Credeam că voi lăsa articolu’ fără titlu’ o vreme. Îmi treceau prin cap tot felul de idei (pe semne era liber de neuroni – ha!) legate cumva și de cele care nu-s prea plăcute omului cum ar mătreața, chiar dacă am mai scris de ea, cum ar fi genunchii, de ei chiar n-am scris sau cum ar fi creierul despre care ar fi interesant de scris ceva în măsura în care o să constat că îl am – ha, ce bubuieli îmi trec prin cap. Nu am știut pe care din ele să aleg pentru început așa că am început să le citesc, cam pe diagonală, pe toate. După care am tras o linie comună la toate adică toate cele enumerate au la bază un conflict. Conflictul este între creier și inimă. La mătreață este între creier și tiparele lui vechi și inima care nu-și cunoaște valoarea și nu crede că poate face altceva în afara tiparelor, convingerilor, tradițiilor și în general în afara a ce face toată lumea. La genunchi este tot cam la fel când una simți și alte ,,trebuie” să faci și… alegi întotdeauna să faci ce ,,trebuie”. Creierul fiind calculatorul cu pupitrul lui de comandă, are și el două emisfere care nu mereu se ,,pupă” între ele pentru că iar nu poți împăca mereu ce analizezi cu ce simți și pentru care ai alte emoții decât cele care ar ,,trebui” să iasă din analize.

Și tot alegând eu cu care subiect să încep mă ,,lovește” realitatea pe după ceafă puțin aducându-mi aminte și de zicerea aceea în care ar trebui să faci ce zice popa iar nu ce face el. Tot propovăduind despre regrete, despre care am mai scris dar se mai vor menționate, m-a lovit o amintire, din trecutul îndepărtat, în care o Alegere a fost de a-L ruga pe Doamne Doamne să facă ce știa El mai bine în locul meu. Nu erau cunoscute nici pe departe expresiile legate de dezvoltare personală, de legile universului sau legea atracției, erau cunoscute doar Măreția Lui și dorința de viață așezată peste un munte de neputințe, de nepriceperi, de senzații de inutil și de frici. El a așezat totul cum nu se putea mai bine, cum nu se putea mai fericit… de ce mai trage ceva înapoi care seamănă cu mustrări (cuvânt foarte blând) ? Aici vine popa cu ce ,,face” el. Mai scrișnim din dinți, mai învățăm, mai căutăm ce ne scapă…

Când mă gândeam la ,,trenul pierdut în viață”,  expresia cu care nu sunt de acord îmi apare în față o alta care o explică pe prima: ,,Totul începe cu o alegere: să-ți urmezi frica sau să-ți urmezi inima”.

Netul abundă de exemple în care întârzieri de tot felul, pierdut avion, pierdut tren, pierdut bani, toate au dus în cele din urmă la un final câștigător. O să zici că nu se referă la cazul fizic ci la cel figurat și ai dreptate numai că lucrurile stau destul de asemănător în ambele cazuri.

Nu le etalez acum pe fiecare dar le pot trece pe fiecare prin legea ecoului, pe care o explic după modelul meu. Dacă îmi consider (am mai scris asta) corpul complet în apă și în picioare, fiecare celulă vibrând emite un val mai mic sau mai mare în funcție de ce simte. Dimensiunea valurilor poate fi considerată cea din piramida conștiinței. De la gât în sus se consideră cele de care ești conștient și analizează, planifică, vede și judecă, ajunge să cunoască. De la gât în jos sunt cele ale simțirilor (este demonstrat că inima are câmpul mai mare decât al creierului de cinci mii de ori), emoțiilor, fricilor, furiilor, supărarilor, etc. Fiecare emisie rezonează cu altele de același fel din univers și se întorc la sursă. Este foarte adevărat că nu se văd și nici nu se pot măsura dar… ,,socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” este exact ce se întâmplă. Planifici să faci ceva și forțe nevăzute (emisii anterioare care acum se întorc) te opresc. Faci o listă de cumpărături și ai în minte bugetul nu tocmai corespunzător, de aici frica de a rămâne fără bani, și se va-ntâmpla să nu găsești de cumpărat tot ce-i pe listă. Neluând în considerare faptul că ești unicul răspunzător de tot ce ți se întâmplă în viață începi să ,,tricotezi” scuze despre cum e în viață, cum ți-e scris, ce îți aduce viața, cât de grea este și cât de periculoasă e lumea, etc., etc.

Zicerea cu trenul referindu-se mai mult la oportunități, de cele mai multe ori nu se iau în seamă trăirile din spatele alegerilor de a renunța la ele sau chiar de a le pierde fără să facem ceva.

În cazul în care ai ales să o (pe oportunitate) lași să se ducă și pe urmă regreți, ești sigur că ți-ar fi fost mai bine sau ai aflat că cineva în locul tău este foarte bine? Dacă așa ești sigur, am veste proastă pentru tine: acel cineva a avut un sistem de gândire (chiar pile și relații, bani sau alte foloase) prin care și-a atras acel bine. Poți fi mult mai bun decât el dar dacă țipă profesionalismul în tine, nu ești mulțumit de cum și cine ești, ai convingerea idioată că ,,nimeni nu-i perfect”, atunci vei mai pierde sau ți se vor mai fura și alte oportunități.  

În cazul în care ai pierdut-o (pe oportunitate) din neatenție sau chiar nu ai știut de ea, este foarte posibil ca grupul de emisii din jurul oportunității care pot fi oameni, acte, gânduri, etc. să nu rezoneze de loc cu cele emise de tine anterior sau în prezent. În acest caz nu aveai cum să ai idee măcar de ea.

Alegerile în relații se fac asemănător. Dacă tu crezi că nu-s la nivelu’, nu-s suficient de bun, vreau așa, trebuie să fie așa… vei atrage personu’ care să te facă să tot repeți ce ai emis și simțit, și ce ai zis de la bun început. Dacă tu consideri că doar Dumnezeu merită să fie iubit, ghice ce? Vei avea parte de situații în care să-ți tot repeți că tu nu meriți să fii iubit și îți va trece prin cap să dai vina pe soartă, pe viață, pe societate, pe femei sau pe bărbați când de fapt ți se va aduce în față și în viață fix emisiile tale anterioare. Persoana cealaltă poate că are și ea emisii asemănătoare, posibil de stăpân cu frici că-și pierde poziția și atunci se consideră și el insuficient dar posibil fost stăpân de scalvi în viețile anterioare acum îți poate oferi suficiente clipe în care tu să simți și să retrăiești emisiile tale anterioare amintite.

Este posibil și să ,,fugi” de bine uneori. Întâlnirea inițială a avut loc datorită unor vibrații înalte, ale binelui, avute și de unul și de altul. Acum eu în ultimul timp învățând niște expresii noi îmi este ceva mai ușor să spun că despărțirea a vut loc pentru că niciunul nu cunoștea vibrația (adică nu știa cum se simte) acelui bine, nu o emisese anterior, acum ce venea era total necunoscut așa încât coborârea la vibrații mai joase era mai sigură pentru unu sau pentru amândoi sau unul o blochează de așa natură încât de cealaltă parte nici nu mai contează ce va face pentru că cea blocată nu mai aduce bucurie, aduce plecarea celuilalt. Dacă inițial au fost vibrațiile înalte, posibil depărtarea doar să scuture sau să arate (conștientizezi) ce pot face alegerile bazate pe creier adică pe partea de logică, planificări, analize și siguranță, alegeri care nu-s pe vibrații înalte, sunt doar planuri de cele mai multe ori bazate pe frica de a nu pierde altceva. Nefiind nici înalte nici în număr mai mare decât cel al simțurilor, nu face altceva decât să lungească agonia, conflictul, neliniștea și tot cortegiul de boli ce pot urma dacă acestea din urmă nu se diminuează.

Dat fiind această unicitate a fiecăruia și puterea de atragere a fiecăruia în funcție de emisiile lui, cred că nu prea își mai are sens cuvântul iertare. Asta în teorie, în practică cel mai greu ne iertăm pe noi pentru câte o nefăcută pentru care nu aveam nici cunoștințe, nici putere, nici loc, nici, nici, dar tot ne mai tragem câte una peste ceafă câteodată. Cu ceilalți rămâne doar o alegere pe care ar trebui să o facă doar Dumnezeul din noi și numai pe baza a ce ar zice El, adică a simțurilor.

Sunt foarte convinsă că multe relații nu pot fi explicate după acest model și pentru că toți oamenii au strămoși ale căror emisii le trăim încă, toți avem suflete care nu știm cu ce emisii vin la noi în trup, toți trăim în regiuni geografice în care există un cumul de energii care ne vor influența mai mult sau mai puțin în funcție de cât de mult vrem să știm despre ele pentru că le putem modela. Da, poți să depinzi din ce în ce mai puțin de alte energii pe măsură ce înveți despre ele despre cum le poți schimba și mai ales pe măsură ce înveți că puterea este la tine, puterea emisiilor tale este cea mai mare. Nimic nu este ireversibil în afară de moarte, asta am învățat-o de la Lazarev și eu o cred. Totul în jururl nostru este format din particule care se leagă și se dezleagă după niște legi. Toate situațiile posibile și imposibile există în univers, doar trebui imaginat drumul până la ele pentru a se arăta căile, soluțiile, oamenii, cunoștințele care puse la treabă să ducă la ele.

P.S. pe baza faptului că pentru a crea realitatea creierul nu face diferența dintre realitate și imaginație, pe baza faptului că cineva a descoperit testul muscular în care corpul arată fix ce este adevărat pentru el adică ce cunoaște, crezurile care nu ne sunt de folos pot fi eliberate și eventual înlocuite cu cele de folos. Luminița de la capătul tunelului pe care o amintește o sumedenie de metode și terapii devine ceva care nu numai că dă speranță dar dă și multă energie și gânduri frumoase. Un rezumat la rezumat doar pentru a reaminti că totul este posibil.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Cum un gând, o intuiție pot fi foarte adesea semne că e bine să apuci o direcție anume, m-am așezat la scris având ca inspirație o relatare a unei situații de pe vremea când eram pe la școli dar suficient de mare cât să îmi amintesc. O bună parte din zi am avut această întâmplare în minte și cred că nu este doar o întâmplare dar, cum se zice, nimic nu este întâmplător. Este posibil ca pentru cineva care trece peste aceste rânduri să fie ceva ce lipsea înțelegerii unei situații sau chiar să-i fie mai bine după citirea lor, eu asta îmi doresc.

Nu-i descoperirea roții dar atinge un ,,moment” sensibil și anume Tristețea. Și acum un alt gând îmi trece prin cap, deranjând neuronul meu cel vesel, și vine cam de departe de când se spune că romanii în timpul petrecerilor lor găseau un moment în care aduceau, și plimbau prin încăperile cu mese și petreceri, mumii (sau ceva de genul). Și asta o făceau pentru a aminti de reversul medaliei care acum avea pe o parte veselia din timpul petrecerilor dar mai exista una legată de moarte respectiv tristețe. Nu știu ce mi-a venit să vorbesc despre astea, poate că am auzit de Papa care a fost operat la plămâni, în seara asta dar, dacă tot am amintit de fațete, este de dorit să nu-ți treacă prin cap citind articolele mele că ai putea intui măcar stările prin care trec. Asta este valabil și pentru ,,coincidențe”. Pot spune doar că de data asta nu are nicio treabă ce scriu cu simțămintele mele din ultimul timp. Gata cu bănănăielile.

Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, este posibil ca eu să nu fiu destul de clară, am dat un ochi pe la ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor), și anume la capitolul despre plămâni. Încă nu am scris și nu am aprofundat acest subiect dar din alte informații știu, și am analizat și cazurile pe care le știu din viață, că afecțiunile plămânilor înseamnă și apar în urma unor situații, trăiri, evenimente care au adus și au uitat să mai ia înapoi… tristețea. În carte scrie că ,,prin activitatea plămânilor viața circulă în mine, inhalez viața și o returnez Universului”. Dacă așa stau lucrurile eu sunt și exist ducând oxigen la fiecare celulă, oxigen care poate fi sentimente, emoții negative cum este și tristețea, sau poate fi iubirea adică sentimente, emoții benefice și care dau viață celulei și organismului. Considerând existența mea, neimportantă, umilă, păcătoasă (cum se vehicula în biserici), trimit celulelor altceva decât viață, trimit ceva ce la va face să se dividă și să funcționeze în boală.

Am văzut scris, și am blocat respectiva postare, legat de faptul că Papa a vut nevoie de intervenție chirurgicală înseamnă că rugăciunea nu ajută. Poate ridica ceva semne de întrebare dar pe undeva este adevărat: conform ecoului dacă te rogi pentru orice cu ,,dă-mi Doamne” sau ,,vreau” sau ,,ajută Doamne”, rezultatul va fi un gol și mai mare pentru că vei striga și mai mult și mai intens. Este posibil ca din toate zicerile și gândurile Papei de bine pentru el și pentru întreaga lume să îi fi ieșit la suprafață tristețea legată de războaiele lumii, foametea și oamenii foarte mulți ce se consideră neajutorați. Până la urmă ne ia valul și oricât de multe am cunoaște emoțiile și sentimentele ne dau de gol. Lazarev zicea, și în asemenea situații este de adus aminte, că pentru a și sănătos, ferit de necazuri și în general om cu aspirații către Dumnezeu, trebuie să fii ,,actor” în viața ta: să nu te afecteze nimic foarte tare, să nu te bucure nimic foarte tare. Și într-un caz și în altul trăite cu intensitate, în timp, acestea ,,rup” ceva în organism. Cu bucuria nu îmi explic decât prin faptul că s-ar putea infiltra frica de a o pierde și atunci aceasta crescând ,,rupe”… și dacă nu e timp pentru frică și realizezi că nu o cunoști… spun sigur că ți se amână.

Ajungând la relatarea pe care am auzit-o în copilărie și de care îmi amintesc când și când, este vorba de oameni cunoscuți, am încă odată certitudinea că tabelul meu cu coloana roșie și coloana verde este cât se poate de adevărat. Este vorba despre un tată, cap de familie, care își duce băiatul la doctor pentru un consult, probabil simțise că ceva nu era în regulă. Povestind băiatul ne și spune câte ceva despre tata care era genul de om în fața căruia nu sufla nimeni în familie, pe la jumătatea secolului trecut se purta astfel de comportamente. Tata sta la masă cu biciul lângă piciorul scaunului, nu îndrăznea nimeni să nu mănânce tot din farfurie. Băiatul isteț de altfel avea mare grijă și ce note lua la școală pentru a face ca bătăile să fie mai rare. Nu îmi amintesc dacă băiatul atunci a știut diagnosticul pus de doctor dar nici nu are importanță. Doctorul îi spune tatălui că băiatul lui are o boală la plămâni și dacă vrea să-l mai vadă sănătos ar fi bine să ia în considerare sfatul lui. Tatăl, puțin sau mai mult speriat, ascultă ce îi spune doctorul. Sfatul a fost următorul – prima parte: un an de zile nu îl întrebi de școală, de lecții sau teme sau ceva de învățat, note, învățători sau orice este legat de școală. A doua parte din sfat era legat de mâncare: îi dai să mănânce cât poate pâine proaspătă cu unt (nu mai știu dacă și brânză dar cred că da), altceva nu.

Băiatul, care era și mai mare cu câțiva ani decât părinții mei ne povestea ce a urmat, vesel și râzând cu poftă chiar. Tatăl care altă data sta cu biciul la picior, acum el era cel care îl anunța pe băiat că prietenii lui sunt la poartă și au venit să-l ia la joacă. Peste drum de casa lor era un teren foarte mare, care ajungea până în port, pe care erau animale care pășteau și unde mulți copii se jucau și băteau mingea la porți făcute de ei și mingi tot de ei făcute. Când a venit acasă de la școală cu primul patru și deja începuse să tremure (nu, el nu a știut ce i-a zis doctorul părintelui) și tatăl i-a zis că nu-i nimic să lase școala să iasă să se joace, deja nu mai știa ce să creadă. Anul ăla a rămas repetent dar la control doctorul i-a spus că nu mai are nimic la plămâni. A urmat școala, liceul pe vremea când, la tata în clasă doar trei au luat bacalaureatul, nu era la mâna tuturor să-l facă. Nu îmi amintesc cu prea multă plăcere de el pentru că am auzit, mai șoptit, în excursii la care am mers împreună și pe la sărbători, că moștenise destul de mult din comportamentul tatălui în familie, dar asta nu era treaba mea.

Deși se crede că medicina nu era atât de dezvoltată în vremurile alea eu cred că doctorul ăla era unul care știa mult mai mult decât strict reacțiile chimice care pot avea loc în urma inserării unor medicamente.

Mama mamei care ne-a crescut era pentru noi Maia. Maia când era mai tânără a fost găsită cu lipsă de calciu. I s-a dat să facă niște injecții pe care le-a făcut dar în timp tot nu era bine. Tot doctorul care îi recomandase și tratamentul i-a sugera să iasă în natură, avea o vie mica în afara orașului dar nu de ea avea nevoie, dacă se poate la apă, adică la Dunăre. Cum avea o rudă care avea treabă mai multă în port și-a făcut un obicei din a merge cu toată familia, destul de des am înțeles, cîteva zile pe săptămână, în port. Acea rudă avea barcă și știa să pecuiască cu plasa pe care o arunca în locuri de el știute. În barcă era urcată toată familia adică mama, Maia și Taia (pe care nu l-am cunoscut). Bineînțeles că și hrana de acum consta în mai mult pește.

Și într-un caz și în altul stresul de la tată și de la muncă a fost eliminat și Libertatea de joacă și Libertatea în aer curat și natură și-au făcut treaba ca medicamente, ca doctori buni, ca leacuri pentru boală.

Libertatea asta nu se poate analiza la microscop în laboratoarele care fac analize din ce în ce mai amănunțite și mai sofisticate. Este greu de înțeles că aceste analize au în fiecare zi alte rezultate, în cazul de față, în funcție de gradul de Libertate pe care ți-l asumi, ți-l permiți sau chiar ți-l conștientizezi. Este o modă să zici că trebuie, nu pot să fac altfel, asta este și n-am ce face, etc. Situațiile reale spun că cele mai multe sunt adevărate dar, te-ai gândit că în infinitatea de soluții care există în Univers există una bună și pentru tine? Și numai această conștientizare îți va aduce idei, materiale, speranțe chiar, care să te aducă mai aproape de o stare de bine pentru tine.

Poate că nu știu eu toate situațiile bune, poate că nu știu toate drumurile care să mă ducă unde vreau dar, asta nu înseamnă că ele nu există. În înfinitatea de legături interatomice din Universul ăsta, în infinitatea de posibilități și de situații, puterea de a structura Universul este a omului, se găsește și cine și unde vreau să fiu. Cred că asta este o idee de Libertate cu care ar fi trebuit să ne naștem. Ne supunem unor legi morale dar care sunt făcute de om și nu mereu în interesul lui. Știu doar că Dumnezeu nu ne-a lăsat cu Codul Legilor cu Opis la cap în loc de pernă, El ne-a lăsat Liberi și orice constrângere impusă aduce boli și necazuri. Este târziu, mă apucă scrisul târziu…  

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Că tot vorbim de uitare, nu știu cum și nici când mi-a venit ideea că uitarea înseamnă prioritizarea evenimentelor și chiar a informațiilor în funcție de importanța pe care le-o dau eu. Și mi se întărește această convingere pe măsură ce apropiații mei, care au rezultate uluitoare și rezolvă în viață situații și probleme aproape imposibile pentru unii, se plâng și cred ei la modul cel mai serios că au memoria slabă.

Și acum să vedem ce zice ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor). ,,Uitarea se manifestă printr-o afectare de moment sau permanentă a memoriei. Poate fi un semn că mă agăț de anumite evenimente sau de persoane, mai ales din trecutul meu și față de care vreau să mă detașez, deoarece trăiesc în trecut, în loc să mă bucur de momentul prezent.” Asta nu se aplică apropiaților mei decât în măsura în care nici ei nu-și dau seama, nu zic subconștient că el nu există. Mai degrabă pot fi preocupări foarte intense de anumite probleme astfel încât prezentul să aibă o mai puțină importanță la acel moment. Asta numesc eu prioritizare, îți trimiți gândul unde este mai important. Uitarea unor lucruri ar însemna căutarea identității, dorința de o pauză, dorința de a fi altundeva. Recomandarea este lăsarea timpului să treacă, lăsarea trecutului în urmă și observarea vieții aici și acum. Nu-i rea recomandarea dar nu știu cât de posibilă este în cazul în care emisiile din urmă te ajung, cele din vieți anterioare și ale strămoșilor la fel și dacă nu ai aflat că ce trăiești acum vei retrăi, posibil iar să nu poți da importanță prezentului.

Creația! Azi două ,,coincidențe” mi-au amintit că nu le luasem în considerare în lista cu cele peste șaptezeci și ceva. N-are nimic, le trec acum, oricum nu am terminat să scriu despre toate. Ideea este că dacă vreau să scriu ceva despre uitare există și varianta să uit să scriu despre ce pot face fricile dacă nu cauți metode, care se găsesc la o căutare mai atentă și o selecție bineînțeles pe net, să scapi de cele existente și să nu-ți mai faci altele. Și pentru că sfaturile nu fac bine nimănui, mi-a trecut prin cap subiectul unei cărți pe care aș putea să o scriu, subiectul fiind toate posibilitățile care s-ar putea întâmpla dacă menți actualul sistem de gândire, cel care din cauza fricilor ți-a adus necazuri. Deci cartea nu va fi pentru cei care știu cine sunt, au încredere în ei și nu le e frică nici de Dumnezeu așa cum se mai zice.

