Cetatea neagra

Doi ardeleni

2012-01-02T22:05:00.001+02:00

Ion, ardelean de soi, fost ofiter, iesit la pensie, sta pe banca intr-un parc, si se chinuia la un tetris. Si juca el amu, injura ca nu-i cadeau piesele... Numa ce vine Vasile, se aseaza si dupa un timp intreaba pe Ion:
-No, dara ce te chinui ma acolo, ce e ala de injuri asa tare?
-E ma-ta, da-mi pace ca amu o fut si-mi distragi atentia.
La care celalalt scoate o poza veche decupata dintr-un ziar si se uita lung la ea. Si se uita, se intoarce, iar se uita, si intr-un rastimp isi pierde Ion rabdarea:
-Ce-i aia ma, de te uititi asa concentrat?
-Aci e tot neamu tau, amu da-mi pace ca ma tii din treaba!

Lume invidioasa

2012-01-02T21:49:00.001+02:00

Ba frate, bine e ma sa fii invidiat...
Unii ar fi in stare sa ma manance, parca as fi cacatul lor preferat la cina...

Ce gust o avea?

2012-01-01T12:54:00.000+02:00

Ca mancarurile din bucataria chinezeasca sunt uneori ciudate si nu prea prietenoase la prima privire, asa stim. Dar sa fii mandra cand mananci o friptura cu aspect de pizda, prajita, asta nu-mi imaginam! Dar uite ca se poate. Ai manca asa ceva?

Fane de la Gaze, unic si autentic sau nu?

2011-12-29T14:17:00.001+02:00

Ei bine, amu vreun an si ceva, m-o mancat sub coada sa-mi schimb pseudonimul! Si l-am schimbat din Ulmstar in Fane de la Gaze. Tare inventie, idee stralucita a unui vechi prieten (din multe altele). Ideea suna asa:
-Alo, doamna Iuliana, sunt Fane de la Gaze si am venit sa va verific contuaru' de corent! Permiteti?
Doamna Iuliana fiind sefa mea de-atunci, la adresa careia adeseori, aveam numai cuvinte elogioase! O gluma seaca dar care mi-a dat un pseudonim numai bun.
Surpriza a venit cand am dat cu 'goagle' dupa Fane de la Gaze pe net. Am descoperit ca suntem doi sau trei cu pseudonimul asta! Facebooku are deja unul, care nu sunt eu! Bun, poate ma voi gandi sa-l schimb. Sau nu.
Pana una alta, lumea asa ma stie!
Deci nu sunt unic cu nick-ul asta!
Dar in privinta autenticitatii a ceea ce fac aici pe Blog (mare lucru nu fac), ma pot mandri ca am rezistat tentatiei de a da copy-paste! Deci sunt si va asigur ca si voi ramane autentic. Cel mult am copiat anumite fotografii, in scop ilustrativ!
Asa ca am sa pun in slide-bar un sondaj, sa vad daca este nevoie sa-mi schimb pseudonimul.
Sa fiu sincer, nu ma mandresc sa fiu confundat cu 'tizul' meu, sa creada lumea ca sufar de xenofobie, de ultra-nationalism, si alte asemenea 'calitati', observate pe forumuri, pe unde apare celalalt Fanica. Ma mandresc doar ca apar primul in rezultatele cautarii cu Goagle! Click <a href="http://www.google.com/m?q=fane+de+la+gaze&client=ms-opera-mini&channel=new">aici </a> sa vezi ce vad eu cu opera mini.

