Blog-ul lui Dan

Motivatie pentru mers la vot!

2016-12-04T10:39:00.001+01:00

Ideea este nu cine iese la guvernare...ci să rămână același guvern de acum și după alegeri. Problema este că actualii parlamentari nu vor standardele sa fie ridicate asa de sus. Sunt greu de urmat. Dacă se urmează înseamnă multă muncă în folosul comunității. Dacă muncești mult pentru cei ce te-au votat lași mai puțin pentru furat. În plus munca serioasă implică timp. Iți cheltui timpul cu munca rezultă ca nu prea mai ai timp pentru furat. Aicea e problema. Cât timp nu se ridică standarde ei pot face în continuare ce au facut până acum. Tunatul prin televiziuni împotriva guvernului Cioloș pentru discreditare mai are o miză: orice normă pusă în aplicare de guvernul actual care împiedică furatul din avutul public, cei care vin după vor trebui desființate ca să poată fura fară piedici. Astea nu se pot desființa peste noapte că ne supărăm și ieșim în stradă. Iarăși vorbim de un proces de durată.
Este totul așa de simplu!!! Nici o altă complicație. La televizor foarte mult praf în ochi. Știu că foarte puțini oameni fără interese personale candidează, dar haideți măcar pe aceştia să îi sprijinim cu un vot! Cu ei acolo în parlament le va fi mai greu cu furatul. Să ni-i corupă ia timp şi măcar aşa își pierd vremea cu orice altceva decât cu furatul! Dezamăgiți ca nici unu de pe listă nu e bun? Misca-ți fizicul oricum la vot fiindcă şi votul se fură în ziua de azi. Dacă apari la inchiderea urnelor pe listă nu te pot bifa ei încă o dată. Dacă nu apari te pot trece pe listă cum ca ai venit la vot si pot introduce un buletin în urnă în numele tău. Nu ai cu cine vota...simplu: anulezi votul, e încă o forma de protest. Da' nu sta acasă să poată umple urna şi cu tine complice moral fiindcă nu te-ai ridicat să mergi la vot!

Cei din secta Amish nu se imbolnavesc de cancer!!!

2016-05-01T10:04:00.000+02:00

Articol preluat din acest link!

A recent study published in the journal Cancer Causes and Control has revealed that Amish people have virtually no cancer within their population, and are considered the most healthy people in America. Researchers from Ohio State University originally launched a study on the Amish population to see whether rates of cancer would be higher due to their lack of conventional medical care. What they found, however, shocked them. The Amish were found to have much lower rates of cancer than the rest of the population, so researchers decided to look more closely at their lifestyle choices and diets to find out why. As Natural News reports: Most Amish people do not smoke or drink and they are typically not sexually promiscuous, leading researchers to believe that these lifestyle factors play an important role in the limited number of cancer cases. Other factors examined include the high amount of physical labor undertaken by the Amish. Most Amish people work in farming, construction, and other production jobs that require intense physical activity that keeps them healthy and in shape. While the rest of America sits in fluorescent-lit cubicles all day, the Amish work hard to produce crops, build furniture and structures, and produce useful goods, which researchers recognize contributes to their excellent health. Another important factor not specifically examined in the study is the fact that the Amish grow and raise all their own food. They employ time-tested, organic methods that provide them with healthy fruits, vegetables, milk, meat, and other untainted foods that most Americans never get. Rich in living enzymes, vitamins, and nutrients Amish food is grown and raised the way it should be, resulting in improved health. While some may ridicule their secluded lifestyle, the Amish commitment to simple, productive lives and clean, local food is benefiting their health in ways that the rest of America can only dream about. When compared to a life of sitting in office buildings all day, eating processed and genetically-modified junk food, and popping prescription medications, it becomes clear which lifestyle is truly deserving of contempt....

Mare "surpriza"!!! Afganistanul are resurse minerale de peste 1 trilion de dolari!

2014-07-14T13:05:00.001+02:00

Articol aici!!

Crezi că ești hidratat suficient? Citește și apoi reconsideră...

2014-02-16T12:01:00.000+01:00

Sursa articolului: http://suntsanatos.ro/sanatate/suferi-de-deshidratare-cronica.html

"Durerea cronică a corpului care nu poate fi explicată ca infecție sau rană, ar trebui inițial să fie interpretată ca semnal de deficit cronic de apă în zona în care durerea este localizată. Aceste semnale de durere ar tebui să fie întâi luate în calcul și excluse ca indicatori primari ai deshidratării corpului înainte ca alte proceduri complicate să fie impuse pacientului. " Dr. F. Batmanghelidj

Corpul uman este un mecanism uman bio-electric care necesită zilnic un litru de apă la 50lbs (22.7 kg) greutate corporala. Numai sângele este format în proporție mare din apă. Fluidele limfatice care transportă deșeurile și nutrienții, fiind de 4 ori mai voluminoase decât sângele, sunt făcute din apa pe care o consumăm. Fiecare celulă din care suntem alcătuiți îi datorează viața hidratării adecvate cu apă proaspătă și curată.

Atunci când corpul nu primește o sursă de aprovizionare constantă pe care se poate baza, trebuie să împartă ce are la dispoziție, sacrificând diferite funcții. Sistemele esențiale, precum creierul, sunt prioritizate, altele sunt oprite sau scăzute până când creierul decide că o sursă accesibilă a fost depozitată.
Majoritatea oamenilor de la oraș au devenit cronic deshidratați (în special bătrânii) de când au decis că apa e o bautură prea banală și au ignorat-o în favoarea ceaiului, cafelei, berii, vinului, băuturilor carbogazoase dătătoare de dependență, apă aromată și alte produse pline de chimicale. Acest fenomen cu efect dezastruos pentru corp și pentru sănătatea societății în general, s-a intensificat și mai tare, medicii neștiind identifica numeroasele boli provenite din asta și durerile asociate. Procesul de deshidratatare continuă să cauzeze probleme, în timp ce medicamentele vor înlătura simptomele.

Luați în considerare următoarele afectiuni:
-artrita
-piroziș
-lupus
-astm
-colesterol ridicat
- presiune sanguină mare
- boli cardiace
- cancer
- probleme menstruale
- obezitate
- alergii
- bulimie
- oboseală cronică
- angină
- dureri în zona inferioară a spatelui
- gută
- pietre la rinichi
- probleme ale pielii
- diabet
- probleme legate de ciuperci
- scleroza multiplă
- dureri de cap
- dureri generale
- depresie
- colita
- dispepsie si ulcere peptice
Sunt oare toate aceste stări legate de o stare cronică de deshidratare?

Expertul în materie de apă, recunoscut internațional, Dr. Fereydoon Batmanghelidj, în ultimul său bestseller, "Apă și sare – vindecătorii tăi din interior", susține că problemele de mai sus sunt unele din multele strigăte ale corpului pentru apă, acuzele putând fi mult ameliorate printr-un consum îndelungat de apă. Medicul acesta a ajutat mii de oameni să elimine probleme de durată ușor și ieftin.

El spune: "Raportul conform căruia am tratat cu succes cu apă mai mult de 3000 de pacienți cu simptome și semne clinice de ulcer peptic a fost publicat în Jurnalul Clinic de Gastroenterologie în Iunie 1983. Am ramas după experiența asta cu înțelegerea că oamenii pe care i-am tratat sunt însetați și am descoperit fenomenul că durerea din corp indică sete, chiar dacă starea e clasificată ca o boală." Apa e folosită în corp la digestie, detoxificarea celulelor, inmuierea articulațiilor, păstrarea corpul alcalinizat și o sumedenie de sarcini de curățire.

Numeroase semnale de alarmă provin din inabilitatea organismului să neutralizeze sau să scape de acizi, o problemă comună având în vedere cât de multe pastile antiacid se vând în lume zilnic.

"Beau cafea, ceai, sucuri, bere și o grămadă de alte lichide. Au apă, nu-i așa?"
Asta e o greșeală comună și periculoasă. Multe din băuturile din ziua de azi sunt diuretice în ceea ce privește efectul (elimină apa) deoarece compoziția lor predominant acidă fac ca organismul să cedeze apă și minerale alcalinizante pebntru a elimina reziduurile nocive. Sucurile dietetice în special sunt nocive fiind necesare catități mare de apă să neutralizeze acidul fosforic (2.8 pH). Celulele cu aspect de prună și sănătoase devin "prune uscate" pe măsură ce le e refuzată apa. Bolnavii din spitalele Americii primesc cafeaua, ceaiurile și sucurile, fiind o ignoranță față de efectul dăunător al acestora asupra celulelor corpului.

Munca extraordinară a lui Batmanghelidj ar trebui să fie luată în considerare de comunitatea medicală fixată pe medicamente. Va voi prezenta o serie de procese ale corpului care au nevoie de aport adecvat de apă:
Funcția cerebrală
Creierul compune doar 2 procente din masa intregului corp, dar primește 15-20% din sânge, acesta fiind în mare parte compus din apă. Deshidratarea afectează capacitatea cognitivă în mod drastic și, prin acțiunea histaminei poate crea stări depresive. (multe medicamente anti-depresive sunt anti-histamine).

Oasele
Oasele au nevoie de destul de multă apă. 75% din greutatea părții superioare a corpului este susținută de nucleul apos al celui de-al 5-lea disc lombar, restul de 25% de fibrele musculare din jurul măduvei spinării.

Funcția nervoasă
De-a lungul nervilor există micro-fluxuri care transportă nutrienți și conduc energie de-a lungul microtuburilor spre sinapse pentru a transmite mesaje. Deshidratarea împiedică funcționarea neurologică corectă, rezultând durerea.

Hidroliza
Apa, departe de a fi un solvent inert, este implicată în reacțiile chimice dependente de apă. Lipsa apei rezultă în procese metabolice lipsă sau incomplete, cu implicații evidente în ceea ce privește săntătatea și starea de bine. Proteinele și enzimele de exemplu, nu funcționează la fel de bine în soluții acide cu vâscozitate mai mare (lipicioase) când corpul e deshidratat.

Energie celulară
Pe măsură ce apa este scursă prin membrana celulară, cursul osmotic generează un gradient de voltaj care poate fi folosit în producerea de ATP și GTP. Deshidratarea va afecta funcționarea corectă a celulelor și le poate chiar omorî.

Histamina
Acest neurotransmițător joacă un rol important în activarea proceselor care încurajează aportul de apă când deshidratarea e prezentă. Funcții ale corpului care consumă cantități mari de apă sunt reduse, mai exact tuburile bronhiale sunt îngustate pentru a reduce consumul de apă în plămâni, peristalismul intestinal se amplifică pentru a se stoarce mai multă apă din fecale, etc. Alte semne ale activității histaminei, și anume alergiile, depresia și dureri cronice sunt interpretate de medic ca "boală" și tratată cu antihistamine, calmante de durere (analgezice), etc. Semnalele de sete sunt stinse și deshidratarea continuă.

Dispepsie
În timp, aceasta poate duce la ulcer și chiar la cancer. Dr. Batmanghelidj recomanda ca aceste condiții să fie tratate doar cu apă, fiind unul din semnalele majore de sete ale organismului. Arestat în Iran, țara sa natală de Consiliul Revoluționar în timpul problemelor din anii 1970, Dr. B a fost închis în Teheran la închisoarea Erin, timp în care a tratat cu succes peste 3000 oameni cu dureri dispeptice și simptome asociate, doar cu apă.

