În orice caz aștept cu mai mare interes reacția BRD decât reacțiile viitoare ale lui Ilie Năstase.

.

Nu știu câți dintre voi au avut ocazia să vadă (și să simtă pe pielea lor) cam care este gradul de tehnologizare de prin instituțiile statului. Da, știu, au schimbat desktop-uri cât au putut de des (licitațiile să trăiască), șefii au pe birou LCD-uri de 19,20,21,22 de inch sau laptopuri, există chiar și echipamente scumpe de rețea. Dar nu la astea mă refer. Ci la aplicațiile și serviciile folosite. Cum avem noi pretenția să nu stea lumea la cozi infernale în instituții când majoritatea aplicațiilor sunt făcute folosind limbaje de programare de mult apuse iar schimbul de informații între 2 instituții diferite se realizează ca acum 20-30 de ani, prin cereri trimise prin poștă și hârtii depuse la registratură.

Mă îngrozeam mai acum 2 ani când vedeam pe la Registrul Comerțului aplicații făcute în FoxPro. Și nu Visual. Ci ăla antic care era ultimul răcnet pe la mijlocul anilor ‘90. Mai recent am avut ocazia de-a admira niște aplicații ONLINE (diverse unelte de raportare, completare formulare, etc) care folosesc Oracle. O versiune de Oracle apărută cam pe la începutul mileniului ăsta. Iar 10 ani în lumea IT înseamnă o veșnicie.

Hai să facem un exercițiu și să admirăm câteva site-uri care aparțin instituțiilor statului. Și să nu le luăm pe alea care au legături mai puțin directe cu cetățeanul de rând. Să vizităm site-urile de pe care, la mijlocul anului 2010, am vrea să aflăm diverse informații utile. Fără să mă uit pot să pun pariu c-o să găsesc o grămadă de pdf-uri, doc-uri și alte fișiere de descărcat, o interfață făcută de un copil tembel aflat la primele lecții de html și o primă pagină plină de gif-uri animate și colorate în toate culorile curcubeului. Cam asta-i prezența online a statului. Nu mă credeți ? Luați site-urile ministerelor la rând. Aplicațiile folosite pentru declarațiile contabile de pe ANAF sunt făcute în Visual Basic 6 (da, ăla apărut în 1998). Cu o interfață la fel de intuitivă și “apetisantă”.

Mă mir cum de nimeni din toată hoarda ziariștilor alergați zilele astea pe la taxe și impozite nu s-a gândit să facă un reportaj cu starea de fapt a sistemelor informatice din instituțiile respective. De ce ghiseul.ro e înțepenit în aceeași stare de x ani ? Câți bani s-au aruncat în proiectul respectiv și de ce ? Câți bani au cheltuit instituțiile statului cu “tehnologizarea” ? Care este starea infrastructurii IT în instituțiile statului ? Astea ar fi doar câteva din întrebările pe care ar putea să le pună. Dar bag de seamă că-s ocupați cu alte subiecte mai importante.

Și noi visăm la baze de date comune, la interconectarea instituțiilor statului, vrem să plătim taxele și impozitele cu cardul direct pe internet. Suntem departe de așa ceva. Mâine, poimâine vine 2012 și noi de abia am coborât din copaci.

A văzut cineva cozile de la taxe și impozite zilele astea ? Dar de ghiseul.ro a mai auzit cineva ceva ?

Să nu-i bagi în pizda mă-sii ?

19 magazine online autohtone au infiintat prima asociatie a industriei, introducand totodata un “cod de bune practici pentru comertul electronic”. Printre obligatiile pe care si le asuma membrii se numara cea de a oferi informatii corecte si complete despre produse precum si ca informatiile de pe site sa se reflecte si in stocul real.

Ce să zic, mă bucur mă băieți c-a trebuit să vină criza peste voi și că vă trebuie neaparat asociație ca să oferiți informații corecte și complete pe site-urile voastre.

