blog de jurnalist glossy

Bravo Pusa, vivat Uta!

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Mon, 18 Aug 2008 08:11:00 +0000

Sînt uimit de comentariile şi de ştirile referitoare la sportivii romani care au luat medalii la JO.

Cîştigătoarea medaliei de aur la proba-mumă a Olimpiadei, maratonul, nu este doamna Constantina Tomescu, superfemeia la care trebuie să te închini ci este "Puşa" sau, mai lacrimogen, "Puşa noastră". La fel, Elisabeta Lipă, este simplu "Uţa". Cu cît foloseşti mai mult prescurtări de alint, cu atît valoarea ta, ca jurnalist, creşte. Dovedeşti că i) eşti bine documentat şi ii) că te tragi de şireturi cu vedeta şi că ai numărul ei pe speed dial. Nu e puţin lucru. Tutuind atleţii (mai ales pe cei de succes) cu porecle de budoar, cronicarii tv au impresia că ating mai bine stofa istoriei şi că proximitatea atleţilor eroi le asigură şi lor nemurirea. Cînd îi spui doamnei Tomescu "Puşa" şi pe Elisabeta Lipă o numeşti "Uţa", gîndeşti şmechereşte că succesul lor te contaminează dacă îi cobori la nivelul tău.

Mai mult, "Puşa" e proaspăt divorţată de cel care continuă să-i fie antrenor, iar fina Uţei este proaspăt medaliata Georgeta Andrunache. Ăştia care iau medalii sînt, carevasăzică şi ei oameni, iar dacă vreodată Federaţia Romana de Canotaj o să ridice în faţă o statuie singurelor canotoare cu 6 medalii de aur de la noi, noi o să ne dăm coate şi o să scuipăm printre dinţi, pentru că ştim că sînt Uţa şi fina ei.

Întrebarea la care ar trebui să se răspundă cît mai grabnic este cum o dezmiardă mama ei pe Sandra Izbaşa, ca să o putem striga şi noi , ca peste gard, în ştirile despre JO de la Beijing.

Volanul e rotund

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Fri, 25 Jul 2008 09:02:00 +0000

Am alergat cu Claudiu David pe circuitul de gran turismo de la Suzuka. Nu ne-am dus, practic, pînă acolo, ci ne-am jucat pe PS3, la lansarea volanului Logitech Driving Force GT (sculă!).

Am reuşit să mă calific în finală (primii doi timpi obţinuţi de concurenţi în confruntările cu Claudiu). De fapt, cursele cu Claudiu erau cam toate la fel. El lua avans şi tu mergeai singurel, cu cotul pe fereastră, din gard în gard.
David e un pilot extraordinar (am mers cu el în repetate rînduri, pe tot felul de bolizi adevăraţi) şi ar fi spulberat pe oricine de acolo pe orice traseu, însă s-a alergat pe acelaşi circuit, iar pilotul de raliu îşi optimiza timpii cu fiecare concurent care intra la aparat. A fost fun, deşi am pierdut )la mustaţă!) finala în favoarea lui Alin Bărbulescu, fostul nostru producător, actualmente la ProMotor.

Salut pe această cale şi PR-ul viril pe care îl practică fraţii Dăescu, singular pe piaţa de profil.

Metallica, măi Costi

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Thu, 24 Jul 2008 07:27:00 +0000

Acest post este pentru fostul meu coleg şi actualul amic, Costi Rogozanu, care nu a fost la concertul Metallica de aseară.

Costi, concertul Metallica a fost foarte reuşit. E dătător de speranţe să vezi 25k persoane la un loc, la un concert rock, chiar dacă mulţi veniseră să hîţîne bricheta aprinsă deasupra capului pe Unforgiven (şi n-a fost, ghinion) sau pentru că e de bon ton să-ţi afişezi fîşul de firmă. Hetfield&Co ştiau exact pentru cine cîntă, de aceea playlistul a reflectat ca la fotbal, situaţia din teren şi a fost, cumva, rupt în două între balade şi piese dure de pe primele albume. Metallica a avut decenţa să cînte aproape exclusiv piese vechi (au intrat FUL-MI-NANT pe Creping Death şi au ieşit la fel, cu Seek and Destroy, dinamitînd publicul). Uimitor, erau mulţi Cătălini Crişani în tribune care ştiau versurile de la Seek and Destroy (1983). Lumea a fost pestriţă, dar s-a bucurat în bloc, aproape ca la un concert Nirvana de dinainte de...

