Educatia financiara

2011-06-07T14:51:00.001-07:00

De ce educatie financiara?

Pentru ca lipsa educatiei financiare duce la probleme financiare.
Daca ai o problema financiara atunci sigur ai nevoie de solutii la acea problema.
Nu lipsa banilor creaza problemele financiare, lipsa educatiei creaza problemele financiare.
Pentru ca e usor sa inveti sa aplici principii simple care iti pot aduce rezultate extraordinare.
In general educatia financiara nu exista in nicio scoala din Romania ca si materie de studiu. De aceea am considerat necesar, util si benefic pentru orice persoana sa inteleaga citeva principii de baza ale educatiei financiare.
Dar inainte de principii iata citeva motive care ma determina, cel putin pe mine, sa ma instruiesc permanent din punct de vedere financiar:
-vreau mai multi bani
-am cheltuieli pe care le fac si vreau sa imi permit mai multe
-vreau sa imi petrec concediul in strainatate fara sa fiu stresat la gandul intoarcerii acasa.
-vreau sa imi educ copiii la cele mai bune scoli,
-vreau sa le asigur viitorul din punct de vedere financiar
…
Si lista ar putea continua.
Fiecare dintre noi avem diverse motive care ne indeamna sa ne instruim. De aceea primul pas in demersul instruirii financiare trebuie sa fie stabilirea de fiecare dintre voi a obiectivelor proprii.

Psihologie:Educatia financiara incepe din primii ani de viata

Primele experienţe cu banii şi educaţia financiară, la fel ca în cazul altor aspecte ale vieţii, lasă urme adânci în comportamentul economic al adultului. Copiii au tendinţa nu doar să asculte de sfaturile moralizatoare şi lecţiile de viaţă ale părinţilor, ci şi să le imite comportamentul, indiferent dacă e vorba de felul în care îşi rezolvă problemele financiare, de relaţionare sau orice altă problemă.

Primele lecţii legate de bani ar putea fi la fel de simple ca cele legate de aritmetică şi ar trebui să conţină întotdeauna un factor de divertisment, pentru a nu fi percepute ca pe nişte corvoade. Din punctul de vedere al psihanalistului Alfred Dumitrescu, primele experienţe ale copiilor cu bani ar trebui să nu impună în mintea copilului „BANUL” ca pe un fel de divinitate ce-şi exercită discreţionar puterea asupra lumii adulţilor şi, implicit, îl poate face pe copil să-şi perceapă părinţii nu ca pe nişte surse reale de autoritate, stabilitate şi siguranţă, ci ca pe nişte „copii” ceva mai mari, la fel de speriaţi şi neputincioşi ca şi el.

„Cred că ar fi de dorit ca părinţii să folosească în mod constructiv banul pentru a-şi ajuta copilul să internalizeze structuri fundamentale ale unei vieţi psihice sănătoase: ideea de limită (adică, de pildă, distincţia dintre ceea ce doreşte şi ceea ce este posibil sau dintre dorinţă şi nevoie), ideea de amânare (nu tot ce este posibil este posibil imediat, sunt dorinţe a căror realizare necesită suportarea unui anume grad de frustrare) sau cea de valoare (legată în primul rând de efortul necesar pentru a obţine satisfacerea unei dorinţe)”, explică Alfred Dumitrescu pentru capital.ro.

Desenele animate, lecţie de economie

Situaţiile cele mai banale din viaţa unui copil se pot transforma în lecţii de cultură financiară. O astfel de situaţie poate apărea, de exemplu, atunci când copiii întreabă de ce să stingă lumina într-o cameră când nu este folosită, dar e de preferat ca explicaţiile să fie mai generale.

Nu este suficint să îi explici că electricitatea costă bani şi o factură mare înseamnă mai puţine dulciuri pentru el. Trebuie să înţeleagă faptul că risipa de resurse este un rău în sine, chiar dacă aceasta nu ar afecta semnificativ bugetul familei. „Desenele animate pot fi o ocazie excelentă pentru lecţii financiare, o aplicaţie ingenioasă ar fi să oferi copiilor cadouri nu doar în bani, ci şi în, de exemplu, acţiuni la Disney. Chiar dacă acesta va primi doar o foaie pe care nu o poate folosi la joacă, ca pe ultima jucărie din desenul lor preferat, părinţii îi pot explica faptul că el deţine o mică parte din compania sa preferată”, explică psihologul Gregory Keer într-un articol pe tema educaţiei financiare în primii ani din viaţa unui copil.

Nu confundaţi copiii cu angajaţii!