Volumul I Conform ecoului, de la ceva din trecut de care te-ai ferit, din vieți anterioare când te-ai ferit de ceva, din programele sufletului tău care a venit pe pământ să se ferească, și multe altele, poți ajunge în situații în care chiar să trebuiască să te ferești pentru că cei mai mulți îți vor face atâtea necazuri ca să ai din ce în ce mai multe motive să te ferești. Începi cu ,,unii”, mai deștepți zic ei că sunt, care vin la tine la serviciu ca să îți ceară să le dai imobilul rămas nelocuit ca donație pentru că ,,stă să cadă și oricum n-am bani de dat pe el”. Cel care locuise ,,plecase” la cer nici de trei zile… oare unii oameni au bolovani în loc de inimă sau doar buzunare de umplut, cum se zice: întreb pentru un prieten? Cum va fi și normal răspunsul nu va fi pozitiv, vor urma șicanele: la fiecare nor cu trei picături de ploaie te va suna să te anunțe că se inundă, casele fiind despărțite doar de un perete. Multe telefoane, multe alarme false. Cum nu ești de înțeles găsești geamurile sparte și un martor ocular care-ți va spune clar cine a fost. Poliția va face un proces verbal din care nu va rezulta nimic, geamurile vor fi puse la loc și povestea se poate termina doar dacă te hotărăști să o vinzi pentru că, ce să vezi, este a urmașilor tăi. În carte voi scrie și că niște rude se vor gândi să-ți ia cheia pentru că… tu ai acte pe locație, ei nu, dar ei te știu de prost, fricos fără curaj și poate merge. Între timp și după, ți se caută în agende la serviciu, te vei trezi că ești ,,apreciat” de ,,colege/colegi” care au încredere în tine și tu nu ai idee de unde, că abia vă știți din vedere. Vrei să pleci într-o excursie cu mai mulți? Ghinion! Nu mai pleca! Nu mai pleca pentru că, mai târziu o să-ți dai seama, poți întâlni persoane de sex opus și nu ai voie! Oricum vei avea ,,codiță” un coleg care nu va avea nici în clin nici în mânecă cu activitatea pe care o depui dar brusc devine interesat. Vor apărea și printre rude idea de a merge în alte excursii, nu unde vrei tu, iar pentru că nu vei asculta nu vei primi nici factura pentru care ai putea primi ceva bani de la sindicatul unde lucrezi. Aici este ,,jmecher” cel cu galoane și ,,prietenii” din activitate care se unesc pentru că nu dă bine să ieși atât de mult în lume, să vorbești în fața altora. Deci dacă ai avea posibilitatea unui câștig suplimentar, nu-l vei avea. Brusc, cei mai apropiați nu vor să cumpere de la tine, se vor retrage pe motiv de buget, vei avea oportunitatea unor altfel de excursii în care să nu te vadă lume și posibilitatea de a afla dacă vorbești la telefon și mai ales cu cine. Și dacă tot suntem la capitolul bani, din activitatea de distribuitor nu ai voie să câștigi, la serviciu nu poți avea ce meriți pentru că nu-ți va da pentru că (nu pot să-i dau clasă pentru că nu am motiv să-i iau din salariu – ăsta va fi un motiv al unui galon), cel care îți va recunoaște niște merite poate fi trecut peste ocean. Colegii tăi minunați vor vrea de la tine multe detalii ale vieții tale anterioare și pentru că nu vei da din casă te vor trimite subtil la cei de mai sus cu galoane, de ce crezi? Vrei să faci niște cursuri care să te învețe cum să-ți gestionezi emoțiile și gândirea? O să le faci până vei deveni un pericol sau vei fi pe cale să faci un ban în plus și atunci ți se trece lectorul la altă activitate. Poate ești prost și nu vei mai ști ce să faci, dar nu, îți este adusă în față altă persoană care să te facă să vorbești despre viața ta, crezurile tale și să te împrietenești cu ea. Nu vei fi prost, te voi descrie în carte ca pe un isteț care se va prinde inclusiv de faptul, vei realiza curând, că sunt mai multe rețele și nu știu toți unul de altul. Unul este mințit să caute ceva, altul este cu altceva mințit ca să caute aceleași lucruri despre viața ta. Deci nu ai voie să faci un ban în plus, nu ai voie să ieși în lume decât sub orservație, să văd cu relațiile romantice cum te voi așeza. Mă gândesc. Uitasem, ți se va sugera că nu ai ce căuta la cununia nepotului tău, probabil să nu ieși în lume, probabil să nu faci vreo cunoștință cu cineva. Te vei duce dar va fi acolo chiar persoana care ți-a zis că nu ai ce căuta. Ar mai fi ceva legat de locurile prin care să te așez. Vei avea o locuință dar vei sta în alta. Ți se va umbla în căsuțele poștale, vor fi singurele deformate pentru că, se vor, eu nu știu la ce le-ar folosi, secrete despre viața ta. Vei fi urmărit de un ins de pe scară la fiecare luat de pâine și ieșit sau venit de la seviciu. Ți se vor pune vorbe bune și la vânzătorii din piață, unii vor încerca să te agate. Vei primi mesaj de la o vecină care te cheamă în judecată pentru că faci duș și te speli noaptea pe dinți?!?! Nu vei avea apă caldă nici ziua iar în miezul nopții nu îți vor clănțăni dinții atât de tare încât să audă vecina de sub tine. Să vezi cum va fi când îți voi face un dialog cu o persoană iar după un timp vei primi telefon de la cu totul alta, ,,fără” legătură între ele, în care să vrea să-ți demonteze tot ce spuseseși tu primei persoane. Ți se va pregăti o agapă cu colegii de liceu după care nu vei vrea o ,,excursie” cu unu și atunci ți se pregătește o altă agapă foarte repede pentru că, tu nu vei avea voie să pleci în vreun weekend undeva fără știrea celui de la vârf. De weekend vorbim mai încolo. Că vorbeam de locuințe, în cea în care nu stai mereu vor fi binevoitori care te vor inunda și nu-ți vor răspunde la telefon sâmbăta seara pentru că sunt în ,,ședință”. Vei primi mesaj și telefon că ți se pregătește un wc în fața blocului și să iei măsuri. Vei fi sunat dis de dimineață să ți se spună că se aude ceva curgând de la tine dar… când îți vor tăia țeava de apă ce tocmai a fost pusă nouă și va curge mai mult de o lună, atunci nu te vor anunța pentru că va trebui să plătești mult și cine te vrea fără bani și fără realizări pe niciun plan vrea să te lase și fără locuință. Un ,,prieten” o să-ți vorbească de o propunere de cumpărare a unui vecin și o rudă foarte apropiată o să te îndemne să suni pe acel vecin. De fapt, ca și în ,,coincidențele” din blog, multe persoane se vor da peste cap ca să suni pe: la compania de cablu, de telefoane, pe tipi cu galoane, pe cel care te urmărește (pe ăsta te va pune să-l suni tipa de engleză, te bag și la curs de engleză). O vreme vei crede că se vor redirecționa telefoanele ca să ajungi să-l suni pe cel din vârf ,,nezâmbitul” pentru că va vrea să-i cazi la picioare și să-l rogi să te ajute, mă mai gândesc la ce motive să mai găsesc. Când vei fi în cel mai mare necaz nu te va saluta un an și ceva, nu-l va interesa decât să-i fi dator și-ți va spune asta când partenerul tău va fi în spital dus în comă. Și nu va vrea să-i fi dator ca fost ,,prieten” dacă înțelegi ce spun. În necazul ăla te va ține de mână și nu te va lăsa să înnebunești o apropiată, îi vei fi recunoscător mereu chiar dacă între timp vei realiza că alături de ruda ta te vor vinde împreună. Vei fi atât de ,,important” încât atunci vând vei pleca în concediu la copilul tău vei fi sunat cu noapte în cap, pentru localizare, și ți se va cere parola de la calculator pentru că, vezi Doamne, a uitat ceva la tine și dacă nu vrei să dai parola, că-i cu galoane, te va îndruma să o dai oricărui coleg, că oricum toți sunt în rețea. Îi vei da parola și în scurt timp vei constata ,,importanța” ta când se vor schimba toate laptop-urile mai puțin al tău, poate va trebui să te duci mai sus să ceri și tu nu vrei? Abia când va trebui pus un program special ți-l va schimba și ție. De mai multe ,,coincidențe” am scris în blog, o să le iau și pe ele ca sursă de inspirație pentru cartea mea.

Vei face un schimb de clipuri muzicale cu cineva care va dispărea repede din peisaj ,,ajutat” bineînțeles pentru că va fi de sex opus ție. Vei avea o întâlnire după mulți ani și câteva mesaje schimbate. Nu va ști decât o rudă foarte apropiată căreia îi vei spune pentru că vei ști că este în rețea și vei vrea să vezi până unde merge și pentru că Dumnezeu va face ca lungimile de undă să se găsescă indiferent de persoanele ,,binevoitoare”. În afară de rudă va mai ști telefonul care ,,nu este urmărit”, vei primi mesaje și telefoane de la companie de telefonie cu motive inventate care doar vor dori să te localizeze.

Nu va avea loc o a doua întâlnire pentru că din rețea se găsește o persoană de lipit în locul tău, acesta are grijă să ștergă și să amenințe orice urmă de la tine, locul pe care ți l-a luat trebuie bine apărat. Pentru cel căruia nu i-ai ,,zâmbit” când se da drept foarte ,,sincer și apropiat”, pe atunci aveai și partener, și care a dat din coate până a ajuns ,,… în copac”, nu va fi de ajuns și, ca să nu mai existe riscul unei alte întâlniri, îți va muta persoana câțiva zeci de kilometri depărtare de tine. O să se înceapă defăimarea ei, scandaluri fără temei, va zice cineva într-un ziar ,,artificial”, și așa va fi. De tine va avea grijă în continuare ruda ta care va începe să te educe, să te repare, să-ți taie orice pornire de a face ceva cu plăcere și mai ales va face tot posibilul ca în weekend-uri să se asigure că știe unde ești, se va asigura că nu va exista o altă întâlnire. În cazul în care va exista pericolul ca cei zeci de kilometric să se împuțineze, ți se va face program și poze care vor fi trimise la vârf, probabil celui căruia nu i-ai ,,zâmbit”. Pentru că weekend-urile sunt periculoase și se vor anunța următoarele și mai periculoase adică vor fi condiți să mai existe o întâlnire, brusc vei fi invitat la activitatea pentru care nu ți s-a dat factură și nu ai fost lăsat să mergi în excursii. Din cu totul altă parte vei fi chemat la o agapă de azi pe mâine la care vei răspunde că te vei duce. Va urma telefonul pe whatsapp la care nu vei răspunde dar care… ca prin miracol nu va lăsa nicio urmă. Dacă oricine te sună și nu răspunzi, apare apel nepreluat. Aici pentru că urmele vor trebui șterse nu se va cunoaște că te-a sunat.

Celor mai apropiați ție care vor vedea prin câte vei trece și tot vor fi în rețele pentru profituri sau benefici promise sau date, le voi pune pietre în piept în loc de inimi. Și pentru cel din vârf nu poți să te rogi, este robot, el nu are inimă, dar te vei ruga pentru ceilalți să nu trăiască puii lor măcar o oră din ce vei trăi tu. Cred că pentru un articol este destul dar am scris ca să nu uit ceva din subiectul pentru cartea mea. Pe măsură ce-mi vin ideile voi continua cu alt articol până mă va lăsa lenea să continui să scriu cartea.

