Blog despre Bucuresti, new media, fotografie & more

@ Google, ţara mea.ro

2012-02-12T21:58:00.003+02:00

Duminică seara am văzut piesa Mihaelei Michailov, Google, ţara mea la Teatrul Foarte Mic. Mesajele antidiscriminare sunt puternice, personajele jucate de actori tineri sunt bine construite şi, în general, puzzle-ul piesei e inteligent sudat. Deşi se vrea o piesă cu mesaje variate antidiscriminare, Google, ţara mea aduce subiecte din zona discriminării ţiganilor (şi a altor persoane de culoare, deci un registru conex), iar alte motive de stres din partea majoritarilor sunt doar numite în treacăt. Poate însă că nu e rău aşa, într-o piesă de o oră şi un pic era cam greu să fie atinse eficient toate discriminările majore gustate de românii verzi. Piesa mi-a plăcut, ca minus aş semnala câteva suprapuneri de replici ceea ce dădea o notă falsă dialogurilor - personajele păreau că nu se ascultă, însă simţeam că nu e intenţie regizorală, ci doar gafă.

Vrei.

Vrei să te faci albă.

Vrei să fii ca el. Ca ea. Ca ei.
GOOGLE ŢARA MEA! e spectacolul prejudecăţilor care cresc în noi şi ne fac mari.

Care ne iniţiază în ipocrizia cotidian-colectivă.

Care ne învaţă cum să înlocuim un tip de discriminare cu alta.

Cum să dăm de la unul la altul frica şi lipsa de reacţie.

Cum să construim cea mai subversiv imaculată ţară din lume.

Cum să trăim bine printre discreditări la nivel înalt, stropite cu zâmbete şi iertate în grup.

Cum să ne apretăm imaginea. Aici şi dincolo.
Şi după toate astea nu mai vrei.

Ca ea. Ca el. Ca ei.

Vrei ca tine. Doar ca tine.

Mihaela Michailov

Se demolează Casa Alexandru Rosetti de pe Dionisie Lupu 56? (FOTO)

2011-11-03T12:39:00.009+02:00

UPDATE 4 (luni, 7 nov): Casa a fost demolata!!

UPDATE 3 (luni, 7 nov): Panoul de demolare a casei Alexandru Rosetti din Dionisie Lupu 56 a aparut dimineata asta, iar buldozerul aflat in curte de sambata va avea cale libera.

UPDATE 2 (duminica, 6 nov): Casa e in picioare inca, am aflat ca sambata seara un reprezentat de la Salvati Bucurestiul a ajuns acolo, precum si un echipaj de la politia comunitara. Paznicii au informat ca ar exista toate actele necesare demolarii casei, dar ca operatiunea e amanata de... confectionarea panoului de identificare a lucrarilor care era obligatoriu chiar si pentru ce s-a executat deja: indepartarea usilor, a geamurilor, a acoperisului. Si totusi, excavatorul e in curte, deci zilele casei Alexandru Rosetti sunt numarate.

UPDATE (sambata, 5 nov): muncitorii au confirmat demolarea casei, iar un excavator a fost adus in dupa-amiaza asta pentru a pune la pamant cladirea; luni va fi un teren viran.

Vizavi de blocul unde stau părinții mei se află casa în care a locuit academicianul Alexandru Rosetti pe strada Dionisie Lupu nr. 56. De câteva zile trecătorii pot observa că au fost smulse geamurile casei (erau deja din termopan, unul alb, odios), placa memorială care informa că aici locuise academicianul Alexandru Rosetti între 1895 și 1990 a fost scoasă, iar castanul (probabil) care parfuma strada la începutul fiecărei primăveri cu aroma florilor sale a fost tăiat.

Toate astea sunt semne negre și arată foarte probabil că se pregătește demolarea casei, în ciuda absenței unui panou de informare privind lucrarile, plasat lângă imobil, Nu știu dacă fosta locuința a academicianului Alexandru Rosetti are statut de monument istoric, deși ar trebui. Acum că ferestrele au fost scoase putem vedea tavanele superbe, iar despre interiorul casei (sobe de teracotă, uși sculptate etc,) a scris recent și cafegiul Gheorghe Florescu în cartea sa de amintiri.

Pe site-ul Case care plâng aflăm că această casă se află într-o zonă protejată, prin urmare nu ar fi permisă demolarea ei, Primarul Andrei Chiliman care locuiește două străzi mai încolo, pe Cristofor Columb, știe ce se întâmplă pe strada Dionisie Lupu nr. 56?

Fotografiile nu s grozave, sunt făcute aseară cu un X2:

Boulogne sur Mer

2011-06-13T23:19:00.002+03:00

Foto din Boulogne sur Mer - iunie 2011; Copyright: Ovidiu Draghia

Certificare Google Analytics

2011-03-29T14:10:00.002+03:00

Azi am obtinut certificarea Google Analytics.

Lebewohl Kulturhaus Bucureşti. Sau despre nesimţire

2011-03-28T21:04:00.012+03:00

Nu am dorit să acord atenţie unui incident petrecut sâmbăta aceasta pentru că îmi rupeam din timpul meu pentru a scrie despre el. Am dorit să trec peste nesimţirea paznincilor Kulturhaus Bucureşti care nu mi-au permis accesul, după ce am stat la o coadă relativ mică.

Motivele nemulţumirii sunt legate de faptul că nu mi s-a oferit nicio explicaţie pentru refuzul accesului în Kulturhaus, plus o atitudine ostilă şi o mână întinsă indolent spre ieşire, pe post de indicator probabil. Am plecat în altă parte, mai exact am revenit în Atelierul de Producţie, dar fără să salut un prieten care-şi serba ziua în Kulturhaus.

Le-am scris acasă un mesaj celor din Kulturhaus, curios să văd dacă îşi recunosc greşeala. Eram uşor naiv, ştiu:

Mesajul către Kulturhaus

Hello. Pe ce criterii i-ati angajat pe tipii de la intrare si tot la capitolul asta pe ce baza refuza accesul in club? Am sosit ieri (vineri seara) pe la unu, am stat la o coada mica, apoi eu si cu un prieten am fost refuzati pe motiv ca incercasem sa intram anterior (aberant!) si apoi ni s-a spus agresiv: hai, iesiti! In conditiile in care veneam in Kulturhaus pentru prima data dupa circa o luna, nu eram in vreun treining (din contra) si nici nu eram bauti/ beti nu am inteles nici refuzul, nici lipsa de explicatii. Ma declar jignit de atitudinea lor si promit sa nu mai calc pe la voi. Deloc. Nu stiti sa va tratati clientii, iar cei de la intrare sunt si incompetenti, si nepoliticosi. Si ca sa intelegeti un pic profilul meu, probabil nepotrivit cu acela al publicului vostru tinta, aruncati un ochi pe wallul meu. Rusine Kulturhaus!