Digestia
Are nevoie de un aport suficient de apă. Stomacul se bazează pe mucoasă pentru a se proteja de efectele acidului său clorhidric. O soluție de bicarbonat este produsă de celulele din mucoasă pentru a neutraliza orice acid care încearcă să pătrundă prin mucus. Este nevoie de apă pentru menținerea acestui sistem. Dacă e prea puțină apă, bariera de mucus e ineficientă și acidul va penetra și va duce la dureri. În mod ideal, apa ar trebui consumată cu jumătate de oră înainte de masă, înaintea producției de acid clorhidric de glandele peretelui stomacal.

Ulcerele
Deseori sunt localizate în zona valvei dintre stomac și duoden. Se spune ca este cauzată de bacterii numite helicobacteri. Totuși, mulți oameni au helicobacteri în intestinul subțire și nu toți au ulcere. Nervii producători de histamină sunt localizați aici, monitorizând trecerea masei alimentare parțial digerate acide din stomac în intestin. Histamina are un efect de creștere asupra acestor microorganism, rezultând în multiplicare excesivă a acestora. Un aport adecvat de apă va duce la normalizarea funcțiilor legate de digestie. Tratamentul îndelungat cu apă ar trebui considerat înaintea tratamentelor medicamentoase mai drastice.

Paranoia colesterolului: o inselatorie!!

2014-01-31T15:41:00.002+01:00

COLESTEROLUL - CEA MAI MARE INSELACIUNE A SECOLULUI ?

articol preluat de pe pagina: http://gandeste.org/adevaruri/colesterolul-cea-mai-mare-inselaciune-a-secolului/22464

Colesterolul, o problema? Mijloacele media au introdus o adevarata anxietate generala: teama de colesterol. Oameni de o splendida sanatate telefoneaza la cabinet si cer, cu o voce tremuranda programare pentru “colesterol”. Buletinul de analize le adanceste angoasa, aducandu-i pe marginea disperarii. “Am doua sute. E grav, dom’ doctor ?”Raspundem: nu, nu este grav.
Valoarea normala a colesterolului in Romania este 280 mg la 100 de ml de sange.
Daca este asa, cum s-a ajuns totusi ca marea majoritate a laboratoarelor tiparesc buletine de analize pe care deja valori de 181 de mg % sunt trecute ca anormal de mari ?
Ei bine, aici este o alta poveste. Una discret rusinoasa pentru tagma noastra medicala, dar care totusi trebuie spusa.
Secretul este ca scaderea valorii normale a colesterolului in sange a urmat o curba paralela si cu putin ulterioara descoperirii unor medicamente care au proprietatea de a scadea colesterolul.
Astfel, in anii ‘80, singurul medicament cu aceasta proprietate principala era acidul nicotinic.

Acesta era foarte ieftin si, dealtfel, avea reactii adverse importante, care il faceau de utilitate atat de restransa, incat era departe de a trezi interesul firmelor de medicamente.
De aceea, cei care vor deschide orice carte de medicina anterioara anului 1980, vor citi acolo valoarea normala a colesterolului, care este de 280 mg %, asa cum am spus. Intervalul 260-280 mg % impunea atentie si regim, dar nu tratament medicamentos.
Odata cu descoperirea unor medicamente mai specifice, care scad colesterolul in mod mai eficient, mai scumpe si aflate sub patent, interesul firmelor de medicamente pentru aceasta clasa a crescut enorm.
Cum numarul pacientilor cu hipercolesterolemie reala era mic, specialistii in marketing au facut diferite socoteli, din care a reiesit ca, daca valoarea normala ar cobori de la 280 la 260 si medicilor li s-ar induce ideea ca este neaparat nevoie de tratament medicamentos cronic peste aceasta valoare, firmele producatoare ar avea numai de castigat.
Cum, cel putin oficial, valorile normale din fiziologie nu sunt stabilite de firmele de medicamente, ci de medici in baza unor studii, au inceput a se intruni “varfurile cercetarii medicale”, mai intai in congrese o data la doi ani prin capitale europene, mai nou in congrese anuale prin locatii mult mai exotice.
La astfel de “intruniri stiintifice mondiale”, de regula insotite de un bogat program cultural-artistic (de la degustari de licori la safari) exista deja obiceiul ca medicii participanti sa prezinte lucrari “stiintifice”, in care se pretinde, folosindu-se cu multa maiestrie posibilitatile largi ale statisticii, ca valorile normale sunt mai mici decat se credea, ca exista riscuri serioase pentru sanatate la valori care ar fi fost O.K. inainte de congres, ca aceste date noi ridica serioase probleme de sanatate publica etc.
Sa mai observam ca ceea ce este valabil pentru colesterol este valabil si pentru valoarea normala a tensiunii arteriale si (in masura ceva mai mica) pentru glicemie.
Extrapoland, putem prevedea inca de pe acum ca, daca maine va aparea un medicament care sa modifice grupa sangvina, poimaine o mare parte dintre cititorii acestei pagini vor afla ca sufera de o grupa sangvina de-a dreptul toxica.
Tratamentul hipercolesterolemiei
Daca valoarea colesterolului este pana la 260 mg %, nu este necesar nici un tratament, asa cum am spus mai sus, deoarece nu putem vorbi de hipercolesterolemie in aceasta situatie.
Daca valoarea colesterolului este intre 260 si 279 mg %, este recomandabila tinerea unui regim cu evitarea excesului de colesterol, impreuna cu repetarea determinarii colesterolului si a fractiilor sale (raportul HDL versus LDL, daca nu a fost facut)
Daca valoarea colesterolului este intre 280 si 299 mg % este necesar un regim hipocolesterolemiant, cu evitarea smantanei, untului, laptelui gras, carnii grase si cu limitarea numarului de galbenusuri la 4 pe saptamana (albusurile nu contin colesterol). \
Se recomanda un regim bogat in peste (minimum 2 kg pe saptamana) si folosirea cu generozitate a cimbrului si usturoiului.
Toate fructele sunt indicate, dar merele ocupa primul loc in aceasta privinta.
Din 6 in 6 luni se face evaluarea rezultatelor regimului, dozandu-se atat colesterolul total, cat si fractiile lui.
Daca valoarea colesterolului este de 300 mg % sau peste, recomand tratament medicamentos.
De regula cu Vasilip o tableta de 10 mg pe zi imediat inainte de masa principala, sau o alta schema in functie de datele culese la consultul medical.
Reevaluare dupa 3 luni, pentru a vedea daca dozele sunt eficiente.
Tipuri de intrebari frecvente:
Am colesterolul 245, buletinul de analiza imi da aceasta valoare in chenar negru si in dreptul ei scrie: “above normal range”.
Sefa laboratorului, cand mi-a inmanat buletinul de analiza, m-a rugat sa stau jos.
Vecinii si cei din familie sunt ingroziti de cat de mult colesterol am, iar medicul cardiolog mi-a prescris sa iau 6 tablete de Sortis pe zi, spunandu-mi ca in caz contrar am sa fac infarct.
Ce este de facut ?
Raspuns: daca inca nu ati citit articolul acesta, cititi-l.
Laboratorul da valorile normale in functie de ce valori normale se introduc cu ajutorul tastaturii, nu in functie de valorile medii a unui grup de 85, 90 sau 95 % dintr-un esantion considerat sanatos, asa cum ar trebui, potrivit unei definitii stiintifice a “normalului”.
Vecinii si cei din familie sunt victimele campaniilor media, iar cardiologul ar vrea sa primeasca invitatie si sponsorizare si la congresul de anul viitor de la Ouagadougou .
Daca nu credeti toate acestea, intrati in primul anticariat si uitati-va in orice carte de medicina anterioara anului 1980 si vedeti cat este colesterolul normal.
Am auzit ca uleiul de porumb nu contine colesterol, e adevarat ?
Raspuns: nici un ulei nu contine colesterol, deoarece plantele nu sunt capabile sa sintetizeze colesterol ca atare.
Deci, orice fruct sau leguma sau cereala este la fel de buna din punctul de vedere al regimului in cazul unei hipercolesterolemii, iar un numar mic de plante sunt in mod deosebit indicate, de exemplu: merele, usturoiul, cimbrul.
Este esential sa nu mancati de loc: carne grasa si smantana si sa mancati cat mai putine galbenusuri de ou, care sunt saci cu colesterol. Dimpotriva, pestele este foarte indicat. Orice fel de peste si cu precadere, in mod paradoxal, pestele gras.
Desi laptele si multe branzeturi contin colesterol, ele nu cresc in mod semnificativ colesterolul daca sunt folosite in cantitati prudente.
Tratamentul medicamentos al colesterolului are reactii adverse ?
Raspuns: Orice medicament, incepand cu banala aspirina, are reactii adverse.
Cu deosebire un tratament cronic, care se ia cu lunile si anii, are posibile riscuri.
Aceasta nu inseamna sa nu luam medicamente de loc, ci sa o facem atunci cand, in urma unui rationament medical, medicul nostru considera ca beneficiul scontat este mai mare decat riscul potential.
Urmez un regim strict vegetarian, si totusi colesterolul meu nu scade sub valoarea de 280 mg %.
De unde atata colesterol, daca eu in ultimele saptamani am mancat numai urzici si mere ?
Raspuns: Aceasta situatie (relativ rara) in care va aflati se explica printr-o tulburare reala de metabolism.
Asa cum spuneam, celulele animale sintetizeaza colesterol, iar cele umane nu fac exceptie. Uneori aceasta sinteza este in exces.
Va trebui sa urmati un tratament medicamentos, in principiu toata viata, tratament in lipsa caruia exista un mare risc sa suferiti de una sau mai multe din numeroasele boli favorizate de excesul de colesterol: cardiopatia ischemica, accidentul vascular cerebral, etc.
Am colesterolul marit, dar nu suport sa mananc peste, iar usturoiul imi face rau. Ce este de facut ?
Raspuns: In loc de peste, puteti folosi numeroasele suplimente alimentare care contin acizi omega-nesaturati, iar in loc de usturoi, incercati tablete de usturoi de la farmacie. De asemenea, la farmacie sau la plafar mai puteti gasi combinatii din plante pentru ceaiuri hipolipemiante.
Colesterolul meu total este normal, dar raportul HDL-LDL nu este bun. Ce trebuie sa fac ?
Raspuns: afectarea raportului dintre “colesterolul bun”, adica HDL si “colesterolul rau”, adica LDL are importanta mai ales in cazurile in care colesterolul normal este crescut sau are valori la limita.Deci, in cazul dv nu se poate vorbi de hipercolesterolemie.
O importanta mai mare acordata pestelui in alimentatie ar fi indicata, totusi.
Mereu aud despre marea problema a colesterolului crescut. Dar eu am colesterol scazut, sub limita normala. E vreo problema ?

Raspuns: nu, deoarece nu exista boli care sa fie declasate de prea putin colesterol, asa cum exista in cazul invers. Totusi, unele studii sugereaza o legatura intre colesterolul scazut (sau la limita inferioara) si depresie, fara a se putea preciza daca e vorba de o legatura de tip cauza-efect sau de o corelare de alta natura.

Dr Mihnea DRAGOMIR
Completare- toti bolnavii care au murit de inima in ultima vreme au murit cu colesterolul foarte mic. E un adevar dovedit statistic.Colesterolul marit nu produce moartea.

Sa invatam din greselile altora!!

2013-09-09T15:23:00.000+02:00

Sursa: http://www.wall-street.ro/comentarii/articol/46565/Tragediile-americana-si-canadiana-dupa-exploatarea-cu-cianuri.html

Tragediile americana si canadiana, dupa exploatarea cu cianuri..