P.S. – orice asemănare cu persoane nu are temei, totul este pură ficțiune, SF – cum se zice.     

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Nu m-a ajutat nicio inspirație pentru început, niciun film văzut recent nu mi-a atras atenția… poate puțin balet, da, unde se chinuie mai tare un picior decât la balet? Uneori se bucură urechile datorită muzicii, chiar dacă vedem chinul picioarelor pe poante, dar asta-i altă poveste. Dintotdeauna am știut, și câteodată nu m-au lăsat să uit, că picioarele sunt foarte importante. În momente de puțin mai multă oboseală sau boală, mă bucur că în foarte multe altele sunt de treabă și nu-mi dau bătăi de cap, aici cred că și articulațiile au un cuvânt greu de spus. Și pentru că pe poante nu am apucat să stau, balet am văzut și pot să-i apreciez sublimul mișcărilor dar și infernala muncă din spate, cu sportul niciodată n-am fost prietenă, am urcat ceva munți dar doar pentru că iubesc peisajele din cale, am să ajung mai repede la ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor).

Picioarele merg pe pământ, sunt în directă legătură cu energia lui pentru că noi ne luăm energia și de la pământ. Pământului i se mai spune și Mama Pământ și atunci picioarele sunt în legătură cu relația cu mama. Picioarele sunt stabilitatea pentru deplasarea spre un scop și spre o direcție, relația cu universul, poziția mea în societate și poziția pe care o adopt față de situațiile care apar în viață. Poate de aici se întâmplă să se înmoaie picioarele la vestea, unui eveniment sau o situație, fie bună fie rea.

Întreg corpul are terminații nervoase pe suprafața picioarelor, acestea putând da indicații despre partea suferindă din corp. O suferință a picioarelor indică înaintarea grea spre un scop (bine ar fi să existe unul), prea puțină stabilitate și siguranță în viață care duc la frica de viitor și aducerea în prezent a celor negre din trecut. Amintirea sau identificarea conflictului cu mama, dorința de autonomie, atașarea de ea și de aici fac totul chiar dacă nu-mi place, astea toate duc la suferințe ale picioarelor.

Picior scrântit înseamnă obligativitatea de a rămâne lângă o persoană deși nu asta este dorința.

Picior lovit înseamnă că viața mea o conduce altceva sau altcineva.

Picior fracturat înseamnă încăpățânarea de a merge într-o direcție când fie nu o vreau, fie știu că nu-i bună și tot aia e.

Platfus înseamnă o structură foarte rigidă, prea puțin flexibilă, identitatea mea nu prea mai este, viața personală cu cea profesională sunt foarte amestecate, limitele fiind slab delimitate mai greu se face ceva cu fundament, cu stabilitate astfel că vulnerabilitatea își spune cuvântul.

Curbura foarte înaltă denotă deplasare greoaie, viața personală cu cea profesională sunt foarte clar separate, comunicare greoaie mai degrabă distanțare, cunoaștem termenul, și tindere spre autonomie.

Picioare umflate denotă o reținere a emoțiilor referitoare la direcția în viață. Când sunt prea multe emoții, în eliberarea lor apare transpirația.

Picioarele reci, înghețate au legătură cu modul în care se percepe relația cu mama, comunicarea cu ea. Personal nu recunosc aceste cauze deși cea mai mare parte din viață am suferit de ,,răcituri”.

Piciorul stâng este latura emoțională, piciorul drept este partea rațională, ambele spun dacă vreau sau nu să merg într-un loc.

Ca toate afecțiunile picioarelor, și transpirația înseamnă minerale mult mai puține în organism, mult mai multe toxine (acizi) care ,,spală” mineralele, acestea toate sunt rezultatele nesiguranței, nesusținerii, fricilor, emoțiilor negative și tot ce face ca o fundație, o bază, să se clatine periclitând întreaga clădire (blocarea primei chakre).

Picioarele simbolizează deplasările, autonomia, conferă direcție, stabilitate, soliditate, așezare fermă, puterea de a merge înainte și a lăsa trecutul în urmă.

Afecțiunile picioarelor mai poate însemna și înrădăcinarea în zona de confort și în rutină. Acestea  nu înseamnă altceva decât siguranță (lucru știut și cunoscut) care odată amenințată duce la suferința picioarelor.

Picioarele slabe înseamnă puțină energie, lipsa siguranței, neputința de a înfrunta o situație sau o persoană, dependența de ceilalți, motivația și susținerea mereu sunt căutate la alții și nu în interior.

Picioare subțiri înseamnă slaba conectare la lumea fizică și responsabilitățile de preferat să fie delegate, asumarea este prea grea.

Picioarele groase suportă greutăți cât cuprinde, responsabilități asumate și pe ale altora, acestea din urmă din obligație… cunosc eu pe cineva dar nu spun…

Dificultățile la picioare înseamnă dificultăți în relaționare, tensiuni, conflicte care fac frică de viitor, speriat și limitat încât fuga pare de dorit.

Recomandarea este de acceptare a situației și gestioanarea siguranței interioare, încrederea în sine și trecerea peste rezistența în fața schimbării. Această recomandare, corectă de altfel, nu văd cum poate fi pusă în practică fără  noțiunile (sunt în primele articole de anul ăsta) de Dumnezeul din om, Putearea omului, Credința, atomul și universul, etc. Cum să accept o situație pentru care tremur de frică sau groază că nu o pot rezolva sau că se poate prelungi în viitor? Cum să știu că pot avea încredere în mine când orice schimbare îmi stârnește panică, indecizii și întrebări despre rezolvare care nu se mai termină? Ușor de zis, greu de făcut: cu crezurile omului care se crede că este doar cât se vede în oglindă.

Dureri sau crampe (la partea inferioară a piciorului) dau semn că trebuie încetinit ritmul. Evenimentele par a veni ca avalanșa, apar sentimentele de tensiune și hărțuire ca răspuns la presiunile exterioare din fața cărora nu ai cum să pleci și nu mai poate fi vorba de vocea interioară pentru că se confundă cu ce ,,trebuie”.

Dureri sau crampe pot veni și de la vase, vene – nu știu care-s alea sau celelalte, sparte care fac piciorul vânăt de pare negru, situație în care doar presupui că este și timpul tău pentru odihnă dar nu prea cunoști cum se face… sperietura însă te face să stai locului măcar până mai trece culoarea groaznică a piciorului și oricum le-ai făcut pe toate.

Partea superioară a piciorului înseamnă reținerile trecutului, forța mea, culpabilitatea față de evenimente sau situații, ranchiună, supărare, sentiment de trădat, toate aceste îngroașă piciorul, împiedică mersul înainte. Apare frica de a înainta, lipsa de încredere, se simte și mai tare lipsa de sprijin. Creativitatea este sufocată, supunerea devine exagerat de mare, neputința, toate duc la sentimentul că stăpân pe viață este altcineva nu sinele.

Recomandarea este de recuperare a spațiului dat celorlalți, eliberarea creativității, exprimarea capacității și puterii interioare, recunoașterea forțelor proprii și recunoașterea și trăirea vieții din plin.

Legătura cu prima chakră, stabilitatea, susținerea, hrana, mineralele, am făcut-o în primul articol despre oase. Pare că ar mai fi de scris dar… pe altă dată.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Inițial nu am vrut să scriu despre ea. Nu am vrut pentru că mi se pare o etichetă pusă pe nedrept persoanelor cu niște ani în spate și mai ales femeilor. De când am intrat în ,,era” asta a omului care își poate crea viața, dacă și conștientizează lucrul ăsta, nu mai ,,înghit” povești cu așa este, o fac cei mai mulți oameni, este normal, așa scrie, etc. Este vorba despre Osteoporoză. De curând am recitit și cred că o să mai scriu despre un capitol care doare tare și încă de pe băncile școlii și anume despre dantură. Cauzele afecțiunilor danturii sunt destul de asemănătoare cu cauzele afecțiunilor oaselor: nimic nu este stabil, nu ai susținere, pericole peste tot, indeciziile, neîncrederea în sine și în ceilalți, desconsiderarea sinelui, nu sunt bun de nimic, frici, etc. etc. Dacă omenirea a juns în punctul în care a pierdut din vedere sau nu crede că Dumnezeu este în om și nu-i cunoaște nici Puterea de a-și crea ceea ce emite, atunci trăirile amintite nu cred că mai țin doar de numărul anilor sau de categorii de oameni, aici femei, pot fi ale mult mai multora. Da, poate că femeile își fac griji mai multe, frici mai multe fabricate pentru că gândesc împrăștiat în sensul că la mai multe decât la o temă făcând scenarii mai multe și mai rele uneori, astea țin însă de cum suntem structurați femeile și bărbații. Nu-mi dau cu stângul în dreptul dar nu-mi plac etichetările și din lecturarea capitolului de la dinți mi-am dat seama încă o dată că nici limitările, autoritățile, legile sau încorsetările… sau poate am respectat prea multe, cine știe?

De la ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) aflu că pierderea densității osului și devenirea lui poroasă este direct legată de dorința de a mai ,,fi”. Se pierde motivația de a mai exista pentru că ,,nu mai sunt cine eram înainte”. Și în această carte se vorbește despre statistici, după cum văd. Dacă se știe că cele mai multe cazuri sunt la bătrâni și la femei după menopauză, această convingere se încetățenește atât de tare încât ea se materializează și devine osteoporoză la această categorie de oameni. Ajngem la ,,toți așa spun”, ,,înseamnă că așa este”, ,,așa spun specialiștii”. Descoperirile care spun, în fizică, că materia se formeză numai dacă există observator adică privirea sau imaginația omului, nu au ajuns prin prea multe manuale, nici în cartea asta. Se pare că Gregg Braden avea dreptate când spunea că după aceste descoperiri, fizica, chimia și-au ajustat formule și teorii mai puțin medicina și nu știu de ce mai îmi bat eu capul cu asta. Hai să văd cât pot să mai fiu de acord cu ce este scris.  

Inutilitatea aici este legată de maternitate. Poate în secolele trecute erau astfel de credințe dar acum chiar nu mai poate fi vorba de așa ceva decât dacă după ce termini cu serviciul nu îți găsești ceva de făcut, și nu vorbesc de treburi casnice, care să-ți facă plăcere și să te facă să simți că ești viu. Doar așa nu vei mai îmbrățișa convingerile care să te ducă la osul poros. Îți mai rămâne de făcut doar să-ți speli oglinda mai rar sau să te împrietenești cu ea. Cam asta-i cea mai grea muncă dar s-au descoperit metodele de schimbarea convingerilor și le aplicăm până ne iese… dacă vrem. Culmea este că recomandările spun ceva asemănător, adică proiecte noi, încredere în sine și în viață și mai ales găsirea resurselor de motivație. Gata cu boala asta, i-am acordat și așa prea mult spațiu.

Când am scris de osul deformat din cauza presiunii pe care cred că trebuie să o suport, m-am gândit, nu lua de bună este doar părerea mea pentru că nu m-am documentat, că deformările pot fi și excrescențe și monturi care să fi luat naștere pentru că osul a devenit ,,moale” la un moment dat. Și gândirile astea de ,,geniu (ha!)” ale mele nu au venit de niciunde ci dintr-o pățită care a trecut dar în care sperietura, de cât de repede o iau în ,,freză” după o trăire ce nu are încrederea în Dumnezeu ca temă, a fost cam prea mare.

