Avantaje - Relatii - Sfatul expertului

De ce insala barbatii?

Wed, 10 Nov 2010 21:59:00 GMT

Desi traim o perioada de transformari si de mutatii ale familiei traditionale, fidelitatea ramane una dintre valorile importante in evolutia unui cuplu. Cu toate acestea, vedem in jurul nostru numeroase dovezi de infidelitate.

De ce insala barbatii? - ne intreaba si cititoarele noastre.

Nu e pregatit sa stam impreuna

Wed, 10 Nov 2010 21:59:00 GMT

Sunt cu prietenul meu de un an si jumatate. Acum o luna, ne-am mutat impreuna, conjunctural: eu nu mai aveam unde sa stau, iar el s-a oferit sa ma gazduiasca. Dupa o saptamana, mi-a spus ca nu e pregatit sa stea cu cineva si ca ar fi bine sa-mi caut un apartament. Nu inteleg ce se intampla cu el. Este oare vina mea?

Fii alaturi de mama ta!

Wed, 10 Nov 2010 21:59:00 GMT

Nu mai avem viata intima

Wed, 10 Nov 2010 21:59:00 GMT

Cred ca problema mea se regaseste in multe cupluri... Suntem casatoriti de cinci ani si avem o fetita de trei ani. Dupa casatorie (ne cunosteam de opt ani), relatia noastra s-a schimbat foarte mult, parca am fi frati, prieteni, dar nu si iubiti. Interesul pentru viata noastra intima s-a diminuat atat de mult, incat a disparut... Nici macar un sarut pe fuga, iar despre sex nici nu se pune problema; asta se mai intampla o data sau de doua ori pe an, iar initiativele mele sunt refuzate din fasa. Am ajuns sa ma detest si sa ma interiorizez. Ma refugiez in baie, fumez si plang.
Imi dau seama ca a fost asa mai ales dupa ce a aflat ca am ramas insarcinata cu fetita, iar pe tot parcursul sarcinii si inca un an dupa nu am facut dragoste deloc. Fetita este centrul universului lui, o adora si ii face toate poftele, nu lipseste de acasa si este interesat de situatia materiala a familiei, dar cand este vorba de tandrete si dragalasenii intre noi doi, este absent total.

Cand discut cu un necunoscut intru in panica

Tue, 05 Oct 2010 20:59:00 GMT

Sunt o persoana foarte neincrezatoare in mine. Cand discut cu un necunoscut, intru in panica, ma inrosesc si incep sa tremur. Chiar am nevoie de un psiholog pentru asta?

Ma pot proteja de eventuali nebuni sau infractori?

Tue, 05 Oct 2010 20:59:00 GMT

Fiul meu nu vrea sa fie infiat de tatal lui vitreg

Tue, 05 Oct 2010 14:03:03 GMT

Sunt casatorita cu actualul meu sot, al doilea, de zece ani, de cand fostul sot ne-a parasit pe mine si pe baiatul meu. Actualul sot este un tata grozav pentru copil, se inteleg de minune, baiatul il considera tatal lui, desi stie ca mai exista un tata biologic, care l-a parasit si cu care nu mai pastreaza nici o legatura. Sotul meu mi-a propus chiar sa-l infieze pe baiat, dar fiul meu, acum in varsta de 12 ani, refuza categoric. Propunerea noastra l-a surprins foarte tare si pare sa-l fi afectat. Cum ar trebui sa procedez?

Vreau ca sotul meu sa nu mai bea deloc

Tue, 05 Oct 2010 10:00:57 GMT

Sotul meu e un om bun si cumsecade, singurul lui defect e ca ocazional bea cam mult. Adica la diverse intalniri, petreceri cu prietenii, de Sarbatori. Atunci incepe sa vorbeasca mult si cam deplasat, chiar si rudele mele au observat asta si mi-au spus ca nu-i sta in caracter.

L-am intrebat de ce simte nevoia sa bea mai mult in astfel de ocazii, mai ales ca nici nu-i face bine, a doua zi se simte rau si este mahmur. Mi-a spus ca asta il face sa se simta bine, ca nu este nici o problema, deoarece nu face asta in fiecare zi, asadar sa-l las in pace, ca altfel nu am ce sa-i reprosez. Aici are dreptate, dar totusi ma gandesc ca atitudinea lui ascunde altceva. Ce ma sfatuiti sa fac?

Dieta sau anorexie?

Tue, 14 Sep 2010 20:59:00 GMT

Acum un an am decis sa tin o dieta. La scurt timp, fiica mea (17 ani) a spus ca si ea vrea sa slabeasca. Asa a inceput totul... De atunci, aproape ca nu mai mananca, a slabit, refuza sa stea cu noi la masa si priveste orice mancare gatita cu scarba. Cred ca eu sunt de vina...

Mama temporara?

Tue, 14 Sep 2010 20:59:00 GMT

Am 40 de ani, sunt invatatoare, iar cei doi copii ai mei sunt marisori. Mi-ar placea sa fiu asistent maternal, dar ma intreb daca voi face fata si nu stiu daca e corect fata de acel copil sa-l amagesc ca are o familie si apoi, daca nu sunt in stare sa-l cresc, sa-l trimit inapoi! E bine sa fac o testare psihologica inainte de a face demersul propriu-zis? Sau acest examen psihologic este obligatoriu?

O relatie de cuplu la birou... ?

