<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Blog luiza</title>
	<atom:link href="https://zboara.eu/luiza/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://zboara.eu/luiza</link>
	<description></description>
	<lastBuildDate>Sun, 15 Nov 2026 02:18:20 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	
	<item>
		<title>63 – Dantura și Deciziile</title>
		<link>https://zboara.eu/luiza/blog/63-dantura-si-deciziile/</link>
				<comments>https://zboara.eu/luiza/blog/63-dantura-si-deciziile/#respond</comments>
				<pubDate>Sun, 15 Nov 2026 02:01:54 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[Luiza-Maria]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://zboara.eu/luiza/?p=2800</guid>
				<description><![CDATA[Bun titlu mi-am ales, așa de bun că nu știu dacă să încep cu dinții sau cu deciziile?! Adică ar trebui să scriu despre a lua decizii și nu știu cu care să încep? Da, ziceau niște vorbe deștepte că &#8230;<div class="read_more"><a href="https://zboara.eu/luiza/blog/63-dantura-si-deciziile/">read more</a></div>]]></description>
								<content:encoded><![CDATA[
<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/11/images-10.jpg" alt="" class="wp-image-2801" width="161" height="225" /></figure>



<p>Bun titlu mi-am ales, așa de bun că nu știu dacă să încep cu dinții sau cu
deciziile?! Adică ar trebui să scriu despre a lua decizii și nu știu cu care să
încep? Da, ziceau niște vorbe deștepte că ,,să nu te iei prea în serios…”,
deci am început bine. Treaba este că ceva mi-a adus aminte să scriu și acum ar
trebui să le adun&#8230; sau să mă adun (ha!). Da, ceva mi-a amintit de articolele
despre dantură și mai mi-a spus că am sărit câte ceva. </p>



<p>Ce știam eu referitor la
afecțiunile dinților era legat de bârfă și indecizii. </p>



<figure class="wp-block-image size-large"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/11/images-8.png" alt="" class="wp-image-2802" /></figure>



<p>Nu am idee care este explicația <strong>bârfei</strong>
dar din cele observate de mine aceasta este legată și de observarea, luarea în
calcul, analizarea, plânsul la cât mai multă lume, povestirea, repetarea
povestirii, înștiințarea și amintirea poveștilor și întâmplărilor, toate astea
pentru orice întâmplare mare sau mica, important sau neimportantă, etc. În
unele cazuri cred că este vorba de captarea atenției, dorința de a fi văzut, de
a fi important, de a fi perceput ca om care este foarte atent și informat dar…
la lucruri care sunt atât de mici de cele mai multe ori încât stai să te
întrebi pe ce își pierd viața unii. Am făcut mențiunile astea pentru că acestea
nu par în ochii celor care le fac, și poate că nu sunt, ceva ce ar face rău și
totuși fără să gândească la oameni și fapte cu răutate își fac mai rău decât
își imaginează. </p>



<p>De <strong>bârfele</strong> în care se
povestește, se vorbește se analizează și mai mult se inventează despre cineva
sau ceva, nu-mi stric eu articolul ca să le amintesc decât ca o cauză foarte
adevărată care duce la afecțiuni grave ale danturii.</p>



<p>Tinând cont de activitățile mele
cam de când mă știu acest articol nu a apărut în urma celor de mai sus.</p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/11/ziua-de-nastere-a-lui-donald-duck-celebrul-personaj-creat-de-walt-disney-cinemasuceava.ro-lyoen.jpeg" alt="" class="wp-image-2803" width="201" height="201" /></figure>



<p>Am ajuns la <strong>decizii</strong>. Aș spune că nici de ele nu poate fi vorba dar… mă prinde trecutul din urmă adică o discuție în care cineva mă certa că nu poate fi adevărată influența mediului în care trăiești asupra deciziilor tale. Și dacă eu susțin că fiecare om este buricul universului și că el trăiește ce a emis anterior, pare că are dreptate dar… nu are. Ești singur în univers dar vibrațiile tale pot fi și aceleași cu ale altora din trecutul tău, din zona geografică și chiar din viitorul tău. Ești în locul și momentul în care atragi emisiile tale anterioare care au adunat și pe cele asemănătoare. Cum sentimentele, fricile, emoțiile au în traducere cuvinte in număr infinit și în vibrații sunt atât de multe forme. </p>



<p>Pare că nici de aici nu a început
articolul meu decât dacă… dacă sunt pe aceași lungime de undă cu cineva care
trăiește, emite acum ce am trăit și emis eu anterior, în viețile mele, de către
strămoși, de către cei din zonele geografice, etc. Cum s-ar spune: ,,nu
recunosc nimic”, nu știu de vreo decizie de luat în vremurile apropiate.</p>



<p>,,Prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al
bolilor și afecțiunilor) spune câte ceva referitor la <strong>lucrările adăugate</strong>
danturii care se vor a părea adevărate. Dacă sunt adăugate nu au cum să fie și
adevărate și atunci alte cauze destul de dureroase sunt legate de trecerea prin
evenimentele din viață cu curajul necesar și cu sinceritatea mai ales a
sinelui. O cunoaștere a omului, a cine este și ce putere are dă mult curaj,
putere pentru afirmare, putere de a fi integru și de a nu se mulțumi cu puțin. Asta
ar face ca să nu fie nevoie de adăugiri la dantură. Ca expresia ,,a mușca din viață” să fie adevărată este necesar curajul și
cunoașterea a ceea ce ești. Când ești, fără să
știi, în mentalitatea omului umil cu sabia deasupra, mic și neputincios, cu
frica lui Dumnezeu din cer care stă și te păzește, cum ai putea să treci prin
experiențele care îți ies în cale fără teamă? Deși articolul ăsta ar fi fost
început din urmă cu câțiva zeci de ani, începând cu ultima vreme, pare să-și
piardă din subiectele de discuție, realizări pe care trebuia să le trec undeva
spre a nu le uita.</p>



<p>Recomandarea este afirmarea a ceea ce este omul. Această afirmare pornită din cunoaștere aduce și satisfacție și fericire.</p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/11/Donald-tace.jpg" alt="" class="wp-image-2804" width="264" height="294" /></figure>



<p>Alte afecțiuni apar din cauze care țin de <strong>indecizii</strong> dar fiind vorba de sinceritate și exprimare acestea se combină cu <strong>furiile</strong>, cu <strong>frica de exprimare</strong> a sinelui, astfel indeciziile par a fi captive. Furia dată de frica de exprimare a părerilor este plecată de la convingerea că omul este mic, în familie, în societate, în relații, în fața Lui Dumnezeu și în fața lui. Conflictul apare între minte, rațiune și inima cu trăirile ei. Deciziile, cum ai putea să le iei în condițiile astea și să nici nu regreți mai târziu, să te gândești și că sunt corecte și bune pentru tine? Dacă nițel din acest ceva m-a dus la acest articol acesta a fost furia înfrânată de a ,,nu scoate ochii”. Înfrânarea a venit doar de la gândul la ecou și la faptul că mi-am atras cumva cele anterioare furiei. </p>



<p>Recomandările mi se par mai complicate pentru că țin de conștientizarea
incertitudinilor, pe care oricum le număr și-mi găuresc capul, și a faptului că
luarea deciziei înseamnă eliberare și împlinire, lucru care pare de la sine
înțeles.</p>



<p>Pe tărâmul ăsta intru ca pe cel al lui popa deși în cele mai multe dar
mărunte situații te scoți cu gândul că orice ai alege Dumnezeul din tine întâi alege
perfect și pe urmă tot El se descurcă și face tot ce-i mai bine și bun pentru
tine. </p>



<p>,,Nu poţi schimba trecutul, dar
poţi strica prezentul făcându-ţi griji în privinţa viitorului.” Spunea Paulo
Coelho. Treaba cu trecutul este altă poveste și am mai vorbit de ea pe aici și
de griji am mai vorbit dar vorbind de decizii și indecizii acestea se înmulțesc
exponential dacă nu învățăm să le gestionăm. Am înțeles că amânarea nu-i mereu
bună dar depinde cu ce intenții o faci. Poate îți permiți un timp de gândire și
de găsire de soluții și atunci eu cred că este o idee bună. Acum că știm de
afecțiunile dinților am putea să ne gândim și la universul fără limite care
conține soluții în număr tot fără limite indiferent de momentul în care iau
decizia. </p>



<p>În apărarea dinților, eu nu cred în zicerea conform căreia dacă îți pleacă trenul din gară ai pierdut șansa. În situații ușoare găsești repede ceva în jur. În situații mai grele ai putea îngheța situația la nivelul de vibrație al unei știri. Ok, asta se mai poate dezgheța, Doamne Doamne știe El când. Poți renunța la toate grijile, furiile, neplăcerile sau ce mai încerci la aflarea unei nefăcute, doar gândindu-te la ecou. Vreau eu să trăiesc toate astea, mâine, poimâine și în restul zilelor? Nu. Atunci gândește-te la orice este bun în jurul tău și ai vrea să fie și mâine și poimâine. Încerci sentimentul că ești nedreptățit? Nu te pun să te întrebi de câte ori te-ai simțit așa în viața ta, te pun să te întrebi de câte ori te-ai nedreptățit ca să fie altora bine? </p>



<p>Aici nu sunt pe tărâmul popii, întrebări
nu-mi mai pun, caut în jur doar ce-i frumos și ce aduce bucurie. Cum aș fi fără
să conștientizez ecoul? Cum aș fi dacă nu aș fi conștientă de faptul că stările
nașpa în care aș persista, posibil să le trăiesc în urma evenimentelor legate
de copii? Până aici. Conștient trăiesc convingeri, eliberez ce nu-i bun, aduc
ce-i bun, totul ca moștenirea lăsată puilor mei să fie cât mai ușoară și
frumoasă. Pot da impresia de nepăsare, mi s-a spus chiar de superficialitate,
dar dacă ai prins câteva idei pentru suflet înseamnă că nu m-am găsit degeaba.</p>



<p>Până data viitoare: Lumină în
suflet!</p>
]]></content:encoded>
							<wfw:commentRss>https://zboara.eu/luiza/blog/63-dantura-si-deciziile/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
							</item>
		<item>
		<title>62 – Genunchii și Volumul II</title>
		<link>https://zboara.eu/luiza/blog/62-genunchii-si-volumul-ii/</link>
				<comments>https://zboara.eu/luiza/blog/62-genunchii-si-volumul-ii/#respond</comments>
				<pubDate>Mon, 09 Nov 2026 02:11:33 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[Luiza-Maria]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://zboara.eu/luiza/?p=2793</guid>
				<description><![CDATA[Cel mai neplăcut lucru pe care l-am auzit, nu citit, în viața mea referitor la genunchi a fost că ei încep să doară, sunt tratamente care trebuie urmate toată viața, dar&#8230; ,,trebuie să te obișnuiești cu durerea”. Nu spun că &#8230;<div class="read_more"><a href="https://zboara.eu/luiza/blog/62-genunchii-si-volumul-ii/">read more</a></div>]]></description>
								<content:encoded><![CDATA[
<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/11/popeye.jpg" alt="" class="wp-image-2794" width="264" height="264" /></figure>



<p>Cel mai neplăcut lucru pe care l-am auzit, nu citit, în viața mea referitor la genunchi a fost că ei încep să doară, sunt tratamente care trebuie urmate toată viața, dar&#8230; ,,trebuie să te obișnuiești cu durerea”. Nu spun că toți cei în drept au acest crez sau că lucrurile nu pot sta și altfel dar nu-mi imaginez cum poți zice așa ceva. Un alt lucru neplăcut este că cei care aud și cred. Neplăcut este pentru cei care chiar nu vor să afle mai mult. Nu am avut eu probleme cu ei, deși cei mai apropiați cărora le voi spune că este vorba de flexibilitate nu mă vor crede (ha!). A fost o vreme însă când auzeam în jurul meu destul de des de aceste afecțiuni. Până să caut la ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) care sunt cauzele afecțiunii, din observațiile mele ale comportamentelor celor cu afecțiuni și cu ceva informații din alte scrieri eu știam că această afecțiune apare în urma unei ,,rupturi” de personalitate. Așa am găsit scris și ar însemna conflictul dintre ce vreau eu cu sufletul meu să fac și ce fac pentru că ,,așa trebuie” făcut. Conflictul ăsta stă la baza celor mai multor afecțiuni dar se pare că mai sunt particularități. </p>



<p>Mie îmi sună a
umilință, și umilința nu ți-o iartă nimeni și apar suferințele pentru că în
tine este Dumnezeu și nu-ți este permis să-l umilești. De ce umilintă? Păi nu
se spune să te rogi în genunchi? Așa faci două nefăcute: Îl faci pe Dumnezeul
din tine mai mic decât este și&#8230; dacă zici dă-mi Doamne, ajută Doamne, sau
orice cerere, îți vor veni necazuri pentru care cererile să fie și mai multe și
mai intense.</p>



<p>Ai putea avea
suferință la genunchi și îndeplinind sarcini doar pentru că pe scară ierarhică
ești mai mic și te consideri mic și umil.</p>



<p>Tot umilință este
și când ,,trebuie” să faci
doar din considerente morale sau legale dar de pe poziția umilului. Trăim în
societate și multe nu pot fi făcute altfel dar conștientizând cine ești și ce
poți, poți face ,,ce trebuie” de pe poziția generosului și a
putiinciosului, care este Dumnezeul din tine, până îți găsești căutând locul de
unde să faci și ce ai vrea. Cum în univers există toate posibilitățile, cea
benefică pentru mine, de ce n-ar exista? </p>