Una dintre cele mai frecvente greşeli pe care le fac părinţii în tentativa de a-şi responsabiliza copii este să le ofere bani sub formă de recompensă dacă sunt „cuminţi”, pentru diverse performanţe la şcoală, sport sau alte activităţi sau pentru îndeplinirea unor sarcini casnice.

„Iubirea, obedienţa sau performanţa cumpărate cu bani riscă să fie nişte cadouri otrăvite pentru copilul care va învăţa că banul este stăpânul tuturor lucrurilor şi va risca mari dificultăţi emoţionale ca adult. O astfel de recompensare este rezultatul aceleiaşi confuzii pe care unii manageri o fac în relaţia cu angajaţii, oferindu-le şi cerându-le acestora multă implicare afectivă în speranţa (mai mult sau mai puţin disimulată) că o astfel de relaţie "ca-n familie" îi va scuti de costuri salariale mai mari”, comentează Alfred Dumitrescu.

Pe de altă parte, generozitatea financiară necondiţionată şi mai ales nelimitată nu poate avea decât efecte extrem de negative asupra copiilor. Mulţi părinţi încearcă să compenseze lipsa de implicare în viaţa copilului prin cash sau chiar să-şi transforme progeniturile în oglinzi umane ale propriului succes financiar.

Primul cont bancar şi primul job

Primul cont bancar poate fi un excelent test de responsabilitate pentru un adolescent, când acesta ar trebui să primească o sumă fixă de bani la un interval mai mare pentru a învăţa să şi-i gestioneze şi să economisească pentru achiziţii pe care le consideră importante.

Primul job este de asemenea important în dezvoltarea unui tânăr, fie că este vorba de un part-time în timpul studiilor sau de o slujbă de vară în vacanţă. „În principiu, orice experienţă de muncă adevărată este utilă şi poate avea un rol formator (în ceea ce mă priveşte, acesta este un element pe care îl iau întotdeauna în considerare în cazul unui interviu de angajare), dar doar cu condiţia ca respectiva experienţă să fie percepută de cel în cauză nu (doar) ca o corvoadă, ci ca un pas spre câştigarea autonomiei”, explică Alfred Dumitrescu.

Ipocrizia părinţilor se regăseşte în dezvoltarea copilului

Printre cele mai comune deviaţii de comportament în legătură cu banii manifestate la copii este să ia pe furiş bani din portofelul altor membri ai familiei, deşi au primit o educaţie coprespunzătoare şi sunt conştienţi de gravitatea gestului lor. „După cum cânta ABBA, "money must be funny in a rich man's world!". Banii, adică ceea ce ei pot cumpăra (gumă de mestecat, maşinuţe, telefoane mobile, ceasuri sau tricouri "de marcă", în funcţie de vârstă) sunt o tentaţie pentru oricine”, spune psihologul, adăugând imediat că numărul copiilor care fură bani este infinit mai mic decât cel al adulţilor care fac acest lucru.

În această privinţă, educaţia este foarte importantă, iar consecvenţa părinţilor între ceea ce spun şi ceea ce fac este crucială pentru dezvoltarea ulterioară a copilului. „Dacă unui copil i se spune că este rău să furi bani, dar lucrurile cumpărate cu bani sunt un subiect de discuţie permanent în familia sa, este greu de crezut că acesta nu va dobândi o imagine cumva distorsionată despre importanţa banilor. Educaţia nu se reduce la texte moralizatoare, ci este distilatul a ceea ce un copil înţelege din ceea ce se petrece în jurul său; dacă părinţii sunt excesiv de preocupaţi de bani sunt mari şanse ca el să se identifice total cu această preocupare fie să o respingă în totalitate”, mai adaugă Dumitrescu, subliniind faptul că în ambele variante rezultatul este o atitudine dezadaptativă în raport cu banii şi valorile materiale.

Articol preluat din www.capital.ro

Cine trebuie sa faca educatia financiara?

Intreaba tinerii adolescenti care sunt cele mai importante elemente in viata lor si inevitabil vor fi pe lista (pe langa distractii si chefuri) banii si dragostea (de fapt, daca e sa fim corecti, sexul).

Banii si sexul sunt subiecte fierbinti ale tinerei generatii si reprezinta, fara indoiala, aspecte esentiale ale vietii adultului, pentru ca majoritatea dintre noi vom avea copii. Pe de alta parte supravietuirea fizica nu este optionala, deoarece toti trebuie sa ne asiguram existenta.

Cu toate acestea, niciuna dintre cele doua zone de interes nu se invata la scoala in mod institutionalizat, ca discipline de baza, alaturi de matematica si limba romana.
Nu vi se pare ciudat?