Tue, 14 Sep 2010 20:59:00 GMT

Unul dintre colegii de birou imi face avansuri. Eu nu am pe nimeni, si nici el, il plac, dar problema este ca regulamentul firmei nu incurajeaza relatiile intime intre angajati. Pe de alta parte, nu sunt in mod explicit interzise. Ce pot sa fac?

De ce nu accepta parintii schimbarea?

Tue, 14 Sep 2010 10:08:01 GMT

Dupa ani de zile in care am petrecut toate Sarbatorile in stil traditional, cu familia, am decis cu sotul meu sa facem o schimbare si sa plecam intr-o excursie in strainatate. Dupa ce i-am anuntat acest lucru, si parintii si socrii sunt dezamagiti si nu pierd nici un moment sa ne critice „actiunea tradatoare“.
Le-am spus ca nu vom face din asta un obicei, ca vrem doar sa iesim din tiparul obisnuit.

Nu ne-au inteles, mai ales ca i-am rugat sa stea o saptamana cu baietelul nostru care are doi ani si e prea mic sa-l luam intr-o excursie cu avionul. De fapt, nu stiu ce-i deranjeaza mai tare, faptul ca plecam sau ca le lasam nepotul pe cap? E chiar asa deplasat ceea ce le cerem?

Mi-e frica de apa

Wed, 25 Aug 2010 14:02:55 GMT

Am 30 de ani si nu stiu sa inot, desi mi-ar placea tare mult. Frica de apa ma paralizeaza. Am fost si la un curs
de inot acum cinci ani, dar am plecat dupa doar doua sedinte. Desi instructorul imi repeta: „nu-ti fie frica, relaxeaza-te“, eram incordata ca un arc. E drept ca in copilarie parintii m-au ferit de inot si alte sporturi care li se pareau lor periculoase, ca sa nu patesc ceva. Dar nici eu nu am insistat. Cum pot sa inving teama de apa?

Cum il conving sa mai facem un copil?

Wed, 25 Aug 2010 13:59:45 GMT

Am un copil de trei ani si imi mai doresc unul, dar sotul meu nici nu vrea sa auda de asa ceva. Spune ca nu vrea sa mai auda de pampersi si plansete noaptea, ca nu avem bani si ca in vremurile astea asa de instabile nu are rost sa ne complicam. Spune ca mai bine asteptam vremuri mai bune.

Dar eu am deja o varsta, 37 de ani, nu pot astepta nici sa se termine criza, nici sa achitam toate ratele la banca. Și chiar cred ca inca un copil ne-ar echilibra viata, iar fetita mea isi doreste un fratior. Si pana la urma mama este cea care duce greul nasterii si cresterii unui copil, nu inte-leg de ce tot el face pe victima. Cum as putea sa-l conving ca merita sa mai facem un copil?

Nu vrea sa auda de casatorie

Wed, 25 Aug 2010 13:57:29 GMT

Am un iubit cu care locuiesc impreuna de cinci ani. Ne intelegem bine, mai putin asupra ideii de casatorie. De cate ori am adus vorba, el sustine ca nu are nevoie de acte ca sa fie cu persoana pe care o iubeste. In ultima vreme chiar evita subiectul si nu a vrut sa mergem la nunta unui prieten, pe motiv ca lucrurile astea il plictisesc. Ma indoiesc
ca parerea lui s-ar putea schimba, iar acest lucru ma face sa ma gandesc serios daca sa continui relatia!

Vreau sa slabesc, dar cu ce sa incep?

Wed, 25 Aug 2010 13:56:03 GMT

M-am ingrasat mult in ultima vreme.
In ultimii trei ani, stilul meu de viata a fost complet haotic, lucram si cate 12 ore pe zi, ajungeam seara tarziu acasa, mancam mult, iar in restul zilei ronta-iam tot felul de dulciuri. Miscare nu am facut deloc; doar pana la masina si inapoi. Evit sa ma uit in oglinda, dar nu fac ceva concret pentru a slabi. E drept ca nici jobul nu imi permite; nu am timp sa merg la sala, masaj sau alte proceduri, care sunt si costisitoare. Dar nici sa continui asa nu mai vreau, e inestetic si nesanatos. Desi am motivatia, imi lipseste declicul acela acela care sa ma mobilizeze. De unde sa incep?

Ma tem ca raman fara job

Mon, 09 Aug 2010 12:40:03 GMT

Gandul ca mi-as putea pierde slujba imi face zile fripte si nu ma lasa sa dorm noaptea! Sotul meu este deja in somaj de la inceputul anului, nu si-a gasit de lucru pana acum, avem un copil de gradinita care are nevoie de o multime de lucruri si cu greu facem fata cheltuielilor.

La mine la serviciu – lucrez la stat – reducerile de personal sunt la ordinea zilei. Stau peste program, fac tot ce mi se da de lucru, dar ma intreb cum va fi daca mi restructureaza si mie postul, din ce vom trai? Numai la asta ma gandesc si nu stiu cum s-o scot la capat, stiu ca stresul nu imi face bine, ma consuma ingrozitor. Ce sa fac sa nu ma mai gandesc la asta?