Mesagerii Craiesei Zapezilor

2011-12-29T08:56:00.002+02:00

Paturi moi... Paturi albe si moi, mangaie obrazul brun al pamantului, lasand pe firul ierbii mici, dorul de soare. Crengilor pomilor, fulg cu fulg, blanda iarna, le-a facut hainute noi si pufoase, tesute in frigul sau dar cu caldura-n simtiri. Caci dicolo de stelutele din geamul ferestrei, pica lin cate un fulg mare, asezandu-se tandru pe stalpul fantanii, tesandu-i impreuna, o caciula! Si am prins si eu unul, intr-un an... Si uitandu-ma mai bine, pe manusa neagra stateau singure si mici, inghesuite una in celalta, atat de multe stelute incat nu mi-am putut da seama cate sunt. Stateau triste pe degetul meu si ma implorau parca sa le dau drumul. Ziceau ca in lumea unde au fost zamislite, parul balai si duhul rece al Craiesei, le aduce pe lume, ca mai apoi sa formeze in jocul lor ceresc, cate un fulg. Cate unul, apoi mai multi, apoi, incet, o infinitate de fulgi, din care eu am prins unul. Unul dintr-o infinitate. Unul din aceia ce au sarit in ajutorul stelelor de pe deget, adunandumi-se pe sprancene. Mi-au zis ca timpul lor s-a sfarsit, suflarea mea calda le-a luat zborul si viata. Dar sa nu-mi para rau. Multe pier intr-un ritual al sacrificiului, pier in haul izvoarelor, plang de durere, topindu-se pe hornurile caselor, indura adeseori viscolul furios, si cu toate astea raman bune si cuminti, intai mangaind faţa pe care vor sa o inveleasca, aducand-o la starea lor, dupa care vin enorm de multe stelute, intr-un joc ametitor, pe care eu nu am sa-l pot intelege, si fac plapuma moale si alba, ce noi oamenii o numim simplu, zapada! Zapada din trupuri mici, fara propria viata, ce au fost odata stelute! Zapada, aceea de sub picior, pe care unii o iubim, altii o uram... Si de-odata au inceput stelutele sa planga, din plansul lor a ramas doar o lacrima mica pe varful degetului meu! Si mi-a parut atat de rau ca n-am putut asculta mai departe din povestea lor... Si ma gandeam atunci cum toti fulgii astia mari si frumosi, sunt doar stelutele Craiesei, tinandu-se strans de mana... Ele stiu oare ce e vara?

Nou-nascut, imediat poza pe Facebook!

2011-12-27T13:54:00.001+02:00

Va vine sa credeti sau nu, mare este frate gradina Domnului, si mereu se muta gardu'. Abia ca la nascut, si, poc, poza pe feisbuc! Sa stie tot satu ce bebel are! Nu ca ar fi neaparata nevoie, dar asa dintr-un concept ciudat! Uimitor cum isi share-uiesc unii totul pe net... N-am sa ma apuc amu sa pun aici poza bebelului, caci din cate am vazut, sunt multi aceia ce pun pozele copiilor lor pe net. Si totusi, imi explica si mie cineva care ar fi motivele pentru care ar trebui sa punem poza copilului, acolo? Ca nu inteleg! Multumesc!

Fata din pagini

2011-12-25T20:29:00.002+02:00

Ieri dimineata, o carte veche, despuiata de coperti, m-a atras intre paginile sale, atatea cate au mai ramas, implorandu-ma sa n-o arunc! Si n-am aruncat-o... M-am incurcat rau intre pagini, si oricat as vrea sa revin in lumea asta, imi gasesc linistea acolo, in lumea aceea prafuita de ani, unde, la inceputul anilor 80, un tanar iubeste o fata... Si ea pe el. Calatoresc in Marea Britanie si se iubesc pe ascuns, nebuneste, pana cand? Pana intr-o zi cand tatal fetei, de profesie medic, decide sa o trimita la o universitate din afara orasului, in regim de internat. Odata cu despartirea lor, tanarul Ethan cade intr-o grava depresie, regasindu-si linistea intr-o betie aproape continua. In tot acest timp, 5 ani de zile, Ella il pastreaza in sufletul ei pe Ethan, iar dupa nenumarate nopti de vis si asteptare, clipe infinite de ironii ale colegelor, si tristeti ascunse, se intoarce in casa parinteasca, din apropiere de Londra, si merge intr-un rastimp sa-l gaseasca pe Ethan. Spre dezamagirea ei totala, Ella constata ca prietenul sau nu a reusit sa treaca peste socul unei despartiri bruste... Nebarbierit si neangrijit, isi ducea zilele intr-o maghernita de cartier, in compania catorva sticle deja goale, de 'licori magice'. Ethan regreta profund purtarea sa, insa odata refacuta relatia, se apuca si-si scrie in secret gandurile intr-un mic roman, ce ajunge dupa patru ani, pe mainile iubitei sale, careia nu-i pica prea bine ce scria in acele pagini. Descoperise ca Ethan avea acum doi mostenitori, Joel si Kim, dintr-o aventura, descoperise impresiile lui la adresa tatalui ei, reusise sa o considere usuratica, dupa plecarea ei in Oxford, si scrisorile ei de dragoste, toate transcrise si puse in paginile acelui roman...
Revin cu vesti.

