baldovin opinium

Mester carmaciul, Titanic(a) e corabia...

noreply@blogger.com (baldovin) — Thu, 26 Jan 2012 14:34:00 +0000

Ca mai tot romanul si eu am asteptat discursul presedintelui de aseara asemenea unui meci din finala campionatului mondial de fotbal unde joaca Romania. Probabil ca e printre ultimele pe care le mai poate tine in astfel de conditii de atentie din partea cetatenilor. Am cateva obiectii la anumite fortari de logica pe care presedintele le-a comis in discursul sau de aseara, erori vazute de fapt de toata lumea. Prima dintre ele a fost folosirea tendentioasa a cuvantului „gafa”. Dupa DEX gafa este o „actiune sau vorba nesocotita care poate ofensa pe cineva”. Gafele le fac in special de adolescentii dar si de adultii atunci cand isi pierd luciditatea. Ei bine, repetarea gafei nu mai inseamna gafa ci fie prostie fie gest calificat. Nu ca ar fi Basescu inteligenta intruchipata insa cu legea sanatatii a actionat pe deplin premeditat. Dorind sa se scuze cumva sperand in temperarea protestelor, Basescu a dat intr-un mod parsiv aspect de „gafa” acestei premeditari care, dupa cum se vede, pe termen lung nu i-a iesit.

Ce de-a doua fortare a logicii a fost folosirea contraargumentului fata de noua sa imagine de dictator:

„Un dictator pe care il injuri de dimineata pana seara nu imi pare a fi chiar un dictator”

a spus presedintele. In aceasta propozitie Basescu a restrans conceptul de „dictator” la dictatorul opresiv care isi impusca oponentii ce demonstreaza in strada. Evident, scopul unui astfel de contraargument este acela de a ajunge mai curand la urechile omului simplu care nu stie de alt dictator decat de Ceausescu care a ordonat impuscarea manifestantilor. Este foarte clar ca un astfel de concept este fortat. Daca in Coreea de Nord, Kim Jong-il nu si-a impuscat detractorii asta nu inseamna ca el nu ar fi fost dictator. In aceeasi masura nici Stalin nu a avut protestatari de strada care sa-l conteste. Iata ca pentru conceptul „dictator” nu este suficient faptul de a-ti reprima cu violenta contestatarii. Departe de mine gandul cum ca Stalin si Kim Jong-il nu si-ar fi putut anihila contestatarii prin violenta. Vreau sa spun doar ca intre aceasta forma de dictator clasic ce provoaca genocid si liderul politic iubit si votat de majoritate exista grade de apropiere. Insa Basescu e mai apropiat de mustaciosii tirani ai mijlocului secolului 20 devreme ce majoritatea cetatenilor nu il mai sprijina. E simplu. Asta e definitia dictatorului democratic contemporan specific nu numai fragilei noastre democratii dar chiar si a Americii. George W. Bush a guvernat in ultimii ani fara sustinerea majoritatii cetatenilor intarind sistemul opresiv de control asupra lor pentru a impiedica o eventuala revolta.

Iata ca dupa cum virusii se adapteaza la noile antidoturi se pare ca si noii dictatori se adapteaza democratiei actionand la limita dictaturii clasice. Intimidarea cetatenilor de catre fortele de ordine, ridicarea lor dupa strada fara nici un fel de dovada ca ar fi infaptuit ceva ilegal sunt actiuni care au incalcat legile fundamentale ale statului (vezi art. 35 din Legea jandarmeriei - nr. 550/2004). Faptul ca in zilele urmatoare pe majoritatea posturilor TV diferiti purtatori de cuvant se bateau cu pumnul in piept despre cum apara jandarmeria cetateanul, cum ca nici o lege nu ar fi fost incalcata atesta gradul de implicare a mass-media in acest nou tip de dictatura prin manipulare. Pentru ca aici e mai mult decat manipulare, este prostire pe fata. Acest nou tip de dictatura mizeaza pe necunoasterea cetateanului a acestor legi si insista pe aceasta picatura chinezeasca a indoctrinarii prin mass-media. Spectacolul grotesc al provocatorilor proveniti din randurile fortelor obscure ale sustinerii acestui nou tip de dictatura, imbracati in haine de ultras a fost foarte repede inteles de protestatari si putini au cazut plasa acestei capcane mediatice. Intre timp acei „anarhisti” au disparut ca prin minune dintre protestatari desi, dupa profilul lor asa cum s-a manifestat in Occident stim ca ei sunt cei mai indarjiti si nu se lasa cu una cu doua revenind mereu si mereu la lupta. De ce nu au mai aparut in Piata Universitatii si in zilele urmatoare? Pentru foarte simplul motiv ca cei mai multi protestatari nu au cazut plasa acestei capcane mediatice. Oameni nu s-au lasat pacaliti si cei care au cazut stramb au fost tot autoritatile care s-au procopsit si cu imaginea de provocatori. Iata cum se face dictatura in democratie. Cu PR si cu indoctrinarea prin TV. Lumea isi da seama de lucrurile astea si chiar daca nu e un Ceausescu, Basescu este clar presedintele care s-a apropiat cel mai mult de aceasta imagine. Si nu prea mai are cum sa scape de ea prea curand chiar daca ramane in functie.

„S-a creat impresia falsa ca Presedintele nu-i mai reprezinta pe romani”

a spus presedintele in chiar inceputul discursului. O astfel de fraza pare ca vine de la un om nedormit de mai multe nopti care nu mai gandeste coerent. Nu e greu sa intelegi ca gradul de reprezentativitate nu este o impresie ci o realitate. El nu poate fi corectat in realitate. Daca omul simplu are aceasta „impresie” daca esti domn sau dacaa crezi cat de cat in democratie pleci. Daca omul de rand nu mai are incredere in conducator, conducatorul este ilegitim indiferent daca este impresie, expresie, compresie sau ce-o mai fi. Dar iata ca presedintele nu gandeste dupa aceasta formula naturala a unei democratii autentice. O fi dormit el putin in aceste nopti insa aceasta incoerenta in gandire este asumata de presedinte si are de fapt o logica ceva mai profunda. Ea este o amenintare ceva mai subtila care seamana cu : „daca voi nu ma vreti eu va vreu”. Adica „Aveti voi impresia ca eu nu va mai reprezint insa e fals, eu va reprezint chiar si fara voia voastra”. Iata ca reprezentarea nu mai devine apanajul „romanilor” ci a insusi presedintelui care decide ca ii reprezinta indiferent de ceea ce spun sondajele. Acestea sunt doar o… impresie. Se poate vedea ca in aceasta propozitie exista o amenintare subtila la adresa atat a protestatarilor dar mai ales a celor nedecisi sa iasa in strada: „voi ati creat o «falsa impresie» eu sunt gata sa o contracarez cu mijloacele mele” spune la nivel subliminal presedintele. Cei care protesteaza sunt „falsi” iar ceilalti sunt „adevarati”.

Faptul ca discursul presedintelui s-a intamplat exact cand vremea s-a inrautatit si cand drumurile s-au blocat este o strategie de manipulare cu care presedintele incearca sa salveze ce mai poate salva. Sunt convins ca daca un tunami lovea coasta de est a SUA atunci venea si Basescu cu discursul in aceste 2 saptamani de proteste. Un astfel de discurs este special conceput sa nu fie tinut minte de cei multi speriati acum de furia naturii. Faptul ca discursul a fost ales la 18.15 reflecta intentia de minimizare a protestelor fara precedent in ultimii 20 de ani in Romania. Putem sa ne dam seama ca pozitionarea temei protestelor ca stire de mijloc in ordinea desfasurarii jurnalelor de stiri este o comanda politica jalnica de vreme ce insusi presedintele alege o astfel de ora. Fireste intentia este aceea de manipulare subtila lasand alte stiri sa o ia inainte si ocupand mintea celor care o au ceva mai adormita cu alte detalii.

Ce de-a treia astfel de fortare este folosirea tendentioasa a procentului de votanti la alegerile din 2009:

„Peste 80% dintre romani au votat pentru Parlament unicameral si pentru un numar maxim de 300 de parlamentari”

a spus eronat Basescu. Mai intai trebuie precizat ca nu toti romanii au drept de vot. Apoi ca din 18 464 274 alegatori inscrisi s-au prezentat la urne doar 10.483.815 – 56,78%. Chiar daca ar fi fost toti in favoarea referendumului (desi e clar ca au fost si voturi nule si impotriva) tot nu s-ar fi putut scoate 80% dintre romani. Nu vreau sa scot in evidenta faptul ca romanii nu ar fi fost de acord cu intentia referendumului ci faptul ca Basescu cere mila cu trecutul de la anumite forte care ii pregatesc incet debarcarea laudandu-se cu performantele sale din trecut de a strange electorat in numar mare cu discursuri populiste (vezi alegerea uninominala) sau cu lupta impotriva sistemului pe care de fapt il reprezenta cu brio. Apelul sau la intelectualitate este un apel la a crea noi iluzii sclavului si de a-l mai prosti cativa ani. Am spus-o in acest post si o voi repeta si aici: problema acestor proteste nu este doar Basescu si guvernul Boc sau moc ci intreg sistemul ticalosit extins in tot ceea ce inseamna privilegiati sociali care sunt platiti cumva indirect prin orele suplimentare la job, prin stres, prin victimele escrocheriilor bancilor fata de clienti etc. O buna parte din vechea „intelectualitate” antiiliesca este vizata. Aici sunt incluse si anumite ONG-uri obscure care mai mult sau mai putin ocolit papa banii statului pentru a nu-l decredibiliza si a nu-i arata cutumele. Nici protestatarii si nici omul simplu nu mai cred in vrajelile statului de drept catre care s-a visat zeci de ani dar care se dovedeste al naibi de stramb. Problema este mult mai mare decat se arata si ei cam stiu despre ea. Numarul mare de balbe din discursul de aseara mi s-a parut mult mai mare decat cel obisnuit (desi de cativa ani nu i-am mai ascultat discursurile) atesta ca tensiunile din cercul sau de colaboratori intre care au debarcat mai nou si vechii inamici.

Asemenea lui Ceausesu ce promitea marirea alocatiei pentru copii, noul escu a si acordat romanilor sfarsitul crizei. Modul in care a spus-o este realmente ingenios. Pentru a nu parea o promisiune tip Ceusescu Basescu a anuntat sfarsitul crizei. Dar nu oricum ci intr-un mod tendentios de parca toata lumea a vazut cum criza a disparut dintr-o data:

„As spune insa ca suntem acolo unde trebuie pentru ca, in primul rand, datorita eforturilor populatiei, Romania a iesit din recesiune”.

Cum se face totusi ca sfarsitul unei astfel de crize nu este sarbatorit mai fastuos asemenea sfarsitului unui razboi? De ce este anuntata asa mai intr-un colt de gura? Foarte simplu. De fapt criza n-a trecut deloc dupa cum aflam din ceea ce spune mai tarziu:

„Nimic nu va mai fi ca inainte de criza, la terminarea acestei crize”.

Folosirea la viitor a sfarsitului crizei arata de fapt ca de fapt criza inca exista dupa cum fiecare poate vedea. Minciuna, dupa cum s-a vazut in lipsa de entuziasm a enuntului, este insasi anuntarea finalului ei. Si nu atat minciuna in sine conteaza cat ce anume ea acopera, respectiv niste praf in ochi acum ca institutiile de sondare a opiniei publice si altele n+au putut prevedea o astfel de revolta.

Problema lui Basescu e ca il lasa si presa. El ii plateste in continuare sa minimalizeze manifestatiile dar totusi omul simplu, chiar daca nu e de acord cu iesirea in strada totusi vrea sa vada. Are in el samburele revoltei globale si nu stiu daca zaharel din acesta pe post de praf in ochi de genul „s-a terminat recesiunea traiasca criza” poate merge. O plati el Basescu the big bucks la presa dar cred ca mai mult platesc corporatiile minutul de reclama (sic!) in timpul revoltei. In ritmul acesta caderea lui Basescu e doar o chestiune de timp. Corporatiile nu-si mai pot permite nemultumirea sclavului iar politicianul trebuie sa inspire incredere pentru ca afacerile sa mearga bine. Asa ca, prin presa, corporatiile il vor convinge in final si pe indecisul din fata televizorului sa se entuziasmeze si sa creada ca pot schimba ceva in societate. Iar protestatarii il urasc mai mult decat pe Boc, care e vazut drept o marioneta slaba. Nici macar sacrificarea lui Boc nu mai reprezinta o solutie. Absenteismul care se prefigureaza la urmatoarele alegeri de asemenea nu poate umple sperantele de mai bine prin alegeri anticipate. Sunt curios sa vad ce vor inventa specialistii manipularii din jurul sau. Dar dupa modul in care evolueaza lucrurile nu vad deloc cum carmaciul poate duce Titanicul la destinatie. Poate ca ar trebui sa lase pe altcineva sa o ia pe o alta ruta ceva mai lipsita de pericole.

Banc tragico-comic in acord cu spiritul acestor zile

noreply@blogger.com (baldovin) — Tue, 24 Jan 2012 09:24:00 +0000

Un medic a iesit la plimbare si a vazut o babuta stand pe o banca fumand o tigara. Medicul i-a spus:
–"E imposibil sa nu observ fericirea de pe chipul dumneavoastra. Care este secretul? “
Ea ii raspunse:
–“ Lucrez mult, nu ma culc pana la 2 noaptea, timp in care lucrez la studii si proiecte, ma trezesc pe la 6 dimineata ca sa ajung la timp la serviciu.
Nu fac sport, nu ma distrez si nici nu am viata sociala. La sfarsit de saptamana lucrez intruna sa-mi termin lucrarile la timp, si daca e sarbatoare, de asemenea, nu iau micul dejun, pranzul si nici cina pentru ca nu am timp.
Sunt mereu stresata din cauza termenelor de predare a documentatiilor, sarcinilor si a meeting-urilor cu sefii de la alte compartimente care vor sa le prezint lucrarile si vin cu tot felul de observatii mai mult sau mai putin pertinente..”
Medicul i-a raspuns:
–“E extraordinar! Nu pot sa cred. Ce varsta aveti??”

– „34”, ii raspunse babuta

De ce tace Basescu?

noreply@blogger.com (baldovin) — Sun, 22 Jan 2012 14:52:00 +0000

Dupa ce a provocat scanteia revoltelor care e foarte probabil sa ii aduca mai repede sfarsitul mandatului iata ca Basescu a luat vacanta. Nu mai e de gasit desi forfota de la Cotroceni parca se aude si in mijlocul protestatarilor. Se asteapta cateva vorbe de la presedinte mai mult decat de la papa dupa inscaunare. Dar el tace. De ce tace Basescu? Sunt doua motive. Primul tine de imaginea personala iar celalalt de presiunea din partea aliatilor.

In primul caz eu cred ca presedintele tace pentru ca vrea sa vada cum vor evolua protestele. Este caracteristic pentru modul lui de lucru. Daca ele iau amploare el va ridica palaria ca un erou spunand ca nu se cramponeaza de putere si ca a venit sa serveasca democratic si ca a asteptat sa se manifeste majoritatea, ca la inceputul protestelor era doar o minoritate, ca respecta, iubeste si chiar se inchina (sic!) la vointa poporului, bla, bla bla. Ca a gresit cand l-a demis pe Arafat, ca stresul, ca criza mondiala, capra, lantul etc… Daca protestele vor deveni banalitate si lumea se va plictisi de ele (vad ca posturile TV se intrec in a oferi interviuri in preponderenta cu analfabeti si someri) va iesi cu un ras hahait zicand ca orice are dreptul la proteste dar ca ele nu au reprezentat majoritatea, drept pentru care nu a demisionat. Va demite seful jandarmeriei care a savarsit abuzurile din aceste zile si pe politicienii care i-au facut ciumpalaci, nevrotici, viermi etc. pe protestatari. Parca il si aud zicand: „acesti oameni n-au inteles nimic din lupta mea cu mafia, din votul uninominal” bla, bla bla.

Cele doua atitudini se contrazic total iar daca face o declaratie acum si ulterior lucrurile evolueaza inspre directia opusa atunci va cadea prost. Evident ca daca iese acum cu una dintre cele doua variante compromite pe cealalta. Desi este un oportunist si nu un om consistent, Basescu are un oarecare simt al coerentei in asa fel incat nu vrea sa isi compromita credibilitatea cu ramasitele celeilalte. Daca protestele vor lua amploare atunci el nu va mai putea iesi cat de cat onorabil din scena, riscand sa fie primul presedinte demis in perioada postdecembrista si cel mai aproape de a fi linsat ca si Ceausescu in 1989. In acest caz toata familia lui va trebui sa se ascunda de ochii publici macar o perioada suportand corvoada de a avea membru un presedinte care a dus Romania probabil cel mai aproape de dictatura dintre ceilalti 2. Vorbim aici de imaginea sa care se apropie destul de mult cu cea a lui Nixon, a liderilor dubiosi din tarile semidemocratice si a dictatorilor in toata regula. E cam greu sa iesi dintr-un asemenea stigmat. El risca faptul ca insisi nepotii sai sa isi doreasca un nume ceva mai frumos. E cam clar ca lumina zilei ca prietenii se vor duce naibi si la batranete singurele consolari vor fi vechiul sau tovaras Iliescu si, probabil, cu catelul. Asa s-a intampla in SUA unde dupa ce intre Clinton si Bush cel batran au existat tensiuni in campania electorala din 1992 totusi odata ce au iesit ambii de pe scena si, mai ales dupa ispravile lui Bush cel tanar intre cele doua clanuri s-a format o stransa legatura. S-a cam dus naibi respectul din partea coomunitatii si lumea intreaba despre cladirea 7 cand ies ei in public sa vorbeasca. O adevarata corvoada viata de fost presedinte. Asemenea marginalilor fie ei bolnavi, saraci, drogati etc. si expresedintii nu au o viata prea usoara in zilele noastre. Mai toti au cate o ceva de ascuns. Pana si un Reagan, unul dintre cei mai respectati si iubiti presedinti ai SUA s-a vazut tarat pe la tribunal pentru declaratii in dosarul ostatecilor… De aceea, dupa spusele lui W, Clinton a ajuns un membru al familiei, hanging around pe langa casa Bush. Asa ca o batranete de jucat remi cu Iliescu protejati de agentii secreti de furia multimii nu prea i-ar surade.

Iata ca modul in care iese din scena nu e tocmai de neglijat. Probabil ca acum il intelege pe Emil Constantinescu care s-a retras la timp dupa criza sociala de la sfarsitul anilor ‚90. I-a ramas totusi reputatia de presedinte slab insa finut. E mare lucru. Ca poti sa-ti administrezi gresit bunurile e iertabil si de inteles. Dar ca nu ai onoare, demnitate si, mai ales ca nu esti „un domn”, nu prea. A cazut el Emil in fund mai rau ca un copil de 3 ani incercand sa suteze intr-o minge insa greutatea sa pare sa fi stat mai mult la ultimul etaj si nu la mijloc asa cum e cazul lui Basescu. Degeaba danseaza Basescu pe masa, degeaba se baga la o miuta in curtea scolii sau o bere pe litoral dupa cum degeaba si un G. W. Bush s-a imbracat in comandor dand impresia ca piloteaza un avion US Army. Imaginea de tantalau care nu nimereste usa la iesire tot i-a ramas in ciuda filmelor si a biografiei scrise de scriitori platiti pentru a i-o reface. Daca lui Basescu ii va ramane imaginea de ciuflingar cu alura de dictator nu-i deloc convenabil. Pana si Iliescu a stiut sa manipuleze mai bine societatea si sa dea impresia de bunicuta. O bunicuta un pic isterica ce tresare la unele cuvinte rusesti, o bunicuta care a avut o perioada de „plecare de acasa” in tinerete, e adevarat, dar totusi o bunicuta. Multi zic ca, in ciuda saraciei din primii ani de dupa revolutie totusi democratia a fost deplina (majoritatea fiindu-i sustinatori). Iliescu nu s-a cramponat parca atata de putere, a refuzat un al treilea mandat si a zambit cat de cat credibil cand a pierdut alegerile in 1996 felicitandu-se pentru ca a reusit sa implementeze schimbul amiabil de putere. Daca Basescu se comporta ca un machit scotand pistolul sa-si apere femeia acum pe final de mandat asta nu-i de-a buna.

