Poate mai pe înțelesul multora, insomnia este cumva un efect al unui ficat supărat. Pentru că rând pe rând am trăit multe din emoțiile descrise în articol, nu voi menționa pe fiecare în parte pentru că atunci când am avut probleme cu somnul pe multe nu le conștientizam. Nici nu ne dăm seama de cele mai multe ori când suntem într-o situație pe care am ales-o, care continuă, care pare a fi singura, când începem să trăim emoțiile ce definesc o contradicție clară între realitate și aspirații. Analiza obiectivă nu ajută cu nimic sănătatea pentru că ea face abstracție de dorințe, înclinații, talente…

Tot din Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor, am luat câteva idei, bine ar fi să citești tot ce scrie în carte dacă problemele sunt stringente.

Ficatul este cel care curăță sângele de toxine, sângele fiind transportorul bucuriei, ficatul devine un păstrător al echilibrului stării noastre emoționale. Emoțiile având legături cu sistemul nervos, cât mă pricep și eu, probabil că cele rele ajungând la creier alungă somnul.

Echilibrul se strică atunci când în ficat se acumulează emoții care nu sunt benefice organismului, ură, iritare, furie. Acumulările pot fi de genul problemelor în relații, ranchiună față de o situație impusă, pot fi la fel de bine emoții nebenefice față de un părinte absent, o dezamăgire trăită sau un sentiment de respingere, toate trăite cu intensitate și un timp îndelungat ajung să dezechilibreze ficatul.  Nu am urât (în afară de un asistent în facultate și un șef nesimțit, noroc cu revoluția) dar iritată am mai fost pe alocuri și furioasă mai încoace. Nu prea pot vorbi de sentimental de respingere și nici de dezamăgiri pentru că nu cred că le-am trăit. Mereu am găsit motive, scuze, stări, etc. pentru care s-a întâmplat ce s-a întâmplat dar dacă asta este o fericire, atunci am fost o norocoasă.  

Situații în care pare că nu există ieșiri și par ,,închisori”, nemulțumiri care se acumulează și obiectiv nu pot riposta, frustrări, pot da naștere la critici și autocritici care nu pot fi exprimate și atunci se acumulează tot în ficat. Viața pare programată, nu-mi plac schimbările, ceva mă face să fierb de furie după care apare învinovățirea. Învinovățirea apare uneori și ca ciudă că am dat voie să trăiesc emoțiile care îmi fac rău. Cred că un autocritic mai înverșunat mai greu se găsește.

Aceste emoții pot veni și dintr-un sentiment de eșec, sau din revolta mea față de nedreptatea din lume. Pe acestea din urmă nu le-am trăit, poate strămoșii mei să le fi trăit dar cunosc împătimiți care vorbesc urât la ce se întâmplă în lume.

Furia față de propria persoană, din indiferent ce motive, precum furia față de orice altceva sau cineva din exterior afectează ficatul.

O colegă m-a lăsat să o ,,citesc” după care a mers la doctor. Deși nu mă bucuram pentru suferința ei, m-am bucurat că mi s-a confirmat ce ,,văzusem” când mi-a spus că recomandarea medicului consta în suplimente alimentare pentru ficat. Și eu îi spusesem că avea ficatul supărat. După câțiva ani, o altă cunoștință are probleme cu somnul, merge la doctor dar i se recomandă un aparat pentru noapte, nu știu mai mult dar și ea avea ficatul supărat (așa îi zic eu ca să nu zic bolnav).

Știu că ficatul se regenerează dar nu o poate face cu același sistem de gândire care l-a îmbolnăvit.

O situație grea o poți îmblânzi aflând că în univers există toate situațiile iar tu doar trebuie să găsești calea către cea bună. Dându-ți un timp până la care să nu te gândești la ea, timp în care doar cauți soluții, lucrurile se vor relaxa.

Dacă emoțiile grele vin din trecutul tău, al strămoșilor sau al zonei în care trăiești, doar trebuie să vrei să le oprești și-ți vor apărea în față cărți, articole, oameni care să te ajute să scapi de ele.

Găsindu-mă mereu vinovată de ce mi se întâmplă, și numai pentru faptul că eram în acea situație, mereu m-am gândit că voi găsi ,,drumul” către bine. Și l-am găsit. Întâi am gândit că omul se poate gândi și răzgândi în fel și chip, la fel cum un calculator se poate strica. Nu ceri cuiva să gândească cum ai vrea tu sau cum consideri tu că este ,,normal”.

Și pe urmă am găsit că Dumnezeu este în Tot și în om și acest Ecou care m-a obligat să trăiesc azi așa cum vreau să trăiesc ,,mâine”. Azi caut motive de bucurie, de mulțumire, de recunoștință și ,,mâine” voi avea motive de bucurie, de mulțumire, de recunoștință. Începând să analizezi rând pe rând furiile, ranchiunile, lipsurile și indiferențele oamenilor prin prizma faptului că în fiecare om este Dumnezeu și că oricum o dai tu ai atras situațiile pentru care trăiești aceste emoții, liniștea începe să-și facă loc și ficatul se va relaxa odată cu somnul. Eu am mare încredere în alcalinizarea organismului prin orice metode începând cu alimentația și suplimentele naturale, cu sistemul de gândire mai nou și una din terapiile complementare care au la bază puterea omului de a crea prin vizualizare.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Cum tabelul (articolul 13 – povestit doar și încă nedesenat) nu poate lipsi din nicio boală, ajung și acum la hrana care acidifiază. Hrana pentru om, asa cum este el lăsat de la natură, se compune din 20% acizi şi 80% săruri alcaline sau baze. Alimentele procesate și fabricate acidifiază, ele duc la cresterea aciditătii sângelui, organele de eliminare, mai ales rinichii, sunt suprasolicitati și nu mai fac față acestei sarcini. O continuă acidifiere a sângelui duce la aparitia bolilor inclusiv a durerilor de cap.

Se știe că hrana de orice fel înseamnă doar 20% din boală, deci ar trebui să fie suficientă informația ca să înțeleg că o pastilă fabricată îmi poate lua durerea de cap doar dacă eu cred foarte tare în ea, caz mai puțin probabil. Poate pentru moment este soluția ideală dar ar trebui să dea de gândit pentru că pastila de sinteză poate fi toxică din simplu motiv că nu este din material viu (supliment alimentar natural) și nu mai poate neutraliza toxinele (acizii) și așa multe care au dat durerea de cap. Este foarte posibil ca aceste dureri de cap, dacă se repetă, să ascundă boli în organism care tratate în timp ar rezolva și problema durerilor de cap.

Când am văzut că nu-mi trece durerea cu pastilă, nici cu mai multe, că nu-mi trece nici cu suplimentele mele naturale nici cu minerale naturale sau de sinteză (am avut un timp din ambele în casă), nici cu felii de cartofi puși pe frunte și la cap (așa făcea mama), am știut clar că soluția nu stă în ce trebuie să înghit. În timp m-au găsit informațiile referitoare la energiile emise de mine, la ecou și toate altele decât hrana. Am găsit scris (Lazarev) că trebuie să-mi cer iertare pentru că m-am supărat. Îmi ceream. Luam toți cunoscuții la rând și le ceream iertare dacă i-am supărat. Așa mi-am descoperit o abilitate care putea să-mi spună cine nu se gândea tocmai bine la mine pentru că atunci când ceream iertare lui x durerile se întețeau și pe urmă treceau. Cum emisiile mele rezonează cu altele de același fel din univers și pe urmă se întorc înseamnă că și dacă mi-a zis cineva ceva ,,de dulce” nu ar fi ajuns la mine vibrația decât dacă era de aceași formă cu emisia mea. Oricum o gândeam tot eu eram ,,vinovata”. Și eram, dacă amintesc coloanal din tabel (articolul 13 – Iubire Frică Griji) care acidifiază, cu toate fricile, neiubirea de sine, culpabilitate, rușine, autocritica, nu merit, etc., etc., și tot nu pot da vina pe nimeni pentru că puteam da lecții la emis vibrații joase.

Popular unele schimburi de energii se numesc Deochi. Multe dureri de cap mi-au trecut spunând mult timp Tatăl nostru. Nu-i niciun secret că rugăciunea asta ridică vibrația. După ce am aflat de ecou, este singura rugăciune în care Îi cer ceva Lu’ Doamne Doamne.

Tot din Lazarev găsisem o formula pentru a-mi salva nepotul (nepermis de dulce) din ,,ghearele” deochiului meu care îl făcea neliniștit (energiile astea nu le-am analizat până acum pentru că eu din iubire emiteam ce nu-i făcea bine). Îl rugam să-mi ceară iertare că m-a făcut să îl deochi. Parcă îl aud și acum (atunci avea șase-șapte, acum are douăzeci și, de ani): ,,după ce că tu mă faci să-mi fie rău tot ție să-ți cer iertare? ” Era absolut dulce când mă certa dar zicea ce îl rugam. Și cu ce zicea el și cu rugămintea mea de a mă ierta că l-am deocheat, ne linișteam după un timp, după care soră-mea îmi promitea că nu o să mă mai primească pe la ei. Nu a reușit să se țină de promisiune!

Nu numai din dicționarul lui Jacques Martel dar și din o mulțime de materiale am găsit și enumăr, în afară de acidifierea cu mâncare și uneori (sunt cazuri) multă medicație de sinteză, câteva idei legate de durerea de cap, pe cele mai multe le-am avut și unele mai poposesc pe la mine încurcându-mi ,,neuronul meu cel vesel”.

Capul este centrul comunicării este în legătură cu individualitatea și cu autonomia mea. Este un fel de panou de control pe unde trec toate emoțiile, toate comunicările prin intermediul simțurilor. Multă vreme nu mi-am realizat autonomia iar ca individ m-am crezut mult inferioară ,,celor mai deștepți”. Când nu ești conștient de valoarea ta și te gândești doar la ce nu cunoști, capul te face să-l simți.