Răspunsul Kulturhaus

Răspunsul Kulturhaus a venit luni, fără scuze, fără cea mai mică intenţie de a încerca recâştigarea unor clienţi (nu eram singur):

Salutare Ovidiu, Oamenii de la face control incearca din rasputeri sa-si faca cat mai bine treaba. Sigur ca la un trafic asa de mare pot exista si erori, insa, incercam din rasputeri sa ne perfectionam. Multumim pentru mail si fii sigur ca a ajuns si la cei care pun in aplicare acest regulament. Toate bune, kulturhaus

Lebewohl Kulturhaus

Ce pot spune? Minunat răspuns, minunată atitudine... Lebewohl Kulturhaus!

Sustine aviatia din Romania! "2% pentru Aripi Romanesti - 2011"

2011-02-28T12:56:00.000+02:00

Text gazduit

Pentru ca fiecare contributie materiala, cat de mica, valoreaza enorm pentru sustinerea promovarii aviatiei, Asociatia "Aripi Romanesti", lanseaza din 21 februarie 2011, campania de strangere de fonduri "2% pentru Aripi Romanesti - 2011". Rezultatele Asociatiei "Aripi Romanesti" ce privesc promovarea aviatiei in anul 2010 sunt valoroase: expoziţia itineranta de fotografie aviatica "Asul regasit - Dan Valentin Vizanty" desfasurata in Bucuresti, Rosiori, Craiova si Cluj Napoca, campania de constientizare "Opreste Distrugerea Muzeului Aviatiei" si colaborarea
cu organizatorii mitingurilor aeriene in scopul promovarii evenimentelor aviatice din Romania.

Ce este sistemul 2%?
Sistemul "2%" permite contribuabililor, persoane fizice, sa directioneze 2% din impozitul lor pe venit catre o organizatie neguvernamentala. Este sistemul prin care fiecare are posibilitatea sa
decida in mod direct ce se intampla cu impozitul lui si nu implica nici un cost financiar suplimentar din partea contribuabilului. Daca nu folosesti optiunea de a directiona 2% catre o organizatie precum Asociatia "Aripi Romanesti", suma respectiva va fi incasata si gestionata de stat.
Cum poti sustine aviatia din Romania?
Fie ca ne esti prieten, admirator sau colaborator, sta in puterea ta sa sustii promovarea aviatiei in Romania! Cere statului sa redirectioneze catre Asociatia "Aripi Romanesti" 2% din impozitul pe
venit ! Directionarea a 2% din impozitul tau este o optiune si nu o obligatie.

De ce sa redirectionati 2% din impozitul pe venit catre Asociatia "Aripi Romanesti?
Pentru a contribui la promovarea aviatiei si aeronauticii romanesti in tara si peste hotare;
Pentru a ajuta la educarea si sensibilizarea opiniei publice cu privire la aviatie si la activitatile adiacente acesteia; Pentru ca am dovedit ca avem capacitatea de a lucra in proiecte complexe, inclusiv cu entitatile guvernamentale si private, printre care Statul Major al Fortelor Aeriene, Aeroclubul Romaniei, Muzeul Aviatiei si comunitatea Romanian Spotters .

Completeaza formularul 230 si depune-l pana la data de 16 mai 2011!
Descarca formularul 230 precompletat de la http://bit.ly/fjeQVv sau de pe site-ul Asociatiei "Aripi Romanesti" si completeaza datele tale in sectiunea I. DATE DE IDENTIFICARE A CONTRIBUABILULUI. Nu este necesar sa completezi alte campuri !

Semneaza si dateaza formularul.

Trimite formularul prin posta prin scrisoare recomandata sau depune personal formularul la Administratia Finantelor Publice a localitatii de domiciliu pana la data de 16 mai 2011. Adresele Administratiilor Finantelor Publice pot fi gasite la http://bit.ly/gJbCaV sau pe site-ul ANAF.

In cazul in care obtii si alte venituri decat cele din salarii, trebuie sa depui si formularul 200:

Descarca formularul 200 de la http://bit.ly/hHJpU9 sau de pe site-ul ANAF si completeaza-l pentru anul 2010 la toate capitolele aferente tipului de venit obtinut, inclusiv la sectiunea Capitolul III . DESTINATIA SUMEI..., unde bifezi casuta 2. Sustinerea unei entitati non-profit si completezi cu datele de mai jos: Denumire entitate nonprofit: Asociatia "Aripi Romanesti"
Cod de identificare fiscala a entitatii nonprofit: 24832215
Cont bancar IBAN: RO72 BREL 0002 0001 3029 0101

Informatii extinse privind procedura de redirectionare a 2% din impozitul pe venit precum si formularele necesare, pot fi obtinute si de la administratiile financiare sau de pe site-ul Asociatiei "Aripi Romanesti" de la http://www.aripiromanesti.ro.

Daca nu ai timp sa trimiti prin recomandata sau sa depui declaratia la Administratia Finantelor Publice sau daca ai adunat mai multe declaratii, ni le poti trimite prin posta si ne ocupam noi de
formalitatile de trimitere si depunere la Administratia Finantelor Publice. Adresa noastra este:

Asociatia "Aripi Romanesti"
Str. J.S. Bach, Nr. 12, Sc. C,
Et. 1, Ap. 23,
Sector 2, 020204
Bucuresti, Romania

In cazul in care ai nevoie de ajutor, contacteaza la telefon: 0734.101.887 sau e-mail: pr@ aripiromanesti.ro si vei afla mai multe informatii despre campania "2% pentru Aripi Romaneşti - 2011".

Actioneaza acum! Termenul pentru depunerea declaratiilor este 16 mai 2011, dupa aceasta data contribuabilii pierzand dreptul de exercitare a optiunii. Asadar, trimite acum formularul tau!

Internet Explorer 9 oficial

2011-02-11T14:00:00.001+02:00

Microsoft anunță lansarea oficială a browserului Internet Explorer 9:

Internet Explorer 9 urmează să fie lansat oficial de Microsoft după ce în septembrie 2010 fusese lansată spre download gratuit o versiune beta. Surprinzător pentru un browser aflat în cadere liberă, au fost înregistrate nu mai puțin de 25 000 000 de download-uri ale Internet Explorer 9.

Articolul integral: Microsoft anunță lansarea oficială a browser-ului Internet Explorer 9 – downloadat de 25 000 000 de utilizatori

Tur virtual 3D în muzee cu Google Art Project

2011-02-04T15:22:00.000+02:00

Articolul meu din Observator cultural: Google a lansat o aplicație similară lui Street View, prin care putem pătrunde în spațiul muzeelor mari din lume: Google Art Project. Aplicația permite un tur virtual 3D pe culoarele multor muzee – treptat se adaugă altele – iar tablourile pot fi privite la o rezoluție mare, din diverse unghiuri. Trecerea de la o galerie la alta se face mai ușor decît în spațiul real prin folosirea unui motor de căutare care oferă sugestii de autori și opere dintre cele expuse în muzeul respectiv.