Comentariu pe articolul "In vizita la Rosia Montana: Fiecare locuitor care a vandut canadienilor a primit aproape 47.000 $"

Postez aici 2 comentarii avizate, preluate de pe un alt site economic, despre 2 experiente dramatice asupra zonelor unde s-au facut exploatari cu cianuri si care trebuie sa fie cunoscute de toata lumea...NIMENI NU TREBUIE SA PERMITA DISTRUGEREA SI OTRAVIREA UNOR OAMENI, A FAUNEI SI A ZONELOR IN CARE TRAIESC DOAR PT PROFITUL IMEDIAT AL CITORVA SMECHERI!!

Un caz din Montana, SUA..

"Ultimul caz este al minei Zortman-Landusky detinuta de Pegasus Gold, o companie mica infiintata de oameni din alte companii miniere. Acea mina a folosit o metoda cunoscuta ca scurgerea movilei cu cianura, o metoda dezvoltata pentru a extrage aur in concentratie foarte mica care necesita 50 de tone de minereu pentru a produce o uncie de aur (28,34 grame n.t.) Minereul este excavat dintr-o groapa, adunat intr-o movila mare (cam cat un deal mai mic) inauntrul unui tampon de scurgere protejat. Dealul este pulverizat cu o solutie de cianura, cunoscuta ca fiind otrava utilizata pentru obtinerea gazului de hidrogen cianura folosit in camerele de gazare Naziste si in camerile de gazare din inchisorile Americane; dar aceasta otrava are virtutea de a se combina cu aurul. Ce mai ramana din solutia de cianura care contine metale toxice este pulverizata pe padurile inconjuratoare sau campuri sau altfel este imbogatita cu mai multa cianura si pulverizata inapoi pe deal.

Evident, in acest procedeu de pulverizare a dealului cateva lucrui pot sa mearga prost. Toate aceste lucruri au mers prost la mina Zortman-Landusky. Protectia tamponului de scurgere este subtire cat o moneda de cinci centi si inevitabil apar scurgeri sub greutatea milioanelor de tone de minereu care sunt impinse prin zona de masinarii grele. Balta cu amestecul sau toxic poate se se reverse; acest lucru s-a intamplat la mina Zortman-Landusky in timpul unei furtuni. In cele din urma, cianura in sine este periculoasa: intr-o urgenta de inundatii la mina, cand proprietarii au primit permisiunea sa arunce excesul de solutie prin pulverizarea in mediul inconjurator pentru a preveni tampoanele de scurgere sa se reverse, operarea gresita a pulverizarii a condus la formarea de cianura gaz care aproape a omorat cativa dintr lucratori. Pegasus Gold a decalarat eventual faliment, abandonand gropile deschise imense, dealurile de minereu si lacurile de scurgere din care cianura acida se va scurge intotdeauna. Garantia Pegasus s-a dovedit a fi insuficienta pentru a acoperi costurile de curatare, lasand platitorii de taxe sa plateasca facturile care au ramas, estimate le 40 de milioane de dolari sau mai mult. Aceste trei cazuri de deseuri toxice din minerit pe care le-am descris, si miii de altele ilustreaza de ce vizitatori din Germania, Africa de sud, Mogolia, si alte tari care doresc sa faca investitii miniere au inceput recent sa vina in Montana ca sa se informeze la fata locului despre practicile proaste miniere si consecintele lor."

(Jared Diamond, Collapse - How Societies Choose to Fail or Succeed)

Comentariul unui specialist in minerit canadian, roman stabilit in Canada..

Poate ca era mai bine sa specificati exact ce fel de tehnologie va folosi Gold Corporation la Rosia Montana. Lasati sa se inteleaga ca tehnologia cyanide-arsenic nu poate fi folosita pentru ca UE nu va accepta asa ceva. Imi pare rau dar nu sunt de acord. UE nu se va amesteca atata vreme cat tarile vecine cu Romania (cu precadere Ungaria) nu vor face reclamatii si lobby pentru a opri proiectul. Budapesta nu se va amesteca atata vreme cat raurile care vin din Romania si intra pe teritoriul ungar nu sunt contaminate cu arsenic si cianuri (povestea cu raul Tisa din trecut vor sa o evite pe viitor).

Guvernul de la Bucuresti nu se va opune cata vreme minele vor aduce investitii, vor crea locuri de munca si vor deveni o sursa de impozitare. Pentru ca guvernul Boc cat si cele care vor urma au nevoie de bani ca de aer. FMI este cu ochii pe actiunile guvernului si Boc se straduieste sa respecte ce a promis altfel intra in bucluc. Evident ca populatia din zona Alba Iulia va accepta proiectul pentru ca au nevoie de locuri de munca si de bani. Asa ca da, aveti dreptate, un referendum local ar avea toate sansele sa porneasca proiectul de la Rosia Montana. Iar Gold Corporation - Gabriel Resources are tot interesul sa faca lobby pe plan local pentur a castiga interesul si simpatia politicienilor si a populatiei. Doua miliarde de dolari investment nu este o suma deloc de neglijat.

Bine si atunci care este problema? Ei bine problema este tehnologia de exploatare d-le Popescu. In prezent exista alternative la metodele metalurgice de extrage a aurului bazate pe cianuri si arsenic. Noile hydro metallurgical tehnologii se bazeaza pe carbon absorbant activ, cimentare, ionizare si precipitatie redusa. Da, exista, incep sa fie folosite dar se dovedesc cel putin de trei ori mai costisitoare in exploatare. Profitul companiei scade dramatic, aurul se vinde la acelasi pret de market. Nu le convine sa o folosesca. Prefera metodele consacrate. Acolo unde legislatia le permite.

Traiesc intro zona a Canadei unde cheltuim peste 1.5 miliarde dolari in fiecare an ca sa oprim expansiunea arsenicului si a cianurilor rezultate din exploatarea vreme de 50 de ani a minelor de aur din zona. Stiti care este singura metoda de a stopa propagarea cianurii in panza de apa freatica? Pai sa va spun eu pentru ca sunt implicat in acest proiect. Se foloseste tehnologia de criogenizare a solului pe zeci de km patrati. Pur si simplu s-au sapat puturi de 500 metri adancime pe toata suprafata si s-au instalat masini criogenice care mentin temperatura solului sub zero grade. Va rog sa retineti ca nu exista solutii la ora actuala de "decontaminare" a zonelor afectate. Tot ce putem face este sa inghetam solul pentru a impiedica arsenicul si cianurile sa se infiltreze adanc in panza de apa freatica. Costa enorm si deocamdata nu exista alte solutii desi cei in domeniu cauta solutii de 10 ani. Nimanui nu-i convine sa arunce 1.5 miliarde dolari in fiecare an pentru a "izola" porcariile facute de minele aurifere. Dar nu avem alta solutie.

De ce credeti ca firmele care se ocupa de minerit aurifer si-au cautat alte "piete" de exploatare in Asia, Africa sau Europa de Est? Unde legislatia este mai relaxata, unde inca pot mitui masiv si pot extrage aur cu metodele extrem de nocive si poluante. Pentru ca este mult mai ieftin decat sa extraga in Canada care inca are aur masiv dar nu se inghesuie nimeni sa-l exploateze pentru motivele de mai sus. Nici macar nu am mentionat locurile arheologice din Rosia Montana discutate in articol ca motiv de stopare a proiectului.

De ce Romania trebuie sa ajunga in aceeasi situatie peste 10 ani? Doar pentru ca avem nevoie astazi de cateva sute de locuri de munca si de o colectare mai boagata la un buget secatuit si flamand? Se estimeaza ca proiectul va aduce o infuzie de 2 miliarde dolari economiei romanesti. De acord. Intrebarea mea este cat va costa decontaminarea solului si a apelor din zona dupa 10 ani de exploatare? Cine va plati pentru zecile de mii de oameni care se vor imbolnavi pentru ca vor consuma apa, animalele si plantele din zona? Rosia Montana Corporation sau mai exact Gabriel Resources? Ma indoiesc.

Exista o serie de documentare pe care le-am vizionat in Canada referitoare la Rosia Montana. Unul din ele a fost produs in 2007 si este intitulat Gold Futures. Prezinta lucrurile intro perspectiva realista si pe buna dreptate sceptica. Un alt documentar, "Mine your own business" partial sponsorizat de Gabriel Resources prezinta lucrurile intr-o perspectiva favorabila dezvoltarii proiectului. Daca ati fi avut curiozitatea sa vizionati documentarele si sa cititi publicatiile aparute in ultimii ani poate ca nu ati mai fi scris articolul.

Nu doresc sa ma opun dezvoltarii economice locale dar o dezvoltare responsabila pentru locuitorii zonei si pentru generatiile viitoare. Daca companiile miniere nu au facut ce au promis in Canada, o tara care are suficienta autoritate, putere economica si legislativa (firmele respective au declarat bancrupcy si au sters-o in alta parte a lumii) ce va faceti sa credeti ca vor respecta ce au promis in Romania?

Trimis de Bacu Dorin la 25 Februarie 2010, ora 10:42

Cred ca suntem asaltati de nemernicii astia dornici de capatuiala doar pentru ca sunt atat de multi mitomani, lucru dovedit de la Revolutie incoa. Pot descarca de sarcina arheologica, pot pune un presedinte sa ne prosteasca cu utilitatea pomparii de bani la un buget controlat de aceeasi mitomani...
Cred ca avem obligatia sa facem mai mult!

Trimis de Adrian Pricope la 21 August 2011, ora 09:14

Nici o societate vrea oameni intelepti si liberi, e impotriva propriilor interese

2013-09-03T14:51:00.002+02:00

Nici o societate nu dorește ca tu să devii înțelept! Aceasta este împotriva "investiției" oricărei societăți.
Dacă oamenii ar fi înțelepți nu ar mai putea fi exploatați. Dacă sunt inteligenți nu mai pot fi subjugați.
Nu mai pot fi forțați să participe într-o viață "mecanică"...trăind ca niște roboți.
Se vor manifesta. Își vor manifesta individualitatea. Vor fi permanent înconjurați de un spectru al rebeliunii.
Vor dori să trăiască în libertate. Libertatea vine odată cu înțelepciunea.
DAR NICI O SOCIETATE NU DOREȘTE CA OAMENII SĂ FIE LIBERI !!!

De fapt, un om înțelept este precum un foc, precum un leu...O FLACĂRĂ !
Nu-și va putea vinde viața. Nu-i va mai putea servii. VA PREFERA SĂ MOARĂ
DECÂT SĂ FIE UN SCLAV !

Documentele confidentiale ale afacerii Rosia Montana

2013-09-02T10:47:00.001+02:00

dati click si fiti informati, minciuna de la televizor e impachetata frumos si vine gratis, adevarul e tot timpul cel mai greu de gasit, necesita vointa pentru a se junge la el:

http://www.riseproject.ro/articol/documentele-confidentiale-ale-afacerii-rosia-montana/

Un argument economic împotriva exploatării aurului de la Roşia Montană

2013-09-01T02:41:00.003+02:00

Sursa articolului:
http://blog.cluj.info/opinii/un-argument-economic-impotriva-exploatarii-aurului-de-la-rosia-montana/

scris de Marcel Ionescu-Heroiu, joi, 1 septembrie 2011, 80 comentarii, 10.189 views

Marcel Ionescu-Heroiu este absolvent al Facultății de Științe Economice, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a obținut un doctorat în Dezvoltare Regională de la Cornell University din Ithaca, New York și lucrează acum pentru Banca Mondială în București.