Basescu are mari sanse sa ramana in istoria Romaniei ca presedintele care le-a produs romanilor lehamitea fata de democratia reprezentativa. Asta nu e neaparat vina lui. Trendul democratiei directe e in toata lumea. Incepand din Antichitate puterea este din ce in ce mai fragmentata si mai cedata poporului. Scurtele regresii dictatoriale ale secolului 20 sunt totusi exceptii care par sa se orienteze dupa cursul istoriei. Acceptand sectorul privat, practic guvernul din China cedeaza patronilor cate ceva din puterea concentrata in partid. In SUA entuziasmul popular fata de democratia clasica reprezentativa a fost surescitat de scoaterea pe tapet a unui negru pe care cetatenii l-au indragit la inceput dar pe care mai nou il cam indracesc. S-a incercat si o alta extravaganta: prima femeie presedinte din istoria SUA care in momentele cheie a stiut bla bla bla desi se cam pare ca lehamitea fata de politica e mai mare decat dragostea pentru inteleapta Hillary Clinton …

Sunt convins de faptul ca in acest moment Basescu nu isi negociaza neaparat soarta ci insasi imaginea sistemului pe care il reprezinta: capitalismul salbatic cu miliardari facuti in cativa ani pe baza speculatiilor preturilor imobiliarelor, a diferitelor matrapazlacuri si tepe date statului cu acordul fin si parsiv al conducatorilor sai. Bancile au putut dubla si chiar tripla ratele convenite initial cu clientii lor incalcand astfel principiul juridic al contractului punand in spatele clientului obligtii pe care acesta nu le-a stiut si la care nu a consimtit. Joburile au devenit extrem de stresante inclusiv in sectorul de stat iar starea mintala a cetatenilor a inceput sa se inrautateasca. Etc. etc. etc. Nu e deloc de mirare ca in piata se striga „Niciodata nu vom fi/colonie FMI” sau „Jos sclavia salariala” Sustinatorii lui Basescu au ajuns minoritari desi multi, printre care si eu (desi mai mult impotriva tiranilor parlamentari) l-am sustinut in 2007. Cei care il sustin acum sunt paradoxal insisi mogulii pe care ii detesta odinioara. Protestatarii au intentii diferite. Unii vor democratie directa, altii vor venirea regelui, altii un guvern neolegionar, altii sa aiba voie sa se bata pe stadioane, altii alegeri anticipate si venirea noului PP la guvernare. Cert este ca protestatarii nu mai sustin partidele si politicienii de pana acum ceea ce cam incurca afacerile, contractele si intelegerile unora intre care se afla si moguli. Foarte multi sunt dezorientati insa experienta lui Columbeanu si Orban in Piata in care au fost huiduiti si aproape linsati rejudeca relatiile dintre vechile razboaie transformate in aceste zile in aliante.

Daca protestele din Piata Universitatii îl dau jos e de rau pentru cei aflati la fraiele capitalismului salbatic. În cel mai bun caz daca noul PP va castiga eventualele alegeri anticipate va dura mult timp pana sa se lase corupti si acestia. Într-un alt caz daca clasa politica dispare, daca se va implementa o democratie directa asa cum vor intelectualii din Piata, adica daca se vor vota proiecte si nu oameni care promit si nu se tin de promisiuni atunci însusi capitalismul salbatic al televiziunilor si corporatiilor are sa aiba de pierdut. „Nu mai vrem guverne/conduse de concerne” e un slogan care le taie macaroana si lui Basescu si lui Voiculescu deopotriva. Cum se face ca dupa ce i-a facut cu ou si cu otet în trecut mogulii acum parca au intrat în pamant în loc sa se razbune un pic pe marinar? Nu scoate unul o vorba. De ce? Sa fie ei niste filosofi? Hahaha! Sa fie ei niste sfinti pe pamant? Deja rad cu lacrimi. Ce si-ar mai da ei drumul la razbunare dulce razbunare însa de fapt au enorm de pierdut daca sclavul nu sta cuminte în banca lui si îsi face treaba. Daca as fi mogul nu as avea curaj sa-mi amenint acum angajatii înfierbantati sa fie mai productivi. Daca as fi banca nu as avea curaj sa sun restantierii în zilele astea si sa îi amenint cu executarea silita. În ambele cazuri avantaj sclav - dezavantaj patron care nu mai scoate atata profit.

Daca sclavii Romaniei vor obtine mai multe drepturi toti oligarhii vor avea de pierdut nu numai Basecu si claca lui. Daca revolutia reuseste atunci nici Voiculescu nu va putea sa mai tina angajatii într-un regim de munca infernal din care sa scoata suficient profit pentru a plati apoi showurile de la televiziunile sale. Acest show tine sclavul aproape de TV gura casca al a primi pe gat reclame si nevoi în plus de consum. Televizorul cu reclamele sale care îi supraexcita sistemul psihodinamic îl face pe sclav sa consume. Consumand el are si nevoie de bani pentru a cumpara, ceea ce îl face sclav si mai tare dorind fie un job mai greu fie una alt job pe langa cel existent pentru nevoia de bani în plus.. În ograda cui? A oligarhilor. Intre care intra si mogulii trusturilor de presa. De aceea nu se spune nimic la TV despre intelectualii remarcabili care se afla zilele astea în piata - poeti, filosofi, eseisti, artisti etc. din noua generatie care concep un nou tip de societate si un nou tip de relatie patron-angajat. Libertatea ingineriilor sociale si a manipularii cu ajutorul mass-media în favoarea proiectelor dubioase care produc scindare sociala (vezi Rosia Montana) nu va mai fi aceeasi ca pana acum în viziunea acestor oameni.

De aceea Pietei Universitatii i se face imaginea unei adunaturi de ultrasi de galerie cu drogati si boschetari. Se vede de la o posta ca presa nu vede cu ochi buni nici noile idei idei despre democratia directa lansate prin manifeste si nici ideile extremiste lansate de unele grupuri. Desi pe termen scurt televiziunile au audiente record odata cu protestele totusi ele se afla în aceasta dilema a termenului lung care le taie încet si sigur creanga de sub picioare. Daca evenimentele vor evolua catre un scenariu postbasescian dramatic, cu iesiri în strada a celor cu intentii diferite care se vad în însasi diversitatea Pietei atunci vor fi tulburari sociale nefavorabile pentru modul în care s-au facut afacerile pana acum. Fie capitalismul manipularii prin marketing politic si comercial nu va mai fi atat de feroce ca pana acum fie lupta grupurilor care se vor razboi între ele pentru putere va duce la tulburari sociale cel putin la fel de serioase ca în aceste zile.

Iata ca angrenajul e extrem de complicat. Iata cum Basescu de fapt nu-si poate parasi postul asa dintr-o data. El trebuie sa faca si curatenie in urma. El trebuie sa dea impresia ca traim in liberate si democratie iar ca abuzurile din primele zile ale protestelor sau cele de dinainte de inceperea lor sunt niste accidente. Poate ca si-ar dori sa plece acum insa mogulii il ameninta cu campanii de presa nimicitoare daca ii lasa pe toti sa se scufunde.. Insa chiar si asa, tacerea asta a lui, cu cat se prelungeste cu atat seamana mai mult cu tacerea lui Hitler de dupa prima infrangere majora din Rusia in 1942.

Protestul tacut al batistelor albe

noreply@blogger.com (baldovin) — Sat, 21 Jan 2012 13:27:00 +0000

Dupa cum se vede pentru localnici astazi a nins aproape toata ziua in Bucureşti si se pare ca nu va sta prea curand. Ieri a plouat sporadic si numarul manifestantilor din Piata a fost ceva mai mic. In conditiile in care vremea se inrautateşte si in conditiile in care probabil, la fel ca in '90, Piata Universitatii va fi mai devreme sau mai tarziu evacuata totuşi protestele s-ar putea prelungi in mod tacut.

Uite ce propune Vasile Ernu:

"Insa putem face ceva… Ce-ar fi, imi spune prietenul meu din departare, daca vom incepe sa purtam panglici sau batiste albe? Sa le purtam la rever sau la piept, la gat sau pe mana? Toate albe. Sa le punem la geamuri şi la maşini, la uşi şi la porti. Ca de sarbatori, insa in alb. Dar nişte sarbatori protestatare. La inceput vom fi 5000, dupa care 15 000, dupa care 100.000 şi dupa care 1 milion. Vom fi multi, tot mai multi.. In Piata nu poate ieşi oricine insa acest gest il poate face orice revoltat, nemultumit fata de ei, cei care ne guverneaza. La inceput ne va fi jena, ne va fi teama, dupa care cand eu ma voi intalni cu tine ne vom recunoaşte. La inceput vom fi putini, dupa care se vor solidariza şi vor prinde curajul tot mai multi. Treptat, treptat de la mine la tine, de la vecin la vecin, de la protestatar la jandarm tot mai multi vor purta panglici albe."

Cine sunt nevroticii?

noreply@blogger.com (baldovin) — Wed, 18 Jan 2012 12:42:00 +0000

Ceausescu ii numea pe revolutionarii din 1989 de la Timisoara huligani. Iliescu ii numea pe protestatarii din prima Pata Universitatii golani. Mai nou, marii tismaneni anticomunisti au gasit un nou termen: „nevrotici”. Ma rog, au mai fost si alti termeni, cum ar fi „viermi”, „ciumpalaci” si altii. Iata ca similaritatile intre cele trei fenomene sunt cam izbitoare. Cel de „viermi” in special ma trimite cu gandul la Elena…

Dupa cum sistemul politienesc s-a camuflat ceva mai eficient in spatele aparentelor democratice la fel s-a intamplat si cu acest nou simbol: „nevroticii”. As vrea sa analizez un pic termenul tinand cont si de antepenultimul articol publicat aici. Cand a fost lansat termenul, nevroza se referea in special la anumite boli pe care unii pacienti, in special paciente, le imitau undeva la nivel inconstient. Ei nu erau propriuzis bolnavi de acele boli pe care le simulau insa imitatia era destul de reusita si, paradoxal, nevroticul insusi nu-si putea da seama de acest lucru. Mai tarziu aceasta tulburare psihica s-a numit „nevroza isterica”. Cele mai frecvente astfel de boli imitate erau „epilepsia” – imitata prin „marea criza isterica”, lesinurile controlate, paraliziile si diferite boli neurologice care erau imitate prin „catalepsiile isterice”. Ulterior a iesit la iveala o alta tulburare psihica foarte asemanatoare cu prima, respectiv ceea ce s-a numit „nevroza obsesionala” care se manifesta in principal fie prin ritualuri prelungite de verificare, fie prin idei recurente compulsive pe care subiectul de fapt nu le accepta moral dar care ii vin puternic si involuntar in minte sau prin ipocondrie maxima. In sfarsit o a treia forma de nevroza a fost cea fobica numita si anxioasa. Ea se manifesta prin frici teribile fata de obiecte, situatii sau evenimente total sau aproape total inofensive (spre deosebire de fricile fata de elemente periculoase care intra in alta categorie). Cam pe aici se situeaza, in mare nevroza.

Din pacate termenul a fost corupt atat in Occident cat si, mai ales, in tarile fostului bloc comunist de catre limbajul comun. In blocul comunist s-au adaugat forme noi dar diferite ca exprimare simptomatologica cum ar fi, de exemplu, asanumita „nevroza astenica” ce este de fapt stresul (re)inhibat specific relatiilor interumane din spatiul totalitarist comunist. Fie din imposibilitatea de clasificare, fie din necunoasterea diversitatii fenomenului psihopatologic, termenul nevroza s-a extins in mod ciudat in limbajul comun catre intregul spectru de tulburari psihice fara deliruri si halucinatii (care sunt psihoze). Asta s-a intamplat si in Occident si in blocul comunist. De exemplu el s-a extins catre comportamentele agresive, antisociale, sau rapid oscilante intre tristete si veselie. Exista lucruri comune intre ele intr-adevar insa deosebirile sunt si mai mari ceea ce a implicat clasificarile lor in clase diferite.

In wikipedia (romania) se spune : "Nevroza, potrivit conceptiilor contemporane, se determina ca o boala, conditionata de situatia conflictuala… (continuarea aici ) . Dar la descrierea tulburarii vedem o multime de referiri la Pavlov ceea ce ne cam spune despre autorii articolului si despre "contemporaneitatea" acestor conceptii. Daca nevroza isterica este descrisa cat de cat, observam ca cea anxioasa (sau fobica) este amestecata cu cea obsesionala numita aici impropriu pentru insasi limba romana "nevroza obsesiva”. Apoi, folosirea termenului „boala” pentru tulburarile psihice este specific psihiatriei totalitariste, psihiatria occidentala renuntand la acest termen in favoarea celui mai uman, firesc si normal „tulburare psihica”. Poate parea putin insa acest termen nu are alura spitaliceasca. Dupa evenimentele antipishiatrice din anii 1960 Occidentul a inteles ca „tulburarea psihica” este o stare normala si nu o boala. Psihicul este facut pentru a fi tulburat pana la un anumit nivel. Nu poti spitaliza un om normal. Reflexele institutional psihiatrice ale ramasitelor totalitariste din democratia occidentala de dinainte de 1960 au fost potolite de aceasta schimbare terminologica ce in fapt reflecta o anumita emancipare politica a spiritului occidental. Practic termenul „tulburare psihica” s-a intalnit cu ceea ce grecii numeau in antichitate temperament cu cele ale sale 4 forme generale: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic. Aceste forme rudimentare de psihopatologie practic se regasesc in ceea ce se cheama „Tulburari de personalitate”. Nu vreau sa intru in detalii prea lungi (am scris mai detaliat despre subiect in lucrarea mea „Dinamica psihologiei abisale” ). Vreau doar sa subliniez ca ne putem da seama ca „specialistii” consultati de wikipedia Romania pentru un astfel de articol sunt niste psihiatrii scoliti mai putin prin Occident…

Din aceasta cauza cea mai competenta clasificare a tulburarilor psihice DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) in ultima editie (a IV-a) a scos practic din paginile sale termenul „nevroza”. El poate fi deja considerat o ruina desi in jargonul neoficial al psihiatrilor inca se foloseste si se va mai folosi. Principalul motiv este coruperea lui in special de limbajul comun prin regretabila lipsa de apetenta a omului simplu pentru cunoasterea diversitatii comportamentelor psihopatologice. Celalalt motiv este fonetica sa ce trimite la fiziologic. Psihanaliza a aratat inca de la inceputurile sale ca acesti isterici, obsesionali si fobici nu au probleme neurofiziologice in simptomele sale ci unele pur psihice. Adica ele nu tin de hardul ci de softul mintii. Desi in editia a III-a din DSM termenul “nevroza” inca exista, totusi intre timp APA (American Psychiatric Association) s-a convins ca in loc sa se ocupe cu dezbateri relativ la generalizari de simptome mai bine le clasifica dupa manifestarile exterioare ca „dispozitie”, „agresivitate”, „somatoforme” etc.

Nu vreau sa insist mai mult pe subiect, vreau doar sa arat si sa dezavuez mania amatorist psihiatrica a politicienilor, ziaristilor si a multor (poate mult prea multor) oameni simpli. Desi s-a abandonat intre timp, dupa cum se vede, totusi in psihopatologia profesionista de pana la DSM IV occidentala termenul „nevroza” a ramas cu sensul lui originar, respectiv obsesionalitate, fobie/anxietate si isterie. De aceea atunci cand il folosesc, acesti paraziti social ar trebui sa aiba decenta de a-l folosi corect. Toate aceste manifestari au in ele ceva introspectiv. Toate nevrozele sunt introversibile. Protestatarii pentru libertate si demnitate sociala din zilele astea nu sunt niste introvertiti, se vede bine. Au tulburarile lor psihice asa cum toata lumea le are cu exceptia minoritatilor lacome care conduc societatea astazi din umbra si care ii imbolnavesc pe ceilalti. Dar acesti oameni insetati de libertate si demnitate nu sunt nevrotici. Ei nu sunt introvertiti, slava domnului si exprimarea prin protest e sansa lor de a-si mentine mintea limpede. Exprimarea prin protest este un exercitiu catarctic. Introvertitii sunt de fapt cei ce inghit in sec si le zambesc fals aprobator amenintati din umbra de scutierii lor. Introvertitii sunt cei ce se tem sa iasa in strada si sa isi arate dezgustul fata de calaii lor pe termen lung.

Ţin insa sa remarc predispozitia feudala a celor care folosesc cu nesabuinta si neprofesionalism termenii psihopatologiei. Eu unul nu folosesc termeni psihiatrici cand ma supar pe cineva sau cand caracterizez politicieni desi stiu destula psihopatologie. Nici psihiatrii nu se apuca sa faca diagnostice atunci cand intra in conflict cu cineva. Asa ca taceti odata din gura voi adunatura asta de paraziti neosclavagisti care folositi eronat termenii psihopatologiei! Nu stiti ce e aia nevroza. Nu stiti ce e aia „Tulburare psihica” pentru ca de fapt nu vreti sa stiti ca voi ii sunteti cauza. Dar stiu de ce va complaceti in ignoranta in acest domeniu. Pentru ca va convine o viziune medievala despre psihopatologie. Am scris mai multe despre asta aici:

Cu adevarat uimitoare insa este atitudinea medievala fata de omul cu tulburari psihice ceva mai serioase asa cum este nevroticul. Cand un astfel de politician da verdictul de nevrotic are in vedere fie un medic psihiatru care sa vina si sa-i faca o injectie rapid respectivului in maniera Putin, fie chiar pregatirea Corabiei Nebunilor asa cum se facea in Occident pana acum cateva secole. Falsa delimitare pe care un astfel de parsiv social o are fata de omul cu tulburari psihice vizeaza acea conceptie patriarhala dupa care prin intermediul suferintei sale s-ar manifesta cumva diavolul. Asta sa le-o spuna lui mutu! Știu foarte bine ca omul cu tulburari psihice este de fapt victima sistemului si lumea incepe sa inteleaga. Folosirea unor astfel de termeni poate produce o oarecare impresie celui care crede in diavoli. Evident ca pentru ei, acolo unde exista psihopatologie trebuie sa existe si organe de ordine care s-o “vindece” prin bastoane. Halal societate deschisa! Halal egalitate de sanse!

Pentru mine insa invectivul “nevroticule!” inseamna cumva o dare de gol. In loc sa te gandesti ca sistemul pe care il guvernezi e cel ce produce astfel de victime si macar sa ti ascuns lucrul acesta tu de fapt il arati cu ostentatie. Nu e anacronic!? Insa pentru ei nu e. Lor li se para normal ca omul simplu sa isi distruga sanatatea fizica si mentala pentru hoiturile lor. Capitalismului i se pare normal sa preia oameni entuziasti si cu pofta de viata de pe bancile scolilor si sa ii transforme in niste acrtituri si niste dezolati. Sistemul are ateliere pentru reparatii umane. Se numesc spitale. Daca ar putea, acesti neosclavagisti ar umple spitalele psihiatrice cu noi. Din fericire chiar si aceasta bruma periodica de democratie are partile ei bune. Sunt insa destui care cred in ea si in minciunile constitutiei si din cauza lor acesti parsivi nu ii pun la pamant pe protestatari asa cum au facut ceilalti cu „huliganii” si cu „golanii”.