<p>Ce nu prea înțeleg eu la recomandările legate de
flexibilitate, schimbare, deschidere la nou, etc., este că nimeni nu îți spune și
ce ar însemna aceste schimbări de direcție. Eu, așa vreau să cred, mi-am
schimbat puțin gândirea când am aflat despre ecou și Divinul din om, nu mai
judec azi ce nu vreau să judec mâine, caut bucurii azi dacă vreau să mă bucur
mâine. Până la aceste momente degeaba îmi spui că sunt încuiată, că sunt
fixistă, că nu mă dau niciun centimentru în altă parte ca să fiu ca x, y, sau
ca cei normali. Degeaba îmi spui pentru că pot să-ți răspund fix la fel. Este
juma-juma. Ce consideri tu că trebuie să schimb, îți pot spune să schimbi tu ca
să fi ca mine. Nu-i corect așa? Că schimbarea pe care am făcut-o eu este mai
mare sau mai mica poate o voi povesti în cartea mea pentru că este inimaginabil
pentru unii să nu faci cum ,,se face”.</p>



<p>Să trecem și pe la ,,prietenul” meu care spune că <strong>genunchii</strong>
sunt articulațiile pe care îngenunchez când mă supun ierarhiei, mișcării și
direcției. Ei reflect gradul de flexibilitate, amortizează șocuri, reprezintă
gradul de perseverență și de indecizie. Ușurința cu care se pliază articulația este
legată de flexibilitate în sensul ușurinței cu care se ascultă vocea
interioară. Aici explică în ce fel să fiu flexibil. Dacă ei sunt necesari
pentru menținerea poziției sociale, când nu te umilești în genunchi, atunci
când genunchii sunt sănătoși înseamnă că sunt deschis față de ceilalți și față
de schimbări. </p>



<p>Fraza asta este de ținut minte, nu de alta dar pot ,,să scot
ochii” cuiva din neam care știe că
am genunchii sănătoși dar nu știe și ce înseamnă (ha!).</p>



<p>,,O <strong>afecțiune</strong> la genunchi indică dificultatea mea de a alege între
individualitatea mea (eu) și cea a unui grup (noi).” Deci conflictul și
alegerea direcției: nu pot avansa pentru că mă agăț de ceva, de cineva și cel
mai grav de ,,ce cred ceilalți despre mine”. În cazurile pe care le știu eu,
înrădăcinarea în așa se face, așa trebuie, ,,nu vreau să supăr pentru că (sunt
un million de motive inventate)…, pentru că…” este atât de mare și durează de
zeci de ani încât nu are cum să aibă ghenunchii ăia parte de sănătate vreodată.
Dintotdeauna a fost mai ușor, se pare, să urmezi legile decât (chiar dacă le
urmezi) să te gândești că pot fi și alte posibilități.</p>



<p><strong>Dislocarea </strong>indică un
dezechilibru față de o persoană sau situație, indică slaba încredere în
persoană și în capacitățile ei. </p>



<p><strong>Afecțiunea</strong>
genunchilor mai poate indica o abdicare în fața unor greutăți prea mari, un
eșec legat de un vis sau față de o ambiție.</p>



<p>Dacă genunchii pocnesc arată teama de rupere sub greutatea
responsabilităților, a presiunii, a eforturilor etc. În cazul ăsta
perfecționismul poate face mult rău arătând spre dezamăgire de sine sau de
performanță. Ar trebui căutat în sine care este adevărata vrere în viață și ce
trebuie schimbat ca să ajung la ce vreau fără teama de a considera că trădez pe
cineva dacă mă mai pun și pe mine pe primul loc.</p>



<p>Recomandările sunt legate de deschidere față de cei din jur, să accept să
schimb anumite aspecte la felul meu de a fi, să renunț la vechile idei. Am
explicat pe la început ce înțeleg eu prin schimbare, cele de aici nu mă conving
să fac ceva.</p>



<p>De luat în seamă recomandarea de a-ți căuta adevăratele tale valori, de
a-ți asculta inima și a lăsa și pe ea să decidă nu numai rațiunea, astfel dând
voie creativității să iasă și intuiției care de cele mai multe ori știe mult
mai bine ce să facă. Astfel îți vei descoperi capacitatea de a te mișca liber. </p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/11/Mancare.png" alt="" class="wp-image-2795" width="427" height="186" /></figure>



<p>O <strong>ruptură</strong> de menisc și o <strong>uzură permanentă</strong> înseamnă o opunere în
fața unei situații. Preferi să rupi ceva decât să te adaptezi unei situații,
dependența de alții în locul încrederii în sine. Dacă tu crezi că ai eșuat în
rolul de a aranja lucrurile, vor reacționa și meniscurile. </p>



<p>Conștientizarea potențialului, încrederii în sine, și mai ales a vocii
interioare sunt recomandările. </p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/11/magical-6652493_640.jpg" alt="" class="wp-image-2797" width="251" height="251" /></figure>



<p><strong>Volumul II</strong> Am idei noi
pentru cartea mea. Dacă nu știai, afli acum, ,,coincidențele”, și mai
ales șefu’, nu știu care este deosebirea dintre viața profesională și cea
personală a unui om. Nu știu că apreciind valoarea muncii profesionale nu
înseamnă și aprecierea omului și mai ales ,,coincidențele” nu știu că se pot distruge singure ascultând sugestii
de a acționa în detrimentul cuiva. Deci dacă vrei să începi să ,,distrugi” ,,coincidențele”, în
sensul de a le face să se demaște (nu că mai era nevoie) începi prin a le
recunoaște valorile din viața profesională. Nu se așteaptă nimeni să acționeze
cu mare viteză dar vei vedea. După ce lauzi pe unul, imediat cel lăudat va
apărea și cu lanțul de susținători să, iar, defăimeze pe cineva alimentând un
mai vechi scandal ,,artificial&#8221;. Deci nu își va da seama că șefului ,,coincidențelor” îi este frică de
succesul lui în fața ta și îl va pune să facă exact lucrul de doi lei care îl
va detrona în ochii tăi. Frumos, nu? Mă gândesc pentru cei rămași cum să te pun
să-i ridici în slăvi pe câte unul și cum va fi pus să-și taie craca de sub
picioare pentru că șefu’ nu va
suporta gândul că ceva te va face fericit. Că veni vorba, mai am o idee. Tot
din aprecieri și inimioare multe pe paginile de socializare (care și ele vor fi
influențate de șefu’ astfel vei avea în fața ochilor pe toți apropiații
care vor dori să vadă cui pui tu inimioare și cine îți va răspunde) vor fi unii
pe care cineva, fără prea multe cunoștințe în domeniu dar sensibil la beneficii,
îi va ajuta în serviciu și-i va muta câteva sute de kilometri depărtare. Asta
ca tu să nu te mai poți bucura de serviciile lor și speră să te reprofilezi în
a-ți alege activitățile care îți fac plăcere. Nu de alta dar putere va avea, va
distruge și prin alte părți ce îți va face ție plăcere. Nașpa nu va fi că-i vor
muta, nașpa va fi că, fiind de doi lei, nu le va înțelege valoarea ca să-i treacă
peste ocean. Asta idee este bună. Mai am una. Dintre cei descoperiți se vor
plânge că nu îți pasă de ei și d-aia nu-i vei căuta, chiar dacă le vei da de
înțeles că telefonul tău este ascultat și tu nu ești străin de asta. Să le mai
zic ceva de cât ar costa o intuiție? Că unii nu știu ce beneficii vor aștepta,
dar să și gândească nu-i voi pune.</p>



<p>Până data viitoare: Lumină în
suflet!</p>
]]></content:encoded>
							<wfw:commentRss>https://zboara.eu/luiza/blog/62-genunchii-si-volumul-ii/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
							</item>
		<item>
		<title>61 – Cu o floare&#8230;</title>
		<link>https://zboara.eu/luiza/blog/61-cu-o-floare/</link>
				<comments>https://zboara.eu/luiza/blog/61-cu-o-floare/#respond</comments>
				<pubDate>Sun, 01 Nov 2026 01:38:08 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[Luiza-Maria]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://zboara.eu/luiza/?p=2782</guid>
				<description><![CDATA[,,Cu o floare nu se face primăvara!” – am fost la operă. Incă un articol pentru cartea mea în care am acoperit doar o perioadă și pentru a nu-mi pierde însemnările le trec pe aici. Aceste însemnări descriu cum văd &#8230;<div class="read_more"><a href="https://zboara.eu/luiza/blog/61-cu-o-floare/">read more</a></div>]]></description>
								<content:encoded><![CDATA[
<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/11/961919_stock-photo-meadow-with-cartoon-sunflower.jpg" alt="" class="wp-image-2783" width="326" height="264" /></figure>



<p>,,Cu o floare nu
se face primăvara!” – am fost la operă.</p>



<p>Incă un articol
pentru cartea mea în care am acoperit doar o perioadă și pentru a nu-mi pierde
însemnările le trec pe aici. Aceste însemnări descriu cum văd eu lucrurile, nu
cum sunt ele. Nu mă scuz dar fiecare le vede într-un fel care sigur nu poate
coincide cu direcția din care le văd eu.</p>



<p>Pe la începutul anului am creionat de ce consider eu, pe lângă cele scrise de cei în drept, că în fiecare om și în fiecare punct din universul ăsta este Dumnezeu. Doar amintesc câteva idei. Între nucleul unui atom și primul strat de electroni, între straturile de electroni care urmează, distanțele la scară sunt de ordinul a două sute și ceva de kilometri. Din spațiul acesta în anumite condiții se nasc alți atomi. Un electron se pare că este format din trei tornade. Aceste tornade când nu sunt observate se transformă în ,,nimic”. Dacă ai idee de o tornadă din poze sau filme, ea se formează datorită curenților de aer și mișcării de rotație a pământului. Poți opri această tornadă? A putut cineva până acum să o oprească? Dacă nu Dumnezeu este Legea după care aceste tornade din atom și din atmosferă se formează și se dizolvă, atunci cine este? Așa cum stai cu picioarele pe pământ și vezi printr-un telescop în afara pământului, așa ar putea lucrurile în mod ,,normal” să stea altfel. Nu repet dovezile descoperite că electronul foarte greu a putut fi fotografiat pentru că nu se lasă observat iar în acest caz locul lui unde se găsește este ,,peste tot”. Prin articlolele de anul ăsta de la unu încoace am scris despre așa ceva, acum doar am trecut în revistă faptul că se tot spune că la nivel de particulă subatomică fizica este alta, asta este ok, dar că nu se aplică și la nivel macro este o imposibilitate atâta vreme când tot ce există este făcut din particule care se nasc după Legile date de Dumnezeu din câmpul care Este!</p>



<p>În ziua de azi
toată lumea vorbește despre multe rele. La ele s-a ajuns doar pentru faptul că
nu se înțelege despre Dumnezeul din om. Fiecare vrea să fie auzit, să fie
văzut, ceea ce este bine pentru progresul omenirii, dar în detrimentul
celorlalți ceea ce nu numai că duce la distrugere și autodistrugere dar se
întâmplă pentru că, omul nu știe cine este, ce putere are și atunci bâjbâie
printr-o lume pe care a făcut-o să fie periculoasă pentru că nimeni nu înțelege
și nu aude decât ce vede și ce crede el că trebuie să audă. </p>



<p>Aș putea să spun, din primii ani de stagiatură știu, ca niciun
general nu caștigă o bătălie de unul
singur, adică fără soldații pe care să-i conducă. Aduc iar în față că fiecare
vrea să fie auzit și văzut fără să țină cont că fără întregul din jurul lui nu
va avea victoria de care să se bucure. </p>



<p>Am fost la operă!
O muzică de aur care și cântată prost și ascultată de afoni rămâne un munte minunat
în măreția lui, o bijuterie care nu poate fi murdărită oricât și-ar dori unii. Nu
am vrut să scriu nimic rău despre ea dar Doamne Doamne mi-a trimis un gând: cum
aduci opera la nivelul mediocrității! Cum poți să aduci instituția, teatrul în
care se cântă opera, la nivelul mediocrității când ea poate străluci în lume,
dacă este lăsată, doar prin puterile ei? Pentru clipele minunate petrecute în
ani, m-am gândit că ar fi de nota opt, pentru munca depusă, pentru bunăvoința
celor care o iubesc și din interior fac tot ce le stă în puteri să iasă bine.
Nu cred că aici intră numai opera din România, din câte am auzit, citit și
văzut pe net, este un trend general. Ăsta a fost motivul pentru care te-am
plictisit cu atomul și faptul că oamenii nu știu cine sunt. </p>



<p>Este o modă să
aduci gunoaiele (costume, decoruri, gesturi) pe scenă și la case mai mari se
întâmplă la fel, aduci și tu, și ca să ai justificare chemi și pe cei care să
bată din palme astfel tu pleci fericit că ți-ai atins scopul. Este distrus
geniul lui Donizetti, în Lucia di Lammermoor nu ai cum să mai auzi ceva
când vezi batjocura la adresa femeii și fiarele închisorilor. Este distrus în Carmen geniul lui Bizet în
care coloritul a fost înlocuit cu gunoaie și fiare vechi. Pe Mozart cred că-l
urăște dacă ai adus femei în furou și cu picioarele goale pe scenă in Don Giovanni…
Pot să zic despre tineret și copii în creștere că nu au de unde să vadă altceva
decât război și mizerie și atunci când se fac mari tot asta vor face în viață.</p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/11/index.jpg" alt="" class="wp-image-2785" width="380" height="214" /></figure>



<p>Nu este unul
singur cel care acceptă așa ceva, cred că sunt mai mulți și beneficiile
imediate încălzesc fețele celor care nici nu se gândesc măcar la monumentele
înalțate de înaintașii lor, aici vorbesc de notele scrise de geniile muzicii,
unii nu știu care este diferența dintre o notă muzicală și una din catalogul
invățătorului din clasele unu patru. Deja nu se mai gândesc la educația pentru
arte, pentru frumos și pentru memoria geniilor muzicii, nu, nu au zor că dărâmă
patrimoniul moștenit iar istoria artelor poate fi ștearsă din memoria
generațiilor care ne urmează.</p>



<p>Am mai primit o
palmă peste ceafă de la Doamne Doamne care mi-a trimis gândul că eu nu aș fi
ajuns să scriu trăirile astea ale mele dacă anterior nu le-aș fi emis. Deci
oameni buni s-ar putea să nu fie vorba despre voi dar&#8230; este foarte posibil ca
energetica celor ce au emis ca și mine să se fi adunat și să vrea să se
dizolve, cum? Doar risipind-o, așa că voi continua.</p>