O să încep acest articol prin a spune că în lupta care se duce pentru Roşia Montană, nu sunt un observator neutru. Mi-am ales tabăra şi ca atare punctual meu de vedere are o doză substanţială de subiectivism. Dacă din punct de vedere emoţional sunt pentru păstrarea Roşiei Montane intacte (să se bucure de ea şi nepoţii şi strănepoţii noştri), din punt de vedere raţional sunt totuşi conştient că fiecare tabără are dramul ei de dreptate. Şi, în pur spirit dialectic, fiecare tabără a ieşit la bătaie să-şi susţină dreptatea cu o pleiadă de argumente, date, şi viziuni de viitor.

Ce am simţit că a lipsit din tabăra mea, cea a iubitorilor de natură, este un argument economic solid pentru prezervarea Roşiei Montane. Ce urmează acum reprezintă tentativa mea de a umple acest gol. O fac nu numai dintr-un puseu emoţional (pentru că iubesc natura), nu numai din spirit civic (România are nevoie de o societate civilă activă mai mult decât tot aurul de pe pământ), ci pentru că sunt convins că exploatarea aurului va crea mai multe probleme economice decât va rezolva.
Pentru a evita să vă irosesc timpul inutil, voi prezenta aici un sumar a argumentelor de bază ce vor fi discutate în detaliu mai jos:

Exploatarea resurselor naturale (aur, petrol, gaze naturale) creează instabilitate economică în mai toate ţarile în curs de dezvoltare (sari direct la capitol).
Banii generaţi la bugetul de stat din exploatarea resurselor au şanse mici să genereze bunăstare pentru cetăţenii de rând (sari direct la capitol).
Mineritul are impact mic asupra economiilor locale, şi de cele mai multe ori sfârşeşte prin a le amaneta viitorul (sari direct la capitol).

Şi, pentru că analiza fără recomandări e paraliză, iată sumarul unor idei pentru a transforma Roşia Montană într-o comunitate cu adevărat sustenabilă:

O Roşie Montană mai accesibilă şi mai vizibilă (sari direct la capitol).
O Roşie Montană bine integrată la nivel regional (sari direct la capitol).
O Roşie Montană unde toţi putem ajuta, şi unde mulţi o fac deja (sari direct la capitol).

Dacă vă am încă atenţia, şi dacă nu sunteţi complet convinşi de sumarul de mai sus, mai jos găsiţi o discuţie de ansamblu pe marginea fiecărei idei.

Despre blestemul resurselor şi Boala Olandeză

Cele două grafice de mai jos înfăţişează performanţa economică a două tipuri de ţări. Pe de o parte sunt ţările care s-au dezvoltat organic, promovând o economie eclectică, competiţie şi inovaţie; pe de altă parte sunt ţările care îşi generează mare parte din venituri din exploatarea resurselor. Dacă pentru prima categorie creşterea economică e predicitbil ascendentă, pentru cea de a doua categorie, economia pare sa fie victimă a hazardului. Asta, cu toate că au pornit de la o bază mult mai înaltă ca cea a ţărilor dezvoltate – Kuweit şi Qatar au avut în 1950 un PIB pe cap de locuitor triplu faţă de SUA, Germania, sau Franţa.

Creştere economică (PIB pe cap de locuitor) în ţări dezvoltate şi ţări dependente de exploatarea resurselor

Sursă: Angus Maddison. 2003. The World Economy: Historical Statistics. OECD Publishing

Paradoxul ţarilor care au resurse naturale (şi ca atare venituri substanţiale la buget) dar nu au dezvoltare economică stabilă, este cunoscut în lumea econmică sub termenul de „Boala Olandeză” (în engleză, The Dutch Disease). Termenul s-a născut în 1977 după o analiză a revistei The Economist despre căderea economiei Olandeze în 1959. În acel an, prietenii noştri din Vest au dat peste un substanţial zăcământ de gaze naturale. Bucuroşi nespus că le-a pus Dumnezeu mâna în cap, olandezii s-au pus pe exploatat… şi pe încasat. Banii de pe gaz au început să vină şi să umple visteria statului – aşa cum anticipa toată lumea atunci. Din păcate însă, cum de multe ori se întâmplă în întâmplări de genul ăsta, acesta nu a fost sfârşitul poveştii. La scurt timp după ce au început să încaseze banii de pe gaz, olandezii au observat că celelalte sectoare ale economiei – în special motorul industrial – au avut de suferit. Economia reală a tuşit mai întâi, iar după aceea a început să horcăie. A contractat practic o boală. Ceea ce figurile ilustre de la The Economist au purces să explice în analiza lor, poate fi sumat ca atare: dezvoltarea sustenabilă nu poate fi susţinută cu bani câştigaţi uşor. De altfel, dacă veţi studia politicile de dezvoltare econmică ale statelor dezvoltate, veţi vedea că mai toate pun exploatarea resurselor printre ultimele priorităţi. Multe preferă să conserve resursele pe care le au pentru vremuri cu adevărat grele.
Modul în care Boala Olandeză operează este relativ simplu. Pentru orice ţară, disponibilitatea resurselor este o tentaţie mare. Exploatarea şi vânzarea acestor resurse generează venituri imediate, în surplus faţă de economia reală. Ceea ce însă pare o binecuvântare la prima vedere, este de fapt un blestem bine deghizat. Surplusul de venit generat peste ce produce economia reală, pune presiuni asupra monedei naţionale, iar o monedă naţională care se apreciază descurajează exporturile. Exploatarea resurselor concurează practic direct cu economia reală. Astfel, fiecare Leu scos din aurul de la Roşia Montană va concura cu Leii generaţi de alte sectoare economice. Problema este că aceste „alte” sectorare economice sunt cele care permit dezvoltarea sustenabilă a României. A doua problemă e că această concurenţă este neloială.
Dacă firmele din economia reală trebuie să concureze unele cu altele pentru angajaţi, contracte, şi capital, companiile miniere scot practic bani din piatră seacă. Veniturile generate de această industrie le permit să atragă oamenii cei mai bine calificaţi de la nivel local, oferindu-le salarii pe care firme din economia reală nu şi le pot permite. De exemplu, o mică fermă nu are cum să concureze cu un gigant din industria minieră.
Se ajunge astfel ca o mare parte a forţei de muncă să fie acaparată într-o industrie care nu generează inovaţie, şi care prin raison-ul ei d’etre nu este sustenabilă. Mai toate oraşele miniere au eşuat în creerea unei baze economice alternative. Salarile oferite de industria minieră atrag mare parte din forţa de muncă locală, şi descurajează iniţiativa privată. Când mina moare, trage de obicei după ea şi oraşul construit în jurul ei.

Despre spanioli şi Mirajul Aurului

Aurul nu generează bunăstare. Dacă nu mă credeţi pe mine, întrebaţi-i pe Spanioli. În momentul în care s-au pus să aducă în Spania aurul acaparat din lumea nouă, erau unul din cele mai puternice imperii ale timpului. După ce şi-au umplut cuferele cu aur au început încet, încet să decline… până când au ajuns la periferia Europei dezvoltate. Din păcate nu au avut economişti care să le spună că mărirea cantităţii de aur crează la un monent dat inflaţie, iar inflaţia e tare păcătoasă pentru o economie. De asemenea nu au avut pe nimeni să le spună cât de rău e să ai o economie rentieră, în care mai toţi trăiesc de pe veniturile generate din aur, şi nimeni nu se chinuie să genereze valoare reală. În timp ce spaniolii îşi construiau palate din aurul Americilor, englezii îşi contruiau primele fabrici textile şi porneau revoluţia industrială.
Aurul a acaparat imaginaţia oamenilor din vremuri străvechi, dar el are exact valoarea pe care i-o dăm noi. Dacă, de exemplu, s-ar găsi un înlocuitor pentru aur în producţia industrială, şi dacă oamenii şi-ar pierde apetitul pentru bijuterii, valoarea aurului ar intra în cădere liberă. Mai ales în vremuri de criză, nu prea ai ce să faci cu aurul decât să-l pui la puşculiţă şi să aştepţi timpuri mai bune. Nu poţi să-l mânci, nu poţi să-ţi faci o casă cu el (ei bine, poţi să ţi-o poleieşti cu aur), nici nu mai prea poţi să-l foloseşti ca mijloc de schimb.
Dacă în trecut aurul a avut o valoare relativ stabilă, şi mai toate monedele naţionale trebuiau să aibe acoperire în aur, acum, aurul fluctuează în funcţie de cerere. Asta înseamnă că poate să crească azi şi să scadă măine. Graficul de mai jos ilustrează acest lucru bine. Aşadar, chiar dacă preţul aurului este mare acum, poate să fie cu mult mai mic în viitor. Mulţi investesc la greu în aur acum, dar riscă să rămână cu depozite supraevaluate care pe viitor nimeni nu va vrea să le cumpere. Iar aurul s-ar putea să ajungă atât de ieftin încât să nu mai merite să fie exploatat.

Preţul unei uncii de aur

Sursa: http://www.onlygold.com/tutorialpages/prices200yrsfs.htm

De altfel frenezia cu care unii cumpără acum aur, seamăna al naibii de mult cu frenezia celor care s-au pus să investească în proprietăţi imobiliare înainte de începerea crizei. Dacă vă uitaţi la graficul de mai jos, veţi vedea că fluctuaţile de pe piaţa imobiliară Americană sunt similare cu cele de pe piaţa aurului. Atâta că aurul se află încă în plin avânt. Dacă preţul aurului intră în scădere liberă, orice explotator privat va intra în panică. Iar când oamenii intră în panică, fac lucruri stupide (ca de exemplu, au mai puţină grijă la normele de mediu, şi investesc mai puţin în siguranţa angajaţilor şi a comunităţii locale).

Se spune că din toată afacerea Roşia Montană, statului român i-ar reveni în jur de €1-1,5 miliarde. Lăsând la o parte că această sumă este infimă în comparaţie cu nevoile de investiţii ale României (bucata de autostradă de la Turda la Gilău a costat mai mult), există şanse mari ca banii să nici nu fie folosiţi pentru investiţii. Nu pentru că guvernul nu ar dori să facă lucrul acesta, ci pentru simplul fapt că nu există capacitate la nivel central şi local pentru implementarea de proiecte complexe şi fezabile. Rata la care au fost absorbiţi cei aproape €20 de miliarde de bani gratişi primiţi de la UE, demonstrează lucrul acesta destul de bine.
Norocul cu fondurile structurale este că ele sunt expres gândite pentru investiţii complexe în diferite domenii. UE ne-a impus să cheltuim banii cu cap. Fără acest factor de coerciţie, tendinţa naturală a autorităţilor este să cheltuie banii pe ce e mai uşor. De altfel not toţi avem o aversiune faţă de nou şi preferăm să facem ceea ce ştim deja să facem. Pentru mai toate guvernele din lumea asta, cel mai uşor lucru de făcut când se trezesc cu bani în plus, e creşterea salarilor bugetarilor şi lărgirea aparatului de stat.
În România, boom-ul economic al anilor 2000-2008, şi banii în plus la buget, au fost urmaţi de o expansiune cu 17% a angajaţilor la stat, în timp ce numărul total al angajaţilor a crescut cu numai 1.3% (INS). Mai mult, veniturile bugetarilor au crescut de 6.5 ori (ne-ajustate pentru inflaţie), în timp ce veniturile tuturor angajaţilor au crescut de 5.2 ori. În 2009, România avea 1,4 milioane de bugetari, şi unul din trei angajaţi lucra pentru stat.
Creşterea numărului de angajaţi în sectorul de stat, mai ales într-o perioadă de boom economic, înseamnă o piaţă de muncă mai mică pentru sectorul privat. Există astfel o posibilitate mare ca banii generaţi pentru statul român din exploatarea aurului să intre iarăşi în concurenţă cu sectorul privat şi să aibe un impact negativ asupra economiei reale.