M-a parasit din cauza mamei lui

Mon, 09 Aug 2010 12:35:58 GMT

Am avut o relaţie care a durat trei ani si pe care am incheiat-o zilele trecute, brusc, din cauza mamei prietenului meu, care-i dicteaza acestuia tot ce trebuie sa faca. Desi ne intelegeam bine şi ne facuseram planuri impreuna, imaginea mamei lui era prezenta peste tot. Am incercat sa o ignor, sa construiesc o relaţie amiabila cu ea, dar mereu avea ceva de criticat la mine.

La un moment dat, el chiar mi-a propus sa ne casatorim, dar pentru ca nu aveam casa, am tot amanat. De curand, din senin, mi-a spus ca nu vrea sa mai auda de mine, sa nu-l mai caut! I-am cerut explicaţii, dar nu-mi raspunde la telefon.

Banuiesc ca in spatele deciziei lui se afla mama sa si ma intreb: „chiar atat de mult poate sa depinda un barbat de mama lui?“ Sunt confuza, aş vrea sa inţeleg de ce s-a intamplat totul atat de brusc; parea ca mama lui s-a obisnuit cu mine.

Mi-am pierdut copilul la nastere

Mon, 09 Aug 2010 12:33:47 GMT

In urma cu doi ani am pierdut un copil, la nastere, din cauza unei greseli medicale. Mi-am revenit cu greu din aceasta pierdere, nici nu stiu daca va trece vreodata aceasta durere, dar de cateva luni, ma gandesc ca as putea incerca sa mai am un copil. Teama cea mare e ca as putea sa il pierd si pe acesta, cine-mi poate garanta ca totul va fi bine? Mi-e groaza ca voi compara tot timpul cele doua sarcini si ca voi fi intr-un stres care i-ar putea dauna fatului. Ce sa fac?

Prietenele o tachineaza ca e virgina

Mon, 09 Aug 2010 12:32:29 GMT

Fiica mea are 17 ani şi mi-a marturisit ca prietenele o tachineaza in legatura cu virginitatea ei. Are un prieten de vreo doi ani, dar au stabilit ca sexul nu e o prioritate pentru ei acum. Dar colegele ei tot insista, ele fiind deja la al doilea sau al treilea partener sexual, cel puţin aşa susţin ele. Eu am incredere in ea şi in felul in care am pregatit-o pentru viaţa sexuala, dar ma intreb daca presiunea anturajului n-ar putea sa o influenţeze. Cum sa o ajut sa ramana consecventa in hotararea ei?

Pot evita depresia postnatala?

Wed, 14 Jul 2010 13:51:54 GMT

Sunt o viitoare mamica, urmeaza sa nasc peste doua luni, si am citit mult despre depresia postnatala. Mi s-a facut cam teama, ma gandesc si ma intreb daca e obligatoriu sa trec si eu prin asa ceva si daca pot preveni acest episod?

Cum aflu daca are autism?

Wed, 14 Jul 2010 13:35:00 GMT

Care sunt primele simptome de autism care ar trebui sa dea de gandit unei mame de bebelus? Cui ar trebui sa se adreseze, unui pediatru sau psihologului?

Are tulburare obsesiv-compulsiva

Wed, 14 Jul 2010 13:31:19 GMT

Prietena mea e foarte speriata. In urma unei consultatii la un psiholog, baiete-lul ei a fost diagnosticat cu tulburare obsesiv-compulsiva. Ea si-a dat seama ca ceva nu e in regula deoarece copilul era exagerat de tipicar, ordonat si destul de retras pentru varsta lui (9 ani), dar nu credea ca e ceva atat de grav. Ce sanse de recuperare are?

Cred ca sotul meu este bisexual

Wed, 14 Jul 2010 13:28:05 GMT

Sotul meu e bisexual? Suntem casatoriti de un an, dar la sase luni de la nunta, relatia noastra s-a racit si el cauta compania unor barbati despre care spune ca i-a cunoscut pe Internet. Se intal-neste des cu acestia, iar cand e acasa, sta mai tot timpul cu ei pe messenger. Intr-o zi l-am gasit pe unul dintre amicii lui la noi acasa, arata destul de ciudat, parea genul de „gay“. Am incercat sa stau de vorba cu sotul meu, dar spune ca nu pot sa-l inteleg. Ce sa fac?

Mi-e frica sa nu-l pierd!

Tue, 04 May 2010 10:06:51 GMT

Am o relatie de 6 luni. Il iubesc iar faptele si comportamentul lui denota acelasi lucru. Dar in ultima perioada s-a distantat de mine. Il tot stresez sa nu ma insele, ca daca am sa-l pierd...

Nu pot face nimic cu el fara sa nu-i spun asta. Ieri am fost la o femeie cu o prietena sa-mi dea in cafea si mi-a confirmat ca ar mai exista o femeie in viata lui. Nu am mai stat mult si l-am sunat, am inceput sa plang si sa-l acuz. Nu stiu ce a fost in capul meu. Mi-a spus ca ma iubeste dar avand acest comportament nu mai poate continua relatia cu mine, ca nu ma minte si nu m-a inselat niciodata! Nu vreau sa-l pierd. Cum sa-l aduc inapoi?

Am nevoie de un sfat! Eu in trecut am suferit mult din cauza primului meu prieten, care m-a inselat. Din cauza asta am aceste conceptii, nu ma gandesc decat ca ma inseala si ca-l voi pierde... Ce este da facut? Imi cer scuze, nu stiu cat de coerent am scris. Sunt foarte suparata si ma simt foarte rau. Stiu ca am gresit si vreau sa repar totul! Va multumesc!