Citește integral textul: Tur virtual 3D în muzeele lumii cu aplicația Google Art Project

Expoziție unică: Doamnele Artelor Frumoase Româneşti

2011-01-25T12:43:00.001+02:00

Pentru câteva zile, putem vedea la Hotel Mariott o expoziție unică: Doamnele Artelor Frumoase Româneşti, marile pictoriţe din România interbelică, mai exact. Joi, Artmark va organiza o licitație a pânzelor expuse, dar până atunci putem profita de expoziție, o ocazie rară de a vedea atâtea pânze (în mare parte) realizate de puțin cunoscutele femei pictor din România. Anul trecut, în noiembrie, am văzut la Pompidou o expoziție gigantică pe aceeași idee: celebrarea femeilor artist(e), Elles (2 milioane de vizitatori), care certifica puțina cunoaștere publică a creațiilor lor.

Am avut aceeași impresie după ce am răsfoit virtual albumul expoziției de la Mariott, iar miercuri voi merge și eu la Doamnele Artelor Frumoase Româneşti: Rodica Maniu Mützner, Micaela Eleutheriade, Lucia Demetriade Bălăcescu, Cecilia Cuţescu-Storck, Mina Byck-Wepper, Nuni Dona, Nutzi Acontz, Ligia Macovei, Margareta Sterian, Nina Arbore, Elena Popeea, Magdalena Rădulescu, Tia Peltz, Silvia Radu, Ana-Ruxandra Ilfoveanu, Alma Redlinger etc..

Azi și mâine poți vizita expoziția până la 21.30, iar joi, când are loc licitația, până la 18. Începând cu 10 dimineața, în toate zilele.

Catalogul Licitației Doamnelor Artelor Frumoase Românești (945)

Foto: "Costum oltenesc" de Ecaterina Cristescu-Delighioz

Experienţa Pădurea Spînzuraţilor, alături de Liviu Ciulei

2011-01-17T23:55:00.002+02:00

Am avut privilegiul să vizionez Pădurea Spînzuraţilor, realizat de către Liviu Ciulei, luni seara, la Noul Cinematograf al Regizorului Român, în prezenţa regizorului, într-o sală Horia Bernea arhi-plină de tineri, nu de bătrâni nostalgici cum s-ar fi aşteptat mulţi. O surpriză la care mă aşteptam, de data asta, a fost prezenţa lui Victor Rebengiuc care a vorbit puţin de alegerea sa în rolul lui Apostol Bologa. În opinia mea, acest rol, precum şi cel din Moromeţii, reprezintă vârfurile absolute ale lui Victor Rebengiuc - ştiu că nu fac o afirmaţie originală, însă cred la rându-mi în aceasta.

Filmul, văzut după nişte ani de la prima mea vizionare, şi de la vreo 11 de la ultima lectură a romanului rebreanian, rămâne la fel de puternic şi de tensionat. Cu subiectul bine ştiut a fost mai uşor şi mai plăcut să mă concentrez pe detalii, pe tehnici de realizare, pe umbre şi lumini care au fost personaje sui generis. De altfel, Liviu Ciulei a deplâns proasta calitate a proiecţiei de azi care a făcut să se piardă aproape jumătate din valoarea operei, în opinia sa.

La finalul proiecţiei, Liviu Ciulei a vorbit despre alegeri făcute în acest film, despre cum a salvat viaţa unui personaj din romanul lui Rebreanu, Muller, căruia i se pregătea/ sugera moartea în carte şi care fuge dezgolit către libertate în film, despre rolul său, căci, să nu uităm, rolul lui Klapka E jucat de către Ciulei.

Am re-văzut astă seara nişte actori minunaţi, un Rebengiuc puternic la început de carieră (nu un T0, dar tot început), un Caramitru care a jucat exemplar, chiar şi un Toma Caragiu cu un rol de câteva minute dar primit cu simpatie de public (da, s-a simţit pentru că s-a rîs şi s-a oftat în acelaşi timp)...

A fost o seară experienţă, nu una eveniment, şi îi mulţumesc colegului meu Mihai Fulger pentru că l-a adus cu acest film pe Liviu Ciulei. Şi pe Victor Rebengiuc care a plecat în grabă la repetiţii (energia tinereţii, deh), fără a asista la proiecţie.

Foto: film.fourhooks.com

Cum face Vodafone România mișto pe tema iPhone 4 față de un client vechi

2010-12-20T13:19:00.005+02:00

M-am înscris pe site-ul Vodafone România cu adresa mea de mail în pagina pentru iPhone 4 pentru a afla printre primii condițiile de vânzare a acestui telefon, lansat, după cum se știe, pe 17 decembrie, în aceeași zi în care și Cosmote lansat iPhone4. Ok, am primit un mail automat despre abonamentele și prețul iPhone 4 la Vodafone, am intrat și pe pagina oficială, după care am consultat și ofertele Cosmote și Orange (cu iPhone clasic) urmând să iau o decizie. Grea, pentu că acum îmi face cu ochiul și N8 care e cam în aceeași plajă de preț cu iPhone 4.

Apel Vodafone către clientul să fidel Ovidiu Drăghia - abonat încă din 1998!

Și acum vine partea interesantă a poveștii: sâmbăta trecută sunt contactat de o reprezentantă Vodafone România, urmare a interesului meu manifestat pentru iPhone 4, pentru a-mi propune o ofertă, așa, ca pentru un client abonat la Connex în 1998 și rămas fidel companiei. Fidel sau comod, mie nu mi-e clar cum sunt.
Revenind.... Am aflat că a fost ceva bătaie pe iPhone-uri, că mai sunt niște aparate care pot lua calea clienților fideli, iar oferta SPECIALĂ care mi s-a făcut din pdv tarife telefoane și prețuri abonamente A FOST FIX CEA DE PE SITE. După un discurs encomiastic din care trebuia să înțeleg cât sunt de important și că vechimea mea de 13 ani în rețea contează și e răsplătită, ei bine, am aflat că pot beneficia de un telefon cu abonament... fix în condițiile oficiale!

iPhone 4 de sub tejghea

Am dorit să aflu unde e oferta, unde e clientul vechi, premium etc. în toată povestea care mi se prezenta, în condițiile în care nu era nimic diferit față de varianta oficială. Am aflat că stocul de telefoane iPhone 4 e limitat și că aici e toată oferta specială: că pot avea totuși iPhone 4! Wtf? Sincer, m-am simțit luat la mișto și mă gândesc tare serios la oferta Cosmote, pentru că altă metodă de răspuns nu-mi vine în minte. Au un abonament mai bun și sunt convins că aș putea negocia o creștere a minutelor naționale din oferta Cosmote standard. În plus numărul mi-l păstrez.

Un bonus de 15 secunde naționale la pachetele standard? Ei bine, nu!

Un prieten mi-a atras atenția că Vodafone nu poate umbla la prețul lui iPhone 4 când face oferte, oricât de special ar fi clientul. E un punct de vedere pe care l-aș putea accepta. însă: e dezgustător să faci o ofertă specială unui client atât de vechi oferindu-i fix variantele oficiale accesibile oricui indiferent de vechime. Puteau încerca un adaos de bonus tip "15 secunde naționale în + doar pentru dumneavostră" alături de 1 sms internațional, orice, un nimic care, fără să fie atractiv, motiva oferta făcută special unui client vechi. JENANT Vodafone România!

