Printre funcțiile sufletului cele mai importante sunt: rațiunea, voința și simțirea. 

Atunci cand aceste funcții nu sunt ținute in armonie, dezvolți o boala sufletească. De exemplu, dacă rațiunea spune ca ceva e rău, și simțirea iubește acel lucru, dezvolți o boala psihică (devii masochist, maniac etc); dacă simțămintele tale sunt dezgustate de ceva sau cineva, și voința ta totuși alege acele lucruri, dezvolți o boala psihică (dezorientare, complex de inferioritate); dacă iubești un lucru și îl alegi mereu, iar rațiunea spune ca nu e bine, și totuși continui, dezvolți o boala psihica (depresie, tulburare de personalitate etc.).

Aceste procese pot continua la infinit, iar specialistii compun termeni, incercand sa defineasca fenomenele in continua expansiune.

Pentru a ieși din toate acestea, iubește adevărul și trăiește in el. Isus e Adevărul și Cuvântul sau ne ajuta sa traim in El. 

(Ioan 17:17) „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”

S-a născut la Nisa pe 22 septembrie 1867, fiica cea mai mare a lui Teodor şi Zenaida Callimachi. Ceilalţi fraţi ai ei sunt: Alexandru (n. 1866), Zenaida (n. 1870), Smaranda (n. 1871) şi Ioan (n. 1880). A fost în spatele traducerii bibliei de Dumitru Corniliescu. Ea avea pasiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu, să Îl cunoască și să Îl facă de cunoscut. Ea vine din familie nobilă, domnitori, mitropoliți. A fost crescută cu teamă de Dumnezeu, de o guvernantă englezoaică. A citit ”Călătoria creștină” de John Bunyan, studiază în Germania, în Geneva. Se convertește în Paris unde predica un ucenic al lui C.H. Spurgeon. Citește cuvântul lui Dumnezeu. În țările europene era reformă creștină, iar ea suferea că în țara ei nu se știa de biblie, pentru că nu avea o traducere pe înțelesul poporului, ci o traducere veche în limbă arhaică. A avut aplecare nativă spre limbi, a fost expusă la carte. Ea a înțeles că misiunea ei era să pună românilor Cuvântul lui Dumnezeu pe masă. Numai prin Cuvântul scris vom ajunge să cunoaștem Cuvântul viu al lui Dumnezeu, spunea ea.

Cunoaste pe preotul Constantin Morar, care voia să facă o școală biblică. Ea începe să lucreze la traducerea Noului Testament, îl traducea din mai multe traduceri. Traduce ”Călătoria creștinului” din Germană, printr-un alt preot. Ea avea o relație foarte bună cu preoții. A venit războiul, și preoții s-au oprit în a o ajuta. Atunci ea traducea singură la traducerea Noului Testament.

În acea perioadă Dumnezeu mișcă inima lui Dumitru Corniliescu să înțeleagă mai mult despre Dumnezeu. El citește mai mult broșuri, care fac referire la Biblie. O citește, dar vede că nu înțelegea bine. A citit în alte limbi, era mult mai clare. Atunci a tradus Evanghelia după Matei, apoi un calendar de meditații biblice cu pasaje din Scriptură. Această traducere de calendar biblic ajunge la Prințesa Ralu Callimachi. Atunci ea ia legătura prin corespondență cu Dumitru Corniliescu. Ea începe să îl sponsorizeze să poată să traducă mai multe materiale biblice. În cele din urmă se întâlnesc, iar Prințesa îi propune lui Dumitru Corniliescu să traducă biblia. Ea va suporta toate cheltuielile, casă, masă la conacul ei, numai să vină, să traducă Biblia. El vorbește cu episcopul lui. Apoi el se duce la Stâncești, Botoșani, la conac și începe să lucreze acolo la traducerea Bibliei. în 1921 sfârșește de tradus toată Biblia. Ea lucra cot la cot cu el în tot ce se făcea. Ea își investește averea în Biblie, își vinde proprietăți, doar să fie o hârtie de calitate în tipărirea Bibliei. Ea era așa de modestă încât a vrut să fie anonimă, toată lauda să fie a Domnului. Viața ei a fost complicată așa cum se întâmplă la nivel înalt, soțul o părăsește, însă ea fiecare necaz princiar, îl tranformă și îl folosește într-o binecuvântare pentru spiritual. În urma divorțului ei, soțul îi dă zestrea ei, care nu era mică, ea și pe aceea o pune tot la dispoziția lui Dumnezeu, pentru a tipării mai multe biblii și ate cărți creștine. 