Despre capitalul uman şi creştere economică

O economie veritabilă este suma oamenilor din care este alcătuită, nu suma resurselor naturale pe care le deţine. Roy Harrod, Evsey Domar, Bob Solow, şi Paul Romer au pus bazele teoriei creşterii economice. Unul din ei (Solow) a primit premiul Nobel pentru Economie, unul ar trebuie să-l primească (Romer), şi ceilalţi doi l-ar fi primit dacă ar fi trăit mai mult. Concluzia pe care ei o trag, după o analiză atât teoretică cât şi empirică, este că singurul mod prin care o ţară poate să menţină o rată de creştere constantă este prin încurajarea şi promovarea capitalului uman.
Esenţa teoriei moderne a creşterii economice, teorie pe care toţi politicienii ar trebui să o ştie, este simplă: pentru ca o ţară să aibe creştere economică sănătoasă trebuie să îşi clădească economia pe progres tehnologic endogen. Pentru a avea progres tehnologic endogen, are nevoie de o masă critică de capital uman – oameni care gândesc, lucrează, şi imaginează lucrurile altfel.
Noua Dacie este un exemplu de progres tehnologic endogen. Chiar dacă noul concept a fost gândit de specialişti francezi, angajaţii uzinei şi-au adus aportul la realizarea schimbării imaginii mărcii Dacia. Au contribuit practic la realizarea unei adevărate revoluţii în industria automobilistică. Nu au venit cu un nou tip de maşină – mai rapidă, mai oacheşă, mai solidă. Chiar dacă noile modele se pot compara cu greu cu ce ştim noi din Epoca de Aur, ele nu sunt cu nimic mai speciale decăt pletora de automobile ce încarcă străzile lumii. Cu ce a venit nou Dacia însă, este un nou mod de vănzare şi de marketing. Ei au creat maşina de €5.000. Cu acest simplu giumbuşluc, care bineînţeles a presupus ani de planificare şi un proces asiduu şi complex de implementare, au întors piaţa automobilelor cu fundul în sus. Au întors-o aşa de bine, încât acum 80% din Dacii merg la export, şi sunt vândute de trei ori mai multe Dacii in Germania decât în România (http://www.zf.ro/zf-english/dacia-sales-in-germany-three-times-as-high-as-in-romania-in-april-4405790/).
Organizatorii FânFestului sunt un alt minunat exemplu de capital uman veritabil. Într-o societate care îşi caută încă repere, ei au venit cu un mod ingenios şi efectiv de a mobiliza societatea civilă. Ei au reuşit să realizeze ce programe bine finanţate ale Uniunii Europene, şi ale altor organizaţii internaţionale nu au reuşit să facă: să scuture conştiinţa românilor şi să-i determine să se gândească la mai mult decât la propriul interes. Au făcut acest lucru fără resurse, fără o campanie media scumpă, bazându-se pe efortul şi implicarea unei armate din ce în ce mai mare de voluntari.
Dacă mişcări de genul FânFest ajută la formarea unei pepiniere de capital uman (oameni care învaţă să gândească şi să acţioneze într-un mode diferit), la nivel global, mineritul este cunoscut ca unul din sectoarele economice cu cele mai mici rate de generare a capitalului uman. De altfel, în ţările dezvoltate, foarte puţini oameni mai lucrează în minerit. Iar cei care lucrează în acest sector nu trebuie să vină cu cine ştie ce inovaţii. Exemplul Roşiei Montane este cât se poate de ilustrativ în acest sens. De pe vremea dacilor şi romanilor, şi până la închiderea minei în 2006, tehnicile de minerit nu au evoluat fantastic de mult. În esenţă, minerii sapă galerii, scot rocă afară, şi încearcă să separe materialul valoros din această rocă. De altfel, mare parte din aurul de la Roşia a fost exploatat deja de către romani, care foloseau tehnici ce nu au fost îmbunătăţite substanţial până ziua de azi.
Exploatările miniere deseori lasă oameni nepregătiţi în urmă odată ce resursele exploatate sunt epuizate. Ele nu generează dezvoltare ci numai venituri în plus. Comunităţile miniere ar fi mult mai câştigate dacă oamenii de acolo ar învăţa să-şi investească energia şi creativitatea în cizelarea propriului destin. Continuarea exploatării aurului la Roşia nu va face decât să prelungească un deznodământ deja cunoscut. Din Valea Jiului până în Baia de Arieş (mai jos puţin de Roşia Montană), mineritul şi-a dovedit incapacitatea de a susţine o economie locală sănătoasă. Mai mult, mineritul a demonstrat că lasă în urmă o forţă de muncă care cu greu poate fi reconvertită. Niciun guvern responsabil din lumea asta nu ar trebui să încurajeze dezvoltarea industriei mineritului – aceasta nu numai că are un efect disruptiv asupra economiei reale, dar şi amanetează viitorul comunităţilor locale prin angajarea lor în activităţi cu puţină inovaţie şi fără perspectivă de viitor.
E normal ca oamenii din Roşia să dorească să aibe un loc de muncă, şi să aibe un venit care să le permită să aibe grijă de ei şi de familile lor. Mă întreb însă căţi din noii angajaţi preconizaţi vor veni de la nivel local şi regional. Mineri care şi-au căştigat traiul tăind în piatră vor trebui practic reconvertiţi în pirotehnişti şi şoferi de basculante gigant. Chiar dacă toţi noii angajaţi vor veni de la nivel local, costul ecologic, social, şi economic al unei noi exploatări nu justifică investiţia. În America, specialiştii economici lucrează la dezvoltarea unui sistem de „Contabilitate Verde”. Acest sistem va presupune o mai bună inventariere a costurilor de mediu şi sociale ale proiectelor de investiţii – practic va fi o variantă îmbunătăţită a procedeului de analiză cost-beneficii. Printre altele, se speră că acest nou sistem sa încurajeze proiecte de exploatare minieră cu efecte negative minime asupra mediului şi asupra comunităţilor locale.
De altfel, organizaţii internaţionale ca Banca Mondială fac studii de mediu riguroase pentru fiecare proiect de investiţii în care se implică, şi refuză proiectele care nu respectă criterii ecologice bine definite. Printre proiecte a căror finanţare a fost refuzată de Banca Mondială se numără şi cel propus de Gold Corporation pentru exploatarea aurului de la Roşia Montană.
Unii spun că în ciuda numărului mic de oameni care ar fi angajaţi la nivel local, şi în ciuda impactului negativ asupra mediului, impactul economic asupra localităţii şi asupra regiunii va fi unul pozitiv, şi justifică investiţia. Nu ştiu cine le-a făcut studiile de impact, dar sunt aproape sigur că nu a fost cineva care să ştie despre ce vorbeşte.
În sine, studiile de impact economic, a căror bază a fost pusă de un alt laureat al Premiului Nobel – Wassily Leontieff, sunt relativ simple ca şi concept, dar necesită un volum mare de date (pentru fiecare sector economic dintr-o economie) şi presupun un proces relativ complex de implementare. În principiu, aceste studii pleacă de la premisa că sectoarele unei economii sunt inter-conectate. Ca atare, o schimbare pozitivă într-un sector va avea un efect pozitiv asupra altor sectoare. Cu cât o economie are sectoare mai bine conectate între ele, cu atât aceste efecte pozitive vor fi mai mari.
Să luăm din nou exemplu Daciei. Dacă uzina de la Mioveni hotărăşte să îşi largească producţia cu 1.000 de unităţi, va avea efect direct asupra economiei locale prin angajarea de personal în plus şi prin generarea unor venituri mai mari la nivel local (efect direct). În plus, decizia lor de a-şi lărgi producţia va afecta pozitiv toate firmele din amonte care furnizează componente, şi toate firmele din aval care vând şi folosesc Dacii (efect indirect). Mai mult, ventiturile în plus obţinute de angajaţii Dacia şi de angajaţii firmelor furnizoare şi distribuitoare, vor curge în economia locală şi regională (efect indus).
Plecând de la această bază e uşor de dedus că o exploatare minieră nu poate să aibe decât un impact minim asupra economiei locale şi regionale. Mineritul aurului la noi în ţară este foarte slab conectat cu alte sectoare economice. Nu prea există, de exemplu, industrii care să folosească aurul în procese tehnologice, iar singurii furnizori de care au nevoie asemenea exploatări sunt producătorii de dinamită. În mare parte, aurul este scos, prelucrat la faţa locului, şi văndut mai departe. Nici măcar salariile în plus nu vor genera mare vâlvă avănd în vedere numărul relativ mic de angajaţi noi şi timpul scurt de exploatare.
De altfel, studii după studii au demonstrat că exploatările miniere au un impact economic minim asupra economiilor locale. Citiţi de exemplu articolul lui L.C. Stilwell, „ An input-output analysis of the impact of mining on the South African economy”. Dacă nu aveţi apetit pentru studii academice, uitaţi-vă numai la situaţia în care se află comunităţile miniere de pe glob. Nu există nici o altă industrie care să fi generat mai multe oraşe fantomă decât industria minieră. Ruşii se chinuie acuma să găsească o soluţie pentru cele peste 400 de oraşe monoindustriale moştenite din Epoca de Aur, şi care acoperă teritoriul rusesc de la Volga până la Vladivostock.

O Roşie Montană mai accesibilă şi mai vizibilă

În fiecare an Banca Mondială publică un raport de anvergură pe o temă bine stabilită. În funcţie de autori şi de tema aleasă, acest raport este mai mult sau mai puţin bun. Cel pe care l-au publicat în 2009 (World Development Report 2009: Reshaping Economic Geography) este genial. Dacă sunteţi pasionaţi de economie, merită să-l frunzăriţi – e una din cele mai bune lucrări economice scrise în ultimul timp.
Dar nu mă interesează atât de mult să aduc lauri raportului BM, cât aş dori să vorbesc despre câteva din ideile discutate acolo. Una din ideile de bază se referă la importanţa geografiei. În teoria economică clasică, geografia rar joacă un rol, şi modele economice sunt construite presupunând un spaţiu geografic plat. În realitate însă geografia este mai importantă decât toate politicile economice. Poziţia geografică a unei ţări are un rol zdrobitor în performanţa sa economică. Primele civilizaţii au apărut pe cămpiile fertile din Orientul Mijlociu, unde au putut să practice agricultura la scară mare. Primele imperii (cel grec, şi cel roman) s-au dezvoltat în interiorul unor peninsule bine protejate de munţi. Primele state europene au avut şansa să poată domestici mai multe plante şi mai multe animale decât confraţii lor din America, Africa, şi Asia, datorită climatului şi aşezării geografice favorabile (citiţi Guns, Germs, and Steel pe tema asta, şi vă garantez că nu o să regretaţi). Ca atare au reuşit să se dezvolte mai repede.
Şi în ziua de azi, cănd distanţele s-au micşorat datorită inovaţilor în sectorul transportului, geografia joacă un rol la fel de mare. Harta de mai jos ilustrează acest lucru bine. Astfel, cele mai dezvoltate zone în Uniunea Europeană sunt cele din interiorul continentului. Practic, poziţia lor geografică favorabilă le permite să facă comerţ în patru direcţii. În Europa, cu cât o ţară este mai aproape de acest motor economic, cu atât este mai dezvoltată.