Foto: apple.com
Citește și: Vodafone România continuă gafele pe tema iPhone 4

De ce am omorât Crăciunul?

2010-12-14T22:25:00.001+02:00

Doar mie mi se pare că nimeni nu se mai bucură de Crăciun şi de perioada asta de sărbători religioase şi laice? E jumătatea lunii decembrie şi nu am auzit pe nimeni să vorbească de aranjarea bradului care de multă vreme se făcea puţin după începutul ultimei luni a anului. Lumea nu pare să mai fie interesată nici măcar de sinecdoca de brad, crenguţa, care aducea mirosul de răşină în casă şi amintea în permanenţă de iarnă şi de sărbători:

Dar vâsc, mai ia cineva anul ăsta? Sau eterna scuza "las' să treacă criza" va omorî şi acest obicei?
Ce zici de cadouri? Fireşte, dacă nu am cumpărat brad, am scuza că nu am sub ce să le pun şi atunci la ce bun să mai arunc banii pe ele? În plus, e şi criză, dacă nu ştiai. Deci alt motiv să nu facem cadouri. Tot criza se pare că ne va ţine acasă de Revelion. Motiv de tragedie supremă pentru mulţi români.

Ce vreau sa scriu aici e că nu avem nicio scuză pentru a înceta să ne bucurăm de această lună atât de specială. Nu, nu e nevoie de bani din abundenţă pentru a face nişte cadouri simbolice, însă alese cu grijă: o carte la reduceri de exemplu ori chiar dintr-un anticariat, un borcan de dulceaţă ori o pungă cu turtă dulce.
Ne putem bucura de sărbători stând cu prietenii şi cu familia şi realizând cât de norocoşi suntem că-i avem alături.

Apoi, legat de Bucureşti, nimeni nu a scris pe undeva cât de fain arată străzile anul acesta. Lumea e oarbă? Eu sunt chiar impresionat de bulevardul Elisabeta care e superb, de Kiseleff, de Piaţa Charles de Gaulles... Şi am numit strict zonele cele mai reuşite ca iluminare de sărbători. Abia aştept să ajung la un patinoar, şi am de unde alege, alături de prieteni, într-una din serile de weekend, alt motiv de bucurie pe timp de iarnă.

Criza o fi treabă serioasă, dar nu trebuie să ucidă Crăciunul din noi.

Am scris acest post şi pentru că azi mi-am dat seama e 14 decembrie şi nu luasem nici vâsc, nici crenguţe de brad, nici o coroniţă ca în fiecare an. Seara am ajuns la Piaţa Domenii şi am cumpărat cele necesare, vezi foto.

Foto: Ovidiu Drăghia

Galerie foto - Printre ruinele Berzei Buzești

2010-12-13T13:17:00.002+02:00

Noul bulevard Buzești Berzei Uranus a prins viteză în ultimele săptămâni, astfel că peisajul în zona Pieței Matache și a intersecției dintre Știrbei Vodă cu Berzei s-a schimbat considerabil. Duminica aceasta am mers cu aparatul foto în zonă și am fotografiat resturile clădirilor deja demolate, precum și imobilele curățate de locatari, de mobile, de ramele ușilor și ale geamurilor, de viață cu alte cuvinte. Am intrat pentru prima dată, dar și pentru ultima, în câteva clădiri eviscerate și am reușit să fotografiez dintr-una ruinele fostei policlinici de la intersecția Știrbei Vodă cu Berzei.

Sentimentele care m-au încercat au fost antagonice, în timp ce mă plimbam prin apartamente până mai ieri pline de viață. Pe de o parte, mă încerca un sentiment de revoltă pentru că o parte dintre clădirile distruse erau valoroase și ar fi trebuit salvate. Să ne reamintim că în perioada comunistă biserici sau chiar blocuri întregi au fost translatate pentru a nu fi demolate. Hotelul Marna ori Hala Matache - aflată pe lista neagră, nu ar fi putut să fie deplasate cu câțiva metri înapoi? E o întrebare a unui nespecialist, însă mă miră că pentru niciuna din clădirile cu statut de monument istoric nu a fost încercată aplicarea unei astfel de măsuri. Pe de altă parte, am citit o sumedenie de texte legate de realizarea bulevardului Magheru și am observat că și acolo au existat reacții similare contra proiectului. Așa să fie de fiecare dată, niște cârcotași protestează contra modernizării, iar peste ani el se dovedește a fi fost foarte util? Timpul va arăta aceasta.

Galerie foto - Ruinele Berzei Buzești

Dublu click pe foto pentru a intra în album

UPDATE: Demolari in Bucuresti: casa de pe Poligrafiei, colt cu Parcului (galerie FOTO | HARTA)

2010-11-08T12:24:00.001+02:00

UPDATE: Clădirea a fost demolată, probabil în acest weekend.

Casa de care scriu aici, aflata pe Bulevardul Poligrafiei colt cu Parcului, nu este din cate cunosc monument istoric, in ciuda unor elemente arhitecturale valoroase.
O stiu de ani buni, stinghera si nealiniata cu Bulevardul Poligrafiei, ascunsa printre crengile copacilor, pe timp de vara.

Terenul pe care se afla este in continuarea Crowne Plaza si apartine lui George Copos. Acesta anuntase in trecut un proiect imobiliar de proportii in vecinatatea hotelului sau, dar nu suflase o vorba de vreo demolare. In ianuarie 2008, presa scria de proiectul unui zgaraie-nori de 27 de etaje, cu o suprafata totala de 56.000 mp. "Cand va fi functionala, cladirea de birouri va aduce incasari anuale din chirii de 9,9 milioane de euro”, declara Copos. Cladirea urma sa aiba o inaltime de 120 de metri - Casa Presei are doar 105 metri, cu tot cu antena. Terenul pe care se afla casa in paragina este cel destinat proiectului imobiliar? Foarte probabil.

In prezent, nu exista niciun panou care sa anunte operatiunea de demolare, iar cladirea urmeaza drumul brevetat de sacalii imobiliari: este lasata in paragina, cu geamurile si usile smulse. Cine stie, un incendiu accidental ar putea izbucni la un moment dat, iar cererea de demolare ar fi perfect justificata, daca nu este deja aprobata.

In urma cu cativa ani, am fost primul jurnalist care a scris despre defrisarea efectuata pe terenul vecin, deci tot la intersectia Parcului cu Poligrafiei. Primarul Andrei Chiliman a intervenit cu o declaratie, s-a dat o amenda simbolica si doar criza a oprit dezvoltarea unui proiect pe terenul defrisat ilegal si cu statut de zona verde. Poate acum vede cine trebuie articolul si reusim sa salvam aceasta casa. Vezi articolul meu publicat pe Ziare.com, in octombrie 2007: Masacru verde in Sectorul 1, probabil cu stiinta lui Chiliman (galerie foto)

- Foto imobil Poligrafiei, colt cu Parcului - Ovidiu Draghia
- Vezi mai jos pe Google Maps cladirea vizata de demolare

Vizualizare hartă mărită

FOTOREPORTAJ Mănăstirea fortificată Mărcuţa şi Biserica Fundenii Doamnei Colentina

2010-11-01T22:35:00.006+02:00

Am reluat explorările urbane duminicale prin Bucureşti. Mi se pare extraordinar ca la 32 de ani, dintre care vreo 10 pasional legaţi de acest oraş, pot face încă descoperiri ale unor colţuri de demult, am încă de văzut spaţii altfel, într-un Bucureşti atât de hulit de ignoranţi, pentru a nu îi numi proşti de-a dreptul, pe aceia care cârâie: "nu ai ce face în Bucureşti, e murdar, plin de ruine, ce e de văzut?". Scuze pentru acest moment.

