Cetatea neagra

Soarele in locul meu!

2012-02-23T23:14:00.001+02:00

Daca ochii tai se-nchid
Si-ncet cauta somnul,
Fie ca de pe al tau chip
Sa dispara timpul.

Ca maine-n zori, frumoasa floare,
Sa prinzi in brate perna,
Sa privesti fereastra-n care
L-am rugat pe soare ca sa stea.

Fii buna si zambeste-i!

De seara

2012-02-20T23:28:00.001+02:00

Buna seara, fulg de nea,
Somnul dulce sa-ti adie,
Val frumos pe fruntea ta!
Si-n a parului faclie

Sa-ti puna-n dar zambetul meu.
Si in palmele-ti deschise,
Sa porti o inima de zeu,
Cum visau a tale vise!

Caci uite-mi palmele ce-ntind
Obrajii-ti ca sa mangai,
Si las dorul meu veghind,
Ca tot frumoasa sa ramai!

Noapte buna, pui de om!

Pupisme

2012-02-17T19:43:00.003+02:00

Bun regasit intre paginile acestui mic blog.
Intre atatea idei ce-mi cutremura creieru', astazi m-am gandit destul de serios, daca sa public sau nu, ce ma framanta pe mine legat de filosofia pupatului in fund! Cei ce au mai trecut pe-aici mai demult stiu reactiile mele. Numai ca, mai noua experienta de viata, m-a invatat ca trebuie sa fiu putin mai maleabil fata de fenomen.
Astfel ca, dupa oarece conversatii productive, cu un bun prieten caruia n-am sa-i fac reclama ilegala, am decis sa fac public pana la urma, rezultatul uneia din analizele mele modeste, neefectuata dupa anumite criterii profesionale, ci din propria experienta de viata!

Conform ultimului studiu sociologic, PERSONAL, datat din 2008, in ceea ce priveste comportamentul in colectiv la locul de munca, in urma schimbarilor aduse de Guvern, Codului muncii, membrii colectivului se clasifica pe diferite categorii. Si anume:

Categoria 'dumnezeu', unde patronul este seful suprem de la care pleaca toate directivele principale, urmand ca acestea sa se bifurce in subdirective pe plan piramidal.

Categoria 'dumnezeu adjunct' si 'dumnezeu subadjunct' , unde directivele prind viata si sunt puse in executie.

Categoria 'sfinti de nalta clasa, cu activitati adiacente.

Categoria 'sfinti de clasa joasa' , categoria cea mai chinuita, care adeseori trebuie sa decida intre a fi sau nu 'sfinti de clasa joasa-santinela', trebuind sa indeplineasca sarcinile locului de munca, paralel cu cele ale titulaturii de 'sfant'!

Categoria 'slujitori', care este impartita pe subdomenii.
-'slujitori lingai'
-'slujitori pupincuristi'
-'slujitori suparati'
-'slujitori sclavi'
-'slujitori vedete'
-'slujitori santinela'
-'slujitori anonimi'
Dezbatand categoria slujitorilor, am ajuns la concluzia ca intre 'lingai' si 'pupincuristi' sunt totusi niste diferente, contrar aparentelor.
Si anume, in timp ce lingaii persevereaza in spalaturi tropicale gratuite, exasperand publicul privitor, pupincuristii raman totusi doar la pupicuri pe bucile celui ce le accepta, urmarindu-si doar interesul personal. Fapt care se regaseste si in cazul 'slujitorilor santinela', care spre deosebire de 'pupincuristi' au menirea de a raporta categoriei 'sfinti', pe cale ierarhica, despre starea generala a categoriei 'slujitori' si noile intamplari survenite in activitate. De precizat ca 'slujitorii santinela' sunt extrem de raspanditi si foarte bine integrati in colective, astfel ca o simpla flatulenta poate avea ecou pana in varful piramidei! 'Slujitorii vedete' sunt cei ce dau tonul la munca si de cele mai multe ori, la distractie, distractie adeseori coborata la rang de prostie contagioasa. 'Slujitorii sclavi' raman totusi o categorie de top, urmand cu succes zicala 'Prost sa fii, putere sa ai'. Categorie extrem de bine apreciata pe plan practic, dar tot pe atat de desconsiderata pe plan uman. 'Slujitorii suparati' sunt detinatorii conceptiilor antisistem! Cu greu se gaseste ceva convenabil pentru ei, intaratatori de cacat, pisatori impotriva vantului, adevarati viteji in lupta cu ceata din capul lor! 'Slujitorii anonimi' raman adeseori in umbra, urmand tendintele colectivelor, inclusiv gradul de inteligenta sau prostie colectiva. Sunt cei ce nu au nimic de zis, existand totdeauna posibilitatea schimbarilor catre una din celelalte categorii de 'slujitori'.