Feisbucu' nostru cel de toate zilele

2011-12-18T20:14:00.001+02:00

...Feisbucu' nostru cel de toate zilele, dani-l Doamne noua astazi si ne iarta pe noi cei pacatosi si fitzosi, care suntem eroi, altruisti, credinciosi, romantici, iubitori, sufletisti, doar pe feisbuc! Dani-l Doamne zi de zi, ca sa ne putem trai viata, sa aratam la ce ora am vizitat wc-ul, ce horoscop mai citim, pe cine mai iubim, si cat de populari suntem. Si ne iarta pe noi oamenii, ca atunci cand vedem pe strada un caine, il batem (din mila), cand vedem un om amarat si jegos ne intoarcem (din altruism), cand vedem un hot de buzunare in tramvai, in actiune, ne uitam in alta parte si tacem (din eroism), cand vedem o fata ce ne place, mai intai o jignim fluierand-o (din politete), cand cineva sufera din cauza noastra, radem btjocoritor (din bunatate), cand scuipam cojile de seminte peste tot pe unde apucam, sa mature altii (din respect pentru cei din jur), iarta-ne Doamne pentru toate astea si pentru multe altele ce nu le-am zis inca, si da-ne Doamne feiscucu', caci doar aici putem fi mai buni, intr-o lume ireala, rupta de Tine! Unii dintre noi, doar aici ne putem etala valorile(masini, motoare, scutere, tzatze, craci, etc), lucruri pe care noi le numim valori si credem ca ne reprezinta. Asadar, da-ne Doamne noua feisbucu' nostru cel de toate zilele, ca doar aici putem sa fim mai intelepti, mai buni, mai veseli... Si ne iarta noua aroganta si ipocrizia cu care tratam lumea reala, dincolo de feisbuc!
--

Povestioara

2011-12-18T18:49:00.002+02:00

Buna seara, prieteni dragi, atatia pe cati va stiu, si atati pe care nu va stiu. Sa va spui intamplare...

Mergeam pe aleea inghetata, in drum catre chioscul de cartier, mic, inghesuit, si afumat de tutun, in care daca intri dai cu capul de tavan.
-Nu-i nimic, e din cuza gresiei. E mai groasa decat normal si cand au pus-o meseriasii astia nenorociti, au furat din inaltimea chioscului! Mi-a zis odata tanti Maria, razand de moaca pe care am afisat-o dupa impactul cu tavanul.
Am comandat painea, zaharul, uleiul, si m-am asezat la masuta din colt sa sorb o bere. Eram pe ganduri, ma uitam la tv-ul din celalalt colt, aproape inecat de fumul scos de tanti Maria, inaintea unor cugetari legate de Boc. Cugetari nu prea ortodoxe, presarate pe alocuri, cu organe genitale, cand feminine, cand masculine. O nehotarare verbala uluitoare. Era cert ca o oftica la culme chipul nevinovat si ipocrit al lui Boc. Asa ca printre puseurile de tuse seaca ale lu tanti Maria, mi-am luat incet avant de pe bancuta si m-am varat afara fara care cumva sa mai 'ucid' tavanul, zicand mersi de un aer mai curat si rece!

