capul locului.

Din categoria cheltuieli bugetare care nu au nici un sens aș nominaliza petrecerile, târgurile, serbările câmpenești, festivalurile finanțate de autorități locale. Ce treabă are statul să îmi ia bani mie pentru ca să mă distreze pe mine sau altul apoi? Credeți că odată lăsați cu banii în buzunar, românii au vreo problemă în a accesa servicii de divertisment? Credem cumva că în absenţa autorităţii locale nu ar mai exista festivaluri? Ia să ne uite la ce succes au cele organizate privat faţă de cele organizate public! Sau că în absenţa intervenţiei publice românii ar fi nişte trişti care stau în casă deprimaţi şi nu ştiu să bea ţuică tradiţională? Cu cât sunt mai săraci, cu atât ştiu mai bine să bea ţuică de casă, încât să nu aibă nevoie de sprijinul statului pentru asta!

Sau ce treabă are statul să finanţeze ansambluri folclorice? Şi nu numai să le finanţeze ca să cânte la serbări, dar să le şi "stimuleze" să se înfiinţeze. Eventual unul în fiecare comună! Dar de ce? De ce numai cele folclorice şi nu trupele de hip-hop din Ferentari. De ce subvenţionăm selectiv muzica? Dacă o subvenţionăm, să o subvenţionăm pe toată, spun! Ca să nu distorsionăm piaţa! Şi nu, nu cred că va muri vreun cânt vechi nepreţuit (nu că ar fi ceva anormal ca unele producţii culturale să devină pur şi simplu învechite. Viaţa socială este crudă şi schimbătoare, unele instituţii sociale devin demodate, nu trebuie să ne sacrificăm pe altarul salvării lor că am încerca încă să conservăm alimentaţia exclusiv din vânat.) Ce este valoros se păstrează foarte bine şi prin mecanisme private, cum ar fi cazul zonelor în care portul şi cântul popular este menţinut şi datorită valorii economice asociate lui. Şi nu va muri nici muzica populară, având în vedere succesul mare al acesteia pe piaţa de nunţi. Întrebaţi-o pe Irina Loghin dacă are nevoie de subvenţie de la stat ca să se reproducă artistic! Sau pe cei de la Fanfara Zece Prăjini îşi vând albumele pe Amazon.

Din seria cheltuielilor aberante, mă pot lega şi de flori şi copaci pe bulevarde! Dacă îmi plac florile, nu am decât să le plantez în faţa casei mele, dar nu să oblig pe cel cu salariul minim pe economie să contribuie prin taxe locale la cumpărat lalele! Dacă toate oraşele în care există exces de flori ar fi localităţi turistice, aş mai înţelege: încântăm turistul să cheltuie banii, dar în rest nu găsesc explicaţie! Adică alta decât situaţia aberantă în care furnizăm electoratului limitat lucruri care "se văd".

Aş putea să fac un concurs despre ce lucruri aberante mai face statul cu banii noştri. Cred că ne-am distra copios! Propuneri?

ISO 9001 pentru administraţia publică

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Thu, 20 May 2010 09:38:00 +0000

De multe ori, participanţilor la o procedură de achiziţii publice li se solicită diferite tipuri de certificări, dintre care şi ISO 9001. Dar ce-ar fi dacă administraţia publică ar fi supusă "certificării"?

Aş face multe pariuri (pentru care aş plăti impozit în caz că le câştig), că cele mai multe instituţii publice ar fi incapabile să aplice chiar şi unele din cele mai simple proceduri. Să zicem, spre exemplu: capacitatea de a livra într-un timp scurt un document solicitat (criteriu in ISO9001). Teoretic, acest test este dat prin aplicarea Legii liberului acces la informaţia de interes public.Şi am putea vedea cât de repede este livrat răspunsul cerut (nu cel pe care e dispusă instituţia să îl livreze). Dar, bazându-mă pe câteva experienţe personale, aş spune că marea majoritate a instituţiilor publice cad la acest test.

Mai mult, la ISO9001, livrarea documentului se măsoară în minute, nu zile!

În concluzie, nu ştiu cum face administraţia românească, dar are performanţe foarte proaste în managementul informaţiei, în timp ce partenerilor săi de afaceri le solicită o performanţă de care ea însăşi nu va fi prea curând capabilă (spre niciodată).

Incertitudinea "mămicilor" şi a pensionarilor şi negocierea politică a asigurărilor

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Sat, 15 May 2010 06:37:00 +0000

Atunci când își negociază „drepturile” cu statul, mămicile și pensionarii se află într-una din cele mai nefericite posturi. Prin diferite mecanisme, aceste grupuri au ajuns să își lase asigurarea unui risc (acela de sarcină/creștere a copilului și acela de a nu mai putea munci) pe seama unor decizii politice, fapt care este însoțit de foarte multă incertitudine. Nivelul sumei asigurate, în caz că evenimentul asigurat se produce, variază foarte mult în funcție de factori pe care de multe ori pot nici să nu îi cunoască. Altcineva decide pe banii primelor lor că e mai important să angajeze diferite tipuri de investiții (de la autostrăzi pe care unii din ei nu vor circula niciodată, până la plata unor intelectuali de stat neperformanți - a se vedea academiile finanțate public) și nu să își respecte contractul încheiat. Care contract nu are prevederi decât pentru una din părţi, de fapt. Sau, dacă vor fi norocoşi, altcineva va decide că vrea să îi mituiască mărindu-le artificial beneficiile, determinându-i să îşi schimbe obiceiurile de consum pentru ca apoi mita să li se retragă la un moment greu de anticipat.