Datorita interactiunii permanente dintre membrii colectivului, apar conflicte. Un capitol extrem de coplex, greu de expus acum, dar promit sa revin pe tema conflictelor inter-colective.

In speranta ca nu am suparat pe nimeni asa de tare, am sa precizez ca studiul meu, inceput in toamna anului 2008, are caracter satiric si nu are menirea sa jigneasca sau sa defaimeze anumite persoane. Si daca totusi sunt persoane deranjate de cele expuse mai sus, le datorez scuze, cu rugamintea sa inteleaga caracterul pur satiric al studiului. Multumesc!

Ninsoare

2012-02-14T20:39:00.001+02:00

Fata cerului brazdata,
De nori grei si ametiti,
A lasat pamantul brun
Sa sa se-acopere de alb.

Si in albul pur al iernii,
Ger taios a rupt zagazul
Ce-i framanta salbaticia,
Si-si plimba liber pe pamant

Mantia taioasa de argint.
Stau sa cada mii de stele
De pe-a cerului cupola,
Caselor sa le aduca
Caciuli groase de omat,

Toarse-n caierul la care
Doar vantul pare-a sti
Cand e cazul sa lucreze
Sau sa doarma langa soba.

Si rad bazii peste munti
Cand doarme vantul,
Uitand sa stranga stele
Ca jucandu-se cu ele,
Brazii-si fac din nou manusi.

Iubirea

2012-02-14T20:06:00.001+02:00

Daca este ziua ta,
Si chiar vrei sa crezi in ea,
Fiindca pari indragostita,
Eu chiar vreau sa fii iubita.

Sa primesti iubirea care
Niciodata nu apune
In a timpului vâltoare.
Si te rog atunci a-mi spune

Ce-i pe lume mai gustos,
Fructul dulce al iubirii
Sau vrei marul pacatos,
Dintr-un joc al intinării?

Sa iubesti te rog iubirea,
Ce ti-e pusa la picioare,
Caci a vremii zana rea
Va vrea s-o ia increzatoare,

So-nchida-n temniti cristaline
Caci muritori si muritoare
Au inceput sa i se-nchine,
Pana si-n dulcea-i rasuflare!

--

Altruism

2012-02-13T00:24:00.001+02:00

Si stand asa, din lenea-mi mare
Ma gandesc, iubita floare,
Sa-ti ofer putin si tie,
Din ce bine mi-este mie.

Cantec

2012-02-13T00:20:00.001+02:00

Din frumosul vers venit
Din departatul rasarit,
Am sa vreau sa iti aduc
Cantec dulce de haiduc,
Cantat la focul cel salbatic
Ce arde cerul meu tomnatic.

Noapte buna!

2012-02-13T00:14:00.004+02:00

Din inaltul cer al serii,
Dor se lasa peste vai,
Cu fulgi mari pe preerii,
Mangaind obrazul iernii.

Si din dorul asta mare
Eu presar din nouri albi,
Somnul dulce ce-l mai are
Doar omatul peste Alpi.

