Prima data a fost imaginea in care premierul parea ca se ridicase pe virfuri ca sa dea mai inalt in poza.  Credeam atunci ca rideam de superficialele preocupari ale omului, care in loc sa-si vada de primministresti lucruri, isi consuma neuronii cu cam inutile griji. de genul cum sa par mai inalt, cind sint scund.  Mi s-a parut de ris asa, pretz de 3 secunde.

Intre timp insa mi-am dat seama ca premierul avea oarece motive serioase sa vrea sa para mai inalt. Pentru ca de atunci incoace stimatii jurnalisti mentioneaza neobositi scundimea d-lui Boc ca si cind ea insasi ar fi un argument ce-i demonstreaza premierului incompetenta. superficialitatea. servilismul. lipsa de strategie. mintea scurta. etc. etc. etc. etc. Si eventualii onorati oaspeti din studio arunca rinjete satisfacute  de tipul  “hai ca i-a zis-o! Liliputan!!! hi-hi-he-he!”  Cum insa nu am auzit explicit “incompetentule” ci doar ca Boc e mic, prespun ca asta e de ris. Felul in care un om e facut de bunul Dzeu sau, dupa caz, de Mama Natura+/-ceva ulterioare accidente.

Rezumind ceva ce acum, multumita inaltimii primministrului am aflat, daca-i zic lui X “piticule!” (si X e scund) se cheama c-am facut o gluma. Da?

Piticule! Scundule! Micule! Inaltule! Grasule! Nasosule! Sasiule! Chelule! Pletosule! Ciungule! Urecheatule! Blondule! Subnutritule!

As putea continua, dar ma opresc aici, inainte sa va spargeti de ris.

Apoi m-am dus pe facebook, si am crezut ca nu voi sta nici cit am stat pe twitter. M-am inselat. Cred c-a trecut mai mult de un an de cind mi-am facut contul si, cind ajung la net, deschid facebookul inaintea mailului. Si, clar, inaintea blogului :D.

Cred ca timpul pe care-l alocam inainte blogului, e consumat acum cu facebookul. si imi pare rau.

Ati vazut titlurile alea de ieri-alaltaieri? Alea care ziceau  91% dintre romani, pentru pedepsa capitala?

Femeia simpla din mine are senzatia ca e vorba de 91% din 50%. Raportul sondajului e aici. Vedeti si voi.

Romanii au fost intrebati intii daca ar vrea organizarea unui referendum pe tema pedepsei capitale. Cam 50 la suta dintre cei chestionati au zis c-ar vrea.

Apoi,  acestia 50% care au zis ca vor, au fost intrebati cum ar vota, daca ar fi referendum; 91% au zis ca ar vota reintroducerea pedepsei capitale.

91% din 50% deci. Adica, generalizind, 45% dintre romani, pentru pedeapsa capitala.

Realitate: M-am trezit cu sufletul plin de regrete dupa incarcator. Mi-am revenit, dar preocuparea imi ramasese cumva. drept care am povestit la job ce vis prozaic am avut si cum am irosit uriasul potential dramatic al unui incendiu pe niste haine si un incarcator.

La job, dupa ceva ore imi dau seama ca mi se descarca orange-ul. deschid sertarul sa iau incarcatorul si… incarcatorul nu e! Nu l-am gasit nicaieri (nici la colegi). Mi-a disparut incarcatorul de la job :)))

2. Mi-a scris o prietena, plecind de la declaratia lui Butoi. Din pacate, inteleg asa de bine ce spune, incit n-am ce sa-i raspund. Cititi si voi si vedeti de va mirati:

problema e ca nu e singurul care ca “expert” spune cu voce impunatoare si autoritara, ceea ce spune. nu stiu daca te-ar mira de exemplu sa afli ca si alt nume cu renume, femeie ea insasi are opinii similare ..aurora liiceanu. cand oameni simpli sau mai complecsi(xati), graiesc astfel, recomandabil e sa “citesti” ce e dincolo de vorbele rostite. cei doi, de exemplu, au un punct comun. amandoi au studiat si chiar au publicat carti pe tema “femeii asasin”…asa ca…evident au ramas..tarati :( nu-mi este clar cum se poate transfera atat de usor si simplist informatia despre femeia-agresoare, catre femeia-victima, punandu-le pe acelasi taler al evaluarii „de specialitate”?!
am auzit destul de des exprimate atat pe media cat si in cercuri mai restranse, pareriile specialistei, de altfel tot psiholog….la o intalnire organizata de madam Tatoiu (alt specimen care “dai si lupta” impotriva violentei…insa din calitatea ei de “guru” national care se pricepe la toate, le indeamna ”totusi…” pe femei sa..”taca, ca e mai bine asa…sa fie mai ascultatoare …si sa-si cunoasca …locul” … impartasindu-le din bagajul de intelepciune materna, tributara tocmai acelei mentalitati stravechi, datorita careia azi, acum si aici ne chinuim sa determinam victimele violentei domestice, de exemplu, sa aiba curajul SA SPUNA ce li se intampla).