Voi lasa problematica sexuala deoparte (in grija celor care au experienta in domeniul educatiei sexuale) si ma voi opri asupra educatiei financiare. Voi continua spunand ca, desi toata lumea e de acord ca banii reprezinta un subiect de o importanta majora in viata, responsabilitatea predarii “stiintei banilor” este pasata dintr-o parte in alta, asemenea unei castane calde, intre familie, scoala, societatea civila si… fiecare dintre noi in parte.

Apare intrebarea majora: totusi, cine trebuia sa faca educatie financiara?
Familia

Conform unui interesant articol din ziarul Sacramento Bee, mamele par sa fie sursa celor mai multe informatii despre bani pe care le poate absoarbe un copil, in mod direct sau indirect.

Copiii petrec mai mult timp cu mama iar aceasta se intampla si in locuri unde se folosesc banii (piete, magazine). Mama este vazuta folosind banii cash sau cartea de credit/debit, alegand cele mai bune produse in functie de nevoile familiei si de bugetul acesteia. Tot mama este cea care accepta sau refuza cererea copilului de a i se cumpara o jucarie sau o inghetata, ea trebuind sa ofere explicatii pentru hotararea pe care a luat-o.

In general, copiii au un dialog mai deschis cu mama, deci este foarte probabil ca primele intrebari legate de bani sa-i fie adresate tot acesteia. Astfel apare prima ocazie de a discuta despre acest subiect important, ocazie care de obicei este expediata superficial de parinti, care considera ca un copil e prea mic pentru a-si bate capul cu asemenea probleme, dedicate exclusiv adultilor.

Acest portret al mamei se potriveste de obicei cu rolul traditional al femeii in cuplu, acela de a fi cat mai mult in preajma copiilor. Astazi, odata cu aparitia curentului popular al femeii active, de cariera, e posibil ca timpul petrecut de mame impreuna cu copiii sa se reduca simtitor.

In mod traditional dar si in timpurile actuale, tatal este o figura mult mai putin prezenta in peisajul familial. El are tendinta de a munci un program prelungit fiind, de cele mai multe ori, principalul “furnizor financiar” al familiei. Ca atare, tatal este prezent ca factor de decizie important in alocarea bugetului, desi modul direct in care acesta se cheltuie este in atributia mamei (dupa cum am aratat mai sus).

Desigur, si in situatia tatalui pot aparea variatii de status, incepand cu valoarea aportului financiar si terminand cu implicarea acestuia in viata de familie, inclusiv in zona cumparaturilor zilnice.

Cu mici exceptii, familia nu va furniza o educatie financiara copiilor decat in mod indirect, prin exemplul propriu, al modului in care parintii aduc banii in casa, ii cheltuie si ii gestioneaza. Aceasta carenta educationala este determinata de faptul ca la randul lor actualii parinti nu au fost educati in perioada in care au fost copii, pentru ca, de regula, educatia financiara in familie se rezuma la “du-te la scoala, invata bine, fa o facultate buna ca sa poti sa-ti iei o slujba bine platita”.

Exceptiile, ca de fiecare data, apar in cazurile in care parintii au fost preocupati de acest aspect. Fie ca e vorba de situatia fericita in care parintele are o afacere si vrea sa o transmita mai departe copiilor, fie ca avem de-a face cu un parinte implicat in domeniul financiar (prin natura serviciului), acesti parinti, in masura in care doresc si/sau ii pasioneaza, vor invata copiii sa gestioneze banii de la o varsta frageda.

Aceasta lectie se va imprima adanc in memoria de lunga durata si va reprezenta un avantaj la start pe care acel tanar il va avea in momentul in care va porni in viata. El va avea tendinta, atunci cand va deveni parinte, sa-si invete la randul sau copiii despre cum se fac si se gestioneaza banii, ceea ce va inchide cercul educational, in acelasi timp declansand un (posibil) nou ciclu de transmitere a informatiei.
Scoala/Statul

Pai daca-i vorba de educatie, nu trebuie s-o faca scoala?

Din pacate, statul este complet impotent in acest domeniu. Dupa cum am spus mai inainte, desi banii reprezinta un aspect esential in viata cetateanului, ministerele care se ocupa cu educatia nationala, de la noi si de aiurea, au considerat ca acest subiect nu trebuie privit ca o disciplina de baza in procesul de invatamant.

Ca atare nu se preda decat, cel mult, ca disciplina alternativa sau optionala. Mai mult decat atat, profesorii care predau orele de educatie financiara sunt scoliti si primesc manuale realizate in cadrul unor programe educationale sustinute de ONG-uri (despre care ma voi ocupa mai incolo).