Ca in plapuma-ti calduta,
Sa rasara-n perna-ti moale,
Vis frumos, fata draguta,
Ce pe chipu-ti canti a floare!

Seara-n paru-ti sa se joace,
Sa cante focu-n semineu,
Aducandu-ti la picioare,
Acel dor, din dorul meu.

Noapte buna, Catalina!

Whitney Houston a murit.

2012-02-12T07:31:00.003+02:00

La numai 48 de ani, Whitney Houston a murit sambata seara la ora 3.55 la Beverly Hilton Hotel, cauza decesului nefiind inca facuta publica. Politistii nu au consemnat interventii criminale, intre posibilele cauze de deces.
Este singurul artist ce a lansat 7 albume consecutive, toate premiate cu discuri de platina, depasind la acest capitol, chiar si trupa Beatles.

Buleala pe fata, pipi pe ochii romanilor!

2012-02-06T19:38:00.003+02:00

Ale dracului hotie, nesimitire si ipocrizie, nu mai dispar de pe fata pamantului. Ba pare-se ca si-au gasit salasul intre granitele acestei amarate de tari...
Tampitul asta, ordinar pupaci la coiul drept basescian, zis si Emil Boc, abia acum si-a dat seama ca e terminat al sortii si, desi cam tarziu, tot amu s-a decis sa se duca dracului sa ne lase. Mare pacat ca a facut-o cu doar cateva luni inainte de alegeri, alegeri dupa care vin alti dobitoci la guvernare! Sa-mi bag p@la peste ei in casa, ca de ei depinde insusi viitorul meu si al altora tineri complet dezorientati, refugiati pe Facebook, fara vreun interes anume la ce se intampla cu ei!
Si dobitocii de ne conduc tara si fura tot mai legal si mai mult, exact asta urmaresc si asteapta. Ca pe toti sa ne doara-n vrej de ei si manariile lor!

-Va place ma codul muncii? Cati ma dintre voi l-ati citit, sa vedeti ce prevede? Va place ma sa cersiti un loc de munca luni de zile si cand il gasiti sa faceti pe voi de bucurie. Nu vedeti cum isi bat joc si profita de nepasarea noastra? Ramanem pe conceptia ca suntem tineri si nu ne intereseaza politica? Cat ramanem ma asa? O sa ajungem crapatori de foame, viitori protestatari pe feisbuc, mortii lui de feisbuc ca pe unii ne-a tampit de tot!

Revenind la Boc, eu as vrea sa-i car coroana. Dar sa i-o car pe pula erecta a intregii natiuni, aia pe care si-au bagat-o toti romanii in sufletul lui ala bun, in atata amar de chin. Chin care, trebuie spus, nu se termina aici, odata cu demisia sa din guvern, duces-ar unde s-a dus si bunicu sa-l invete ala sa sape tunele! Ca zapada stie deja sa dea, la coasa stie, tunele mai are sa invete sa sape, dupa ce il ia doamna aia cu coasa. Ca tot are el pile la ea!
Asa ca haideti sa-i uram omului ceva de despartire! Ceva din suflet, asa ca pentru sufletul lui, bagane-am pula-n sufletul lui de bosorog terminat!

Iarna, draga!

2012-02-06T19:01:00.001+02:00

Afara-i frig si bate vantul,
Zapada spulbera ca gandul.
Prind troiene vieti cusute,
Serpuind carari inguste,
Prin obrazul nins al serii,
Ramas batran in urma verii.

Am prins in gura sobii focul,
Sa-i imblanzesc salbaticia.
Si din ce trosneste lemnul,
Blanda-i e statornicia.

Sa las vise ca sa plece,
Sa se-ntoarca peste timp,
Ca un bol cu apa rece
Mi s-ar macina pe chip!

Sa las dorul sa se duca,
Prada timpului pierdut,
As ramane o naluca
In cartea vietii, nume mut.