Costi, faţă de prestaţia uşor obosită a altor trupe contemporane cu Metallica, ăştia şi-au mascat bine anii şi au afişat destul de multă energie. N-a fost ca la Deep Purple, nici măcar ca la White Snake. Au fost ajutaţi şi de efectele multimedia şi mai ales de cele pirotehnice. A contat şi sunetul, foarte bun.

Entuziasmul e admirabil în orice instanţă, Costi. Entuziasmul cu care se cumpărau blugi şi televioare color după revoluţie, şi cel cu care l-am votat pe Iliescu şi pe Lis s-a transformat în entuziasmul cu care bifăm trupe expirate, rebutate de alţii. Evoluăm. În fond, ce-mi pasă că ăla e motociclist pe prozac, corporatist rutinat sau manelist incognito atîta vreme cît se bucură pe Master of Puppets şi dă din cap pe Sanitarium sub ploaia aia cîinească, fie şi-ntrun puseu paseist? Recunosc, Costi, marea proporţie de Cătălini Crişani au diluat publicul care era perplex la unele piese de primul album (No Remorse, de exemplu). Am văzut şi tipe în sandale cu toc şi scolăriţe cu tricouri cu "Kill'em All", erau şi rockeri puşi pe chetă şi pe pogo şi directori din multinaţionale. Nu aveau însă la bar şampanie de 15k euro şi nimeni nu purta pantofi cu botul în sus. E un feeling, Costi, să fii în mijlocul unei mulţimi de 25k oameni care cîntă acelaşi lucru.

Costi, fac pariu că dacă şi-ar fi supravieţuit, Kurt Cobain ar fi venit şi în Romania. Te-ai fi dus la concert?

Les mesaventures de Sylvie

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Fri, 11 Jul 2008 08:26:00 +0000

Mă văitam aici că e scumpă recuperarea maşinii ridicate în Viena. La noi, e 650 de ron + 3 puncte. Am plătit eu azi, pentru că am parcat unde parchez de jumătate de an: pe oprirea interzisă, sub panoul pe care scrie că se ridică maşinile parcate acolo.

Scrisoarea africana

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Wed, 09 Jul 2008 15:51:00 +0000

Uneori, primesc scrisori de la fii de foşti preşedinţi de stat african, alungaţi brutal din ţară de dictatori militari sîngeroşi şi care nu mai găsesc răgaz să dea pe la bancă înainte să fugă.

Alteori, Loteria Turcească mă dă pe mine cîştigător al marelui premiu, aruncînd în aer sloganul simplu "numai jucînd, puteţi cîştiga".

Astăzi, Fundaţia Naţiunilor Unite, îmi oferă un grant de 100.000 de $. Fundaţia are un program revoluţionar: împarte în fiecare an 10 milioane $ la 100 de lucky winners. De ce? Pentru că "This will give everyone the opportunity to improve their standards of living". Mai mult decît atît, programul lor ţinteşte bunăstarea universală: "we can achieve a great positive change in the general welfare of the universe through this program."

Păcălicii devin din ce în ce mai puţin egoişti şi din ce în ce mai preocupaţi de cauze mari, universale. Donez acest grant persoanelor interesate. Bănuiesc că e transmisibil.

der neue vw scirocco

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Tue, 01 Jul 2008 10:49:00 +0000

photo.jpg, originally uploaded by Catalin Mihaila.

Sa mergi cu o supermasina pe o sosea sinuoasa de la malul oceanului e exact asa cum mi-am inchipuit. VW scirocco + Lisboa = love

Sent from my shiny iPhone

Constanta

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Fri, 27 Jun 2008 18:01:00 +0000

photo.jpg, originally uploaded by Catalin Mihaila.

Speed yachting...

Sent from my shiny iPhone

energy drink

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Mon, 16 Jun 2008 12:52:00 +0000

Ce se bea la noi in curte. Ascuns sub masa sticlele de spirtoase...

photo.jpg, originally uploaded by Catalin Mihaila.