Sentimentul de vina imi distruge relatia

Tue, 04 May 2010 10:01:17 GMT

Buna ziua! Am o relatie la distanta cu o persoana pe care o iubesc extraordinar de mult. Vorbim zilnic la telefon, pe internet, ne trimitem mesaje. E prima mea relatie serioasa. Pur si simplu nu reuseam sa ma implic intr-o relatie. Imi era usor sa flirtrez, one-nigh-stand-uri fara nicio obligatie. Era amuzant. La inceputul relatiei am calcat stramb. In club, un singur sarut. In urmatoarea luna, aceeasi chestie. Insa astazi am ajuns in patul cuiva.

Primele saruturi le-am incadrat la "nu ma simt vinovata. Nu a fost vina mea", dar de data asta nu mai merge. Sentimentul de vina e groaznic. Am gresit enorm. Una din probleme este ca one-night-stand-ul a fost cu cel mai bun prieten al meu. Deci am pierdut din start doi oameni pe care ii iubeam.

Ma urasc ingrozitor de mult in momentul asta si nu ma recunosc. Nu sunt genul care face oamenii sa sufere. Dar se pare ca m-am inselat. Intrebarea este: sa-i spun ca l-am inselat? Sau mai bine sa traiesc eu cu sentimentul de vina si sa nu-i spun?

Nu stiu sa mint si cand ne vom intalni, nu stiu daca o sa-l pot privi in ochi. Il iubesc mai mult decat orice pe lumea asta. Sa-i spun acum ca l-am inselat sau sa-l las pana la vara? Sau sa invat sa mint si sa nu-l ranesc? E cel mai groaznic sentiment din lume si regret foarte tare ce am facut. Nu stiu daca asta mai ajuta pe cineva in momentul asta. Si cu siguranta nu-l va ajuta cu nimic nici pe el. Va rog, ajutati-ma!

Cum sa-mi salvez relatia?

Tue, 04 May 2010 09:20:42 GMT

Buna ziua! Cum sa-mi recuperez sotia, sa o fac sa se indragosteasca din nou? Ea crede ca eu o insel mai tot timpul iar eu ii tot dau explicatii, dar pana acum degeaba. Oare din cauza geloziei are acest comportament?

Nasterea copilului ne-a schimbat relatia

Tue, 04 May 2010 09:17:08 GMT

Buna ziua! Am si eu o problema cu sotul si nu reusesc sa o inteleg !Suntem casatoriti de 1 an si jumatate si avem un baietel de 5 luni. Inainte de a veni copilul (pe care amandoi l-am dorit mult) totul mergea ca pe roate..ne intelegeam bine, simteam ca ma iubeste. Acum insa, de cand avem copilul, a devenit indiferent. Vine de la serviciu si uita sa ma mai sarute. La fel si seara, inainte de culcare.

Relatiile intime ar fi egale cu zero daca nu as insista, iar cand e sa intretinem relatii sexuale nu dureaza mai mult de 5 minute. Mereu se scuza si eu il inteleg dar in acelasi timp ii explic ca motivul e ca facem prea rar dragoste. El zice ca nu e atat de disperat dupa sex.

Nici eu nu sunt disperata dar vreau macar sa fie ca inainte de sarcina cand faceam si 2-3 ori pe saptamana! Acum uneori trec si 2 saptamani fara sex si avem 25 de ani amandoi. Mie nu mi se pare normal si nu stiu ce sa mai fac.

Am discutat cu el si l-am intrebat daca eu sunt de vina. Daca nu il mai atrag, poate m-am schimbat dupa nastere. Dar el mereu dezaproba toate astea si zice ca ma iubeste indiferent cum as fi.

Mai mult, a inceput sa-mi vorbeasca foarte urat, se enerveaza din orice si a inceput chiar sa tipe la mine. Am crezut ca poate sunt eu cicalitoare dar de ceva timp nu-i mai zic nimic.

Incerc sa fiu cat pot de calma, dar uneori imi vine sa urlu! Uita si de zilele importante din viata noastra! Eu nu am simtit ca e Craciun sau Paste... Am facut bradul copilului singura.(Era primul lui Craciun si pt mine era important sa fim amandoi) Nu stiu cum s-a ajuns aici.. Nici eu nu sunt perfecta si-mi recunosc greselile. Nu cer perfectiune din partea lui, dar vreau macar sa fie cum era inainte. Nu de omul care este azi m-am indragostit! Eu il iubesc foarte mult si sunt sigura ca si el pe mine, dar nu inteleg comportamentul lui! Ce sa fac?

Prietenul meu ma insala?

Tue, 04 May 2010 09:12:26 GMT

Buna! Am o relatie de aproape 2 ani in care nu s-a produs nici o cearta pe tema infidelitatii. Acum cateva saptamani am gasit din intamplare pe telefonul prietenului meu mesaje trimise catre o anumita domnisoara, in care ii spunea ca ar vrea sa se intalneasca, pentru ca ii este draga si nu pentru ca ar vrea de la ea doar o noapte.

El nu stie ca am gasit aceste mesaje cu care mi-a schimbat imaginea pe care o aveam despre el. Nu stiu de ce a facut asta deoarece relatia noastra este deschisa, ne spunem intodeauna cand nu ne place ceva. Nu parea ca i-ar lipsi ceva din relatia cu mine. Inca nu i-am zis ca am gasit mesajele. Ar trebui sa ii spun? Daca asta ar schimba relatia noastra in rau?