am citit in urma cu cativa ani un interviu cu ea in care isi povestea viata, cu toate evenimentele relevante prin care a trecut. cred ca daca dai cautare pe net il poti gasi. si atunci …am inteles (fara sa accept/sa fiu de acord sau sa pot ..explica in cuvinte) DE CE E ATAT DE INVERSUNATA IMPOTRIVA …FEMEILOR. Am inteles si …atat…mai mult nu puteam face.

intamplarea face sa cunosc destul de bine subiectul, tema si domeniul si nu intamplator am sustinut mereu ca cei care lucreaza cu violenta (sub orice forma se manifesta ea, dar cu precadere cand este indreptata impotriva femeilor) ar fi salubru si recomandabil sa-si analizeze, proceseze si rezolve propria ATITUDINE in raport cu fenomenul de violenta/abuz. Altfel, propriile experiente nu ne vor da pace, iar „povestea” victimei se va estompa repede si nu vom auzi /vedea decat ceea ce …vrem noi sa auzim, sa vedem…sau sa pedepsim (fie chiar si…neputinta victimei si/sau a agresorului de a se APARA de propria-i neputinta !!!)

in plus, un amanunt pare sa se fi uitat din toata aceasta poveste. Individul-agresor nu era un biet cetatean care intr-o dupa-amiaza linistita, din cauza asteniei de primavara nu avea ce face mai bun decat sa se lase „provocat” de femeile care treceau prin preajma lui, ci vorbim de un recidivist, eliberat anticipat din puscaria unde ispasea o pedeapsa de cativa ani (parca vreo 7!!) pentru ….culmea coincidentei!!!…3 violuri comise (provocatoare rau iesencele astea!!!). Eliberarea se facuse pe motiv de „buna purtare” cu …daca nu ma inseala memoria , vreo 1000 de zile inainte de termen (adica vreo doi anisori si ceva), iar buna purtare o dovedise prin poeziile religioase pe care le-a scris si prin participarea la activitatile recreativ-re(e)ducative…(parca si in penitenciare avem ..psihologi!..sau gresesc?!)

acu’ ca te pregatesti si tu sa intri in “tagma” psihologilor ..trebuie sa te “avertizez”(desi banuiesc ca stii deja) ca suntem o specie ..cel putin ..atragatoare si ciudata in acelasi timp,  care confirma din ce in ce mai mult opinia conform careia psihologii sunt cei cu cele mai multe “probleme” (citeste “conflicte interioare”….) identificate/autodiagnosticate si …atat:( ..cam p-aci se pare ca e …limita umanului din noi. Si incepi sa te miri ca, destul de rar mai intalnesti cate unul care isi recunoaste limitele, care are curajul sa nu-si dea cu parerea despre ce nu (prea) stie,  multi insa intrebati de media se simt ..datori sa ..raspunda (orice, dar sa fie un raspuns al unui..specialist)… sunt tot mai rari cei care respecta macar unul din  principiile deontologiei profesionale…nu dau sfaturi….nu eticheteaza si/sau nu …emit judecati de valoare prin generalizare. Rar mi-a fost dat sa aud din partea unui…specialist prezent frecvent pe „sticla”, mai ales in domeniul acesta …ne-tehnic, ca  macar la o intrebare sa raspunda cu „nu e domeniul meu de competenta, eu sunt specializat pe …asta si asta …dar va recomand sa luati legatura cu …”..mai ales ca din experienta mea cu presa, de cele mai multe ori, inainte de a intra in direct ti se spune cam care e tema despre care ti se va cere opinia…dar cred ca cer prea mult …si limitez, prin aroganta mea, dreptul oricui de a se pricepe la orice.