Sent from my shiny iPhone

Petrecere 24fun

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Fri, 13 Jun 2008 09:39:00 +0000

Oamenii se uitaseră la meteo şi ştiau că se anunţau vijelii şi duşuri la orele înserării, poate de-asta invitaţii erau mai sfioşi şi mai puţini ca alte dăţi pe terasa de la motoare. Sandy era în egală măsură chel şi jovial, ca de obicei. "Cît sînt sănătos, duduie treaba la 24fun", mi-a zis în treacăt, strîngîndu-i mîna lui Chişu şi zîmbindu-i une doamne distinse care îl salutase cu o înclinare de cap.

Lumea de prin agenţii ieşise, ciopor, la motoare. Dacă dădea o bombă, se stingea advertisingul romanesc. Multe tipe genul office nescoase afară în ultima vreme de prietenii lor (prinşi în meetinguri interminabile) veniseră pe tocuri şi rochii de seară si mîncau, ciripind vesel, fasole bătută şi brînză telemea din farfuriile de plastic. A lipsit - vai! - fulminanta zacuscă pe care o caut negreşit la fiecare petrecere a grupului. Conceptul muzicalo-ideatic care subîntinde cam toate produsele trustului Catavencu se simte cel mai bine la 24fun si la Guerilla, care au cam aceleaşi playlist-uri la petreceri. Piese recuperate postmodern din epoca ceauşistă + oldies but goldies.

Programul artistic a constat în proiectarea unor spoturi publicitare romanesti din decadele 70-80, destul de amuzante şi pline de tîlc. Din păcate, insuficiente pentru setea de fun a domnişoarelor office mai sus menţionate. La ora 23, lumea pleca pe capete, formînd cozi la lift. Nimeni nu dansase. Doar cele mai stătute dintre domnişoarele de care vorbeam mai sus îşi treceau binişor degetele desfăcute în furculiţă prin dreptul ochilor şi schiţau mişcări de bazin stînd jos pe bănci şi făcîndu-le să scîrţîie pe ritmul Amandei Lear (Give a Bit of Mmm).

Tragerea de inimă a invitaţilor a fost direct influenţată de lipsa unui animator şi a unui program artistic cumsecade. S-a socializat, în schimb, pentru că muzica nu era prea tare, iar mîncare era, ca de obicei, din plin - lumea făcînd repetate incursiuni la masa cu haleală şi întîlnind, invariabil, amici, colegi, cunoscuţi, foşti şi actuali amanţi, etc. Practic, doar mîncarea şi băutura au fost lianţii acestei petreceri, lucru periculos, care basculează uşor un concept bun cum e cel al 24fun în ceea ce francezii numesc gueuleton.

CE 2008, the lost paradise

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Wed, 04 Jun 2008 15:03:00 +0000

Pentru că începe în curînd CE 2008, redau mai jos un fragment care mi-a mers la inimă dintr-un miniinterviu luat de mine lui Nick Holmes, solistul trupei Paradise Lost. Interviul integral e în revista PLAYBOY, copertă iulie.

PLAYBOY: Does it hurt for you, sons of England, not being present at the Euro 2008 soccer competition? What is your forecast?
NICK HOLMES: I have no clue about football! One of the few English men that doesnt perhaps. The more popular it gets, the more I ignore it, watching overpaid morons kicking a ball around for 90 minutes isnt my idea of fun.

E posibil, totuşi, şi să fie ofticat că nu s-au calificat...

Bye bye, real world

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Tue, 27 May 2008 13:31:00 +0000

Zilele astea, joc GTA IV pînă la împăienjenirea privirii. Drept urmare, am vise în care fur maşini şi elicoptere, împuşc fără somaţie pe oricine mă înjură la stop, calc în picioare echipajele de poliţie, înjur pe ruseşte, ascult radio Vladivostock FM şi Weasel News şi mă uit la I'm Rich (mostră mai jos). Uitasem cît de imersivă e seria GTA şi îmi asum starea bovină pe care mi-o dă. Cînd mă trezesc, postez. Pentru moment, trăiesc în virtual.