Sa las iubirea catre fata
Ce-mi fura sufletul candva,
Care iubire si care fata,
Cand din mine e doar umbra.

Si-asa stau si-ascult cum focul,
Inlantuit in caramizi,
Isi joaca singur jocul,
Tipand la lemne uzi.
-

Trai pe vatrai

2012-02-06T18:25:00.001+02:00

Am avut azi o zi fresh, zi in care am avut tot timpul sa demonstrez ca imi place iarna, dand la zapada si spargand la gheata. Chiar mi-a placut ziua de azi. Si asta desi nu prea am avut chef de viata si nici viata n-a prea avut chef de mine. Ce bine e in pat, acasica!

Epoca adevaratelor schimbari

2012-02-03T20:31:00.001+02:00

Conform reformelor de criza ale guvernului Boc 3 (sau 4, nu mai stiu), se doreste neaparat transformarea noastra din 'muritori de rand' in 'muritori de foame'. Credeti ca exagerez? Va asigur ca multi dintre noi nu vom uita prea curand jaful din buzunarele noastre, impus cu japca de catre incompetenta sudorilor, ospatarilor, chelnerilor, necalificatilor sau ciobanilor de la guvernare.
Iata asadar ca s-au dus dracului si protestele iobagilor iesiti 'la aer proaspat', s-au dus dracului si trancanelile televiziunilor la adresa guvernului, si la palat se facu liniste. Amu avem probleme cu zapada. Nu mai simtim foamea!
Am fost la protest? Nu! La ce dracului sa ma duc sa ma imbolnavesc de frig, sa ma aleg cu capu spart sau amenda pt galagie, cand oricum nu s-a rezolvat nimic. Pentru a misc oarecum nepasarea si nesimtirea guvernului, trebuie un protest national major, hotarat si cu adevarat violent. Sa nu ne stea nimeni in cale. Altfel sugem vreju in frig, rabdam de foame si sete in frig, ne imbolnavim, ca dobitocii in zadar, ca nu intereseaza pe nimeni. Si ca sa vedeti ca romanii niciodata nu se vor uni pentru a iesi din dezbinare si foame, avem drept dovada, uimitoarea pornire a jandarmilor in a intretine asa-zisa ordine in timpul protestelor, jandarmi care poarta si ei foamea in stomacuri, televiziuni ce manipuleaza masele de prosti, indemnand in continuu prostimea la non-violenta. Sa nu se sara calu', in rest 'urlati da-va dracu, pana vi se usuca gârleju!'
Asa ca in curand vin alegerile, primim iar abureli si basini populiste, cu bratele deschise si mintile incuiate; multi dintre noi cei ce am urlat anti-guvern, vom manca iar mici, de foame, si vom bea bere, de sete, si uite-asa vom vota ce trebuie. Si uite-asa, cum spunea cineva, vin ai nostri, pleaca ai nostri, noi ramanem tot ca prostii!

Doi ardeleni

2012-01-02T22:05:00.001+02:00

Ion, ardelean de soi, fost ofiter, iesit la pensie, sta pe banca intr-un parc, si se chinuia la un tetris. Si juca el amu, injura ca nu-i cadeau piesele... Numa ce vine Vasile, se aseaza si dupa un timp intreaba pe Ion:
-No, dara ce te chinui ma acolo, ce e ala de injuri asa tare?
-E ma-ta, da-mi pace ca amu o fut si-mi distragi atentia.
La care celalalt scoate o poza veche decupata dintr-un ziar si se uita lung la ea. Si se uita, se intoarce, iar se uita, si intr-un rastimp isi pierde Ion rabdarea:
-Ce-i aia ma, de te uititi asa concentrat?
-Aci e tot neamu tau, amu da-mi pace ca ma tii din treaba!

Lume invidioasa

2012-01-02T21:49:00.001+02:00

Ba frate, bine e ma sa fii invidiat...
Unii ar fi in stare sa ma manance, parca as fi cacatul lor preferat la cina...