Căutând variațiuni pe aceași temă am găsit Spina calcaneană. Aceasta se formează dintr-o confuzie de direcție și o lipsă de stabilitate fie la locul de muncă, fie în relații sau în viața de cuplu.   

Până la urmă MLM-urile (vânzările în rețea de distribuitori) astea apărute ca ciupercile după revoluție au făcut un mare bine chiar dacă nu ne-am dat seama, aveau ca prim pas de lucru stabilirea scopului. Recomandarea pentru afecțiunea asta, cred destul de dureroasă, este conectarea la aspirațiile interioare și fixarea de scopuri noi (caz fericit totuși în cazul în care au fost dar acum s-au învechit) și ascultarea vocii interioare la care eu îi zic vocea care îmi spune și ce vreau nu numai ce trebuie.  

Șoldurile poartă corpul în echilibru. Corpul se sprijină pe șolduri. Ele ajută picioarele să se miște pentru a înainta corpul. Fiind un sprijin șoldurile reprezintă credințele referitoare la relațiile cu lumea, relațiile mele cu mine și cum sunt văzută de ceilalți. Ele amortizează mișcarea și apar dureri atunci când apare indecizia legată de înaintare sau de direcția de urmat. Cum nu se prea știe de Dumnezeul din om, apare întrebarea referitoare la a merita: la o răscruce apare întrebarea dacă merită trăită viața pentru tine sau sacrificată pentru alții așa cum a fost până acum? Dacă merg pe același drum care nu-mi place că nici nu mi-a plăcut pot să-mi fracturez șoldul pentru că împotriva voinței mele apare presiunea și ideea de a ceda.

Afecțiunile șoldului zice că indică rezistență și rigiditate, inflexibilitate față de o situație sau față de o persoană. În carte scrie că acestea se trăiesc datorită unei trădări sau datorită unui abandon. În urma acestora apare frica de viitor și nesiguranța în a lua decizii, de aici sentimentul de ,,nu valorez nimic” pentru că nu știu să mă opun a ce nu-mi place. Nu știu dacă merit să merg spre o situație dorită de mine.

Toate astea conturează ce știam eu despre afecțiunile de la șolduri din câteva cazuri de care am auzit. Încă o dată spun că multe vin din (sunt patru nivele ale convingerilor cu care se lucrează în diverse metode) vieți anterioare, generații în spate și poate de la sufletul venit în lumea asta. Cu ani în urmă auzeam foarte multe cazuri de nou născuți care mai devreme sau mai târziu li se punea aparat gipsat, așa se zicea când li se puneau piciorușele în ghips pentru că se nășteau cu dislocare de șold. Puiul ăla nu a avut când și cum să se simtă trădat sau inutil, nebun de nimic, indecis în ce direcții să apuce, sau presat să facă ce nu vrea, etc. Parte din ele le-au trăit mamele lor, parte bunicii, parte din ele generațiile din spatele bunicilor. Dureros este posibilitatea (în funcție de intensitatea și durerea trăirilor) ca și ei să trăiască aceleași trădări și sentimente dacă mamele nu știu cum să oprească acest tăvălug, unii îi spun karmă.

Bazinul unește și separă partea inferioară de partea superioară a scheletului uman. El simbilizează sentimentul de siguranță și puterea. Frica de a avansa în viață din cauza trecutului neuitat produce afecțiuni la bazin. Intens apare sentimenul de nu merit, m-am simțit trădat, m-am simțit păcălit și trebuie să mă feresc. Recomandarea pentru găsirea echilibrului este iubirea de sine. Să te iubești așa cum ești, să ai încredere în tine și în ce faci, să nu-ți mai subestimezi importanța nevoilor tale, și o reevaluare a aspectelor din viață pentru ca ele să aibă un fundament mai solid.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Ar trebui și o să caut să văd unde pot pune câteva rânduri ca să-mi apară la fiecare articol. Am început să numerotez articolele din anul ăsta pentru faptul că au o oarecare legătură în ceea ce privește câteva idei generale legate de crezuri, Dumnezeu, materie, atom, gânduri ca și despre vibrații, hrană, boli și acidifieri. Toate acestea sunt importante pentru o înțelegere mai ușoară a ce a vrut neuronul meu cel vesel să scrie pe aici.

Tabelul cu coloana roșie și verde menționează de mai multe ori cuvântul acidifiază. Ce numesc eu acizi pot fi foarte bine și toxine dar sigur nu fac niciun bine organismului. Sunt în organism și acizi benefici dar nu de ei vorbesc. Din tabel reiese, zic eu mai clar, ce se întâmplă sau cum ne putem acidifia din cauza hranei. Puțin mai mult de învățat este despre acidifierea organismului datorită gândurilor, convingerilor, emoțiilor, fricilor, trăirilor noastre și a tuturor celor care nu sunt menționate în coloana verde.

Cum în afară de hrană organismul este atacat și de emisiile noastre, am ales să scriu câteva cuvinte și despre prima chackră. Sincer nu-mi pot imagina ce este, nu o pot plasa în modelul cu ecoul, nu știu cum emisiile noastre se întorc și se fac dop în dreptul chackrelor și nici nu am idee ce înseamnă și cum se vede blocarea lor. Și totuși am ales să scriu despre prima chackră pentru că se spune că ea este în directă legătură cu mineralele. Blocarea ei, conform celor găsite, înseamnă acidifierea pentru organism. Acidifierea înseamnă ,,spălarea” mineralelor care produc cele mai multe boli și cele mai multe la oase. O comparație sugestivă mi se pare aceea dintre Detartran și calcarul depus unde nu trebuie. Dacă pun suficient din primul, suprafața inițial cu calcar rămâne curată pentru că a fost dizolvat calcarul. Acidifierea, dacă dai o căutare pe net afli foarte multe, face multe rele în multe locuri din organism în funcție de șablonul de gândire emis. Sângele se îngroașă și apare tensiunea și colesterolul când bucuria din viață nu-i ce trebuie, adică e mai puțină. Să vedem acum și ce este cu oasele.

Oasele suferă când sunt emise niște trăiri care seamănă foarte bine cu ce se spune despre chackra blocată, ăsta ar fi unul din motivele pentru care am făcut atâta amar de introducere.

Cum prima chackră are legătură cu pământul și cu susținerea, atunci când emisiile sunt de încredere în viață, când mă simt în siguranță în casă, în relații, în legătură cu banii și locul de muncă, atunci am și curaj, capăt forță și fizică și entuziasm. În aceste condiții, în aceste trăiri oasele vor fi în condiții dintre cele mai bune.  

Când din motive externe reale sau scenarii imaginare, încep să simt frică, cât de mică ar fi ea se mărește exponențial, ajung repede să nu mai am încredere în mine sau în cei din jur, sentimentul de siguranță legat de bani, casă, loc de muncă devine din ce în ce mai mic, oricum nu-mi place schimbarea ajung să opun cea mai mare rezistență, posibil să ajungi și extrem de posesiv (din frica de pierdere), în aceste cazuri chackra se zice că se blochează. Blocarea înseamnă ,,spălarea” mineralelor din cele care susțin corpul omenesc adică din oase. Așa apar durerile de oase, problemele musculare, problemele cu articulatiile (rigide, dor, se umflă, și altele), kilogramele in plus nu-s de la oase dar grăsimea fiind acidă, odată cu acidifierea organismului, se înmulțește și ea. Minerale mai puține, înseamnă și rezistența fizică slabă, lipsa energiei și astea vin la pachet și cu lipsa forței și a dorinței (chefului) de a mai realiza ceva.

Abordându-l pe ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) am scos câteva idei, zic eu, de folos măcar pentru curiozitatea unei documentări mai intense.

Oasele sunt comparate cu arborele vieții, fundamentul pe care este construită întreaga ființă și ,,suportul corpului emoțional”. Oasele sunt în legătură cu legile și principiile aplicate de autoritate (poliție, profesori, părinți, etc.) pentru a mă ajuta să fiu sprijinit și a exista o ordine în general. Recomandarea este… (din capitolul ușor de zis, greu de făcut) ,,să nu mă mai tem și să învăț să am încredere în mine”. Pentru cei care mai au copii prin școli și dau semne de lipsa de curaj, mai distanți, mai mult sau mai puțin temători, când nu vor să iasă în evidență sau chiar nu vor să răspundă la lecții, când nu răspund la întrebări puse pe un ton mai aspru, pentru voi este bine să știți că astea nu sunt încăpățânări, unii mai zic și de la zodii. Sunt ,,bagaje” cu care au venit pe această lume, din vieți anterioare, din generații din urmă, care slăbește organismul făcându-l și mai receptiv la emoții, trăiri interioare, uneori pot duce și la obrăznicii. Nu că le-aș fi avut pe toate dar, am mai scris, în multe materiale de dezvoltare personală și la mulți îndrumători și instructori am găsit trimiteri doar la copilărie pentru tot ce trage un om în viața lui dacă este de boală sau de destin.

Afecțiunile oaselor vin, spune prietenul meu, de la devalorizare, de la a te simți anihilat, stricat, distrus, deșeu. Astea mai pot fi ascunse în spatele unei imagini dure și reci.

Un os rupt înseamnă o opunere puternică față de ceva. Când te simți limitat și vrei să ieși din închisoare, senzația că trebuie să dovedești mereu, opunerea este mare și probabil nerăbdarea, oasele nu mai pot suporta și se rup. Și judecata severă a propriei persoane ca și conflictele între vechi și nou (convingeri, aspirații, etc.) pot rupe ceva. Ca recomandare este iubirea de sine pentru a putea exprima simțirile, conștientizarea potențialului interior. Când ajungi să înveți despre Dumnezeul din tine, te vei iubi așa cum ești și îți vei permite să-ți exprimi simțirile știind ce potențial ai.

Cred că ar putea intra aici și fisurile, una fiind că înghit mai greu munca făcută de ochii altora, prelungită chiar dacă suportă amânare, încetinită pentru a testa rezistența, etc. Pot citi ce scrie prin carte dar încă nu fac niște legături în afară de vechile mele impresii, aș zice acum eronate, despre de ce sunt în stare. Da, aici aveam un colț pentru cine, și care era din capitolul autorități și legi, mă obliga să ,,înghit” ce îmi era greu și mai ales nu era deloc necesar, aș spune chiar inutil.

Oasele se pot deforma din cauza presiunii pe care cred că trebuie să o suport. Obligația trece și la corp deformând.

O dislocare poate însemna și un dezechilibru, posibil confuzia legată de direcția pe care ar trebui să o urmez sau să o schimb.

Oasele ca suport al emoțiilor, simbolizează și principiile morale, verticalitatea, onestitatea, stabilitatea. Niște trăiri prea rigide fac trimitere la oase rigide și chiar la riscul de a se sparge mai ușor. Mâinile mă ajută să pot ,,prinde” lucruri și să pot să le rețin, picioarele ajută la avansarea în viață, la progres. Afecțiunile lor vorbesc despre flexibilitatea sau rigiditatea mea.  