Alternativa ar fi o formă de asigurare cu un contract ferm, predictibil, cu indici de performanță clar stabiliți și măsurați. Dar stai, un astfel de contract e posibil mai degrabă în mediul privat, nu? Se pare că da.... Nu prea am auzit pe nici un proprietar de mașină că firma de asigurare i-a modificat prima de asigurare la jumătatea anului asigurat fără a-l notifica şi a-i cere acordul (dezacordul fiind manifestat prin schimbarea asiguratorului). Nu prea am auzit ca firma de asigurare să evalueze aleator nivelul despăgubirii, nu? Şi dacă a făcut-o, succesul nu i-a fost prea mare. Mai mult, firmele de asigurare au o capacitate mult mai mare de calculare a riscurilor decât are statul. Calculând precis riscurile ştiu şi cum să furnizeze o asigurare cuprinzătoare la cel mai bun preţ posibil la modul real (care chiar poate acoperi riscul).

Concluzia se reduce la faptul că este mai dezirabil să ai o asigurare calculată prin şi supusă riscurilor mecanismelor pieţei decât supusă deciziilor politice. Pentru a putea anticipa evoluţia viitoare a situaţiei tale financiare, piaţa oferă mecanisme de mai multă încredere decât mecanismele deciziei politice.

Aşa că mi-aş dori să fiu lăsată (adică să nu fiu obligată/forţată să contribui la alt sistem în acelaşi timp) să mă asigur privat şi pentru pensionare şi pentru riscul procreării, să îmi stabilesc singură nivelul dorit al contribuţiei şi al primei de asigurare. Şi nu să îmi fac planurile după un scenariu pentru ca apoi scenariul să se schimbe ca urmare a unor decizii strict politice.

Mamele şi pensionarii din piaţa publică poate ar trebui mai bine să militeze pentru schimbarea filosofiei de asigurare decât pentru o negociere politică temporară a drepturilor lor. E drept că pensionarilor actuali nu le mai pasă, ci ar fi dezavantajaţi parţial de schimbări în sistem, dar poate se gândesc la copiii lor, nu? Că doar nu sunt într-atât nu egoişti, nu? Generaţia decreţeilor cărora le-au dat naştere va suferi în mod sigur mult mai mult decât o fac ei acum dacă sistemul nu este regândit.

SAPARD şi hazardurile morale?

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Thu, 13 May 2010 18:54:00 +0000

Să ne imaginăm următoarea situaţie: o comună de munte, alături de o rezervaţie naturală cu caracteristici de top 10 european (să zicem că cea mai mare rezervaţie de carnivore mari), cu cascadă, chei, pastrăvărie. Pare frumos, nu? Dar turiştii nu se îngrămădesc. Statul se întreabă, de ce nu se îngrămădesc turiştii?? Pentru că nu există pensiuni! Atunci să subvenţionăm construcţia de pensiuni!

Aşa că se construiesc pensiunile. Şi apare o pensiune uriaşă, mare cât o zi mare de post. Care pensiune îşi face şi restaurant, şi bar, şi sală de jocuri (biliard, bowling). Şi sală de training. Este pregătită să găzduiască corporatişti la training, orăşeni sufocaţi de praf şi ce populaţie mai vrea să se oxigeneze la munte.

Numai că populaţia care trece pragul pensiunii nu seamănă deloc cu publicul ţintă. Barul începe să arate ca barul comunal de la 4 case mai încolo, chelnerii servesc in 3 ore 2 mese, jumătate din meniu nu poate fi servit (nu faci stocuri dacă ştii că nu vinzi), iar accentul mesenilor nu pare a fi de la mai mult de 100 km distanţă. Şi drumul până acolo e prost, iar dacă reuşesc totuşi să treacă, turiştii mor de plictiseală în sat după 2 zile şi pleacă. Concluzia e că pensiunea nu e aşa de mare succes şi nu produce aşa mare dezvoltare rurală pe cât se aştepta statul/finanţatorul.

De ce a fost totuşi construită pensiunea? Păi, dacă primeşti banii "gratis", de ce să nu îi iei? Chiar dacă nu rezultă o afacere de succes, măcar rămâi cu un imobil mare în proprietate.

Este ceea ce se numeşte hazard moral: odată încheiat un contract, indivizilor li se garantează un beneficiu sau sunt protejaţi împotriva unei pierderi indiferent de nivelul de efort pe care îl depun pentru a realiza acel beneficiu sau a evita acea pierdere (Ostrom E, Aid, Incetives, and Sustainability, p. 37). Aşadar, odată ce i s-a dat banul public, antreprenorului nu i se cere să livreze apoi un anumit nivel al profitului, pentru a plăti în baza acestui profit un anumit nivel de taxe către comunitatea locală, care să conducă la dezvoltare locală, sau un anumit flux de turişti. Prin efectele către comunitate, investiţia nu se justifică. Mai precis, antreprenorului subvenţionat nu i se cere să suporte măcar o parte din costurile acţiunii sale, ci este asigurat faţă de insuccesul economic. Drept pentru care se vor construi atât pensiuni rentabile, care să producă dezvoltare locală, dar şi pensiuni în care beau localnicii.

Şi întrebarea pe care ar fi trebuit poate să ne-o adresăm din capul locului ar putea fi... Dacă turiştii dădeau buzna în sat, toate casele localnicilor dădeau pe afară de oameni cazaţi, de ce antreprenorii nu au constuit de capul lor pensiuni mai mari şi mai frumoase? Poate pentru că nu erau rentabile economic? Poate pentru că ei şi-au făcut un calcul şi şi-au dat seama că investiţia nu se va amortiza? Poate pentru că lucrau pe banii lor şi nu pe ai altora, drept pentru care erau prudenţi în a face investiţii necugetate?

Şi aceasta e doar una din tipurile de probleme pe care E. Ostrom le ridică în privinţa programelor de dezvoltare puternic centralizate, care ignoră condiţiile locale.

Obiecţia standard la tezele de doctorat

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Thu, 29 Apr 2010 16:51:00 +0000

Acum două luni am participat la susţinerea tezei de doctorat a unei prietene şi am reauzit obiecţia: "Vă lipseşte literatura în limba română". Acest tip de obiecţie încep a-l cataloga drept standard în referatele profesorilor. Paradoxal este că în acelaşi referat deseori apar aprecieri de genul "tema este nouă pentru spaţiul academic românesc". Această constatare pare a nu se acomoda bine cu obiecţia, nu?