Ce gust o avea?

2012-01-01T12:54:00.000+02:00

Ca mancarurile din bucataria chinezeasca sunt uneori ciudate si nu prea prietenoase la prima privire, asa stim. Dar sa fii mandra cand mananci o friptura cu aspect de pizda, prajita, asta nu-mi imaginam! Dar uite ca se poate. Ai manca asa ceva?

Fane de la Gaze, unic si autentic sau nu?

2011-12-29T14:17:00.001+02:00

Ei bine, amu vreun an si ceva, m-o mancat sub coada sa-mi schimb pseudonimul! Si l-am schimbat din Ulmstar in Fane de la Gaze. Tare inventie, idee stralucita a unui vechi prieten (din multe altele). Ideea suna asa:
-Alo, doamna Iuliana, sunt Fane de la Gaze si am venit sa va verific contuaru' de corent! Permiteti?
Doamna Iuliana fiind sefa mea de-atunci, la adresa careia adeseori, aveam numai cuvinte elogioase! O gluma seaca dar care mi-a dat un pseudonim numai bun.
Surpriza a venit cand am dat cu 'goagle' dupa Fane de la Gaze pe net. Am descoperit ca suntem doi sau trei cu pseudonimul asta! Facebooku are deja unul, care nu sunt eu! Bun, poate ma voi gandi sa-l schimb. Sau nu.
Pana una alta, lumea asa ma stie!
Deci nu sunt unic cu nick-ul asta!
Dar in privinta autenticitatii a ceea ce fac aici pe Blog (mare lucru nu fac), ma pot mandri ca am rezistat tentatiei de a da copy-paste! Deci sunt si va asigur ca si voi ramane autentic. Cel mult am copiat anumite fotografii, in scop ilustrativ!
Asa ca am sa pun in slide-bar un sondaj, sa vad daca este nevoie sa-mi schimb pseudonimul.
Sa fiu sincer, nu ma mandresc sa fiu confundat cu 'tizul' meu, sa creada lumea ca sufar de xenofobie, de ultra-nationalism, si alte asemenea 'calitati', observate pe forumuri, pe unde apare celalalt Fanica. Ma mandresc doar ca apar primul in rezultatele cautarii cu Goagle! Click <a href="http://www.google.com/m?q=fane+de+la+gaze&client=ms-opera-mini&channel=new">aici </a> sa vezi ce vad eu cu opera mini.

Mesagerii Craiesei Zapezilor

2011-12-29T08:56:00.002+02:00

Paturi moi... Paturi albe si moi, mangaie obrazul brun al pamantului, lasand pe firul ierbii mici, dorul de soare. Crengilor pomilor, fulg cu fulg, blanda iarna, le-a facut hainute noi si pufoase, tesute in frigul sau dar cu caldura-n simtiri. Caci dicolo de stelutele din geamul ferestrei, pica lin cate un fulg mare, asezandu-se tandru pe stalpul fantanii, tesandu-i impreuna, o caciula! Si am prins si eu unul, intr-un an... Si uitandu-ma mai bine, pe manusa neagra stateau singure si mici, inghesuite una in celalta, atat de multe stelute incat nu mi-am putut da seama cate sunt. Stateau triste pe degetul meu si ma implorau parca sa le dau drumul. Ziceau ca in lumea unde au fost zamislite, parul balai si duhul rece al Craiesei, le aduce pe lume, ca mai apoi sa formeze in jocul lor ceresc, cate un fulg. Cate unul, apoi mai multi, apoi, incet, o infinitate de fulgi, din care eu am prins unul. Unul dintr-o infinitate. Unul din aceia ce au sarit in ajutorul stelelor de pe deget, adunandumi-se pe sprancene. Mi-au zis ca timpul lor s-a sfarsit, suflarea mea calda le-a luat zborul si viata. Dar sa nu-mi para rau. Multe pier intr-un ritual al sacrificiului, pier in haul izvoarelor, plang de durere, topindu-se pe hornurile caselor, indura adeseori viscolul furios, si cu toate astea raman bune si cuminti, intai mangaind faţa pe care vor sa o inveleasca, aducand-o la starea lor, dupa care vin enorm de multe stelute, intr-un joc ametitor, pe care eu nu am sa-l pot intelege, si fac plapuma moale si alba, ce noi oamenii o numim simplu, zapada! Zapada din trupuri mici, fara propria viata, ce au fost odata stelute! Zapada, aceea de sub picior, pe care unii o iubim, altii o uram... Si de-odata au inceput stelutele sa planga, din plansul lor a ramas doar o lacrima mica pe varful degetului meu! Si mi-a parut atat de rau ca n-am putut asculta mai departe din povestea lor... Si ma gandeam atunci cum toti fulgii astia mari si frumosi, sunt doar stelutele Craiesei, tinandu-se strans de mana... Ele stiu oare ce e vara?