Codul de bune practici ARMO are cinci capitole principale. Primul obliga magazinele sa ofere informatii corecte si complete pentru consumatori, sa apara datele de contact si feedback in site. Datele de contact trebuie sa contina numele societatii comerciale precum si CUI, numar de telefon si adresa sediului social. Fiecare site trebuie sa contina termeni si conditii de vanzare clare si consistente pentru informarea corecta a consumatorilor.

A doua sectiune obliga membrii ARMO sa afiseze pe site pretul tuturor produselor, cu taxe incluse. In pretul afisat trebuie inclus si TVA-ul iar, dupa caz, trebuie incluse in preturi si taxa verde sau orice alte taxe asociate produsului. Pretul cosului, afisat la terminarea comenzii online pe site trebuie sa fie cel final pe care il va plati clientul la livrare, inclusiv taxele de transport, servicii suplimentare sau de orice alta natura sunt livrate in comanda respectiva.

A treia sectiune este cea care se refera la retururi sau reclamatii. Astfel, membrii asociatiei trebuie sa detina in magazinele online proprii un sistem de primire a reclamatiilor si sesizarilor clientilor la care ofera un raspuns in maxim 24 ore (considerate in zile lucratoare); raspunsul trebuie sa contina cel putin confirmarea demararii procedurii de rezolvare a reclamatiei. Fiecare magazin online asigura acceptarea returului produselor in 10 zile lucratoare cu asigurarea satisfactiei garantate a clientului (returnarea banilor sau alte solutii in conditiile legislatiei in vigoare la momentul respectiv in Romania pentru comertul online)

Astea nu-s bune practici ci sunt prevederi legale. O mică diferență de nuanță între “vine controlul peste voi și-o să vă usture curul” și “hai să punem și astea pe site că așa-i frumos din partea noastră”.

Evident, în bunele practici nu se comentează nimic legat de prețurile produselor de pe site-uri provenite din rețeaua proprie de distrbuție. Alea care cică cu tot cu adaos comercial sunt sub prețul cu care-s oferite de distrbuitor altor retaileri.

Nasol e că în România vor exista clienți care vor pune botul la o siglă afișată pe site care cică “certifică” buna credință a comerciantului. Și mai nasol e că cei care nu vor (din diverse motive că până la urmă e o țară liberă) să intre în asociația respectivă vor fi automat priviți ca “țepari”. Există instituții ale statului care pot da amenzi și care pot forța “bunele practici” existente deja în lege fără să fie nevoie de-o asociație construită rapid ca o nouă metodă de a-ți face reclamă.

Și tot în nota asta salut reclamele cât juma’ de pagină (și nu la produsele proprii ci la diverse bănci) prezente pe site-urile “giganților”.

“Five years from now on the web for free you’ll be able to find the best lectures in the world. It will be better than any single university”

Asta vine tot de la omul care acum ceva vreme a spus-o pe aia  cu :

“640K ought to be enough for anybody”

Sincer pe mine mă sperie gândul că generațiile viitoare vor folosi internetul ca sursa principală de informare. Deja e plin de analfabeți, agramați, aliterați și alienați pierduți printre grămezile de porn, filmulețe cretine de pe youtube și informație irelevantă.

Ce mi s-a părut fascinant în toată experiența asta a fost faptul că, într-un final, atât la Orange cât și la Romtelecom am găsit o cale de rezolvare a nemulțumirilor mele. Nemulțumiri care nu erau absurde și nici nejustificate.

La RDS în schimb cred că poți să vii cu bomba înfășurată în jurul burții și ăia de-acolo te tratează cu același sictir. Am povestit cum am reușit într-un final să-mi pun Digi TV după câteva luni bune de alergat după un decodor. Ba chiar m-am oferit să-mi cumpăr propriul decodor și ei să-mi dea doar smart-card-ul. Neah, a trebuit să fac un abonament nou (și atunci brusc s-au găsit decodoare și l-au montat într-o saptămână). După care am stat iar la cozile de la ei ca să reziliez abonamentul vechi. Stând la cozi am observat câteva treburi interesante. Cum ar fi că celor de la RDS le place să aibă casieria/punctul de lucru aglomerat și se organizează excelent. Un consultant face doar contracte noi iar celalalt operează modificări sau reziliază contracte cu cei care sunt deja clienți. Vă las pe voi să ghiciți care dintre cei 2 avea mai mult de lucru și de ce. Amuzant mai este și faptul că nu poți sta mai mult de 10 minute într-un punct de lucru RDS și să nu auzi un client nemulțumit care e sătul de ei și face scandal.