Această situaţie mie îmi pare a fi un indicator pentru un tip nou de presiune pe care până de curând profesorii români nu o cunoşteau. Este presiunea creşterii accesului la literatura universală pentru studenţii români. Pentru profesorul român standard care are o cunoaştere mediocră a unei limbi străine şi este un utilizator începător al online-ului, presiunea pentru actualizare vine nu dinspre comunitatea colegilor, ci dinspre cea a studenţilor. Presupun eu că atunci când literaturii de ani 60 a profesorului i se opune o literatura de ani 90 şi 2000 a studenţilor, presiunea spre schimbare se produce.

Cred că aceasta este o situaţie punctuală care sprijină ipoteza că reformarea educaţiei terţiare este sprijinită în mod esenţial de jos în sus, mai ales în condiţiile unor reacţii foarte violente a grupurilor de interese faţă de schimbarea de sus în jos. Cred că acest tip de democratizare a accesului la resurse academice are potenţialul de a crea presiuni importante asupra calităţii actului educaţional universitar. Sau sper că aşa e. Mai mult, cred că acest traseu de jos în sus produce efecte stabile pe termen lung şi greu reversibile.

Achiziţiile publice şi relaţiile economice aberante

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Fri, 23 Apr 2010 05:18:00 +0000

Pentru că tot ce achiziţiona statul român se întâmpla să fie achiziţionat de la prietenii managerilor instituţiilor publice şi ai demnitarilor, s-a gândit UE să ne înveţe cum să facem achiziţii ce nu pot fi bănuite de corupţie şi favorizare a unui furnizor sau altul. Şi astfel au fost aduse şi pe meleagurile noastre procedurile complicate de achiziţii publice care au pretenţia că asigură imparţialitatea autorităţii contractante.

Numai că relaţii economice care se nasc după aceste reguli nu au nimic în comun cu relaţiile economice fireşti, de pe piaţă. În primul rând, relaţia dintre furnizor şi achizitor nu poate fi caracterizată de anonimitate şi impaţialitate deoarece schimbul nu este bazat strict pe un calcul al raportului preţ/calitate şi este normal să fie aşa. Mai mult, o relaţie între doi actori economici pe piaţă are o istorie, există interacţiuni anterioare la care actorii fac apel pentru a-şi formula strategia de acţiune. E imposibil să elimini premisa interacţiunilor anterioare. Sau pe cea a prestigiului pe piaţă.

Ca să simplific, să ne gândim ce facem noi când vrem să cumpărăm un laptop, spre exemplu. Vom da un anunţ pe un site şi vom aştepta inert oferte de la diferiţi furnizori de laptop-uri alegându-l mecanic pe cel care are cel mai mic preţ pentru coordonatele tehnice cerute de noi? Cel mai probabil nu. Acţiunea de a-mi cumpăra un latop este încărcată de un anumit grad de incertitudine privind funcţionarea produsului şi service-ul post cumpărare. Eu voi dori să reduc acest grad de incertitudine, ceea ce nu voi putea face dacă eu spun că nu vreau să ştiu cine sunt furnizorii, ce au făcut ei, ce prestigiu au pe piaţă, cum am interacţionat eu sau prietenii mei anterior cu el. Şi voi plăti chiar mai mult pentru a-mi reduce această incertitudine. Astfel că nu voi sta în spatele calculatorului aştept şi sperând că un furnizor de încredere va vedea oferta mea, ci voi iniţia un proces de informare: de unde şi-au luat prietenii mei un laptop? cum a decurs cumpărarea? au fost prompţi în service? Or, acestea sunt evaluări pe care le fac folosind un tip de informaţie care în achiziţia publică mie îmi este interzisă.

Bineînţeles că oamenii care fac achiziţii cunosc aceste disfuncţii şi dezvoltă strategii pentru a le remedia. Oamenii nu sunt nişte executanţi docili ai unor reguli, ci acţionează permanent pentru ajustarea lor. Şi uneori ajustarea presupune inclusiv ignorarea unor premise iniţiale ale formulării acelor reguli, atunci când aceste premise sunt greşite, ca în acest caz. Astfel că un achizitor cunoaşte furnizorul de la care ia servicii, chiar dacă i se cere să nu. A mai lucrat cu acel furnizor sau au lucrat alte instituţii şi cunoaşte performanţele realizate. Este părtinitor cu un furnizor sau altul fie pentru că are un grad de incertitudine redus privind interacţiunea viitoare, fie pentru că, în situaţia ce se dorea evitată dar nu este, furnizorul oferă comisioane achizitorului.

Aşadar, nu reuşim să ocolim problema, acordarea preferenţială a unor contracte, dar reuşim să creştem costurile procesului prin complicarea procedurilor. Cine trebuie să facă afaceri cu statul va face oricum. Pe unii furnizori statul aproape că nu îi poate ocoli. Şi alte ori e de dorit ca unii să nu facă afaceri cu statul, chiar dacă prin procedura de achiziţii publice ies câştigători pentru că prin această procedură pot ascunde cu uşurinţă performanţe proaste anterioare.

În final, cred că mult mai eficient pentru distorsionarea pieţei prin achiziţiile făcute de stat este să reducem pur şi simplu volumul acestor achiziţii. Adică statul să cumpere mai puţin şi să ne lase pe noi singuri să cumpărăm mai mult.

Ipocrizie religioasă sau cum sărbătoresc ateii Paştele?