<p>Ca ,,șef de trib” zici, am găsit scris, că vrei să duci Opera Română și cultura Română în lume. Chiar dacă nu au fost cuvintele puse așa, despre asta spuneau. Acesta este un gând frumos doar că vrei să faci asta singur și nu cred c-o să-ți iasă. </p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/11/desenele-animate-si-muzica-clasica.jpg" alt="" class="wp-image-2784" width="317" height="238" /></figure>



<p>,,Cu o floare nu
se face primăvara!” Asta am simțit că se întâmplă în toamna aceasta la operă.
Nu încep cu opereta, de la începutul stagiunii, că pentru cine vrea s-o vadă
este un moment câștigat. Mă voi referi la momentul lui Wagner care a sclipit. A
fost mai mult decât o reușită și nu mă miră pentru că interpreții sunt valoroși
și m-au surprins plăcut decorurile și costumele. A mai fost un moment Verdi de
excepție al bufonului, vorbesc peste câteva rânduri și momentul Trubaduru. Acesta
din urmă altădată a fost de o strălucire ce te făcea, nu contează de câte ori,
să vrei să-l vezi și să-l revezi. De data asta în optul de care am amintit
intră decorurile, costumele, luminile, corul, mezzosoprana care este de
milioane indiferent de intinderea rolului și câte ceva, nu tot, de la
personajele principale și orcheasta nu așa legată cum o știu. Soprana, invitată,
m-a convins dar nu mereu. Cu o voce melodioasă, cred că perioadele de bucurie
și disperare au solicitat mai mult pentru că semănau ca stare și cred emoțiile
nu i-au fost prietene. Este o voce pe care însă vrei s-o mai auzi. Tenorul, pe
care l-am azit de nenumărate ori, în interpretare a fost de acolo dar mai puțin
cu timbrul la care nu știu ce i-a făcut, altădată nu era atât de aspru. </p>



<p>Și acum baritonul. Are voce frumoasă dar dozată pe ici pe colo. Pe întinderea unui cuvânt începutul și sfârșitul au altă intensitate. L-am auzit în alte roluri și m-a convins, aici nu. Putea fi cineva care să strălucească? Da. Fiecare poate avea loc în această instituție, sunt sigură. Singurul care se ridica la nivelul celui ,,mutat&#8221; câțiva zeci de kilometri mai departe, a cântat în această toamnă în comedii (deși eu vin la opera ca să aud voci de obicei) și în nu știu ce proces de care nu cred că vrea cineva să-și amintească (ororile naziștilor &#8211; nu l-am văzut și nu vreau să-l văd). Este foate bun în acele comedii dar nu-i scoate vocea în evidență și sunt teatre de comedie unde pot merge dacă vreau să râd. Și ca să fie tabloul complet pe la sfârșitul anului trebuia să fie într-un rol pe măsura vocii lui, ghici ce? A fost înlocuit.</p>



<p>Probabil s-a sugerat de către șeful ,,coincidențelor” ,,mutarea” celui care chiar punea Opera
Română pe harta lumii, câțiva zeci de kilometri mai încolo aruncându-i ,,praf
în ochi” invitații, nu multe, să presteze. Cuiva îi era frică de competiție deși
activitățile muzicale pot fi diferite? În toamna asta a fost invitat să-l facă
pe bufon și cum era de așteptat, spectacolul a fost de cea mai înaltă clasă.
Până acum ,,șeful de trib” nu
se poate lăuda decât cu Wagner ca realizare pentru că bufonul a fost diamantul
care nu avea cum să nu strălucească și a avut, exceptând perioada de mizerie a
prohibiției, acompaniament pe măsură. </p>



<p>,,Cu o floare nu
se face primăvara!” Deci: șef de trib, te aliniezi modei mondiale la
aducerea operei în zona de mediocritate? Căteva ieșiri cu unu sau doi
interpreți pentru care toți amintesc prin paginile de socializare, doar de șef,
îmi amintește de cultul personalității al celui de foarte Tristă amintire. Orice
alte activități în interiorul clădirii nu se pot număra ca spectacole de opera care
să facă vâlvă în lume, asta sigur. </p>



<p>Din anii șaptezeci standardele de calitate cer să se solicite
feedback de la client. Unii dintre sponsori au implementate aceste standarde la
fel cum au și obligația de a vă solicita managementul acestor feedback-uri. Nu
de alta dar să se știe că nu bat din palme pentru paiele din capul sopranei,
nici pentru furoul de care Mozart nici nu auzise și nici pentru carourile de pe
costumul bufonului. Dacă sunt activități care fac excepții de la regulă, îmi
cer scuze. </p>



<p>Este adevărat că cei care au trait ororile războaielor au
murit, dar celor care propovăduiesc mizeria, celor care aruncă sămințele
revoltelor, celor care vor să îngroape frumosul ca să fie în rând cu moda
,,neînțeleșilor”, acestora să le arunce cineva în ochi câteva fire de nisip să-i
văd pe urmă ce poftă de război mai au!</p>



<p>Greg Braden zicea că un ,,nebun de bine” influențează fără să vrea sau să
știe în jur de opt mii de oameni. Eu știu destui, am speranța că binele va
triumfa!</p>



<p>Până data viitoare: Lumină în
suflet!</p>
]]></content:encoded>
							<wfw:commentRss>https://zboara.eu/luiza/blog/61-cu-o-floare/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
							</item>
		<item>
		<title>60 – Alegeri</title>
		<link>https://zboara.eu/luiza/blog/60-alegeri/</link>
				<comments>https://zboara.eu/luiza/blog/60-alegeri/#respond</comments>
				<pubDate>Mon, 26 Oct 2026 01:57:59 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[Luiza-Maria]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://zboara.eu/luiza/?p=2768</guid>
				<description><![CDATA[Credeam că voi lăsa articolu’ fără titlu’ o vreme. Îmi treceau prin cap tot felul de idei (pe semne era liber de neuroni &#8211; ha!) legate cumva și de cele care nu-s prea plăcute omului cum ar mătreața, chiar dacă &#8230;<div class="read_more"><a href="https://zboara.eu/luiza/blog/60-alegeri/">read more</a></div>]]></description>
								<content:encoded><![CDATA[
<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/10/Ranchiuna-Donald.jpg" alt="" class="wp-image-2769" width="290" height="372" /></figure>



<p>Credeam că voi
lăsa articolu’ fără titlu’
o vreme. Îmi treceau prin cap tot felul de idei (pe semne era liber de neuroni &#8211;
ha!) legate cumva și de cele care nu-s prea plăcute omului cum ar mătreața,
chiar dacă am mai scris de ea, cum ar fi genunchii, de ei chiar n-am scris sau
cum ar fi creierul despre care ar fi interesant de scris ceva în măsura în care
o să constat că îl am – ha, ce bubuieli îmi trec prin cap. Nu am știut pe care
din ele să aleg pentru început așa că am început să le citesc, cam pe diagonală,
pe toate. După care am tras o linie comună la toate adică toate cele enumerate
au la bază un conflict. Conflictul este între creier și inimă. La mătreață este
între creier și tiparele lui vechi și inima care nu-și cunoaște valoarea și nu
crede că poate face altceva în afara tiparelor, convingerilor, tradițiilor și
în general în afara a ce face toată lumea. La genunchi este tot cam la fel când
una simți și alte ,,trebuie” să faci
și&#8230; alegi întotdeauna să faci ce ,,trebuie”. Creierul fiind calculatorul
cu pupitrul lui de comandă, are și el două emisfere care nu mereu se ,,pupă” între ele pentru că iar nu poți
împăca mereu ce analizezi cu ce simți și pentru care ai alte emoții decât cele
care ar ,,trebui” să iasă din analize. </p>



<p>Și tot alegând eu cu care subiect să încep mă ,,lovește” realitatea pe după ceafă puțin aducându-mi
aminte și de zicerea aceea în care ar trebui să faci ce zice popa iar nu ce
face el. Tot propovăduind despre regrete, despre care am mai scris dar se mai
vor menționate, m-a lovit o amintire, din trecutul îndepărtat, în care o Alegere
a fost de a-L ruga pe Doamne Doamne să facă ce știa El mai bine în locul
meu. Nu erau cunoscute nici pe departe expresiile legate de dezvoltare
personală, de legile universului sau legea atracției, erau cunoscute doar
Măreția Lui și dorința de viață așezată peste un munte de neputințe, de
nepriceperi, de senzații de inutil și de frici. El a așezat totul cum nu se
putea mai bine, cum nu se putea mai fericit… de ce mai trage ceva înapoi care
seamănă cu mustrări (cuvânt foarte blând) ? Aici vine popa cu ce ,,face” el.
Mai scrișnim din dinți, mai învățăm, mai căutăm ce ne scapă…</p>



<p>Când mă gândeam la ,,trenul pierdut în viață”, &nbsp;expresia cu care nu sunt de acord îmi apare în față o alta care o explică pe prima: ,,Totul începe cu o alegere: să-ți urmezi frica sau să-ți urmezi inima”. </p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/10/Tabel-Iubire-Frica-1.png" alt="" class="wp-image-2771" width="410" height="282" /></figure>



<p>Netul abundă de exemple în care întârzieri de tot felul, pierdut avion, pierdut tren, pierdut bani, toate au dus în cele din urmă la un final câștigător. O să zici că nu se referă la cazul fizic ci la cel figurat și ai dreptate numai că lucrurile stau destul de asemănător în ambele cazuri.</p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/10/piramida-constiintei1-1.jpg" alt="" class="wp-image-2776" width="439" height="247" /></figure>



<p>Nu le etalez acum pe fiecare dar le pot trece pe fiecare prin legea ecoului, pe care o explic după modelul meu. Dacă îmi consider (am mai scris asta) corpul complet în apă și în picioare, fiecare celulă vibrând emite un val mai mic sau mai mare în funcție de ce simte. Dimensiunea valurilor poate fi considerată cea din piramida conștiinței. De la gât în sus se consideră cele de care ești conștient și analizează, planifică, vede și judecă, ajunge să cunoască. De la gât în jos sunt cele ale simțirilor (este demonstrat că inima are câmpul mai mare decât al creierului de cinci mii de ori), emoțiilor, fricilor, furiilor, supărarilor, etc. Fiecare emisie rezonează cu altele de același fel din univers și se întorc la sursă. Este foarte adevărat că nu se văd și nici nu se pot măsura dar&#8230; ,,socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” este exact ce se întâmplă. Planifici să faci ceva și forțe nevăzute (emisii anterioare care acum se întorc) te opresc. Faci o listă de cumpărături și ai în minte bugetul nu tocmai corespunzător, de aici frica de a rămâne fără bani, și se va-ntâmpla să nu găsești de cumpărat tot ce-i pe listă. Neluând în considerare faptul că ești unicul răspunzător de tot ce ți se întâmplă în viață începi să ,,tricotezi” scuze despre cum e în viață, cum ți-e scris, ce îți aduce viața, cât de grea este și cât de periculoasă e lumea, etc., etc. </p>



<p>Zicerea cu trenul
referindu-se mai mult la oportunități, de cele mai multe ori nu se iau în seamă
trăirile din spatele alegerilor de a renunța la ele sau chiar de a le pierde
fără să facem ceva. </p>



<p>În cazul în care ai ales să o (pe oportunitate) lași să se ducă și pe urmă regreți, ești sigur că ți-ar fi fost mai bine sau ai aflat că cineva în locul tău este foarte bine? Dacă așa ești sigur, am veste proastă pentru tine: acel cineva a avut un sistem de gândire (chiar pile și relații, bani sau alte foloase) prin care și-a atras acel bine. Poți fi mult mai bun decât el dar dacă țipă profesionalismul în tine, nu ești mulțumit de cum și cine ești, ai convingerea idioată că ,,nimeni nu-i perfect”, atunci vei mai pierde sau ți se vor mai fura și alte oportunități. &nbsp;</p>



<p>În cazul în care
ai pierdut-o (pe oportunitate) din neatenție sau chiar nu ai știut de ea, este
foarte posibil ca grupul de emisii din jurul oportunității care pot fi oameni,
acte, gânduri, etc. să nu rezoneze de loc cu cele emise de tine anterior sau în
prezent. În acest caz nu aveai cum să ai idee măcar de ea.</p>



<figure class="wp-block-image size-large"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/10/349615l-320x200-n-1d0a6e9c.jpg" alt="" class="wp-image-2772" /></figure>



<p>Alegerile în
relații se fac asemănător. Dacă tu crezi că nu-s la nivelu’, nu-s suficient de bun, vreau așa, trebuie
să fie așa&#8230; vei atrage personu’ care să te facă să tot repeți ce ai emis și simțit, și ce ai zis de la bun
început. Dacă tu consideri că doar Dumnezeu merită să fie iubit, ghice ce? Vei
avea parte de situații în care să-ți tot repeți că tu nu meriți să fii iubit și
îți va trece prin cap să dai vina pe soartă, pe viață, pe societate, pe femei
sau pe bărbați când de fapt ți se va aduce în față și în viață fix emisiile
tale anterioare. Persoana cealaltă poate că are și ea emisii asemănătoare,
posibil de stăpân cu frici că-și pierde poziția și atunci se consideră și el
insuficient dar posibil fost stăpân de scalvi în viețile anterioare acum îți poate
oferi suficiente clipe în care tu să simți și să retrăiești emisiile tale anterioare
amintite. </p>