Despre seductie cu PLAYBOY si MAXIM #2

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Mon, 19 May 2008 11:55:00 +0000

A apărut episodul 2 (şi ultimul) al filmuleţului în care ne dăm cu părerea despre seducţie, iubire, sex. Amatorii îl pot viziona aici.

Prins şi cerşetor

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Tue, 13 May 2008 11:07:00 +0000

La acest domn cerşetor, un pachet de şerveţele costă 1 RON, pentru că s-a poziţionat superpremium. Îl găsiţi în intersecţia de la Marriott, îmbrăcat în geacă Tommy Hilfiger încheiată cu ac de siguranţă. Tot din seria, Bucureşti, inima ţării...

Despre seductie cu "PLAYBOY" si "MAXIM"

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Mon, 12 May 2008 14:40:00 +0000

Am apărut, împreună cu colegii de redacţie, pe happyfish, dîndu-ne cu părerea despre seducţie şi alţi demoni. Cine are răbdare şi crede că va putea rezista hipnozei exercitate de adidaşii mei roşii este invitat să urmărească filmul aici.

Femeia 60cistă

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Fri, 09 May 2008 12:28:00 +0000

Am aflat din cursul de economie domestică de la 1960 (pentru fetele de pension) ce trebuia să ştie o tînără catolică pentru a avea o familie fericită. Facsimilurile le pun mai jos. Spre pildă, doamnelor: "Nu vă plîngeţi niciodată cînd se întoarce tîrziu acasă", "Nu-l primiţi cu problemele şi plîngerile dvs.", "Cînd a terminat de mâncat, debarasaţi masa şi spălaţi repede vasele", "Nu vă puneţi bigudiurile şi măştile de faţă decît după ce a adormit, ca să nu-l şocaţi."
Delicioasă lectură. A trebuit să vină americancele frigide să strice echilibrul şi pacea bietului bărbat, care, doamnelor, "amintiţi-vă că este stîlpul familiei şi că în această calitate are dreptul să-şi exercite autoritatea cu justiţie şi onestitate"

glenoragie

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Mon, 05 May 2008 15:04:00 +0000

"Glenmorangie Single Malt Whisky si De Silva Intermed au deosebita placere de a va invita la conferinta de presa ce va avea loc pe data de bla bla, incepand cu orele bla bla, la sala Diamond a Hotelului Ramada.

Va rog gasiti atasat invitatia."

Îmi cer scuze faţă de oamenii ăia care pariez că sînt cumsecade şi fac un single malt de-ţi pocnesc măselele, dar chiar nu-şi dau seama că în Romania acest label evocă usturimi şi scurgeri prăzulii? Glenoragie? Brrrr

Imperiul cretinilor

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Wed, 30 Apr 2008 12:38:00 +0000

Jean-Claude Guillebaud este un cunoscut scriitor şi jurnalist francez, care, pe lîngă cărţi şi eseuri diverse, scrie şi o rubrică pe subiecte media, iuliancomănesciană, în suplimentul tv al revistei Le Nouvel Observateur. Articolul din ultimul număr conţine concluzille triste ale unui zapping transeuropean pe posturile private de televiziune.
Citez cîteva expresii sugestive: "prostie vulgară", "imperiul cretinilor", "paiete de doi bani", "prevalenţa vulgarităţii mintale". Televiziunile private din ţările comunitare? "un iarmaroc ţipător şi compulsiv unde prevalează paietele de doi bani, jocurile infantile, surîsurile publicitare, confesiunile lamentabile şi sînii siliconaţi."

Nu mă abţin şi mai traduc un pasaj în legătură cu prezentatorii de emisiuni tv:
"Peste tot, aceeaşi demagogie declamatorie, acelaşi zîmbet calibrat şi aceeaşi folosire a unui suspans de şmecheraş cu scopul obsesiv de a-l ţine cu orice preţ în faţa ecranului pe telespectator. Ai zice că sînt veniţi toţi dintr-un laborator biotehnologic sau dintr-o fabrică de clone. Toţi afişează freze standard şi o gentileţe carnasieră."

Concluzia e tăioasă: televiziune+profit = imperiu al cretinilor

Desigur, Guillebaud e mai mult un scriitor decît un analist media, însă nu-mi pot reprima zîmbetul aprobator.