Vorbind cu reprezentantul RDS începi să ai brusc senzația că îl/o cunoști de undeva. Parcă ai mai avut de-a face cu persoana respectivă undeva. Poate la taxe și impozite, într-o primărie sau o instituție publică, în mod sigur ai mai trăit undeva senzația asta că ți se face un favor pe banii tăi.

Vroiam să spun în final că RDS-ului îi lipsește un departament bun de relații cu clienții. Dar nu-i adevărat. RDS-ul oferă servicii pe placul românilor, mergând pe  principiul “ieftin, mult și prost”.  Și ăia puțini dispuși să plătească nițel mai mult pentru servicii mai bune sunt ignorați. Și cum rar găsești o alternativă la furnizorii de servicii de la noi, ajungi să rabzi și să spumegi din când în când degeaba sperând că se va schimba ceva. Cultura consumatorului este practic inexistentă la noi și nici nu dăm semne că ne-am deștepta. Din contră, încep să se prostească și ăia din țări mai civilizate.

P.S. Fix cam când scriam articolul ăsta am primit un mail de la o cititoare care mi-a trimis 2 filmulețe postate pe youtube de către un alt client RDS mulțumit. Ca mulți din cei care trec pragul punctelor lor de lucru.

Happy “System Administrator Appreciation Day” for me !

Și pentru toți ceilalți care aveți răbdarea de-a suporta cârdurile de useri zi de zi.

Promit să beau (măcar) o bere azi.

Sătul să tot alerg după ei ca să le pot da mai mulți bani (faceam asta în principal pentru Cinemax și HBO Comedy având în vedere rahaturile pe care le poți vedea la televiziunile autohtone) am făcut următoarea schemă. M-am dus la ei și-am cerut un nou abonament cu Digi TV pe numele meu. Cel vechi fiind pe numele prietenei. Miracol, așa există decodor și au făcut rapid abonamentul. Mai mult, durează maxim o săptămână jumate până vin să-l instaleze (nu 6 luni de când întreb eu de decodor).

Însă partea frumoasă de abia acum vine. La RCS-RDS ca să poți rezilia contractul trebuie să o faci NUMAI între 1 și 5 ale lunii. Și intră în vigoare de abia luna următoare.  Dacă dorința ta de-a rezilia contractul ajunge la urechiușele lor după data de 5, se mai adaugă o lună. Fascinant, nu ?

Și că tot vorbeam de legea aia privind sumele percepute ca taxă la denunțarea unilaterală a contractelor, în ultimele 7 zile am semnat 2 astfel de contracte în care furnizorul de servicii (Romtelecom, respectiv RDS) percepe taxe în cazul denunțării unilaterale.

Frumoasă țară, zău…

Mai întâi, găsind un ordin ANPC 92/2007 care zice vag și despre ceva denunțări unilaterale fără a plăti taxe suplimentare am dat telefon la Protecția Consumatorului. Unde o altă domnișoară m-a lămurit că nu pot momentan să denunț unilateral contractul fără să plătesc taxe suplimentare daaaar există o lege care se află în fază de promulgare și care mă poate ajuta.

Și-am căutat și legea respectivă. Am găsit-o pe site-ul Senatului și am aflat că a fost trimisă spre promulgare pe 2 iulie anul curent. Cu alte cuvinte, e pe vine.

Modificările privesc legea 193/2000 și textul modificat zice așa :

(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

………………………………………………………………………………………………..

j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care :

- comerciantul a modificat unilateral clauzele prevazute la lit. e);

- comerciantul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale;

- comerciantul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțarii unilaterale;

De abia aștept…