Romanii nu sunt prosti

noreply@blogger.com (baldovin) — Tue, 17 Jan 2012 07:41:00 +0000

Zilele astea televizoarele sunt deschise pe canalele ce retransmit protestele antiprezidentiale si antiguvernamentale. Am aruncat si eu un ochi sporadic suficient sa nu ma las atras de distorsionarea faptelor si aseara chiar m-am alaturat protestatarilor scandand cu ei lozinci. Cred ca am sa-mi suspend un pic lucrul la „Corruption Story” pentru a merge seara macar o ora sau doua pe zi pentru a ma alatura manifestantilor. Nu-mi fac mari sperante. Sunt convins de faptul ca pana cand automatismul si robotica in general nu va inlocui total sclavul vom avea o lume abuzata fie prin amenintari directe fie prin amenintari subtile si manipulare consumista asa cum se intampla cu sclavul contemporan. Pana la un astfel de nivel tehnologic am putea recurge provizoriu la cateva reactii de dezaprobare fata de stapani care sa le mai tempereze lacomia inrobirii si sa intareasca ceva mai mult demnitatea sclavului. Eu am fost si in 2007 atunci cand in Piata Universitatii se striga pro Basescu si impotriva parlamentarilor care il destituisera desi nu-mi era simpatic. Dupa cum se vede si din postul pe acel forum am avut chiar dileme daca sa merg sau nu sau daca merita sau nu. Nici acum nu-s departe de aceasta atitudine insa simt ca in felul acesta respect comunitatea si omul simplu ruginit de inrobire.

Chiar daca nu am impartasit entuziasmul protestatarilor pentru o clasa politica mai buna totusi am trait din plin entuziasmul omului cuprins de idealurile umaniste, a omului revoltat impotriva fragmentarizarii capitaliste a relatiilor interumane si impotriva abuzurilor reflexelor politienesti existente in orice sistem politic cunoscut pana acum fie el totalitarist fie democratie. De asemenea am perceput strigatul miilor de manifestanti ca pe un salut si semn de respect pentru cei care, asemenea primilor crestini ai catacombelor, si-au riscat sau chiar si-au pierdut viata in numele idealului de libertate politica. Steagurile decupate in mijloc, manifestari de genul „Jos dictatura!” sau „Libertate!” poate s-a auzit undeva acolo la ei…

Acest ultim motiv a fost decisiv o astfel de re comemorare ad hoc a fenomenului Piata Universitatii. Chiar daca eram mic pe cand aceste evenimente se desfasurau totusi am retinut faptul ca intre timp a ajuns un buchet de idealuri ruinate sau abandonate. Ruinate pentru cei ce nu si-au vazut visul de a trai intr-o libertate autentica. Abandonate pentru cei ce au intors macazul din protestatari impotriva sistemului in parghii ale lui. Au existat atatea situatii de protest si de reluare a fenomenului in acesti 20 de ani si totusi romanii au lasat capul in pamant. Acum ca rabdarea a ajuns la limite ma bucur ca totusi demnitatea oamenilor de pe aceste meleaguri nu a disparut. Nu toti s-au prostituat in fata sistemului.

Plus de asta, am avut chiar o mare satisfactie vazand cum cu o seara inainte protestatarii au reusit sa dejoace un plan marsav al serviciilor secrete de a da forma violenta acestor manifestatii pentru a-si justifica ulterior o eventuala interventie in forta. Parsivii au infiltrat instigatori la violenta printre manifestanti, instigatori care au inceput sa devasteze. Foarte putini au cazut plasa acestei capcane. Intre timp toti si-au dat seama ca acesti asazis „anarhisti” pe care televiziunile ii filmau nonstop sunt politisti/jandarmi/SRI-sti civili. Am vazut astfel de remarci la omul simplu in piata care abia stia sa vorbeasca. In ciuda aparentelor nu suntem chiar prosti!

via feeder.ro

Ei bine, aseara tactica s-a schimbat. Pentru a forta ideea cum ca jandarmeria apara cetatenii (se striga „jandarmeria apara hotia”) ei au incercat un tertip si anume perchezitionarea cetatenilor care veneau in Piata. Evident, principalul scop este intimidarea celor care vor sa ingroase randurile protestatarilor pentru a stopa amploarea evenimentelor. Justificarea unei astfel de masuri ar fi oprirea introducerii unor materiale explozive :)). Si eu am trecut printr-un astfel de „filtru” cand am traversat dinspre partea cu fantana inspre partea cu Teatrul National. Am acceptat incantat sa-mi deschid rucsacul bucuros de faptul ca jandarmii tin la securitatea protestatarilor. Dar in scurt timp am observat ca ei de fapt vor sa ma impiedice discret sa ajung la cei ce strigau. Le-am spus ca nu sunt prost si imi dau seama ce vor sa faca si pana la urma m-au lasat in pace. Asta este perversitatea manipulocratiei actuale: sistemul trage de tine sa-ti alegi stapanii si chiar ii pune el in functie in numele tau chiar daca refuzi sa te prezinti la vot insa atunci cand vrei sa ii dai jos prin manifestari de strada esti discret impiedicat. De aceea multi probabil ca au preferat sa stea deoparte speriati de perspectiva unor dosare penale sau amenzi. Nu va lasati intimidati daca pe Magheru patrulele de jandarmi va iau la intrebari. Tertipuri ieftine.

Nu va mai maimutariti cu psihopatologia!

noreply@blogger.com (baldovin) — Fri, 13 Jan 2012 20:41:00 +0000

Am scris acest articol dupa ce am citit acest articol scris de Cristian Tudor POPESCU in ziarul Gandul .

Nu inteleg folosirea distorsionata a psihopatologiei! Nu discut despre talentul gazetaresc al domnului CR Popescu. Nu vreau sa comentez ideea principala a articolului scris de dumnealui la care chiar consimt. Sunt lucruri de bun simt. Nu inteleg insa de ce tot face referiri intelese superficial la psihopatologie. Domnul CR Popescu parca sustine un seminar despre fenomenologia psihopatologica. A vorbit despre onanisti pe care i-a generalizat succint in voiaoristi, exibitionisti si fetisisti. si gata! Am trecut in revista psihopatologia. Acum trecem la politica. Toata presa e plina de falsi medici psihiatrii care dau verdicte si pun diagnostice.

Pentru cine nu e familiarizat cu psihopatologia poate afla ceva nou. Pentru un cunoscator aceste referinte sunt amatorism de doi lei. Diversitatea tulburarilor comportamentului sexual este de 100 de ori mai mare fata de ce a schitat acolo Popescu. E absurd sa incepi sa faci un fel de descriere a acestor tipuri de dereglari libidinale si apoi sa o cotesti catre alt subiect.

Nu pot sa inteleg cum naiba un om citit ca dumnealui nu se apleaca mai mult asupra fenomenului. Cu atat mai mult cu cat, asemenea majoritatii cetatenilor (inclusiv eu) si dansul face parte dintr-o anumita categorie de tulburari psihice. Nu e nimic grav. Nu e nimic lamentabil. Tulburare psihica nu inseamna neaparat nebunie. Pur si simplu conceptul de "tulburare psihica" intre timp s-a extins si catre ceea in trecut era considerat "normalitate". Conceptul antic de "temperament" practic a fost absorbit de acest concept contemporan. Deci s-ar putea documenta cu ocazia asta si, in plus de asta, s-ar putea intelege mai bine pe sine.

De ani de zile dumnealui si alti jurnalisti folosesc gresit sau aproximativ termenii psihopatologiei. Atrag cititorii mai bine? Se identifica cu limbajul comun care si el foloseste gresit termenii acestia? Forteaza o consimtire la culpabilitate din partea publicului pentru cel deja diagnosticat? Nu stiu. Insa daca tot esti lider de opinie (si aici ma refer la toti ziaristii cu astfel de manii psihopatologiste) ai putea totusi sa faci un efort sa intelegi despre ce vorbesti si sa ii ajuti cumva cu explicatiile si pe cei ce te citesc.

La fel ca si mare parte din publicul lor acesti jurnalisti insa au o conceptie prefoucaultiana despre tulburare psihica in general si nebunie (psihoza) in special. In evul mediu "nebunul" era ars pe rug pentru ca diavolul sa iasa sau sa piara. Mai tarziu el era pus in "corabia nebunilor" si trimis in larg. Observ o anumita voluptate la a detecta nebunii si de a-i pune la stalpul infamiei. Acesta este un reflex bine incastrat in mentalitatea noastra strapunsa din profunzime in afara de multe eruptii medievale. Multi dintre noi nu intelegem ca nebunia nu este si nu trebuie sa fie tinta urii noastre. "Esti nebun" nu trebuie sa fie un repros menit sa ii atraga si pe altii in cercul urii fata de acea persoana ci un semn de compasiune. Si, cel mai important lucru, nebunul nu este culpabil. Pana si societatile totalitariste au invatat acest lucru.

Cineva se poate intreba de ce ma lamentez atata. De ce nu vad tea articolului si ma leg de o chestie auxiliara. Tocmai aici e problema. Psihopatologia nu este o firimitura in aceasta batalie politica. Psihopatologia este mult mai importanta decat excrementele politice. Daca reusesti sa intelegi psihopatologia de fapt reusesti sa intelegi si mai bine inclusiv politica pentru ca prima este consecinta indirecta, transgenerationala a primei. Intr-o lume in care sefii nu se simt in siguranta decat intre subordonati stresati (li se spune atenti, fresh minds), intr-un capitalism in care libertatea se plateste cu presiuni psihice care in timp se transforma in tulburari psihice grave sau maladii organice psihopatologia nu este o joaca. Psihopatologia este chestiunea cea mai importanta.

Blogito ero sum

noreply@blogger.com (baldovin) — Wed, 11 Jan 2012 09:53:00 +0000

Zilele astea am intrat in batranul (deja) reader in care mi-am strans anii astia RSS-feedurile. N-am mai facut-o de vreo 6 luni. Sunt feeduri neverificate de 2-3 ani… .Mda, asta e… Am cam abandonat blogul. Dar nu-s singurul. Am avut surpriza sa constat ca 70% din blogurile care m-au interesat in trecut s-au oprit. Sunt abandonate. M-am intristat. Par un fel de case parasite cu povestile lor inedite pe care s-a asternut praful intre timp. Mai trist este ca un astfel de exblogger da de banuit ca ar fi bolnav, puscarias, sclav (clasic ca din acesta modern suntem cam toti) sau chiar mort…

Am zis ca o sa incerc sa-mi fac mai mult timp pentru blog si sa fiu mai activ astfel in comunitate. Dar exista posibilitatea ca la un moment dat si al meu sa ajunga astfel. Principala cauza ramane lipsa de timp. Si totusi cititorii sunt un fel de colegi-amici cu care te poti vedea accidental pe strada sau intr-un club sau oriunde. A nu-ti intretine blogul e ca si cum nu ai mai vorbi cu ei sau nu i-ai mai saluta. Macar un articol la o luna acolo tot inseamna ceva. Un semn de viata. Cred ca o jumatate de ora intr-o luna oricine isi poate gasi sa stearga praful de pe blog cu un post nou. Mie mi s-a intamplat sa lucrez mai mult la articolele de pe concept, ce-i drept (am stat si 3 zile pe un articul…) insa nu ma refer la blogurile teoretice. De fapt tocmai alea sunt cele mai longevive. Putini sunt bloggeri teoreticieni care s-au lasat. Asta e bine.

Chiar daca am fost prins la maxim cu „Corruption story” si mi-a luat cea mai mare parte a timpului totusi inclusiv din asta am reusit sa scriu cateva articole. Asa s-a intamplat cu articolul asta , asta , asta sau asta. Iata 4 posturi legate numai de activitatea mea din ultimii 2 ani. Fireste ca exista si riscul sa muncesti atat de mult incat sa uiti sa mai vorbesti dar aminte sa scrii… Dar blogul are aici rol de barometru. Daca vezi ca iti scade numarul de cititori poate ca ar trebui sa o lasi mai moale. In joc este familia prietenii si comunitatea insasi. Trebuie sa ne obisnuim sa comunicam mai mult si mai mult adevar unii cu altii. Iar blogul este un astfel de antidot impotriva singuratatii si anchilozarii sociale. Solutii exista. Numai cine nu vrea nu le gaseste.

Rade ciob de oala sparta! Eu sunt primul vizat in aceste sfaturi. :D Personal proiectul asta m-a cam epuizat si vreau o schimbare. Am fost la un vernisaj cu ceva timp in urma si un amic mi-a spus ca a crezut ca am abandonat arta ca nu m-a mai vazut pe la evenimente. Dimpotriva, i-am zis. Tocmai ma reinventez. In timpul in care am parut disparut de fapt am facut arta mai mult ca oricand. Asa e si cu blogul. O sa-l reinventez macar pentru un an :D Daca nu ma voi apuca cumva de alt proiect dupa ce termin „Corruption story” in mod sigur o sa fiu mai prezent macar in blogosfera si in comunitate.

La recitire!

Bilant 2011

noreply@blogger.com (baldovin) — Sun, 01 Jan 2012 13:10:00 +0000

Dupa realizari per total 2011 ar fi trebuit sa fie cel mai bun an dintre toti. As fi multumit ca 2012 sa fie ca 2011. Imi doresc mult mai multe dar e bine si cu astea:

1. am reusit sa ma „sustrag” dintr-un stil de viata stresant. Am muncit mai putin pentru corporatisti si mai mult pentru mine.
2. am incercat sa dau la o parte pe cat posibil lucrurile urate din lume care ma disturbau in trecut. Am desfiintat TV-ul. Ma feresc cat pot de mult de orice fel de „news”. Vad lumea ceva mai frumos si m-am inconjurat de ceva mai multe frumusete.
3. am publicat (in varianta tiparita) „Cubismul lui Picasso” si „Principiile artei teoretice”.

Nerealizari:

1. faptul ca n-am mai reusit sa fac o piesa ca „Deep ocean legend”.
2. neglijarea vietii personale si a celor apropiati. Aici e buba. Daca as fi rezolvat problema asta as fi avut un an perfect. Asta e. Am avut ani in care mi-am neglijat total cariera sau activitatile in favoarea consolidarea relatiilor cu cei apropiati. Nici atunci n-am fost multumit asa ca pentru moment am ales „cariera”…
3. n-am facut destula arta
4. n-am reusit sa public (in varianta tiparita) sau sa traduc in engleza cea mai importanta lucrare teoretica a mea „Dinamica psihologiei abisale”. Ramane pentru viitor.
5. n-am prea avut timp de blog.
6. mai putini bani ca in trecut. Dar cu asta m-am impacat. Majoritatea sunt in aceeasi situatie :D

Par mai multe nerealizarile insa am lucrat foarte eficient la un proiect care se va termina la inceputul acestui an intr-o luna sau doua care de fapt rastoarna ierarhia.

Ce voi face sigur:

Mai intai voi termina „Corruption story” , proiectul de care vorbeam la care lucrez deja de mai bine de 3 ani si caruia i-am dedicat tot anul trecut. Din cauza lui n-am mai avut timp sa mai fac muzica dar anul asta mi-am propus 5-6 piese noi. Le am deja schitate, imi trebuie doar timp sa le dezvolt.

Ce as vrea sa fac:
1. sa termin noua mea carte aflata in lucru: „Reversul psihopatologic al sclavagismului”.
2. sa ma apropii mai mult de comunitate si sa fac o arta care sa arate si jumatatea plina a civilizatiei actuale.
3. un videoclip la una din piesele mele. Probabil la „Pentru tine”

La multi ani!

noreply@blogger.com (baldovin) — Mon, 26 Dec 2011 11:22:00 +0000

N-as fi scris postul acesta da’ parca n-as vrea sa termin blogareala pe anu’ asta in nota trista din postul precedent despre 21 decembrie si neevolutia din 1989. N-am sa spun bancuri de ras in hohote ca sa schimb nota dar vreau sa termin ceva mai optimist. Dar si ceva mai realist. Vad ca majoritatea blogurilor ce insista pe „trezirea” umanitatii din somnul corporatist sau totalitarist insista pe tema falsificarii datii nasterii lui Isus sau a lui Mos Craciun. Am sa completez cele spuse in acele bloguri cu doua teme oarecum diferite dar intim legate. Prima este amintirea mea despre Craciun iar cealalta este o investigare psihologica fata de entuziasmul acestei perioade.

N-am sa va mint. Mie nu-mi place Craciunul. Mi-a fost frica si de Mos Craciun dar ii zambeam printre dinti pana ii luam bomboanele si fugeam. Din cauza guitatului porcilor la taiere mult timp decembrie a fost pentru mine luna de cosmar desi iarna mi-a placut tot timpul. Dar vacanta de iarna a fost un fel de traversare a raului pentru antilopele gnu. Trebuie sa treci dincolo desi in rau sunt crocodili. Daca vrei zapada si partie trebuie sa treci si prin guitatul porcilor din decembrie. De asta am fost vreo 5 ani vegetarian. Si cred ca voi reveni la un moment dat la mancare vegetariana.

Dar, dincolo de asta, mie nu mi-a placut ipocrizia craciunului. Toti se fac veseli, binevoitori si prosperi desi in viata reala nu sunt asa. Cand vad acei brazi cu fundita, frumos legati, gata sa-si deschida universul bomboanelor, de fapt eu ii vad peste cateva saptamani uscati si indesati prin tomberoane. In acelasi fel porcii, crescuti si dragaliti cu lugu-lugu si ciucu-ciucu (unii chiar primeau nume asemenea animalelor de companie) sfarseau prin a fi kilariti si parliti. Ia mai lasati-ma cu sarbatoarea voastra mare! De 1000 de ori era mai frumos la „San’ Pietru” la inceput de vara cand veneau tigancile cu inghetata de mancam pana raguseam :D M-am identificat mult timp si cu bradul si cu porcii… Asa ca am preferat sa evit pe cat de mult am putut craciunul :D

Intre timp am dat de psihanaliza, am vazut ca omul e condus de impulsuri contradictorii si oscilarea intre doua stari uneori contradictorii e normala si apare in functie de intensitatea acestora. Dar tot nu am priceput de ce teatrul despre marinimie, bunatate si toleranta trebuie jucat tocmai de Craciun si de ce de fiecare.

Si pentru ca tot vorbim de psihanaliza cred ca putem vedea in artificiile moderne ale anului nou si in pocnitorile traditionale din bici ale craciunului fantasma cuceritorului specifica oricarei petreceri. Bubuielile petrecerilor inseamna reactualizarea asediului urmate de orgii. Si in craciun si in orice petrecere (printre care si revelionul) exista o retraire a nevoii inca prezente a omului contemporan de a cuceri si coloniza. Dincolo de aceasta salbaticie actuala in comportamentul uman, asediile reusite ale cetatilor au avut si parti bune, respectiv improspatarea sangelui si evitarea incestelor repetate. Bucuria invingatorilor a fost dublata de entuziasmul ascuns al femeilor cucerite. Bucuria anului nou sau oricarui tip de aniversare care se lasa cu artificii, cu impuscatul in aer, cu pacanitul sampaniei, cu spargerea farfuriilor, cu pocnitul din bici marcheaza trecerea fie de la disperarea soldatului ce marsaluieste luni de zile pana la orgie si noua viata de dupa orgie, fie trecerea femeii cetatii de la banalitatea sau regulile rigide ale vietii de cetate la niste experiente noi pe care respectabilitatea ei nu le-a cunoscut. Va doresc experiente noi in anul urmator dar sa nu le faceti pe spatele semenilor vostri!