te intrebi poate, ce-mi veni brusc sa comentez cele intamplate, intrucat nu prea imi sta in fire?!

mda…urmaresc tema asta a violentei de cativa ani buni…

la inceput te naucea ignorantza unora (in special in randul intervenientilor: politie, as. soc, judecatori, chiar medici, psihologi etc )…cu timpul parca incepeai sa prinzi curaj care iti dadea speranta ca lucrurile se mai schimba, greu, dar se urnesc, daca una din 5 sau 10 persoane schimba ceva in atitudinea fata de fenomenul de violenta era un succes demn de consemnat ….iar acum ..mirobolanta interventie a “tovarasului” butoi …m-a facut sa realizez ca de fapt in ..10 ani ..mai nimic nu s-a schimbat in “stratosfera societatii” (si nu ma refer la ..victimele care ar prinde niscaiva curaj , daca ar avea macar iluzia ca „dincolo – afara din colivia poleita” vor intalni specialisti cu adevarat, dar mai ales Oameni care nu le eticheteaza, catalogheaza, inventariaza, indosariaza etc, ci macar le asculta, macar le inteleg, macar …tac sau macar fac ce trebuie sa faca un profesionist care intervine intr-un caz de violenta/abuz

….si acum 10 ani CPE-ul, CRJ -ul, Artemisul  si alte cateva organizatii erau port-drapelul “luptei impotriva violentei”…astazi “toate-s vechi si noua toate ..”..atat organizatiile, cat si oamenii care le compun, cat si “inamicii publici” cu care se lupta, cat si temele /subiectele care tin “capul de afis”..e disconfortant sa sesizezi asta …dar si mai suparator este ca ne cam obisnuim sa traim cu “disconfortul” ..de orice natura ar fi …

“ Femeile trebuie sa stie cum se urca in lift si să nu ne napadeasca pe noi ca au fost violate. [...] Sa nu bata ca exploratorii in miez de noapte parcurile si sa vina apoi la adresa politiei c-au fost violate. [...]  Comportamentul asta de lelita balcanica, din pacate,  … aaaa  … cu exceptia acestor victime care nu au dat dovada de el, este caracteristic pitipoancelor si ele devin victime pentru ca sunt victime de tip provocator, marea majoritate dintre ele.”

Puteti  asculta si inregistrarea, deoarece intonatia [ urmariti accentul pus pe "sa nu ne napadeasca pe noi"] intareste inca putin mesajul, daca mai era nevoie de asta.

Specialistul este Tudorel Butoi. Adica un psiholog criminalist a carui parere e des ceruta de catre media, care este recunoscut ca autoritate in materie de catre segmentele profesioniste ale justitiei, procuraturii, universitatii, societatii civile in sens larg, si care creeaza discipoli in randul tinerilor politisti si studenti in psihologie si drept. [Ce-i cu rosu e luat cu copy&paste din "Pagina web a prof. univ. dr. Tudorel Butoi".]

Cine a reactionat? Eu stiu de Centrul Euroregional pentru Initiative Publice, care a initiat o sesizare a CNCD, sesizare pe care o vor semna si alte ONGuri. Si citeva bloguri au comentat declaratia lui Butoi (un beso, blogul medusei si alte citeva care vad ca imediat ce apar sint linkuite la medusa).  Atit. Restul lumii, presupun, fie n-a auzit declaratia, fie a auzit, a inteles si va urma recomandarile specialistului.

Incredibil. Ma gindesc la oamenii vizati direct de profesorul-universitar-doctor, versatul criminalist si bunul sfatuitor de popor.  Oameni pe care acest cetatzean influent, aflat intr-o pozitie din care ar trebui sa repare nedreptati, ii scuipa in ochi si le zice “ia sa-mi spui mie ce-ai facut TU de-a ajuns bietul sa te violeze?”

Dar ce-i poate face lui Butoi o simpla lelitza balcanica? (…astept idei. nu intreb retoric)

Stiu insa ce-ar trebui sa faca facultatile la care Butoi e profesor si televiziunea care a preluat declaratia sa. Nu poti sa-i inveti pe altii cum sa protejeze victimele dupa ce dai sfaturile date de Tudorel Butoi. Iar ca televiziune ai datoria sa contrabalansezi acele afirmatii halucinant de jignitoare, pe care ai apucat deja sa le prezinti drept puncte de vedere calificate.