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Sat, 03 Apr 2010 16:01:00 +0000

Zilele astea toată lumea a fost preocupată de ouă, cozonaci, miel şi mâncare în general. Toţi freamătă de făcut cumpărături, să mănânce de parcă doar în următoarele trei zile e dezlegare la mâncat şi în restul anului ni se lipeşte stomacul de şira spinării. Să vină iepuraşi imaginari, în timp ce Dumnezeul lor e pe Cruce. Toată lumea îşi urează sărbători fericite, ignorantă la faptul că subiectul principal al sărbătorii lor e încă în mormânt şi încă nu s-a petrecut faptul pentru care ei ar trebui să fie fericiţi! Din contră, până la 12 noaptea ar trebui să fie foarte trişti. Sau mai bine zis, temperaţi şi reţinuţi pentru că sunt încă în post şi la puţin timp după ce au cântat prohodul Mântuitorului lor.

În timpul acesta eu încerc o jenă când pun pe masă ouăle roşii şi cozonacul primite de pomană de la bunica şi de la mătuşa. Jenă pentru că sunt străină de semnificaţia pe care acele ouă roşii o au pentru o persoană religioasă, dar le aşez totuşi acolo cu lumânarea pe ele deoarece ele reprezintă ceva pentru bunica şi mătuşa mea. Şi mi se pare ciudat să aprind frumoasa lumânare pe care am primit-o de la soacră pentru că ştiu că pentru mine aia nu e candelă, nu e lumină în sensul creştin. Şi încerc să îmi definesc felul în care ar trebui să "sărbătoresc", astfel încât să fiu coerentă cu mine cea din restul anului, dar şi decentă faţă de religiozitatea autentică a mamei mele.

Nu mi se pare decenţă să fii preocupat doar de o parte a sărbătorii. După părerea mea, dacă nu ai ţinut postul (într-o formă mai aspră sau mai moale), dacă nu ai fost la slujbe, dacă nu ai avut o perioadă de cumpătare şi reflecţie, nu ai dreptul să te bucuri. Cred că decent e să iei sărbătoarea cu toate ale ei, cu toate etapele ei, nu doar pe cele plăcute. Nu cred că eşti un bun creştin sau moral sau demn de apreciere sau mai aproape de Dumnezeu când faci multe ouă şi miel şi cozonac ca să le mănânci după ce în vinerea mare ai dat pus friptura sfârâind pe masă.

Cred că mult mai decent este să recunoşti dacă eşti sau nu creştin. Ori eşti şi atunci Paştele vine şi cu perioadă de curăţare şi cu bucurie, fie nu eşti.

Şi ce faci dacă nu eşti? Cum te comporţi cu cei care sărbătoresc autentic şi cu cei care sunt falşi? Dacă mama îmi spune să ciocnim ouă spunând că Hristos a Înviat, cum e mai bine? Să mint sau nu? Dar dacă te trezeşti la o masă plină şi ştii bine că nici unul de acolo nu a fost la prohod, cum e? Are vreun sens să mănânci ouăle alea roşii? Sau e o atingere faţă de credinţa celuilalt? Te duci cu părinţii la biserică doar pentru că aşa e tradiţia în familie? Nu te face asta un mincinos care face umbră curţii bisericii şi tulbură sărbătoarea celui credincios?

Sunt întrebări cărora e delicat să le găseşti un răspuns. Dar la altele eu am nişte opţiuni deja. Nu m-aş duce să stau în calea luminii unui credincios, ocupând locul în biserică degeaba. Nu m-aş duce la biserică doar ca să am de unde pleca. Aş încerca să îmi satisfac pofta de ouă fierte în restul anului, acum măncându-le doar pe cele primite de pomană, pentru că asta o face pe bunica să creadă că tataia e liniştit pe lumea cealaltă. Nu aş cumpăra eu cu mâna mea pască de Paşti, dacă în casa mea nu e cineva care îşi asumă semnificaţia ei. Pot mânca în restul anului plăcintă cu brânză care nu se cheamă Pască. Şi, mai ales, nu m-aş duce în club să dansez pe bar pentru că e Paşte. Asta e culmea bătăii de joc la adresa credinţelor altora.

În final, trebuie să recunosc că şi preoţii îşi îndrumă enoriaşii spre o credinţă agresivă, nu discretă ca cea pe care am văzut-o eu în casa părinţilor. Nu mă pune să cred, dacă eu nu o fac. Nu mă pune să imit obiceiuri creştine, dacă eu nu îmi asum această identitate religioasă. Nu mă pune în situaţia de a-ţi spune că pentru mine acele lucruri nu au aceeaşi semnificaţie ca pentru tine şi că te-aş jigni dacă le-aş practica. Ortodoxismul este practicat la un mod foarte ostentativ, în timp ce relaţia sinceră cu divinitatea, atunci când aceasta există (divinitatea sau relaţia), este mult mai intimă şi mai modestă. Sau aşa cred eu că ar trebui să fie. Ea nu trebuie să se vadă nici în haine sau alte însemne, nici să fie urlată în piaţa publică.

Până atunci nu urez sărbători fericite. Că nu despre asta e vorba. Încă.

E criză, să medităm la asta!

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Thu, 01 Apr 2010 07:56:00 +0000

Există un argument vehiculat în spațiul public cu privire la oricare demers de reformă (cu ezitările de rigoare pe care le am când folosesc termenul din cauza conotației sale demagogice), argument care mi se pare total nepotrivit. Acela că este criză: nu putem demara un proces de modernizare a educației pentru că este criză, nu putem demara procesul de revizuire constituțională pentru că este criză. Din acest tip de discurs, aproape că am impresia că toată clasa politică din România caută cu un elan nemaipomenit soluții la criză și că în curând ingeniozitatea lor o va depăși pe cea a tuturor economiștilor și politicienilor de peste tot, inclusiv din țările care încep să depășească momentul critic.