Dacă apare o presiune în cap, sângele fiind transportorul sentimentelor, înseamnă o dificultate în exprimarea sau primirea iubirii și a oricărui sentiment trăit. Când Iubirea necondiționată nu se cunoaște și se știe doar cea între două persoane, când nu se știe de Dumnezeul din om, intervine judecata, rușinea, și în exprimarea oricăror sentimente intervine rațiunea care blochează ce ,,nu trebuie”, îngreunând fluxul sângelui care ar trebui să transporte bucuria.

Dorința de a controla totul, nu mă simt la înălțimea așteptărilor, mă stresez să fiu sau să fac ceva, neliniștea în ce privește viitorul. Cred că numai dorința de control nu am avut-o dar o sesizez la persoane care frecvent înghit pastille contra durerilor de cap.

Durerile de cap pot proveni și de la indecizii, griji, trăiesc un sentiment de eșec, îndoială, autocritică, mă judec sever, negarea emoțiilor și a gândurilor mele ce sunt considerate necorespunzătoare valorilor mele: nu am curajul să le exprim, să le ascult deoarece sunt prea rațional și intelectualizez tot ce trăiesc. În multe boli am găsit drept cauză dezechilibrul între rational și emoțional. Conștientizarea Dumnezeului din om m-a ajutat enorm. Chiar dacă nu dai p-afară cu exprimările, conștientizările te ajută să-ți ridici vibrația. Lazarev zicea că atunci când îți este rușine sau frică de un om, emiți (partea din trăiri care vin din trecutul experiențelor strămoșilor, din istoric sau din ce știe sufletul, emoții pe care nu le conștientizezi pe moment) dorința ca acesta să dispară, adică să moară. La fel se întâmplă și cu frica de câini. Și omul și câinele ripostează în feluri la care uneori nu te aștepți pentru că ei te fac să trăiești ce ai emis: rușine și frică. Câinele dă să muște că așa știe el să se apere. Omul poate deveni tiran dacă este șef, și dacă este partener de viață, poate deveni meschin, trădător, mincinos, oricum știe el să se apere și să te facă să retrăiești rușinea și frica. Și când zici că nu vrei răul și nu faci rău nimănui… te trezești înconjurat de astfel de oameni. Asta știu din experiența mea cu ,,coincidențele”.

Durerea de cap înseamnă și emoții negative ca nesiguranța, ambițiile excesive, obsesia de a fi perfect, frica de realitate și căutarea altei realități, nevoia de a fi perfect. Și nesiguranța și frica de realitate, căutarea perfecțiunii, se ameliorează dacă puțin câte puțin în fiecare zi realizăm Dumnezeul din om. El este perfect, este în siguranță, Lui nu îi este frică de nimeni, El este TOT, de ce i-ar fi frică?

În loc să-mi ascult inima îmi ascult mintea care se suprasolicită, inflexibilitate față de mine și față de ceilalți, echilibrul între intelectul meu și emoțiile mele este ,,varză”… toate dau dureri de cap.

Frustrări față de o situație în care nu pot să iau o decizie (de exemplu culoarea lacului de unghii…), o schimbare (ultimul lucru agreat a fost schimbarea, în afară de planificare și cuvântul ,,trebuie”) în viață care implică adaptare, mă opun să fac ceva ce trebuie și mă doare capul numai gândind la scopul pe care îl am de atins, dorința de a fi performant în muncă (am vrut doar să nu îi fac pe oameni să piardă timp dacă nu știu suficient de mult pentru a fi clară în exprimare și întrebările pe care le puneam), conflict între gândurile mele, intelectul meu și nevoile mele personale (inima), mă simt neînțeles și lipsit de iubire… cum să nu se strângă toate în dureri de cap?  

Despre acidifiere o să tot scriu pentru că dacă dai o căutare după acest cuvînt, pe orice motor de căutare, vei avea de citit o viață sau câteva cuvinte: boli și dezastre în viață. Simplu. Orice boală îți aduce toate cele enumerate mai sus care numai om plăcut și performant nu te va lăsa.

Dar de ce m-am apucat să scriu de cap? M-am apucat pentru că de ceva vreme nu mai am dureri de cap fără să-mi pot explica și cauza. Pot să mă și laud că le am foarte rar cu mici excepții, în ultima vreme, adică în urma postării unui articol. Nu le-am însemnat pe cele cu bucluc dar acum am scris. Cred că cineva cu care sunt pe aceiași lungime de undă care are trăirile enumerate, îmi atrage atenția că le am și eu. Și asta este un caz foarte interesant și nou pentru mine să descopăr convingerile de care de atâta amar de vreme nu am reuși să scap. Oricum mă bucur dacă prin rândurile mele trec și alții pentru că măcar idei, de a căuta binele personal, dacă le dau și sunt fericită.

Câteva zile voi fi cu puii mei și nu voi posta.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

După rezolvări de boli cu ceaiuri și înțelegerea minunilor pe care le pot face plantele medicinale și de aici suplimentele alimentare, am găsit importanța hranei. Nu intru acum în detalii dar era cumva logic să fie ceva și cu ea din moment ce ne hrănește, la rândul ei emite vibrații în spațiu. Și, în cărți de alimentație sănătoasă am găsit că ,,hrana fiartă, zahărul și pâinea albă” ajutate și de nervii ,,subnutriți datorită hrănirii cu alimente devalorizate” (adică procesate și fabricate de om) pot fi cauze ale insomniilor. În traducerea altor materiale, acestea se traduc prin toxine. În articolul meu numărul treisprezece vorbeam de un tabel în care hrana se împărțea în hrană procesată și hrană vie și că hrana vie ar trebui să fie în proporție de optzeci la sută față de hrana procesată de numai douăzeci la sută. Cu aproximațiile de rigoare, aceste procente fiind realizate, boala respectiv insomnia nu ar trebui să mai aibă vreun cuvânt de spus. Coloana din tabelul meu cu hrana procesată și gândirea care nu este în concordanță cu Iubirea, mulțumirea, bucuria, etc. am catalogat-o ca pe cea care acidifiază organismul. La tot ce s-ar traduce prin toxină eu le-am zis acizi (am găsit prin materialele citite). Am făcut această mențiune pentru că acești acizi dacă sunt neutralizați cu ceva alcalin, organismul își revine și bolile, inclusiv insomniile se ameliorează foarte mult. Un doctor deștept (nu contează specializarea) care nu a avut timp de consultații în ziua aceea, mi-a zis să iau ,,niște calciu”. Acest calciu m-a ajutat mulți ani în foarte multe inclusiv în insomnie. Deși se zice să nu iei suplimente după o anumită oră seara, eu le luam ca să dorm și așa se întâmpla. Ceapa și sau usturoiul, pentru faptul că sunt puternic alcaline și au o densitate mare în nutrienți de calitate, ajută foarte mult. În alt material am găsit cerealele ca sursă importantă de minerale și faptul că ele conțin mult magneziu. Am citit eu câte ceva despre magneziu după care l-am trecut la categoria somnifer. Este extraordinar de folositor. Acum nu-l mai iau zilnic dar când consider într-o dimineață că nu am dormit bine, seara și câteva seri ulterior, în doză… (doză Luiza – zic eu) își face foarte bine treaba. Eu când îmi măresc dozele prescrise pe flacon sau cutie, o fac în idea in care acizii ce nu mă lasă să dorm trebuie neutralizați cu ceva alcalin în cantitate suficientă. Acum iau magneziu natural dar ani de zile am luat de sinteză și chiar și-a făcut treaba.

Am auzit de diferite formule, de diferiți compuși care sunt menționați pe flacoane și care ,,numai el ajută, etc. etc. Insomnia nu pleacă atunci când toxinele sau acizii (cum le zici) au acaparat organismul pentru că hrana (deci acizii din hrană) înseamnă doar douazeci la sută din sănătatea noastră, restul de optzeci la sută este dat de sistemul de gândire, coloana fricilor (sunt menționate toate trăirile în articolul 13).

Și așa m-am apucat de căutat și altceva decât hrana, mineralele mele și plantele medicinale, adică pe cei optzeci la sută din sistemul de gândire (convingeri, frici, sentimente, regrete, resentimente…).

Ca și în cazul depresiei, și în cazul tuturor relelor, idea de separare de Dumnezeu, de separare de toți și de toate, și aici în cazul insomniilor face numai rău. Când ți s-a spus că Dumnezeu este sus, tu ești mic și neînsemnat, păcătos și trebuie să trăiești cu ,,frica lui Dumnezeu” starea de nesiguranță poate să te și omoare (prin trăirile fricilor) nu numai să nu te lase să dormi.

Starea asta de nesiguranță emisă, poate să-ți aducă în timpul nopții ideea de pericol și atunci chiar nu mai ai cum să dormi.

Multitudinea de informații fac din noi niște învățăcei care uneori uităm să gândim. Am un necaz caut pe net cum să-l rezolv (asta este bine) dar când intri în partea cealaltă și consideri că oamenii de știință și toți cei deștepți până la mine au găsit și știu tot, etc. etc. ajungi să depinzi de motoare de căutare, de cărți, de materiale care… te vor adânci într-o stare pe care ai emis-o căutând adică de control. Când vreau sa am control asupra a tot ce se întâmplă în viața mea, este bine până începi să o faci din frică: frică de viruși, de boli, frică de poluare, frică de neștiința mea (dacă îmi scapă ceva), nesiguranță, frica de abandon, de a nu fi trădat, de a nu fi înșelat… În afară de insomnie, când strigi frică sau vreau control, vei avea parte de evenimente în care să le strigi și mai intens… nu vei avea nici control. Nu-s foarte importante de enumerat cât este de important că primești ce emiți adică tot pe ele, adâncindu-se stările, acidifiind organismul. Nervii au și ei nevoie pe lângă hrană de calitate și de cele care alcalinizează (din tabel): mulțumirea, recunoștința, iubirea, bucuria, etc. și dacă nu au vine insomnia. 