Era clar, ceea ce bagasem eu pe instalatie, o jumatate de ora mai inainte, isi facea amu efectul... Era pe masa.
Era nevinovata, o blonda, inbracata brun, timida, buna cu spume, rece si exploziva cand o sarutam. Simteam cum fiecare sarut lasa in mine o parte din ea, intr-o ura ce imi intepa limba, muscand-o amar! Ma privea trist si dulce, inchisa acolo in haina bruna, desi stiam ca e blonda. Ofta adanc oridecateori desfaceam dopul pentru un pupic! Mai statusem noi la povesti si cu alte ocazii, dar printre vorbele de duh ale coanei Maria, in clipele cand aceasta tacea, mi-a povestit viata sa. Are atia veri ai sai, incat cu greu i-am retinut. Pe cativa ii cunosc: Ursus, Bergembier, Ciuc, Tuborg, Ciucas... Unul Fulbier mi-a atras atentia. A plecat in lumea celor drepti... Era bun! Al dracu de amar cand te puneai cu el la masa!...
Ta-su, un bosorog batran, cu barbie sura si vulcanic, nu te saturai cand te apucai cu el la masa. Era Gambrinus, un batran simpatic, strasnic de amar, si bun, plin de povesti uitate. Greu de gasit in magazine, dar cand ne-am gasit ultima oara, acum vreo doi ani, cu greu am scapat de el. Dupa vreo sase sticle, mie deja imi sticleau ochii si el inca mai cauta sa dam noroc!...
Si ajungand acasa intr-un rastimp, m-am gandit cat de prezenta a fost blonda asta in viata mea, de cand a aparut, incat intr-un timp, nu era dimineata sa nu sarut macar una din cate ma asteptau in frigider! Sa va fac cunostinta?
E pitica, grasa, rece, blonda dar vopsita brun, si e buna cu spume! E Timisoreana, o stie tot satu'! Tu o stii? Pe tine cum te-a pacalit sa pui limba pe ea?

Se mai intampla!

2011-12-17T08:41:00.001+02:00

Un coleg strange aproape tot ce prinde. Iar ceilalti au tras concluzia si l-au ajutat sa-si faca publicitate! Si inca ce mai publicitate!

S-a imbatat saracu!

2011-12-16T06:02:00.001+02:00

Uite cat e de inventiv romanu'!

Povestea vietii, in obraji!

2011-12-14T20:52:00.001+02:00

Iesisem intr-o iarna de la lucru, din tura de noapte, cu ganduri sa ajung prin piata, dar fara prea mare rabdare pentru asta. Nu era piata tocmai locul potrivit pentru ce cautam eu dar norocul meu ca am gasit pana la urma ce cautam!...

In mersul meu iute, cu oboseala, bine infiripata in trup, in aerul rece al diminetii, parca-mi stateau ochii fortat deschisi... Deschisi pentru a vedea sute de alti oameni grabiti ca si mine, cu sute de alte ganduri nestiute, fiecare cu pasii sai si cu povestea sa! Intr-un colt, la o trecere pietonala, sta o batranica trista, cu privirea in pamant si ochii in lacrimi. Atatea cate mai puteau luneca din ochii aceia ce au scris un intreg roman in sufletul femeii aceleia. M-am gandit initial ca cerseste, dar pe masura ce m-am mai aproapiat, am vazut ca nu astepta nimic. Absolut nimic... Avea o expresie a fetei, ce exprima o ciudata impletitura de durere, descurajare si o oarecare resemnare. Adunate toate in ovalul fetei, pareau sa spuna viata ei intreaga. Acesta era lucrul ce m-a pus atat de tare pe ganduri. Pana atunci, pe cate chipuri am putut citi bunatate, ura, sarcasm, umor, zgarcenie, grosolanie, indolenta, orgoliu, vrednicie, iubire, pe nici unul nu se intrezarea intreaga viata! Mi-a fost oarecum sa ma apropii, desi sunt convins ca, desi nu mai aveam pe mine nici macar un leu de tramvai (am luat-o pe jos pana la autobuzul spre casa), o vorba buna ar fi facut mult mai mult! Imi pare rau si acum petru ezitarea mea, caci oricat m-am straduit, n-am mai reusit sa gasesc pe alte chipuri umbre ale intregii vieti!...