Ma gandesc ca daca nu ii zic nu va continua, deaorece am incercat in tot acest timp sa-l supun unor teste prin care sa-mi dau seama daca tine cu adevarat la mine...si intr-adevar tine si mi-a spus ce vroiam sa stiu, avem o relatie serioasa care pe viitor se va concretiza printr-o casatorie.

Nu stiu ce cauta la tipa careia ii scria sms-uri. Vroia sa incerce altceva? Sau pur si simplu e ceva trecator, specific barbatilor? As dori sa-mi da-ti parearea dumneavostra! Va multumesc anticipat!

M-am indragostit de prietenul iubitului meu

Tue, 04 May 2010 09:07:41 GMT

Am o relatie cu un baiat de ceva timp. I-am cunoscut prietenii si am impresia ca m-am indragostit de-a dreptul de unul dintre ei. Nu stiu ce as putea sa fac in situatia asta, nu cred ca am curaj sa-i spun prietenului meu ce se intampla! Va rog sfatuiti-ma! Multumesc!

Sotul ma insala cu trei femei

Tue, 02 Feb 2010 10:00:54 GMT

Am 45 de ani si un copil in varsta de 24 ani. Anul acesta, in aprilie, am aflat ca sotul meu ma insala si nu cu una, ci cu trei femei in acelasi timp.

Avem o casnicie de 25 ani, timp in care eu am preluat toate sarcinile casei si familiei crezand ca asa il ajut sau ocrotesc avand un serviciu care il solicita intens, iar el isi folosea timpul si mintea in alte scopuri.

In momentul cand am descoperit ca ma insala, dupa discutii in care eu am acuzat, iar el a negat (cu toate ca faptele erau destul de concludente) mi-am promis mie si lui ca daca mai descopar minciuna in viata noastra il voi parasi.

Timpul a trecut minciunile sunt mai voalate, dar sunt. Imi spune ca ma iubeste si nu m-ar parasi pentru nimeni si nimic, dar eu nu pot sa ma mai uit la el fara sa ma intreb cu cine a fost, pe cine vede cand se uita la mine, ce a facut, si in general nu mai cred nimic din ce imi spune.

Cand nu este cu mine mi-e bine, dorm, mananc, cand vine acasa si vad acelasi comportament din primavara (e tot timpul obosit, stresat, nu are timp de nici un fel de discutie si altele) ma intreb daca mai merita sa stam impreuna, devin irascibila, am insomnii, nu mananc. Ce pot face?

Prietenul meu e dependent de jocurile electronice

Tue, 02 Feb 2010 09:29:43 GMT

Am o relatie de 6 ani. De 3 ani prietenul meu a inceput sa joace la jocurile electronice, lucru care ne distruge treptat, treptat. Nu stiu cum sa fac sa-l ajut.

El si-a dat seama ca are o problema ca este dependent de ele si vrea sa se trateze la psiholog. Ce pot face eu ca sa-l ajut sa scape de aceasta dependenta? Sa raman langa el si sa-l ajut sau sa renunt? Se trateaza aceasta dependenta?

Il iubesc mult si ii vreau tot binele din lume. Si el ma iubeste stiu si vad asta in ochii si in comportamentul lui. Va rog sa ma ajutati cu un sfat. Va multumesc anticipat!

Cum sa ma port cu clientii in situatii delicate?

Wed, 13 Jan 2010 09:23:14 GMT

Buna ziua. Lucrez in comertul particular si as vrea sa ma sfatuiti cum sa raspund clientilor care imi spun ca un pret al unui produs anume este mai ieftin la celalalt magazin. Este exact ca in reclama. Nu-i vina mea ca unele preturi sunt mari pt unii clienti. Pe mine ma deranjeaza pentru ca eu personal o simt ca pe un repros. Multumesc.

Relatie pe internet

Thu, 01 Oct 2009 07:26:53 GMT

Cum fac ca o relatie care a luat nastere pe internet sa mearga?

Oare s-a stins dragostea?

Thu, 01 Oct 2009 07:24:14 GMT

Am 33 de ani si doi copii. O fata de 13 ani si un baiat de 9 ani. Fata o am dintr-o casatorie anterioara dar este crescuta de la 8 luni de actualul sot. Am 12 ani de casnicie si am senzatia ca nu mai merge ceva.

Ma evita, prefera sa plece cu prietenii, daca este acasa prefera sa se joace la calculator, iar daca-i reprosez, spune ca stau cu gura pe el, ca nu face nimic rau, ca se relaxeaza si din astea. Nu ma bate, nu ma injura, imi aduce salariul acasa dar parca nu este prezent. Parca ar vrea sa termine si nu stie cum sa o faca sau ma obliga pe mine sa fac primul pas.

Acum 9 ani am divortat de el pentru ca m-a inselat. De fapt nu a fost asa.... m-a pus sa divortez de el ca doar asa se va mai intoarce acasa. Asa am facut de dragul lui. Am divortat si 5 luni l-am jelit, m-am otravit, m-am umilit in fel si chip ca sa se intoarca acasa. S-a intors intr-un final exact cand renuntasem la el si intr-o luna eram casatorita iar cu el.