Ice Age 3

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Wed, 23 Apr 2008 15:34:00 +0000

Încălzire globală? Mai pardon. Glaciaţiune. Nu vedeţi că e din ce în ce mai frig? (?!) Ce se întâmplă? Phil Chapman, singurul astronaut autralian, publică în "The Australian" un articol dătător de speranţe pentru cei îngrijoraţi de ruperea în două a Groenlandei. Al Gore să facă bine să tacă! Se pregătesc schiorii pentru un regal la altitudini mici.

Potrivit domnului astronaut, avem o şansă din 500 (nu-i rău!) ca în următoarele decade să asistăm la a doua glaciaţiune. Şanse mai mari (fifty-fifty) sînt să simţim un Crivăcior generalizat în următorii ani şi ca reumatismul şi degerăturile să fie printre primele cauze de mortalitate.
Am putea întîrzia (dacă am vrea), totuşi, glaciaţiunea, prin mobilizarea tuturor buldozerelor din lume şi folosirea lor la sisifica deszăpezire a Siberiei, în aşa fel încît Pămîntul să absoarbă (şi nu să reflecte) căldura solară. În paralel, bombe nucleare ar putea fi binişor detonate pe supt calotele polare şi în general, în orice vecinătate a unor depozite masive de gaz metan, pentru a le destabiliza şi a le facilita descărcarea în atmosferă. Graţie efectului lor de seră, vom mai trage puţin de timp. Film SF? Nicidecum. Sînt opiniile Gagarinului australian.

Telefoane moleculare

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Wed, 16 Apr 2008 15:15:00 +0000

Foştii mei colegi de ţigară, băieţii de la go4it.ro au lansat un concurs cu o miză interesantă - un telefon Nokia E90. Nu-mi doresc acest telefon (dacă îl cîştig, îl donez următorului de pe listă dimpreună cu o lumînare), dar o să particip pentru că îi apreciez pe băieţi şi pentru că e fun.

Am avut mai multe telefoane, de la Philips Fizz încoace, şi niciunul nu mi-a satisfăcut toate exigenţele. Nici măcar actualul, un iPhone de 8gb. Pe rînd:

- Nokia 5110 e un telefon pe care se poate juca şarpele pînă la împăienjenirea privirii. Am făcut scoruri astronomice, dar am aflat prea tîrziu că există campionate internaţionale de şarpe. Am dat şi un mail cu el (prin 1998?), dar au ajuns în jur de 50 de bucăţi identice la destinaţie şi m-am lăsat de acest sport.

- Evergreenul Nokia 6310i e un telefon excelent, cu o autonomie impresionantă, dar atît. E ergonomic şi poate cel mai reuşit telefon de tip candybar ever. Alunecă frumos în buzunar şi stă bine în mînă. Te poţi baza pe el în orice ocazie. Bun şi ca armă albă, pentru că rezistă exemplar la şocuri. De vreo două ori am aruncat cu el după animale (oameni sau nu). Wapul merge. M-am conectat şi pe yahoo messenger cu el. Are o interfaţă spartană, care consumă extrem de puţin curent şi percutează fulgerător. Între timp, însă, lumea a evoluat.

- Nokia 9300i e un comunicator bun, însă Symbianul plin de buguri de pe el îl împiedică să performeze. Experienţa de browsing e traumatizant de lentă pe paginile neoptimizatepentru mobil, iar wifiul e puţin sensibil şi încinge telefonul la propriu. Multitudinea de setări îl transformă într-o cărămidă neprietenoasă, iar blocările dese te fac să vrei să-l vinzi. Ceea ce s-a şi întîmplat, destul de repede.

- Nokia 6233 e un telefon cinstit, cu o cameră de 2MP care performează bine. Browsingul e cam lent, dar merge cînd nevoile sînt presante (pariu cu băieţii, la bere). Nu posedă wifi, lucru indispensabil nowadays. Ecranul e ok pentru un telefon din clasa lui. Compact, cu plastice ieftine şi autonomie medie. La şocuri îi sare capacul. Nu e telefon de blogger. Am făcut cu el acest scurt footage care s-a făcut şi mai scurt la convertirea în .avi.