Altă situație nașpa este culpabilitatea, ,,mă simt vinovat că nu am reușit în cutare direcție”, ,,nu am făcut tot ce trebuia în cutare domeniu”… Când îți intră în cap că x a reușit, y a făcut iar tu ,,nu ai fost în stare”, că puteai dar ai lipsit… nu îți revi prea ușor dacă nu-l conștientizezi pe Dumnezeul din tine care nu avea cum să facă altfel, nu avea cum să facă greșeli pentru că El nu greșește niciodată.

Este posibil să-mi fie greu să iau decizii (dau lecții… dar m-am mai vindecat). Am spus că din cauza indeciziilor au de suferit și dinții. Dacă ideea de Dumnezeu în tine nu ajută (el orice ar alege ar fi bine), ia-ți un termen până la care să nu te gândești de loc la problemă. Vezi acum ce simți, cum te simți și cum vrei să te simți după ce vei lua decizia. Ajută mult o analiză pentru că mai realizăm și cât putem și cât merităm.

După indecizii urmează șirul nesfârșit de întrebări: am făcut cutare lucru?… Ce se va întâmpla dacă?… Cum va fi?… Și uite așa iar ajung la lipsa de încredere în mine și în ceilalți, la insecuritate, și o iau de la început cu întrebările.

De multe ori asta cu ,,nu consider că merit să mi se întâmple ce este mai bun”, sau că ,,nu merit să mă odihnesc”, îți aduce și necazuri nu numai insomnii. Dacă până acum am zis de rezolvări cu credința Dumnezeului în tine, aici este posibil să-mi vină ecoul în care au strigat înaintașii mei. Cu terapia Theta Healing ar fi mai ușor de eliberat aceste credințe, ce vin din trecut, alături de o alimentație vie și minerale.

Frica de necunoscut poate să aducă de toate alea rele, de ce nu ar aduce și insomnia. Iar ideea de separare nu este bună pentru că în tot există toate posibilitățile, de ce le-am găsi noi pe cele rele?

Nu mă iubesc, nu am încredere în mine și nici în viață, este o cauză de insomnie și la o mulțime de altele rele, asta însemnând însăși negarea lui Dumnezeu.

Câteva din cauzele insomniilor le-am luat din cartea Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor scrisă de Jacques Martel dar numai pentru că am trecut și eu prin ele chiar dacă nu pentru insomnie. Pe mine m-a ajutat, pentru că și mama avea credință în Dumnezeu, idea de Dumnezeu în om și ecoul. Toată neîncrederea în mine, nesiguranța, culpabilitatea și nu merit, se topeau câte puțin câte puțin când realizam că nu-mi este permis să gândesc așa despre Dumnezeu (care era și în mine). Ecoul m-a ajutat pentru că nu-mi doresc ,,mâine” stările nasoale prin care am trecut și atunci caut și găsesc ce am, ce sunt, cum sunt, tot ce găsesc bun. Mult de tot m-a ajutat o poză, cu planeta noastră, pe care o iubesc foarte mult, făcută de sonda Voyager 1 înainte de părăsi sistemul solar, cunoscut, de la bine de la mai bine de șase miliarde de kilometri. Când îmi amintesc punctul aproape insesizabil din poză și distanța până la el, realizez ,,mărimea” problemelor mele.

Și dacă tot am vorbit de Dumnezeul din noi, și de încrederea pe care trebuie să o avem în noi, un cuvânt de spus mare de tot îl are vocea noastră interioară în orice decizie trebuie luată, în orice gând rău referitor la adresa noastră. Dacă nu o consideri Ego (este la modă) te poate ajuta mai mult decât orice soluție data de net. Intuiția în general neascultată nu aduce lucruri bune.

Și vorbind de Voyager și distanța dintre stele, mi-am amintit de niște informații cel puțin ciudate dar dacă te gândești că nu există materie în univers ci doar mici vârtejuri care se fac și se desfac pentru a da naștere la materie, gânduri, sentimente, frici, lumină, particule, etc., pot fi mai mult decât adevărate. Atenție: se pare că, în organismul uman, nu s-a găsit formula toxinelor și niciun atom de calciu oricât l-au căutat. Dacă totul este în mișcare, și în om totul este după trăirile, stările, convingerile, emisiile lui, cum ar putea fi ceva static în el? Și pentru că tot se scrie mult și se face multă reclamă la apă: cum să fie, ce compoziție, ce puritate, cu ce compoziție, etc. se pare că atunci când este observată, molecula de apă nu are loc, prin irificiile membranei celulei să intre în celulă, este mult mai mare și nu are loc prin orificii. Totuși, în celulă există apă.

P.S. – există și un soi de insomnie dată de fericire. Pe aia v-o doresc!

Pentru că m-am întins cu scrisul, nu scriu azi de ,,coincidențe” ca să nu-mi producă insomnii… ha!

Până data viitoare: Lumină în suflet!

După ce mi-am stabilit titlul am găsit că sunt lucrări și chiar cărți scrise pe această tema și cu același titlu (nu știu cum de mi-au scăpat – glumă), și câteva comentarii mi-au atras atenția. Semănau cu multe comentarii pe care le-am auzit referitor la cartea Secretul. Aceasta din urmă era chiar desființată de unele persoane.

Când eram în școala generală câțiva ani, în ajunul Sfintelor Sărbători de Paști se desfășurau mai multe activități decât de obicei și erau programate după-amiză spre seară. Nu am menționat că școală era fix peste drum de o biserică. Aceste activități se desfășurau pentru a ne atrage atenția de la a merge la Denii. Cei mai mulți nici nu aveam în intenție, unii nu mergeau nici în noaptea de Înviere. Eu mergeam cu părinții, și acum sunt fericită să merg. Era minunat când o auzeam pe mama cântând. Mama avea o voce mai joasă și o ureche muzicală perfectă, nu am moștenit-o dar iubesc muzica și ceva despre ea tot de la mama știu.  

Mai inspirată s-a dovedit profesoara de Istorie. Nu am reținut nimic din intențiile ei de a ne opri sau nu de a merge la biserică dar am rămas cu ceva mai important zic eu despre care am mai auzit ulterior. A venit la cîteva ore cu Biblia și ne-a citit din ea, bineînțeles, pasaje gen poezie, cântec, ceva de dragoste, reușind să ne capteze atenția la altceva decât la cele bisericești la care ne așteptam noi. Între paragrafe ne-a explicat că acea carte pe care scrie Biblie nu are cuprins în ea textul original. Nu mai știu dacă a amintit de autor dar ce a urmat este perfect logic. Să presupunem că Biblia în original stă la baza acelor Biblii din timpurile noastre. Ținând cont de faptul că a fost tradusă în câte limbi sunt vorbite pe pământ, ținând cont că cei care au tradus-o au fost mai mult sau mai puțin în temă, mai mult sau mai puțin profesioniști și mai mult sau mai puțin binevoitori… cam cât de ,,curat” crezi că s-au păstrat ideile originale? Și numai acest aspect și ar trebui să ne ridice semne de întrebare.

Am înțeles că traducerile unor documente de natură religioasă, unii zic de Biblii vechi, descoperite la Marea Moartă la jumătatea secolului trecut, vorbesc despre o mulțime de cărți (am citit că sunt în jur de patruzeci și cinci) care au fost arse (la trei sute și ceva ani după Hristos) iar altă mulțime rescrise de scribi cărora le dictau ,,ce trebuie” pentru a fi ,,în interesul omului ”, oamenii conducătorilor din acea vreme .

Relativ de curând am auzit că de fapt ,,capul plecat sabia nu-l taie” ar fi o traducere nefericită a unei ziceri turcești care este ,,capul plecat sabia-l taie”. Plecând de aici probabil, am citit și o documentare în care se vorbea despre contextul din care a fost scos ,,capul plecat sabia nu-l taie” și care era o poezie.   

Cu Secretul nu-i problemă de traducere, este problemă de înțelegere. Cred că nu se vorbește prea mult spre deloc despre ce zic eu ecou (repet că nu-mi aparține ideea, am citit-o) pentru că nu sunt rezultate enunțate ale vreunui experiment care să poată fi măsurate. Asta a fost paranteză. În Secretul, după alte etape, se vorbește de ,,punerea pe aceași vibrație cu a obiectivului împlinit”. Și de aici a început circul: au stat și și-au imaginat în fel și chip obiectivul împlinit și nu prea s-a întâmplat nimic. Ca o idee finală, sunt ponegrite acele lucrări și întruniri, etc., care se numesc, mai nou, de dezvoltare personală. Motivul pentru care nu se împlinesc ar fi că vibrația obiectivului împlinit nu ai cum s-o trăiești pentru că nu ai idee cum îți va fi atunci când ți-l vei vedea împlinit.

În ideea cu ecoul dacă în timp ce lucrezi pentru realizarea obiectivului emiți stări de recunoștință, mulțumire și bucurii pentru că poți, că exiști, pentru talentele pe care le ai și pentru toate binecuvântările pe care le ai, aceste vibrații înmulțindu-se au cea mai mare șansă să aducă și situația în care obiectivul se împlinește. Tocmai când mă gândeam că vorbesc din teorii (nu totul se poate ,,da pe post”) mi-am amintit că acum trei ani cred am scris într-o doară pe un caiet două obiective ce știam din start, ca om, că nu au nicio șansă să se împlinească. În timp ce le scriam mi-am amintit de ,,drumul” meu, de faptul că în univers totul este posibil, că există toate posibilitățile, I-zis Lui Doamne Doamne să mă ierte dar tot nu vedeam cum să-i ascult eu pe viu, să fiu în sală când cântă Piotr Peczala și Roberto Alagna. Când urmărindu-i vedeam pe unde cântă, nu mă vedeam nici în orașele unde cântau ei și mai rău, nu-i vedeam la București în niciun fel.