Nou-nascut, imediat poza pe Facebook!

2011-12-27T13:54:00.001+02:00

Va vine sa credeti sau nu, mare este frate gradina Domnului, si mereu se muta gardu'. Abia ca la nascut, si, poc, poza pe feisbuc! Sa stie tot satu ce bebel are! Nu ca ar fi neaparata nevoie, dar asa dintr-un concept ciudat! Uimitor cum isi share-uiesc unii totul pe net... N-am sa ma apuc amu sa pun aici poza bebelului, caci din cate am vazut, sunt multi aceia ce pun pozele copiilor lor pe net. Si totusi, imi explica si mie cineva care ar fi motivele pentru care ar trebui sa punem poza copilului, acolo? Ca nu inteleg! Multumesc!

Fata din pagini

2011-12-25T20:29:00.002+02:00

Ieri dimineata, o carte veche, despuiata de coperti, m-a atras intre paginile sale, atatea cate au mai ramas, implorandu-ma sa n-o arunc! Si n-am aruncat-o... M-am incurcat rau intre pagini, si oricat as vrea sa revin in lumea asta, imi gasesc linistea acolo, in lumea aceea prafuita de ani, unde, la inceputul anilor 80, un tanar iubeste o fata... Si ea pe el. Calatoresc in Marea Britanie si se iubesc pe ascuns, nebuneste, pana cand? Pana intr-o zi cand tatal fetei, de profesie medic, decide sa o trimita la o universitate din afara orasului, in regim de internat. Odata cu despartirea lor, tanarul Ethan cade intr-o grava depresie, regasindu-si linistea intr-o betie aproape continua. In tot acest timp, 5 ani de zile, Ella il pastreaza in sufletul ei pe Ethan, iar dupa nenumarate nopti de vis si asteptare, clipe infinite de ironii ale colegelor, si tristeti ascunse, se intoarce in casa parinteasca, din apropiere de Londra, si merge intr-un rastimp sa-l gaseasca pe Ethan. Spre dezamagirea ei totala, Ella constata ca prietenul sau nu a reusit sa treaca peste socul unei despartiri bruste... Nebarbierit si neangrijit, isi ducea zilele intr-o maghernita de cartier, in compania catorva sticle deja goale, de 'licori magice'. Ethan regreta profund purtarea sa, insa odata refacuta relatia, se apuca si-si scrie in secret gandurile intr-un mic roman, ce ajunge dupa patru ani, pe mainile iubitei sale, careia nu-i pica prea bine ce scria in acele pagini. Descoperise ca Ethan avea acum doi mostenitori, Joel si Kim, dintr-o aventura, descoperise impresiile lui la adresa tatalui ei, reusise sa o considere usuratica, dupa plecarea ei in Oxford, si scrisorile ei de dragoste, toate transcrise si puse in paginile acelui roman...
Revin cu vesti.