Nu pot sa-mi dau seama care este logica in spatele acestui proces. Mi se pare a fi o miopie ingrozitoare din partea conducerii statului – sa ignore educatia propriului cetatean intr-un domeniu atat de important. Pana una-alta, intreg aparatul de stat se bazeaza in functionarea sa pe banii colectati prin impozitatea noastra, a tuturor. Cu toate acestea, guvernul nu se preocupa sa ne invete cum sa facem mai multi bani si cum sa-i gestionam mai bine, desi acest lucru ar fi in interesul sau, pentru ca mai multi bani produsi de cetateni inseamna culegerea unor impozite mai consistente.

Nu vreau sa trec mai departe si sa spun, asemeni lui Robert Kiyosaki, care afirma in ultima sa carte disponibila gratuit pe internet, ca avem de-a face cu o conspiratie a statului la nivelul educatiei.

Vreau doar sa subliniez ca nu gasesc alta explicatie decat in lozinca aparuta (daca nu ma insel) in timpul primelor mineriade, care spunea “noi muncim, noi nu gandim” sau a zicalei “tara te vrea prost”. Cu alte cuvinte, statul nu este interesat decat in producerea unei clase de cetateni capabili sa munceasca, pe care ii impoziteaza si gata. Nu mi se pare o conspiratie, ci doar o politica de stat.

Pe de alta parte, chiar in interiorul unor state criticate intens de autorii de finante personale pentru lipsa de viziune in educatia tinerilor (vezi SUA si Kiyosaki) exista exemple pozitive. In statul Missouri a aparut o lege care spune ca elevii trebuie sa primeasca cel putin o ora de educatie financiara. (sursa) Si se pare ca elevilor nu le displace!

In partea a doua a articolului ma voi ocupa de alte doua posibile parti responsabile in educatie, si anume societatea civila (prin ONG-uri) si… noi, prin autoeducatie.

Articol preluat din www.empower.ro

Educatia financiara a copilului tau

La intrebarea privind varsta potrivita pentru a incepe educatia financiara la copii, 67% dintre respondenti considera ca aceasta ar trebui inceputa de la o varsta destul de frageda (6 ani). Aproximativ 30% dintre respondenti cred ca pot incepe sa discute cu acestia 8 ani mai tarziu, in timp ce aproape 5% dintre acestia nu cred ca educatia financiara este importanta.

Puteti incepe prin exemplul personal

Castigarea banilor, economisirea si investirea sunt cateva notiuni cu care copii ar trebui deprinsi inca din copilarie. Eric Sussman, lector la UCLA declara ca daca un parinte alege sa nu discute despre bani cu copiii lui, acestia tot vor asculta cu atentie discutiile despre bani si vor incerca sa imite modul in care parintii manevreaza banii, iar invatamintele selectate de acestia s-ar putea sa nu fie cele mai bune. Asa ca primul pas este exemplul personal.

Articolul „ Financial Literacy for Kids: Money lessons should start young” prezinta sfaturi si exemple pe intelesul copiilor. Se poate incepe de la lucruri simple cum ar fi de ce este important sa stinga lumina, ce este un bon fiscal sau notiunea de economisire ce poate fi constientizata prin faptul ca achizitia unor jucarii mici va ingreuna primirea unei biciclete de ziua sa de exemplu.

Educatia financiara poate incepe inainte de varsta de 5 ani

Educatia financiara a copiilor sub 5 ani nu trebuie neglijata. Astfel, articolul „Financial Literacy for Kids” propune ca parintii sa ajute copiii sa constientizeze faptul ca orice bun costa bani. Astfel, puteti incuraja copilul sa inmaneze banii casierului, sa ia chitanta si restul corespunzator. Incepand cu varsta de 6 ani, parinti pot incepe sa-i rasplateasca pe cei mici pentru mici servicii precum pastrarea curateniei in camera. Acest lucru ii va responsabiliza si vor constientiza cum se castiga banii. Intre 7 si 9 ani, copiii pot intelege conceptul unui cont de economii.

Sistemul bancilor centrale din SUA (Federal Reserve System) a editat o serie de carti de benzi desenate ce pot fi folosite de parinti pentru a incepe discutia despre principalele concepte financiare. Atat cartile cat si transportul pana in Romania sunt gratuite.

Autoarea cartii „Raising Financially Fit Kids”, Joline Godfrey declara ca „literatura financiara este o modalitate de autoaparare din punct de vedere economic. Cei care vor invata cel mai mult vor fi cei mai protejati.”

Articol preluat din http://ezonomics.ing.ro/educatia-financiara-copilului.html

Afla cum poti face bani pe net utilizand minisite-uri pentru facebook

Educatie financiara si afaceri.

Educatia financiara