Prințesa Ralu Callimachi moare în 1944. Pe atunci trăia în București în casă din imagine  pe strada Batişte 31. După ce moare, vin comuniștii în România, confiscă toată averea monahală, dar era bogată față de Împărăția lui Dumenzeu, ea o investise total în Cuvântul lui Dumnezeu și literatură creștină, a ajuns în felul acesta o eroină a lui Hristos în România.

Dumnezeu să binecuvinteze exemplul ei și să nu treacă neobservată în istoria noastră. Cât bine a făcut românilor. Întradevăr a reușit să rămână anonimă cum și-a dorit, dar noi trebuie să știm cine a făcut atât de mult bine României și să îi urmăm exemplul!

În 1517 Martin Luther aduce reforma în Biserica Catolică, conștiința spirituală s-a trezit întâi la germani apoi țara după țară s-a trezit, producând o mulțime de lucruri extraordinare. S-a trecut de la superstiții la a face totul ca pentru Dumnezeu . Max Weber în cartea s-a ”Etica protestantă” spunea că reforma a adus progresul Europei, al științei și al economei în asamblu.

Apoi trezirea conștiinței spirituale s-a dus în Anghlia, de acolo în America, în care puritanii cautau un loc unde să își poată trăi credința conform Bibliei. Apoi trezirea conștiinței s-a dus în toată lumea: Africa, India, China, Corea de Sud producând efecte fantastice.

La revoluția franceză, în 1789, istoricii observă cum trezirea conștiinței spirituale a fost deturnată spre trezirea conștiinței naționale. De acum evlavia a fost inlocuită cu patriotismul. Și la fel ca în cazul trezirii conștiinței spirituale, această trezirea a conștiinței naționale a cuprins țară după țară în toată Europa, înlocuind evlavia cu patriotismul, care nu mai era caracterizat de dragoste și sfințenie, ci de revolte și violențe.

Iată ca valul acesta tinde să cuprindă întreaga lume, iar creștinii cu greu discern că trecerea de la conștiința spirituală, la conștiința națională, este ca trecerea de la lumină la întuneric. Înlocuirea evlaviei cu patriotismul, este ca înlocuirea aurului, cu fân și trestie. Dragi creștini, dacă vrem să fim cei mai buni patrioți, să căutăm împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, asta face cel mai mare bine patriei noastre. Țările sunt bune, ca sufletele noastre, dar dacă le scoți din voia lui Dumnezeu, le pierzi.

Isus spunea: ”Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” Matei 6,33.

Domnul îi spune lui Solomon, dacă va umbla cum a umblat tatăl său David, făcând tot ce i-a poruncit și dacă va păzi legile și poruncile Lui, îi va întări țara.

Dar dacă te vei abate, dacă vei părăsi legile și poruncile Mele și dacă te vei duce să slujești altor dumnezei, vă voi smulge din țara Mea…

Ascultarea duce la întărirea poziției noastre în Hristos în binecuvântare. Neascultarea duce la smulgerea noastră din țara făgăduită, din poporul lui Dumnezeu.

Când cineva pleacă din adunare, în zilele noastre, potrivit acestui pasaj, înseamnă că deja merge după alți dumnezei (banul, plăcerea, pântecele etc.) și Domnul a început să îl smulgă din țară. Oamenii nu pleacă din biserică pentru că nu le place ceva (precum zic), ei au început să facă lucuri neîngăduite, și Dumnezeu a început să îi smulgă din poporul Său. Asta este ordinea în Cuvântul lui Dumnezeu. Și nu pleacă ei, sunt scoși de Dumnezeu într-un fel.

Acțiunea ar trebui să fie nu cum să îi aducem înapoi, ci cum să îi întoarcem la faptele lor dintâi. Apoi se vor regăsi în poporul lui Dumnezeu și vor reveni între ei.

Credință nu vine de la noi, ci de sus, este darul lui Dumnezeu. Credință însă vine sa lucreze în noi.

„Credință lucrează prin dragoste” în noi. (Gal. 5,6).

Omul cu fiul indracit când a venit la Isus sa ii elibereze fiul, a spus „dacă poate”. Isus imediat a constatat ca aceasta nu e credință de sus – „tu zici ‘dacă poți’. Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede.”

Credința nu este asa cum ne-o închipui noi, aceea nu este credință, ci gândurile oamenilor. Credințs are un standard, care dacă îl coboari sau modifici, nu mai este credință. Credință este dată de cuvântul lui Dumnezeu, de gândurile lui Dumnezeu, care sunt potrivite cu natura și caracterul Lui.

Credința nu vine de la noi, ea vine de la Dumnezeu, dar vine să ne schimbe pe noi, și ea lucreaza prin dragoste, ne schimba prin dragoste!