Neşansa României este că este la ceva distanţă de acest motor. Şansa noastră este că acum suntem membrii UE. Ca parte a unui bloc econmic comun, distanţa faţă de pieţele din Europa de Vest s-au redus, fiind mult mai uşor comerţul în acea direcţie. Peste 70% din exporturile României merg acum spre UE, iar judeţele cele mai dezvoltate din România sunt cele care fac legătura dintre Bucureşti (cea mai mare piaţă din Romănia, şi principalul motor al economiei noastre) şi pieţele din Vest. Aceste judeţe formează practic un calapod al dezvoltării. Cu cât o regiune este racordată mai bine la pieţe mari de desfacere, cu atât este mai dezvoltată.
Pentru Roşia Montană, ca şi pentru alte localităţi asemenea ei, dezvoltarea unei alternative la minerit presupune micşorarea distanţei faţă de pieţele mari din zonă (Alba), din regiune (Cluj), din ţară (Bucureşti, Timişoara, etc.), şi din afară. Cu cât va fi mai uşor de ajuns la Roşia Montană, cu atât va fi mai uşor de dezvoltat o bază economică sustenabilă. De altfel un studiu al oraşelor mono-industriale din Europa (Phoenix Cities) arată că racordarea la centre de creştere din apropiere este un element crucial pentru renaşterea oraşelor mono-industriale. Proximitatea permite un flux de oameni şi idei, şi ajută la naşterea unei noi baze economice.
În afară de investiţile necesare în infrastructură (drumul până la Roşia este destul de prost şi mi-ar place mult să văd renăscută mocăniţa de pe Valea Arieşului), Roşia poate fi racordată mai bine la pieţe printr-o informare bună, şi prin creşterea numărului de oameni care merg să viziteze locurile de acolo. Ar fi bine de exemplu dacă ar exista o pagină web (poate există deja una) care să informeze oamenii ce fel de curse urcă în sus pe Valea Arieşului, şi cum e mai uşor de ajuns la Roşia. Cu cât vor fi mai mulţi oameni care să îşi facă drum spre Roşia, cu atât va creşte mai mult şi oferta de curse în zonă. Cu cât vor fi mai multe curse în zonă, cu atât va fi mai uşor pentru localnici să facă naveta şi să lucreze la firme din regiune. Astfel, piaţa muncii poate fi lărgită de la nivel local, la nivel regional. Dacă Roşienii nu găsesc de lucru imediat în Roşia, se pot orienta spre alte oraşe şi aşezări din zonă.
Consiliul Judeţean Alba şi Consiliul Judeţean Cluj ar putea încerca să acceseze finanţare europeană pentru îmbunătăţirea infrastructurii din zonă. Noi toţi am putea ajuta la racordarea Roşiei la lume, mergând acolo.

O Roşie Montană integrată la nivel regional

Roşia Montană poate să îşi creeze un viitor în afara mineritului, şi o poate face prin eforturi proprii. Are însă mult mai mult de câştigat dacă îşi va croi o strategie de dezvoltare care să se integreze bine la nivel regional. Pe principiul unde-s doi puterea creşte, Roşia poate, de exemplu, deveni o atracţie importantă a unui circuit turistic regional. Valea Arieşului are o lungime de 150 Km şi cei care au vizitat-o ştiu că este de o frumuseţe unică.

Valea Arieşului

Zona conţine numeroase peşteri, peisaje alpine, zone de drumeţie montană, şi alte aşezări cu profil minier. Una din fostele localităţi miniere, Rimetea a făcut deja tranziţia de la localitate minieră la localitate turistică de succes. Patru luni pe an locurile de cazare din Rimetea sunt ocupate complet, şi turişti continuă să vină şi în extra-sezon.
În afară de peisaje frumoase, Roşia Montană mai dispune de 150 de kilometrii de galerii – cât toată valea Arieşului (imaginea de mai sus vă dă o idee a scării acestor reţele subterane). Aceste galerii au fost săpate de romani, de habsburgi, de bandiţi, de întreprinzători privaţi, şi de comunişti. Valoarea lor de patrimoniu şi turistică este inestimabilă. În acei munţi se află practic o radiografie a istoriei Romăniei. Ar fi frumos ca în loc să radem această foaie a istoriei noastre, să adăugăm noi o altâ foaie.
Gândiţi-vă numai câte lucruri s-ar putea face cu 150 km de galerii amenajate pentru vizitatori. Cei care aţi vizitat Salina de la Turda aţi văzut că se poate – peste 400,000 de turişti merg acum acolo anual. Salina de la Turda, galeriile romane de la Roşia, şi alte exlpoatări antice din zonă pot fi integrate într-un circuit regional. Acest circuit regional poate fi legat la un loc prin repunerea în circulaţie a mocăniţei ce lega odinioară Turda şi Câmpeni. Din păcate nu am datele şi cunoştinţele necesare (în afara excursilor făcute zonă) pentru o analiză amănuţită a potenţialului de dezvoltare regională a zonei. În mod ideal însă, ar trebui urmărite obiective şi în afara turismului, pentru a crea o bază economică regională mai diversă şi mai rezistentă la fluctuaţii şi factori exogeni (de exemplu un sezon turistic slab datorită vremii proaste). În mod ideal, ar trebui gândită o strategie de dezvoltare regională în strânsă cosultare cu comunităţile locale.

Viitorul alternativ al Roşiei Montane se clădeşte deja

O discuţie avută dimineaţa devreme a generat ideea pentru eseul acesta. Eram la FânFest 2011, şi împărţeam camera cu doi prieteni. Cum ne-am sculat prea devreme pentru a ne începe ziua, şi prea târziu pentru a ne duce iarăşi la culcare, ne-am pus să discutăm despre ce s-ar putea face în Roşia Montană în afara mineritului.
Eu am venit cu proiecte grandilomane de investiţie în infrastructură şi proiecte de dezvoltare regională. (Am dezvoltat aceste idei, pe un ton mai reţinut, mai sus.) Unul dintre prieteni mi-a atras însă atenţia că tendinţa noastră, când vine vorba de planuri de viitor, este să complicăm inutil lucrurile şi să imaginăm totul la superlativ. Ne uităm la partea macro, dar uităm de partea micro – care de multe ori e mult mai importantă. Soluţile cele mai bune vin de obicei de la cei care sunt cel mai mult afectaţi de ele … iar soluţile veritabile de dezvoltare ar trebui să vină în primul rând de la ei.
Oamenii de acolo au deja multe idei bune, şi mulţi au găsit foarte repede alternativa la minerit. Unii au ferme organice, alţii produc lapte pe care ajung să îl văndă până la Sighişoara; unii au pensiuni, alţii au pornit mici restaurante şi baruri. Fân Festul, prin simplul fapt că este desfăşurat acolo, aduce venituri suplimentare în localitate şi face întreaga zonă mult mai vizibilă la nivel naţional şi internaţional. Am văzut la FânFest oameni din Cehia, Franţa, Olanda, America. Vin de peste tot şi pleacă încântaţi. Mulţi dintre ei, cum au fost nişte colegi de cameră din Cehia, vin an de an la Roşia.
Viitorul Roşiei Montane fără minerit a început deja să fie clădit!
Puteţi să ajutaţi si voi la această construcţie, care a pornit de la nivelul oamenilor de rând, şi care tot de ei e susţinută. Vizitaţi zona, faceţi ture de training cu firma, faceţi excursii cu şcoala (ţineţi-vă de profesorii voştri să vă aducă în zonă), faceţi o şcoală de vară de arhitectură, restaurare şi arheologie (cum o fac cei de la ARA din Bucureşti), faceţi o tabără de artă şi fotografie, faceţi turul galeriilor, staţi de vorbă cu oamenii, vedeţi care le este păsul, mâncaţi bine (să vă priască vacanţa), bateţi zona în lung şi-n lat, veniţi la Fân Fest, faceţi voi Fân Festul vostru, scrieţi deputatului/deputatei care vă reprezintă şi spuneţi-le că nu doriţi minerit la Roşia, bloguiţi, scrieţi articole, faceţi artă, exprimaţi-vă în public, spuneţi prietenilor buni, luaţi-i si pe ei cu voi, luaţi şi pe vecini şi pe necunoscuţi, scrieţi un cântec despre Roşia (şi trimiteţi-l şi mie), mergeţi şi căutaţi iubirea la Roşia şi vă garantez că veţi găsi măcar iubirea pentru zonă şi oamenii din zonă, bucuraţi-vă de frumos, fiţi darnici, fiţi buni, fiţi noua faţă a României.

Exclusiv în România

2013-05-21T18:54:00.001+02:00

Exclusiv în România

Patru romance faimoase in lume!

2013-03-31T23:18:00.001+02:00

1. Elisa Leonida Zamfirescu: prima femeie inginer din lume.

S-a născut pe 10 noiembrie 1887 în Galați. După terminarea liceului, a încercat să se înscrie la Școala Poduri și Șosele din București, însă, din pricina prejudecăților a fost respinsă. Așa că a plecat la Berlin și, în 1909, s-a înscris la la Academia Regală Tehnică. În momentul înscrierii, decanul a încercat s-o convingă să renunțe, invocând “cei trei K” (kirche, kinder, küche – biserica, copiii, bucătăria) definitorii pentru profilul de atunci al femeii. Elisa nu s-a răzgândit și, în 1912 a absolvit cu brio Academia, devenind prima femeie inginer din lume. A fost șefă a laboratoarelor Institutului Geologic al României și, în paralel, a activat ca profesoară de fizică și chimie.

2. Sarmiza Bilcescu: prima femeie avocat din Europa și prima femeie care și-a luat doctoratul în Drept.

S-a născut pe 27 aprilie 1867, în București. În 1884 s-a înscris la Facultatea de drept a Universității din Paris. Decanul de atunci, Edmond De Santerre, avea să declare: “Ne-am temut să îi acordăm domnișoarei Bilcescu avizul pentru cererea sa, temându-ne că vom fi nevoiți să facem poliție prin amfiteatre”. Mai mult: după ce a fost admisă, portarului facultății nu i se dădea dreptul să îi permită accesul în instituție. Așa că românca a fost nevoită să se plângă conducerii facultății, aducând ca argument faptul că pe frontispiciul clădirii stă înscris “libertate, egalitate, fraternitate”. Și astfel se face că, la încheierea primului an de studii, Edmond De Santerre s-a adresat tuturor studenților, menționând “înverșunarea pentru care merită toate laudele și conduita exemplară” a Sarmizei, mulțumind tuturor băieților pentru faptul că “au primit-o ca pe o soră”. O declarație primită cu aplauze de către toți cei prezenți. În 1887 și-a luat licența în Drept, iar în anul 1890 doctoratul în Drept (cu doi ani mai devreme decât Jeanne Chauvin, prima femei din Franța care a reușit acest lucru). În 1891 a fost admisă în Baroul Ilfov, dar, cu toate acestea, Sarmiza Bilcescu nu a practicat niciodată avocatura.

3. Anna de Noailles: prima femeie comandor a Legiunii de Onoare franceze și prima femeie primită în Academia Regală Belgiană.

Anna de Noailles, fiica prințului Grigore Brâncoveanu, s-a născut la Paris, pe 15 noiembrie 1876. Și-a făcut debutul poetic în 1899, iar doi ani mai târziu, primul său volum de poezii – Le Cœur innombrable – este atât de apreciat încât devine prima femeie admisă în prestigioasa Academie Regală Belgiană a Limbilor și Literaturii Franceze. Devine apoi membră a exclusivistei Academii Franceze, care, în 1921, i-a și acordat Marele Premiu pentru literatură. Este, de asemenea, prima femeie care a primit distincția de comandor al Legiunii de Onoare, iar Nicolae Iorga o considera “cel mai mare poet francez”, neuitând să adauge că “dinspre partea tatălui este româncă”. Anna de Noailles era admirată de mai toți marii artiști parizieni (Proust, Cocteau, Colette, Valery, Gide, sunt doar câteva nume) iar August Rodin i-a sculptat chipul în marmură (o operă de artă care poate fi admirată la Muzeul Metropolitan din New York).