Din păcate, de prea multe ori acest tip de argument mi se pare că ascunde două realități nefericite. Prima este cea referitoare la lipsa de cunoaștere și de expertiză în domeniul politicilor publice de care se fac vinovați politicienii. Decât să te apuci să citești despre sisteme de educație, cercetare și inovare de prin țările care au reușit să livreze în aceste domenii și să compari cu propunerea ministerului, bazată pe niște mulți ani de studii în domeniu ai unor profesori prestigioși și dincolo de granițele țării, e mult mai simplu să spui că e criză sau că timpul alocat dezbaterii e prea scurt. Nu e ca și cum am vorbi despre un proiect total nou, ci dezbaterea e deschisă de peste un an pe actualele principii (a se compara textul Raportului asupra educației al Comisiei prezidențiale cu textul legii), drept pentru care argumentul timpului redus de dezbatere nu se susține. Făcând o paranteză, constat că dezbaterea din jurul proiectului de Lege a Educației Naționale se reduce la timpul alocat dezbaterii și la păstrarea status quo-ului pentru niște dinozauri de mult depășiți de cel puțin jumătate din doctoranzii lor.

A doua realitate pe care, în ipoteza mea, acest argument al crizei o ascunde este al unei opoziții prost înțelese, al unui joc de imagine care are ca fundament doar un "gică-contrism" facil. Eu nu îi plătesc pe reprezentanții mei în Parlament să se plângă că sunt luați prin surprindere de o dezbatere veche de câțiva ani. Și tare aș fi vrut să îi văd pe parlamentarii opoziției că iau parte la dezbatere și aduc argumente foarte bine fundamentate și Ministrul Educației face imprudența de a-i opri după cinci minute. Pentru perorația politică tradițională de care suntem sufocați pe tv, cinci minute sunt foarte de ajuns.

Dar nu are rost să îmi pun astfel de probleme, nu, pentru că e criză! Să mă gândesc la asta!

Facultatea este de ajuns

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Wed, 24 Mar 2010 08:54:00 +0000

Uneori sunt uimită să văd că încă mai există tineri care cred că faptul de a avea o licenţă i-ar îndreptăţi automat la un job frumos şi bine plătit. Şi de aici încearcă multe frustrări legate de experienţa lor pe piaţa muncii. Se simt nedreptăţiţi şi subevaluaţi de angajatori. În opinia lor, angajatorii aceştia se comportă iraţional atunci când nu le recunosc valoarea şi le oferă un salariu mic sau deloc.

Cred că unul din lucrurile pe care eşuează să le înţeleagă unii dintre aceşti tineri este că licenţa nu mai este un bun rar şi că nu mai atestă un tip specializat de cunoaştere. Era pe vremea părinţilor noştri. Dar, dacă noi ne mai raportăm la paradigma lor, vom sfârşi prin a ne racorda foarte puţin spre deloc la felul în care funcţionează economia acum.

Licenţa este o condiţie minimală, nu suficientă pentru un angajator. Atestă faptul că ai o pregătire generală, nu specializată într-un domeniu. E cam echivalentul liceului din vremea părinţilor noştri. Dacă la aceasta nu adăugăm alte lucruri, nu avem ce vinde pe piaţa muncii pentru a şi obţine un profit considerabil.

Cam ce se poate adăuga? Studii de master. Acestea vor adăuga ceva, dar nu foarte mult faţă de facultate, mai ales dacă alegem tot programe masterale generaliste şi "introductive" (adică studiezi tot introduceri în orice). Şi mai valoroase ar fi o serie de competenţe generale pe care nu le învăţăm în şcoală şi care nu sunt încă larg răspândite pe piaţă. Aş da un singur exemplu aici, dar suficient de cuprinzător: managementul de proiect. Dacă nu înţelegi cum se scrie un proiect/ofertă de servicii, vei avea puţine şanse să ocupi un post altfel decât foarte executiv şi rutinier şi slab remunerat.

Se mai pot adăuga o serie de competenţe sociale care stau la baza dobândirii a foarte multe competenţe tehnice: capacitatea de a comunica, de a depăşi situaţii problematice şi tensionate fără a genera un stress inutil la locul de muncă, capacitatea de a învăţa foarte repede orice şi atitudinea deschisă faţă de învăţare. Ştiu că sună corporatist şi că lucrurile astea apar în toate CV-urile, dar puţini le şi demonstrează la locul de muncă. Cam de câte ori v-aţi auzit colegii zicând: Dar nu e treaba mea să fac asta! Dar eu nu ştiu să fac asta, nu fac! Dar mie nu îmi place partea financiară, deci nu o voi învăţa în veci?

Şi se mai poate adăuga o reţea socială largă. Să cunoşti şi să întreţii relaţii cu oameni din domenii şi organizaţii cât mai diverse. Dacă trăieşti în paradigma "sunt răi cei cu pile, cunoştinţe şi relaţii", rămâi în urmă. Decât să îi invidiezi pe PCR-işti, e mai folositor să devii unul. Economia nu funcţionează în termeni de anonimat, ci în termeni de relaţionare. Ca să măsor cât de mult am reuşit pe partea asta, mi-ar plăcea la un moment dat să scriu aici pe blog: "Sunt şomer, cine mă pote angaja?" şi să văd dacă primesc sau nu oferte.

All in all, ceea ce încerc să spun este că dacă ai numai licenţă şi leafă de 1500 în Bucureşti, consideră-te un noroc şi nu un nedreptăţit!

Şi statul de drept e în continuare departe

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Sun, 21 Mar 2010 17:27:00 +0000

E a doua oară anul acesta când oamenii ies în stradă pentru a protesta faţă de o decizie a instituţiilor sistemului juridic românesc. Acest lucru mi se pare că poate fi un indicator puternic pentru două fenomene, ambele indezirabile:

1. Românii nu au o cultură suportivă pentru statul de drept, nu pot accepta deciziile instanţelor de judecată dincolo de ataşamentul lor emoţional sau economic faţă de persoana care face obiectul deciziei, nu pot accepta că legea este lege şi că ea trebuie aplicată indiferent de câte pomeni a dat împricinatul sau de cât de bun primar este el (sunt printre cei care au o apreciere pentru activitatea lui Cristian Anghel şi pentru pregătirea sa).