Ei bine, duminica aceasta mi-am strâns câţiva prieteni şi am mers să descoperim împreună două spaţii foarte vechi: Mănăstirea fortificată Mărcuţa şi Biserica Fundenii Doamnei Colentina. Prima escală a fost la mănăstire. Strada Biserica Mărcuţa (de ce nu "mănăstirea"?) porneşte sinuos din Şoseaua Pantelimon şi opreşte brusc în faţa unei biserici noi. Lângă ea, un gard metalic zdrenţuit îşi rânjeşte colţii de sus ai plasei metalice spre trecătoriii curioşi să vadă ce e dincolo de el. Nimic interesant de altfel, doar un maidan cu materiale de construcţii aruncate anapoda.

În spatele noii Biserici Mărcuţa stă pitită Istoria. Una bătrână, de vreme ce biserica veche are elemente ce datează din secolul al XVI-lea, fiind întrecută ca vârstă doar de Biserica Sfântul Anton de lângă Curtea Veche din Bucureşti - această biserică reprezintă cea mai veche construcţie funcţională din Capitală, cu elemente ce datează de pe la jumătatea anilor 1500.

Însă Biserica Mărcuţa, cea bătrână, nu se lasă descoperită cu una cu două. Întâi trecem de un prim zid de apărare pe la baza unui turn venerabil, al cărui etaj e prăbuşit. Ni se arată un turn scobit ca un dinte ros de carii, apoi păşim într-o curte cu chilii scunde lipite de acest prim zid.

În fine, trecem pe sub un al doilea turn, mult mai impunător, şi abia acum zărim mica Biserica Mărcuţa, cea care a traversat 400 de ani de istorie. Citez de pe site-ul crestinortodox.ro pentru a afla un scurt istoric al aşezământului: "biserica a fost zidită de Dan mare logofăt, în anul 1587, în timpul Domnului Mihnea al II-lea Turcitul, lângă un izvor tămăduitor, aflat pe malul Colentinei în afara zidurilor actualei mănăstiri. Poartă hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Numele de Mărcuţa i s-a dat mai târziu, de la strănepoată de fiică a lui Dan logofăt, Vişana (zisă Mărcuţa) fiica lui Marco Armaşul, care văzând că mănăstirea este la lipsă şi la sărăcie şi nu o poate chivernisi o închină Mitropoliei, la data de 15 decembrie 1679."

Alexandru Ipsilanti se implică la rândul său în renovarea mănăstirii şi o întăreşte cu un zid înalt de 7 metri. În Mănăstirea Mărcuţa a funcţionat un spital, iar vreme de 100 de ani, până prin 1925, un aşezământ de nebuni. Şi ne amintim că Mihai Eminescu a petrecut o perioadă la Mărcuţa, căci pe la 1888 aici funcţiona sanatoriul amintit anterior.

Îţi recomand să faci o vizită la Mărcuţa şi pentru cimitirul care coboară abrupt către gârla Colentinei, pentru că are un aer de Bellu prin mormintele vechi, printre care se zăresc şi monumente funerare interesante. Iar unele cruci de pe la 1920 au mesaje înduioşătoare, scrise într-o altfel de limbă română, demnă, corectă şi cumva nobilă.

Şi cred că îţi va plăcea şi biserica veche, mică, chiar neaşteptat de mică pentru o mănăstire - totuşi lărgită în două rânduri de-a lungul vieţii sale.

Ultima escală de duminică a fost la o altă biserică din apropiere, pe Şoseaua Fundeni. Este vorba de Fundenii Doamnei, de prin secolul al XVII-lea, unică în Bucureşti prin motivele aplicate pe exterior. Priveşte fotografiile şi ai să observi atât picturi şterse de vreme, cât şi basoreliefuri inedite, cu motive florale, animale, dar şi imaginea unei biserici. Biserica Fundenii Doamnei poartă hramul Sfântul Eftimie cel Mare şi a fost ctitorită de către Spatărul Mihail Cantacuzino, la 1699.

Galerie foto Mănăstirea Mărcuţa şi la Biserica Fundenii Domanei Colentina

dublu click pe foto pentru acces în galerie

Case din Bucureşti dintre 1700 - 1800, încă în picioare (FOTO)

2010-10-11T00:02:00.002+03:00

Care este cea mai veche casă din Bucureşti? Întrebarea este dificilă şi, deşi cere un singur răspuns, clar şi documentat, are multiple răspunsuri în cazul Bucureştiului. Este clar că nu putem coborî sub anul 1700, iar motivele sunt numeroase: cutremure, incendii, distrugeri provocate de nenumăratele războaie prin care a trecut Bucureştiul, dar şi indiferenţa ori prostia umană, toate au colaborat strâns la distrugerea caselor vechi ale Capitalei.

Casa Melik

Oficial, Casa Melik, în prezent Muzeul Theodor Pallady, este socotită cea mai veche casă, funcţională, din Bucureşti. Deasupra intrării stă scris 1822, dar acesta este doar anul uneia dintre multiplele renovări. Între timp, a apărut însemnul de Monument istoric, unde stă scris anul construcţiei ineditului edificiu din strada Spătarului: 1760.

Casa de pe Şerban Vodă

Pe lângă aceasta, mai avem un Bucureşti o casă atestată ca fiind de secol XVIII, despre care am scris în câteva rânduri: se află pe Calea Şerban Vodă 33 şi cred că este chiar mai veche decât Casa Melik, prin elementele de arhitectură rural-negustorească integrate: pridvor, gârlici, pod funcţional ş.a. Doar faţada a fost refăcută prin secolul al XIX-lea prentru a fi în pas cu vremurile.

Palatului Doamnei şi al Coconilor

Apoi, tot la capitolul cea mai veche casă din Bucureşti includem Palatul Doamnei Păuna (Palatului Doamnei şi al Coconilor), încă în picioare. Se află în spatele Curţii Domneşti, iar accesul la acesta se face prin Intrararea Soarelui. Seara, scara interioară dintre parter şi etaj, cu geamuri colorate, este luminată, iar efectul este senzaţional.
Palatul Doamnei Păuna a fost construit de către domnitorul Ştefan Cantacuzino pentru soţia sa şi copii, undeva între 1714 şi 1716 perioada sa de domnie. Din păcate, a fost ucis de turci, la doar doi ani de la decapitarea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi.