Feisbucu' nostru cel de toate zilele

2011-12-18T20:14:00.001+02:00

...Feisbucu' nostru cel de toate zilele, dani-l Doamne noua astazi si ne iarta pe noi cei pacatosi si fitzosi, care suntem eroi, altruisti, credinciosi, romantici, iubitori, sufletisti, doar pe feisbuc! Dani-l Doamne zi de zi, ca sa ne putem trai viata, sa aratam la ce ora am vizitat wc-ul, ce horoscop mai citim, pe cine mai iubim, si cat de populari suntem. Si ne iarta pe noi oamenii, ca atunci cand vedem pe strada un caine, il batem (din mila), cand vedem un om amarat si jegos ne intoarcem (din altruism), cand vedem un hot de buzunare in tramvai, in actiune, ne uitam in alta parte si tacem (din eroism), cand vedem o fata ce ne place, mai intai o jignim fluierand-o (din politete), cand cineva sufera din cauza noastra, radem btjocoritor (din bunatate), cand scuipam cojile de seminte peste tot pe unde apucam, sa mature altii (din respect pentru cei din jur), iarta-ne Doamne pentru toate astea si pentru multe altele ce nu le-am zis inca, si da-ne Doamne feiscucu', caci doar aici putem fi mai buni, intr-o lume ireala, rupta de Tine! Unii dintre noi, doar aici ne putem etala valorile(masini, motoare, scutere, tzatze, craci, etc), lucruri pe care noi le numim valori si credem ca ne reprezinta. Asadar, da-ne Doamne noua feisbucu' nostru cel de toate zilele, ca doar aici putem sa fim mai intelepti, mai buni, mai veseli... Si ne iarta noua aroganta si ipocrizia cu care tratam lumea reala, dincolo de feisbuc!
--

Povestioara

2011-12-18T18:49:00.002+02:00

Buna seara, prieteni dragi, atatia pe cati va stiu, si atati pe care nu va stiu. Sa va spui intamplare...

Mergeam pe aleea inghetata, in drum catre chioscul de cartier, mic, inghesuit, si afumat de tutun, in care daca intri dai cu capul de tavan.
-Nu-i nimic, e din cuza gresiei. E mai groasa decat normal si cand au pus-o meseriasii astia nenorociti, au furat din inaltimea chioscului! Mi-a zis odata tanti Maria, razand de moaca pe care am afisat-o dupa impactul cu tavanul.
Am comandat painea, zaharul, uleiul, si m-am asezat la masuta din colt sa sorb o bere. Eram pe ganduri, ma uitam la tv-ul din celalalt colt, aproape inecat de fumul scos de tanti Maria, inaintea unor cugetari legate de Boc. Cugetari nu prea ortodoxe, presarate pe alocuri, cu organe genitale, cand feminine, cand masculine. O nehotarare verbala uluitoare. Era cert ca o oftica la culme chipul nevinovat si ipocrit al lui Boc. Asa ca printre puseurile de tuse seaca ale lu tanti Maria, mi-am luat incet avant de pe bancuta si m-am varat afara fara care cumva sa mai 'ucid' tavanul, zicand mersi de un aer mai curat si rece!