Hai BUZZ

21 decembrie

noreply@blogger.com (baldovin) — Wed, 21 Dec 2011 19:48:00 +0000

Astazi a fost 21 decembrie. O zi trista. Zi de doliu national. Acum 22 de ani s-a murit pentru libertate in aceasta zi. In timp ce unii inscenau inginerii sociale idealistii mureau sub gloantele si senilele armatei conduse de niste generali in care incolteau germenii unei eventuale dictaturi militare unde ei sa fie noii titani...

Cei care au murit atunci nu doar ca au salvat demnitatea unei natiuni care in general a cam stat capra la imperiile de dimprejur. Ei au atins demnitatea idealurilor umaniste univesrale care sunt mai presus de cele nationale.

Nu e trist neaparat faptul ca niste naivi au murit pentru aceleasi idealuri pentru care primii crestini se lasau ucisi de imperialistii romani. Umanitatea s-a obisnuit, am putea spune... S-a obisnuit cu tradarea acestor idealuri si cu parvenitii care isi fac imagine imbracandu-se cu ele. Trist este faptul ca acei oameni care s-au transfigurat din conditia umila de membrii ai unei natiuni marginale in cea de umanitate universala au ajuns sa fie vazuti ca niste paria ai istoriei chiar de propria lor natiune.

Ei sunt dezavuati mai intai de omul simplu. In conditiile in care omul simplu a ajuns sa creada ca era mai bine sub dictatura comunista mortii din decembrie 1989 incep sa se transforme in "bine le-a facut. Ce-au cautat sa strige !". Apoi ei sunt dezavuati de autoritati care inca fac tranzitia catre capitalism: "Ce bine era odata cu toata puterea in mana!..." par sa zica si sa actioneze conform (vezi ultimele abuzuri ale jandarmeriei fata de libertatea de expresie). In sfarsit mortii din 1989 sunt dezavuati de insisi cei care au facut tranzitia catre capitalism: cum slava ce le-o poarta (ca orice fel de lauda dealtfel) este mimata conform spirituluui de marketing/PR moartea acelor idealisti e mai mult o marfa culturala pe care ei o vandsi la care subscriu in mod sec...

Am trecut astazi prin Piata Universitatii. Cativa batranei puneau flori. Cativa jandarmi cautau picior de anarhist. Masinile treceau impasibile. Sa ne fie rusine! Fiecare din noi am vandut idealurile acelor copii. Niciunul dintre noi nu face destul pentru a le cinsti memoria. Sa ne fie rusine!

Iar am pierdut sfarsitul lumii...

noreply@blogger.com (baldovin) — Fri, 11 Nov 2011 21:50:00 +0000

Care va sa zica azi 11 11 2011 se preconiza sfarsitul lumii. Dupa incercarile din 1000, 1500, 2000, 2001, 01 01 2001 sau 06 06 2006 nici azi n-am putut vedea un adevarat sfarsit al lumii ci doar un sfarsit banal al zilei de azi. A naibi ea lumea asta care nu respecta dead line-urile! Lumea asta n-are shef? Nu-i taie nimeni din salariu pentru atatea intarzieri? E aproape miezul noptii si vad ca nimic. Safi sta langa mine si toarce si vad ca n-are de gand sa se sfarseasca. Mai stau 1 minut sa vad ce si cum desi nu cred... Adica va sa zica sfarsitul de azi a fost cum a fost si ieri si cum va fi si maine.

Acum treb'e sa recunoastem ca nici noi n-am fost pregatiti. Cu dusmanii nu ne-am impacat, de mancat, baut si altele nu ne-am saturat , nici creditul la banca nu l-am platit... N-am fost domn'e pregatiti pentru trecerea dincolo cu atatea lucruri neterminate. As mai putea sta 2 minute pana trece ziua asta... Da' daca vine sfarsitu' tocmai acum in ultimul minut si raman cu postarea neterminata? Io zic sa o termin si ma culc totusi inainte de miezul noptii. Daca il pierd pe asta in minutul care vine pe cand tocmai ma voi fi culcat totusi imi mai ramane ala din 12 12 2012. Asa ca m-am hotarat sa nu mai astept pana la final si sa ma culc.

Hai noapte buna!

PS. Daca ma trezesc maine mort inseamna ca am pierdut sfarsitul lumii sau ca l-am trait pe viu?

Democratia este o tiranie facuta cu acceptul majoritatii

noreply@blogger.com (baldovin) — Wed, 09 Nov 2011 10:05:00 +0000

Multe concluzii se pot trage din experienta unui astfel de om care isi exercita si el un drept din constitutie.

Faptul ca exista o lege a incalcarii bunelor moravuri sau a ordinii si linistii publice (in mijlocul unui Bucuresti suprafonic) care anuleaza acest drept prioritar arata de fapt ca vorbele frumoase din constitutie sunt doar material de propaganda. Realitatea e mult mai dura. Constitutia e folositoare la a da da iluzia sclavilor contemporani ca sunt si ei liberi si ca pot servi fericiti in continuare "de buna voie si nesiliti de nimeni". Insa cine crede ca pentru omul simplu exista libertate sau caca pitalismul (sic!) si democratia se afla la antipodul totalitarismului si dictaturii aia sunt niste catzei neoscolastici platiti sa latre minciuni frumoase despre statul de drept si democratia participativa. Legile sunt reguli la care omul simplu nu consimte, pe care le poate influenta prea putin cu propria dorinta si care ii sunt nefavorabile.

Mi se pare mizerabil modul in care apoi seful jandarmeriei repeta papagaliceste despre cum institutia sa amenintatoare/traumatica este de fapt menita sa apere omul simplu in timp ce faptele aratau cu totul altceva. Prostire pe fata la fel ca si vorbele goale si mincinoase ale constitutiei si democratiei. Si mai pervers este faptl ca daca de exemplu cineva s-ar hotari sa isi piarda cativa ani si sa il dea in judecata pe acel jandarm care i-a incalcat "dreptul" la libera exprimare totusi, in ciuda admonestarilor venite de la diferitele resorturi (gen presa, ONG-uri, justitie) totusi in final el ar fi decorat si urcat in rang. Asa functioneaza orice demitere pentru incompetenta si abuz in democratie. Logica este aceea a incurajarii abuzurilor. din 1000 de abuzati doar unul merge mai departe si isi cere drepturile acordate in justitie. Statistica ramane favorabila sistemului politienesc si astfel sclavagismul modern functioneaza obscur dar eficient in spatele vorbelor goale despre egalitate de sanse si participare.

Cam la fel se intampla si pe timpul lui Ceusescu daca strigai impotriva regimului. Diferenta e ca acum sunt mai putine sanse sa fii rupt in bataie in special datorita presei sau internetului. Dar si atunci puteai scapa doar cu o mustrare. Aaaa da..., si ... era sa uit... acum ti se spune "stimate domn" in loc de "dusman al poporului"

Cert este ca autoritatile incearca prin toate mijloacele posibile sa impiedice o revolta sociala inca din fasa. Orice potential lider de rascoala e racolat inca din fasa. S-au inchis fabricile , nu-i nimic. Jumatate din someri sunt angajati in jandarmerie sau prea multele institutii de "mentinere a ordinii" publice ca sa impiedice eventualele revolte.

Traiasca miliardarii! Traiasca corporatiile!

I'm (on am)azon

noreply@blogger.com (baldovin) — Fri, 28 Oct 2011 19:38:00 +0000

Dupa ce a fost refuzata de editurile de prin Romania (la fel ca restul lucrarilor mele teoretice), iata ca mai vechea Cubismul lui Picasso: psihanaliza distrugerii şi reparaţiei a vazut mai nou lumina tiparului in limba engleza in strainatate.

http://www.amazon.com/Picassos-Cubism-Psychoanalysis-Destruction-Reparation/dp/3845431806

Shall I write in English on this blog too? :D

Opinium in haina noua

noreply@blogger.com (baldovin) — Fri, 02 Sep 2011 07:45:00 +0000

02 09 2011

Am decis sa il personalizez putin si sa il fac ceva mai vesel: :)

Messed up myspace

noreply@blogger.com (baldovin) — Fri, 12 Aug 2011 05:52:00 +0000

12 08 2011

De cand a lansat versiunea a 3-a myspace parca a innebunit. Singurul avantaj ar fi acela ca practic poti sa urci un numar nelimitat de piese si ca poti sa algei pe care sa le faci publice. In felul asta nu mai e nevoie sa stergi din ele din lipsa de spatiu. Dezavantajele.... ohohoooo. De la meniurile care isi schimba pozitia si forma pe zi ce trece, de la tutorialele puse chiar de ei pe propriul site care sunt rupte de realitate (cum ar fi sincronizarea cu facebook)... Designul care nu mai permite customizari de cod... Nu stiu unde vor sa ajunga! Cert e ca de o jumatate de an myspace a luat-o razna. Unii si-au sters conturile de ciuda.

In dimineata asta m-am amuzat intrand pe myspace lucru care nu s-a mai intamplat de ceva vreme... Cand sa ascult un friend request si sa ma loghez dau de chestia asta:

S-ar putea sa fie un hackeratack, s-ar putea sa fie o razbunare a cuiva tocmai concediat sau chiar o actiune creativa autoironica colectiva. Nu prea e firesc pentru o corporatie (myspace e totusi o corporatie...) dar spiritul myspace este mai aproape de asa ceva. :)

NUE Gore

noreply@blogger.com (baldovin) — Sun, 03 Jul 2011 16:16:00 +0000

3 iulie 2011

Pe timpul lui Ceusescu era un banc. Cica vine sfarsitul lumii si toti incep sa intre in panica. Ceausescu plictisit zice: "Stati linistiti tovarasi! Noi sintem cu 100 de ani in urma". Mi se parea amuzant pe timpul ala. Acum nu mi se mai pare. Chiar mi se pare in regula si poti sa fii mandru pentru ca esti cu 100 de ani in urma.

Ei bine ma pot mandri cu faptul ca noi suntem kiar cu cateva milioane de ani in urma, mai precis in era glaciara. A nins. Noi n-avem problema incalzirii globale. Nu vreau sa par cinic, chiar cred ca poluarea mediului e o mare problema. Insa cand All Gore incearca sa o rezolve ceva nu-mi miroase a bine...

Cand politicienii incearca sa rezolve o problema atunci ea fie devine mai acuta fie rezolvarea ei creaza ulterior mai multe probleme incat mai bine era lasata asa de la inceput. Asa ca daca All Gore incearca sa rezolve incalzirea globala mai bine ii zic simplu: "auzi? Lasa-ne. Noi avem racire globala. Noi suntem in era glaciara. Lasa-ne"

A nins. La multi ani! :D

O menajera buna face mai mult decat 1000 de politicieni romani

noreply@blogger.com (baldovin) — Mon, 16 May 2011 20:06:00 +0000

Cica directorul FMI Dominique Strauss-Kahn e anchetat pentru tentativa de viol. Mai precis menajera hotelului la care statea l-a cam refuzat ...

Ca sa vezi! Dupa ce a pus capra jumate de planeta iata ca primul la FEMEI s-a impiedicat de-un ciot... Asta e... Nu trebuie confundata prostitutia (politica) cu menajul. O fi mers cu Basecu, Geoana sau Boc; o fi ea menajera si o spala ea pe jos dar asta nu inseamna ca e una din alea... Sau din astia...

Am zis eu ca nu mai merg la vot da' daca femeia asta candideaza in Romania eu o votez :D Nu ne-ar strica ceva mandrie nationala ca vad ca avem moralul la pamant ;)

PS. Oare a fost pe bune cand a dat cu mocul Elena Udrea sau a fost la vrajeala...?

Mitul lui Bin Laden

noreply@blogger.com (baldovin) — Mon, 09 May 2011 10:07:00 +0000

Obama contra Osama 3.
Mitul lui Bin Laden

Articol legat de cel anterior

In celelalte doua articole sustineam ideea ca picarea celor doua turnuri si a cladirii 7 e putin probabil sa se fi datorat exclusiv avioanelor care au intrat in ele. In acest caz Bin Laden nu ar putea fi condamnat pentru ele.

Apoi, daca mergem pe ipoteza transformata in certitudine de autoritati cum ca ce s-a intamplat la 11 septembrie 2011 se datoreaza acelor atacatori sinucigasi Bin Laden tot nu ar fi putut fi condamnat fair play intr-un tribunal occidental care respecta litera legii. Gaura asta procedurala s-a intamplat cu alt mare cautat, Slobodan Milosevic. El a fost adus in fata tribunalului international si avea mari mari sanse sa scape pentru ca de fapt nu se putea demonstra nimic cu acte impotriva lui. Asa s-a intamplat cu Al Capone, marele mafiot de la ei care, la fel, nu a putut fi condamnat pentru omucidere ci pentru gainarii de genul neplatit impozite si altele de genul asta. Saddam Hussein n-a fost in final condamnat pentru uneltirea unui razboi chimic impotriva Occidentului (asa cum se preconiza la inceputul razboiului) ci tot pentru nimicuri de genul acesta. Dupa cum am mai spus-o pe acest blog eu as paria la un procent de 50% ca Milosevic nu a murit atunci cand au spus soldatii din presa in cor si ca s-a facut o intelegere cu el sa dispara pe undeva prin America Latina tocmai pentru ca nu vad cum putea fi el condamnat la cum evolua procesul lui.

Pai daca Milosevic nu a putut fi gasit vinovat avand ca argumente un intreg mecanism organigramic al sistemului cum oare sa il gaseasca un tribunal specific statului de drept vinovat pe Bin Laden care nu a lasat documente specifice consemnarilor oficiale ale statului in acel moment? Ca Bin Laden a vorbit el candva la telefon cu atentatorii de la 11 septembrie (lucru iarasi dubios) asta nu e acuzatie de responsabilitate. Asta e vrajeala oferita de (farma)CIA pentru gura casca. Daca eu sun pe cutare care apoi a facut o crima asta nu e un motiv pentru a ma face pe mine responsabil pentru crima. Asta la ce spune litera legii. Cel mult asta ma poate face complice la crima sau tainuirea ei. Dar si aici e complicat pentru ca nu se poate dovedi clar ca Bin Laden ar fi stiut de aceste atentate. Iar daca FBI sau alte astfel de (de)servicii secrete ii asculta telefonul prin care apoi l-a acuzat de implicare in 9/11 de ce nu a intervenit sa preintampine tragedia? De ce i-a lasat pe membrii celulei Hamburg sa patrunda pe teritoriul SUA si, mai grav, sa se urce in acele avioane?

Iata cateva intrebari cu raspunsuri pe care le vom afla peste 50 de ani dupa cum spunea Basescu despre o situatie asemanatoare… Oricum, autoritatile SUA aveau mare interes ca Bin Laden sa nu fie cumva prins de altii si judecat. Mai mult decat atat, el nu trebuia judecat nici de un tribunal american cu presa calare. De fapt prinderea lui viu si judecarea lui exclusiv pentru atacurile 9/11 era aproape imposibil de facut respectand rigorile statului de drept specifice democratiei americane. Acum, ca tribunalele insele sunt discret manipulate si atent directionate sa-l condamne pe Al Capone pentru altceva decat ar fi meritat asta e alta problema. Bin Laden putea fi acuzat de multe atacuri teroriste insa nu putea fi acuzat de organizarea atacurilor de la 9/11 si cu atat mai putin nu putea fi acuzat de doborarea turnurilor dupa cum am spus in celalalt articol.
Cert este ca daca s-ar fi facut la fel ca si cu Milosevic n-ar fi dat bine deloc la imaginea democratiei astazi. Daca Bin Laden ar fi fost adus in fata justitiei s-ar putea sa se fi vazut ca razboiul impotriva terorismului este de fapt o frauda.

La drept vorbind, daca a contribuit cu adevarat la planuirea atentatelor de pe 11 septembrie eu cred ca Bin Laden s-a cait mult dupa. Nu pentru ca a ucis oameni ci pentru ca a fost el insusi folosit de megaimperiul manipularii in asemenea hal fara sa poata face nimic sa impiedice asta. Daca ar fi incercat sa se apere si sa apara in fata oricarui tribunal el era linsat imediat. Mesajele pe care le trimitea erau trunchiate de catre agentii CIA infiltrati peste tot prin lumea araba. Altele probabil ca erau fabricate in latura politica a Hollywood…

Daca candva va fi reusit sa inteleaga cu cine s-a pus, cred ca Bin Laden a regretat foarte mult orice implicare fie ea directa fie indirecta in evenimentele de la 11 septembrie. Pentru ca cinismul lui in a omori oameni nevinovati e mic copil pe langa cinismul capitalismului. Terorismul lui e mic copil pe langa razboiul organizat pe care sistemul semitotalitar al capitalismului il poate crea. Terorismul sau amator nu are nici o sansa in fata profesionistilor terorii.

Bin Laden a fost un naiv cu o foarte mica putere politica. Nu stiu daca a reusit sa inteleaga ca nu putea castiga un razboi cu Occidentul. Termenul de comparatie e cel al polonezilor care raspundeau invaziei de tancuri germane la inceputul celui de-al doilea razboi mondial cu cavaleria... Haituit de arme digitale si demonizat de o intreaga masinarie propagandistica bombele sale mai mult sau mai putin artizanale sunt mai slabe proportional decat cavaleria poloneza in fata tancurilor lui Hitler. In urma unui asemenea arsenal mediatic si militar Al Quaida s-a pulverizat cvasitotal. Recrutarea unor posibili noi membri a fost greu de facut in conditiile in care pe capul sau erau pusi 25 000 000 dolari. Cine garanta ca intre recruti nu s-ar afla vreun spion CIA?

Dar Al Quaida a fost si inca este supradimensionata ca organizatie tocmai pentru a justifica razboiul. Iar razboiul este un instrument esential in functionarea sclavagismului. Fiind un totalitarism vopsit sau un sclavagism cosmetizat, democratia nu poate exista fara sclavi. Iar cel mai direct mod de a face sclavi este razboiul. Democratia nu poate exista fara razboi pentru ca asta este de fapt „kratos”: Putere. Respectiv puterea de a-i comanda celuilalt sa faca ce vrei tu care o ai si amenintarea cu armele, amenintarea sau chiar punerea in practica a acestei amenintari, respectiv uciderea celui care nu se supune si nu-si accepta statutul de servitor. Ca e oligarhie unde Puterea o au doar privilegiatii, ca e tiranie unde Puterea e detinuta doar de despot sau ca e democratie unde Puterea e detinuta de majoritate (demos) crima Puterii de a-l forta pe cel cucerit sa accepte ordinele tale tot crima se cheama. Doar ca in democratie Puterea se imparte de la centru in periferie si sunt chemati mai multi sa se infrupte din beneficiile sclavagismului… Spre deosebire de tiranie si oligarhie care isi manifesta deschis si cinic intentia si dorinta de a subjuga si de a trai din furt macrosocial democratia o cosmetizeaza. Acest furt al Puterii este justificat prin diabolizarea tintei de subjugat. Vreau ceva de la tine si daca nu imi dai de buna voie iti gasesc un cusur, un nod in papura care sa imi justifice un jaf la adresa ta prin care sa te deposedez de acel bun. Este un adevarat „mecanism de aparare al Eului” de care vorbea Freud si pe care eu le-am considerat intotdeauna „strategii de cucerire”. Aviz psihanalistilor: vedeti originea „identificarii cu agresorul” !