De aceea, in pasul vostru grabit, uitati-va putin in jur, poate ca nu e prea tarziu sa spuneti din suflet o vorba calda, cuiva ingandurat. Nimeni nu sta ingandurat, aiurea, intr-un colt, contemplandu-si in frig, amarul sau, sau al intregii sale vieti!...

Urme

2011-12-12T22:08:00.001+02:00

Cum stam eu asa, pe ganduri, intr-o seara din luna lui Mai, fara vreo expresie anume, afara pe patul de sub visinul despicat, miroseam aerul dulce al serii, fara sa ma gandesc ca, alt-undeva, cineva face acelasi lucru. Si cand m-am gandit la asta, m-au apucat toate culmile egoismului. Eram in stare sa tin tot aerul ala parfumat, numai pentru mine... Si odata cu trecerea anilor, visinul meu a mai crescut putin, patul ala s-a afundat in sol, incet, iar aerul, parfumul sau, le-am pierdut in negura vremii. Si odata cu el, m-am pierdut pe mine, iarasi... Am strigat, poate ma aud si ma regasesc. Si m-am cautat peste tot, in fiecare colt din curte... Sunt doar urme de Stefan! Atat au ramas din copilul ce eram candva. Si plang, si regret... Si-mi cant in suflet vremea ce s-a razbunat pe mine, aruncandu-mi dispretuitoare, ani intregi pe chip, barba si mustata! Devin copil pentru doua zile, dupa care revin la anii mei... Pot oare sa ma mai intorc macar odata sa simt in mine Viata? Pot oare sa ma mai apropii de nucul batran si sa dorm pe crengile sale, cum faceam odata, cand mama striga dupa mine si nucul imi tinea partea?
... Puncte puncte. Atat a mai ramas din mine si din sufletul meu cald!

Bla bla-uri matinale, la ceas de seara

2011-12-12T21:46:00.001+02:00

Pe cerul diminetii, nori uriasi din vata de zahar, plutesc lenesi, peste sprancenele-mi dese, lasandu-ma sa vad doar ce-mi convine... In cutia mare de bomboane, de pe masuta din colt, au mai ramas doar trei. Trei bomboane mari, glazurate, zgribulite si speriate, inghesuite una langa alta, la mijlocul cutiei!
-Nu vreau nimic dulce azi! Ma dor dintii ingrozitor!
Liniste. Dar o liniste de am crezut ca am ramas surd. Bomboanele au tacut! Ba chiar una din ele, cea alba, a reusit sa-si adune glazura intr-un zambet. Sarcastic, evident! Ma gandeam s-o dau gata, sa ma razbun, sa o mestec ca un nemancat, dar ma dureau dintii ingrozitor, fiindca celelalte, negricioase, au fost cu coniac si nu m-am putut abtine aseara! Drept urmare...
Pana si patul asta e satul de mine. Aseara m-a expediat pe jos! Si atunci, intr-o adanca si pura simtire vitejeasca, intocmai ca un imblanzitor de cai, m-am repezit salbatic, incalecand patul, ca un adevarat... imblanzitor de paturi! Si sa ma fi vazut cu ce dusmanie ma uitam la bietele bomboane, speriate in cutia lor, cum pe ele nu le-a expediat nimeni de pe masuta pe jos!...

Zbor cu moto-parapanta

2011-12-05T19:40:00.001+02:00

Mi-a zis cineva ca sunt foarte negativist! Eh! Sa ma apuc sa ma gandesc ce s-ar intampla daca ala ar face pana prostului, sau i s-ar defecta motorul ce asigura deplasarea intregului ansamblu? Dar in alt mod de gandire, cand privesti lumea de sus, te simti puternic... Mie nu mi-ar surade ideea de a depinde de 4 pistoane si o elice, sa ma stiu la o suta de metri, sus, cu o legatura de fiare in cârcă...