4. Vera Atkins: cea mai importantă femeie-spion din cel de-al Doilea Război Mondial.

S-a născut în Galați, pe 16 iunie 1908 și a emigrat în Marea Britanie în 1933. Studiază la Paris, la Sorbona, iar în 1941, la întoarcerea în Anglia, se alătură Serviciului de Operațiuni Speciale(SOE). Aici îi sunt încredințate cele mai sensibile misiuni: acelea de recruta și plasa femeile spion. “De o inteligență feroce, comportament dintr-o bucată și abilități de informator excepționale, Vera a condus nenumărate misiuni în anii ’30. După ce a înaintat în pozițiile executive ale SEO, o agenție înființată de către Winston Churchill, a devenit șefa unei armate clandestine. Echipa ei se înfiltra adânc în liniile inamice, lua legătura cu luptătorii Rezistenței, distrugea ținte vitale, ajuta prizonierii Aliați să evadeze, asasina soldați germani și transmitea informații Londrei”, se arată în cartea numită, cum altfel, “Spymistress: The Life of Vera Atkins, the Greatest Female Secret Agent of World War II”. S-a retras din serviciul activ în 1947, într-un sat din Anglia, unde în anul 2000, a și murit. Se spune că este una dintre femeile care au inspirat celebrul personaj Moneypenny, frumoasa secretară a șefei agentului James Bond.

Sursa articol: http://webcultura.ro/patru-romance-faimoase-in-lume-dar-prea-putin-cunoscute-in-romania/

Definitia nodului in gat! Hahahah

2013-02-20T13:43:00.003+01:00

Prejudecati multe in clipul asta!

Ignoranta umanitatii, tragedia altor specii!

2013-02-19T18:10:00.000+01:00

Facebook from Dan Sabau on Vimeo.

Învățăturile unui mare roman pentru semenii lui!

2013-01-24T09:45:00.002+01:00

Cele zece porunci ale românului, înfăţişate de Ion Raţiu la primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, desfăşurat la Geneva în anul 1984:

1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.
2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă.
3. Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regăţeni, nu transilvăneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români.
4. Ajută-ţi compatrioţii din mult-puţinul ce îl ai. Dă-ţi tainul, nu îl precupeţi.
5. Susţine instituţiile româneşti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea.
6. Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu
mai bine decât el.
7. Nu aduce nicio critică, nici măcar "constructivă", semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă: fă mai mult şi mai bine decât face el.
8. Fii întotdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab, care nu mai are nici ţară, nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.
9. Opune-te numai celor care siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este o irosire de energie.
10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.

Morgan Freman despre victimele din Newton

2012-12-17T09:52:00.001+01:00

"You want to know why. This may sound cynical, but here's why.

It's because of the way the media reports it. Flip on the news and watch how we treat the Batman theater shooter and the Oregon mall shooter like celebrities. Dylan Klebold and Eric Harris are household names, but do you know the name of a single *victim* of Columbine? Disturbed
people who would otherwise just off themselves in their basements see the news and want to top it by doing something worse, and going out in a memorable way. Why a grade school? Why children? Because he'll be remembered as a horrible monster, instead of a sad nobody.

CNN's article says that if the body count "holds up", this will rank as the second deadliest shooting behind Virginia Tech, as if statistics somehow make one shooting worse than another. Then they post a video interview of third-graders for all the details of what they saw and heard while the shootings were happening. Fox News has plastered the killer's face on all their reports for hours. Any articles or news stories yet that focus on the victims and ignore the killer's identity? None that I've seen yet. Because they don't sell. So congratulations, sensationalist media, you've just lit the fire for someone to top this and knock off a day care center or a maternity ward next.

You can help by forgetting you ever read this man's name, and remembering the name of at least one victim. You can help by donating to mental health research instead of pointing to gun control as the problem. You can help by turning off the news."

Noutati legislative.

2012-11-19T14:39:00.001+01:00

CIAICOVSCHI ANCA - ABOGADA: PARALIZACIÓN DE LOS DESAHUCIOS (VERSIÓN EN RUMANO)

Pescuit de pe internet, un nou articol despre Rosia Montana

2012-09-18T16:55:00.000+02:00

HIPERBOREENII ŞI SHAMBALLA
O descoperire senzaţională zguduie lumea oamenilor de ştiinţă. Istoria trebuie rescrisă.

BOMBA
În cursul lunii februarie 2012, o echipă de geologi, româno-canadiană, urmărind rămăşiţele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârşi în urmă cu 5.500 de ani la Roşia Montană au făcut din întâmplare o descoperire care ar putea răsturna toată istoria omenirii. Ei au descoperit la baza galeriei capătul rectangular al unei lespezi aurii care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, din rezultatele analizei de laborator a reieşit că era vorba într-adevăr de o piatră compozită, obţinută din amestecul a 15% praf de granit, 30% wolfram şi 55% pulbere de aur de 50 de karate, după o tehnologie imposibil de reprodus în condiţiile ştiinţei actuale.

HIPERBOREANUL
Faptul este cu atât mai surprinzător cu cât galeria unde a fost semnalată lespedea, supranumită şi Galeria Hiperboreană şi aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Roşia Montană, fusese cercetată în urmă cu 36 de ani, mai precis pe tot parcursul anului 1976 şi, datorită uluitoarelor descoperi arheologice şi antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost închisă şi apoi sigilată la comanda Securităţii. Printre mineri încă se mai vorbeşte în şoaptă despre această galerie şi nu sunt puţini cei ai căror taţi sau fraţi mai mari, foşti mineri la Roşia Montana, care au luat parte la consolidările şi săpăturile arheologice din galerie la acea vreme, au dispărut de-acasă şi s-au întors bătuţi după câteva săptămâni. Între timp cei mai mulţi dintre ei au murit datorită bolilor profesionale. Cei patru martori rămaşi în viaţă nici măcar nu mai doresc să-şi amintească. Unul dintre ei, domnul Ion Moiş, fost şef de echipă pe timpurile acelea, după o îndelungă chibzuială, s-a hotărât totuşi să rupă tăcerea. Iată relatarea faptelor petrecute atunci, aşa cum le-a trăit martorul ocular Ion Moiş:
„Poate că nu trebuia să zic nimic, că doară am jurat la comunişti, dar eu mă trag de fel din Albac, chiar din neamul de moţi al lui Avram Iancu, aşa că nu pot să tac. Uite cum a fost: în iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul şef şi am primit dispoziţie să redeschid, să consolidez şi să electrific vechea galeria 13, rămasă închisă încă de pe vremea austroungarilor, urmând ca după consolidare să vină doi tovarăşi geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă aşa neexploată încă de pe vremea agatârşilor, care la vremea aceea scoteau din ea şi prelucrau aurul şi argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole înainte să ajungă romanii stăpâni pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le plăcea lor să le spună. E drept că se văd urme de căutare şi din partea romanilor, dar este limpede că ei s-au lămurit foarte repede şi că au abandonat. Lucrările de consolidare şi electrificare au durat aproape până în vara lui 76 şi am avut nişte probleme cu golirea de apă a unei părţi a galeriei care se inundase. Atât vâlvele din mină cât şi electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am găsit şi un os spălat de ape, aşa de mare, cum nu ne mai fusese dat să vă niciodată. Nici ortacii mei nu mai văzuseră. După ce l-am arătat directorului minei acesta l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Roşia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Că unde era osul când l-am găsit? Că în ce poziţie? Că cine a mai fost cu noi în mină? Că cine mai ştie de existenţa lui? Câţi am intrat şi câţi am ieşit din şut în ziua aia? Mă rog, tot felul de întrebări aiuritoare ca să ne sperie şi să ne facă să tăcem. Am tăcut cu toţii evident iar după ce ne-a pus să semnăm declaraţiile, ne-au trimis înapoi în galerie. Acasă n-am suflat o vorbă. Mi-era frică pentru ai mei.
Atunci când treaba noastră a fost terminată au intrat în mină doi oameni de la Bucureşti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu ştiu, dar aşaaa... ca la vreo săptămână, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La două zile după el au venit o echipă întreagă de civili daar şi câţiva arheologi cu nişte echipamente cam ciudate, împreună cu un echipaj de Miliţie care a blocat accesul la galeria 13 şi a început să ne controleze nouă legitimaţiile la poartă. După încă vreo lună jumate am fost chemaţi din nou, eu şi ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări şi care deja semnasem declaraţiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 şi să-l scoatem cu vagonetele afară din mină.
Atunci am văzut grozăvia. Arheologii scoseseră la iveală din stâncă un schelet uriaş, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strânse. Osul pe care îl găsisem eu era legat cu o fundă roşie şi de-abia atunci am văzut că era de fapt o vertebră. Mamă da’ ce mai vertebră! Civilii se foiau de colo-colo! Unii îşi notau câte ceva din ce ziceau arheologii, alţii făceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densuşianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare că să-şi vadă ăla cu Densuşianu de treabă, că Densuşianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu şi cu securitatea. Altul, şi ăsta era arheologu cel tânăr, că l-am recunoscut după cicatrice, a scapat una cum că scheletu ăla era de hiperborean şi că ar putea fi chiar strămoşul nostru! „ Nu se poate tavarişce! Ce hiperborean visezi!” - a răcnit la el unul gras în haine de piele şi cu accent rusesc! - „Omul se trage din maimuţă! Unde ai mai pomenit tu maimuţă de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul ăsta pleacă la Moscova!... Ia luaţi-l pă reacţionaru’ ăsta d-aici! Bîstro, bîstro!” Atunci ne-a cuprins groaza pe toţi. Doi gealaţi au sărit pe el, l-au legat şi l-au târât afară din mină. „Ia hai! Strângeţi, împachetaţi în lăzi şi duceţi totul la gară! Şi dacă mai suflă vreunul vreo vorbă v-arunc kaghebeu-n ceafă! ” Tot pe noi a căzut măgăreaţa cu strânsul şi cu căratul.
S-a făcut dimineaţă când am terminat de împachetat, de cărat şi de urcat lăzile în tren. Dar nici pe noi nu ne-au lăsat să mai mergem acasă. Ne-au suit în două dube fără geamuri şi ne-au dus undeva. Unde?, nu ştiu.... Dar ştiu că am mâncat bătaie vreo săptămână încheiată şi că m-au pus să semnez că n-am văzut şi că nu cunosc nimic, că am un unchi legionar care e bandit şi împuşcă securişti prin munţi şi mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă îmi saltă nevasta şi copiii iar pe mine mă bagă în puşcărie. Am semnat şi am tăcut, ce era să fac...!? Nici cu ortacii mei pe care i-am întâlnit din nou la mină nu am mai vorbit despre asta.
Ceva de bine totuşi mi s-a întâmplat după aceea. La o săptămână după ce m-am întors la mină, unul de-l aveam mereu coadă după mine când intram şi ieşeam din şut, a venit la birt şi s-a aşezat la masa mea. Cinstit să fiu când l-am văzut mi-a îngheţat sângele în vine. „Uite Ioane, - mi-a zis -, şi eu sunt moţ ca şi tine. Şi tot ca şi la tine, neam de neamul meu au fost băieşi la Roşia Montana. Am fost acolo când s-a descoperit scheletul uriaşului. Acum e la Moscova. Eu ca şi tine am fost martor. Ia plicul ăsta şi păstrează-l ca pe ochii din cap. Înăuntru ai poză. Să ştii de la mine că acolo în galerie se afla scheletul unui dac hiperborean, strămoş de-al nostru. Păstrează poza şi arat-o nepoţilor tăi. Eu nu ştiu dacă scap pentru că am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi ăştia din securitate care nu ne speriem aşa de uşor, de noi se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ţi-am dat nimic! Ai priceput?” „Da, am priceput!”. S-a ridicat şi a ieşit repede pe uşă. Doar două zile l-am mai văzut cum păşea ca o umbră în urma mea, apoi nu l-am mai văzut niciodată . Dar mai am în schimb poza cu hiperboreanul de la el”.