2. Încrederea românilor în sistemul juridic din România este într-atât de scăzută încât suspiciunile asupra deciziilor instanţelor de judecată sunt inevitabile, foarte mari şi chiar percepute ca legitime. Mai pe scurt, eşti perceput ca naiv dacă vei crede că într-un sistem atât de corupt există decizii "întâmplătoare", unde întâmplător înseamnă inclusiv aplicarea cu onestitate a legii.

Funcţionari profitabili sau cum măsurile anti-criză lucrează pentru criză

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Fri, 19 Mar 2010 09:49:00 +0000

Un act absolut raţional atunci când îţi scad veniturile bugetare este să reduci cheltuielile bugetare. Şi, cu un aparat guvernamental care în anii de creştere economică a cunoscut o creştere spectaculoasă, măsura logică pare a fi aceea de a-l reduce. Astfel că posturile eliberate nu sunt ocupate decât într-o pondere de 1 la 7, iar crearea de noi posturi este exclusă. La o primă vedere, repet, o măsură perfect logică.

Totuşi, ca întotdeauna, trebuie să existe şi externalităţi, efecte neintenţionate sau secundare: pozitive sau negative. O puternică externalitate negativă a acestei măsuri se petrece în Autorităţile de Management pentru fonduri structurale. Iată cum.

Raţional ar fi ca, în condiţiile scăderii veniturilor bugetare, să sprijim acele ramuri care aduc bani la buget, fără a-i "fura" prin impozitare de pe piaţa internă. În mod egoist, vom zice că e preferabil să furăm prin impozitare contribuabilul german ca să finanţăm proiectele de reducere a decalajelor între România şi UE, şi nu pe cel român. Ei, şi contribuabil german (britanic, francez, austriac etc.) vrea şi ne dă bani! Mulţi! Raţional e să îi luăm!

Pornind de la aceste premise, ne-am aştepta că Autorităţile de Management duduie în România. Că funcţionează cu motoarele turate la maxim. Numai că nu prea e aşa... Una din barierele administrative invocate este aceea că nu are cine pune combustibil! Mai exact, nu sunt funcţionari în AM-uri! Lumea nu vrea să rămână să lucreze acolo! Păi, şi cam de ce ar vrea? Dacă ştii cum funcţionează lucrurile, le înţelegi şi eşti bun, în consultanţă şi în accesare de fonduri ai o muncă mult mai palpitantă şi mai bine remunerată! Ei, dar ce te faci atunci când pe cei care pleacă nu îi poţi înlocui! De ce? Pentru că există o măsură anti-criză care zice că nu poţi face angajări!

Problema este că angajaţii acestor AM-uri, în situaţia în care lucrurile ar funcţiona la un randament decent, nu neapărat maxim, şi-ar plăti lefurile înzecit şi înmiit! Pentru că fiecare proiect care funcţionează, produce angajări, care produc contribuţii la stat (impozite, contribuţii la bugetele de asigurări sociale, de pensii, de sănătate etc.), produce achiziţii de la agenţi privaţi, care nu dau faliment, ci înregistrează profit pe care plătesc impozit şi care ţin oamenii ocupaţi pe piaţa muncii, plătind iar alt rând de contribuţii. În acest fel, putem chiar estima că şi 50% din valoarea unui proiect finanţat din fonduri europene se poate întoarce la bugetul statului. Şi atunci, raţional ca să creşti veniturile bugetare nu este să nu faci angajări în AM-uri, ci să faci oricâte angajări este nevoie ca să creşte ritmul de absorbţie. Acei funcţionari sunt printre categoriile de funcţionari profitabili.

Şi, dacă ar fi să luăm în considerare criteriile de eficienţă şi de structurare a stimulentelor, şi mai raţional ar fi să subcontractezi componente ale managementului fondurilor structurale. Asta deoarece agentul economic privat are mai multe stimulente să fie eficient: dacă nu contractează, dacă nu soluţionează cereri de rambursare, nu are pentru ce să fie plătit, respectiv nu are profit! În timp ce funcţionarul are fix aceeaşi leafă şi dacă este eficient şi dacă nu. Şi dacă face 4 contractări pe zi, şi dacă nu face niciuna. Mai mult, dacă munceşte, se confruntă cu riscuri pe care nu le are dacă nu munceşte: nu poate fi acuzat de nedepistarea fraudelor dacă nu încheie contracte şi dacă nu răspunde cererilor de rambursare, nu?

În concluzie, România a reuşit să evite problema slabei absorbţii a fondurilor europene din lipsă de capacitate administrativă a potenţialilor solicitanţi. Aceştia există, sunt mulţi şi bine mersi. Problema e lipsa de capacitate administrativă a administraţiei.... incapacitate auto-indusă prin măsuri anti-criză care pot chiar sprijini perpetuarea crizei...

A bit of Chinatown

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Tue, 09 Mar 2010 05:30:00 +0000

Un Starbucks perfect integrat in peisajul chinezesc.

Şi să văd dacă aş mai mânca de la chinezi dacă aş vedea ingredientele crude...

Certificările şi limitarea concurenţei

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Thu, 18 Feb 2010 11:17:00 +0000

Cred că a fost atinsă o nouă culme a reglementării, a certificărilor şi, prin acestea, a restrângerii competiţiei şi a îngrădirii pieţei libere: certificarea pentru responsabilitate socială! Despre asta a scris Raluca Barbuneanu în Capital.

Acum, cei care militau pentru virtuţile responsabilităţii sociale corporatiste îşi pot vedea visul împlinit. Sunt scoase de pe piaţă acele firme care, conform unor standarde imaginate, nu sunt responsabile social! Nu că îşi înşeală clienţii, nu că livrează produse de proastă calitate, nu că au preţuri mari sau nu îşi onorează contractele! Nu! Nu sunt responsabile social!!