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Treaba cu lupta este în multe cazuri fix invers decât vorbește toată lumea. În ultima vreme, tot aud că poți face multe lucruri pe care le dorești, le planifici, cu care să-ți poți rezolva situații, dacă îți potolești mintea. Aud și citit de metode de potolit mintea, de eliberat gândurile care nu-s benefice, nu dau pace și care în număr nepermis de mare pot face mult rău. Este o situație, o stare de fapt care este de luat în seamă, de învățat despre ea mai ales de cum să ieșim neșifonați din ea.

Dar… dar gândește-te că ești receptorul celor care inițial au fost emisiile tale care acum se întorc mult amplificate și care… sunt în număr mult mai mare decât cel mai mare număr al gândurilor care, am mai spus, poate fi în jurul a douăzeci la sută. Dacă recepțiile celor care nu sunt gânduri sunt atât de multe, și pot veni și din vieți anterioare, și din generații din spatele tău, și din energetica locurilor geografice pe unde ai trecut, și de la sufletul acum venit pe pământ în tine… cum s-ar putea ele ,,lupta” cu gândirea fără să o nimicească? Întrebarea potrivită ar fi, cum să câștige emisiile gândurilor? Învăț să-mi ,,potolesc” (așa am găsit scris) mintea, să o fac de partea mea sau chiar nu-mi face probleme de la început, ok, și cum gestionez procentul de optzeci la sută? Ce faci când toate gândurile se așează logic, toate scenariile posibile duc la finaluri fericite, toate calculele duc la rezultate reale, posibile și deloc de speriat dar, dar cum te simți, ce simți și ce trăiești nu au nimic în comun cu liniștea povestită despre gânduri? ,,Eu cu cine mă lupt?”

Ce nu am scris este și situația în care poți fi ținta unor lucrări ,,neortodoxe” dar care nu au nicio șansă de reușită dacă fiind în valea în care tu, generații în urmă, energetica locurilor geografice și sufletul tău, nu ați emis vibrații joase. Asemenea lucrări au vibrații joase și nu pot atinge decât pe cine emite vibrații joase pentru că altfel nu au cum să rezoneze unele cu altele. Din fericire sunt metode de a-ți ridica vibrația astfel ca aceste lucrări să nu-și atingă scopul.

Am mai scris pe undeva de faptul că prind și ,,posturi străine”. Atunci credeam sau eram sigură, nici nu mai contează, nu știu dacă s-a scris despre așa ceva dar, dat fiind că Totul este un câmp care se înfășoară și se desfășoară conform Legilor în tornade mici care sunt particulele atomului, ale universului, este posibilă și varianta asta: când ești pe aceași lungime de undă cu cineva îi preiei și trăirile. Nici aici nu ai de ce să te lupți cu mintea care probabil este la locul ei dar nici nu ai cum să ieși învingător în lupta cu cele care vin, sunt multe, sunt din ce în ce mai nașpa, decât dacă ai idee de ceva tehnici de gestionare a emoțiilor, fricilor, trăirilor, a tuturor celor care nu sunt gânduri. Întrebarea ,,Eu cu cine mă lupt?” pare că-și are locul și aici.

Dacă tot m-am hotărât să abordez subiectul, am trecut și pe la ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) să văd ce găsesc. El scrie la Neliniște ca fiind legată de o situație în care nu am putere să schimb nimic, mă simt victimă a evenimentelor, trebuie să îndur pentru că nu am încredere în mine ca să schimb ceva. Pare că este legată de o îndoială, de o frică de o situație sau o persoană și de aici ,,mentalul” începe să fabuleze. Aici este descrisă situația în care ,,mentalul” află situația reală, creează stările de neliniște ca pe urmă să ducă la scenarii și tot așa. Aici poți lupta cu mentalul învățând să-l stăpânești. Nu-i nimic din situațiile de mai sus în care vin neliniștile din cele emise anterior sau din cele emise de alte ,,posturi” cu care se pare ești pe aceași lungime de undă.

Vorbind de mintea liniștită dar de ,,musafirii” nepoftiți, trebuie amintit echilibrul foarte fragil între coloana roșie și coloana verde, balanța înclinându-se foarte mult în favoarea coloanei roșii, corpul acidifiindu-se suficient cât să aducă neplăceri în organism. Cum primele atacate sunt metalele, în funcție de alte șabloane de trăiri anterioare, ne putem trezi cu afecțiuni ale oaselor (cred că așa se fac acele ciocuri, din oase care nu mai au textura corespunzătoare) cu dureri imediate, cu afecțiuni ale părului, articulațiilor, palpitații, tensiune, multe altele printre care și dinții, dantură în general.          

Colțul pe care l-am pus primul în titlu, poate fi un ,,colț” pe care îl am pentru cineva sau pentru o situație. Poate că l-am avut într-o viață anterioară sau poate cineva îl are pentru altcineva și eu m-am nimerit pe lungimea de undă cu un cineva. Cu toată dreptatea de partea păgubitului, colțul acela înseamnă că nutresc resentimente, ranchiună, ură pentru cineva care mi-a făcut o nedreptate, el și-a atras tot răul. Oricum înseamnă neînțelegerea Dumnezeului din om și nici Puterea (ecoul) pe care o are. Așa fiindu-i frică și neavând încredere în el și-a atras nedreptatea făcută de cel pentru care are acum un ,,colț”.

Vorbind de dinți, aceștia simbolizează deciziile. Deciziile greu de luat înseamnă fix ce am scris cu două fraze în urmă. Neavând încredere, doar cu frică nu ai cum să apuci și să înaintezi în vreo direcție decât în timp și cu multe gânduri nu tocmai bune, timp în care dinții se rod pe dinăuntru ajutând astfel cariile să-și facă treaba. Situații care rod sunt dintre cele mai intense care includ tensiuni, emoții, conflicte. Un sentiment puternic legat de o culpabilitate legată de o situație anterioară în același timp imposibilitatea de a exprima starea de rău poate roade mai mult decât ne putem închipui.

Caria dentară poate însemna și colțul față de cineva sau ceva: ură, ranchiună care pot fi și față de autorități. Mai poate însemna și remușcări și chiar un colț față de mine pentru că fără curaj nu am luat atitudine într-o situație… cred că așa se explică multele necazuri cu danturile.

Cum toate trebuie să meargă într-o direcție, statul pe loc se pare că nu există, viața ori merge în sus ori în jos, palier nu există, toate cele care nu au legătură cu mintea liniștită pot constitui o frână destul de serioasă pentru înaintare. Oasele slăbite, pot suferi deformații la tălpi pentru ca înaintarea grea să dea de gândit și probabil ceva din intensitatea învățatului, a concentrării diminuate, a protejării prin emiterea mai multor gânduri înalte, probabil… necesită mai multă atenție.

N-am scris de mult despre ,,coincidențe” deși unele s-au dezactivat iar altele s-au activat. Vorbesc ceva cu cineva și la un interval de timp altcineva spune ceva care mie îmi dă de înțeles clar că s-au vorbit pe aceași temă: curiozități despre… Spun cuiva ceva și primesc un telefon complet ,,nevinovat” și ,,binevoitor” de la cu totul altcineva deși se simțea clar un fir între persoane. Ele nu au sesizat că eu le știu care sunt? Ar fi foarte interesantă o carte în care nici nu ar trebui să le dau nume ci doar să zic câte ceva despre ele, mediul de lucru, eventual rude, suficient ca să afle juma’ dintr-un oraș și jum’ din altul și tot așa. Este o idee de serial cu un detectiv și cred că subiectul ar fi foarte de interes.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

De când tot ocolesc să scriu despre ea, acum m-am găsit când aveam altele în gând. Cum se mai întâmplă să fac lucruri ,,luată pe sus” ca să nu zic împinsă de la spate că sună pueril, am zis să scap și de aceste frici care oricum nu se termină nici în număr nici în infinitatea de trăiri în care se ascund. Nu voi detalia prea multe aspecte personale pentru că sigur fiecare le are pe ale lui, fiecare și le prioritizează altfel și fiecare le înțelege pe ale altora prin prizma trăirii lui astfel încât poți avea surpriza să fii compătimit când nu este cazul și să ți se bagatelizeze niște trăiri care pe tine aproape că te-au pus la pământ.

Bineînțeles că iar voi aminti despre tabelul cu coloana roșie pe care îl și pun aici și iar am avut o surpriză mai mare decât mine când am văzut în carte (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) ,,trei” rânduri care vorbeau despre frici. Nu mai caut în alte materiale dat fiind că ar fi cam ultimul lucru despre care să vreau să vorbesc. Știu că nimic nu este întâmplător, că nimic nu trăiești degeaba, că poți să înveți să te eliberezi de ele din momentul în care afli că se poate, la fel cum știu că atunci când vin din spatele tău, din spatele strămoșilor și al celor care au trăit în regiunile în care te-ai născut sau locuiești, nu te anunță! Celor care spun că din voință scapi ușor de ele și cu gândire logică, nu le doresc să afle sau să înțeleagă și altceva.

De ce am pus și acum tabelul? Pentru că pe la începuturile citirilor mele despre gândire și simțire am aflat de la Lazarev că aceste trări pot fi catalogate, fără graniță concretă, în două mari categorii: Iubirea și Frica. Este oarecum o catalogare făcută doar pentru a ajuta la aflarea unor aspecte legate de sănătate și fericire pentru că se zice că toată Creația este din Iubire. Este posibil mie să-mi lipsească informații sau chiar trăirile din coloana Iubire să fie mai puține. Nu m-am omorât căutând dar dacă încerci să dai o căutare după cauzele sprirituale ale bolilor, vei observa că cele câteva rânduri pe care le-am trecut eu în tabel în coloana roșie sunt chiar puține. Și acum gândind puțin în termeni de unde și vibrații, care nu-s niciodată delimitate, pe măsură ce omul a pierdut din vedere că este una cu Dumnezeu adică cu tot ceea ce este și a început să se teamă, aceste trăiri sunt și mai multe și iau acum o infinitate de forme pentru că și conjuncturile și mai ales dezvoltatea omului și a tehnologiilor sunt altele.  

,,Frica este o teamă, o spaimă pe care o simt față de un pericol real sau imaginar.” Ca și greutățile, spunea o zicere, care pot fi depășite față de cele imaginare ce par de neînvins, și fricile reale ar fi mai puține dacă nu ar fi multe presupunerile, așteptările negative ce au în spate lucruri rele, logica fabricată gen ,,nu are de unde să fie mai bine” și alte fabrici de frici care de acum devin imaginare. Necunoscând Legea ecoului o astfel de gândire nu face altceva decât să fabrice pe lângă frici și boli și necazuri. Nu-i ușor după o viață în care ai analizat realitatea din jur, și din prea mult perfecționism și profesionalism doar punctele slabe, să schimbi acum și să analizezi doar părțile și  punctele bune cu gândul la Puterea trăirilor tale de a-ți aduce evenimente și sănătate pentru care să le retrăiești pe cele admirate adică pe cele bune.