Aici e problema cu democratia care mereu cade in demagogie asa cum spunea batranul Aristotel. Omul de rand educat in spiritul cinstei si al respectarii legilor nu poate accepta faptul ca organizatia din care face parte merge sa jefuiasca. Daca tiranul si aristocratul fura produsele plebei fara nici o remuscare nu la fel se intampla si cu demosul care e educat in spiritul „moralei de sclav”. E pacat. E injust. Nu poti sa te duci sa iei petrolul irakian fara un 11 septembrie si nu poti sa intri in al doilea razboi mondial fara Pearl Harbor. Dupa al doilea razboi URSS si comunismul au constituit obiectul de proiectie al justificarii razboiului. Democratia nu mai are pe cine da vina de vreo 20 de ani si nu isi mai poate justifica actiunile totalitare. URSS s-a destramat si s-a transformat in capitalism. China insasi a devenit teatrul celui mai feroce capitalism vazut vreodata. Pana si vechile gherile marxiste sud-americane s-au apucat de afaceri cu droguri. Doar infima si muribunda Cuba sau insignifianta Coree de Nord mai palpaie a comunism. Prea putin pentru democratiei de razboi. Noroc cu terorismul lui Bin Laden caci altfel nu mai poate fi cumva justificat razboiul si ni se colapseaza economia... Noroc cu Al Quaida si Bin Laden (sic!).

Or fi ei cetatenii de rand mutii si prosti dar totusi justificarea oferita de administratia Bush n-a mai folosit pentru acceptarea razboiului. Treptat in constiinta publica au inceput sa patrunda usor dar sigur aceste idei „conspirationiste” desi presa, ca un caine fidel, si-a facut treaba si a prezentat preponderent punctul de vedere oficial. Totusi, pe masura ce razboiul din Irak inghitea din ce in ce mai multi bani si pe masura ce soldatii americani ucisi ajungeau la numar dublu si triplu fata de numarul mortilor in atentatele de la 11 septembrie, opinia publica a cam inceput sa-si puna intrebari delicate.

Bin Laden a devenit paravanul de manipulare pentru continuarea razboiului din Afganistan si apoi Irak. La ce putere de manipulare au autoritatile americane nu m-ar surprinde deloc sa se demonstreze fara dubii in viitor ca grupul de atentatori de la 11 septembrie a fost initiat de vreun agent CIA care s-a dat fundamentalist islamic si a atras niste frustrati pe langa el. Vorba poetului: „Bin Laden n-a existat… A existat doar un imperiu dornic de petrolul arab in schimbul povestilor de la Hollywood…” Bin Laden a fost creatie occidentala si la propriu si la figurat. La propriu pentru ca a fost partener de afaceri cu apropiati ai familiei Bush iar la figurat pentru ca imaginea de monstru ce i s-a facut s-a facut din interese pur economice. Inasprirea conditiilor sociale pe timp de razboi, scaderea protectiei sociale conduce la o vigilenta mai mare a sclavului, la cresterea productiei. Autoritatile pot da apoi vina pe razboi, pe URSS sau pe Bin Laden pentru faptul ca poporului ii merge atat de rau si ca nu-si poate plati lucrurile elementare. In realitate dupa aceasta perdea ideologica, omul de rand, sclavul este si mai eficient exploatat de capitalism. Nu pacalirea sclavului muncitor prin plusvaloare este motorul exploatarii capitaliste asa cum credea Marx ci prin ademenirea lui spre a consuma si a munci mai mult decat ar trebui si decat este disponibil psihic si fizic sa o faca. Dupa cum spuneam in articolul precedent – avantaj corporatii, Rockefeller, Bilderberg …

Bin Laden putea fi capturat de mult insa cu el capturat razboiul in Irak si Afganistan era mult mai greu de sustinut: iata o dilema absolut aporetica. Transformarea lui in Ba-bau a mers un timp dar iata ca s-a epuizat in final derivand alaturi de alti factori intr-o criza economica ce s-a datorat in primul rand unei crize de incredere in valori, institutii si sistem. Cert este ca dupa 10 ani de razboi lumea civilizata s-a cam saturat de democratie (sclavagism mascat) si in loc de o crestere economica tipica ne-am trezit cu o criza generalizata.

Inginerii sociali au testat pe pielea lor faptul ca or fi ei cetatenii de rand multi si prosti dar daca se dovedeste ca n-au alternativa s-ar putea sa nu mai vina la vot si ideea de democratie si libertate sa isi arate adevarata fata: o iluzie. Iar aici riscul este prea mare. Lehamitea fata de sistem care a cuprins ultima parte a mandatului lui G. Bush jr. a fost factorul decisiv pentru aparitia crizei economice in care inca ne aflam. Si atunci s-a inventat Obama, o masinarie care arata cum e libertate, cum e echitate si cum poti ajunge presedinte indiferent de sex, rasa, culoarea pielii etc. daca muncesti din greu. Adica poti ajunge sus daca accepti sa fii jos (sclav) ceea ce este emblema sclavagismului moderat al democratiei. Initial acest Obama a facut senzatie dar iata ca treptat el se transforma intr-un alt G. Bush si asta nu prea face bine la sistem. Disparitia lui Bin Laden este o alternativa la aceasta amenintatoare criza.

Fireste, CIA e datoare sa incerce si alte stratageme… Obama a promis retragerea soldatilor americani din Irak si se cam pare ca si-a cam uitat de promisiune. In al treilea an de domnie Obama s-a facut ca ploua cu privire la aceasta promisiune facuta americanilor si, chiar mai mult, a inceput el insusi (ma rog… nu el ci cei din spatele lui, el doar executa ordinele lor) un razboi in Libia. Treptat publicul american incepe sa se cam prinda de minciunile lui Obama si in scurt timp nu cred ca va mai avea tupeul sa iasa intr-un local public sa manance si sa se dea om din popor pentru ca s-ar putea sa-l jupoaie pacalitii. Cum la anul sunt alegeri in SUA sistemul i-a oferit aceasta bombonica spre poporul american care intr-un an are timp sa o ingurgiteze si sa ramana cu ideea ca Obama ne-a scapat de Osama si astfel sa castige alegerile in 2012. S-ar putea ca plebea sa uite ca Obama a promis retragerea trupelor din Irak in schimbul acestui praf in ochi ale eliminarii lui Bin Laden. Ce-i drept, presa il sustine…

Imi vine in minte valul de simpatie obtinut de Ronald Reagan dupa eliberarea ostatecilor americani din Iran in 1981 si, de ce nu, aceeasi poveste imitata la inceputul mandatului lui Basescu de SRI care inca invata sa se desparta de povara grea a iesirii din vechea „Securitate”. Fiind la inceput de drumocratie SRI a imitat asa cam kitschos povestea rapitilor de pe timpul lui Reagan, dar cu rezultat destul de evident la acea data pentru publicul electoral needucat din Romania. Dupa criza ostaticilor Basescu ajunsese pe la vreo 80% simpatie! Sa vedem cat de naiv e publicul american!

Principala tinta a sistemului e sa ajunga inapoi la increderea pe care cetatenii o aveau in sistem pe timpul lui Bill Clinton sau Reagan. Prin destramarea mitului Bin Laden autoritatile incearca astazi alte planuri pentru motivarea sclavilor. Asta e… daca oamenii nu mai vor razboi… Nu mai tine cu terorismul. In loc de „razboiul contra terorismului” cu care G.W. Bush isi pavloviza poporul iata ca Obama si-l pavlovizeaza cu masina electrica si cu alte surse de energie decat petrolul arab. Si iata si miscarea menita sa opreasca razboiul contra terorismului (in traducere – petrolul arab) : s-a descoperit Bin Laden. Ok, nu mai avem terorism, acum hai la munca! Sa vedem insa daca merge.

Merge pe moment. Numai ca s-ar putea sa nu fie chiar atat de simplu. Pe termen lung cei 10 ani de petrol ieftin s-ar putea sa fie platiti inzecit. Chiar daca e constituit din profesionisti in manipulare si in psihologie totusi aparatul propagandistic capitalist s-a lasat influentat de profitul maxim fara sa mearga mai profund cu intelegerea sufletului omului simplu. Treptat acesta a inceput sa se identifice cu Bin Laden si sa-l dispretuiasca pe Bush impreuna cu statul si institutiile sociale. Cu cat autoritatile au investit in mitul Bin Laden ca diavol insetat de sange cu atat omul de rand ii construieste mitul de Bin Ladenul haiducul. Bin Laden a ajuns insa eroul omului simplu care pupa mana si dosul patronului ziua insa care totusi parca noaptea l-ar tampona in trafic… Antipatia fata de banci si bancheri cu practicile lor pradatoriale inumane il face pe omul simplu sa gandeasca ca o bomba e cam ceea ce ar merita. Raportul de forte intre megaputerea militara si propagandistica a capitalismului si bombele legate cu sarma impreuna cu camerele neperformante de luat vederi cu care isi inregistra mesajele reitereaza raportul de forte intre omul simplu semianalfabet si civilizatia care il exploateaza. Exista nik-uri cu numele Bin Laden pe forumuri, exista adrese de e-mail cu acest nume si popularitatea sa pe internet a ajuns la cote incredibile. Lumea e pe punctul de a face o noua Revolutie Franceza. E foarte probabil ca „razboiul contra terorismului” sa fi fost o greseala mult mai mare decat au ajuns in sfarsit corporatistii sa vada…

Dubii fata de imaginea Al Quaida ca megaorganizatie terorista facuta de canalele media

noreply@blogger.com (baldovin) — Mon, 09 May 2011 09:54:00 +0000

Obama contra Osama 2.
Dubii fata de imaginea Al Quaida ca megaorganizatie terorista facuta de canalele media

Articol legat de cel anterior

Ideea cum ca Al Quaida ar fi un fel de gigaimperiu al raului asa cum se spune pe canalele media este o gogomanie. Nu vreau sa spun ca Bin Laden n-ar fi de fapt terorist, ca nu ar fi omorat oameni nevinovati. Ca reprezentant al mentalitatii clasice asta e rolul lui. Imperiile clasice s-au cladit prin jaf si sclavagism. Chiar si imperiile industriale si digitale ale democratiei contemporane merg tot cam pe aceleasi principii doar ca sunt ceva mai disimulate, mai camuflate si mai moderate. Abuzurile in fata omului simplu nu au disparut nici in statul de drept in ciuda propagandei democratiei capitaliste care vinde gogosi despre libertatea si echitatea sociala pentru a-si convinge sclavii ca sunt de fapt liberi si spre a-i motiva astfel sa munceasca mai eficient si mai cu entuziasm. Asa ca departe de mine gandul ca Bin Laden nu ar fi fost un terorist detestabil.

Din punct de vedere sociologic orice organizatie mare si puternica ori este o institutie si este platita de la buget ori este o companie care aduce profit. O organizatie mare are nevoie de o ierarhie si de oameni special educati si instruiti sa respecte o astfel de ierarhie. Orice organizatie mare are membri bine platiti si banul este cel ce face pe membrii sai sa se incadreze si sa respecte ierarhia. Insa o astfel de presupusa organizatie ca Al Quaida nu si-ar putea plati sistematic membrii pentru ca ea de fapt nu produce nimic. Ea doar ar distruge. E probabil ca Bin Laden sa fi platit pe apropiati sau pe unii sinucigasi insa nu ar fi putut plati ani de zile o armata de oameni pentru activitate care nu aduce venituri. Indiferent de cata sfintenie a incercat el sa mimeze totusi Bin Laden e un afacerist si o astfel de organizatie ar fi total neprofitabila. Terorismul sau marginal s-a dorit a fi o cale diferita de creare a unui imperiu financiar cu ajutorul islamului spre deosebire de imperiile financiare occidentale cladite pe valori laice si fata de care el era gelos. Nu e in spiritul oamenilor de afaceri sa bage bani in ceva care nu aduce pana la urma tot bani fie prin reclama fie prin capital de simpatie. Afirmatia cum ca Al Quaida ar fi fost o organizatie cu buget nelimitat este rezultatul unei comenzi politice platita de sus la care raspund de obicei canalele media. Pana si actele teroriste presupuse a fi fost facute de Al Quaida in 10 ani nu s-ar ridica la nivelul investitiei intr-o organizatie gigantica.

Terorismul marginal facut de Bin Laden si altii este mai curand o lupta de rezistenta, o lupta de gherila facuta cu oameni putini. Atunci cand gruparea terorista se mareste suficient nu mai este vorba de terorism marginal ci de terorism generalizat, adica de razboi.

Razboiul contra terorismului este el insusi o absurditate la fel ca si razboiul contra razboiului deoarece terorismul insusi asa cum il definesc autoritatile este un razboi restrans. In aceeasi masura razboiul contra razboiului de fapt il intretine.

La fel ca si Che Guevara, Bin Laden va ramane pentru mine expresia proastei rezistente impotriva imperialismului occidental prin intoarcerea la imperialismul medieval. La Che Guevara se poate vedea un imperialism medieval militar iar la Bin Laden avem de a face cu un imperialism medieval religios. Cucerirea lumii prin Coran pe care el si-a propus-o nu-i foarte diferita de cucerirea lumii prin Biblie pe care curtile spaniola, portugheza sau britanica au facut-o cu America cu cateva secole in urma.

Bin Laden este un amestec destul de ciudat dar destul de frecvent inclusiv in lumea occidentala de fanatism religios cu agresivitate imperiala capitalista. El provine dintr-o familie foarte instarita, o familie care a gustat din beneficiile pacifiste ale civilizatiei dar care nu s-a desprins de imperialismul clasic. Dar, de fapt, aceasta este reteta capitalismului si a civilizatiei occidentale insasi si de asta spuneam eu in articolul linkat mai sus ca terorismul marginal este o inventie occidentala preluata de lumea araba la fel cum si comunismul a fost preluat de Europa de Est.

Bin Laden a gasit putini adepti in lumea araba tocmai pentru ca ea insasi se… civilizeaza din mers renuntand la imperialismul clasic. Bin Laden ar fi vrut un razboi islamic de cucerire a lumii si creare a unui stat international islamic cam in aceeasi maniera in care capitalismul vrea un guvern mondial. Nu ca n-ar fi vrut lumea araba initial un stat islamic unic si suprimarea restului religiilor insa nu se putea lupta cu armele nucleare ale Occidentului. Lupta de gherila a lui Bin Laden atesta mai curand o slaba capacitate politica a sa. Ceilalti lideri arabi au inteles ca nu se pot compara cu Occidentul in materie de forte militare si ca nu ar avea mari sanse intr-o confruntare pe termen lung cu acesta.

Presupusa lui organizatie, Al Quaida, este mai mult o inventie a autoritatilor, o exagerare a unei grupari de gherila ce a cuprins cativa fanatici religiosi si cativa mercenari platiti pe care Bin Laden i-a folosit pentru a negocia probabil un pret mai mare pentru petrolul arab importat de americani. La fel ca si Saddam Hussein si Bin Laden a facut niste afaceri cu americanii in trecut si ambii au fost trasi pe sfoara de ei. Drept rezultat ambii le-au pus bete in roata in intentia lor de a exploata petrolul arab. Mai vehement decat Saddam, Bin Laden a vrut si razbunare in aceasta negociere generala a petrolului. Numai ca majoritatea arabilor au acceptat schimbul propus de americani si l-au rejectat pe Bin Laden.

In realitate nu-ti poti face organizatie mare intr-un teritoriu pe care nu-l controlezi si in care nu poti sa comunici. Rezistenta franceza in perioada ocupatiei germane in cel de-al doilea razboi mondial nu era o organizatie ci niste grupuri dispersate de cunoscuti care luptau pentru aceeasi cauza. Se stiau intre ei in interiorul grupului dar nu aveau cunostinta de alte grupuri similare din alte zone si alte orase. Organizatia mafiota contemporana MS 13 are mai multi lideri locali care habar nu unii de altii. Societatile undergound nu functioneaza dupa principiile centralizarii statului asa cum pretind autoritatile despre Al Quaida ci raman la nivel de hoarda contemporana cu un manunchi de membrii. Tocmai de aceea dupa cum insele autoritatile spun, Bin Laden ar fi fost inconjurat de un fiu si alti doi apropiati in momentul atacului din partea trupelor speciale. Oare asa se protejeaza si se ascunde capul unei gigaorganizatii? Nu-si face si el un buncar, nu are sosii? Multe din afirmatiile mass-media despre eliminarea lui Bin Laden lasa semne de intrebare.

Exista un profil psihologic al teroristului sinucigas de genul celor din celula Hamburg care au intrat cu avioanele in turnurile WTC. Acest tip de atentator nu este un revendicator. Acest terorist e fundamental diferit atat fata de razboinic dar si de eroul sinucigas. Teroristul islamic se avanta in actul sau sinucigas din motive de martiriu. El nu vrea ceva anume de la autoritati asa cum de exemplu SUA a vrut de la Japonia aruncand bombele asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki cu ocazia celui mai amplu act terorist propriuzis din istorie. Acest tip de atentator vrea sa moara si se razbune provocand cat mai mari daune.

Ce-i drept, teroristul marginal de tip Al Quaida se apropie mai mult de sinucigasul erou insa se deosebeste de acesta in special prin autoritatea care ii recunoaste martiriul. Sinucigasii japonezi Kamikaze din cel de-al doilea razboi mondial se sinucideau din spirit narcisic, autoapoteotic. Toate autoritatile laice si religioase il recunosteau ca erou pe cel care recurgea la acest gest. Un sistem totalitar, adica un sistem care isi umileste sistematic cetatenii se poate apoi bucura de serviciile lor promitandu-le sfintenia, ridicarea la rangul de erou de la rangul de umilit ordinar. Japonia imperiala a celui de-al doilea razboi mondial se afla in aceasta situatie. Insa atunci pentru recrutarea sinucigasilor Kamikaze contribuiau toate formele de autoritate laica si religioasa a statului incepand de la imparat si armata si terminand cu preotii. Cu totul alta era situatia in Orientul Mijlociu. Singurele autoritati care simpatizau cu Bin Laden erau cele afgane, la vremea aceea o picatura destul de insignifianta in lumea araba.

Din punct vedere financiar o organizatie terorista mare asa cum este prezentata de mass-media la comanda politica este imposibil sa existe fara sprijinul tuturor institutiilor sociale. Orice buget nelimitat presupune si o banca prin care banii sa fie virati. Ori cum sistemul controleaza de fapt bancile ar fi fost foarte usor ca acest „buget nelimitat” sa se limiteze de fapt pana la 0. Situatia asta exista chiar si inainte de interventia SUA in Irak. Iata ca Al Quaida pare mult mai probabil sa fie mai curand un crez personal al unor extremisti religiosi decat o organizatie de facto.

Terorismul restrans al lui Bin Laden este un terorism al sinucigasului occidental care, de fapt, este un marginal atat ca si stare psihica cat si ca procent. Cu depresia sa mai mare sau mai mica sinucigasul este incapabil sa se reuneasca intr-o forma largita de razboi recurgand de fapt la un razboi neprofesionist, pasional si unilateral. Sunt foarte multe cazurile de concediati care revin apoi cu o arma in vechea companie si trag la intamplare fara noima. Sunt convins ca acesta este profilul membrilor celulei Hambrug.

Sinucigasul razbunator nu se poate insa incadra intr-o metaorganizatie ca imperiu al raului asa cum este prezentata de autoritati tocmai din acest motiv. Ei sunt din start incapabili sa se adapteze si sa se ridice pe scara unei astfel de ierarhii dintr-o companie la fel ca si sinucigasii concediati. Marile organizatii presupun oameni cu trei mari calitati: 1. docili , 2. capabili, abili in domeniul lor si 3. cu experienta. Nici o organizatie nu poate functiona fara aceste trei repere. Sinucigasul terorist este intr-adevar foarte motivat in razbunarea sa insa ii lipseste cate ceva din celelalte 2 repere de mai sus. Sinucigasul terorist un fel de drogat apatic caruia nu-i mai pasa de nimic si tot ce vrea e sa moara mai repede pentru ca nu mai suporta narcisic situatia de marginal social. Iata de ce Al Quaida nu este posibila decat ca o organizatie mica, rasfirata si dezorganizata fata de un centru anume.