- Sony Ericcson w910i e un slide simpatic, poate cel mai simpatic pe care am pus mîna. Nu mi-am instalat net pe el, deci nu ştiu cum performează în www. Are minunatul şi revoluţionarul sistem Track ID, foarte util pentru melomani. M-a ajutat să fac acest filmuleţ pe care l-am postat, după ce l-am convertit în .avi. Are wow-factor şi walkman cu memorie upgradabilă de 1gb. E cam girlish, totuşi. Poate de bloggeriţă...

- Cel mai handy din toate telefoanele (am butonat multe altele, pe windows, symbian, you name it) este iPhone. E, clar, un telefon de blogger. Surful este o plăcere pe orice pagină (mai puţin pe cele în flash - Steve, if you read this, please make flash work on iPhone!), wifiul duduie, ecranul tactil e cu un pas înainte faţă de tot ce e pe piaţă, zoomul cu degetele e un moft pe fotografii, dar e excelent pe paginile web. Interfaţa e intuitivă şi relativ rapidă, freez-urile destul de rare. Mailul e uşor de accesat şi chiar mai uşor de trimis decît un sms. MMS nu are, dar se pot instala softuri care fac asta (pentru cine e dispus să dea 25 cenţi pe bucată în loc să trimită moca aceeaşi fotografie prin mail). Bateria ţine puţin, dar e de înţeles. Pentru aparatele care au efectuat jailbreak există o colecţie impresionantă de softuri third party care se pot instala printr-un simplu tap (pe barba fiecăruia). Camera de 2mp e slabă şi nu poate face filme. O poză postată pe blog din mers, pe principiul iPhone to flikr, flikr to blog găsiţi aici, iar altele mai jos, sub aceeaşi egidă, "Bucureşti, inima ţării":

Cred că o să rămîn cu iPhone o vreme.

Mertan sau bemveu?

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Fri, 11 Apr 2008 08:42:00 +0000

1. Am fost invitat să încerc senzaţiile de confort şi siguranţă pe care le dau limuzinele-amiral Mercedes S600 blindate, maşini care au transportat delegaţiile de demnitari participanţi la summit-ul NATO. O astfel de maşină nu poate fi condusă de oricine. Trebuie un oarecare training, avînd în vedere că distanţele de frînare sînt altele (maşina are 4 tone!). Au condus, drept urmare, şoferii de la SPP, aceiaşi care au mers cu delegaţiile. Blindajul de ultimă generaţie este cel mai rezistent de pe piaţă, limuzina fiind printre primele care beneficiază de geamuri electrice (geamul e gros de vreo trei degete de miner). Înăuntru - lux, calm şi voluptate. Scaune încălzite şi ventilate, ajustabile în zeci de poziţii, televizoare în tetiere, masaj, saună, spa. Tot ce vrei.

S-a mers în coloană oficială, anunţată la MAI, cu girofar în faţă şi în spate. 7 şalupe negre în care nu ştiai că sînt ziarişti sau demnitari. Întrebare către sepepist: "N-a fost, domne, cam strictă paza culoarului unic?" "Nicidecum. Uite-te la şoferii din trafic". Într-adevăr, un logan roşu (pe motorină) strivea acceleraţia şi, graţie cuplului motor fenomenal, ţîşnea şi se intercala în coloană, un Volvo (am maşină, bă!) forja, depăşea prin dreapta, şi se băga şi el, un nene cu un passat 2.0 tdi (patron la termopane?) făcea la stînga de pe prima bandă, tăind coloana pe la mijloc, iar un ford impetuos croşeta benzile într-un balet nesemnalizat. Nimeni nu păţea nimic, deşi indivizii se jucau cu focul.

2. BMW prin BMW Group Romania au făcut un workshop la Braşov, în care au arătat mici invenţii tehnologice care fac mari economii de carburant. Pneuri care permit continuarea călătoriei în caz de explozie (nu mai e nevoie de roată de rezervă => kg în minus), oprirea automată a motorului la stop şi repornirea instantanee la atingerea acceleraţiei, motoare mai puternice şi mai economice, etc.

Cel mai spectaculos sistem este Night Vision, care, prin infraroşu, "vede" căldura unor eventuale animale, pietoni, etc de pe carosabil. Sistemul se poate folosi cu succes şi in campingul de corturi din Vama Veche, unde se pot urmări, în lipsă de Spice Platinum sau alte canale adult, prin fîşul foii de cort, mişcările copulatorii ale rezidenţilor (hint dat de hîtrul trainer german).