Nu cred că este foarte important că mie mi s-a împlinit visul, în care nu credeam, și multă vreme nu am înțeles cum mi s-amplinit. Important este de ce s-amplinit și cum. Revenind la ,,punerea pe aceași vibrație cu a obiectivului împlinit”, am avut norocul să fiu în sală la noi la români, la Opera Română, la niște spectacole de la care am plecat mai mult decât fericită acasă. Am avut norocul să ascult voci, interpretări, muzici care m-au făcut să vibrez fără să-mi dau seama cu aceleași vibrații înalte pe care le-am trăit în sală când i-am ascultat pe Piotr Peczala și Roberto Alagna care, ce cerezi, au venit la București! Aici a fost vorba despre muzică dar acele vibrații înalte pe care le trăiec și în sala Operei și când sunt recunoscătoare în viața de zi cu zi, pot aduce realizarea unor obiective ce nu țin de muzică și pot ține de orice alt domeniu.     

,,Cere și ți se va da”, Biblia și ,,capul plecat sabia nu-l taie” aduc în discuție acuratețea traducerilor și discernământul fiecăruia în a aplica învățămintele citite.

,,Cere și ți se va da” cred că este tocmai ecoul de care tot amintesc eu dar, puse ori în traducere nefericită, ori nu astea au fost cuvintele, ori au fost scoase din context. În traducerea mea cu ecoul sună cam așa: vibrațiile emise care rezonează cu cele de aceleași fel din univers, structurează universul în așa fel încât situațiile de viață care îți vor veni te vor face să trăiești aceleași vibrații dar mai intens. În fapt acum emit bucurie, ,,mâine” ce se va întâmpla în viața mea mă va face să mă bucur. ,,Cere și ți se va da” cred că este însăși Legea care definește Putearea dată de Dumnezeu omului. Orice emiți (cererea) primește răspuns pe aceleași vibrații. Nu face prostia să o aplici cuvând cu cuvânt că te vei afunda fără putiință prea mare de redresare. Orice ai cere, sănătate, bani, afecțiune, etc. vei primi situații de viață în care să repeți cererile. Aici nu s-a înțeles Secretul și aici o luam în freză mulți dintre noi.

Nu știu de ce dar m-am cam plictisit să enumăr ,,coincidențele”, unele fiind mult mai apropiate decât ar fi uman. Gândindu-se, nu prea mult se vede, legat de hobby-urile mele apare o profă de limbi străine în cadrul unui seminar (cam ciudat loc de făcut reclamă) de Theta healing… doi într-unul, nu? Până acum orice limbă străină îmi este străină, m-am făcut că nu pricep și am intrat să învăț, nici subiectele ulterioare în dezbate ,,nu le-am priceput”, dar cred că am lăsat-o fără câțiva mai mulți neuroni pentru că… atât se prinde de mine, ce să fac?  Nu înțeleg de ce, dar uleiul iese mereu la suprafață, trebuie să mi se bage pe gât ,,prietene”. S-au lămurit cu seminariile de Theta și cu limbile străine, acum că un alt hobby (sau cum s-o zice) este muzica, în sala de spectacol, se așează lângă mine o doamnă mai în vârstă, pe care nici nu am văzut-o nici nu am auzit-o că nu mă interesa, până când își cere scuze dacă mă deranjează cu piciorul care ,,o doare”. Nu m-am prins că era vorba de Theta healing ca hobby de care știa bineînțeles (și se aștepta să intru în discuție pe tema asta) până mi-a oferit bomboane cu cafea care… întâmplător sunt preferatele mele și de care știu doar cei foarte apropiați sau cei ca îmi ascultă telefonul. Și dacă spun că mi-a fost sugerată ca ,,prietenă” dentista care ,,întâmplător ” m-a sunat cu un motiv bine ,,întemeiat”, și tot nu termin cu ,,coincidențele” de care oricum nu am de gând să mai țin cont.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Azi nu se întrevedea niciun articol. După minunatele cafele, făcute de mine bineînțeles, și o bucurie de la un pui dulce, în lipsă de inspirație și soare am decis să merg la ceva cumpărături dar de mâncare nu mai mult. Nu-i interesant decât prin prisma faptului că atunci când ești între rafturi, mintea este foarte prezentă. Nu mai umblă prin probleme, nu mai prevede necazuri și nici nu visează chiar dacă asta este ceva frumos. Toți spun că ,,în prezent” ai forța maximă, poți face lucrurile mult mai ușor și îți pregătești un viitor mult mai bun. De ce? Pentru că este foarte posibil ca în prezent să nu simți nicio amenințare, deci nu trăiești frici, nu este nimeni bolnav lângă tine, deci nu îți faci griji pentru nimeni sau dacă nu plătești taxele sau facturile în prezent, nu îți faci griji cu privire la sărăcie. Pare banal dar dacă înțelegi ce este cu ecoul și cu puterea pe care omul o are, înțelegi și imensa putere a lui prezent. Este, poate, unul dintre cele mai grele lucruri care sunt de făcut în viață. Mă gândesc, dar nu-mi ține de cald, că unora din alte zodii le-ar fi mai ușor. Posibil. Sunt oameni care se pot concentra pe prezent și le este mai ușor. Să înveți să trăiești în prezent necesită un timp în care să faci conștient acest lucru.

De ce este important prezentul? Dumnezeu este în fiecare om. Știm și despre compunerea universului din particule, atomi, molecule, etc. care se combină, se formează legături și se dezleagă conform unor forțe. Cum fiecare om este un ,,buric” al universului, și cea mai mare forță din univers este cea a gândului (emisiilor omului), în fiecare secundă și nanosecundă cu trăirile mele, conform ecoului, îmi creez evenimentele, situațiile, bolile care îmi vor venii în viitor. Dacă în secunda asta simt bucurie, aceasta va structura universul ca să-mi aducă mai multe bucurii. Vin acestea imediat? Mai rar. De ce? Pentru că sunt în locul în care îmi vin situații pentru care am simțit ,,ieri” când nu am știut de acest ecou. În afară de faptul că învățăm (se poate) să scăpăm de cele din trecut, mai important este că vibrațiile înalte (bucurie, recunoștință, iubire, etc.) sunt mai puternice și au câștig de cauză mai des și bine ne-ar fi să le căutăm și să le trăim pe acestea.

În drum spre market am simțit (mi-am amintit) ,,un vânt în ceafă” care bineînțeles că pe moment m-a enervat pentru că era legat de ,,coincidențe”. Din toate gândurile cu eu nu merit asta, cum se gândesc, la ce se așteaptă, de ce iar… etc., m-am scuturat, am mulțumit pentru relativa împuținare a ,,vântului” și mi-am amintit de ,,drumul” meu.

Drumul meu este acela care îmi aduce în față legăturile de tomi din care se formează Realitatea mea, sănătatea mea, trăirile mele, gândurile mele și… intuiția. Gândurile bune sau rele sunt venite în drumul meu pe vibrația pe care am emis-o anterior. Dintre toate, intuiția mi se pare cel mai grozav lucru. Am găsit scris că intuiția este de la Dumnezeu sau chiar este Dumnezeu. Oricum Dumnezeu este TOT, cu legi cu tot și orice ne putem sau nu ne putem imagina. Mi se mai reproșează că lumea așa face, că toți fac așa (legat de medicină care ar trebui să fie unica metodă în dobândirea sănătății). Nu-s nici pe departe cel mai viteaz om dar când pot lega în imaginația mea doi atomi și îi pun pe ecoul care pleacă de la mine și știu că mai devreme sau mai târziu tot la mine ajunge, de ce aș apuca pe alt drum doar pentru că este bătătorit? Am zis prin primele articole că nu am încă recoltele așteptate în urma gândirii ăștia dar cred că am greșit. Când mă dă modestia afară din casă îmi vine în minte Domnul Micawber și nu-i deloc așa. Am să-mi cer scuze că m-am ponegrit degeaba. Numai sănătatea pe care o am, datorită drumului pe care sunt, și nu-i puțin lucru.

Tot datorită acestei idei greșite de separare a omului de Dumnezeu au apărut și bolile care nu se văd, nu se aud dar care macină până la pieire. Doar un suflet din apropierea mea am cunoscut, cu prea mult timp în urmă și acum nu mai este printre noi, care a început cu acea boală a depresiei. Când ești într-un necaz, și a fost în mare necaz, când ai învățat că Dumnezeu este sus și doar El te poate ajuta, că tu ești mic și greutățile te apasă, te rogi dar la cine și cui și cum? Cu ce medicamente să înlături depresia când vezi prin ce treci și nu-ți spune nimeni să te uiți la ce ai, la ce ești, și faptul că grijile pe care ți le faci vor veni iar către tine? Se mai încearcă și am mai auzit să se facă comparații cu cei mai amărâți, cu presupuse alte greutăți, etc., etc. Sunt vorbe multe care nu fac altceva decât să adâncească depresia pentru că nu se întrevede nicăieri nicio forță care să ajute. Nu vorbește nimeni aici de putearea pe care Dumnezeul din om o are. Să mai amintesc că depresia înseamnă vibrații joase, tratată cu medicamente de sinteză care sunt tot de vibrație joasă nu are cum să aibă sorți de izbândă? Ea mai înseamnă neîncredere în sine, pentru că nu se cunoaște că Dumnezeu este în om și înseamnă neîncrede în Dumnezeu pentru că nu știe unde este și cum să-i vorbească. Trimițând în eter ,,Domne ajută” este vibrația joasă a nepuținței care se înmulțeste și se intensifică datorită altor și altor necazuri venite pe vibrațiile joase. Vibrația sănătații este cea înaltă, de unde să vină trăiri, situații care să te facă să trăiești vibrații înalte ale sănătății, dacă tu doar pe cele joase le trăiești?   