Supradimensionarea Al Quaida are rolul tocmai de a porni un razboi de proportii in Irak asa cum de fapt s-a si intamplat si asta va constitui subiectul urmatorului articol.

Martirii teroristi simpatizanti ai politicii violente a lui Bin Laden sunt niste marginali incapabili de a convinge majoritatea de ideile lor politice si religioase dar si de capacitatile lor personale de patrundere si adaptare in conditiile ierarhiei corporatiste. Ca orice marginal si ei au plecat initial sa se capatuiasca in lumea occidentala si sa iasa din starea de blam specifica marginalului. Sunt convins ca initial ei au plecat cu intentia de a urca in ierarhia sociala fara intentii de razbunare. Asemenea mari majoritati a emigrantilor catre „tara fagaduintei” occidentale si sinucigasii din grupul Hamburg care au deturnat avioanele spre turnuri au intrat in acea stare de lehamite fata de sistemul capitalist. Violenta de acum cativa ani initiata de marginalii marilor orase franceze, cu vandalizarea de masini si magazine este un fenomen relevant in acest sens. Dezamagirea fata de promisiunile neonorate ale „tarii fagaduintei” implica acest tip de cinism ce se transforma in apetenta pentru razbunare si terorism marginal asa cum s-a intamplat cu grupul de la Hamburg. La fel ca si infractiunea sau crima, terorismul marginal este o reactie a omului simplu subprivilegiat la civilizatie. Civilizatia a adus bunastare mai mult pentru cei privilegiati si asta inca de la inceputurile ei. Pentru multi ea aduce, dimpotriva, mizerie, boli, saracie si violenta incat viata salbatica pare chiar un lux. Dar asta e deja o alta discutie si o alta tema de articol.

Acest articol se leaga de urmatorul

Obama contra Osama

noreply@blogger.com (baldovin) — Mon, 02 May 2011 08:51:00 +0000

Evenimentele de pe 11 septembrie analizate lucid fara dezinformarile si distorsionarile oficiale

A sarit netul in aer si mass-media in general ca Bin Laden a fost ucis. News alert. Mare stire mare! Dupa zece de ani de cautari... marele terorist, 11 septembrie etc. M-am uitat 1 minut pe CNN si 1 minut pe televiziunile de stiri din Romania. Peste tot aceleasi imagini cu atentatele de pe 11 septembrie 2011. Parca s-a inghitit prea pe nerumegate distorsionarile media care slujeste sistemul neosclavagist contemporan si de aceea va propun o analiza lucida a situatiei si evenimentelor ce vizeaza aceste zile. Initial mi-am propus un singur articol pe aceasta tema insa nevoia de argumentare l-a transformat in 3 articole legate intre ele pentru o intelegere necosmetizata si nedistorsionata a fenomenului Bin Laden si a evenimentelor de la 11 septembrie.

Exista cateva dubii pe care un om inteligent si informat ar trebui sa si le puna cu privire la aceste evenimente. Dupa ce am vazut atat Zeitgeist The Movie” cat si documentarele oficiale de pe National Geographic” si „Discovery” pot spune ca adevarul este intre cele doua puncte dar parca ceva mai apropiat de Zeitgeist. El, ca si altele de genul lui spun ca 9/11 a fost planificat in totalitate din interior iar documentarele oficiale merg din start pe premisa externa, Al Quaida dupa cum si canalele de stiri o fac in spiritul picaturii chinezesti. Acum 3 ani am facut aici o analiza asupra acestei situatii pe care o reiau adaptat acum pe acest blog.

Toate bune si frumoase insa lumea inca nu stie ca pe langa cele 2 turnuri gemene World Trade Center din New York mai exista si cladirea 7 pe langa 3,4 si 5 mai mici. 1 si 2 erau cele doua turnuri. Cladirea 7… Deja celebra Building 7.

Dupa cum se vede in acest film Bulding 7 a cazut si ea la fel ca si turnurile lovite de cele 2 avioane. Dar ea nu mai avea nici un motiv sa cada. Nu a existat un al treilea avion care sa o loveasca. Nu a cazut nimic peste ea caci turnurile s-au prabusit vertical, exact ca intr-o implozie controlata. Si chiar daca cele doua turnuri ar fi cazut peste ea totusi ea nu s-ar fi demolat de la mijloc ci s-ar fi storcit cumva din exterior, din locul unde impactul ar fi avut loc.

Nici un om inteligent, cu mintea intreaga si neprostituat fata de sistemul semisclavagist contemporan nu are vreun dubiu ca o astfel de cladire nu putea pica din senin, Se vede clar ca cineva a dat-o jos in mod controlat. Si dubiile continua: daca cineva ar fi demolat si cele doua turnuri in aceeasi maniera? Daca impactul avioanelor a fost suprapotentat de un „ajutor” din interior?

Ma opresc deocamdata aici cu acest fir al intrebarilor dar am sa revin la el putin mai jos. Deocamdata vreau sa analizez reactia autoritatilor. Cladirea 7 mi se pare o dovada mult mai evidenta decat dovezile ascultarii telefoanelor din scandalul watergate care a condus la demisia presedintelui Nixon. Cladirea 7 nu este o speculatie. Ea este o dovada puternica. Cu toate astea nici un politician american de vaza nu a dat vreo dezmintire publica fata de acest eveniment dandu-i cumva impresia ca ar fi un lucru nesemnificativ. O societate transparenta ar fi dat o minima explicatie. Nu stiu… a plouat atunci cu galeata si cu bucati meteoritice de grindina… ceva acolo. Singura reactie notabila fata de ideea „9/11 orchestrat din interior” este aceasta reactie a lui Bill Clinton care seamana teribil de mult a contracarare psihologica sau denegare:

Dar tocmai tacerea asta a lor este cea care spune multe. Ca psiholog pot observa ca acest refuz al lor de a comenta este in primul rand o strategie mediatica. La aproape 10 ani de la evenimentele din 11 septembrie nici 10 la suta din cetateni nu stiu despre aceasta misterioasa cladire 7. Evident, discutand despre ea, autoritatile ar fi scoas-o in evidenta si l-ar fi ajutat pe cetatean sa gandeasca. Dimpotriva se poate vedea clar ca principala preocupare a autoritatilor si a canalelor media este sa tina publicul de mainstream, publicul bovin care merge la vot departe de aceste informatii. Daca in alte situatii mass-media simuleaza destul de bine libertatea opiniilor si ofera si alternativa unei informatii, si punctul de vedere contrar, dimpotriva in cazul acestui subiect nu se spune nimic despre punctul de vedere opus anume ca „11 septembrie a fost orchestrat din interior”.

Cand filmele despre cladirea 7 au aparut pe internet ele au fost sterse sistematic de google si You Tube. Avand in vedere ineditul lor si potentiala popularitate nu exista nici un motiv sa fie sterse decat acela ca in spate exista o comanda politica. In acest punct vorbele frumoase despre echitate, libertate si democratie sunt povesti goale. Capitalismul ascunde informatii „vitale” neconvenabile in anumite conditii in acelasi fel in care totalitarismul comunist o facea cu voiosie. Numai ca avalansa incepuse si cum necum informatiile au ajuns la omul de rand si au inceput sa se raspandeasca. Cand popularitatea lui G. Bush a atins cote periculos de scazute pentru insasi functionarea democratiei evident ca aceste filme n-au mai fost sterse pentru ca deja ajunsesera celebre. Era deja tarziu. Zeitgeist a ajuns cel mai vizionat documentar din istorie. Increderea in sistem si institutiile statului a atins cote inimaginabil de scazute si sunt convins ca criza economica a fost conditionata si de acest factor. Am vorbit cu cetateni americani simpli si am vazut cum se tem sa discute aceste subiecte la fel cum in Romania totalitarista cetatenii se temeau de Securitate. Daca sustii varianta „11 septembrie a fost orchestrat din interior” esti dat afara din orice companie, ti se sterg urmele pur si simplu. Libertatea de expresie este inlocuita cu „nu e timp pentru democratie acum”.

Eu unul daca as fi autoritate a statului si daca as fi acuzat de planuirea acestor atentate si m-as sti cu adevarat nevinovat as fi reconstruit cateva etaje de world trade center dupa aceiasi parametrii si as face un experiment de genul acesta (min2. 27)

pentru a nu lasa dubii. Atunci am vedea sigur daca turnurile ar fi cazut singure dupa impactul avioanelor. Nu ar costa foarte mult insa daca autoritatile prefera sa pompeze bani in canalele mass-media pentru a nu sustine si varianta oficiala pe mine ma intriga. S-a facut ceva de genul acesta transmis pe National Geographic insa e departe de a fi o simulare a acelor evenimente.

Autoritatile au insa ceva de ascuns aici si asta se vede clar. La fel ca si Bush, Obama incearca sa dreaga busuiocul cu acelasi tip de discurs necadadicsind sa dea un minim raspuns „prostilor” astia care au indrazneala sa se intrebe. Tacerea asta infricosatoare ma face sa ma gandesc la posibilitatea foarte mare ca un astfel de posibil experiment sa nu sustina varianta oficiala de fapt si astfel de constructie sa nu cada pur si simplu la impactul cu avionul. Si acum revin la sirul intrebarilor pe care l-am amanat mai sus dar care nu e greu de intrevazut. Daca Bin Laden cu terorismul sau marginal era transformat intr-un razboi, daca Al Quaida era transformata intr-un imperiu al raului atunci se putea porni un razboi de cucerire a resurselor din Irak via Afganistan. Ceea ce s-a intamplat in ultima decadere (sic!). Exista trei posibile variante ale filmului complet cu tragedia 11 septembrie dincolo de minciunile spuse de mass-media.

Cea mai apropiata de varianta oficiala ar fi intr-adevar ca Bin Laden a organizat acele atentate, ca s-a intalnit cu grupul de la Hamburg, ca le-a ordonat, etc. Atacurile provocau cam vreo 500-1000 de morti maxim. Dar pentru ca se temeau ca in viitor structura de rezistenta va fi subrezita sau ca turnurile nu vor mai fi la fel de sigure de pe urma acestui eveniment cineva a decis sa le demoleze si sa le refaca fara sa se fi avut in vedere o strategie de invadare a Irakului. As paria pe scenariul acesta in proportie de 85-90%. Partea slaba a acestui scenariu tine de lipsa de dovezi pentru varianta demolarii insa zona in cauza nu putea fi investigata la acel moment de alte surse decat cele oficiale care, fireste, puteau acoperi totul.

O a doua varianta insa cuprinde si astfel de strategie. Ea este identica cu prima pana la momentul demolarii turnurilor. Aici intervine motivul care este insusi petrolul irakian luat la un pret mai ieftin in conditii de „democratie”. In acest caz autoritatile si-au amplificat pierderile demoland intreg complexul World Trade Center impreuna cu cladirea 7…Scopul a fost pornirea unui razboi de cucerire al petrolului vopsit in razboi antiterorist sau anti arme chimice. Pentru aceasta a doua varianta as paria in proportie de 75-80%. Pe langa dubiile provenite din prima varianta aici se adauga si faptul ca nu prea este timp intr-o ora doua sa planifici asa ceva.

Dar aceste prime doua variante reprezinta cel mai finut scenariu. Ce-a de-a treia e cu adevarat ingrijoratoare. Daca ei sunt atat de cinici incat sa-si tripleze si chiar quatrupleze pierderile si atat de cinici incat sa isi omoare proprii cetateni e destul de probabil pe acelasi filon sa isi si organizeze ei insisi atacurile. Cum? Foarte simplu. Infiltrezi un agitator CIA intre niste extremisti religiosi suficient de fanatici incat sa se sinucida pentru „cauza sfanta” insa insuficient de destepti si meticulosi incat sa se organizeze. Si astfel ii manipulezi sa comita un atac major impotriva ta astfel incat tu sa pornesti un razboi de acaparare a petrolului irakian vopsit in razboi impotriva terorismului. Probabilitatea unui astfel de scenariu mi se pare pe undeva pe la 60-70 % datorita noii ipoteze implicate ce scade gradul de siguranta ale celorlalte doua.

Mi se pare foarte improbabila insa cea de-a patra varianta ce sustine ca grupul de la Hambrug nu ar fi existat deloc si ca inclusiv atacurile ar fi fost regizate de CIA, FBI si alte deservicii secrete fara nici un fel de implicare a vreunui fanatic religios islamic fie grupul de la Hamburg sau de altundeva. Sunt destui adepti ai ideilor Zeitgeist care cred asta insa mie nu mi se pare foarte probabil. Sunt destui civili care si-au sunat rudele in momentul deturnarii avioanelor si i-au descris pe deturnatori. Nu zic ca e imposibil dar mi se pare improbabil. Daca as fi fost CIA mi-ar fi mai usor sa manipulez o mana de fanatici religiosi si sa-i atrag intr-o astfel de capcana decat sa construiesc astfel de scenarii cu familiile pasagerilor.

Dar se poate totusi merge cu speculatia mai departe destul de logic inclusiv pe aceasta idee oficiala la care si eu subscriu dupa care atacurile au fost savarsite intr-adevar de grupul de la Hamburg. Se poate oricand imagina ca turnurile WTC sa nu mai fi fost dorite pur si simplu. Erau deja invechite si in lume se construisera alte turnuri mai inalte decat cele facute pentru a epata puterea financiara, militara si doctrinara a capitalismului american. Asa cum manelistii nostri si-au daramat palatul cand clanul rival a facut un palat mai mare si manelistii lor e posibil sa fi facut acelasi lucru la o scara mult mai mare. Sau poate s-au gasit defecte de constructie, cine stie… Orice este posibil cand ai de a face cu corporatistii. Singura varianta oficiala e parca e cea mai improbabila cu toate ca i s-a facut publicitate de miliarde de dolari pentru a fi injectata in mintea lui gura-casca.

„Schimbul” de petrol irakian contra unor hartii tiparite (dolar) a fost dublat de economia facuta acasa prin scaderea nivelului de trai justificabil prin razboi. Americanul de rand se plange ca isi plateste din ce in ce mai greu facturile si acesta este si sensul: el trebuie sa „work harder” iar vina pentru scaderea nivelului de trai se poate arunca foarte usor pe Bin Laden. Avantaj corporatii, Rockefeller, Bilderberg …

Cladirea 7 a fost greseala crimei perfecte. Bulding 7 este pentru capitalism cam ceea ce era Dumnezeu pentru comunism. Ea este dovada vie ca autoritatile ne mint si creeaza conspiratii monstruoase impotriva cetatenilor proprii pentru a-si atinge idealurile lor egoiste de putere si bogatie.

Tainuirea acestor informatii de catre privilegiatii sociali dublata de acceptarea lor ca strategie de inginerie sociala de manipulare ascund niste oameni care sunt pusi in functiile cheie ale democratiei dar care se gandesc numai la oligarhie. Pentru ei aceasta bruma de libertate oferita omului simplu nu e vazuta cu ochi buni pentru ca de mii de ani ei sunt obisnuiti ca omul de rand sa le fie servitor.

Eu sunt convins ca democratia va cadea cu totul atunci cand macar 80% din cetateni vor intelege ce e cu cladirea 7. Daca autoritatile sunt in masura sa sacrifice aproape 4 000 de oameni plus alte 2445 in Afganistan plus 4452 in Irak pe langa peste 100 000 de victime locale pentru a scadea pretul petrolului atunci democratia are o mare, mare problema. Nu cred ca omul de rand ar mai sustine asa ceva cu toata manipularea, dezinformarea si cosmetizarea oferita de sistem.

In urmatorul articol voi arata imboldul strategic al autoritatilor de a supradimensiona Al Quaida tocmai pentru a face cat mai probabil scenariul cu demolarea turnurilor

Shutter Island – sau amenintarea cu excluderea pe cei ce sustin antisclavagismul

noreply@blogger.com (baldovin) — Tue, 22 Mar 2011 10:01:00 +0000

Shutter Island este un film facut dupa cartea cu acelasi nume al lui Dennis Lehane care este scriitor si profesor. Modul lui de a scrie se potriveste pentru anumite teme de la Hollywood. Mystic River este un alt film care s-a facut dupa una dintre cartile sale. Inainte sa trec la analiza propriuzisa a filmului tin sa avertizez cititorul ca e foarte socant si ca daca e mai slab de inger e mai bine sa nu il vada. Foarte multi renunta a-l mai vedea pana la capat datorita scenelor foarte dure care apar treptat parca asemenea unui test de suportabilitate. Trebuie spus de asemenea ca filmul poate fi interpretat in mai multe feluri si dupa mai multe niveluri de intelegere. Un spectator neatent si nefamiliarizat cu domeniul psihopatologiei poate ramane cu impresia falsa ca doi detectivi au venit intr-un ospiciu sa investigheze o crima si unul dintre ei a innebunit. Dupa conceptia populara nebunia, la fel ca multe alte ciudatenii (sic!) printre care si homosexualitatea, sunt contagioase si astfel filmul are aceasta logica.

Filmul incepe intr-o tenta politista, cu cei doi agenti investigand o posibila crima ce parea sa ascunda si altele si mai odioase facute de niste medici odiosi ce fac experiente dubioase pe pacientii sanatoriului insa in final se dovedeste a fi un thriller psihologic. Trecerea de la primul plan la celalalt este extrem extrem de coerenta.

Evident, cine este atent pana la capat isi da seama foarte usor ca personajul principal se afla intr-un delir inca de la inceput. Asta este principala intentie dorita de producatori. Filmul prezinta o foarte interesanta imbinare a doua puncte de vedere, unul al delirului schizofrenic iar altul al realitatii prin succesiune de fade-out si fade-in. El reia mai vechea tema a combinarii halucinatiilor psihotice cu realitatea. „Fight club” in care joaca mai onorabilul si mai moralul Brad Pitt e poate cel mai cunoscut film pe aceasta tema. La fel ca si in „Fight club” si in „Shutter Island” personajul principal Teddy, jucat de Leonardo di Caprio, inventase un delir de tip eroic unde el se imagina pe sine un agent al unei institutii de elita (Marshall) ce vine insotit de un coleg de rang inferior lui sa verifice disparitia misterioasa a pacientei Rachel Solando din cadrul unui sanatoriu psihiatric.

Dar chiar si pentru cei ce inteleg acest lucru pot exista interpretari diferite. Un om inteligent ar putea ramane si la interpretarea ca cei doi agenti Marshall sunt atrasi intr-o spalare a creierului unde primul cedeaza mai devreme si isi pierde identitatea si celalalt cedeaza abia pe final unde recunoaste ca si el are o alta identitate. Dar nu cu impresia asta vor producatorii sa lase spectatorul.

Delir si halucinatie in Shutter Island

Realismul primei parti a filmului nici nu lasa deloc sa se intrevada ca de fapt toata povestea ar fi un delir al cuiva anume. Asta arata exact cam ceea ce este insasi halucinatia si sentimentul de realitate concreta pe care psihoticul o are. Dar pe masura ce actiunea se deruleaza ne dam seama ca personajul nostru parca o da in delir iar o realitate paralela se desfasoara incet sub ochii nostri.

Pe masura ce actiunea se petrece colegul sau dispare din prim plan. Initial pare sa fie o sinucidere ciudata ce lasa impresia ca ar fi de fapt o crima pusa la cale de psihiatrii care voiau sa ascunda cumva disparitia pacientei. Coerenta povestii politiste initiale este scurtcircuitata din cand in cand de anumite traume ce revin in cosmarurile sale sau de anumite reverii legate de experienta avuta ca soldat in cel de-al doilea razboi mondial cu descoperirea ororilor lagarelor de concentrare legate foarte profesionist din punct de vedere psihanalitic de drama mortii propriei sotii si propriilor copii. In faza delirului el credea ca sotia ii murise asfixiata cu fum intr-un incendiu insa la final ne dam seama ca aceasta era un alt construct delirant al personajului principal. Desi mai putin probabil sa se intample in realitate cu ambii soti, sotia sa intrase prima intr-un astfel de episod delirant-halucinator si isi ucisese proprii copii inecandu-i intr-un lac. In urma socului el isi pierde la randul lui mintile si isi ucide sotia cuprins de durerea contemplarii cadavrelor copiilor, motiv pentru care si ajunge in acest ospiciu.