Când apare frica inima o ia razna, bate foarte tare, devin tensionat. Zice că frica apare când mă simt neliniștit, nesigur pe mine, descurajat și sunt emotiv. Nu știu dacă așa apare caz în care poate ți-ar fi mai ușor s-o denumești, s-o identifici. Neliniștile, neîncrederea în sine și emotivitatea le trăiești, te adâncești în ele fără să poți, de cele mai multe ori, să-ți identifici o cauză care aici ar fi o frică. Toate aceste trăiri, și multe altele din coloana roșie, întră în categoria fricilor care se pare că se localizează după trăiri intense și timp îndelungat, cel mai adesea în rinichi. Ca o altă putere a ecoului și aici se zice că atunci când îți este frică de o boală ai toate șansele să o faci. Ce se înțelege mai puțin este că emisiile nu au cuvinte, au doar vibrații și atunci când emiți o vibrație a fricii, în afară de o boală, mai vin și alte evenimente care să te facă să retrăiești vibrațiile fricii. Și tot o rezultantă a ecoului fricilor este și hărțuirea. Acei nemernici sunt atrași pentru că în vieți anterioare, strămoșii tăi, sufletul venit aici pe pământ în tine, realitatea ta înconjurătoare, toate te-au făcut să te ferești de ceva sau de cineva. Universul s-a structurat de așa natură ca tu să te ferești în continuare adică te-a procopsit cu hărțuitorii. Între toate fricile și fererile astea dacă emiți suficiente vibrații înalte de credință în bine, în Dumnezeu și în toată Creația Lui, îți vor ajunge în față oameni, cursuri, materiale care te vor învăța cum se scapă de frici și de toate care nu sunt folositoare omului. Cei care hărțuiesc însă vor aștepa și tot aștepta lucurile pentru care sunt frustrați, care le vor și pentru care viața nu le va răspunde ,,ia d-aci” la dorințele lor de genul ,,vreau”.

Foarte corect spune aici că ,,nu oamenii sau situațiile” ne controlează viața, ci cele pe care de multe ori nu le conștientizăm printre care și frici.

Între fricile fundamentale, că Dumnezeu nu ne-a lăsat pe pământ cu lista la cap dar se fac catalogări pentru mai ușoara înțelegere, se află: frica de moarte, frica de boli, frica de sărăcie, frica de a pierde iubirea unei ființe dragi, frica de bătrânețe, frica de critici. Se mai vorbește de critici constructive, până să văd dacă îmi este frică de critici sigur nu-mi plac nici dacă sunt constructive nici dacă nu sunt. Ca să nu-L mânii pe Dumnezeu nu știu cât m-au încurcat dar nu le țin minte atât de mult pe critici.

O doanmă tare deșteaptă zicea ceva de genul: dacă nu este nimeni care să te amenințe cu un cuțit, nimeni care să sară la bătaie sau de care să te ferești fizic, atunci nu ai de ce să te temi pentru ce va fi mâine pentru că nu ești sigur tu de ziua de mâine. I-am dat dreptate, m-a și amuzat puțin dar… amintind de ecou și de cele care pot veni și neanunțate din alte planuri poți avea surprise de la reacțiile tale chiar învățat fiind să-ți gestionezi trăirile.

Aici zice că ,,faptul de a-mi fi frică arată că mi-am abandonat forța interioară”. Prima oară când am auzit de ceva legat de simțiri și trăiri am auzit că unde este frică nu este Credință. Atunci știam că eu Cred și am intuit ulterior că trebuie susținută continuu Credința pentru a scăpa de frici. Cred că acea susținere pe care am intuit-o mi-a adus în față cărțile lui Lazarev. Nu știu cum să-ți abandonezi ceva ce nu ai idee că există (forța interioară) dar faptul că Dumnezeu este Tot deci este și în om, asta îți sau ar trebui să-ți dea putere, să te facă conștient de puterea pe care trebuie s-o crești ca să scapi și de frici.                     

Când trăirile astea grele se adâncesc apare dezechilibru și nesiguranța și neîncrederea în sine, încep să mă preocup mai mult de ce vor și ce zic alții decât de drumul meu, de ce vreau eu, de ceea ce am eu nevoie și cum vreau eu să fiu. Probabil așa apar, atrași de persoanele de genul acesta, și cei care urmează să manipuleze, să domine, să urmărească, pentru ca persoanele să retrăiască cele emise.

Ca recomandare, ușor de zis dar imposibil de făcut (nu știu dacă cineva mă poate contrazice) să-mi înlocuiesc frica cu încrederea. Exprimarea asta am auzit-o doar în tehnica Theta Healing și este corectă și este posibil a se înlocui dar în timp, cu muncă de schimbare în fiecare secundă a sistemelor vechi de gândire fără scuza de a merge din inerție sau a mult prea multor preocupări.

,,Am deplină putere asupra vieții mele.” Fără cunoașterea Dumnezeului din tine nu cred că poți gândi măcar la o asemenea afirmație chiar dacă îți dorești să fie adevărat cu tot sufletul tău. Nu poți pretinde că îmi zic și mă încurajez cu aceste cuvinte și gata, m-am scos, am scăpat de frici. Vorbind de tehnici de inserare a acestor crezuri, care se bazează pe deja demonstratele vizualizări, așa se pot rezolva multe.

,,Cer tot timpul să fiu protejat și îndrumat în acțiunile mele sau în vorbele mele, pentru binele tuturor.” O consider ca pe o rugăciune numai că de mai mult timp se știe că o rugăciune nu o faci la modul cerere pentru că ecoul îți va aduce evenimente și boli după care să ceri mai mult și mai intens. Atunci, după mulțumiri lui Dumnezeu pentru cele multe pe care le ai, îi spui: ,,Tu acum mă protejezi și mă îndrumi în tot ce fac (eventual detaliezi ce faci).”

Am vaga senzație că voi mai scrie despre aceste trăiri care, până să ne amintească drumul în bălării apucat, ne dă mari bătăi de cap.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Nu intenționez să scriu pe aici de palpitații, noduri în gât sau fluturi în stomac, toate datorate inimii, pentru că și dacă se știe în general ce-s alea fiecare le simte pe pielea lui în conjuncturile fiecăruia iar pentru cei care nu au idee de ce-s alea nu are rost să le explic eu că în viață sunt și alte trăiri în afară de a vrea să faci rău, să te răzbuni, să aștepți beneficii sau să aștepți pentru a trăda. Deci acest articol nu este pentru ,,coincidențe”.

Pe vremea când îl citeam pe Lazarev, căruia îi mulțumesc pentru multele semne de întrebare pe care mi le-am pus dar pentru care am căutat și primit răspuns, mi s-a solicitat unul dintre volume care avea ca subtitlu ,,Iubirea”. Cine a citit ceva scris de el știe că nici pe departe nu este despre sentimentele romantice dintre un el și o ea. Dezumflată persoana, deși se dăduse rotundă că a citit păreri despre scrierile lui, mi-a înmânat volumul într-un timp în care nici prefața nu prea ar fi avut timp s-o citească. Am făcut ocolul ăsta pentru cineva care se așteaptă de la acest articol la soluții sau rezolvări medicale, ceea ce nu este cazul eu neputând da soluții nici pentru mașini în care scricat este sistemul mecanic și asta doar pentru că nu vreau, sau se așteaptă la ceva secrete legate de inimi doborâte, fisurate sau ranchinoase, pentru că, aici cel puțin, nu va fi cazul.

Intrând în capitolul cu același titlu cu al articolului meu din cartea ,,prietenului” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) mi se spune să citesc și despre sânge. Cum știu că sângele duce în spate bucuria vieții mi-am adus aminte de niște situații în care bucuria a fost atât de mare că mi-aș fi dorit toată viața să fi rămas în situațiile, două la număr, alea. Este vorba de cele două sarcini ale mele. La momentul respectiv am știut doar că în cazul unui leșin este vorba de așa zisele pierderi de calciu și nu mi se pare că nu poate fi adevărat. Acum până să intru să citesc despre sânge am căutat să văd și dacă sunt însemnări legate de leșin. Am găsit, rămâne să mai caut să văd câte mi se potrivesc cu cele pe care le-am trăit.

Leșinul este o pierdere a cunoștinței de durată mai mică sau mai mare care ajută la ,,fuga de realitate”. Dacă este adevărat, și eu cred că este, cum m-am văzut într-o altă viață, doar așa mi-aș putea explica această fugă ca fiind adevărată. Înseamnă o stare de oboseală, rezistență scăzută asta însemnând că se adaugă stări de frică, descurajare, neputință. De aici teama de a nu reuși este maximă. Recomandarea este de a lăsa în urmă trăirile astea și să cred și să am încredere că se vor întâmpla lucruri bune în viața mea. Și nivelul calciului scăzut și trăirile astea înseamnă tot sentimentul de nesusținere din parte vieții și a tuturor.

Sigur că acest leșin nu te anunță când vine dar o educație (nu-mi place cuvântul), nu, o atmosferă în familie din care să rezulte puterea lui Dumnezeu și cât este de mare și că acesta se află în fiecare om ar însufleți și ar da mai multă încredere în sine și celui mai mare fricos. Eu nu am știut toate acestea, am știut doar că mama și soacra mea au adus pe lume minuni sănătoase și nu li s-a întâmplat nimic rău, deci eu trebuia să fiu foarte bine pentru ca și puii mei să fie la fel. Nu știu de câtă putere este în stare o femeie dar o mama chiar devine leoaică atunci când este vorba de puii ei.       

Acum să merg la bucuria din sânge. De ce scriu și despre sânge? Inima nu ar mai avea ce face dacă nu ar pompa sânge, nu? Sau cel puțin eu așa știu.

 Sângele se pare că este combustibilul nostru iar pentru a-și face treaba bine ar trebui să fie și liber. Dacă acesta mai are și corpuri străine cărora li se mai zice și impurități, el dă de furcă întregului organism inclusiv inimii. El poartă energia necesară iar când circulația nu-i tocmai bună nu numai bucuria este blocată dar iubirea este blocată asta însemnând blocarea sentimentelor adică neexprimarea lor. De aici recomandarea este de a lăsa sângele să curgă deci bucuria și iubirea și se pare și ideile noi, benefice cred.

O concluzie a mea, zic eu, ar fi că într-o situație mai mult decât neplăcută când bucuria pare că se sfârșește poate fi încărcat sângele până la blocaje astfel poate interveni și leșinul. O reevaluare a vieții, a posibilităților, a înțelegerii numărului infinit de situații minunate care pot veni și mai ales a omului minunat care ești pentru că Dumnezeu este în tine, nu numai că înlătură definitiv orice posibilitate de apariție a leșinului dar dă posibilitate organismului să se vindece de orice suferință și mai ales dă posibilitatea de evoluție minunată.