După revoluție, aveam o ,,jucărie” nouă și anume televizorul care acum avea mai mult de două ore, au apărut foarte multe formații de muzică. Eu le ziceam ciuperci pentru că se înmulțeau ca ciupercile după ploaie. Nu agream decât în mica parte muzica lor dar mă bucuram că fac muzică și nu altele mai rele. Și tot după revoluție și tot în numărul ciupercilor au apărut și terapiile complementare. Nu trebuie să-mi placă mie toate, nici să le înțeleg, dar au fost câteva gânduri legate de inutilitatea multora dintre ele. Au fost, acum nu le mai am. De ce? Pentru că, tocmai ce am povestit de drumul fiecăruia, drum pe care merge fiecare conform vibrațiilor lui. În fața fiecăruia se leagă și se dezleagă atomii care corespund vibrațiilor emise. În acest fel unele terapii au rezultate unele nu… așa pare, dar nu este adevărat. Toate pot avea rezultate în funcție de crezul pacientului. Și medicina alopată poate face minuni și ceaiul de mușețel poate face minuni și terapiile care lucrează cu imaginația pusă la treabă pot face minuni. Această ,,credință” este mai greu de învățat. În fapt mulți spun ,,să nu ai așteptări” sau se va rezolva ,,în timpul Divin” ceea ce este perfect adevărat dacă nu ești Toma necredincioasul. Dacă ești așa cum am fost eu cauți câte ceva din fizică, din fizică cuantică, din așa zisele ultimele descoperiri și cauți și mulți scriitori care vorbesc despre ele.

Ai puțină idee că s-ar putea să fie adevărată povestea cu atomul și universul, și… lucrările și materialele și oamenii vor veni ei în calea ta pentru ca tu să găsești răspunsuri. În primele cărți scrise de Gregg Braden el povestea despre experimente și descoperiri în paralel cu descoperirile și traducerile Bibliilor foarte vechi. Și din paralela asta reieșea în primul rând că știința și Bibliile vechi spun același lucru dar cu alte cuvinte și în al doilea rând cum ne poate ajuta pe noi oamenii aceste informații.

S-a demonstrat că creierul nu face diferența între realitate și imaginație. Și s-a găsit și testul muscular care îți poate arăta clar părerea celulelor tale în funcție de crezurile tale. Dacă la testul muscular (numele tău este x – de exemplu) îți iese că ,,nu mă iubesc” (asta se traduce nu te iubesc x), asta înseamnă că nu-l iubești pe Dumnezeul din tine una la mână, dar înseamnă că toate persoanele și evenimentele din viața ta îți vor arăta că nu te iubesc. Vei munci pentru relații și în iubire și profesional și vei avea rezultatele altele decât ar fi fost logic să fie. Ai emis ,,nu te iubesc x”, asta vei primi. Ecoul este și funcționează, mai trebuie să știm cum putem să-l folosim în folosul nostru. Că tot vorbeam de terapii și vreau să scap de această convingere că ,,nu mă iubesc”. Foarte pe scurt explic doar principiul. Îi dau comanda (acestei credințe) să se ducă în Lumina lui Dumnezeu și îmi imaginez că din corpul meu iese un abur care se duce în soare. Și tot eu dau comanda ,,mă iubesc” și îmi imaginez o rază de soare care intră în corpul meu și il luminează, ca un bec puternic în interior. Ai să ai surpriza să descoperi la testul muscular ,,mă iubesc” și în timp, cu totul alte reacții ale oamenilor din jur. Nu vor mai veni situații în care să simți că mergi cu frâna de mână trasă deși abilitățile tale sunt ale unei mașini performante. Mai important este faptul că vei crede în aceste abilități ale creierului, în puterea lui de a modifica particulele din corpul tău. Revin la ,,credință” (despre care am vorbit mai pe larg in articolul cu același nume). Dacă ulterior acestei modificări vei trăi cu aceleași obiceiuri ca până acum, credința ,,nu mă iubesc” va reveni. Toate obiceiurile pot fi reduse la două informații de conștientizat în fiecare secundă: Dumnezeul din om și Ecoul. Lazarev zicea așa: poți să țipi la el, poți să-I dai un pumn, poți să-l și bați dacă vrei pentru că te-a jigni, nu a fost drept, te-a furat, etc. Poți, dar nu îți este permis să gîndești altfel decât că în el este Dumnezeu, el este în viața pe care și-a emis-o anterior iar tu tot prin emisiile tale ai atras această situație.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

P.S. – tot nu am clarificat cu pozele, vor fi cele din trecut, până învăț!

Acum este mult mai devreme… este ora unu naptea, nu este două, da? Și cred că nu-și închipuie nimeni că în câteva rânduri voi epuiza subiectul boli! Și nu am greșit titlul, așa am vrut să sune.

Sunt multe lucrările care vorbesc despre rezultate ale cercetătorilor, experiențe și descoperiri științifice cu impact major asupra vieților noastre. Astfel de materiale ajung în fața ochilor noștri tot pe tărâmul vibrațiilor, cu alte cuvinte dacă te interesează și ce poți face tu pentru sănătatea ta și să nu lași numai pe seama celor în drept, vei ajunge la surprize dătătoare de speranțe, cel puțin.

Bruce Lipton spunea: ,,Specialiştii ruşi au descperit faptul că celulele pot comunica între ele prin intermediul unui câmp asemănător celui electromagnetic. Ei au pus câte o jumătate dintr-un ţesut de cultură în două containere sigilate dar prevăzute cu o fereastră de sticlă. Dacă fereastra era construită din sticlă obişnuită, atunci orice acţiune asupra ţesutului dintr-un recipient nu avea nici un efect asupra celuilalt, dar daca fereastra era confecţionată din sticlă de cuarţ (despre care se ştie că permite trecerea radiaţiilor UV şi peste UV) atunci, în numeroase experimente, s-a observat că orice acţiune (de exemplu infectare) realizată asupra unuia din ţesuturi crea un efect asupra celui sănătos în numai câteva ore.”

Într-un articol anterior spuneam că eu nu am crezut niciodată că bolile se transmit. Am dreptate dar într-un singur caz, acela în care crezi asta. Aici este tot Puterea cu care este înzestrat omul, dacă el știe că prin sticlă nu se trece, nu se transmite nimic între țesuturi. Când el știe că sticla de cuarț are proprietăți diferite, între țesuturi se produce comunicarea. Dacă ținem cont de dimensiunile atomului și de faptul că țesuturile sunt încă supuse convingerilor sursei (omului), atunci câmpul care susține toate particulele universului face ca din el să se nască atomi care să susțină (viul din virus, sau din oice parazit) infecția ca răspuns la ecoul sursei țesutului. Și în alte materiale am citit că timpul de infectare este de la opt la zece ore, ceea ce mi se pare un timp relativ scurt.

Mă gândeam zilele astea la animale care și ele se îmbolnăvesc și explicația mea este că toate sunt sub influența Puterii omului. Cele din jurul omului preia din emisiile și ecoul lui, iar cele din sălbăticie sunt supuse cumului de energii ale oamenilor, unii le zic egregori. Într-o zonă mai oropsită cu oameni mai sărmani care se simt manipulați, inferiori, fără merite, etc., iau amploare epidemii. Și la plante sunt epidemii de paraziți.

Toată lumea a sesizat în ultimii zeci de ani numărul mare de purtători de ochelari, toată lumea vede unul din doi sau trei copii, acum văd și la adulți, cu aparat dentar. Chestia cu poluarea, nu ține pentru că din doi frați ce mănâncă la o masă, unul are ochelari unul nu, iar aparat dentar pot avea amandoi sau numai un părinte. Unul are probleme cu inima și unul cu reumatismul. Dacă este poluare și mâncare cu chimicale atunci ar trebui să avem toți aceași boală. Moștenirea genetică tocmai ce a fost infirmată prin descoperirile că noi adică gândurile, convingerile și tot ce trăim și simțim dau comandă genelor ce boli să inducă în organism.

Neîncrederea în viitor sau chiar neputiința de a-l întrezări dau în timp boli ale ochilor care se transmit (trăirile) dacă trăirile au fost intense. Numai gândind că bunicii și părinții au trecut prin războaie, unii prin calamități naturale, putem să intuim trăirile intense pe care le-au avut. Spre ce viitor crezi că se gândeau? Mai vredeau vreunul? Și mai rău este când este și frică de viitor. Problemele ochilor vin la pachet și cu o mulțime de alte afecțiuni care au ca și cauză aceste frici.

Este foarte adevărat că dinților le este necesar calciu pentru dezvoltare. Calciu și mineralele în general au vibrații ce țin, de prima chakră, de siguranță, de a te simți în siguranță: afectiv, material, în societate, etc. De aici dinții slabi, carii cât cuprinde și bani mulți dați pe toată banda de pasta de dinți care mai de care mai ,,folositoare” dar care nu reprezintă o soluție pentru problemele dinților. Departe de mine gândul să nu o folosim, dar dacă ajung să citesc toate ingredientele și fabricile de pe cutia pastei ajung la o altă cauză a bolilor lor și anume la indecizii. Am auzit discuții legate de proveniență, ingrediente și preț. Se gândește cineva că omul lăsat în peșteră de Dumnezeu, rămânea fără dantură, poate și fără urmă de dantură dacă esențială era pasta x, făcută de fabrica y, cu ingredientele z? Dantura este sensibilă și la indecizii ca și la bârfă. Și la o privire a ultimelor decenii vedem că siguranța locului de muncă și mai ales, la noi, după revoluție întrebările multe și diverse legate de direcțiile în care să-mi îndrum copii, la ce școli, la ce meserii, etc., nu au fost deloc ajutătoare. Indeciziile apar în ultima vreme în cele mai neînsemnate domenii și în chestiunile cel mai puțin însemnate. Nesiguranța și indeciziile aduc probleme la dinți, au importanță și lasă urme în funcție de intensitatea cu care le trăim. Aduc iar în discuție Dumnezeul din om. Un proverb zicea ceva de genul: după ce te-ai gândit hotărăște-te, după ce te-ai hotărât nu te mai gândi. Dacă dumnezeu este în tine și iei o decizie din două, cum poți să crezi că Dumnezeu ar fi greșit și te-ar fi făcut să alegi greșit? Și dacă ai ales, nu tot Dumnezeul din tine urmează calea? Cum să dea greș? Un asemenea gând poate aduce multă liniște și spre deloc indecizii, după care vor urma și satisfacțiile.