<p>Este posibil și
să ,,fugi” de bine uneori. Întâlnirea
inițială a avut loc datorită unor vibrații înalte, ale binelui, avute și de
unul și de altul. Acum eu în ultimul timp învățând niște expresii noi îmi este
ceva mai ușor să spun că despărțirea a vut loc pentru că niciunul nu cunoștea
vibrația (adică nu știa cum se simte) acelui bine, nu o emisese anterior, acum
ce venea era total necunoscut așa încât coborârea la vibrații mai joase era mai
sigură pentru unu sau pentru amândoi sau unul o blochează de așa natură încât
de cealaltă parte nici nu mai contează ce va face pentru că cea blocată nu mai
aduce bucurie, aduce plecarea celuilalt. Dacă inițial au fost vibrațiile înalte,
posibil depărtarea doar să scuture sau să arate (conștientizezi) ce pot face
alegerile bazate pe creier adică pe partea de logică, planificări, analize și
siguranță, alegeri care nu-s pe vibrații înalte, sunt doar planuri de cele mai
multe ori bazate pe frica de a nu pierde altceva. Nefiind nici înalte nici în
număr mai mare decât cel al simțurilor, nu face altceva decât să lungească
agonia, conflictul, neliniștea și tot cortegiul de boli ce pot urma dacă
acestea din urmă nu se diminuează.</p>



<p>Dat fiind această
unicitate a fiecăruia și puterea de atragere a fiecăruia în funcție de emisiile
lui, cred că nu prea își mai are sens cuvântul iertare. Asta în teorie, în
practică cel mai greu ne iertăm pe noi pentru câte o nefăcută pentru care nu
aveam nici cunoștințe, nici putere, nici loc, nici, nici, dar tot ne mai tragem
câte una peste ceafă câteodată. Cu ceilalți rămâne doar o alegere pe care ar
trebui să o facă doar Dumnezeul din noi și numai pe baza a ce ar zice El, adică
a simțurilor.</p>



<p>Sunt foarte
convinsă că multe relații nu pot fi explicate după acest model și pentru că
toți oamenii au strămoși ale căror emisii le trăim încă, toți avem suflete care
nu știm cu ce emisii vin la noi în trup, toți trăim în regiuni geografice în
care există un cumul de energii care ne vor influența mai mult sau mai puțin în
funcție de cât de mult vrem să știm despre ele pentru că le putem modela. Da,
poți să depinzi din ce în ce mai puțin de alte energii pe măsură ce înveți
despre ele despre cum le poți schimba și mai ales pe măsură ce înveți că
puterea este la tine, puterea emisiilor tale este cea mai mare. Nimic nu este
ireversibil în afară de moarte, asta am învățat-o de la Lazarev și eu o cred.
Totul în jururl nostru este format din particule care se leagă și se dezleagă
după niște legi. Toate situațiile posibile și imposibile există în univers,
doar trebui imaginat drumul până la ele pentru a se arăta căile, soluțiile,
oamenii, cunoștințele care puse la treabă să ducă la ele.</p>



<p>P.S. pe baza faptului că pentru a crea realitatea creierul nu face diferența dintre realitate și imaginație, pe baza faptului că cineva a descoperit testul muscular în care corpul arată fix ce este adevărat pentru el adică ce cunoaște, crezurile care nu ne sunt de folos pot fi eliberate și eventual înlocuite cu cele de folos. Luminița de la capătul tunelului pe care o amintește o sumedenie de metode și terapii devine ceva care nu numai că dă speranță dar dă și multă energie și gânduri frumoase. Un rezumat la rezumat doar pentru a reaminti că totul este posibil.</p>



<p>Până data viitoare: Lumină în
suflet!</p>
]]></content:encoded>
							<wfw:commentRss>https://zboara.eu/luiza/blog/60-alegeri/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
							</item>
		<item>
		<title>59 – Sau ce poate face Libertatea</title>
		<link>https://zboara.eu/luiza/blog/59-sau-ce-poate-face-libertatea/</link>
				<comments>https://zboara.eu/luiza/blog/59-sau-ce-poate-face-libertatea/#respond</comments>
				<pubDate>Sun, 18 Oct 2026 01:05:15 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[Luiza-Maria]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://zboara.eu/luiza/?p=2756</guid>
				<description><![CDATA[Cum un gând, o intuiție pot fi foarte adesea semne că e bine să apuci o direcție anume, m-am așezat la scris având ca inspirație o relatare a unei situații de pe vremea când eram pe la școli dar suficient &#8230;<div class="read_more"><a href="https://zboara.eu/luiza/blog/59-sau-ce-poate-face-libertatea/">read more</a></div>]]></description>
								<content:encoded><![CDATA[
<figure class="wp-block-embed-youtube wp-block-embed is-type-video is-provider-youtube wp-embed-aspect-16-9 wp-has-aspect-ratio"><div class="wp-block-embed__wrapper">
<iframe title="Al Bano &amp; Romina Power - Liberta" width="510" height="287" src="https://www.youtube.com/embed/mG05YzmmiCU?feature=oembed" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" referrerpolicy="strict-origin-when-cross-origin" allowfullscreen></iframe>
</div></figure>



<p>Cum un gând, o intuiție pot fi foarte adesea semne că e bine să apuci o
direcție anume, m-am așezat la scris având ca inspirație o relatare a unei
situații de pe vremea când eram pe la școli dar suficient de mare cât să îmi
amintesc. O bună parte din zi am avut această întâmplare în minte și cred că nu
este doar o întâmplare dar, cum se zice, nimic nu este întâmplător. Este posibil
ca pentru cineva care trece peste aceste rânduri să fie ceva ce lipsea înțelegerii
unei situații sau chiar să-i fie mai bine după citirea lor, eu asta îmi doresc.
</p>



<p>Nu-i descoperirea roții dar atinge un ,,moment” sensibil și anume Tristețea.
Și acum un alt gând îmi trece prin cap, deranjând neuronul meu cel vesel, și
vine cam de departe de când se spune că romanii în timpul petrecerilor lor
găseau un moment în care aduceau, și plimbau prin încăperile cu mese și
petreceri, mumii (sau ceva de genul). Și asta o făceau pentru a aminti de reversul
medaliei care acum avea pe o parte veselia din timpul petrecerilor dar mai
exista una legată de moarte respectiv tristețe. Nu știu ce mi-a venit să
vorbesc despre astea, poate că am auzit de Papa care a fost operat la plămâni,
în seara asta dar, dacă tot am amintit de fațete, este de dorit să nu-ți treacă
prin cap citind articolele mele că ai putea intui măcar stările prin care trec.
Asta este valabil și pentru ,,coincidențe”. Pot spune doar
că de data asta nu are nicio treabă ce scriu cu simțămintele mele din ultimul
timp. Gata cu bănănăielile.</p>



<p>Pentru a înțelege
mai bine despre ce este vorba, este posibil ca eu să nu fiu destul de clară, am
dat un ochi pe la ,,prietenul” meu (Jacques
Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor), și anume la capitolul
despre plămâni. Încă nu am scris și nu am aprofundat acest subiect dar din alte
informații știu, și am analizat și cazurile pe care le știu din viață, că
afecțiunile plămânilor înseamnă și apar în urma unor situații, trăiri,
evenimente care au adus și au uitat să mai ia înapoi… tristețea. În carte scrie
că ,,prin activitatea plămânilor viața circulă în mine, inhalez viața și o
returnez Universului”. Dacă așa stau lucrurile eu sunt și exist ducând oxigen la
fiecare celulă, oxigen care poate fi sentimente, emoții negative cum este și tristețea,
sau poate fi iubirea adică sentimente, emoții benefice și care dau viață
celulei și organismului. Considerând existența mea, neimportantă, umilă, păcătoasă
(cum se vehicula în biserici), trimit celulelor altceva decât viață, trimit
ceva ce la va face să se dividă și să funcționeze în boală. </p>



<p>Am văzut scris, și am blocat respectiva postare, legat de faptul că Papa a vut nevoie de intervenție chirurgicală înseamnă că rugăciunea nu ajută. Poate ridica ceva semne de întrebare dar pe undeva este adevărat: conform ecoului dacă te rogi pentru orice cu ,,dă-mi Doamne” sau ,,vreau” sau ,,ajută Doamne”, rezultatul va fi un gol și mai mare pentru că vei striga și mai mult și mai intens. Este posibil ca din toate zicerile și gândurile Papei de bine pentru el și pentru întreaga lume să îi fi ieșit la suprafață tristețea legată de războaiele lumii, foametea și oamenii foarte mulți ce se consideră neajutorați. Până la urmă ne ia valul și oricât de multe am cunoaște emoțiile și sentimentele ne dau de gol. Lazarev zicea, și în asemenea situații este de adus aminte, că pentru a și sănătos, ferit de necazuri și în general om cu aspirații către Dumnezeu, trebuie să fii ,,actor” în viața ta: să nu te afecteze nimic foarte tare, să nu te bucure nimic foarte tare. Și într-un caz și în altul trăite cu intensitate, în timp, acestea ,,rup” ceva în organism. Cu bucuria nu îmi explic decât prin faptul că s-ar putea infiltra frica de a o pierde și atunci aceasta crescând ,,rupe”… și dacă nu e timp pentru frică și realizezi că nu o cunoști… spun sigur că ți se amână.</p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/10/Tabel-Iubire-Frica.png" alt="" class="wp-image-2757" width="493" height="340" /></figure>



<p>Ajungând la relatarea pe care am auzit-o în copilărie și de
care îmi amintesc când și când, este vorba de oameni cunoscuți, am încă odată
certitudinea că tabelul meu cu coloana roșie și coloana verde este cât se poate
de adevărat. Este vorba despre un tată, cap de familie, care își duce băiatul
la doctor pentru un consult, probabil simțise că ceva nu era în regulă. Povestind
băiatul ne și spune câte ceva despre tata care era genul de om în fața căruia
nu sufla nimeni în familie, pe la jumătatea secolului trecut se purta astfel de
comportamente. Tata sta la masă cu biciul lângă piciorul scaunului, nu
îndrăznea nimeni să nu mănânce tot din farfurie. Băiatul isteț de altfel avea
mare grijă și ce note lua la școală pentru a face ca bătăile să fie mai rare.
Nu îmi amintesc dacă băiatul atunci a știut diagnosticul pus de doctor dar nici
nu are importanță. Doctorul îi spune tatălui că băiatul lui are o boală la plămâni
și dacă vrea să-l mai vadă sănătos ar fi bine să ia în considerare sfatul lui. Tatăl,
puțin sau mai mult speriat, ascultă ce îi spune doctorul. Sfatul a fost
următorul &#8211; prima parte: un an de zile nu îl întrebi de școală, de lecții sau
teme sau ceva de învățat, note, învățători sau orice este legat de școală. A
doua parte din sfat era legat de mâncare: îi dai să mănânce cât poate pâine
proaspătă cu unt (nu mai știu dacă și brânză dar cred că da), altceva nu.</p>



<p>Băiatul, care era și mai mare cu câțiva ani decât părinții
mei ne povestea ce a urmat, vesel și râzând cu poftă chiar. Tatăl care altă data
sta cu biciul la picior, acum el era cel care îl anunța pe băiat că prietenii
lui sunt la poartă și au venit să-l ia la joacă. Peste drum de casa lor era un
teren foarte mare, care ajungea până în port, pe care erau animale care pășteau
și unde mulți copii se jucau și băteau mingea la porți făcute de ei și mingi
tot de ei făcute. Când a venit acasă de la școală cu primul patru și deja
începuse să tremure (nu, el nu a știut ce i-a zis doctorul părintelui) și tatăl
i-a zis că nu-i nimic să lase școala să iasă să se joace, deja nu mai știa ce
să creadă. Anul ăla a rămas repetent dar la control doctorul i-a spus că nu mai
are nimic la plămâni. A urmat școala, liceul pe vremea când, la tata în clasă
doar trei au luat bacalaureatul, nu era la mâna tuturor să-l facă. Nu îmi
amintesc cu prea multă plăcere de el pentru că am auzit, mai șoptit, în excursii
la care am mers împreună și pe la sărbători, că moștenise destul de mult din
comportamentul tatălui în familie, dar asta nu era treaba mea.</p>



<p>Deși se crede că medicina nu era atât de dezvoltată în
vremurile alea eu cred că doctorul ăla era unul care știa mult mai mult decât strict
reacțiile chimice care pot avea loc în urma inserării unor medicamente. </p>



<p>Mama mamei care ne-a crescut era pentru noi Maia. Maia când
era mai tânără a fost găsită cu lipsă de calciu. I s-a dat să facă niște
injecții pe care le-a făcut dar în timp tot nu era bine. Tot doctorul care îi
recomandase și tratamentul i-a sugera să iasă în natură, avea o vie mica în
afara orașului dar nu de ea avea nevoie, dacă se poate la apă, adică la Dunăre.
Cum avea o rudă care avea treabă mai multă în port și-a făcut un obicei din a
merge cu toată familia, destul de des am înțeles, cîteva zile pe săptămână, în
port. Acea rudă avea barcă și știa să pecuiască cu plasa pe care o arunca în
locuri de el știute. În barcă era urcată toată familia adică mama, Maia și Taia
(pe care nu l-am cunoscut). Bineînțeles că și hrana de acum consta în mai mult pește.
</p>



<p>Și într-un caz și în altul stresul de la tată și de la muncă
a fost eliminat și Libertatea de joacă și Libertatea în aer curat și natură și-au
făcut treaba ca medicamente, ca doctori buni, ca leacuri pentru boală. </p>



<p>Libertatea asta nu se poate analiza la microscop în
laboratoarele care fac analize din ce în ce mai amănunțite și mai sofisticate. Este
greu de înțeles că aceste analize au în fiecare zi alte rezultate, în cazul de
față, în funcție de gradul de Libertate pe care ți-l asumi, ți-l permiți sau
chiar ți-l conștientizezi. Este o modă să zici că trebuie, nu pot să fac
altfel, asta este și n-am ce face, etc. Situațiile reale spun că cele mai multe
sunt adevărate dar, te-ai gândit că în infinitatea de soluții care există în
Univers există una bună și pentru tine? Și numai această conștientizare îți va aduce
idei, materiale, speranțe chiar, care să te aducă mai aproape de o stare de
bine pentru tine.</p>