Am remarcat cu încîntare bmw 135i, un coupe-rachetă (306 cai!) care miroase de departe a M.

Am executat jaloane şi frînări de urgenţă pe diverse variante de motorizare de la seria 1, 3, 5, activităţi îndeobşte plăcute şi eliberatoare de adrenalină.

P.S. Îmi cer scuze lui Marius Smădu, că nu m-am putut abţine şi iar am scris de maşini, deşi îi promisesem că nu mai fac.

1000$ pe minut

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Wed, 09 Apr 2008 11:26:00 +0000

În dimineaţa zilei de 12 ianuarie a.c., un violonist cu şapcă a cîntat vreme de 45 de minte la staţia L'Enfant Plaza din Washinghton DC. E vorba de Joshua Bell, un celebru violonist american. Cînta cu vioara lui, un Stradivarius. 1097 de persoane au trecut pe lîngă el în acest răstimp. Dintre ele, doar una singură l-a recunoscut şi alta s-a oprit cîteva minute, uimită de tehnica impecabilă a violonistului boschetar. Joshua a strîns în total 32$, cu mult mai puţin decît ar fi adunat dacă trecătorii manelişti ar fi ştiut că vioara lui costă vreo 4 milioane de dolari şi că, în mod curent, el e plătit cu o medie de 1000 de dolari PE MINUT.
Ideea experimentului briliant îi aparţine columnistului Gene Weingarten de la Washinghton Post, care a fost răsplătit (alaltăieri!) cu un premiu Pulitzer pentru excelentul articol din susnumitul cotidian.

Totul a fost filmat cu o cameră ascunsă:

Lux & cizme de cauciuc

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Fri, 04 Apr 2008 11:06:00 +0000

Raza baleiantă a responsabilităţii civice este extrem de scurtă încă, la noi, unde luxul vine ambalat obligatoriu într-o glazură de natură fecală.
Două exemple:
1. Într-un cartier rezidential de lux de la marginea Bucurestiului, cu vile faraonice în stînga şi în dreapta, împrejmuite de ziduri de fortăreaţă şi porţi telecomandate, aleea care le desparte este atît de îngustă, încît şoferii evoluează echilibristic, la limita scrijelirii zidurilor cu oglinzile retrovizoare. Înţeleg, e scump metrul pătrat. Ar fi fost o soluţie, poate, instalarea unei telegondole şi suprimarea totală a drumurilor de acces. Atîţia metri pătraţi (x1000E bucata) s-ar putea cîştiga...

2. Am participat, în ultima vreme, la două evenimente la lounge-ul Fratelli de pe Lacul Tei, ambele cu cel mai exclusivist target: lansarea magazinului Mengotti şi cea a noului Jaguar XF. Patronii de la Fratelli, au transformat răposata terasă din scînduri negeluite (care a ars, după modelul Bamboo) într-un vereitabil complex de lounge-uri şi spaţii destinate evenimentelor de mare clasă. Au muncit bine, cu rezultate remarcabile, însă au neglijat spaţiile de parcare şi accesul la locaţie. La ambele evenimente, lumea şi-a parcat în devălmăşie maşinile de sute de mii de euro pe marginea ulicioarei desfundate şi pline de gropi, iar damele în blănuri au ajuns la eveniment cu pantofii de firmă plini de noroi. Ieşirea din complex, la terminarea evenimentelor, pe străduţa meschină, în pantă, echivalează cu o aventură şi readuce brutal pe pămînt pe cei turmentaţi de aburii glamour-ului.

PLAYBOY Filipine

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Wed, 02 Apr 2008 15:22:00 +0000

Lansarea, în aprilie 2006, a ediţiei PLAYBOY din Indonezia, s-a lăsat cu manifestaţii şi violenţe de stradă. Gruparea islamistă FPI a protestat atît de vehement contra publicaţiei, încât redactorul ei şef a fost la un pas de a fi linşat.