Parc nou in Jilava

2011-12-05T19:30:00.001+02:00

Pe locul unor daramaturi, iata ca se poate: a rasarit un parc de toata frumusetea.
Dupa ce ani de-a randul, grupul de hale ale fostului C.A.P., a impus strazii Mierlari, un aspect nu prea placut,
vis-a-vis de actualul Dispensar (chiar in spatele sau), s-a construit un parculet chiar frumos, dotat cu iluminare solara, cu nu mai putin de patru lampi stradale cu panouri fotovoltaice, bancute, locuri de joaca pt. copii si, ceea ce seara este feeric, un ansamblu de luminite colorate, in ton cu sarbatorile. Asadar, un lucru foarte reusit din partea Primariei, trecand peste gropanele uriase, acum acoperite si asfaltate! Daca esti din Jilava, chiar merita aruncata o privire. Ceea ce nu mi-a placut mie, este faptul ca parculetul contrasteaza cu urmele lasate de demolare, pe peretele cladirii Dispensarului. Chiar e frumos, cu conditia sa nu te uiti spre Sos. Giurgiului!

Nu e nevoie de titlu

2011-11-29T20:10:00.001+02:00

Ganduri dupa gratii, prinse in piuneze, pe peretii odaii mici, intunecoase si prafuite... Exact coltul sufletului meu, unde cand ajung, ma iau nostalgiile... Un pick-up vechi invarte mereu acelasi vinil zgariat, de parca mi-ar cere ajutorul sa intorc discul! Sta pe masa micuta un caiet mereu deschis, asteptandu-ma deschis, sa scriu iarasi poezii. Dar nu mai am cui. A ramas doar poza fetei dragi, pentru care simteam in mine rostul vietii! O masuta mica, un caiet cu stilou alaturi, o poza, si o lumanare stinsa... Si multe ganduri prinse in piuneze... Atat mi-au mai ramas in odaita asta ascunsa in gradina sufletului meu! O odaita calda, in care mai intru cand vazduhul imi e inorat si ploua! In toamna tineretii mele, multe-s ploile ce nu au sa vrea sa se vada pe obraz. Au sa-mi ude mereu sufletul, in care soarele rasare doar invocat!...
--

Prieten drag, piuitor!

2011-11-27T14:09:00.002+02:00

Un ghemotoc de viata si culoare, ramas singur printre oameni, in plin frig de iarna, dupa ce closca iesise mandra cu alti patru pui, a fost omorata de un caine! El e singurul ce a scapat! Si doarme in camera mea, intr-un buzunar!

Basescu vrea tren de mare viteza

2011-11-24T19:39:00.002+02:00

Ei ca sa vezi, frate! Ce de imaginatie are acest om! Am zis om?! Hai lasa-l asa!
In viitor, cica, vom avea si noi tren de mare viteza catre lumea intreaga, referindu-se in mod special la Londra! Conform imaginatiei bogate, ale domniei sale, peste 'cativa' ani, (vreo 30), ne vom duce sa facem cumparaturi din mall-urile londoneze, cu trenul de mare viteza, cu plecare din Constanta.

De ce din Constanta?
Pt. ca din restul tarii, se ajunge mai repede cu caruta decat cu trenul. Defapt care tren? Avem noi tren? Avem fiare vechi ceausiste si mici scremeri pt. inoirea efectivului de utilaj feroviar. Scremeri ramase fara rezultate considerabile, daca ne uitam atent la detaliile legate de starea generala a cailor ferate din Romania.