<p>Poate că nu știu eu toate situațiile bune, poate că nu știu
toate drumurile care să mă ducă unde vreau dar, asta nu înseamnă că ele nu
există. În înfinitatea de legături interatomice din Universul ăsta, în
infinitatea de posibilități și de situații, puterea de a structura Universul este
a omului, se găsește și cine și unde vreau să fiu. Cred că asta este o idee de
Libertate cu care ar fi trebuit să ne naștem. Ne supunem unor legi morale dar
care sunt făcute de om și nu mereu în interesul lui. Știu doar că Dumnezeu nu
ne-a lăsat cu Codul Legilor cu Opis la cap în loc de pernă, El ne-a lăsat Liberi
și orice constrângere impusă aduce boli și necazuri. Este târziu, mă apucă
scrisul târziu… &nbsp;</p>



<p>Până data viitoare: Lumină în
suflet!</p>
]]></content:encoded>
							<wfw:commentRss>https://zboara.eu/luiza/blog/59-sau-ce-poate-face-libertatea/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
							</item>
		<item>
		<title>58 – Uitarea și Creația</title>
		<link>https://zboara.eu/luiza/blog/58-uitarea-si-creatia/</link>
				<comments>https://zboara.eu/luiza/blog/58-uitarea-si-creatia/#respond</comments>
				<pubDate>Thu, 01 Oct 2026 01:43:50 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[Luiza-Maria]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://zboara.eu/luiza/?p=2742</guid>
				<description><![CDATA[Că tot vorbim de uitare, nu știu cum și nici când mi-a venit ideea că uitarea înseamnă prioritizarea evenimentelor și chiar a informațiilor în funcție de importanța pe care le-o dau eu. Și mi se întărește această convingere pe măsură &#8230;<div class="read_more"><a href="https://zboara.eu/luiza/blog/58-uitarea-si-creatia/">read more</a></div>]]></description>
								<content:encoded><![CDATA[
<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/10/462623046_2941256556013617_1866482729015546442_n.jpg" alt="" class="wp-image-2748" width="289" height="407" /></figure>



<p>Că tot vorbim de uitare, nu știu cum și nici când mi-a venit ideea că
uitarea înseamnă prioritizarea evenimentelor și chiar a informațiilor în
funcție de importanța pe care le-o dau eu. Și mi se întărește această
convingere pe măsură ce apropiații mei, care au rezultate uluitoare și rezolvă
în viață situații și probleme aproape imposibile pentru unii, se plâng și cred
ei la modul cel mai serios că au memoria slabă. </p>



<p>Și acum să vedem ce zice ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor). ,,<strong>Uitarea</strong> se manifestă printr-o afectare de moment sau permanentă a memoriei. Poate fi un semn că mă agăț de anumite evenimente sau de persoane, mai ales din trecutul meu și față de care vreau să mă detașez, deoarece trăiesc în trecut, în loc să mă bucur de momentul prezent.” Asta nu se aplică apropiaților mei decât în măsura în care nici ei nu-și dau seama, nu zic subconștient că el nu există. Mai degrabă pot fi preocupări foarte intense de anumite probleme astfel încât prezentul să aibă o mai puțină importanță la acel moment. Asta numesc eu prioritizare, îți trimiți gândul unde este mai important. Uitarea unor lucruri ar însemna căutarea identității, dorința de o pauză, dorința de a fi altundeva. Recomandarea este lăsarea timpului să treacă, lăsarea trecutului în urmă și observarea vieții aici și acum. Nu-i rea recomandarea dar nu știu cât de posibilă este în cazul în care emisiile din urmă te ajung, cele din vieți anterioare și ale strămoșilor la fel și dacă nu ai aflat că ce trăiești acum vei retrăi, posibil iar să nu poți da importanță prezentului.</p>



<p><strong>Creația!</strong> Azi două ,,coincidențe” mi-au amintit că nu le luasem în considerare în lista cu cele peste șaptezeci și ceva. N-are nimic, le trec acum, oricum nu am terminat să scriu despre toate. Ideea este că dacă vreau să scriu ceva despre uitare există și varianta să uit să scriu despre ce pot face <strong>fricile</strong> dacă nu cauți metode, care se găsesc la o căutare mai atentă și o selecție bineînțeles pe net, să scapi de cele existente și să nu-ți mai faci altele. Și pentru că sfaturile nu fac bine nimănui, mi-a trecut prin cap subiectul unei cărți pe care aș putea să o scriu, subiectul fiind toate posibilitățile care s-ar putea întâmpla dacă menți actualul sistem de gândire, cel care din cauza fricilor ți-a adus necazuri. Deci cartea nu va fi pentru cei care știu cine sunt, au încredere în ei și nu le e frică nici de Dumnezeu așa cum se mai zice.</p>



<p><strong>Volumul I</strong> Conform ecoului, de la ceva din trecut de care te-ai ferit, din vieți anterioare când te-ai ferit de ceva, din programele sufletului tău care a venit pe pământ să se ferească, și multe altele, poți ajunge în situații în care chiar să trebuiască să te ferești pentru că cei mai mulți îți vor face atâtea necazuri ca să ai din ce în ce mai multe motive să te ferești. Începi cu ,,unii”, mai deștepți zic ei că sunt, care vin la tine la serviciu ca să îți ceară să le dai imobilul rămas nelocuit ca donație pentru că ,,stă să cadă și oricum n-am bani de dat pe el”. Cel care locuise ,,plecase” la cer nici de trei zile… oare unii oameni au bolovani în loc de inimă sau doar buzunare de umplut, cum se zice: întreb pentru un prieten? Cum va fi și normal răspunsul nu va fi pozitiv, vor urma șicanele: la fiecare nor cu trei picături de ploaie te va suna să te anunțe că se inundă, casele fiind despărțite doar de un perete. Multe telefoane, multe alarme false. Cum nu ești de înțeles găsești geamurile sparte și un martor ocular care-ți va spune clar cine a fost. Poliția va face un proces verbal din care nu va rezulta nimic, geamurile vor fi puse la loc și povestea se poate termina doar dacă te hotărăști să o vinzi pentru că, ce să vezi, este a urmașilor tăi. În carte voi scrie și că niște rude se vor gândi să-ți ia cheia pentru că… tu ai acte pe locație, ei nu, dar ei te știu de prost, fricos fără curaj și poate merge. Între timp și după, ți se caută în agende la serviciu, te vei trezi că ești ,,apreciat” de ,,colege/colegi” care au încredere în tine și tu nu ai idee de unde, că abia vă știți din vedere. Vrei să pleci într-o excursie cu mai mulți? Ghinion! Nu mai pleca! Nu mai pleca pentru că, mai târziu o să-ți dai seama, poți întâlni persoane de sex opus și nu ai voie! Oricum vei avea ,,codiță” un coleg care nu va avea nici în clin nici în mânecă cu activitatea pe care o depui dar brusc devine interesat. Vor apărea și printre rude idea de a merge în alte excursii, nu unde vrei tu, iar pentru că nu vei asculta nu vei primi nici factura pentru care ai putea primi ceva bani de la sindicatul unde lucrezi. Aici este ,,jmecher” cel cu galoane și ,,prietenii” din activitate care se unesc pentru că nu dă bine să ieși atât de mult în lume, să vorbești în fața altora. Deci dacă ai avea posibilitatea unui câștig suplimentar, nu-l vei avea. Brusc, cei mai apropiați nu vor să cumpere de la tine, se vor retrage pe motiv de buget, vei avea oportunitatea unor altfel de excursii în care să nu te vadă lume și posibilitatea de a afla dacă vorbești la telefon și mai ales cu cine. Și dacă tot suntem la capitolul bani, din activitatea de distribuitor nu ai voie să câștigi, la serviciu nu poți avea ce meriți pentru că nu-ți va da pentru că (nu pot să-i dau clasă pentru că nu am motiv să-i iau din salariu &#8211; ăsta va fi un motiv al unui galon), cel care îți va recunoaște niște merite poate fi trecut peste ocean. Colegii tăi minunați vor vrea de la tine multe detalii ale vieții tale anterioare și pentru că nu vei da din casă te vor trimite subtil la cei de mai sus cu galoane, de ce crezi? Vrei să faci niște cursuri care să te învețe cum să-ți gestionezi emoțiile și gândirea? O să le faci până vei deveni un pericol sau vei fi pe cale să faci un ban în plus și atunci ți se trece lectorul la altă activitate. Poate ești prost și nu vei mai ști ce să faci, dar nu, îți este adusă în față altă persoană care să te facă să vorbești despre viața ta, crezurile tale și să te împrietenești cu ea. Nu vei fi prost, te voi descrie în carte ca pe un isteț care se va prinde inclusiv de faptul, vei realiza curând, că sunt mai multe rețele și nu știu toți unul de altul. Unul este mințit să caute ceva, altul este cu altceva mințit ca să caute aceleași lucruri despre viața ta. Deci nu ai voie să faci un ban în plus, nu ai voie să ieși în lume decât sub orservație, să văd cu relațiile romantice cum te voi așeza. Mă gândesc. Uitasem, ți se va sugera că nu ai ce căuta la cununia nepotului tău, probabil să nu ieși în lume, probabil să nu faci vreo cunoștință cu cineva. Te vei duce dar va fi acolo chiar persoana care ți-a zis că nu ai ce căuta. Ar mai fi ceva legat de locurile prin care să te așez. Vei avea o locuință dar vei sta în alta. Ți se va umbla în căsuțele poștale, vor fi singurele deformate pentru că, se vor, eu nu știu la ce le-ar folosi, secrete despre viața ta. Vei fi urmărit de un ins de pe scară la fiecare luat de pâine și ieșit sau venit de la seviciu. Ți se vor pune vorbe bune și la vânzătorii din piață, unii vor încerca să te agate. Vei primi mesaj de la o vecină care te cheamă în judecată pentru că faci duș și te speli noaptea pe dinți?!?! Nu vei avea apă caldă nici ziua iar în miezul nopții nu îți vor clănțăni dinții atât de tare încât să audă vecina de sub tine. Să vezi cum va fi când îți voi face un dialog cu o persoană iar după un timp vei primi telefon de la cu totul alta, ,,fără” legătură între ele, în care să vrea să-ți demonteze tot ce spuseseși tu primei persoane. Ți se va pregăti o agapă cu colegii de liceu după care nu vei vrea o ,,excursie” cu unu și atunci ți se pregătește o altă agapă foarte repede pentru că, tu nu vei avea voie să pleci în vreun weekend undeva fără știrea celui de la vârf. De weekend vorbim mai încolo. Că vorbeam de locuințe, în cea în care nu stai mereu vor fi binevoitori care te vor inunda și nu-ți vor răspunde la telefon sâmbăta seara pentru că sunt în ,,ședință”. Vei primi mesaj și telefon că ți se pregătește un wc în fața blocului și să iei măsuri. Vei fi sunat dis de dimineață să ți se spună că se aude ceva curgând de la tine dar&#8230; când îți vor tăia țeava de apă ce tocmai a fost pusă nouă și va curge mai mult de o lună, atunci nu te vor anunța pentru că va trebui să plătești mult și cine te vrea fără bani și fără realizări pe niciun plan vrea să te lase și fără locuință. Un ,,prieten” o să-ți vorbească de o propunere de cumpărare a unui vecin și o rudă foarte apropiată o să te îndemne să suni pe acel vecin. De fapt, ca și în ,,coincidențele&#8221; din blog, multe persoane se vor da peste cap ca să suni pe: la compania de cablu, de telefoane, pe tipi cu galoane, pe cel care te urmărește (pe ăsta te va pune să-l suni tipa de engleză, te bag și la curs de engleză). O vreme vei crede că se vor redirecționa telefoanele ca să ajungi să-l suni pe cel din vârf ,,nezâmbitul” pentru că va vrea să-i cazi la picioare și să-l rogi să te ajute, mă mai gândesc la ce motive să mai găsesc. Când vei fi în cel mai mare necaz nu te va saluta un an și ceva, nu-l va interesa decât să-i fi dator și-ți va spune asta când partenerul tău va fi în spital dus în comă. Și nu va vrea să-i fi dator ca fost ,,prieten” dacă înțelegi ce spun. În necazul ăla te va ține de mână și nu te va lăsa să înnebunești o apropiată, îi vei fi recunoscător mereu chiar dacă între timp vei realiza că alături de ruda ta te vor vinde împreună.  Vei fi atât de ,,important” încât atunci vând vei pleca în concediu la copilul tău vei fi sunat cu noapte în cap, pentru localizare, și ți se va cere parola de la calculator pentru că, vezi Doamne, a uitat ceva la tine și dacă nu vrei să dai parola, că-i cu galoane, te va îndruma să o dai oricărui coleg, că oricum toți sunt în rețea. Îi vei da parola și în scurt timp vei constata ,,importanța” ta când se vor schimba toate laptop-urile mai puțin al tău, poate va trebui să te duci mai sus să ceri și tu nu vrei? Abia când va trebui pus un program special ți-l va schimba și ție. De mai multe ,,coincidențe” am scris în blog, o să le iau și pe ele ca sursă de inspirație pentru cartea mea. </p>



<p>Vei face un schimb de clipuri muzicale cu cineva care va dispărea repede
din peisaj ,,ajutat”
bineînțeles pentru că va fi de sex opus ție. Vei avea o întâlnire după mulți ani
și câteva mesaje schimbate. Nu va ști decât o rudă foarte apropiată căreia îi
vei spune pentru că vei ști că este în rețea și vei vrea să vezi până unde
merge și pentru că Dumnezeu va face ca lungimile de undă să se găsescă
indiferent de persoanele ,,binevoitoare”. În afară de rudă va mai ști telefonul care ,,nu este urmărit”, vei
primi mesaje și telefoane de la companie de telefonie cu motive inventate care
doar vor dori să te localizeze. </p>



<figure class="wp-block-image size-large"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/10/c7dbe87a4319b735bb8cc208ec6062a3.jpg" alt="" class="wp-image-2744" /></figure>