Și după multe tabele mai mult sau mai puțin detaliate dar adevărate, am găsit ,,Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor” scrisă de Jacques Martel. Poate nu ți se potrivește tot sau nu putem noi să înțelegem tot dar… este bine de înțeles că doar sistemul de convingeri, frici, emoții, etc., moștenite sau făcute, crează bolile, oricare or fi ele.

Bolile autoimune, ca și altele, la care nu se înțeleg cauzele pentru a fi eliberate, ajung și la copii. Ajung pentru că trăirile care sunt cauzele bolii sunt foarte intense și în suflet și în timp. Azi am citit de două persoane despre care știu puțin dar suficient cât să-mi dau seama că au trăit aceste cauze. În carte, ca și cauze, scrie de viața care devine goală și nu mai merită trăită, devalorizarea și culpabilizarea pentru erori comise în trecut, credința că nu merit să fiu fericit și alte credințe și gânduri și emoții atacă corpul care se autodistruge. Dacă în afară de acestea mai zic și ceva de genul blestemului (chiar neintenționat): cine o mai face…, să nu mai aibă parte…, să…, etc., urmașii pot avea parte de evenimente de viață care, din punctul de vedere al oamenilor sunt normale: ,,așa a fost să fie”, ,,asta este viața”, toți părăsesc, toți înșală, etc. Și este suficient ca o persoană, mai rău când este mama, să fie părăsită, pentru ca în timp să se dezvolte boala. Când schimb gândirea și caut și remedii, care sunt în această carte, nu mai cred când mi se spune de către cei în drept că este incurabilă. Nu este păcat să am soluția și să nu mă intereseze?

Ajungând la o ,,coincidență”, aceste persoane bolnave nu realizează cât rău fac copiilor atunci când vor să facă rău altora. Ele oricum au trăit iadul pe pământ pentru care suferă de această boală, oricum trăirile se vor transmite copiilor dacă nu-și schimbă sistemul de gândire, dar să ,,vrei” cu tot sufletul să faci rău îți va aduce și mai mult ,,vreau” (dacă vrei bani, vei dori și mai mulți – sărăcia se va adânci) și Doamne ferește să nu însemne din ce în ce mai mult ,,vreau” sănătate. Cum se gândește la vreun beneficiu, în cazul unui câștig de cauză, în răul pe care continuă să-l gândească, rău ce ajunge întâi la copiii lor?

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Să-mi spună și mie cineva (de parcă l-aș asculta…) că nu este chiar bine să încep să scriu la două noaptea, că este foarte posibil să scriu prost sau chiar prostii și că oamenii normali la cap dorm noaptea. Și nici n-aveam de gând să scriu dar azi mi-am amintit de ,,omul sac” de care vorbesc unii care știu ei că atât cât mănânci atât te îngrași și că totul ține doar de voință dar voința nu are nicio calitate în afară de a te ține sau nu de la a mânca etc. Și mi-am amintit chiar când ,,vizitam” bucătăria și cireașa de pe tort vine când Facebook-ul îmi dă din amintirile mele un documentar care ar putea infirma multe teorii legate de ,,omul sac”. Și dacă încă eziți să crezi că Dumnezeu este în tine, acest documentar vine și spune încă o data că există situații în natură care vin și ,,bat” logica combinațiilor chimice obișnuite. Dacă pentru reactoare nucleare este necesară o Dunăre care să răcească temperaturile înalte, în natură, în mitocondri se pare că au loc reacțiile la rece, se sparg nuclee și astfel iau naștere alte elemente chimice. Alte elemente chimice înseamnă alte substanțe cu alte legături între ele.

Se știe din multe lucrări din domeniul alimentației naturiste de eficiența semințelor germinate în păstrarea sănătății și ameliorării unor neplăceri ca să nu le zic boli. Și aici este menționat faptul că în sămânța germinată, calciu (am găsit în unele scrieri) este de șaptezeci de ori mai mult decât în sămânța negerminată. Cuvintele de mai jos formează o idee de ce cuprinde documentarul. https://www.youtube.com/watch?v=_6j-UfpchZg  Transmutația biologică – Uzina atomică din corpul nostru

„Corpul nostru (dar și al animalelor) este o veritabilă uzină nucleară. Aici, prin mecanisme extrem de complexe, uimitoare, au loc reacții nucleare la rece prin care o substanță este transformată într-o alta, ca într-un veritabil proces alchimic.

– Dacă luăm la analizat doar cazul găinii, este imposibil să nu fim uimiți. Să avem în vedere doar următorul aspect: oul fecundat al găinii conține mult mai mult calciu în faza ultimă a eclozării, decât în prima zi în care a ieșit din corpul găinii. Diferența este spectaculoasă, pentru că în final, pe lângă coaja acestuia, puiul are o cantitate mare de calciu în oase și în alte părți ale corpului. “

Și acum vin și întreb eu (după vizionarea documentarului) pe cei cu idea de om sac, grăsimea care are o formula chimică cunoscută mai este rezultatul sctrict al legăturilor chimice ,,planificate” adică: dacă mămânci grame din hrana x, în organism legăturile chimice sunt astea și rezultatul este y cantitate de grăsime? Si cei care caută să-mi demostreze tabele cu alimente acceptate și interzise de ce nu introduc și voința sau lipsa voinței ca rezultat al căror legături chimice din organism dacă gândurile și trăirile noastre nu au niciun amestec în formarea de grăsimi? Eu sunt rea acum dar sper să citească aceste rânduri câțiva dintre ei că poate din curiozitate să caute și să afle că mai sunt și altfel de lucruri decât cele care se văd. Dacă tot sunt la capitolul grăsime aș enumera câteva cauze care fac ca aceasta să nu se dea lovită la multe rețete și metode de slăbire iar acolo unde ele reușesc ea se întoarce.

Frica are un mare cuvânt de spus pentru că emisiile ei aduc și situații în care să te protejezi și mai mult și la nivel de celule se generează elementele chimice cu legăturile aferente nașterii grăsimilor.

Emoțiile de tot felul, nesiguranța, golul afectiv din suflet, insatisfacțiile, frustrările, teama de abandon, furia, neîncrederea în sine, nemulțumirea de sine… sunt doar câteva care ,,ajută” corpul cu grăsime ca să se apere. Când nu ai considerație pentru tine și simți că nu ești văzut sau când te crezi prea ,,slab” ca om, grăsimea vine să te ajute să fi văzut și să fi puternic. Vorbind de Frici, tot ce menționasem în articolul anterior poate fi cauze reale pentru greutate excesivă. De aproape două mii de ani ni se spune că omul nu este important, că este mic și trebuie să fie umil, toată această energie a acestor crezuri a făcut ca omul să vrea să se apere cumva, se simte în pericol și nesigur tot timpul. Și de aici valul de obezitate în zone cu puternic concept materialist chiar dacă sunt considerate înaintate. Conștientizarea că Dumnezeu este în fiecare om ar salva oamenii de multe boli inclusive de la grăsime. Am amintit de Bruce Lipton (în articole anterioare) care spune de existența pe membrana celulei a niște emițători care lasă să intre hrană în celulă și lasă să iasă reziduri, în anumite condiții. Aceste condiții sunt date de trăirile enumerate mai sus (caz în care sbstanțele se depozitează în altă parte decât în celulă – poate fi și în grăsime) sau de cele de bucurie, mulțumire, recunoștință, iubire, etc. care aduc normalitate în funcționarea celulei.

Dacă omul este supus tot timpul aceluiaș tipar de gândire (exemplu: nu sunt în siguranță) dacă vine din generații este și mai puternic, aceste forte vin și formează chimia din organism care generează grăsime. Ce pastille din exterior, ce tip de tratament poate avea rezultat pe termen lung? În timp am citit și de nemâncarea care a dus la dereglări groaznice pentru că a fost dusă la extrem. Este foarte adevărat că omul poate supraviețui cu mâncare extrem de puțină sau chiar deloc dar pentru asta el înainte își modifică sistemul de gândire, condițiile de trai și multe convingeri.

Ca și ,,coincidențe”… de tot râsul fiindcă au aflat că-mi place muzica dar nu au idee de ea nici cât mine măcar! Plecam de la un concert, iarna, spre metrou. De la ieșirea din clădire și până în stația de metrou când m-am urcat în altul decât al lor, doi indivizi în spatele meu au ținut ,,să mă înștiințeze” vorbind între ei, chipurile (ca și cum eu nu fusesem în sală sau fusesem surdă) cât de prost a cântat x, cât de obosit și bătrân este, cum aleargă din oraș în oraș ca să mai apuce să cânte până mai poate, cât de tare l-a lăsat vocea și ce eforturi face pentru ca să fie auzit. Nu vreau să dau nume dar sigur voi mai auzi de el și-l voi mai auzi cântâtnd pentru că va putea încă mulți, câțiva zeci de ani cel puțin.

Am zis de râs, este de plâns dacă cei din rețeaua lu’… își imaginează că atunci când asculți ceva, aici o muzică, trebuie să ți se povestească ce trebuie să auzi. Se poate povesti muzica dar ca impresii și alea nu-s ale tale dacă le asculți pe ale altora chiar cunoscători de meserie… dar nu erau, erau doar ,,suflători” care pentru oarece beneficii își făceau meseria.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Când am scris titlul, ceva înainte de a mă apuca de scris articolul, mă gândisem de fapt la un tabel dar, cum este ceva mai mult de povestit și mai sunt și gândurile de zi, voi schița câte ceva urmând să-l definitivez pe parcurs… ha, mai încolo, nu? Tabelul în cauză este format din două coloane și două rânduri.  Pe primul rând se află ce ne face bine și rău din hrană, pe rândul doi ce ne face bine și rău din gânduri, convingeri, sentimente, etc.