Update- reactii:
Aflu ca initiativa sesizarii CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii) a pornit, simultan, din mai multe directii.  Sesizarea CNCD a fost asumata de Coalitia Antidiscriminare, petitia a fost redactata de CEIP si apoi, in citeva zile, si alte organizatii pe linga cele din coalitie au ajuns sa o semneze.
Nu m-am indoit ca va fi asa si nu ma mir ca ONG-urile riposteaza. E aproape o caricatura, atit de clare sint tusele: un profesor care formeaza politisti, psihologi si juristi (adica exact acele categorii profesionale al caror rol e sa ofere asistenta victimelor abuzurilor)  crede ca adevarata responsabilitate pentru unui abuz apartine victimei.
Consternarea mea e ca la o saptamina dupa incident doar ong-urile si blogurile declarat feministe reactioneaza. Probabil ca daca n-as fi lucrat la ACCEPT, nici n-as fi aflat ca aceasta declaratie a existat. As vrea sa vad reactia facultatilor unde Butoi e profesor, a „justitiei” care-l tine de criminalist, a realitatii tv care l-a prezentat drept expert si astfel ii valideaza discursul… si a unui procent, cit de mic, al cetatzenilor de rind care sint afectati  direct sau indirect de cuvintele specialistului (si care isi dau seama de asta).

Orice fel de uleiuri sau grasimi comestibile pe care pina acum le aruncati, pot fi colectate si date centrului de colectare a uleiului uzat, spre reciclare.  Le colectati in ce recipiente puteti (fara apa sau resturi alimentare. trebuie strecurat) si cind le-ati umplut , sunati la centru ca sa vedeti cind puteti trece sa le lasati. Sau colectati peste 30 kg, caz in care vine centrul la voi sa ia uleiul, gratis. Hai, cititi.

[si in aceeasi nota verde: magazinele Mega Image colecteaza baterii/acumulatori uzati. nu stiu daca toate, dar cel de la Lujerului, da]

Si mai apoi, intr-o noapte de duminica in care reincepuse sa ninga, m-am trezit in fatza unui trotuar cu zapada neinceputa. Era pustiu, asa ca am intrat pe trotuar cu seriozitate stiind ca las urme care probabil vor fi acoperite cu zapada inainte sa apuce altcineva sa le calce in picioare. Iar in fatza mea toata mizeria orasului era coplesita de un strat de curatenie neteda, asezat linistit, exact pretutindeni. A inceput sa-mi rida sufletul si m-am intors la bucuria copilareasca si deplina pe care o simteam la tzara in fatza zapezii nesfirsite.

Clipa magica doi a fost intr-o zi cu zapada varianta pufoasa, groasa si inca alba peste care a inceput sa ninga cu fulgi MAAARI si multi, care bezmeticeau agale. Am mers pe strada uitindu-ma in sus- erau uriasi, elaborat construiti si fara numar.

Clipa 3 a fost intr-o noapte inghetzata, fara vint si cu fulgi- bobite mici de gheata. Si sus, si jos, totul stralucea. Parca eram intr-un film-poveste, in care zapada sclipea peste tot urmare a unor bine cintarite efecte speciale.

Iar clipa 4 a fost una pe care nu mi-as fi putut-o imagina de nu s-ar fi intimplat. Duminica dimineata eram pe linga Cismigiu. Ninsese viscolit peste noapte, utilajele de dezapezire nu ajunsesera in zona inca, iar oamenii  erau prin casele lor sau ale altora, numai pe strada nu. Bulevardele pareau ulitze, fara masini, fara marcaje si cu contururile imblinzite de zapada de’un cot. Am mers prin zapada nebatatorita inca si am traversat pe rosu de citeva ori, pentru ca  in nici o directie nu se vedea nici tipenie de masina.  Stiti sintagma <liniste ireala>? Ei bine, imaginati-va ca nu e una deja consumata si ca o auziti pentru prima data;  pentru situatii ca aceasta pe care v-o povestesc a fost creata. Si deodata:), in linistea ireala se aude zgomot de masina. Si imediat dupa zgomot, pe linga mine trece “in tromba” o masina de teren. Si dupa ea, inca una. Si inca una. Si inca una. Mergeau in fortza, zapada sarea din rotile lor, si aratau vesele ca niste ciini scapati in aer liber dupa prea mult stat in casa.

Frumoase sint lucrurile potrivite, in locurile potrivite si la momentele potrivite! Am zis! :)