<p>Nu va avea loc o a doua întâlnire pentru că din rețea se găsește o persoană
de lipit în locul tău, acesta are grijă să ștergă și să amenințe orice urmă de
la tine, locul pe care ți l-a luat trebuie bine apărat. Pentru cel căruia nu
i-ai ,,zâmbit” când se da drept
foarte ,,sincer și apropiat”,
pe atunci aveai și partener, și care a dat din coate până a ajuns ,,&#8230; în
copac”, nu va fi de ajuns și, ca să nu mai existe riscul unei alte întâlniri,
îți va muta persoana câțiva zeci de kilometri depărtare de tine. O să se
înceapă defăimarea ei, scandaluri fără temei, va zice cineva într-un ziar
,,artificial”, și așa va fi. De tine va avea grijă în continuare ruda ta care va
începe să te educe, să te repare, să-ți taie orice pornire de a face ceva cu
plăcere și mai ales va face tot posibilul ca în weekend-uri să se asigure că
știe unde ești, se va asigura că nu va exista o altă întâlnire. În cazul în
care va exista pericolul ca cei zeci de kilometric să se împuțineze, ți se va
face program și poze care vor fi trimise la vârf, probabil celui căruia nu i-ai
,,zâmbit”. Pentru că weekend-urile sunt periculoase și se vor anunța
următoarele și mai periculoase adică vor fi condiți să mai existe o întâlnire, brusc
vei fi invitat la activitatea pentru care nu ți s-a dat factură și nu ai fost
lăsat să mergi în excursii. Din cu totul altă parte vei fi chemat la o agapă de
azi pe mâine la care vei răspunde că te vei duce. Va urma telefonul pe whatsapp
la care nu vei răspunde dar care… ca prin miracol nu va lăsa nicio urmă. Dacă
oricine te sună și nu răspunzi, apare apel nepreluat. Aici pentru că urmele vor
trebui șterse nu se va cunoaște că te-a sunat. </p>



<p>Celor mai apropiați ție care vor vedea prin câte vei trece și tot vor fi în rețele pentru profituri sau benefici promise sau date, le voi pune pietre în piept în loc de inimi. Și pentru cel din vârf nu poți să te rogi, este robot, el nu are inimă, dar te vei ruga pentru ceilalți să nu trăiască puii lor măcar o oră din ce vei trăi tu. Cred că pentru un articol este destul dar am scris ca să nu uit ceva din subiectul pentru cartea mea. Pe măsură ce-mi vin ideile voi continua cu alt articol până mă va lăsa lenea să continui să scriu cartea.</p>



<p>P.S. – orice asemănare cu persoane
nu are temei, totul este pură ficțiune, SF – cum se zice. &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;</p>



<p>Până data viitoare: Lumină în
suflet!</p>
]]></content:encoded>
							<wfw:commentRss>https://zboara.eu/luiza/blog/58-uitarea-si-creatia/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
							</item>
		<item>
		<title>57 – Oase – Picioare</title>
		<link>https://zboara.eu/luiza/blog/57-oase-picioare/</link>
				<comments>https://zboara.eu/luiza/blog/57-oase-picioare/#respond</comments>
				<pubDate>Mon, 28 Sep 2026 00:49:33 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[Luiza-Maria]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://zboara.eu/luiza/?p=2735</guid>
				<description><![CDATA[Nu m-a ajutat nicio inspirație pentru început, niciun film văzut recent nu mi-a atras atenția&#8230; poate puțin balet, da, unde se chinuie mai tare un picior decât la balet? Uneori se bucură urechile datorită muzicii, chiar dacă vedem chinul picioarelor &#8230;<div class="read_more"><a href="https://zboara.eu/luiza/blog/57-oase-picioare/">read more</a></div>]]></description>
								<content:encoded><![CDATA[
<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/FB_IMG_1431587251393.jpg" alt="" class="wp-image-2736" width="187" height="266" /></figure>



<p>Nu m-a ajutat nicio inspirație pentru început, niciun film văzut recent nu
mi-a atras atenția&#8230; poate puțin balet, da, unde se chinuie mai tare un picior
decât la balet? Uneori se bucură urechile datorită muzicii, chiar dacă vedem
chinul picioarelor pe poante, dar asta-i altă poveste. Dintotdeauna am știut, și
câteodată nu m-au lăsat să uit, că picioarele sunt foarte importante. În momente
de puțin mai multă oboseală sau boală, mă bucur că în foarte multe altele sunt
de treabă și nu-mi dau bătăi de cap, aici cred că și articulațiile au un cuvânt
greu de spus. Și pentru că pe poante nu am apucat să stau, balet am văzut și
pot să-i apreciez sublimul mișcărilor dar și infernala muncă din spate, cu
sportul niciodată n-am fost prietenă, am urcat ceva munți dar doar pentru că
iubesc peisajele din cale, am să ajung mai repede la ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele
Dictionar al bolilor și afecțiunilor). </p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/images-degete.jpg" alt="" class="wp-image-2737" width="260" height="146" /></figure>



<p><strong>Picioarele</strong> merg pe pământ,
sunt în directă legătură cu energia lui pentru că noi ne luăm energia și de la
pământ. Pământului i se mai spune și Mama Pământ și atunci picioarele sunt în
legătură cu relația cu mama. Picioarele sunt stabilitatea pentru deplasarea
spre un scop și spre o direcție, relația cu universul, poziția mea în societate
și poziția pe care o adopt față de situațiile care apar în viață. Poate de aici
se întâmplă să se înmoaie picioarele la vestea, unui eveniment sau o situație, fie
bună fie rea. </p>



<p>Întreg corpul are terminații nervoase pe suprafața picioarelor, acestea
putând da indicații despre partea suferindă din corp. O suferință a picioarelor
indică înaintarea grea spre un scop (bine ar fi să existe unul), prea puțină
stabilitate și siguranță în viață care duc la frica de viitor și aducerea în
prezent a celor negre din trecut. Amintirea sau identificarea conflictului cu
mama, dorința de autonomie, atașarea de ea și de aici fac totul chiar dacă
nu-mi place, astea toate duc la suferințe ale picioarelor.</p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/peep-in-the-deep-450x370-1.jpg" alt="" class="wp-image-2738" width="298" height="245" /></figure>



<p>Picior <strong>scrântit</strong> înseamnă obligativitatea de a rămâne lângă o
persoană deși nu asta este dorința.</p>



<p>Picior <strong>lovit</strong> înseamnă că viața mea o conduce altceva sau altcineva.</p>



<p>Picior <strong>fracturat</strong> înseamnă încăpățânarea de a merge într-o direcție când fie nu o vreau, fie știu că nu-i bună și tot aia e.</p>



<p><strong>Platfus</strong> înseamnă o
structură foarte rigidă, prea puțin flexibilă, identitatea mea nu prea mai
este, viața personală cu cea profesională sunt foarte amestecate, limitele
fiind slab delimitate mai greu se face ceva cu fundament, cu stabilitate astfel
că vulnerabilitatea își spune cuvântul.</p>



<p><strong>Curbura</strong> foarte înaltă
denotă deplasare greoaie, viața personală cu cea profesională sunt foarte clar
separate, comunicare greoaie mai degrabă distanțare, cunoaștem termenul, și
tindere spre autonomie.</p>



<p>Picioare <strong>umflate</strong> denotă o reținere a emoțiilor referitoare la
direcția în viață. Când sunt prea multe emoții, în eliberarea lor apare <strong>transpirația.</strong>
</p>



<p>Picioarele <strong>reci</strong>, înghețate au legătură cu modul în care se percepe
relația cu mama, comunicarea cu ea. Personal nu recunosc aceste cauze deși cea
mai mare parte din viață am suferit de ,,răcituri”. </p>



<p>Piciorul <strong>stâng </strong>este latura emoțională, piciorul <strong>drept</strong> este
partea rațională, ambele spun dacă vreau sau nu să merg într-un loc.</p>



<p>Ca toate afecțiunile picioarelor, și transpirația înseamnă minerale mult
mai puține în organism, mult mai multe toxine (acizi) care ,,spală” mineralele, acestea toate sunt
rezultatele nesiguranței, nesusținerii, fricilor, emoțiilor negative și tot ce
face ca o fundație, o bază, să se clatine periclitând întreaga clădire
(blocarea primei chakre).</p>



<p>Picioarele <strong>simbolizează</strong> deplasările, autonomia, conferă direcție,
stabilitate, soliditate, așezare fermă, puterea de a merge înainte și a lăsa
trecutul în urmă. </p>



<p><strong>Afecțiunile</strong>
picioarelor mai poate însemna și înrădăcinarea în zona de confort și în rutină.
Acestea &nbsp;nu înseamnă altceva decât
siguranță (lucru știut și cunoscut) care odată amenințată duce la suferința
picioarelor.</p>



<p>Picioarele <strong>slabe</strong> înseamnă puțină energie, lipsa siguranței,
neputința de a înfrunta o situație sau o persoană, dependența de ceilalți,
motivația și susținerea mereu sunt căutate la alții și nu în interior. </p>



<p>Picioare <strong>subțiri</strong> înseamnă slaba conectare la lumea fizică și
responsabilitățile de preferat să fie delegate, asumarea este prea grea.</p>



<p>Picioarele <strong>groase</strong> suportă greutăți cât cuprinde, responsabilități
asumate și pe ale altora, acestea din urmă din obligație&#8230; cunosc eu pe cineva
dar nu spun&#8230;</p>



<p><strong>Dificultățile</strong> la
picioare înseamnă dificultăți în relaționare, tensiuni, conflicte care fac
frică de viitor, speriat și limitat încât fuga pare de dorit. </p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/Tabel-Iubire-Frica-4.png" alt="" class="wp-image-2739" width="419" height="289" /></figure>



<p>Recomandarea este de acceptare a situației și gestioanarea siguranței
interioare, încrederea în sine și trecerea peste rezistența în fața schimbării.
Această recomandare, corectă de altfel, nu văd cum poate fi pusă în practică
fără &nbsp;noțiunile (sunt în primele articole
de anul ăsta) de Dumnezeul din om, Putearea omului, Credința, atomul și
universul, etc. Cum să accept o situație pentru care tremur de frică sau groază
că nu o pot rezolva sau că se poate prelungi în viitor? Cum să știu că pot avea
încredere în mine când orice schimbare îmi stârnește panică, indecizii și
întrebări despre rezolvare care nu se mai termină? Ușor de zis, greu de făcut:
cu crezurile omului care se crede că este doar cât se vede în oglindă.</p>



<p><strong>Dureri</strong> sau <strong>crampe</strong>
(la partea <strong>inferioară</strong> a piciorului) dau semn că trebuie încetinit ritmul.
Evenimentele par a veni ca avalanșa, apar sentimentele de tensiune și hărțuire
ca răspuns la presiunile exterioare din fața cărora nu ai cum să pleci și nu mai
poate fi vorba de vocea interioară pentru că se confundă cu ce ,,trebuie”. </p>



<p>Dureri sau crampe pot veni și de la vase, vene – nu știu care-s alea sau celelalte,
sparte care fac piciorul vânăt de pare negru, situație în care doar presupui că
este și timpul tău pentru odihnă dar nu prea cunoști cum se face&#8230; sperietura
însă te face să stai locului măcar până mai trece culoarea groaznică a
piciorului și oricum le-ai făcut pe toate.</p>



<p>Partea <strong>superioară</strong> a piciorului înseamnă reținerile trecutului, forța mea, culpabilitatea față de evenimente sau situații, ranchiună, supărare, sentiment de trădat, toate aceste îngroașă piciorul, împiedică mersul înainte. Apare frica de a înainta, lipsa de încredere, se simte și mai tare lipsa de sprijin. Creativitatea este sufocată, supunerea devine exagerat de mare, neputința, toate duc la sentimentul că stăpân pe viață este altcineva nu sinele. </p>



<p>Recomandarea este de recuperare a spațiului dat celorlalți, eliberarea
creativității, exprimarea capacității și puterii interioare, recunoașterea
forțelor proprii și recunoașterea și trăirea vieții din plin.</p>



<p>Legătura cu prima chakră, stabilitatea, susținerea, hrana, mineralele, am
făcut-o în primul articol despre oase. Pare că ar mai fi de scris dar&#8230; pe
altă dată. </p>



<p>Până data viitoare: Lumină în
suflet!</p>
]]></content:encoded>
							<wfw:commentRss>https://zboara.eu/luiza/blog/57-oase-picioare/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
							</item>
		<item>
		<title>56 – Oase &#8211; Osteoporoză &#8211; Șolduri</title>
		<link>https://zboara.eu/luiza/blog/56-oase-ii/</link>
				<comments>https://zboara.eu/luiza/blog/56-oase-ii/#respond</comments>
				<pubDate>Thu, 24 Sep 2026 01:38:22 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[Luiza-Maria]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://zboara.eu/luiza/?p=2722</guid>
				<description><![CDATA[Inițial nu am vrut să scriu despre ea. Nu am vrut pentru că mi se pare o etichetă pusă pe nedrept persoanelor cu niște ani în spate și mai ales femeilor. De când am intrat în ,,era” asta a omului &#8230;<div class="read_more"><a href="https://zboara.eu/luiza/blog/56-oase-ii/">read more</a></div>]]></description>
								<content:encoded><![CDATA[
<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/12728974_847053562090948_7049448032596634375_n.jpg" alt="" class="wp-image-2723" width="352" height="204" /></figure>