Din punctul de vedere al spectrului simptomatologic filmul e mai complet decat „Fight club” de exemplu unde personajul principal avea doar comportament ambivalent violent si pasnic si ceva simptome de delir de identitate. „Fight club” prezinta un aspect foarte restrans din simptomatologia psihotica. „Shutter Island” este mult divers, ba chiar aproape ca a facut o descriere a intregii simptomatologii schizofrenic-paranoide la care s-au adaugat si cateva simptome paranoice simple. Putem constata halucinatii vizuale si auditive (schizofrenie paranoida) dar si ideatie numerologica si anagramica (paranoia) care are mare succes la publicul simplu esentialmente paranoid si prin aceasta cautator de paranormal. De asemenea personajul are cosmaruri destul de bine documentate stiintific si la fel de bine construite cinematografic. Probabil ca autorul cartii s-a documentat foarte bine intervievand fosti schizofrenici despre trairile lor din timpul ideatiei schizofrenice pentru ca sunt cateva scene foarte realiste privind subiectul. Mi s-a parut foarte interesanta scena in care partenerul sau este initial prezentat cazut intins pe rocile lovite de valurile marii si care la o privire mai atenta si mai apropiata se dovedeste a fi un semn ciudat si coincident pe aceste roci (min 4.40).

La sfarsitul filmului si spectatorul va intelege din intentia producatorilor ca acest presupus partener era de fapt medicul ce il ingrija pe el de cand fusese internat. Dar cine e destul de incapatanat, dupa cum spuneam, poate sa interpreteze ca el fusese deja spalat pe creier de catre psihiatri.

Substrat politic in Shutter Island

In „Shutter Island” Dennis Lehane a pornit din start cu intentia de a combate teoriile antisclavagiste despre societate si politicieni, chiar daca mai mult sau mai putin vizibil, mai mult sau mai putin voluntar foloseste si pozitia opusa. El insusi are o mentalitate subversiva, el insusi vede dedesubturile tenebroase ale societatii dupa cum arata numeroasele intorsaturi ale actiunii povestii si dupa temele teoriilor antisclavagiste pe care se pare ca le cunoaste destul de bine. Insa e pornit sa le combata si asta face de-a lungul intregii povesti chiar daca uneori inconstient le si sustine. De exemplu inca din primele minute (03: 10) este ironizata ideea foarte adevarata cum ca guvernantii sunt niste jefuitori. Majoritatea teoriilor sociologice de acest gen care au ajuns sa fie sustinute de teoreticieni de prim rang (Noam Chomsky de exemplu) sunt discret transformate in deliruri, lucru destul de batatorit in istoria culturii…

Dennis Lehane, a folosit tema mai veche din celebrul film „Zbor deasupra unui cuib de cuci” facut in anii 70 atunci cand autoritatile nu apelau la Hollywood pentru a-si publica opiniile si a-si spala imaginea. Acest film a ajuns stindard pentru curentul antipsihiatriei din anii 1970 care sustinea ca institutiile psihiatrice de la acea vreme abuzeaza de libertatea si demnitatea omului. Ca un „postmorternist” (sic!) autentic, Dennis Lehane a plecat de la ideea opusa, favorabila mentalitatii neosclavagiste a autoritatilor favorabile abuzurilor fata de demnitatea umana cum ca de fapt astfel de idei sunt ele insele produsul unui discurs delirant-halucinator desi in mod evident dupa experienta antispihiatrica toate spitalele de psihiatrie din lumea occidentala s-au emancipat si s-au adaptat acelor critici oferind mai multa demnitate psihoticului. Ca un adevarat concept-designer (nu concept-artist pentru a nu se confunda cu artist conceptualist care e cu totul altceva), Dennis Lehane a trasat crochiul general al temei anti-antipsihiatrice urmand ca autoritatile (prin institutiile abilitate) sa cotizeze cu imbogatirea temei.

Diferentele dintre film si carte sunt totusi destul de mari. Cartea mi s-a parut asa un fel de schita peste care apoi s-au adaugat „detalii semnificative”. Cei care au experienta in domeniul fabricarii acestui gen de productii isi pot da seama ca scriitorul Dennis Lehane este doar o piesa intr-un angrenaj mai complex in care sunt implicati regizori, producatori si actori fiecare contribuind cu ceva la imbogatirea in detalii si la sporirea iluziei de realitate a produsului final. Producatorii filmului au fost la inaltime adaugand elemente in plus fata de cele din carte in materie de dialoguri sau de descriere a scenelor. De exemplu secventa de mai sus nu este descrisa deloc in carte decat ca un dialog sec pe cand in film ea este extrem de bogata in detalii.

Nu doar aceste detalii au fost adaugate in film fata de carte. De exemplu „Comitetul American de Activitati” despre care se vorbeste in film la minutul 43 nu exista in carte. El este opera unui alt tip de producator care a detaliat schita „scenaristului”. Scopul modelarii politice a delirului lui Teddy de catre autori este acela de a submina noile idei politice care vad in institutiile statului si in politicieni niste criminali. Evident ca dezvoltarea temei delirului politic este platita de autoritati tocmai pentru a-si face imagine sau, mai precis, pentru a submina ideile care le ataca si le contesta pozitia sociala dandu-le tenta de delir. In fond asta e diferenta dintre faptul ca s-a facut film din cartea lui Dennis Lehane si alte carti, poate mult mai bune au ramas la sertar… Asta este manipularea care se face cu ajutorul Hollywood la fel ca si manipularea care se face prin intreaga cultura de masa in care intra nu doar filmele de poveste ci si muzica comerciala, designul de produs si graphic designul.

In aceeasi ordine de idei anumite „excese” ale cartii sunt „temperate” in film. De exemplu la pagina 101 din documentul pdf (nu stiu daca corespunde cu documentul tiparit) se vorbeste despre “LSD? Mescaline?”. In carte urmeaza un dialog intreg despre droguri unde autorul le cam pune intr-o lumina buna. Chiar se spune ca insusi Charlie Chaplin le consuma. Acest dialog e „cenzurat” in film si asta ne face sa credem ca aici e mana discreta a autoritatilor! Dupa cum ama aratat drogurile sunt principalul dusman al sistemului neosclavagist contemporan facand pe muncitorul sclav sa isi abandoneze munca stresanta pe care a ales-o „de bunavoie” si sa se refugieze in inaltul drogului scapand de jugul cultural al publicitatii culturale. In acest caz este evident ca dialogul a fost abandonat pentru alt film in care se exagereaza neplacerile cauzate de consumul de droguri. Hollywood a facut atatea filme pe aceasta tema desi extrem de multi actori din breasla lor le folosesc cu nesimtire…!!! La ce cearcane a ajuns sa aiba di Caprio sau la ce petreceri umbla e destul de probabil ca si el le-a folosit. Pentru asa cearcane ne putem imagina ca e un consumator cel putin de alcool. Si totusi si el a jucat intr-un astfel de film de combatere a culturii drogurilor – „The Basketball Diaries”.

Metode ingenioase de manipulare si distorsionare a informatiei in Shutter Island

Ca niste veritabili escroci producatorii filmului il momesc pe spectator cu dezvoltarea ideilor paranoide care fac parte din sufletul sau de sclav. Initial i se prezinta niste potentiali monstri ai psihiatriei care tin bolnavii in lanturi si pe care chiar experimenteaza diferite metode de cercetare oculta dupa care le acopera constiinta aruncandu-i in spitalul de psihiatrie si anulandu-le posibilitatea de a se apara si de a deveni credibili. Inceputul filmului lasa spectatorul sa creada ca printre doctori se afla de fapt fosti nazisti emigranti sub identitati ascunse din Germania care isi urmeaza misiunea in America.

Incet incet toate ideile teoriilor antisclavagiste de factura sociologica inclusiv acelea improbabile ce nu tin de factorul politic (dar special bagate in aceleasi oala pentru a le discredita pe cele foarte probabile legate de factorul politic) sunt subtil aduse pe tapet, dandu-li-se realitate pentru a-i capta atentia spectatorului. Ca o veritabila gigaagentie de publicitate Hollywoodul mai intai o dezvolta si apoi in final o caricaturizeaza dand credit de fapt ideii opuse care ii este favorabila sistemului neosclavagist al capitalismului. 90 % din continutul filmului este menit sa momeasca spectatorul cu ideile antisclavagiste la care el subscrie prin insasi natura sa de sclav mutilat insa in cateva minute pe final filmul ia o intorsatura radicala iar ideile initiale sunt caricaturizate aparand ca inconsistente, ca subiectul delirului unui psihotic. Abia la finalul filmului spectatorul ramane cu impresia ca intr-adevar personajul principal fusese un schizofrenic si ca toata povestea spusa pana atunci era de fapt un delir.

Aceasta mizerie nu are decenta sa isi prezinte propriul punct de vedere ci intra ca un parazit pe sub pielea spectatorului dandu-se prietenul lui fiind de fapt un cal troian al constiintei lui. Tipul acela pervers al spionului sau escrocului se poate regasi direct in acest film pentru ca el este menit sa apere aceste valori prin care autoritatile sunt autoritati. Aceeasi escrocherie o face si politicianul care mai intai se prezinta ca un mare luptator pentru cetatean, care vine sa se lupte cu vechiul politician corupt promitand justitie si o viata mai buna. Omul simplu casca gura si se lasa pacalit, merge la vot, si cu o astfel de sustinere politicianul duce mai departe sistemul. De fapt omul nu votat nimic. A votat continuitatea sistemului pe care de fapt nu-l mai suporta si impotriva caruia voteaza crezand ca voteaza schimbarea. In comunism se facea o propaganda directa a propriilor actiuni marete, evident si ele minciuni gogonate la fel ca si cele ale capitalismului. Minciunile gogonate ale propagandei capitaliste insa facute cu armate de psihologi mercenari si de asta cu atat mai mizerabile cu cat sunt mai credibile si mai inselatoare.

Nu se poate sustine ca aceste zigzaguri s-au facut pentru a-l tine in suspans. Evident, de dragul si amorul artei filmul s-ar fi putut foarte bine termina mai fentand odata publicul dupa cum filmele politiste obisnuiesc sa o faca. Intoarcerea inca odata a macazului catre varianta initiala care sa fi aratat ca psihiatrii intr-adevar il convinsesera ca e nebun si ii manipulasera mintea cu instrumente nemaivazute ar fi creat un suspans in plus. Aici este punctul in care autoritatile baga banii sa modifice scenariul.

Alo! Hollywood! Aici guvernul! Avem niste ciudati care nu vor sa se supuna ordinelor noastre si ne banuiesc cum ca provocam razboaie artificial, ca ne bombardam proprii oameni, ca ne daramam propriile cladiri etc. Puteti face un film despre ei din care sa le reiasa nebunia? Hai ca platim gras!

Imi si imaginez o negociere intre producatori si reprezentantii autoritatilor decurgand in felul urmator:

Delir de „Peral Harbour was an inside job” – 10 000 000 dolari
Delir de „9/11 was an inside job” – 20 000 000 dolari
Delir de „Autoritatile ameninta constant cetatenii” – 10 000 000 dolari
Delir de „Capitalismul este un fascism” – 30 000 000 dolari

Cred ca putem vorbi intr-adevar de o lista de preturi…

Si de aceea sunt ei platiti cu „big bucks”…

De la manipulare la amenintare voalata cu spitalul psihiatric

Acest film insa nu se multumeste cu simpla combatere prin distorsionare si subculturalizare a ideilor antisclavagiste ci trece la o atitudine traditionala bine inradacinata in constiinta colectiva. El dezvolta o amenintate voalata cu inchisoarea psihiatrica pentru cei ce sustin idei antislavagiste. Pentru mine e pentru prima data cand observ intr-un film amenintarea fata de sustinatorii teoriilor antisclavagiste. „Corabia nebunilor” cu care secole de-a randul prostituatele bolnave, nebunii, cersetorii si marginalii in general erau trimisi frumos pe mare in necunoscut spre o „curatire” cu manusi albe a comunitatilor inca pulseaza in mentalitatea transgenerationala a omului contemporan. Cine stie cati indezirabili au fost „confundati regretabil” si trimisi in larg astfel! Se stie ca in spatiul dictaturilor ex-comuniste unde propaganda se facea mai din topor dizidentii politici erau frumos ascunsi in spitalele de psihiatrie atunci cand un eveniment politic se apropia. De data asta guvernul nu se multumeste sa arate inconsistenta teoriilor conspirationiste ci si ameninta voalat dar cu reverberatii foarte vii: „Cei care sustineti astfel de idei s-ar putea sa aveti nevoie de ajutor…!” Dictaturile comuniste si-au folosit psihiatrii pentru a scapa de dizidenti. Capitalismul se multumeste doar sa ameninte subtil pe cei care tind sa sustina idei subversive astfel ca cei mai multi prefera sa isi tina gura. Altii, mai putini si mai bine plasati in lantul trofic social se fac ca ploua si iau in ras astfel de idei.

Nu e cine stie ce, insa coroborat cu stirile la fel de manipulate oferite de mass-media, si cu restul institutiilor omul de rand ajunge sa renunte la ideea lui „conspirationista” si sa accepte ca traieste intr-o lume minunata avand sansa sa-si serveasca stapanii. Ce nu stie Hollywood e faptul ca la un moment dat oamenii se vor prinde de smecherie si il vor uri la fel cum a patit si limba latina.

Mizeria cea mai mare a acestui film este insa amestecul teoriilor antisclavagiste (care tin esentialmente de paranoia) cu delirul schizofrenic. In ce masura psihiatria inca nu s-a putut desprinde de mentalitatea exilarii tulburatului psihic, cu toate formalitatile de astazi ale spitalelor de psihiatrie contemporane se poate vedea in faptul ca paranoia inca este considerata psihoza. Chiar si in ultima editie a „Manual pentru diagnosticul si statistica tulburarilor mentale” (DSM IV) editat de Asociatia Psihiatrilor Americani paranoia e trecuta la psihoze (grup numit „Schizophrenia and Other Psychotic Disorders” la pag. 297) alaturi de schizofrenie cu numele de „Tulburarea iluzionala” (Delusional Disorder) la codul 297.1. Este realmente incredibil cum o armata de specialisti inca „nu sunt in stare sa observe” ca paranoicul are mintea intreaga si ca raspunde la argumente. Asa ceva ce nu se intampla cu schizofrenicul. Au facut o gramada de diferentieri intre simptome, au faramitat simptomatologia in cele mai mici detalii si au diferentiat acolo unde trebuia mai curand supraclasificat insa faptul ca paranoicul nu are delir tipic si nici halucinatii inca nu i-a convins sa scoata o astfel de tulburare din randul psihozelor.* O astfel de „incapacitate” insa se datoreaza faptului ca este direct descendenta dintr-o conceptie culturala sclavagista, gata sa puna umarul nu doar la infrangerea unei revolte dar si la justificarea ei morala precum si a sclavagismului care o determina.

Din punct de vedere legal chiar si in spatiul occidental „civilizat” orice om care sustine ca e persecutat de sistem ar putea fi frumusel trimis intr-un spital de psihiatrie „spre recuperare”. Esti psihotic, poti fi schizofrenic, poti ucide pe cineva si atunci ti se ofera niste pastile „spre vindecare”. Acest aspect microsocial poate fi copiat la indigo la nivel macrosocial. De exemplu razboiul din Irak a inceput atunci cand administratia SUA a decis ca Saddam Hussein are arme de distrugere in masa si e gata sa distruga planeta. Daca paranoia ar fi scoasa din grupul psihozelor acest lucru nu s-ar mai putea intampla pentru ca insitutionalizarea in sanatoriu se justifica tocmai prin prevenirea de crime pe care psihoticul le poate comite. Insa, ca niste adevarati mercenari si promovatori ai mentalitatii sclavagiste, psihiatrii raspund in aceeasi masura unei comenzi politice ce le apara propria casta in negocierea cu sclavul. Daca aceste obscure planuri de rezerva nu sunt puse la bataie astazi si „drepturile omului” mai sunt cat de cat respectate asta se datoreaza in principal faptului ca omul de rand s-ar putea revolta ceea ce ar fi neproductiv pentru stapani.

Ca niste veritabili urmasi ai celor care incarcau corabiile din epoca clasica si ca niste mercenari veritabili ce pazesc casta stapanilor, psihiatrii contemporani inchid discret ochii la o astfel de evidenta diferentiere. Rezultatul este o astfel de anomalie a posibilitatii (fie ea si teoretica doar) ca paranoicul sa fie discret trimis spre „reabilitare” pentru ca sustine ca e persecutat de seful persecutorilor si mutilatorilor social, adica cei ce constituie statul.

„Umanizarea psihiatriei” – o insula de civilizatie intr-un ocean de Ev Mediu contemporan

Totusi omul occidental are experienta practicilor psihiatrice ale lagarelor comuniste si oricand e in stare sa reactioneze. Succesul filmului „Zbor deasupra unui cuib de cuci” arata in ce masura emanciparea omului contemporan sta cu ochii pe cei care pot abuza de puterea lor medicala pentru deziderate politice. Propaganda prin Hollywood a reusit sa gaseasca exact acel punct difuz in care sa nu fie acuzati de practici totalitare insa acestea totusi sa isi faca efectul in mintea sclavului. Nimeni nu poate acuza guvernul de implicare in amenintarea cu spitalul de psihiatrie a dizidentilor pentru ca ea se face extrem de voalat. Pomparea de capital in industria imaginii de la Holyywood, comenzile de imagine pe care sistemul i le cere sunt extrem de greu de dovedit. Si totusi omul simplu si needucat ramane cu ideea ca antisclavagistii sunt niste nebuni demni de aruncat in spitalele de psihiatrie in urma vizionarii unui astfel de film. Iesind dintr-o astfel de spalare holywoodiana pe creier omul de rand ramane cu ideea cum ca teoriile antisclavagiste sunt de fapt o nebunie. Si cum crezuse el ca doctorii e rai (sic)! Si de fapt ei erau buni! Nu? De aceea atunci cand vine vorba sa se intrebe daca politicienii sunt indispensabili, daca Pearl Harbour sau 11 septembrie sunt evenimente provocate din interior, omul de rand se trezeste automat cu aceste amenintari sadite de Hollywood in mintea sa prin intermediul unor astfel de filme. Si astfel el isi tine gura ca pe timpul Securitatii.

Atitudinea de subminare a autoritatii stiintifice a teoriilor antisclavagiste de factura politica se face cu o mentalitate retrograda, cea a blamarii/ironizarii psihopatiilor in special cele de factura paranoida. In loc sa se vada ca cele mai mari descoperiri stiintifice au paradoxal in ele o orientare paranoida – iar teoria copernicana heliocentrica poate este cel mai bun si cel mai rasunator exemplu in acest caz – totusi cultura de masa incurajata de sistem, cuprinsa inca de prejudecatile traditionale, inca crede ca o astfel de ideatie este una patologica. Ideatia paranoida insasi este o incercare tipica a ratiunii de a forma un sistem ideatic mai complex decat cel oferit mura in gura de simturi si autoritati iar iesirea de sub robirea lor sociala si culturala este el insusi un act de emancipare. Desi fiecare om are cel putin un moment de circumspectie si orientare paranoida a atentiei, in situatia in care lumea s-a umplut de escroci si mincinosi, totusi acelasi personaj victima rade in hohote si cu ipocrita detasare de cel in cauza la sidcomurile care accentueaza ridicolul erorii paranoide de parca lui nu i s-a intamplat asa ceva. Consider ca o astfel de atitudine este apogeul distorsionarii culturale la care muncitorul sclav contemporan este supus ajungand practic sa se suprime cultural pe sine insusi la fel cum refularea facea asupra instinctelor in Evul Mediu.