Inima este legată de chakra numărul patru. Așa zice în carte, dacă nu zicea el ziceam eu pentru că d-astea am mai auzit și știu că-i musai să fie reglate. ,,Simbolizează casa și reprezintă iubirea (emoțiile, capacitatea mea de a iubi), bucuria, vitalitatea și siguranța.” Poate că legat de siguranță el mai zice că se împarte în două adică dreapta reprezintă tatăl și stânga reprezintă mama. Dacă s-ar ști din vreme că omul își trăiește propriile stări trăite anterior, în vieți anterioare, în geografii anterioare poate că părinții care nu-s tocmai ce-și doresc copii ar fi mai puțin judecați și inimile copiilor ar avea mai puțin de suferit. Sângele fiind bucuria și energia vieții, inima pompează energie pentru fericire, echilibru, bucurie și pentru liniștea interioară. Recunoașterea acelei stări de iubire pentru cât mai multe din jurul nostru duce la o circulație mult îmbunătățită ca și la un organism în armonie cu starea lui naturală pentru care a fost făcut de Dumnezeu. Sentimentul că nu sunt iubit, că nu primesc iubire, nu este altceva decât ecoul care îți aduce pe ,,nu te iubesc X”, X fiind tu pentru că neiubindu-te asta înseamnă! Degeaba găsești vinovați chiar dacă zici de soartă sau voia Domnului, singurul vinovat ești tu care ,,strigi” în viața ta altceva decât îți dorești. Nefiind iubire la inimă aceasta poate intra în suferință fizică de data asta chiar dacă dintr-o cauză nepământeană. Mai poate să fi intervenit și un sentiment de culpabilitate care poate fi resimțit ca un adevărat motiv pentru care nu merit să fiu iubit și asta la fel de rău face ca neiubirea de sine.

Recomandările sunt legate de atenția dată iubirii. Iubirea se înțelege greșit de foarte multe ori. Iubirea nu este numai sentimentul de posesiune dintre un el și o ea ,,vreau să fie al meu”, aia nici nu poate fi numită iubire, este o obsesie bolnăvicioasă care poate duce la boală. Dacă vorbim de iubire aceasta poate fi (nu dau eu definiții și nici nu caut) înțeleasă ca o iubire față de tot ce a creat Dumnezeu cu El cu Tot. Iubind și Legile pe care le-a dat, putem astfel să înțelegem și acele ,,lungimi de undă” care ne pot unii dar și pe cele pentru care nu se poate vorbi niciodată de ,,doi”. O astfel de înțelegere te scutește de dezamăgiri, de critici, judecăți și mai ales de ,,nu pot să iert”. Nu ai ce ierta dacă înțelegi că răul care ți s-a făcut a fost atras de tine. Nici nu mai ai pe cine să te superi și în primul rând pe tine nu ai de ce să te superi și nici să nu poți să te ierți. Nu întorci obrazul celălalt, părerea mea, dar poți să alegi unde să rămâi.

Zice aici că ritmul cardiac variază când sunt dezechilibrat, tulburat sau sensibil la emoțiile mele. Îmi amintesc o situație când, s-a mai repetat de atunci, am rugat să mi se facă o analiză la un aparat pentru că îmi simțeam inima ,,în altă parte” (nu dau detalii dar m-am speriat rău) și de necrezut mi-au arătat hârtia pe care era desenat totul în ordine. Și iar se recomandă iertarea de sine adică ce am scris eu mai sus cu câteva rânduri, cu grijile este mai mult de  muncă dar cumva cauzele fiind găsite vor veni unul câte unul și materialele, înscrisurile care să ne lămurească cum să facem.

Aritmia cardiacă zice că este o tulburare de ritm cardiac. Până să văd ce-i scris și sigur nu voi găsi, palpitații (nu știu dacă intră la categoria asta de afecțiune) mie îmi dă, în afară de cauze nefizice adică lungimi de undă, o masă la care am mâncat niște combinații de alimente care, probabil, dau mulți acizi sau toxine sau zi cum vrei. Le-am identificat, nu sunt recomandate nici de specialiști dar îți urcă inima în gât în câteva secunde după ce ai mâncat.

Dacă inima reprezintă iubirea, palpitațiile zice că este un semnal de alarmă, un strigăt de ajutor în legătură cu iubirea. Ca să fiu nițel nașpa, o să încerc să nu mai ,,iubesc” combinațiile care îmi dau palpitații ha! Frica de a pierde sau de a nu primi iubirea, nevoia de control și mai multe lucruri în același timp (persoane, muncă, hobby) pe care nu știu să le prioritizez, toate pot da palpitații.

Posibil trebuie să fac ceva ce nu-mi este la inimă, nu mă iubesc și trăiesc în ritmul care mi se cere, decizii importante mă panichează, iar ajung la palpitații.

Tahicardia, contracția rapidă cu bătăi accelerate apare la eforturi sau emoții puternice.

Recomandările sunt de acceptare a armoniei în viață la toate nivelurile.

Bineînțeles că sunt multe afecțiuni cu multe recomandări, am creionat câteva, n-am găsit nodul în gât dar o să-l mai caut.

La chakra numărul patru, a inimii am găsit scris ca și convingere negativă care dereglează mersul sănătos al inimii: dragostea nu aduce decât suferință și durere. Nu merit să fiu iubit. Convingerea potrivită ar fi: dragostea este puterea supremă pe pământ, toți merită să fie iubiți inclusiv eu.

Exceptând cuvintele traduse corect sau nu, ideea este că Iubirea în sensul Dumnezeului care include tot și a faptului că toți o merităm este sănătatea (în corp) și fericirea (evenimentele din viață) pentru care am fost făcuți și aduși pe lume. Astea sunt de la mine citire.    

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Știam că unghiile au ceva legătură cu detaliile. Nu eram prea sigură ce însemna detalii sau nu voiam să cred că mărunțișurile vieții, lucruri de o mai mică însemnătate sau lucruri de care te împiedici când nu ai probleme pot face ravagii când este vorba de unghii sau de orice altceva din organism. Am început articolul ieri, scriu acum sper să-l și termin pentru că descop că nu sunt mai puțin importante chiar dacă uneori ne gândim la ele doar ca la o manechiură, o ojă colorată, eventual ceva fițe care sunt acum la modă.

Unghiile, în afară de faptul că este un țesut dur am aflat că este ,,energia cea mai profundă și spirituală, forța interioară. Prin unghii îmi pot crea viața” (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor). Sinceră să fiu doar imagini prin care aș râcâi în pământ îmi vin în minte dar se pare că nu știu multe. Că sunt o protecție pot să-mi imaginez dar că reprezintă forța care mă susține nu pot decât să fac asociere cu o perioadă, începând cu care unghiile mele au de suferit, în care susținere mi se părea un cuvânt pe care numai, și așa a fost, Dumnezeu îl poate folosi. Unghiile mai indică flexibilitatea la schimbări, dificultatea poziționării față de unele evenimente sau persoane. Și totuși în carte folosește cuvântul detalii. Când aceste detalii devin importante în viață, unghiile pot deveni punctul central al atenției și aici vorbim de grija permanentă pentru curățarea și lăcuirea lor. Inițial este un lucru frumos care crează atmosfere plăcute dar se pare că arată că vreau să ascund ceva din mine care mi se pare urât. O inflamație la unghii arată o agățare de ceva pentru că mă consider lipsit de putere și așa devin vulnerabil.  

Unghiile îngroșate zice că amintesc de carapacea broaștelor țestoase ceea ce ar însemna o protecție necesară dar dublată de sentimentul că trăiesc într-o închisoare pe care se pare mi-am făurit-o pentru a mă izola de exterior dar și de agresivitatea mea chiar față de mine.

Pete albe pe unghii arată un eveniment bulversant. Punând la socoteală fricile, lipsa curajului și mai ales a tupeului, când acestea sunt la ordinea zilei, mai greu de pus degetul pe evenimentul cu pricina.

Unghiile rupte arată spre sentimentul trait de un prizonier, poate și îngropat având în vedere normele societății, profesionalismul ajuns la modă și pe drept dorit de atins, neîncrederii în sine și în capacitățile dobândite de a rezolva situații ce par fără ieșire… am scris puține trăiri față de câte sunt care te pot lăsa cu unghiile franjuri.

Unghii care se exfoliază sunt un semn al unui conflict. Vreau să merg în două direcții, una pe care apuc dar care îmi face rău și una pe care se pare doar o visez pentru că reguli, curaj, norme, îndoieli atârnă mult mai greu. Și ca și mine și unghiile se simt rupte în bucăți.

Recomandările poate utile mai greu de înțeles. Îmblânzirea forței interioare și renunțarea la a rezista vieții cu încrederea în capacitățile sinelui. Am auzit că sunt multe soluții apărute în farmacii poate și foarte eficiente dar cred că la fel de util este și descoperirea trăirilor care au dus la deteriorarea unghiilor.

Unghiile încarnate vorbesc despre culpabilitate sau neacceptarea unei situații noi. Neacceptarea iar aduce în discuție conflictul dintre mental și emotional, una trebuie să fac și mereu vreau altceva sau altfel. Cum cele mai dese cazuri sunt la picioare, cum acestea înaintează, unghia încarnată înseamnă frica față de viitor, presiunea pe care o percep legată de putința mea de a trăi acest viitor. Se pot așeza aici și unele regrete față de unele decizii luate. Dorința de a reuși în viață dar nu mă consider capabil duc la întoarcerea unghiilor către interior.

Recomandarea este de rezolvare a conflictului mental, emotional în sensul în care trebuie descoperite forțele interioare adică încrederea în sine și mersul înainte.

Unghiile casante vorbesc despre cum îmi folosesc energia. Unghii moi arată slăbiciunea mea forța cu care merg în viață, arată că altții decid pentru mine, stau mai la umbră fără să-mi pun la treabă forțele mele. Mă simt neputincios și fragil, emoțiile mele mă copleșesc.

Recomandarea este de a-mi lua viața în mâini, de a-mi descoperi forța pe care o am și ce pot face cu ea, și iar stima și încrederea în sine și în capacitărțile dobândite.

Poate că folosirea ,,colților” și mai puțin menajarea celor care ,,și-au aranjat” viața, nu mai au ce face și se uită la a altora (vezi ,,cincidențele”) și mai des sfâșierea lor o să ne ajute și pe noi ,,proștii” să ne salvăm unghiuțele.

Rosul unghiilor indică o nervozitatea care roade energia, o nesiguranță mare, neîncredere în capacitățile proprii. Emoțiile rămân neexprimate, parte din mine nu-mi este pe plac, mă opresc din a vorbi, toate duc la o mai slabă autonomie.  

Soluția ar fi exprimarea emoțiilor și găsirea siguranței și încrederii în sine.

Unghiile îngălbenite denotă o fragilitate a sistemului de apărare, greutate în a face față evenimentelor vieții, viața devenind ternă.

Recomandarea este găsirea sau regăsirea a ceva din interior care să aducă pasiune în viață și dezvoltarea energiei interioare.

Aproape peste tot lipsește sentimentul Dumnezeului din om care înseamnă putere, încredere în sine, capabilitate, curaj, lipsa regretelor și o infinită pasiune și dorință de viață. Cu încetul acestea vor putea fi înțelese și simțite pentru că altfel orice medicament, compresă, baie binefăcătoare pentru unghii nu face altceva decât să mute trăirile lipsă către o altă zonă a corpului sau către un eveniment nedorit de viață. Vibrațiile înalte au mereu câștig de cauză și astfel ne protejăm și urmașii.

Până data viitoare: Lumină în suflet!