<p>Inițial nu am vrut să scriu despre ea. Nu am vrut pentru că mi se pare o etichetă pusă pe nedrept persoanelor cu niște ani în spate și mai ales femeilor. De când am intrat în ,,era” asta a omului care își poate crea viața, dacă și conștientizează lucrul ăsta, nu mai ,,înghit” povești cu așa este, o fac cei mai mulți oameni, este normal, așa scrie, etc. Este vorba despre <strong>Osteoporoză.</strong> De curând am recitit și cred că o să mai scriu despre un capitol care doare tare și încă de pe băncile școlii și anume despre dantură. Cauzele afecțiunilor danturii sunt destul de asemănătoare cu cauzele afecțiunilor oaselor: nimic nu este stabil, nu ai susținere, pericole peste tot, indeciziile, neîncrederea în sine și în ceilalți, desconsiderarea sinelui, nu sunt bun de nimic, frici, etc. etc. Dacă omenirea a juns în punctul în care a pierdut din vedere sau nu crede că Dumnezeu este în om și nu-i cunoaște nici Puterea de a-și crea ceea ce emite, atunci trăirile amintite nu cred că mai țin doar de numărul anilor sau de categorii de oameni, aici femei, pot fi ale mult mai multora. Da, poate că femeile își fac griji mai multe, frici mai multe fabricate pentru că gândesc împrăștiat în sensul că la mai multe decât la o temă făcând scenarii mai multe și mai rele uneori, astea țin însă de cum suntem structurați femeile și bărbații. Nu-mi dau cu stângul în dreptul dar nu-mi plac etichetările și din lecturarea capitolului de la dinți mi-am dat seama încă o dată că nici limitările, autoritățile, legile sau încorsetările&#8230; sau poate am respectat prea multe, cine știe?</p>



<p>De la ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) aflu că pierderea densității osului și devenirea lui poroasă este direct legată de dorința de a mai ,,fi”. Se pierde motivația de a mai exista pentru că ,,nu mai sunt cine eram înainte”. Și în această carte se vorbește despre statistici, după cum văd. Dacă se știe că cele mai multe cazuri sunt la bătrâni și la femei după menopauză, această convingere se încetățenește atât de tare încât ea se materializează și devine osteoporoză la această categorie de oameni. Ajngem la ,,toți așa spun”, ,,înseamnă că așa este”, ,,așa spun specialiștii”. Descoperirile care spun, în fizică, că materia se formeză numai dacă există observator adică privirea sau imaginația omului, nu au ajuns prin prea multe manuale, nici în cartea asta. Se pare că Gregg Braden avea dreptate când spunea că după aceste descoperiri, fizica, chimia și-au ajustat formule și teorii mai puțin medicina și nu știu de ce mai îmi bat eu capul cu asta. Hai să văd cât pot să mai fiu de acord cu ce este scris.&nbsp;&nbsp; </p>



<p>Inutilitatea aici este legată de maternitate. Poate în secolele trecute erau astfel de credințe dar acum chiar nu mai poate fi vorba de așa ceva decât dacă după ce termini cu serviciul nu îți găsești ceva de făcut, și nu vorbesc de treburi casnice, care să-ți facă plăcere și să te facă să simți că ești viu. Doar așa nu vei mai îmbrățișa convingerile care să te ducă la osul poros. Îți mai rămâne de făcut doar să-ți speli oglinda mai rar sau să te împrietenești cu ea. Cam asta-i cea mai grea muncă dar s-au descoperit metodele de schimbarea convingerilor și le aplicăm până ne iese&#8230; dacă vrem. Culmea este că recomandările spun ceva asemănător, adică proiecte noi, încredere în sine și în viață și mai ales găsirea resurselor de motivație. Gata cu boala asta, i-am acordat și așa prea mult spațiu. </p>



<p>Când am scris de osul deformat din
cauza presiunii pe care cred că trebuie să o suport, m-am gândit, nu lua de
bună este doar părerea mea pentru că nu m-am documentat, că deformările pot fi
și excrescențe și monturi care să fi luat naștere pentru că osul a devenit
,,moale” la un moment dat. Și
gândirile astea de ,,geniu (ha!)” ale mele nu au venit de niciunde ci dintr-o pățită care a trecut dar în
care sperietura, de cât de repede o iau în ,,freză” după o trăire ce nu
are încrederea în Dumnezeu ca temă, a fost cam prea mare. </p>



<p>Căutând variațiuni pe aceași temă
am găsit <strong>Spina calcaneană.</strong> Aceasta se formează dintr-o confuzie de
direcție și o lipsă de stabilitate fie la locul de muncă, fie în relații sau în
viața de cuplu.&nbsp;&nbsp;&nbsp; </p>



<p>Până la urmă MLM-urile (vânzările în rețea de distribuitori) astea apărute
ca ciupercile după revoluție au făcut un mare bine chiar dacă nu ne-am dat
seama, aveau ca prim pas de lucru stabilirea scopului. Recomandarea pentru
afecțiunea asta, cred destul de dureroasă, este conectarea la aspirațiile
interioare și fixarea de scopuri noi (caz fericit totuși în cazul în care au
fost dar acum s-au învechit) și ascultarea vocii interioare la care eu îi zic
vocea care îmi spune și ce vreau nu numai ce trebuie.&nbsp;&nbsp; </p>



<p><strong>Șoldurile</strong> poartă
corpul în echilibru. Corpul se sprijină pe șolduri. Ele ajută picioarele să se
miște pentru a înainta corpul. Fiind un sprijin șoldurile reprezintă credințele
referitoare la relațiile cu lumea, relațiile mele cu mine și cum sunt văzută de
ceilalți. Ele amortizează mișcarea și apar dureri atunci când apare indecizia
legată de înaintare sau de direcția de urmat. Cum nu se prea știe de Dumnezeul
din om, apare întrebarea referitoare la a merita: la o răscruce apare
întrebarea dacă merită trăită viața pentru tine sau sacrificată pentru alții
așa cum a fost până acum? Dacă merg pe același drum care nu-mi place că nici nu
mi-a plăcut pot să-mi <strong>fracturez șoldul</strong> pentru că împotriva voinței mele
apare presiunea și ideea de a ceda.</p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/1551-1.jpg" alt="" class="wp-image-2724" width="134" height="219" /></figure>



<p>Afecțiunile șoldului zice că indică rezistență și rigiditate,
inflexibilitate față de o situație sau față de o persoană. În carte scrie că
acestea se trăiesc datorită unei <strong>trădări</strong> sau datorită unui <strong>abandon</strong>.
În urma acestora apare frica de viitor și nesiguranța în a lua decizii, de aici
sentimentul de ,,nu valorez nimic” pentru că nu știu să mă opun a ce nu-mi place. Nu știu dacă merit să merg
spre o situație dorită de mine. </p>



<p>Toate astea conturează ce știam eu despre afecțiunile de la șolduri din
câteva cazuri de care am auzit. Încă o dată spun că multe vin din (sunt patru nivele
ale convingerilor cu care se lucrează în diverse metode) vieți anterioare,
generații în spate și poate de la sufletul venit în lumea asta. Cu ani în urmă auzeam
foarte multe cazuri de nou născuți care mai devreme sau mai târziu li se punea
aparat gipsat, așa se zicea când li se puneau piciorușele în ghips pentru că se
nășteau cu dislocare de șold. Puiul ăla nu a avut când și cum să se simtă
trădat sau inutil, nebun de nimic, indecis în ce direcții să apuce, sau presat
să facă ce nu vrea, etc. Parte din ele le-au trăit mamele lor, parte bunicii,
parte din ele generațiile din spatele bunicilor. Dureros este posibilitatea (în
funcție de intensitatea și durerea trăirilor) ca și ei să trăiască aceleași
trădări și sentimente dacă mamele nu știu cum să oprească acest tăvălug, unii
îi spun karmă. </p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/58954_177018182450523_834964013_n.jpg" alt="" class="wp-image-2725" width="256" height="206" /></figure>



<p><strong>Bazinul </strong>unește și
separă partea inferioară de partea superioară a scheletului uman. El simbilizează
sentimentul de siguranță și puterea. Frica de a avansa în viață din cauza
trecutului neuitat produce afecțiuni la bazin. Intens apare sentimenul de nu
merit, m-am simțit trădat, m-am simțit păcălit și trebuie să mă feresc.
Recomandarea pentru găsirea echilibrului este iubirea de sine. Să te iubești
așa cum ești, să ai încredere în tine și în ce faci, să nu-ți mai subestimezi importanța
nevoilor tale, și o reevaluare a aspectelor din viață pentru ca ele să aibă un
fundament mai solid. </p>



<p>Până data viitoare: Lumină în
suflet!</p>
]]></content:encoded>
							<wfw:commentRss>https://zboara.eu/luiza/blog/56-oase-ii/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
							</item>
		<item>
		<title>55 – Oase &#8211; Rupt &#8211; Deformat &#8211; Dislocat</title>
		<link>https://zboara.eu/luiza/blog/55-oase-i/</link>
				<comments>https://zboara.eu/luiza/blog/55-oase-i/#respond</comments>
				<pubDate>Mon, 21 Sep 2026 00:54:32 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[Luiza-Maria]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://zboara.eu/luiza/?p=2709</guid>
				<description><![CDATA[Ar trebui și o să caut să văd unde pot pune câteva rânduri ca să-mi apară la fiecare articol. Am început să numerotez articolele din anul ăsta pentru faptul că au o oarecare legătură în ceea ce privește câteva idei &#8230;<div class="read_more"><a href="https://zboara.eu/luiza/blog/55-oase-i/">read more</a></div>]]></description>
								<content:encoded><![CDATA[
<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/donald_duck__chip__n__dale_by_zdrer456_demri8j-fullview.jpg" alt="" class="wp-image-2710" width="288" height="190" /></figure>



<p>Ar trebui și o să caut să văd unde pot pune câteva rânduri ca să-mi apară
la fiecare articol. Am început să numerotez articolele din anul ăsta pentru
faptul că au o oarecare legătură în ceea ce privește câteva idei generale
legate de crezuri, Dumnezeu, materie, atom, gânduri ca și despre vibrații,
hrană, boli și acidifieri. Toate acestea sunt importante pentru o înțelegere
mai ușoară a ce a vrut neuronul meu cel vesel să scrie pe aici. </p>



<p>Tabelul cu coloana roșie și verde menționează de mai multe ori cuvântul
acidifiază. Ce numesc eu acizi pot fi foarte bine și toxine dar sigur nu fac
niciun bine organismului. Sunt în organism și acizi benefici dar nu de ei
vorbesc. Din tabel reiese, zic eu mai clar, ce se întâmplă sau cum ne putem
acidifia din cauza hranei. Puțin mai mult de învățat este despre acidifierea
organismului datorită gândurilor, convingerilor, emoțiilor, fricilor, trăirilor
noastre și a tuturor celor care nu sunt menționate în coloana verde.</p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/Tabel-Iubire-Frica-3.png" alt="" class="wp-image-2711" width="435" height="300" /></figure>



<p>Cum în afară de hrană organismul este atacat și de emisiile noastre, am
ales să scriu câteva cuvinte și despre prima chackră. Sincer nu-mi pot imagina
ce este, nu o pot plasa în modelul cu ecoul, nu știu cum emisiile noastre se
întorc și se fac dop în dreptul chackrelor și nici nu am idee ce înseamnă și
cum se vede blocarea lor. Și totuși am ales să scriu despre prima chackră
pentru că se spune că ea este în directă legătură cu mineralele. Blocarea ei,
conform celor găsite, înseamnă acidifierea pentru organism. Acidifierea
înseamnă ,,spălarea” mineralelor
care produc cele mai multe boli și cele mai multe la oase. O comparație
sugestivă mi se pare aceea dintre Detartran și calcarul depus unde nu trebuie.
Dacă pun suficient din primul, suprafața inițial cu calcar rămâne curată pentru
că a fost dizolvat calcarul. Acidifierea, dacă dai o căutare pe net afli foarte
multe, face multe rele în multe locuri din organism în funcție de șablonul de
gândire emis. Sângele se îngroașă și apare tensiunea și colesterolul când
bucuria din viață nu-i ce trebuie, adică e mai puțină. Să vedem acum și ce este
cu oasele.</p>



<p><strong>Oasele</strong> suferă când
sunt emise niște trăiri care seamănă foarte bine cu ce se spune despre chackra
blocată, ăsta ar fi unul din motivele pentru care am făcut atâta amar de
introducere. </p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/chackre.jpg" alt="" class="wp-image-2718" width="371" height="371" /></figure>



<p>Cum prima chackră are legătură cu pământul și cu susținerea, atunci când
emisiile sunt de încredere în viață, când mă simt în siguranță în casă, în
relații, în legătură cu banii și locul de muncă, atunci am și curaj, capăt forță
și fizică și entuziasm. În aceste condiții, în aceste trăiri oasele vor fi în
condiții dintre cele mai bune. &nbsp;</p>



<p>Când din motive externe reale sau scenarii imaginare, încep să simt frică, cât de mică ar fi ea se mărește exponențial, ajung repede să nu mai am încredere în mine sau în cei din jur, sentimentul de siguranță legat de bani, casă, loc de muncă devine din ce în ce mai mic, oricum nu-mi place schimbarea ajung să opun cea mai mare rezistență, posibil să ajungi și extrem de posesiv (din frica de pierdere), în aceste cazuri chackra se zice că se blochează. Blocarea înseamnă ,,spălarea” mineralelor din cele care susțin corpul omenesc adică din oase. Așa apar durerile de oase, problemele musculare, problemele cu articulatiile (rigide, dor, se umflă, și altele), kilogramele in plus nu-s de la oase dar grăsimea fiind acidă, odată cu acidifierea organismului, se înmulțește și ea. Minerale mai puține, înseamnă și rezistența fizică slabă, lipsa energiei și astea vin la pachet și cu lipsa forței și a dorinței (chefului) de a mai realiza ceva.</p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/t-bone-for-two-aug-14-1942-1180w-600h.jpg" alt="" class="wp-image-2713" width="467" height="237" /></figure>



<p>Abordându-l pe ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele
Dictionar al bolilor și afecțiunilor) am scos câteva idei, zic eu, de folos
măcar pentru curiozitatea unei documentări mai intense.</p>