Metocul

În sfârşit, fără a avea prea multe date istorice, avem un mare semn de întrebare asupra anului construcţiei numeroaselor case ţărăneşti răspândite prin oraş. Metocul de pe Strada Popa Rusu 21, pe lângă care se scurgea Bucureştioara, cred că datează de asemenea din secolul al XVIII-lea. Să ne uităm la arhitectura ţărănească şi la poziţionarea atipică în raport cu casele din jur. Din acest an, ceainăria care funcţiona aici s-a închis.

Iar casa ţărănească de pe Orzari este plasată de unii istorici pe la începutul lui 1800, însă ar putea data dintr-o perioadă mai veche.

Precizare: am folosit o fotografie Metropotam pentru că îmi lipseşte din arhivă Palatul Doamnei Păuna. O voi înlocui cât de curând cu una realizată de mine.

Tur Art Nouveau prin Bucureşti (Galerie foto)

2010-10-04T00:01:00.001+03:00

De la bun început, te previn că nu sunt vreun expert în arhitectură, ci doar un amator pasionat de Bucureşti şi de art nouveau. Dintre toate stilurile de arhitectură, art nouveau-ul cu ruda sa modernă art deco-ul mi se par cele mai spectaculoase prin transformarea estetică pozitivă pe care o oferă spaţiilor urbane.

Bucureştiul are zeci (sute?) de blocuri art deco, însă prea puţine clădiri art nouveau. Am ars etapele şi în modernitatea arhitecturală şi am preferat de multe ori fie eclectismul, fie art nouveau-ul românesc/ brâncovenesc. Au scris atâţia specialişti de apropierile dintre casele neoromâneşti şi cele în stilul art nouveau, încât eu nu pot decât sa reiau această teorie a apropierii curentelor şi să o susţin.

Aşa cum am mai scris ocazional pe blog, există un Bucureşti art nouveau şi s-ar putea organiza un tur de o zi care să cuprindă cele câteva clădiri reprezentative. Aşa cum voi arăta în continuare, unele pot fi vizitate, altele nu, dar majoritatea se află într-o stare acceptabilă sau bună (vezi la final galerie foto case art nouveau din Bucureşti).

Prima oprire
Calea Griviţei, colţ cu Buzeşti, la Hostelul "Cazare"
Una dintre casele art nouveau mai puţin cunoscute se află pe Calea Griviţei şi adăposteşte un hostel. Spre surpriza mea, acesta nu are un nume. Sau, dacă am aflat corect de pe net, s-ar chema Hostelul "Cazare". Duminica aceasta am intrat pentru prima dată în hostel şi am descoperit cu mare bucurie o mulţime de elemente art nouveau în arhitectura interioară: scara din lemn, un luminator acoperit cu vopsea, la fel ca acela din recepţie, uşi înalte şi subţiri cu geamuri dreptunghiulare, chiar şi feroneria uşii principale este în stilul art nouveau al clădirii. În rest, putem vedea faţada cu etajul pur art nouveau, însă parterul este compromis, ca în cazul atâtor clădiri din Bucureşti. S-a păstrat doar micul basorelief de deasupra intrării.

A doua oprire
Calea Victoriei, la Palatul Cantacuzino
Cei care au ştiinţă de mostrele art nouveau din Bucureşti, se gândesc prima dată la Palatul Cantacuzino, actualul Muzeu George Enescu. Clădirea este construită într-un stil eclectic, însă elementele art nouveau sunt numeroase: le observăm uşor încă de la stradă în gardul masiv cu multe vol[u]te jucăuşe tip "coups de fouet", apoi în rotunjimea ferestrelor, în scoica marchiză care ocroteşte leii de la intrarea palatului ori mai apoi în balcoanele închise de pe lateralele clădirii cu acele hublouri superbe în partea superioară.
Dar mai este ceva. Vizitează neapărat şi casa memorială George Enescu, aflată în spatele clădirii vapor a muzeului mare (comparaţie atât de inspirată din atâtea motive, inventată de un prieten). Acolo vei vedea mobilier art nouveau, ceea ce mai rar găseşti în Bucureşti.

A treia oprire
Strada Viişoara, la casa pictorului Kimon Loghi
Sacrilegiu! Bătaie de joc! Nesimţire! Cam acestea sunt câteva dintre exclamaţiile pe care le putem emite când vedem casa pictorului Kimon Loghi, renovată recent cu maximă incompetenţă şi nepăsare faţă de stilul art nouveau în care se înscrie. Uşile şi ferestrele cu ramă metalică şi cu elementele specifice art nouveau au fost înlocuite cu modernul termopan, ceea ce a desfigurat definitiv clădirea în care a locuit Kimon Loghi. O plăcuţă cu numele acestuia străjuieşte încă această clădire care, din păcate, nu are statut de monument istoric. Kimon Loghi este de origine aromână, a studiat pictura la Bucureşti unde i-a avut drept profesori pe Frederick Storck şi Theodor Aman. Putem vedea tabluori de-ale sale la Muzeul Naţional de Artă al României, iar altele se află în colecţii particulare. Am aflat detalii interesante despre acest pictor şi despre casa pomenită, construită de către arhitectul Arghir Culina, de pe blogul http://bucurestiinoisivechi.blogspot.com (îl am demult în blogroll, e foarte bun pe teme legate de Bucureşti). Tot de aici, potrivit unuia dintre comentatori, am aflat că această casă a fost construită undeva între 1922 - 1923.

A patra oprire
Strada Dionisie Lupu, lângă Piaţa Lahovary, la Spitalul MAI Dimitrie Gerota
Din păcate, una dintre cele mai bine conservate clădiri art nouveau din Bucureşti este de zeci de ani un spital al MAI, prin urmare vizitele culturale sunt excluse. Am reuşit doar câteva în trecut, până la camera de gardă, pentru injecţii, timp în care eram cu ochii la ornamentele art nouveau din interior şi mai uitam de neplăcerile vizitei mele. Prin urmare am doar o fotografie de exterior şi două discrete din interior făcute demult cu mobilul. Voi încerca o discuţie cu administratorul clădirii pentru a afla care este calea legală de a putea vizita şi face fotografii acestui spital fără a leza "secretele" militare specifice.

A cincea oprire
Strada Vasile Lascăr
O altă clădire art nouveau perfect conservată, chiar dacă având un aspect decrepit la exterior, se află la 3 minute de Piaţa Gemeni, pe Vasile Lascăr. În trecut, treceam uşor de porţile larg deschise, acum însă chiriaşii nu mai sunt prietenoşi, iar în curte de află câţiva dulăi. Eu bănuiesc că şi interiorul este extraordinar cu încă multe elemente de arhitectură art nouveau pentru că îmi amintesc de o scară cu ornamente în curentul amintit, scară care se întrezărea din curte. Apoi, de la stradă, prin ferestrele închise, se pot vedea persiene de interior, din lemn, în stil art nouveau. Cum însă să treci de dulăi şi să înmoi suspciciunea unor chiarişi (pe casă este o placă IAL)? Vezi foto şi text vechi despre casă.