M-a mai inselat si anul trecut. A avut o relatie de cateva luni nu o aventura. Am incercat sa trec peste dar sufletul si mintea mea sunt zdrente. Ce sa fac? Sa-i dau libertatea pe care o cere fara cuvinte? Sau sa-l cred cand spune ca ma iubeste si totul este in imaginatia mea?

Trio infernal: eu, mama si iubitul

Tue, 22 Sep 2009 08:45:14 GMT

Trio infernal: eu, mama si iubitul (santaj sentimental). Eu: 27 de ani, traiesc la Paris de 5 ani cu prietenul meu francez, viata profesionala reusita. Mama: 51 de ani, traieste in Romania cu tatal meu, conditie modesta (m-au crescut cu multe sacrificii), protectoare si iubitoare, foarte prezenta in viata mea. El: 26 de ani, pozitie buna, iubitor si respectuos, devotat si … negru. Ultimul aspect a bulversat existenta intregii mele familii.

Sunt impreuna cu prietenul meu de aproape 5 ani, m-a cerut in casatorie, ne cunoastem foarte bine si am evoluat impreuna din perioada studentiei. Parintii mei (sau mai degraba mama) au fost de la inceput impotriva acestei relatii. Anii s-au scurs, momentele de cearta alternand cu cele de accalmie.

Mama imi repeta ca i-am uitat si ca este de datoria mea sa le rasplatesc toate eforturile facuta in viata (financiare si altele) care mi-au permis sa-mi ating ambitiile profesionale oferindu-le un ginere convenabil (traducere alb). Rasplata: o familie fericita, cu nunta, cu nepotei, cu vizite dese (chiar daca nici pana acum nu mi-au ierat faptul ca nu m-am intors in Romania dupa ce mi-am terminat studiile).

Viziunea lor de viata fericita nu este foarte departe de a mea, si chiar imi doream ca lucrurile sa evolueze in acest sens. Imi doresc sa ii am aproape si ii iubesc chiar daca nu o arat. Ne hotarasem cu prietenul meu sa cumparam un apartement si avem planuri de casatorie.

Mama a venit la Paris in vizita (pentru a patra oara), cu asa-zise intentii bune, cu cadouri, sa ne ajute, sa ne dea sfaturi pentru cumparare etc. Am petrecut trei zile minuate si mi s-a parut chiar sincera, dupa care a reinceput infernul: « ca nu este bun pentru mine, cat sunt eu de frumosasa si desteapta », « ca ea nu-l suporta si ca nu va suporta nici copii nostri care ii vor semana », « ca i-am lasat singuri si ca am facut o alegera fara sa ma gandesc la consecinte », « ca suferim cu totii » etc.

Adevarul este ca suferim cu totii. Asa ca mi-a impuns un ultimatum: ora il parasesc si-mi gasesc un alb, de conditie buna, si sa traim cu totii feiriciti, ori ei vor intrerupe orice legatura cu mine. Daca pana acum am sperat si m-am rugat ca lucrurile sa se aranjeze, am ajuns intr-o situatie in care chiar nu vad o iesire convenabila pentru toti iar eu nu prea mai am puterea necesara. Ma doare inima sa-i vad tristi, ma doare inima si pentru ca nu sunt inteleasa. Va multumesc pentru sfatul dumneavoastra.

Nu vreau sa mai traiesc degeaba!

Tue, 22 Sep 2009 08:23:29 GMT

Seara buna! Am sa incerc pe scurt sa va relatez povestea mea in speranta de a primi o sugestie care sa ma lumineze. Am 43 de ani si o fetita (20) care este studenta in anul II. M-am casatorit in ultimul an de facultate cu un baiat pe care l-a placut familia mea, eu nu simteam atunci ca ar fi momentul sa fac acel pas. Fara o experienta de viata, secondata de familia mea care lua mereu deciziile, tentatiile de la acea vreme au dus incet la destramarea casniciei.

A durat doar sapte ani si eu atunci nici nu-mi imaginam ce vor insemna anii urmatori. Credeam ca sunt tanara, ca in viata mea va aparea marea iubire dar realitatea a fost ca am ramas singura, cu o locuinta inceputa si neachitata la acea vreme, cu responsabilitatea de a creste si educa un copil. In toti acesti ani mama mi-a fost alaturi dar in viata mea nu a aparut nici un barbat in care sa am incredere deplina ca pot construi cu el ceva mai departe.

Ce s-a intamplat cu ex sotul meu? S-a mutat cu serviciul in orasul unde locuiau parintii lui, a contribuit mereu modest la cresterea fetitei. Apoi a cunoscut o femeie care a ramas insarcinata si a urmat o casatorie. Avea sa i se nasca un fiu iar el era deja pe punctul de plecare spre Canada.Asa se face ca a plecat departe, la 10.000 km de noi. Nu am cunoscut-o niciodata pe aceasta sotie dar tot ceea ce am simtit a fost incercarea ei de a-l rupe de copilul nostru, scrisorile trimise dupa care fata plingea mereu cand termina de citit, telefoane care de multe ori se terminau cu lacrimi.

Dupa ani de zile el a revenit in Romania, a fost singura oara cand ne-am vazut in ultimii 8 ani. Singur, fara o poza cu familia, cu copilul. Casnicia parea ca nu merge dar el ne explica ca are de intretinut o familie, fiind unic intretinator. A ramas o seara la noi, practic a venit din orasul lui sa ne vedem, l-am primit cu toata familia ca pe vremuri. In toti acesti ani, fata noastra si-a petrecut vacantele la parintii lui, nu am rupt macar o clipa legatura cu bunicii de pe tata.