Cu hrana este simplu: hrana vie are vibrații înalte (emitem și conform ecoului ni se întorc evenimente) și ne aduce sănătate și bine în viață. Hrana vie înseamnă negătită, nefabricată în eprubete sau în fabrici, pentru că enzimele însoțitoare mor la temperaturi de până în șaptezeci de grade și în mediu acid din organism. Până să intru pe tărâmul vibrațiilor spuneam, și este adevărat, că hrana vie și suplimentele alimentare (presate la rece și naturale) alcalinizează organismal. Asta înseamnă sănătate și lipsa oricăror viruși, fungi, ciuperci, paraziți în general, pentru că aceștia mor în mediu acid. Hrana procesată și fabricată este tot ce am enumerate mai sus dar supusă temperaturilor înalte, pasteurizării, sucuri, conserve, etc. Deci tot ce mâncăm sau înghițim ne face bine sau rău în funcție de cât de conștienți suntem de sănătatea și de binele nostru în viață. Toate emisiile ce pornesc de la hrană intră în cele optzeci de procente pe care nu le conștientizăm și care sunt trecute de regulă la categoria subconștient, douăzeci la sută înseamnând sistemul de gândire conștientă. Și tot din aproximări se pare că pentru sănătate este bine să mâncăm douăzeci la sută hrană procesată și optzeci la sută hrană vie. Dacă ne scoatem bine la rândul doi, aceste procente sunt perfect adevărate. Sunt uluitor de multe însemnările de vindecări, inclusiv de boli foarte grele, cu hrană vie și suplimente naturale, vorbesc și din experiență.

Cu rândul doi este puțin mai mult de povestit, adică… nu cred că se va termina prea curând tot ce se scrie și mai ales se descoperă pentru că și dacă este împărțit în două (împărțirile sunt doar orientative ele neexistând) Frică și Iubire, subdiviziunile lor sunt nenumărate la fel ca și bolile și situațiile de viață pe care le aduc datorită ecoului.

Din prima coloană din rând, cele care alcalinizează organismul, care ne aduc cele bune în viață și care ar trebui să însemne cel puțin optzeci la sută din ce simțim sunt: bucurie, fericire, mulțumire, recunoștință, compasiune, înțelegere, entuziasm, etc. Cred că am un articol mai vechi cu titlul Exerciții de fericire. Este modul meu de viață, exercițiile de fericire, chiar dacă sunt destule momentele în care strâng din dinți… este gândul meu din fiecare secundă în care sunt conștientă acela de a fi recunoscătoare pentru ceva, pentru orice lucru îmi vine în minte dar pentru care recunoștința este adevărată: mulțumesc și sunt recunoscătoare pentru acoperișul meu, pentru tot cu ce m-a înzestrat Dumnezeu, etc., sunt un million de lucruri în fiecare secundă pentru care poți fi recunoascător și să mulțumești și toate vor aduce mai multe situații pentru care mulțumirile și recunoștințele le vei exprima și mai mult.

Din a doua coloană din rând, cele care acidifieză organismul și ne aduc numai necazuri și evenimente și situații de nedorit sunt: tristețe, supărare, pesimism, frică de viitor, dispreț, dispreț de sine, spirit critic, furie, mânie, disperare, rușine, griji, învinovățire de sine și pe alții, judecată a ta și a altora, nesiguranță, neîncredere, ranchiună, resentimente, indecizii, dorințe (cu atașament), fixuri principiale, gelozie, mândrie, etc. Din acestea: vinovăția (de sine) atrage bacteriile, resentimentele atrag fungi, ,,nu merit” atrag virușii, neprețuirea de sine și cu vinovăția atrag ciupercile. Cauzele astea sunt importante pentru că se scăpă mai repede de paraziți dacă sunt cunoscute și te informezi cum poți scăpa de ele.

Și cum am ,,făcut praf” tabelul, din categoria fricilor încă mai descopăr dar e bine de știut că în afară de boli, un cumul de frici (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) atrag inclusiv urmăritori, manipulatori, hărțuitori, răufăcători, etc. Într-o traducere a ecoului, atunci când simți o frică, te ferești de ceva, toți cei atrași te vor face să te ferești de ei. Dacă (cred că până la urmă numerotez articolele) în articlolul Trădare m-ai înjurat când am zis că doar trădatul este vinovat, acum mă mai înjuri o dată pentru că și dacă strigi urăsc trădarea și trădătorii și dacă îi judeci pe cei care trădează, ecoul îți va aduce situații de viață în care să urăști și mai mult și pe mai mulți trădători și vei judeca pe mai mulți, adică vor fi mai mulți din cei care trădează.

Dacă am zis că nu intru încă să analizez fricile, este pentru că sunt și prea multe și prea diverse și vor urma în alte articole. Dar pot scrie despre o bătălie (din ce se poate ,,da pe post” doar…) pe care am câstigat-o (sau sunt pe drum) și anume bătălia cu grijile. Adică nu mai sunt eu cel care cară sacul cu grijile tuturor oamenilor din lume pe spatele meu, ci sunt un om care le-a împuținat și chiar știu să le mai dau la o parte atunci când dau buzna la mine ,,neinvitate”. Gândind mereu că în fiecare om este Dumnezeu, m-a ajutat în situații în care se cerea puțină îndrăzneală, puțin curaj, mai puțină rușine, etc. Dar gândind că grijile pe care mi le fac îmi vor întoarce situații de viață în care, Domne ferește să fie implicați copiii mei, să trebuiască să îmi fac și mai multe griji, mă îngrozeau, mă blocau și mă trezeam cu viteza luminii. Nu știu dacă motivația ecoului te va face să ți le împuținezi dar dacă ești mămică, n-ai nicio scuză să nu pleci pe drumul ăsta. Nu scapi de ele într-o zi, nici într-o săptămână dar gândul că poți să nu le mai ai este un minunat însoțitor de drum și rezultatul este de domeniul miracolului dar eu știu că există miracole și mai multe și mai mari.

Din șirul ,,coincidențelor” (începute în primul articol Revenire)… una mai nouă și îmi doresc din suflet să nu fie. Sunt multe haruri, cu care Dumnezeu a înzestrat oamenii, care fac cât mai mulți oameni fericiți. Dacă ai un har și din dezvoltarea lui nu beneficiază și alții, se pare că vei ajunge la nevoi și greutăți și nu la succes. Deci cu toții ar trebui să vedem cum putem fi de folos și altora. Acum judec omenește, adevăratele cauze le-am enumerat mai sus. Cum poți tu înzestrat cu harul de a aduce bucurie oamenilor, de a-i face să trăiescă vibrațiile înalte ale bucuriei, să-mi ,,fluturi” prin fața ochilor niște cuvinte care, înșirate pe o bucată de hârtie, fac niște posibile acuzații identificate și mai vag, încă neanalizate, ,,posibil” a intra în anchetă dar nu se știe de către cine, etc., etc… și de ce faci asta? Cuvintele menționate nu au nimic în comun cu domeniul în care am profesat, nici măcar cu domeniu de bârfă pentru care nu am nicio ,,pregătire”. Cât de mic să fi ca om, să te gândești să ,,fluturi” informații ,,neștampilate”, că poate unii ,,e proști” și vor începe să arunce cu pietre? Am scris în articolul Trădare de cât de amârâți sunt cei care fac sau vor să facă rău. Ce gol imens au în suflet și cât de frustrați se simt deși poate nu au motive dar ei încă nu au aflat? Dacă nu e de la ,,nezâmbitul” încerc un sentiment de milă pentru cât de proști consideră el că sunt oamenii, pentru cât de puțin cunoaște oamenii pentru care muncește, este adevărat și pentru un salariu, dar muncește și ca să se bucure și ei de harul cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Dacă este din rețea de la ,,nezâmbitul” omenește vorbind, în afară de beneficiile promise, este vorba de invidie, de a realiza că nu poate ajunge acolo unde este cel care, într-adevăr face oamenii fericiți și cu harul său.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Întâi de toate, răceala mi-a trecut instant. Cine m-a învățat ce să caut în convingerile, gândurile și ce mai simt eu, cum să le eliberez și ce să pun în loc, m-a învățat bine. Mulțumesc.

Nu știu cum mi-a trecut printre degete acest titlu dar în lumina lucrurilor bune pe care le putem face cred că ar trebui să intre și rugile noastre de bine către toți cei care ne trădează. Ei sunt cei mai amărâți dintre toți cei care fac rele.

Ca să fie clar, cei trădați, cel puțin până acum, ar trebui să știe că este exclusiv vina lor dacă li se întâmplă așa ceva. De ce? Păi fiecare pe vibrațiile emise își atrage ce are în viață. Și tot până acum ar trebui să știe că aceste lucruri se pot remedia. Identificăm fricile, convingerile, judecățile și tot este emisie de vibrație joasă, le eliberăm și inserăm partea bună a lucrurilor. Asta se învață, important este că se poate ieși din vizorul trădătorilor, nu este imposibil.

De ce am zis că sunt amărâți și să ne rugăm pentru trădători? Păi îți dai seama că ei nu știu ce să facă cu viața lor? Ei nu știu să se bucure de ea, nu au activități care să le bucure viața, nu au ocupații care să le dea satisfacții, ei nu au pe nimeni în jur care să le zâmbească măcar, ce să mai zic să îi facă fericiți. Ei nu știu ce-i aia bucurie, satisfacții nici atât și ei cred că planificând sau ,,păzind” pe cineva, pentru raport, se vor simți mai bine. Ei nu știu că nu așa se învață bucuria. Orice planificare nu înseamnă neapărat emisii de bucurie pentru că încă nu ai certitudinea bucuriei deci stau și-și bat capul cu planuri, ce să spună, eventual ce să mintă, cui și când să spună, toate astea înseamnă energie pierdută care se va transforma în insatisfacții conform vibrației joase emise. Spun insatisfacții pentru că mai devreme sau mai târziu adevărul iese la iveală și este foarte posibil ca răul dorit, la final să nu fie atât de mare sau chiar să nu fie rău. Se mai spune că tot răul este spre bine, nu? Și dacă nu-și bat capul cu astea și doar trebuie să ,,păzească” pe cineva și să raporteze și tot nu-i ușoară încercarea de a părea natural, binevoitor, îngrijorat și doritor în a da ajutor.