Cum sa ne ducem in Londra pt cumparaturi? Cati dintre noi? Aia cu multi bani poate, ciorditori de nalta clasa, sau nu! De care cumparaturi? Si cine mama dracu ar face o saptamana din Baia Mare pana la Constanta, ca sa ajunga in Londra in aproape alte 4-5 ore?
Cand isi vor permite romanii de rand, prostimea, un asemenea lux? Niciodata, Basescule! Ai ganduri frumoase si vise umede, dar tare vad cum o iei pe urmele lui Corneliu Coposu, si nu mai apuci ziu in care sa tai panglica mandru! Are s-o taie oare tot Udrea! Ca ea se pricepe. Taie panglici la deschideri de santiere. Ca de incheieri nu poate fi vorba, pana dincolo de sfarsitu' lumii. Asadar, draga Basescule, fie-ti tarana usoara, te rugam insistent sa te gandesti dracului cum sa ne scoti din cacao, si mai pe urma sa-ti treaca prin creier o asemenea trasnaie!

Din cauza lui Geoana, Iliescu era gata sa faca infarct

2011-11-24T18:55:00.001+02:00

Saracu Geoana, dupa ce ca e amu oaia neagra a parlamentului, din cauza ultimului sau discurs, pe Bunicuta, a luat-o inima de emotie, fiind gata sa crape. Si n-a crapat, spre nefericirea multora, ba mai mult, este foarte suparata pe Geoana, antipatic fiind, inca din primele sale saptamani in PSD! S-ar fi usurat parlamentul de inca un bosorog securist, fost ciorditor de nalta clasa. Spun 'fost' in speranta ca i s-o fi acrit de atatea manarii cu finantele publice, si o vrea sa se impace cu Divinitatea, acum ca e din ce in ce mai aproape de momentul in care multi ar vrea sa-i care coroane de flori! Si asta nu oricum; filmati de TvRomaniaAbonament!

-Sa vedem, hai, care mai urmeaza bosorogilor? Care din voi mai face coada la casieria bisericii, pt un bilet, NUMAI DUS, catre lumea celor nevazute? Ca Bunicuta Iliescu a inceput sa-si faca demersurile de ultimul drum.

Din lene pentru patrie

2011-11-20T06:43:00.000+02:00

Nu putine au fost diminetile in care, somnul era atat de dulce incat mi-am pus serioase probleme daca sa ma dau sau nu jos din pat! Chiar m-am intrebat daca nu cumva trebusoara asta e 'un facut' in firea umana! Voi ce ziceti? Cat de 'grave' sunt diminetile voastre? Si de ce oare e atat de dulce somnul, spre dimineata?

Balbaieli si scremeri guvernamentale

2011-11-17T22:36:00.001+02:00

Funeriu... Numele asta suna a mormantare si pare a fi predestinat. Si cum mormantarea e ceva de jale, si Funeriu, chiar el insusi, este un om JALNIC... Ce, l-am jignit? Nu cred!

Cum e ma frate posibil sa te caci in sanul institutiei pe care o conduci, sa caci pe lume un proiect legislativ prin care sa amani plata efectiva a rentei viagere pt sportivii de performanta, la sau peste varsta de 30 de ani? Si asta doar semnand mecanic hartiile aduse sub nas, in vederea inaintarii spre dezbaterea parlamentara (acolo unde se doarme pe rupte si oricum trece cand e vorba de taieri si amanari). Ce inseamna asta Funeriule? Sa o luam cu liniuta, da?
- Ori esti prost si nu stiai ce aberatii si prostii continea proiectul legislativ,
- Ori vrei sa obligi oamenii de performanta ai sportului, sa lase sportul doar peste varsta de 30 de ani,
- Ori ne demonstrezi ca poti face pana si pe acesti ambasadori ai Romaniei, sa renunte la a mai reprezenta o tara ce le ofera pe tava... Fix p.la! Si sa stii ca nu e greu sa faceti asta, la cat de terminati mintal sunteti, voi astia ce va plictisiti in birouri cacandu-va proiecte legislative pe masura inteligentei voastre.

Am terminat cu liniutele dar nu si cu ura pe care o port in minte pt prostii ce conduc tara spre cimitir. Marele cimitir al natiunii, de unde se scapa numai cei ce dispun de resurse, si isi permit sa urce pe muntele de cadavre... Exagerez, nu? Daca stai bine si te gandesti, stimate cititor, este o grava exagerare, insusi faptul ca inca stai in tara asta de cacat, platind bani grei unor hoti ordinari, ce se screm si se balbaie pana si pe valorile noastre ca natie! Sa nu mai vorbim de alte tipuri de balbaieli tampite si marlaneli balbaite pe bani publici...