Era clar, ceea ce bagasem eu pe instalatie, o jumatate de ora mai inainte, isi facea amu efectul... Era pe masa.
Era nevinovata, o blonda, inbracata brun, timida, buna cu spume, rece si exploziva cand o sarutam. Simteam cum fiecare sarut lasa in mine o parte din ea, intr-o ura ce imi intepa limba, muscand-o amar! Ma privea trist si dulce, inchisa acolo in haina bruna, desi stiam ca e blonda. Ofta adanc oridecateori desfaceam dopul pentru un pupic! Mai statusem noi la povesti si cu alte ocazii, dar printre vorbele de duh ale coanei Maria, in clipele cand aceasta tacea, mi-a povestit viata sa. Are atia veri ai sai, incat cu greu i-am retinut. Pe cativa ii cunosc: Ursus, Bergembier, Ciuc, Tuborg, Ciucas... Unul Fulbier mi-a atras atentia. A plecat in lumea celor drepti... Era bun! Al dracu de amar cand te puneai cu el la masa!...
Ta-su, un bosorog batran, cu barbie sura si vulcanic, nu te saturai cand te apucai cu el la masa. Era Gambrinus, un batran simpatic, strasnic de amar, si bun, plin de povesti uitate. Greu de gasit in magazine, dar cand ne-am gasit ultima oara, acum vreo doi ani, cu greu am scapat de el. Dupa vreo sase sticle, mie deja imi sticleau ochii si el inca mai cauta sa dam noroc!...
Si ajungand acasa intr-un rastimp, m-am gandit cat de prezenta a fost blonda asta in viata mea, de cand a aparut, incat intr-un timp, nu era dimineata sa nu sarut macar una din cate ma asteptau in frigider! Sa va fac cunostinta?
E pitica, grasa, rece, blonda dar vopsita brun, si e buna cu spume! E Timisoreana, o stie tot satu'! Tu o stii? Pe tine cum te-a pacalit sa pui limba pe ea?

Se mai intampla!

2011-12-17T08:41:00.001+02:00

Un coleg strange aproape tot ce prinde. Iar ceilalti au tras concluzia si l-au ajutat sa-si faca publicitate! Si inca ce mai publicitate!

S-a imbatat saracu!

2011-12-16T06:02:00.001+02:00

Uite cat e de inventiv romanu'!

Povestea vietii, in obraji!

2011-12-14T20:52:00.001+02:00

Iesisem intr-o iarna de la lucru, din tura de noapte, cu ganduri sa ajung prin piata, dar fara prea mare rabdare pentru asta. Nu era piata tocmai locul potrivit pentru ce cautam eu dar norocul meu ca am gasit pana la urma ce cautam!...

In mersul meu iute, cu oboseala, bine infiripata in trup, in aerul rece al diminetii, parca-mi stateau ochii fortat deschisi... Deschisi pentru a vedea sute de alti oameni grabiti ca si mine, cu sute de alte ganduri nestiute, fiecare cu pasii sai si cu povestea sa! Intr-un colt, la o trecere pietonala, sta o batranica trista, cu privirea in pamant si ochii in lacrimi. Atatea cate mai puteau luneca din ochii aceia ce au scris un intreg roman in sufletul femeii aceleia. M-am gandit initial ca cerseste, dar pe masura ce m-am mai aproapiat, am vazut ca nu astepta nimic. Absolut nimic... Avea o expresie a fetei, ce exprima o ciudata impletitura de durere, descurajare si o oarecare resemnare. Adunate toate in ovalul fetei, pareau sa spuna viata ei intreaga. Acesta era lucrul ce m-a pus atat de tare pe ganduri. Pana atunci, pe cate chipuri am putut citi bunatate, ura, sarcasm, umor, zgarcenie, grosolanie, indolenta, orgoliu, vrednicie, iubire, pe nici unul nu se intrezarea intreaga viata! Mi-a fost oarecum sa ma apropii, desi sunt convins ca, desi nu mai aveam pe mine nici macar un leu de tramvai (am luat-o pe jos pana la autobuzul spre casa), o vorba buna ar fi facut mult mai mult! Imi pare rau si acum petru ezitarea mea, caci oricat m-am straduit, n-am mai reusit sa gasesc pe alte chipuri umbre ale intregii vieti!...

De aceea, in pasul vostru grabit, uitati-va putin in jur, poate ca nu e prea tarziu sa spuneti din suflet o vorba calda, cuiva ingandurat. Nimeni nu sta ingandurat, aiurea, intr-un colt, contemplandu-si in frig, amarul sau, sau al intregii sale vieti!...