O astfel de babilonie morala a mentalitatii contemporane lasa sa se intrevada o lipsa de educatie si emancipare a omului simplu fata de subiectul tulburarii psihice dublata de aceasta mutilare culturala produsa de propaganda corporatist-capitalista. Cat de lipsite de continut si cat de izolate in perimetrul a catorva specialisti onesti sunt vorbele frumoase despre emanciparea spitalelor de psihiatrie se poate vedea din acest gros al culturii de masa. Nu e de ajuns sa te impotrivesti la comenzile politice de a institutiona „instabilii” asa cum face psihiatria occidentala. Ea supraapreciaza de multe ori nejustificat deasupra psihiatriei din spatiul dictaturii desi e foarte aproape de ea. Daca nu esti in stare ca psihiatru sa afirmi ca Paranoia nu e psihoza si o tragi de par spre a o uni cu Schizofrenia esti tot un prostituat al mentalitatii sclavagiste la fel cum psihiatrul comunist era.

Discursul lui Foucault din „Istoria nebuniei in epoca clasica” nu s-a oprit in nici un caz odata cu vorbele goale ale „societatii deschise”. Istoria nebuniei descrisa de Foucault continua si in mileniul III la nivelul defavorizatilor social carora li se imprima cu voiosie stiinta si mentalitatea epocilor trecute. E o strategie aici specifica celei de nerecunoastere a calitatii de om a sclavului clasic: ramanand la nivelul secolelor trecute sclavul contemporan pare intr-adevar incapabil de a fi autonom politic iar parazitismul politicianist contemporan se justifica la fel cum se justifica in epoca clasica a avea pe langa casa un animal numit sclav.

Poate ca am scris cam mult despre un lucru extrem de simplu rostit de Nietzsche (un alt ironizat al „postmorternismului”) in urma cu mai bine de un secol: exista morale de stapani si morale de sclavi. Cei a caror mentalitate se datoreaza mutilarii sclavului nu pot dintr-o data sa spuna ca a ameninta cu moartea, cu psihiatria sau cu excluderea sunt lucruri rele chiar daca impinsi de principiile morale (sau de opinia publica) o pot face asa cu jumatate de gura. In fond ei isi apara bogatia si excesele si luxul dupa cum noi ne aparam saracia si nevoile si neamul cum zice poetul. Au dreptul sa faca acest lucru, au dreptul sa ucida, sa fure si sa minta pe sclav dupa cum insusi animalul de prada are dreptul sa il pradeze pe cel vanat. In fond traim intr-o jungla vopsita in vorbe dulci si maniere elegante. Dar si eu si altii cativa (indiferent cati la numar om fi) avem dreptul sa traim liber fara sa fim servitorii umili unor cyborgi care au facut din specia umana un imens sanatoriu. Si eu ca animal vanat am dreptul sa-mi dezvolt coarne si copite in virtutea aceleiasi legi a junglei pe care ei ca stapani o pun parsiv in practica vopsita in vorbele frumoase ale falsei civilizatii. Unii iau arma in mana si bombele sub brau si se dezlantuie intr-o razbunare oarba pe acest sistem inuman. In cea ce ma priveste ma rezum doar la a-mi vedea de viata mea si de a evada din aceste mizerii. Din fericire eu am puterea de a mirosi escrocheria si de a ma feri de ea printr-un demers cultural opus.

Multe filme manipulatoare am vazut in ultimii doi ani, si despre cateva am si scris. Dar „Shutter Island” este cu adevarat apogeul. Filmul e cu atat mai mizerabil cu cat e extrem de bine documentat si extrem de bine facut. Din pacate (…) filmul este peste media filmelor de la Hollywood intrand in zone cu adevarat profesioniste. Chiar daca nu e un apogeu in cinematografie pe genul sau totusi profesionalismul sau vandut pentru scopuri atat de meschine te deprima pur si simplu daca activezi in domeniul cultural. Cand vezi un astfel de film nu poti sa nu iti vina cu adevarat greata de arta si de cultura in general.

*Nu ma pot abtine sa nu intru un pic in amanunte aici desi am mai tratat aceasta tema chiar si mai amanuntit in lucrarea mea mai veche „Dinamica psihologiei abisale”. Am sa reiau tema si pentru cititorul nefamiliarizat cu psiholpatologia pentru a putea vedea cu proprii sai ochi escrocheria culturala a clasificarii paranoiei drept psihoza. Paranoicul sustine idei probabil false intre care ideatia de persecutie e cea mai frecventa. Dar falsitatea lor poate cu greu fi dovedita. Tematica paranoica vizeaza o zona a probabilitatilor si a argumentelor difuze asa incat de foarte multe ori paranoicul poate convinge interlocutorul ca are dreptate. Argumentele lui nu sunt niciodata destul de solide iar siguranta afirmatiilor este mai mult sustinuta de psihicul profund decat de cel cognitiv, logic, superior. Paranoicul poate sustina ca il persecuta presedintele, lucru foarte probabil fals dar nimeni nu poate dovedi exact contrariul. In fond presedintele este seful statului iar intre stat si cetateni exista un razboi psihologic ce se regaseste in realitatea sclavagista. Ideatia sa e metafora dar are ceva adevar in ea totusi. Ideatia sa de persecutie se fixeaza pe seful statului dar vizeaza de fapt intreg sistemul social. Practic explozia de furie pe care omul stresat o are in trafic sau fata de cineva care i-a produs o frustrare minima preia frustrarile anterioare la fel cum paranoicul canalizeaza spre presedinte frustrarile venite din partea sistemului. Omul normal are acelasi mecanism de gandire.

Despre fericire…

noreply@blogger.com (baldovin) — Wed, 09 Mar 2011 20:35:00 +0000

Iata ca dupa o oarecare pauza revin la tema ce ma preocupa in ultimi 2 ani si care e aproape de finalizare intr-un proiect artistic personal: legatura dintre politica guvernului SUA, oricare ar fi ea si unele dintre filmele de la Hollywood.

De data asta voi scrie despre "The Pursuit of Happyness". Fata de celelalte filme ale lui Will Smith acesta pare mai normal. Nu moare nimeni, nu explodeaza nimic. Filmul produce o atasare destul de rapida a publicului de personajul principal, "Chris Gardner" deoarece se dovedeste a fi un tata model dedicat familiei, fara vicii, inteligent si capabil dar neinteles de sotie care l-a parasit si pe el si pe copil. Publicul se proiecteaza in acest personaj deoarece fiecare are probleme mai mari sau mai mici cu partenerul-partenera. In ciuda acestor calitati evidente Gardner ajunge homeless in urma unor concursuri de imprejurari. Amenintarea cu "strada" este o constanta a sclavagismului contemporan spre deosebire de amenintarea cu moartea specifica sclavagismului clasic. O astfel de situatie e in masura sa arate o inechitate sociala careia majoritatea spectatorilor ii este victima. Proiectia personala in acest personaj este cheia intregului film.

La prima vedere filmul nu ar avea nimic "suspect" in el. Se prezinta un moment dificil din viata unui om. Nimic neobisnuit. Toti oamenii obisnuiti au astfel de probleme. Filme, carti, povesti de aventuri exista cu duiumul. Dar, spre deosebire de acestea care in principiu raman la conditia lor de baza, de data asta personajul principal se imbogatesteeeee! Aflam asta abia la final in cateva secunde cand se descrie viitorul sau. De aici incolo urmeaza inducerea unui mesaj subliminal in mod strategic, cu tactul si cu rabdarea specifica artistilor mercenari de la Hollywood. Dintr-o data totul pare frumos in mintea spectatorului iar societatea pare buna! "Daca as sti ca m-as imbogati as dormi si eu vreo 1 saptamana prin toaleta" gandeste spectatorul. Mizeriile vietii cotidiene par pur si simplu fleacuri pe langa "viitorul luminos" al imbogatirii. Asta e cea mai mare eroare pe care omul de rand o face in ciuda proverbelor. In realitate nimic nu mai poate repara frustrarile vietii de sclav, nici tot aurul, nici toate bogatiile si nici toata dragostea de pe lume.

De data asta filmul nu incearca sa imbunatateasca imaginea autoritatilor ci sa arate cat de fericiti sunt unii pentru ca au job. Adica tine-ti gura ca-ti pierzi painea. Mai usor cu protestele, mai usor cu drepturile pentru ca astea ii fac mai putin bogati pe niste privilegiati social. Ia priviti eroul cate a indurat! Ciocu’ mic! La fel cum in capitalismul salbatic romanesc patronul ii raspunde muncitorului nemultumit si abuzat: „poti sa pleci afara asteapta la rand altii sa-ti ia locul” in acelasi fel acest film induce aceeasi idee muncitorului american, de data asta presarata cu promisiunea imbogatirii. La asta se adauga si promisiunea fericirii. Hm! Si Crestinismul promitea intaietatea celor din urma parca... In zilele noastre Raiul are aspect de dolar! Acum sclavului i se promite Raiul de pe pamant, imbogatirea. Acceptati voi toate acele injosiri, dormiti in toaleta de la metrou sau la azil si chiar munciti fara plata cateva luni pentru ca s-ar putea intr-o zi sa va imbogatiti. Ia uitati-va la erou! E una dintre cele mai marsave iluzii pe care sistemul semisclavagist actual o foloseste pentru a-si atrage fraierii. Pe langa faptul ca de imbogatit se imbogatesc mai putin la 1% din spectatori si cei care o fac ajung sa aiba destinul lui Michael Jackson. Abia cand ajungi la fel de liber ca el poti observa ce sacrificii ai facut pentru nimic.

Daca filmul nu incearca sa arate cat de sfinte si de rupte din cer sunt autoritatile, totusi se poate strecura discret pe undeva cealalta varianta, cea a diabolizarii opozitiei fata de autoritati. Un pic de gaz pe foc pe imaginea hippiotilor si asa patata sistematic de mass-media nu poate fi de rau augur pentru mentalitatea de cyborg corporatist. Faptul ca o hippioata ii fura personajului principal un copiator care ii era necesar ca aerul supravietuirii este menit sa creeze o astfel de imagine. Un astfel de episod nu are nici un fel de legatura cu tema filmului. E pus acolo doar pentru subminarea imaginii mentalitatii opuse sclavagismului asa cum s-a prezentat curentul Hippy la fel cum sunt puse si reclamele pe fata la anumite marci despre care am sa insist atunci cand voi face sinteza acestui proiect. In fond hippiotii au avut cele mai acide critici la adresa razboiului in general si de la protestele lor de masa a pornit sfarsitul razboiului din Vietnam. Fireste, capitalismul de astazi cu democratia lui cu tot nu pot supravietui fara razboi si fara motivatiile traumatice cu care stapanii exploateaza sclavii. Asa ca o diabolizare in plus poate contribui si ea la diabolizarea celor care se opun in fond razboiului si imaginii de sfinti a celor care il incep si il mentin.

Daca omul acesta ajunga sa ii dea lacrimile de fericire pentru ca e selectat spre a face un job atunci e cam ciudat. Trebuie spus ca jobul in cauza nu ara unul de taiat frunze la caini; oricum prin SUA nu prea exista asa ceva decat la nivel inalt unde un homeless nu are din principiu acces. Practic tu faci un schimb de servicii cu angajatorul tau. Nu trebuie sa plangi pentru asta. Nu ai prins pe D-zeu de picior cu acel job. Va trebui sa muncesti pentru a primi retributie. Cumva societatea si sistemul e obligata sa te retribuiasca si sa iti puna in valoare talentul si priceperea conform unei evaluari juste (in masura in care din cuvantul just si justitie a mai ramas ceva necorupt). Un sistem care incearca sa iti subevalueze munca asa cum este cel de astazi este un sistem pe jumatate salbatic in sensul rau al termenului. Daca un om care desi a respectat regulile sociale, a depus eforturi in scoala si mai departe pentru a se adapta cerintelor vietii civilizate ajunge sa nu isi poata gasi job atunci asta e problema sistemului dualist/clasic/tiranic care se vopseste ipocrit in sistem sociel echitabil si se bate cu pumnul in piept cu gargara „egalitatii de sanse”. Diferenta intre feudalismul medieval si asanumita democratie contemporana sta mai curand in vorbele mincinoase ale legilor si mi putin in realitatea concreta unde omul este exilat la marginea societatii pentru ca nu isi poate gasi job. Dupa ce ca eforturile existentiale ale omului de a iesi din starea salbatica si de a se adapta la civilizatie sunt enorme, tu ca sistem vi si joci alba-neagra cu el trimitandu-l din nou in salbaticia marginalizarii? De ce nu il lasi de la inceput sa creasca in padure intr-un stil de viata arhaic si termini balciu'? Eu stiu de ce... (intreb doar retoric): pentru ca de fapt vrei sa il pacalesti cu promisiunea unei vieti "superioare" pentru a veni sa iti slujeasca tie hoitul! Asta este o escrocherie la nivel metasocial facuta baietii (si mai) destepti imbracati la costum si gulere albe. Cand e vorba de abandon scolar „sensibilii” se agita ipocrit despre destinul analfabetilor de parca strabunicii nostri nu au trait si fara carte! Sub pretinsa lor filantropie educationala acesti mercenari au un singur interes: acela de a lega sclavul contemporan de institutii si de a-l face sa fie cat mai agitat si mai servitor.

O astfel de imagine cu omul de rand care doarme cu copilul prin toalete ar putea sa entuziasmeze pe muncitorul american care se considera un "fericit" ca are o casa. Dar dupa aceea nu mai imi veni mie corporatismule si neosclavagistule cu povestile despre "natiunea cea mai aleasa", cu NASA si cu mersul pe luna ca devii chiar penibil. Esti una manelist care are limuzina si doarme in bordei! Si nu vorbesc despre poporul american pe care il respect si il iubesc, ci de paduchii care il paraziteaza si care se vopsesc in popor pe cand de fapt ei sunt mutilatorii sai.

Imi vine in minte un banc absolut minunat ce spune foarte bine cam ce este fericirea si cat trebuie ea cautata. Se zice ca Itic si cu Strul, buni prieteni trebuiau sa se separe si sa o ia pe drumuri diferite, primul pe calea fericirii, al doilea pe calea bunastarii. Dupa un an se intalnesc. Strul apare in limuzina, coboara pe covor rosu, bodiguarzi pe langa el etc… Itic in haine rupte. Se intalnesc si vorbesc. Strul spune cum are el de toate, vile, masini etc. dar ca ii lipseste fericirea, ca grijile, ca afacerile… etc. Itic nu se lauda cu nimic, nu se intampla nimic in viata lui, e homeless dar e fericit. Si continua el:
– O singura problema am. Dupa ce ne-am despartit ma tot intalnesc cu un monstru cu un buzdugan care ma tot bate pe unde ma prinde.

La care Strul il intreaba:
– Pai unde e fericirea atunci?
Itic raspunde:
– Fericirea e cand monstrul mai da si pe langa si nu ma nimereste...

De ce nu imi plac brazii la gunoi

noreply@blogger.com (baldovin) — Sun, 20 Feb 2011 16:22:00 +0000

Mi-a placut inceputul acesta de an. In primul rand a nins si a fost o iarna cu zapada asa cum vad ca a fost in ultimii ani. Astfel incalzirea globala s-a mai racit un pic si avem ierni cum e normal sa fie. Apoi au fost mai putini brazi aruncati la gunoi in ianuarie. Poate a fost criza si mai putini si-au permis un brad de craciun. Sau poate ca si comerciantii i-au pus in ghivece speciale si au putut fi returnati la sfarsit de sarbatori fortati de autoritati sau de opinia generala oripilata de macelul de brazi aruncati la gunoi in ianuarie. Nu stiu. Cert este ca am vazut putini „brazi ai strazii”!

Cum sa arunci bradul! Tin minte ca noi il tineam pana spre toamna cand eram copii. Se usca de tot. In „camera de buna” nu prea intram noi asa ca puteam sa facem curatenie de 2 ori pe an; nu ne deranjau acele uscate cazute. Dupa aia am luat artificial si cred ca e mai bine decat sa il arunci la gunoi pe cel… autentic. Poti apoi sa si pui pe el cateva cetini reale pentru aroma. Macar stii ca nu ai taiat un pom inainte de a face un an pentru a-ti satisface tie o vanitate. Aruncatul brazilor ma duce cu gandul la ipocrizie. Am fost generosi de sarbatori, am ras cu prietenii, ne-am bucurat de nasterea domnului, ne-am jucat cu copiii, acum gata. La treaba! E momentul sa redevenim mitocani, cinici si inumani. Sau … seriosi! De asta detest si ziua femeii sau ziua copilului in situatia in care femeile si copiii sunt inca defavorizati. Generozitatea asta de ziua femeii, copilului sau altceva si apoi aruncatul la gunoi dupa ceremonii ma ingrozeste. La fel am fost ingrozit la scoala cand mi s-a cantat odata de ziua mea si eu trebuia sa mimez voiosia in situatia in care eu treceam printr-o perioada de introvertire…

La fel e si cu brazii! Am pastrat traditia de Craciun si apoi vedem ca ne fac mizerie in casa odata ce se usuca sau ca ocupa prea mult spatiu… Nu cumva aruncatul lui la gunoi la nici o luna dupa ce l-ai adus arata mult mai putina caldura sufleteasca decat daca nu l-ai fi luat deloc. In cazul acesta mai bine iti arati adevarata fata decat sa ti-o imbunatatesti provizoriu si apoi sa ti-o inrautatesti subit.

La multi ani!

noreply@blogger.com (baldovin) — Sat, 18 Dec 2010 15:36:00 +0000

18 dec. 2010

Pentru mine anul nou nu este neaparat 1 ianuarie. Revelionul are o semnificatie mai curand matematico-birocratica ;). Anul nou e atunci cand ninge. E un fel de CTRL + N :). De multe ori am tastat combinatia asta ...

:)) Mi-aduc aminte ca la un moment dat m-am apucat sa invat ceva actionscripting pentru Flash. Eram incepator si nu stiam ca codurile nu se potrivesc de la o versiune la alta. Mergeam la biblioteca si luam nutite si apoi aplicam acasa pe o versiune diferita de flash. Fireste--codul nu mergea si tot dadeam CTRL + N pentru a o lua de la capat. Mai apasam"N"-ul si cand computerul ma intreba: "Save the document?" :)) Am apasat acel N de atatea ori ca la un moment dat nu mai mergea la tastatura :)) Un timp tastam "n"-ul cu combinatia "CTRL+V" :))

Mi-aduc aminte in scoala cum incepeam o lucrare noua atunci cand cea la care lucram de cateva saptamani nu iesea. Uneori mi s-a intamplat ca o lucrare apreciata ulterior sa fie facuta in 30 de minute dupa ce in prealabil zapacisem una asa inainte.

Asa e si cu zapada. Dupa ce lumea asta se infunda in noroi si in mohoreala vine zapada ca un Ctrl N al naturii si face totul blanc. Dupa ce a mai trecut un an de zile in care tot n-ai reusit sa faci ce ti-ai propus candva acest Ctrl N natural iti mai face o promisiune. Hai inca odata! Intr-adevar... poate ca ar trebui sa te lasi... poate ca ai luat-o de cam multe ori de la capat! Dar poate sa-ti si iasa in 30 de minute ;). De asta zapada e un semn al sperantei pentru mine. A nins si asta inseamna a(ctrl)nul (ctrl)nou .

La multi ani!