Anul trecut tatal isi invita fata in Canada, a vrut sa o rasplateasca cumva dupa examenul de bacalaureat si facultate. Dar din varii motive nu a fost posibil sa mearga, anul acesta a invitat-o iar, peste cateva zile se vor revedea. Insa, ceea ce am aflat cu putin timp inaintea plecarii este ca in momentul de fata el este in divort. Practic doua casatorii care se destrama cam la acelasi numar de ani, aprox. 7! Lectia mea de viata este ca am gresit cand mi-am destramat familia atat de usor. Nu am pretuit-o si paradoxal, am repetat de cateva ori ca daca ar fi sa mai fac pasul asta o data l-as face tot alaturi de el. Insa intre noi comunicarea este acum la nivel zero.

Imi doresc sa avem din nou familia care am destramat-o odata. Poate nu e momentul, poate nu e bine. Nu stiu. As putea ca intr-un anumit moment sa-mi iau inima in dinti si sa-i scriu. Dar astfel de lucruri nu se rezolva printr-un e-mail. Iar daca raspunsul lui ar fi un nu hotarat va dati seama cum m-as simti. As vrea sa stie ce-mi doresc nu pentru a primi un raspuns ci pentru ca viata este uneori prea scurta si am irosit atata. Parca nu vreau sa mai traiesc degeaba! Va multumesc!

Iubire la 10 ani?

Thu, 27 Aug 2009 10:10:46 GMT

Buna ziua! Sunt mama unei fete de 10 ani si nu sti cum sa fac sa ma inteleaga ca nu este bine ce face. La aceasta varsta ii place un baiat care are 17 ani, destul de mare. I-am interzis sa mai vorbeasca cu el sau sa se mai vada, dar ma minte mereu. Poate am gresit ca nu-i arat afectiune si o cert mereu ca nu vrea sa invete. Dar cel mai rau este ca minte. Si daca a inceput de acum sa-i placa baietii mai tarziu ce o sa faca? Nu stiu cum sa fac sa nu mai minta si ca nu-i vreau raul. Vreau sa-i fiu prietena.

Caut afectiune si atentie

Thu, 27 Aug 2009 09:52:27 GMT

M-am decis si eu sa va scriu. Desi am relatia pe care mi-am dorit-o intotdeauna, cateodata imi vine sa caut in alta parte afectiune si atentie. Ma puteti ajuta cumva?

Prietena mea a flirtat cu sotul meu

Wed, 18 Mar 2009 15:47:55 GMT

La ultima petrecere de sarbatori, prietena mea, care este ceva mai tanara decat mine si necasatorita, s-a ametit cam tare si a inceput sa flirteze cu sotul meu. Cand spun „flirt“, este elegant, pentru ca de fapt era mai-mai sa-l sarute. A doua zi era mahmura si pretindea ca nu-si mai aduce aminte mare lucru despre petrecere. Poate ca-i este rusine si vrea sa evite subiectul; sau ar trebui sa-i povestesc ce a facut si sa o atentionez ca a „sarit calul“?

D’ale soacrelor

Wed, 18 Mar 2009 15:44:52 GMT

Orice cadou i-as cumpara soacrei mele, nimic nu o multumeste. Am incercat toate variantele posibile sa-i fac o surpriza, dar mereu gaseste cate un cusur darurilor mele. Cred ca ar putea macar din politete sa se arate multumita. Iar ca sa puna sare pe rana, imi lauda toate cadourile pe care i le face fiica ei, stabilita de cativa ani in Italia. Uneori parca o face intentionat de fata cu mine, ca sa ma umileasca. Cat sa mai suport rautatile ei? Si cum sa procedez cand ea se poarta asa?

In intimitate

Wed, 18 Mar 2009 15:42:26 GMT

Fetita noastra de doi ani a intrat intr-o noapte in dormitorul nostru si ne-a surprins facand dragoste. S-a speriat si de atunci ii este frica sa intre in dormitor, chiar daca o chemam noi. Am incercat sa-i explic ca nu faceam ceva rau, dar trebuie sa recunosc ca ma simt cam stanjenita si nu prea stiu ce sa-i spun. Va rog sa-mi dati un sfat.

Prietenei mele ii este frica de sarcina si nastere

Wed, 18 Mar 2009 15:39:20 GMT

Prietena mea cea mai buna are 38 de ani, isi doreste copii, dar nu are nici unul, deoarece ii este frica de sarcina si de nastere in special. Cand vine vorba despre acest subiect, se blocheaza pur si simplu. Mi-a spus ca nu-si poate invinge aceasta frica inexplicabila de nastere, de durerile care apar, de orice altceva se poate intampla. I-am spus ca acum medicina moderna are numeroase mijloace pentru atenuarea acestor dureri, am incercat sa-i impartasesc din experienta proprie, dar nimic nu pare sa o linisteasca. Am aflat din carti ca aceasta teama se numeste „tocofobie“ si se poate vindeca prin psihoterapie. Este posibil si la noi asa ceva?

