Cand am ajuns azi dimineata la serviciu, am stat de vorba cu fostul meu team-leader (de pe echipa de uzabilitate) care fusese inainte team leader-ul echipei respective si l-am intrebat ce parere are el despre asta. Fiind designer, am fost aproape convinsa ca o sa inteleaga punctul meu de vedere mai bine decat oricine. Momentan, eu lucrez pe echipa care se ocupa de zona de profil in companie. Noi avem grija ca utilizatorii sa se poata conecta la contul lor, sa-si modifice rezervarile, sa scrie recenzii despre hoteluri, sa ii ajutam sa-si importe rezervarile facute cu alte adrese de email, sa-si administreze inscrierile la newsletter-uri, etc. E o parte noua a site-ului si prin urmare, putem construi ce vrem noi acolo. Ba mai mult, nefiind constransi de conversiune (de incercarea de a face oamenii sa cumpere, sa rezerve hoteluri), noi ne concentram sa facem experienta utilizatorului cat mai placuta, ca ei sa se intoarca la noi, iar creativitatea poate fi f mare. Si aici e problema. Imi place fff mult ce fac acum, am colegi fantastici (si super buni de la care invat mult). Ca designer ma pot dezvolta f mult in echipa in care sunt acum.

In echipa noua, munca de designer ar fi mult mai plictisitoare. E diferenta mare intre a imbunatati ceva existent si a construi ceva, iar eu cred ca prefer a doua varianta. Si practic m-am trezit in ipostaza de a trebui sa aleg intre a fi designer si a fi team leader. Desi in principiu, as fi facut ambele (in companie cam toti team leaderii fac si munca de designer sau developer, sau ce erau ei inainte de a deveni team leader), partea de team leader ar lipsi din pozitia actuala, iar partea de design interesant lipseste din pozitia propusa.

Asa ca am stat si m-am invartit tot weekendul, am vb cu Andi care mi-a spus sa fac ce-mi place, am vb cu unii colegi la serviciu luni, cu fostul meu team leader care fusese team leaderul echipei respective la un moment dat, cu un designer care a fost in echipa aia pana recent. La un moment dat mi-am dat seama ca eu de fapt cautam pe cineva care sa-mi zica sa nu ma mut, sa stau unde sunt. Si odata ce am inteles asta, mi-am dat seama ca nu am nevoie de nimeni sa-mi zica ce sa fac cand eu singura stiam.

Si am spus "nu". E de fapt "nu acum", pt ca marele avantaj in companie e ca pot spune "da" acum si "nu" mai incolo, sau pot spune "nu" acum si "da" mai incolo. Evident, avand atat de multe optiuni mi-a facut decizia si mai grea. Jobul meu ideal e de fapt ce face seful meu acum, e team leader (devenit recent) al unei echipe f misto. Asta vreau si eu. Insa daca trebuie sa aleg, o sa fiu deocamdata designer si atat. Simt nevoia sa ma dezvolt in continuare pe partea asta, apoi sa conduc oameni.

A fost una dintre cele mai grele decizii pe care a trebuit s-o fac in cariera, dar o data ce i-am anuntat (si team leaderul meu a tras un ranjet mare, pt ca el mi-a zis ca e subiectiv si nu ma poate sfatui pt ca vrea sa nu plec), am fost mult mai linistita. Am facut bine zic eu.

Decizie grea – designer sau team-leader? este un articol de pe Blogu Simonei

M-am operat si la ochiul drept, am fost la control si totul merge super bine. Intre timp, ochiul stang are acum dioptrie 0 (ura!! ), iar cel drept avea acum o saptamana dioptrie -1, cumva a durat mai multsa se imbunatateasca ochiul drept, a durat si mai mult timp sa ma recuperez dupa operatie, am avut dureri 4 zile dupa operatie comparativ cu 2-3 zile pt primul ochi. Insa intre timp vad aproape la fel de bine ca si cu stangul. De asta sunt f multumita. Asta e 95% din satisfactia mea cu operatia. E incredibil ca pot sa ma trezesc dimineata si pot vedea direct, fara sa-mi pun ochelari, fara sa-mi pun lentile. De asemenea, nu prea mai am ochii uscati, deja efectele secundare sunt reduse incet-incet. Ma bucur f mult.