Poate că nici nu se gândeau militanţii CSR interesaţi doar de mâncat o pâine din PR că chiar vom ajunge la momentul în care treaba firmelor va fi să dea de mâncare la bătrâni şi că acest lucru va fi folosit de binevoitori pentru a le cheltui prost banii extraşi prin impozitare. Mai exact, s-a găsit şi instituţia care să creeze un certificat de responsabil social. Dar, şi mai rău, s-au găsit şi autorităţile publice care condiţionează achiziţia de servicii şi produse de acest certificat! Deci, important nu e ca firma să livreze produse şi servicii bune şi ieftine. Nu! Ci să livreze responsabilitate socială!!

Dar ce poate însemna responsabilitate socială? Cum este operaţionalizat?? Nu prea avem cum să ştim pentru că trainingul e livrat contra cost celor care vor să devină organisme de acreditare. Aşa că... avem de a face cu un secret chipurile comercial utilizat spre evaluarea agenţilor privaţi de către autorităţile publice. Mie mi se pare problematic... Nu?

Eu aş avea câteva propuneri aberante de criterii ce ar putea fi utilizate în operaţionalizarea responsabilităţii sociale. Şi nu râdeţi, pentru că dacă lucrurile merg tot aşa, nu e exclus să auzim de ele: ponderea de minim x% a femeilor în rândul angajaţilor (şi ce dacă femeile pur şi simplu nu vor să lucreze în şantier?? scoateţi femei pe şantier, nu construcţii de calitate!), pondere minimă obligatorie de persoane cu handicap (ce, imobilizaţii în cărucior nu pot săpa şanţuri sau fi chelneri??), pondere minimă de donaţii din profituri, pondere minimă de produse şi servicii achiziţionate de la minorităţi sexuale, număr de copii ai străzii care au primit ciocolată de Paşti de la firma în cauză, număr de pet-uri strânse şi de copaci plantaţi pe cap de angajat.

Voi cam ce aţi prefera? Să vă mâncaţi masa de prânz într-un restaurant care are bucătari buni, e curat şi ieftin sau un restaurant în care bucătarii pot forma sindicate şi pot protesta în faţa restaurantului în pauza voastră de prânz că nu au primit asigurare medicală privată??

Obiceiuri de lectură

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Thu, 21 Jan 2010 06:32:00 +0000

Liviu nu m-a iertat şi mi-a dat leapşa despre cărţi, leapşă care a tot circulat online în ultima vreme. Cu ochii cârpiţi de puchini, încerc să formulez şi eu câteva răspunsuri despre obiceiurile mele, mai mult sau mai puţin rele şi vicioase.

Cand cititi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Actualul meu semn de carte este cartela de metrou din Roma, veche de exact 2 ani:). Mai folosesc vederi din călătorii sau bilete de tren din naveta mea săptămânală. Nu îndoi foi, nu atât pentru că mi s-ar părea că profanez cartea, ci pentru că presiunea socială e mare şi funcţionează şi asupra mea.

Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?

Primesc foarte des cărţi cadou. Ultimul cadou în cărţi a fost de la Dearest, 3 cărţi ale Hertei Mueller. Dar cadourile de la el nu se pun, că sunt foarte clar dictate de mine, nu implică acte voluntare din partea lui pentru că nu crede în surprize. Îmi amintesc rapid de Lupul de stepă de Herman Hesse primită de la Adrian, de Păienjenel de Patrick McGrath de la Andreea sau de Drumul către servitute a lui Hayek de la frăţiorul şi cumnata mea.

Citiţi în baie?

Mi-e ruşine, dar da. Mai ales când învăţ pentru examene sau când citesc reviste (Economist). Nu insist asupra subiectului, apreciaţi sinceritatea!

V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?

De când mă ştiu am vrut asta! De când am învăţat să citesc şi, la 6 ani, silabiseam singură poeziile Anei Blandiana la bunica în curte. Atunci vroiam să scriu poveşti cu zâne şi prinţese graţioase care de fapt să fie ... eu! Apoi, în gimnaziu, când toată lumea îmi lăuda comentariile şi scriitura, vroiam să scriu romane despre dramele mele adolescentine de fată neînţeleasă, ameţită şi slăbănoagă. Şi scriam jurnale întregi cu suferinţa mea. În liceu, îndrăgostită, dar tot semi-neînţeleasă fiind, scriam poezie. Şi atunci am şi publicat printr-o revistă a liceului şi în vechiul Campus, revista pentru studenţi din Bucureşti. Eram atunci în faza mea "geometrică". Atunci vroiam poezie. După care am citit Cel mai iubit dintre pământeni şi toate cărţile lui Marin Preda. Şi am citit Cel mai iubit dintre pământeni şi a doua şi a treia oară şi încă mai vreau. Şi atunci m-am îndrăgostit de acel fel de scriitură. În facultate, pentru că îmi plăcea să scriu, mi-am făcut blog. Şi acum scriu mai rar pe blog, dar mai mult sociologie: seacă, fără danteluţe, despre chestii foarte lumeşti şi pragmatice, cu economie, cu capitalism, cu intelectuali şi sisteme de educaţie, din astea. Prima carte a mea, numai cu numele meu pe ea (dar cu o lungă pagină de mulţumiri pe care o anticipez deja), probabil că va fi teza de doctorat despre capitalisme comparate în ţările în tranziţie din zona asta postcomunistă de lume. Dar, dacă nu îi voi omorâ pe alţii cu plictiseala, nu e exclus să mă întorc odată şi la beletristică. Când îmbătrânesc şi nu mai sunt competitivă ca sociolog sau când voi avea nepoţi şi voi inventa poveşti pentru ei.

Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Nu sunt consecventă în a le urmări, chiar dacă am şi ceva de pe raftul Denisei şi din colecţiile cotidianelor. Colecţiile de la cotidiane, în schimb, cred că sunt foarte bune pentru românul mediu căruia i se mai atrage atenţia spre lectură cu o selecţie bună de carte (mai ales la Cotidianul, pe vremuri) la un preţ accesibil.

Care este cartea preferată?