Galerie foto case art nouveau din Bucureşti

(dublu click pe foto pentru acces în galerie)

Alte opriri
Alte opinii art nouveau
Acesta este turul meu art nouveau, făcut în Bucureşti duminica aceasta. Un alt pasionat de Bucureşti, Valentin Mandache, a scris pe blogul său de încă o casă art nouveau aflată în zona Dorobanţi şi tot el consideră că Biserica Amzei poate fi inclusă tot în acest stil. Cu această ultimă idee, nu prea sunt de acord. Elemente art nouveau se mai găsesc pe ici pe colo, trebuie doar un ochi vigilent.

Apoi, am găsit demult un articol despre o casă veche cu elemente art nouveau, aflată pe Nicolae Iorga (chiar am vizitat-o acum o săptămână). O altă casă cu elemente art nouveau sesizabile este cunoscutul edificiu Dinu Lipatti de pe Lascăr Catargiu, potrivit http://bucurestiinoisivechi.blogspot.com. În sfârşit, îmi amintesc vag de un blog care trata despre clădirile art nouveau bucureştene şi unde erau incluse şi două case aflate chiar în Piaţa Romană, cea colţ cu Lascăr Catargiu şi Căderea Bastiliei, respectiv diagonal cu aceasta, casa de la intrarea de pe Mendeleev, pe mâna dreaptă.
Graţie lui Andrei Pippidi, am aflat de un imobil cu elemente art nouveau situat pe General Berthelot, aproape de Calea Victoriei:

Închei cu un necrolog la o casă abandonată, brăzdată de crăpături largi, cu elemente art nouveau foarte frumoase. Se află pe strada Temişana 4, lângă parcul Luigi Cazzavillan, şi va pica la primul cutremur major:

Vizită la Conacul Bellu din Urlaţi - FOTO

2010-09-27T23:57:00.003+03:00

Duminică dimineaţa, pe o ploaie care îmbia la tras pătura peste cap şi la "grasse matinée"; am ieşit cu prietenii la Conacul Bellu din Urlaţi. Am sperat că ploaia se va opri până la Urlaţi şi chiar am avut noroc. Drumul din Bucureşti până la Conacul Bellu este excelent, iar pentru a ajunge acolo e chiar simplu.

La intrarea în Ploieşti, faci dreapta către Buzău, apoi se deschide un drum către Urlaţi, iar în oraş sunt o mulţime de indicatoare care te conduc până la conac. Ştii că ai ajuns pentru că în faţa lui se termină şoseaua cu asfalt şi vezi pe dreapta un turn mare şi un parc.

Am urcat cu prietenii o potecă care traversa parcul şi în câteva minute am ajuns la Conacul Bellu, o clădire foarte frumoasă, perfect restaurată, construită într-un autentic stil românesc, încinsă cu un pridvor care este în sine o operă de artă: căpriori de lemn cu capetele sculptate, o simetrie de flori modelate în/ pe pereţi, un pavaj vechi de când casa (datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea) cu un mozaic sui generis, din pietricele de râu, aranjate bucată cu bucată, până ce au format un mare covor ţărănesc, ţesut cu migală.

Conacul Bellu din Urlaţi este un muzeu boieresc, cred că asta îl defineşte cel mai bine. Muzeul a fost inaugurat în 1955 şi are obiecte de preţ care împodobesc camerele spaţioase. E un mic palat rustic, cu covoare româneşti din secolul al XIX-lea care fac casă bună cu mobilierul occidental ori japonez, cu tablourile lui Burada sau Aman, dar şi cu obiectele vechi din ceramică. Am putut vedea două saloane tematice, unul turcesc, cu narghilele felurite, perne care îmbiau la lihtis şi arme decorative, dar şi unul mai mic şi mai simplu, japonez, cu un Budha care putea să elibereze fumul magic al mirodeniilor arse în interiorul său printr-un orificiu iţit în mijlocul frunţii.

Dar asta nu e tot. Am mai vizitat o pivniţă mică aflată sub intrarea principală şi un beci imens plin cu butoaie de vin şi instrumente specifice prelucrării vinului. Hm, şi ar mai fi un secret al acestui beci, însă voi fi discret... Îl afli doar dacă ajungi acolo şi cotrobăi în toate cotloanele. Lângă Conacul Bellu, în parcul care-l înconjoară, se află câteva peşteri artificiale şi, am aflat de la ghid, o mulţime de alte secrete îngropate, pe colina înaltă pe care stă cocoţată casa.

Oricât de mare şi de frumoasă ar fi, ea nu reprezintă decât o casă de oaspeţi, aflată demult în umbra uneia şi mai şi. Vechiul conac a fost zdruncinat la cutremurul din 1940, apoi s-a ruinat sub nepăsarea comuniştilor. Putem încă vedea fundaţia şi nişte trepte care urcă acum către nicăieri, însă cu ochii închişi şi cu un picior pe scară putem face un exerciţiu de imaginaţie despre cum era demult. Ajutaţi şi de fotografiile de familie văzute în conac.

Că tot am ajuns la acest subiect, poate că te întrebi care este istoria familiei Bellu, una dintre cele mai bogate din bătrâna Românie. Familia Bellu este originară din Macedonia, oraşul Pella. A venit în Ţara Românească pe la 1780, iar Alexandru Bellu, ctitorul conacului, a trăit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. El a fost un pasionat de cultură şi, am aflat cu plăcere această informaţie de la ghidul muzeului, este unul dintre pionierii fotografiei româneşti.

Am fost plăcut surprins şi de micul magazin al muzeului. Exact ca la alte case mai mari, cu magneţi, căni şi alte obiecte ce înfăţişează muzeul sau realităţi locale, broşuri etc. Va exista şi un site cu o galerie foto, iar anul viitor turnul aflat la intrarea în parc, deja restaurat, va putea fi vizitat. Din el, ni s-a spus, e o panoramă superbă a oraşului Urlaţi şi a dealurilor din jur.

Deşi toamnă, am prins încă o explozie de flori risipite în ghivecele din tindă şi în curte, iar pădurea era încă verde. La vară, am dori să revenim, chiar şi pentru un picnic lângă Conacul Bellu. Cred că mesajul textului meu e clar: mergeţi să-l vizitaţi, este superb, iar rezerva de aer proaspăt vă ajunge măcar pentru o săptămână.

Foto Conacul Bellu din Urlaţi / (Click pe foto pentru a le mări)
Sursă foto: Ovidiu Drăghia şi Flori Jianu (foto cu mine subiect)

Nu parcaţi, expo foto a lui Andu Novac, şi vizită la conacul Bellu din Urlaţi

2010-09-23T16:49:00.003+03:00

Încerc un weekend foto, sper sa iasă planul întocmai.
Sâmbătă e pe listă expoziţia lui Andu Novac "Nu parcaţi!" de la Van Gogh Cafe care are vernisajul chiar azi, pe 23 septembrie, de la 19.00. Din comunicat, aflăm că expoziţia lui Andu Novac surprinde interesul fotografului pentru texturile din spaţiul urban. Artistul vede textura ca pe o tridimensionalitate discretă, o aluzie la adâncimea fizică a lucrurilor.