Tractor parcat fix in santul sapat de primarie.

2011-11-10T18:15:00.001+02:00

Of, ca plina e tara de lucruri gingase! Ca acesta. La ceas de seara, drum spre casa. Mare, uimire mare pe capul meu, sa vad un ditamai tractorul bine asezat... Fix intr-unul din santurile primariei... De altfel, cea mai utila treaba pe care a putut-o scorni Primaria Jilava, anul acesta, a fost sa ne sape. La propriu. Si ne-a sapat. Si de bine ce ne-a sapat, in fiecare zi, la drum de dimineata sau drum de seara, suntem permanent invitati in craterele lasate de lucratori. Si uite ca pana la urma s-a gasit unul sa intre. Dar abia amu vine bomba. Tractorul apartine unui fost intreprinzator al Asociatiei Agricole, si mai tare de atat, de-asupra, unde urma reasfaltarea, era turnat deja un strat subtire de şapă, peste care urma asfaltul(nu prea curand). Asa ca omul nostru, parcand cu incredere pe asa-zisul beton, al Primariei, s-a trezit cu roata mare a tractorului, drept in sant. Cum asa? Enigma! Am s-o dezleg maine, daca va fi scos de acolo tractorul! Concluzia? O trageti voi!
P. S. Am ales sa fac asta-seara fotografia, si sa o editez pt postare, fiindca maine poate nu mai e acolo obiectul cu pricina, si am pierdut faza!

--

Noapte...

2011-10-30T19:38:00.001+02:00

Of, scumpa noapte, ma intreb si acum, dupa atatia ani, cum de ti-am pastrat in suflet linistea, cum de taina ta intunecata, mi-a pastrat sufletul curat. Curat dar rece. M-am trezit intr-o dimineata, ca plangeam. Visasem ceva si cateva lacrimi inca zaboveau pe obraz, acolo de unde le-am si sters suspinand! Visasem copii! Of, noapte dulce si calma, cui sa daruiesc sufletul meu? Gradina asta pe care tu o tii ascunsa... Sunt atatea stele blonde, brunete roscate, sau satene pe cerul tau sur, ca daca imi iau zborul, ma ratacesc. Ori... Draga noapte, eu nu vreau sa ma ratacesc, vreau doar o stea. Steaua mea, cea care inca nu ma vede de acolo! N-am sa-ti cer sa ma ajuti sa-mi caut steaua in vazduhul intunecat, lumina ei ar putea sa dispara inainte sa o pot atinge, si sunt ani-lumina pana la una din stelele tale, ani pe care i-as pierde in zborul meu... Sincer, scumpa noapte, ce ma duci cu tine intr-atatea lumi si vise, nici nu m-am gandit... De zburat, nu pot zbura! Fiindca pur si simplu nu pot, desi am aripi. De asteptat aici, asa cum ma vezi acum, am sa mai astept o vreme... Mai sunt si stele cazatoare! Si apoi, am sa ma sting incet sub apasarea grea si muta a timpului... Din toate astea, cel mai tare mi-ar parea rau de gradina asta verde si vie, cand va pali in toamna vremii mele...

--
Trimis utilizând G-mail IMAP4, pe un Sony Ericsson v640i.

Chinuieli intense

2011-10-28T22:13:00.001+03:00

Sa traiasca Yahoo. Dupa ce am descoperit si setat primirea/trimiterea
prin pop3, constat azi ca ea este nefunctionala. Drept urmare, am apelat
la alta gazda pt mail, ce imi ofera pe telefonul mobil, posibilitatea
atasarii de fisiere la trimitere. Asa ca tot nu ma las in a-mi mentine
blogul!

--
http://www.fastmail.fm - mmm... Fastmail...