<p><strong>Oasele </strong>sunt comparate cu
arborele vieții, fundamentul pe care este construită întreaga ființă și
,,suportul corpului emoțional”. Oasele sunt în legătură cu legile și
principiile aplicate de autoritate (poliție, profesori, părinți, etc.) pentru a
mă ajuta să fiu sprijinit și a exista o ordine în general. Recomandarea este…
(din capitolul ușor de zis, greu de făcut) ,,să nu mă mai tem și să învăț să am
încredere în mine”. Pentru cei care mai au copii prin școli și dau semne de lipsa de curaj, mai distanți, mai
mult sau mai puțin temători, când nu vor să iasă în evidență sau chiar nu vor să
răspundă la lecții, când nu răspund la întrebări puse pe un ton mai aspru,
pentru voi este bine să știți că astea nu sunt încăpățânări, unii mai zic și de
la zodii. Sunt ,,bagaje” cu
care au venit pe această lume, din vieți anterioare, din generații din urmă, care
slăbește organismul făcându-l și mai receptiv la emoții, trăiri interioare,
uneori pot duce și la obrăznicii. Nu că le-aș fi avut pe toate dar, am mai
scris, în multe materiale de dezvoltare personală și la mulți îndrumători și
instructori am găsit trimiteri doar la copilărie pentru tot ce trage un om în
viața lui dacă este de boală sau de destin.</p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/Pluto.jpg" alt="" class="wp-image-2714" width="242" height="293" /></figure>



<p>Afecțiunile oaselor vin, spune prietenul meu, de la devalorizare, de la a
te simți anihilat, stricat, distrus, deșeu. Astea mai pot fi ascunse în spatele
unei imagini dure și reci. </p>



<p>Un <strong>os rupt</strong> înseamnă o opunere puternică față de ceva. Când te simți limitat și vrei să ieși din închisoare, senzația că trebuie să dovedești mereu, opunerea este mare și probabil nerăbdarea, oasele nu mai pot suporta și se rup. Și judecata severă a propriei persoane ca și conflictele între vechi și nou (convingeri, aspirații, etc.) pot rupe ceva. Ca recomandare este iubirea de sine pentru a putea exprima simțirile, conștientizarea potențialului interior. Când ajungi să înveți despre Dumnezeul din tine, te vei iubi așa cum ești și îți vei permite să-ți exprimi simțirile știind ce potențial ai.</p>



<p>Cred că ar putea intra aici și fisurile, una fiind că înghit mai greu munca
făcută de ochii altora, prelungită chiar dacă suportă amânare, încetinită
pentru a testa rezistența, etc. Pot citi ce scrie prin carte dar încă nu fac
niște legături în afară de vechile mele impresii, aș zice acum eronate, despre de
ce sunt în stare. Da, aici aveam un colț pentru cine, și care era din capitolul
autorități și legi, mă obliga să ,,înghit” ce îmi era greu și mai ales nu era
deloc necesar, aș spune chiar inutil. </p>



<p>Oasele se pot <strong>deforma</strong> din cauza presiunii pe care cred că trebuie să
o suport. Obligația trece și la corp deformând.</p>



<p>O <strong>dislocare</strong> poate însemna și un dezechilibru, posibil confuzia
legată de direcția pe care ar trebui să o urmez sau să o schimb.</p>



<p>Oasele ca suport al emoțiilor, simbolizează și principiile morale,
verticalitatea, onestitatea, stabilitatea. Niște trăiri prea rigide fac
trimitere la oase rigide și chiar la riscul de a se sparge mai ușor. Mâinile mă
ajută să pot ,,prinde”
lucruri și să pot să le rețin, picioarele ajută la avansarea în viață, la
progres. Afecțiunile lor vorbesc despre flexibilitatea sau rigiditatea mea. &nbsp;</p>



<p>Până data viitoare: Lumină în
suflet!</p>
]]></content:encoded>
							<wfw:commentRss>https://zboara.eu/luiza/blog/55-oase-i/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
							</item>
		<item>
		<title>54 – Colț &#8211; Inaintare</title>
		<link>https://zboara.eu/luiza/blog/54-colt-inaintare/</link>
				<comments>https://zboara.eu/luiza/blog/54-colt-inaintare/#respond</comments>
				<pubDate>Fri, 18 Sep 2026 00:55:08 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[Luiza-Maria]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://zboara.eu/luiza/?p=2703</guid>
				<description><![CDATA[Că nu știam cum să încep, am auzit niște cuvinte: eu cu cine mă lupt? Nu aveam de gând să scriu despre nicio luptă dar cuvintele m-au dus cu gândul la ecou și la emisiile noastre. Omul emite conștient, gândit, &#8230;<div class="read_more"><a href="https://zboara.eu/luiza/blog/54-colt-inaintare/">read more</a></div>]]></description>
								<content:encoded><![CDATA[
<p>Că nu știam cum să încep, am auzit niște cuvinte: eu cu cine mă lupt? Nu aveam de gând să scriu despre nicio luptă dar cuvintele m-au dus cu gândul la ecou și la emisiile noastre. Omul emite conștient, gândit, calculat, cu voință, cu gânduri rele sau cu bunătate, etc., un procent de aproximativ douăzeci la sută din totalul emisiilor. Restul de până la sută sunt emisiile pe care nu le iau mereu în considerație, inconștient mai zic unii cu care nu sunt de acord și au mai zis și alții mai deștepți ca mine. Emisiile trăirilor, fiind în număr mult mai mare, când se întorc, când se ,,aude” ecoul aduc situații care te vor face să retrăiești mai mult și mai intens emisiile inițiale. Lucrurile astea le-am mai spus și iar voi lăsa tabelul cu bune și rele.</p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/Tabel-Iubire-Frica-2.png" alt="" class="wp-image-2707" width="451" height="311" /></figure>



<p>Treaba cu lupta este
în multe cazuri fix invers decât vorbește toată lumea. În ultima vreme, tot aud
că poți face multe lucruri pe care le dorești, le planifici, cu care să-ți poți
rezolva situații, dacă îți potolești mintea. Aud și citit de metode de potolit
mintea, de eliberat gândurile care nu-s benefice, nu dau pace și care în număr
nepermis de mare pot face mult rău. Este o situație, o stare de fapt care este
de luat în seamă, de învățat despre ea mai ales de cum să ieșim neșifonați din
ea. </p>



<p>Dar&#8230; dar gândește-te că ești receptorul celor care inițial au fost emisiile tale care acum se întorc mult amplificate și care&#8230; sunt în număr mult mai mare decât cel mai mare număr al gândurilor care, am mai spus, poate fi în jurul a douăzeci la sută. Dacă recepțiile celor care nu sunt gânduri sunt atât de multe, și pot veni și din vieți anterioare, și din generații din spatele tău, și din energetica locurilor geografice pe unde ai trecut, și de la sufletul acum venit pe pământ în tine&#8230; cum s-ar putea ele ,,lupta” cu gândirea fără să o nimicească? Întrebarea potrivită ar fi, cum să câștige emisiile gândurilor? Învăț să-mi ,,potolesc” (așa am găsit scris) mintea, să o fac de partea mea sau chiar nu-mi face probleme de la început, ok, și cum gestionez procentul de optzeci la sută? Ce faci când toate gândurile se așează logic, toate scenariile posibile duc la finaluri fericite, toate calculele duc la rezultate reale, posibile și deloc de speriat dar, dar cum te simți, ce simți și ce trăiești nu au nimic în comun cu liniștea povestită despre gânduri? ,,Eu cu cine mă lupt?”</p>



<p>Ce nu am scris este și situația în care poți fi ținta unor lucrări ,,neortodoxe” dar care nu au nicio șansă de reușită dacă fiind în valea în care tu, generații în urmă, energetica locurilor geografice și sufletul tău, nu ați emis vibrații joase. Asemenea lucrări au vibrații joase și nu pot atinge decât pe cine emite vibrații joase pentru că altfel nu au cum să rezoneze unele cu altele. Din fericire sunt metode de a-ți ridica vibrația astfel ca aceste lucrări să nu-și atingă scopul.</p>



<p>Am mai scris pe undeva de faptul că prind și ,,posturi străine”. Atunci credeam sau eram sigură, nici nu mai contează, nu știu dacă s-a scris despre așa ceva dar, dat fiind că Totul este un câmp care se înfășoară și se desfășoară conform Legilor în tornade mici care sunt particulele atomului, ale universului, este posibilă și varianta asta: când ești pe aceași lungime de undă cu cineva îi preiei și trăirile. Nici aici nu ai de ce să te lupți cu mintea care probabil este la locul ei dar nici nu ai cum să ieși învingător în lupta cu cele care vin, sunt multe, sunt din ce în ce mai nașpa, decât dacă ai idee de ceva tehnici de gestionare a emoțiilor, fricilor, trăirilor, a tuturor celor care nu sunt gânduri. Întrebarea ,,Eu cu cine mă lupt?” pare că-și are locul și aici.</p>



<p>Dacă tot m-am hotărât să abordez subiectul, am trecut și pe
la ,,prietenul” meu (Jacques
Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) să văd ce găsesc. El
scrie la Neliniște ca fiind legată de o situație în care nu am putere să schimb
nimic, mă simt victimă a evenimentelor, trebuie să îndur pentru că nu am
încredere în mine ca să schimb ceva. Pare că este legată de o îndoială, de o
frică de o situație sau o persoană și de aici ,,mentalul” începe să fabuleze.
Aici este descrisă situația în care ,,mentalul” află situația reală, creează stările de neliniște ca pe urmă să ducă la
scenarii și tot așa. Aici poți lupta cu mentalul învățând să-l stăpânești. Nu-i
nimic din situațiile de mai sus în care vin neliniștile din cele emise anterior
sau din cele emise de alte ,,posturi” cu care se pare ești pe aceași
lungime de undă.</p>



<p>Vorbind de mintea liniștită dar de ,,musafirii” nepoftiți, trebuie amintit echilibrul foarte fragil între coloana roșie și coloana verde, balanța înclinându-se foarte mult în favoarea coloanei roșii, corpul acidifiindu-se suficient cât să aducă neplăceri în organism. Cum primele atacate sunt metalele, în funcție de alte șabloane de trăiri anterioare, ne putem trezi cu afecțiuni ale oaselor (cred că așa se fac acele ciocuri, din oase care nu mai au textura corespunzătoare) cu dureri imediate, cu afecțiuni ale părului, articulațiilor, palpitații, tensiune, multe altele printre care și dinții, dantură în general.          </p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/images-colt.jpg" alt="" class="wp-image-2705" width="268" height="287" /></figure>



<p><strong>Colțul</strong> pe care l-am pus primul în titlu, poate fi un ,,colț” pe care îl am pentru cineva sau pentru o situație. Poate că l-am avut într-o viață anterioară sau poate cineva îl are pentru altcineva și eu m-am nimerit pe lungimea de undă cu un cineva. Cu toată dreptatea de partea păgubitului, colțul acela înseamnă că nutresc resentimente, ranchiună, ură pentru cineva care mi-a făcut o nedreptate, el și-a atras tot răul. Oricum înseamnă neînțelegerea Dumnezeului din om și nici Puterea (ecoul) pe care o are. Așa fiindu-i frică și neavând încredere în el și-a atras nedreptatea făcută de cel pentru care are acum un ,,colț”. </p>



<p>Vorbind de dinți,
aceștia simbolizează deciziile. Deciziile greu de luat înseamnă fix ce am scris
cu două fraze în urmă. Neavând încredere, doar cu frică nu ai cum să apuci și
să înaintezi în vreo direcție decât în timp și cu multe gânduri nu tocmai bune,
timp în care dinții se rod pe dinăuntru ajutând astfel <strong>cariile</strong> să-și
facă treaba. Situații care rod sunt dintre cele mai intense care includ
tensiuni, emoții, conflicte. Un sentiment puternic legat de o culpabilitate
legată de o situație anterioară în același timp imposibilitatea de a exprima
starea de rău poate roade mai mult decât ne putem închipui. </p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img src="https://zboara.eu/luiza/files/2026/09/66e5db25e232f3b27b0d12f074d87684.jpg" alt="" class="wp-image-2706" width="146" height="260" /></figure>



<p>Caria dentară
poate însemna și colțul față de cineva sau ceva: ură, ranchiună care pot fi și
față de autorități. Mai poate însemna și remușcări și chiar un colț față de
mine pentru că fără curaj nu am luat atitudine într-o situație&#8230; cred că așa
se explică multele necazuri cu danturile.</p>



<p>Cum toate trebuie să meargă într-o direcție, statul pe loc se pare că nu există, viața ori merge în sus ori în jos, palier nu există, toate cele care nu au legătură cu mintea liniștită pot constitui o frână destul de serioasă pentru înaintare. Oasele slăbite, pot suferi deformații la tălpi pentru ca înaintarea grea să dea de gândit și probabil ceva din intensitatea învățatului, a concentrării diminuate, a protejării prin emiterea mai multor gânduri înalte, probabil… necesită mai multă atenție.</p>



<p>N-am scris de mult despre ,,coincidențe” deși unele s-au dezactivat iar altele s-au activat. Vorbesc ceva cu cineva și la un interval de timp altcineva spune ceva care mie îmi dă de înțeles clar că s-au vorbit pe aceași temă: curiozități despre&#8230; Spun cuiva ceva și primesc un telefon complet ,,nevinovat&#8221; și ,,binevoitor&#8221; de la cu totul altcineva deși se simțea clar un fir între persoane. Ele nu au sesizat că eu le știu care sunt? Ar fi foarte interesantă o carte în care nici nu ar trebui să le dau nume ci doar să zic câte ceva despre ele, mediul de lucru, eventual rude, suficient ca să afle juma&#8217; dintr-un oraș și jum&#8217; din altul și tot așa. Este o idee de serial cu un detectiv și cred că subiectul ar fi foarte de interes.</p>



<p>Până data viitoare: Lumină în
suflet!</p>
]]></content:encoded>
							<wfw:commentRss>https://zboara.eu/luiza/blog/54-colt-inaintare/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
							</item>
	</channel>
</rss>

<!--
Performance optimized by W3 Total Cache. Learn more: https://www.w3-edge.com/products/


Served from: zboara.eu @ 2026-11-15 03:08:06 by W3 Total Cache
-->