Titlurile cele mai apropiate de sufletul meu care îmi vin acum în minte sunt Cel mai iubit dintre pământeni a lui Marin Preda, Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt şi Drumul către servitute de Friedrich Hayek. A, şi îmi place poezia lui Nichita Stănescu.

Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Da, am spus deja.

Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Nu ştiu dacă aş vrea. Cu autorii cărţilor de specialitate ar fi interesant şi i-aş angaja în discuţii despre munca lor. Autorii cărţilor de beletristică nu aş vrea să îi întâlnesc. Sunt convinsă că ei nu sunt mai "frumoşi" decât cărţile lor. De ce să vreau să văd mai puţin? Dacă nu îmi vor mai plăcea cărţile după ce văd şi omul?

Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Discut cu prietenii şi colegii de muncă. Dar nu e un fel de "să vă zic ce am mai citit", ci aduc argumente din cele citite în discuţiile cu ei, când e cazul.

Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Citirea ei e obligatorie pentru activitatea mea, mai ales că simt că am foarte mult de recuperat după o facultate în care lecturile au fost dezordonate şi haotice. Sau, am citit o recenzie a cărţii. De principiu, pentru lectura pe metrou şi tren aleg cărţi mai uşoare, romane sau reviste şi, pentru că am atâtea primite şi cumpărate, încerc să le citesc pe acelea.

Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Nu aş putea spune. Depinde de multe lucruri. Sau aş putea spune o banalitate, precum Codul bunelor maniere. Dar copiii mei vor fi probabil forţaţi să citească unele din lecturile mele preferate, altfel nu vor mânca!

Care este locul preferat pentru lectură?

În vacanţă, pe un şezlong, într-o livadă. Cele mai faine astfel de momente pe care mi le amintesc sunt la Izvorul Mureşului, în 2002, în prima vacanţă doar cu Dearest, pe iarbă citind Crimă şi pedeapsă. Apoi în Corfu, pe plajă, la Paleokastritsa, unde nu mai ştiu ce citeam, dar cred că Pacientul englez... Dar cum asta se întâmplă foarte rar, mă mulţumesc cu a sta întinsă în pat ca lenea mare ce sunt.

Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Ascult muzică. Nu îmi place deloc liniştea. Mă face să mă simt singură. De fapt, mă enervează la culme liniştea că mi se pare că stau, că nu mai sunt activă, că nu se mai întâmplă lucruri. Gălăgia, zgomotul, sunetele sunt bune!

Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Desigur. Cele pentru muncă pe care nu le pot găsi pe la noi, adică majoritatea.

Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Numai cumpărate sau primite. Nu îmi place să am grija cărţii împrumutate de la altcineva. Îmi place să am confortul psihologic că mă pot întoarce oricând la cartea aia, să o mai răsfoiesc sau să recitesc un pasaj, chiar dacă nu o fac decât rar. Şi nu îmi plac bibliotecile din România: nu au cărţi şi necesită timp mult pe proceduri interne inutile. Timpul petrecut pentru licenţă în BCU a fost o curată pierdere de vreme că nu aveam nimic de găsit acolo. Plus că au un program de funcţionare tâmpit. În Indiana, biblioteca pentru graduate students era deschisă nonstop, cu excepţia unei zile când era închisă între 12 şi 5 dimineaţa sau ceva de genul.

O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

Mi se pare o întrebare generatoare de banalităţi. Nu, nu îmi schimbă viaţa, nu mă face mai frumoasă, deşteaptă sau fericită. Asta fac oamenii din jurul meu. Cărţile sunt mijloace pentru a înţelege mai mult şi mai profund, dar nu idilizez nimic acum, aşa cum mă provoacă întrebarea.

Dau leapşa Laurei, lui Andrei (să văd şi inginerii la lucru!) şi Alexandrei. Chiar dacă Andrei şi Alexandra au bloguri de călătorie, poate îi lasă inima să facă o pauză mică şi pentru altceva.

Greşeala cea mai mare a lui Mircea Geoană: nu şi-a făcut echipe de babe Omida

Aura.Matei@gmail.com (Aura Matei) — Mon, 18 Jan 2010 09:28:00 +0000

Ultimele discuţii politice chiar au reuşit să mă amuze şi să mă surprindă. Poate şi din cauza formaţiei mele, nu cred în buhuhu dacă el nu e studiat în facultăţi şi dezbătut în jurnale de ştiinţă. Dacă nu există acolo, nu există punct. Şi poate că cei care au timp de ars ar putea da o căutare pe Web of Knowledge al Tompson-Reuters să vadă dacă apare vreun articol ştiinţific. Şi să îmi zică şi mie după ce cuvinte au căutat.

Ei, şi dezbaterea asta îmi stârneşte o reacţie pe teme politice. Şi sunt absolut siderată cât de mulţi oameni chiar iau în serios povestea asta. Dacă la PSD e disperarea mare de a justifica pierderea alegerilor, nu pot înţelege cum lideri ai PNL, precum Varujan Vosganian sau chiar Crin Antonescu, discută serios orice aspect, cât de mărunt, al acestei teme. Chiar dacă în forul tău interior crezi că oamenii emană energii de tot felul, în spaţiul public, acest spaţiu sceptic, e mai bine să taci ca să nu te expui ridicolului.

Şi, da, cred că am descoperit cea mai mare eroare a lui Mircea Geoană în campanie: nu şi-a angajat o echipă de consultanţi de la Baba Omida et co. Dacă tu, în calitate de candidat, crezi în poveştile astea, atunci de ce nu te pregăteşti pentru ele??? Dacă tu te simţi atacat energetic, de ce nu îţi iei şi tu armata de atacatori energetici în campanie?? Şi, chiar în paradigma în care nu crezi prea mult în buhuhu, poţi decide că trebuie să mobilizezi orice tip de resursă. Şi atunci să îţi iei şi tu buhuhu în echipa de consultanţi. Dar nu te expui ridicolului public povestind despre asta!!!