Redacţia a fost totuşi temeinic devastată (mineri?), chiar dacă revista nu afişa decît o nuditate mai mult decît soft, la nivel de costum de baie. Redactorului şef, Erwin Arnada, i s-a intentat un proces de pornografie, pe care l-a cîştigat. Redacţia a fost însă imediat mutată departe de furia musulmanilor, în insula Bali, iar revista şi-a reluat apariţia lunară.

Asta e istorie.

Astăzi, 2 aprilie, a apărut o nouă ediţie, cea din Filipine, arborînd un stil sobru, fără nuditate frontală, dar mai "dezbrăcat" decît cel al ediţiei din Indonezia, îndrăzneala oprindu-se la nivel de sfîrc. Pericolul ca redactorul şef să fie luat în furci de populaţie este mai mic aici (religie preponderent catolică), însă traumatizantul exemplu al colegului indonezian bîntuie Oceania. Abia aştept primul număr. Ediţiile asiatice au un parfum aparte.

Succes!

Trafic şi arme

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Tue, 01 Apr 2008 09:11:00 +0000

De cînd am intrat în NATO, am tot înjurat emanciparea automobilistică cu valoare de debaclu. Greşeam. De summit/sommet, circulaţia e fluidă, ipochimenii conduc mai cu fereală, considerînd cu seriozitate imaginea celor doi poliţişti prăzuliu-fluorescenţi din oricare intersecţie a oraşului. Nu mai e de şagă. În centru, străzile s-au transformat în bulevarde. Unde sînt maşinile parcate ca dinţii babei, pe margine? Unde sînt cafturile din intersecţii? Ce s-a întâmplat cu agresivitatea suicidă a piloţilor de "ursuleţi"? De ce "nu-mi mai ia nimeni faţa"?

Într-o zi obişnuită, maşinile se dirijează spre intersecţii cu o desperare care frizează panica dată de un seism sau de un incendiu într-o incintă. Unitatea de măsură este intersecţia. "Dacă trec şi de asta, o să fie mai bine", îşi spune şoferul, replicînd, în mic, un modus vivendi universal. La fel gîndeam şi eu despre teza la mate sau despre examenul de treaptă. Mă înşelam.

SUVurile şi-au redus din aplomb, nu se mai merge pe contrasens, lanternele de avarie şi-au pierdut du coup valenţa magică de PIUA universală, rămânându-le doar clămpănitul scurt şi calp de "mulţumesc, tu-ţi morţii mătii" (pentru rarele cazuri cînd eşti lăsat "să te bagi").

Ieşiţi în trafic, o, voi conducători auto! Azi, mîine, poimîine. Cît mai merge.

Au venit americanii! Ştia el, tataia, ce ştia...

Ultima strigare

noreply@blogger.com (Catalin Mihaila) — Mon, 31 Mar 2008 11:01:00 +0000

În lipsă de High Five Competition (Verbier, Elveţia), unde de doi ani încoace mă găsea întîiul de Prier, am fredonat cîntecul de lebădă al sezonului de schi la cota 2000, pe Valea Dorului (de ducă!). Mirosea a pămînt reavăn pîrtia, iar la popasul de la baza pistei înviase musca. Cu toate astea, lumea schia deznădăjduită, cu pofta dansatorilor de vals de pe Titanic, formînd o coadă apreciabilă la singurul telescaun nedebreiabil (ruşine!) de pe Valea Dorului.
La Sinaia nu se poate schia, ci doar ostoi pofta de schi, pe pîrtiile scurte şi denivelate, neupgradate din anii '60. Atferski-ul e o glumă bună la chalet-ul neîngrijit, în care răsună, gîjîit, Radio Romantic în două boxe cu membrana spartă. Totuşi, peisajul şi aerul merită banii (mulţi!). Nu înţeleg de ce societatea de transport pe cablu continuă să menţină sistemul idiot pe puncte, atâta vreme cît urcarea pe oricare tronson (cabină, gondolă, scaun) costă la fel: două puncte. Poate pentru a masca preţul, demn de un domeniu schiabil de fiţe...

Toate aceste inconveniente devin minore, cînd schiul fîşîie & vîntul fluieră şi cînd îi vezi pe paltonarii mofluji veniţi să le dea viitoarelor amante zgribulite o tochitură la cota 2000, într-un decisiv atac la redută.