Sora mea e „cealalta femeie“ intr-o relatie

Wed, 18 Mar 2009 13:33:31 GMT

Sora mea mi-a marturisit ca are o relatie cu un barbat casatorit care are un copil. Idila a inceput la scurta vreme dupa ce ea a divortat si a ajuns sa se implice foarte puternic, desi la inceput nu credea ca va fi ceva serios. M-a socat destainuirea ei, mai ales ca eu insami am fost victima infidelitatii sotului meu, cu cativa ani in urma.

Am oroare fata de femeile care profita de crizele din cupluri si de vulnerabilitatea barbatilor aflati in acea situatie. Eu am suferit mult din cauza asta, n-am spus nimic celor apropiati, si acum aflu ca sora mea este „una dintr-acelea“… Nu stiu cum sa procedez ca sa n-o jignesc, dar atitudinea ei ma revolta. Cum sa o abordez?

„Motiv” de casatorie

Wed, 18 Mar 2009 13:30:11 GMT

Locuiesc de doi ani impreuna cu prietenul meu intr-o garsoniera proprietate personala. Pentru ca spatiul e foarte mic, m-am gandit sa fac un credit pentru un apartament mai mare, iar ratele sa le platim impreuna. El mi-a spus ca in acest caz ar fi mai bine sa ne casatorim pentru ca, daca el contribuie la achitarea ratelor si ne vom desparti cumva, ramane si fara casa, si cu banii pierduti.

Eu i-am spus ca asta nu e un motiv sa ne casatorim, ca relatia noastra merge bine oricum si ca importanta este increderea reciproca dintre noi. M-am interesat cum stau lucrurile juridic si are dreptate. Dar nu e acesta oare un motiv meschin sa te casatoresti? Eu cred ca ne era bine asa, necasatoriti.

Sotului meu nu-i mai place cum arat

Wed, 18 Mar 2009 13:26:49 GMT

De ceva vreme, sotul meu imi tot bate apropouri referitoare la felul in care arat. E adevarat ca m-am cam rotunjit, sunt si gurmanda, dar cele 3-4 kg in plus nu mi se par o catastrofa. Inainte faceam mai mult sport, dar acum am un serviciu solicitant, merg mult cu masina si asta se simte. Ce nu-mi place e felul in care el imi spune ca nu mai sunt ce-am fost. Ma deranjeaza, mai ales ca nici el nu mai are o silueta de balerin.

I-am spus ca remarca lui si tonul pe care o face ma deranjeaza. Toate astea ma fac sa ma gandesc la faptul ca poate el se simte atras de vreo silfida care-i face ochi dulci si astfel el e tentat sa faca o comparatie. Oare e deplasata temerea mea?

Noul prieten al fiicei mele are dublul varstei ei

Wed, 18 Mar 2009 13:23:30 GMT

Fiica mea de 25 de ani tocmai ni l-a prezentat pe noul ei prieten, care are dublul varstei ei – deci e aproape de-o seama cu noi! Trecand peste socul de la inceput, am constatat ca barbatul e simpatic, are ganduri serioase si era divortat de mult cand a cunoscut-o pe fiica mea. Dar are si multe responsabilitati, printre care si doi copii adolescenti. Mi-e greu sa-mi vad fata pe post de mama vitrega si nu stiu cum va fi relatia lor peste 10 ani sau mai multi. Ea acum e foarte indragostita, dar nu stiu daca si mai tarziu va fi la fel. Diferenta de varsta e prea mare totusi, ar putea fi tatal ei. Cum sa o fac sa gandeasca mai lucid in aceasta situatie, fara sa o ranesc?

Colegii fiului meu sunt copii de bani gata

Wed, 18 Mar 2009 11:52:14 GMT

Sunt mama unui baietel de 10 ani, elev in clasa a treia la o scoala particulara din Bucuresti. Facem un sacrificiu foarte mare ca sa-l putem tine la o scoala particulara; problema este ca acolo sunt multi copii de bani gata, care-si afiseaza mereu haine scumpe, telefoane, soferii vin sa-i ia de la scoala cu masina si alte lucruri de acest gen, pe care noi nu ni le putem permite. Ce pot sa fac pentru ca baiatul meu sa nu mai fie afectat de aceasta falsa competitie?

Oficializarea relatiei

Wed, 18 Mar 2009 11:11:46 GMT

In aceasta vacanta de iarna vreau sa-l prezint pe noul meu iubit parintilor mei. E o relatie serioasa, de mai bine de un an, si am vrea sa-i anuntam si pe ei despre intentiile noastre. Problema e ca ei vor intreba de la inceput cand ne casatorim, lucru care nu vrem sa se intample foarte curand.

Vreau doar sa le spun ca el este un om in care-mi pun sperantele, dar nu ma grabesc sa oficializez relatia. Parintii mei sunt conservatori si nu stiu daca vor tine cont de parerea noastra, desi ne apropiem amandoi de 28 de ani. Cum sa-i fac sa ne inteleaga si sa nu insiste asupra datei casatoriei?

Prietenul meu a inceput sa fie gelos

Wed, 14 May 2008 20:59:00 GMT

Prietenul meu, cu care sunt impreuna de trei ani, da semne de gelozie. Cand l-am cunoscut, lucram la aceeasi firma si ne-am mutat impreuna. Dar de 3 luni, de cand mi-am schimbat serviciul pentru unul mai banos, imi spune ca era mai bine pe vremea cand lucram impreuna si ne vedeam tot timpul, ca as putea sa gasesc aici pe altcineva. In fiecare zi avem discutii pe aceasta tema. Ce pot sa fac?