LESPEDEA
Dar să revenim la lespede...
Ne aflăm în luna aprilie 2012. În urma discuţiilor purtate cu uşile închise la Ministerul Minelor Petrolului şi Geologiei, partea canadiană a opinat ca această descoperire să nu fie făcută publică iar galeria să fie închisă de urgenţă. Partea română a fost de acord cu păstrarea secretului însă a insistat să continue cercetările şi să trimită o a doua echipă, de data aceasta de arheologi condusă de un arheolog bătrân cu o cicatrice în colţul ochiului stâng. Timp de trei luni, săpăturile în jurul lespezii s-au derulat în secret, rezultatul fiind decopertarea integrală a lespezii. Nu a durat foarte mult deoarece deasupra lespezii se aflase cu 36 de ani în urmă scheletul uriaşului dac hiperborean, aflat acum la Moscova iar parte din munca cu săpatul rocii şi cu decopertarea o făcuseră arheologii de atunci. Măsurătorile au scos la iveală faptul că lespedea, perfect şlefuită, avea o lungime de 12 metri, o lăţime de 6 metri şi o înălţime de 3 metri, cântărind cu aproximaţie 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decât a fost estimată “piatra femeii insarcinate” respectiv lespedea descoperită la Baalbek, numai aurul conţinut în ea reprezentând cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decât s-ar fi putut obţine prin reciclarea integrală timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Roşia Montană în urma exploatărilor aurifere, şi de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras de la suprafaţă şi din toate galeriile de agatârşi pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari şi de români la un loc.
Zona a fost imediat închisă cu gard de sârmă ghimpată şi pusă sub pază militarizată iar săpăturile preliminare pentru forarea unui puţ cu diametrul de 12 metri care să ajungă până la lespede au demarat la începutul lunii mai 2012.
La sfîrşitul lunii iunie, mai precis pe data de 23 ale lunii, lespedea a fost scoasă la suprafaţă, segmentată în 80 de calupuri egale, încărcată în containere şi transportată de urgenţă noaptea, sub escortă militară către o destinaţie necunoscută. Totuşi există unele informaţii din surse demne de încredere, din care rezultă că fragmentele containerizate au fost predate Combinatului Siderurgic SIDEX Galaţi şi că au deja topite şi transformate în lingouri de aur şi wolfram, dar locul secret unde se află ele depozitate acum încă nu se cunoaşte.

SCRIEREA DACICĂ VECHE
Faptul că lespedea a dispărut şi nu s-a păstrat nici măcar o fotografie a ei este lesne de înţeles. Un lucrător care a participat la dezmembrarea ei suţine că există totuşi un set de fotografii care au fost făcute de către un bătrân arheolog român de prestigiu, care au fost date spre studiu unui paleolingvist şi care, a atras atunci atenţia autorităţilor că lespedea prezintă o valoare culturală şi istorică inestimabilă pentru poporul român şi pentru întreaga umanitate şi în orice caz incomensurabil mai mare decât valoarea ei economică. Pentru argumentarea afirmaţiei arheologul a prezentat atunci câteva fotografii ale lespezii în care se putea observa că toată suprafaţa ei era acoperită de o scriere în basorelief, de un verde smarald, total necunoscută după spusele paleolingvistului, dar cu probabilitatea cea mai mare de a fi pelasgă, dispusă în trei şiruri paralele care porneau din partea stângă sus şi şerpuia în diagonală încolăcindu-se în spirală în jurul unui cap de lup, şi sfârşind apoi la baza ei, în colţul din dreapta. Se pare că autorităţile române au rămas insensibile la aceste atenţionări şi dovezi şi au dispus tăierea şi topirea lespezii, urmând ca după vânzarea aurului să verse la vistieria Statului contravaloarea procentului de 19,31% negociat cu partea canadiană, conform contractului de exploatare a aurului şi a metalelor rare ale zonei.

SHAMBALLA ?
„Lucrurile însă au devenit de-a dreptul uluitoare atunci când, - declară de data aceasta reputatul arheolog, al cărui nume din motive de siguranţă personală nu-l putem face public - la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de puţ cu diametrul de 4 metri în interiorul căruia cobora o scară elicoidală ale cărei trepte erau săpate în pereţii puţului, de parcă fuseseră tăiate cu laserul. Din interiorul puţului emana o lumină lăptoasă, violacee. Deşi cei câţiva lucrători, geologi şi arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii şi-au revenit după o vreme din uimire, totuşi înafara paleolingvistului care s-a precpitat ca un apucat pe scări în jos, nimeni nu a mai avut curajul să coboare şi să verifice ceea ce se afla în puţ, iar a doua zi a fost deja prea târziu. Am aşteptat cu toţii ca paleolingvistul să apară, dar el nu s-a mai ridicat la suprafaţă. Peste noapte, SRI-ul şi armata au acoperit cu scânduri intrarea în puţul care ducea spre interiorul muntelui şi-apoi au turnat ciment şi au sigilat-o. A doua zi au fost închise gura puţului exterior precum şi intrarea în galeria săpată in vremuri imemoriale de către agatârşi. Tot a doua zi, eu, dimpreună cu toţi martorii care au asistat la prelevarea lespezii, a descoperirii puţului din adâncul minei, precum şi cei care au participat la ştergerea urmelor, am fost puşi să semnăm nişte documente care garantau păstrarea Secretului de Stat şi-apoi am plecat cu toţii speriaţi înapoi pe la casele noastre, care-ncotro.”
La sediile Ministerului Minelor Petrolului şi Geologiei şi al Institutului de Arheologie din Bucureşti, aşa cum de altfel era şi de aşteptat, nimeni nu ştie nimic. Peste toate aceste evenimente s-a aşternut tăcerea. Există unele voci carea firmă că persoane suspuse de la Guvern au muşamalizat toată afacerea şi că bancherii elveţieni îşi freacă mâinile satisfăcuţi. Ultima dată când s-a mai putut discuta cu bătrânul arheologul şi cu lucrătorul martor a fost în după-amiaza zilei de 28 iulie 2012. După această dată aceşti doi martori care s-au expus şi au rupt tăcerea nu au mai putut fi găsiţi la domiciliu. De fapt ei nu au mai putut fi găsiţi nicăieri. Vecinii povestesc ceva despre nişte ridicări cu dubele, cu agenţi mascaţi în miez de noapte, dar nici acest lucru nu este prea sigur.

ÎN ATENŢIA PRIETENILOR!
Dacă veţi avea vreodată curiozitatea să vă aventuraţi singuri prin pădurile din jurul Sarmisegetuzei Regia, să nu vă miraţi dacă veţi întâlni un om cu o privire luminoasă, violacee, care susţine că a fost în Shamballa şi că ştie un tunel pe sub Sarmisegetuza care duce către minele de aur de la Roşia Montană. Iar dacă începe să vorbească într-o limbă necunoscută, probabil pelasgă, ascultaţi-l cu atenţie, chiar dacă nu înţelegeţi ce spune în acel moment. Va veni o vreme când veţi pricepe.

Why not get to know Romania?

2012-09-09T03:40:00.002+02:00

Nice clip, infinitely better than the official ones, and realized with an infinitely lower budget!!

ANUNŢ UMANITAR

2012-08-30T12:19:00.000+02:00

ANA-MARIA ARE NEVOIE DE NOI! La vârsta de 33 de ani, Ana-Maria Ursu, era asistent medical la Clinica Monegal din Tarragona (Barcelona), un model ca persoana si profesional. Locuind singura in acea localitate si-a dedicat viata având grija de ceilalţi, iubindu-si profesia in toate aspectele. Un grav accident (inca in curs de investigaţie de către autorităţile spaniole) a adus-o pe data de 7 Iulie 2012 la Spitalul Juan XXIII Tarragona la limita intre viata si moarte.
In prezent Ana Maria se afla in stare de coma vegetativa. Speranţele unei recuperări fizice sau psihice sunt minime sau practic inexistente fiind alimentata in prezent prin tuburi. Mama ei, la o vârsta avansata, nestiind limba spaniola, s-a văzut obligata a calatori din România pentru a-si ingriji fiica in stadiul menţionat, iar acum, după doua luni de suferinţa departe de casa, are nevoie de sprijinul nostru pentru a o duce pe Ana-Maria acasa, unde o aşteaptă ingreaga familie îngrijorata.
Cei care doresc a o ajuta cu o mica donaţie, cu toate ca sunt timpuri grele pentru toţi, o pot face in contul deschis pe numele sau, Ana Maria Ursu: BBVA 0182/3304/35/0201513877 Pentru mai multe informaţii, indoieli, mesaje, etc. puteţi contacta cu Dna. Anca Ciaicovschi, la adresa de mail: c3736@icaaltneria.com sau la telefon: 607750065.
FAMILIA VA MULTUMEŞTE DIN SUFLET!

Viziune incredibila a romanilor asupra viitorului din anii 60!

2012-07-18T18:17:00.001+02:00

Wow, Maia Morgerstern, I love you! Save Rosia Montana

2012-06-16T00:49:00.001+02:00

Daca trebuie...imi donez si eu singura bucata de aur pe care o am, verigheta!
If I must...I will donate the only piece of gold I have, my weeding ring!

Noi suntem urmașii Romei sau Roma e urmașa Daciei??

2012-05-18T13:54:00.002+02:00

Documentarul de mai jos pe mine sincer m-a convins!
Daca v-a convins si pe voi da-ti link-ul mai departe, sau share pe retelele de socializare..

Alerg pentru o cauza

2012-03-28T23:27:00.002+02:00

Un bihorean alearga la Maratonul din Viena in numele elevilor merituosi din Beius, orasul sau natal

Remus Sime, un tanar inginer IT pasionat de sport, va participa in 15 aprilie la cea de-a 29-a editie a Maratonului Viena, in numele unei cuze: strangerea de fonduri pentru sustinerea academica a elevilor beiuseni care provin din familii modeste.

Toti banii adunati in urma promovarii acestei cauze vor fi folositi pentru acordarea de burse elevilor meritorii din cadrul Colegiului National Samuil Vulcan din Beius, orasul natal al lui Remus. Elevii eligibili pentru aceste burse trebuie sa aiba media generala pe anul precedent peste 9.00 si sa provina din familii cu venituri modeste.

Bursele vor fi anuale, in cuantum total de 1200 ron distribuiti lunar elevilor si vor fi acordate pentru o perioada de 12 luni.

Mai multe informatii aicea: --> www.alergpentruocauza.ro

Amintiri din prezent

2012-02-22T11:50:00.000+01:00

Sună ciudat?? poate da poate nu; dacă vreți să aflați ce se ascunde în spatele titlului...mici detalii și o invitație aveți în link-ul urmator:

Blogul lui Gratian Lascu

Gracias!!

ACTA...cea mai buna prezentare a ingradirii internetului

2012-02-04T20:46:00.000+01:00