Și golul ăsta pe care ei caută să și-l umple cu a face rău nu-i numai din partea materială a vieții, partea pe care o știe și o conștientizează. Golul ăsta este în sufletul lor. Ei nu sunt iubiți, și dacă sunt, ei nu pot să simtă asta și nu-și vor da seama până nu-și vor strica relația pe care și-ar dori-o din sufletul dar… sufletul lor este gol. Din cauza golului din suflet ajung să creadă că beneficii materiale sau cine știe ce servicii le vor împlini așteptările. Nu vor realiza decât că nu le va împlini nimic și probabil vor inventa noi căi și noi planuri. Să ajungi să trebuiască să suporți uneori chiar ,,prostia” unor neștiutori în domeniu, să-ți bați nervii și să te chinui să-i înveți chiar dacă vezi că nu se prinde nimic de ei, pentru că trebuie să afli niște răspunsuri, arunci în discuții subiecte, sugestii, etc., și ce să vezi? ,,proștii” nu se prind și nu dau răspunsurile pe care ei le așteptau. Ce beneficii să capeți ca să merite atâta muncă și bătăi de cap? Mie nu mi se pare ușor nici pe prostul să faci mereu dar să mai și minți și să ai pretenția să fi crezut. În categoria asta deja sunt intrate niște ,,coincidențe”, una sigur, nu știu câte ajutoare a avut.

,,Viața este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu” este un citat minunat de care se pare că nu suntem conștienți. Se zice, și sunt convinsă că așa este, că fiecare ne naștem cu câte un har, cu câte un talent și nu ne rămâne decât să ni-l descoperim. Ei nu realizează câtă viață pierd prin timpul alocat a face rău în speranța vreunei satisfacții sau bucurii iluzorii. Aia nu este bucurie este boală care nu va umple în niciun fel golul din suflet. Cei care promit beneficiile și care probabil, sigur, au făcut alegeri în viață pe care le regretă nu cred că ar recunoaște vreodată că le lipsește ceva. De obicei cei care fac alegeri având la bază materialul, și le numără și nu-și dau seama că lipsesc cele din suflet… unii și acum mai zic că sunt prostii.

Dacă eu aș începe să găndesc despre ei cum ar gândi omul care nu știe de Dumnezeul din el, aș gândi în termeni de supărare, ranchiună, resentimente, pe alocuri ură poate fi. Cum eu știu că emisiile mele îmi vor aduce situații de viață care mă vor face să le retrăiesc și să le retrăiesc și mai intens, spun stop. Nu vreau să emit decât ce vreau să primesc. În rugăciuni îl rog pe Dumnezeu să le insufle Iubire necondiționată și Lumină Divină în suflet și în inimă. Mai ceva ani, mai mulți ani în urmă mi-aș fi dorit să pățească la fel dar… că nu-s bune emisiile astea este una, partea și mai frumoasă este că întrezăresc un bine foarte mare pe care mi l-au făcut ei cu aceste ,,activități” făcute de oameni cu pietre în loc de inimi.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Poate este bine să menționez că articolele din acest an sunt în ordinea în care cineva vrea să facă ceva pentru sănătate și pentru bine și foarte bine în viața sa. Am făcut introducerea pentru că acest ,,merit” trece dincolo de hrană și dincolo de aceea gândire pozitivă despre care se aude mai des. De fapt nu există gândire pozitivă și gândire negativă. Există emisii de tip gândire și trăiri și convingeri: ce emiți vei emite și mai mult. Dacă zici că ești om bun și nu faci rău nimănui dar conform convingerilor, celor moștenite din tradiții, etc. nu consideri că meriți să ridici fruntea la Dumnezeu și să-i spui ce-ți dorești pentru că trebui să fim umili, cu capul plecat, etc, nu vei avea prea multe reușite nici în sănătate și nici în viață.  

De mult se știe că nu genele generează boli, că nu se moștenesc boli ci sisteme de gândire (eu le zic șabloane), de convingeri, de frici, sentimente, etc. Aceste șabloane emise, la întoarcere activează genele care ne procopsesc cu ceva neplăceri sau boli în funcție de cât de mult te-ai prețuit și cât de mult l-ai conștientizat pe Dumnezeul din tine.

Azi am avut un moment în care iar am zis că ,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” și eram gata să găsesc motive pentru care ,,sfinții” puneau bețe în roate doar ca să vadă ,,cineva” scrisul. Spun asta pentru că seamănă foarte mult cu învinuirile ,,fabricate”. Posibilitatea de a nu putea să fie obiectiv și atunci i s-a întunecat judecata deschizându-se către a face rău, este destul de mică. M-am oprit din a analiza pentru că nu merita dar m-a dus cu gândul la ,,nu merit”. Acest ,,nu merit” poate a fost moștenit din generații sau învățat din scoală sau din mediul în care a trait. Pote fi în legătură cu acele credințe de umilintă pe care cei mai mulți încă sunt convinși că trebuie să le aibă. Poate și sigur a fost faptul că neștiind de Dumnezeul din om, omul de-a lungul veacurilor a tot considerat că este nevrednic în fața lui Dumnezeu.

Cui i se aducea injurii probabil avea această credință și astfel în munca pe care o depune ar fi cam greu să-i recunoască cineva bunele intenții, profesionale, obiective, etc. pentru că ecoul îi aduce aceste evenimente în care să realizeze că ,,nu merit” să mi se recunoască munca.

Sunt multe materiale, cărți și pe net, care fac corespondența între cauzele subtile și bolile aferente (vorbind numai de boli).

Cauzele subtile sunt crezurile, sentimentele, emisiile în general. Prin anii o mie nouă sute șaizeci, un ,,băiat” deștept a găsit că poți obține răspunsuri în legătură cu ce credințe ai sau nu prin intermediul corpului, se numește testul muscular (se găsesc mențiuni pe net, s-au dezvoltat multe terapii complementare care se bazează pe această descoperire). La întrebări precise corpul știe și îți răspunde dacă ai credința că ,,nu merit să fiu iubit”. Am dat exemplul ăsta pentru că multă cerneală a curs în drumul de a găsi explicații în multe domenii ale vieții și mai ales când este vorba de relații. Dacă ai o asemenea credință, nici personal și nici professional nu vei avea parte decât de situații în care să zici iar ,,nu merit să fiu iubit”. Și dacă vorbești doar de conștient faci o mare greșeală pentru că sute de ani omul s-a văzut nevrednic de iubirea Domnului și s-a transmis și ai moștenit ,,nu merit să fiu iubit”.

În cazul neplăcerilor mai ușoare, nici nu trebuie să te uiți mult pe lângă tine și să vezi că nu ai realizat ce ar fi trebuit (considerai tu că trebuia) și te și ia durerea de cap. Ca să dai totuși vina pe cineva cu care ești pe ,,lungimi de unde asemănătoare”, cred că se întâmplă să te înțeleagă greșit așa cum, dacă se ,,strâmbă” oglinda la tine iar o furi. Este posibil ca acestea să fie simțite mai mult de către cei care și-au făcut o idee despre aceste unde, gânduri, emisii, ecou, etc.

Mai era un banc care spunea că să nu-i spui lui x bancuri vinerea că râde duminica în biserică, sau te trezești cu nasul în batistă cu ceva semne de răceală dar… îți dai o palmă peste frunte abia după câteva zile realizând că aceste stări au o cauză și trebuie să o găsești pentru că ,,luatul” așa zisei răceli, la mine, este exclus. De când mă știu niciodată nu am fost de acord cu ,,luatul” bolilor mai ales al răcelilor, gripelor, virozelor, etc. Și se pare că am avut dreptate. Acești paraziți: viruși, fungi, ciuperci, țînțari, muște, gândaci, etc. indiferent cât sunt de mici sau mari au viață în ei (spirite sau ce mai au ei), sunt atrași de vibrațiile cele mai joase. Vibrații joase sunt din categoria resentimentelor, neprețuirii de sine (nu merit), vinovăției, a rușinii. Toate plasele de țânțari de la ferestre contra lor și a altor zburătoare, gândacii de bucătărie, muște, molii și tot ce ar mai putea intra în casă, sunt contra acelora care sunt atrase și aduse de vibrațiile joase a celor din casă.

Conștientizate unele convingeri, la care nu te gândești în mod normal, îți pot face mult bine… este foarte puțin spus. O convingere, ca ,,nu este posibilă bucuria…” rostită sau gândită într-o fracțiune de secundă după o bucurie mare, îți aduce, în foarte scurt timp situația în care să-ți spui că ai avut dreptate. Dacă nu ai idee de convingeri spui ca toată lumea, că viața e și sus și jos și mai ai un motiv de analiză, critică, supărare și altele. Dar când realizezi pe moment ce ai făcut și vezi în timp urmările conform ziselor, mai greu să te convingă cineva că emisiile tale se duc în neant și de acolo mai departe.

,,Vinerea în biserică” se iscă o situație în care trăirile pot fi la polii opuși, când jos, când sus și cea mai simplă cale este să crezi doar în polul cel mai defavorabil, nu ești convins dar cauți semne care să îți dea dreptate. ,,Duminica” te trezești cu palma peste față când ai realizat credința care te sabotează: ,,nu merit…”

Poate voi continua cu convingerile pe măsură ce îmi vor ieși în cale.

De data asta sar peste ,,coincidențe”, desi mai sunt o groază și de groază pentru că vreau să rămân cu imaginile minunate a celor inserate după eliberarea credințelor nașpa de ,,nu merit…”.

Până data viitoare: Lumină în suflet!