"Nu parcaţi!"= o expoziţie Karousel, organizată cu sprijinul Van Gogh Cafe. Putem să vedem lucrările lui Andu Novac între intre 23 septembrie şi 25 octombrie 210.
Van Gogh Cafe se află pe strada Smârdan 9, vizavi de BNR.
via feeder.ro

Duminică evadez din Bucureşti până la Urlaţi, pe lângă Ploieşti. Scopul e foto, pretextul este vizitarea conacului Bellu. O casă veche boierească, superb restaurată, în prezent muzeu. Şi cu o livadă imensă lângă.

Adresa conacului Bellu: Orzoaia de Sus nr. 2, Urlaţi, Prahova
Tel: 0244 271721 program de vizitare 9-17
Din Şoseaua Ploieşti-Buzău la km 20, prin localitatea Albeşti-Paleologu, se fac 6 km. până la Urlaţi.

Despre SEM, la Orange MeetUp, cu Amélie de Cheffontaines - Sales Manager la eSearchVision

2010-09-21T13:22:00.001+03:00

Am participat luni seara la Orange MeetUp care a avut ca temă prezentarea generală a conceptului SEM (Search Engine Marketing), alături de chestiuni avansate despre acest domeniu al marketingului online. Mi-a plăcut prezentarea susţinută de către Amélie de Cheffontaines, Sales Manager la eSearchVision, o agenţie franceză de Search Engine Marketing. Alături, s-a aflat colega sa, Hodalu Essohana Assih, Senior Account Manager în aceeaşi firmă.

Ok, despre ce a fost vorba la această întâlnire? Amélie a explicat conceptele fundamentale ale SEM şi a susţinut o prezentare a unui studiu de caz din agenţia sa, despre campania unei societăţi din industria auto. Publicul numeros de la Orange Concept Store era pestriţ din punct de vedere al competenţelor pe marginea SEM, astfel că mixul de abecedar SEM cu chestiuni elaborate a fost mai mult decât inspirat.

La fel de interesantă ca prezentarea lui Amélie a fost contribuţia sălii prin întrebări variate legate de bugetul alocat pentru campanii SEM (10 - 12 k ar fi bugetul minim anual al unui client), despre volumul maxim şi minim de muncă al unui SEM optimiser (de la 2 la 5 clienţi), dar şi despre ultimele noutăţi de la Google cu impact asupra Google AdWords: căutarea rapidă cu Google Instant Search şi liberalizarea completă a cuvintelor cheie ce pot fi utilizate de advertiseri - pot fi folosite şi nume ale brandurilor, fără ca adveriserul să fie un reprezentat al acestora (e prea devreme să se facă o estimare a impactului acestor schimbări).

Ataşez în continuare prezentarea făcută de către Amélie, despre SEM

eSearchVision - Orange Online MeetUp #7 - SEM - September 2010

View more presentations from Orange Online Meetup.

Noul Twitter multimedia - VIDEO

2010-09-15T15:34:00.004+03:00

La cald, noul Twitter nu înseamnă doar un nou design, cât o mulţime de funcţii/ facilităţi nou introduse: embed, share foto, related content la twitt-ul postat, vizualizare a mini-profilului unui user fără a părăsi pagina etc. Noul Twitter va funcţiona în paralel cu versiunea clasică şi este aşteptat în săptămânile următoare.

VIDEO Noul Twitter

Detalii despre noul Twitter pe site-ul oficial

via refresh.ro

Itinerarii. Afinităţi. 10 fotografi spanioli contemporani la MNAC

2010-09-13T23:22:00.000+03:00

Se multiplică expoziţiile de fotografie în Bucureşti. Instituto Cervantes, alături de MNAC (Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României), organizează între 16 septembrie şi 12 octombrie 2010 expoziţia de fotografie Itinerarii - Afinităţi.
Evenimentul de la MNAC, al cărui curator este Oliva María Rubio, va avea vernisajul pe 16 septembrie la ora 18:00, în prezenţa directorului muzeului, Mihai Oroveanu, şi a lui E.S. Dl. Estanislao de Grandes Pascual.

Despre expoziţia de fotografie Itinerarii. Afinităţi
87 obras
Autori: Bleda y Rosa, Ferran Freixa, Alberto García-Alix, Cristina García Rodero, Cristóbal Hara, Ouka Leele, Chema Madoz, Ángel MarcosXavier Ribas, Javier Vallhonrat
Cronología: 1975-2007
Técnica: fotografía
Tamaño: diferentes formatos
Procedencia: colecciones privadas de los autores

Noaptea Albă a Filmului Românesc, în Bucureşti - 2010

2010-09-10T15:12:00.002+03:00

Avem şi o Noapte Albă a Filmului Românesc în Bucureşti, vineri, pe 17 septembrie 2010, organizată în mai multe cinematografe şi spaţii amenajate pentru proiecţii. Vom alege între Piaţa George Enescu, Uranus 144, Terasa Clubului Fabrica, Noul Cinematograf al Regizorului Roman (MTR), MŢR Open Air, Cinema Patria, Cinema Studio, Sala Elvira Popescu ori Cinemateca Eforie unde vor fi proiectate peste 30 de filme româneşti. Noapte Albă a Filmului Românesc vine şi cu o premieră cinematografică: ultimul film al regizorului Radu Gabrea, Mănuşile Roşii.

Video trailer Radu Gabrea, Mănuşile Roşii

Află programul complet al Nopţii Albe a Filmului Românesc

Căutare cu Google Instant şi Gmail Priority Inbox

2010-09-10T13:06:00.000+03:00

Articolul meu din Observator cultural: "Google luptă cu timpul, oferă funcţii noi, pentru mai multă eficienţă, şi secunde/ minute cîştigate de utilizatorii săi. Motorul de căutare este şi mai eficient prin Google Instant, iar parcurgerea mesajelor din Gmail a devenit mai uşoară cu Gmail Priority Inbox. Google InstantGoogle [...]"

Citeşte textul in-extenso: Căutare cu Google Instant şi Gmail Priority Inbox

Google şi iar Google. Acum cu Voice, dar fără Wave

2010-08-28T00:24:00.001+03:00

Un text mic pentru Observator cultural despre Google Voice, ce va fi lansat şi în România: "Google a anunţat recent lansarea serviciului Google Voice, integrat în Gmail, clientul de e-mail cunoscut deja, prin care pot fi efectuate apeluri cu voce şi video, atît către alte computere, cît şi către telefoane fixe şi mobile. Pînă în prezent, utilizatorii Gmail puteau efectua apeluri video&voce prin intermediul aplicaţiei Google Talk, deja parte din clientul de mail. Acum Google face un pas înainte prin legarea Google (Voice) de telefonia fixă şi mobilă, mişcare ce reprezintă un atac direct la supremaţia Skype, care este liderul mondial în acest domeniu, cu circa 600 de milioane de utilizatori înscrişi [...]"

Citeşte textul integral: Google Voice: apeluri telefonice din pagina de mail