Cele 5% de nemultumire e o situatie mai ciudata. Cand am facut controlul extensiv pt ca sa ma operez, doctorita m-a intrebat daca sunt insarcinata pt ca hormonii pot afecta rezultatul operatiei. Aparent mi se poate modifica dioptria in timpul sarcinii si atunci operatia cu laser nu e recomandata femeilor gravide. Ok, cam asta a fost tot. Converstaia a luat sfarsit aici. Saptamana trecuta insa, imi da in cap ca antibioticele pe care le iau eu pot afecta eficienta pastilelor anticonceptionale pe care le iau. Citisem eu demult cum o tipa a ramas insarcinata dupa ce a luat antibiotice pt o infectie la ureche si m-am gandit eu… "hmmm, it couldn't be". Am cautat pe google fix antibioticul pe care-l iau eu si ghici ce? Afecteaza! Am ramas masca 8O Nu-mi venea sa cred ca nu mi-au zis! 8O

Am sunat la clinica si tipa de la receptie nu a putut sa dea de doctorita mea, asa ca a ramas sa ma sune inapoi. Eu intre timp imi faceam 15mii de griji. Intr-un final, dupa vreo 2h ma suna inapoi si-mi spun cu un ton super evident "pai, da, sunt antibiotice, deci bineinteles ca interactioneaza cu pastilele anticonceptionale" si eu sa pic jos din picioare Si zic "ok, si care-s sansele sa raman insarcinata atunci?" si ma pun pe hold, ca nu stia. Stau astept, revine si-mi zice "f mici" come on, asta puteam zice si eu. Dup-aia intreb "ok, si dupa ce nu le mai iau, cat timp pana totul revine la normal?" nici asta nu stiau. Iar ma pun pe hold, iar revin si-mi explica ca f putin. Right. Like I believe them anymore. Si solutia? Sa fac un test de sarcina. Asta a fost solutia lor. Si am comentat "I wish I knew this before" si ea raspunde "yeaaaah…" super bun raspuns. Nu m-am apucat sa fac scandal la telefon, ca nu avea rost, nici nu stiam daca vorbesc cu o asistenta sau o receptionista. Dar nu-i nimic, am programare cu ei acusi in 3 saptamani cand o sa fie o discutie fata in fata

Am facut bine si mi-am luat 2 teste, unul pe care l-am facut in aceeasi zi (si a iesit negativ thank god) si altul pe care o sa-l fac saptamana viitoare, din moment ce trebuie sa astept oleaca pana cand testul ala chiar iese corect. L-am facut prea devreme, dar a fost mai mult pt sanatatea mea mentala.

Am semnat ditamai disclaimer-ul cu o lista de chestie care mi se pot intampla, gen "da, pot orbi". Au uitat sa mentioneze ca pot ramane gravida. Ce cretin! Si mai rau, antibioticele astea sunt super napsa pt femeile gravide, deci daca cineva chiar ramane gravida de la antibioticele astea, tot nu ar putea pastra copilul, ca ar iesi cu tot felul de malformatii, 3 picioare si 4 ochi. Deci nici macar nu e "risc mic de sarcina nedorita", e "risc mic de avort nedorit". Bine ca pt mine chestia asta nu are mare impact emotional, dar imaginati-va pt persoanele religioase, pt femeile care considera adunatura aia de celule un bebe, cam ce trauma ar fi asta. Ok, e trauma fizica, dar nu emotionala. Si sa fiu a naibii de nu-mi iau avocat si-i dau in judecata daca e cazul. Sper sa nu fie cazul, ca ar fi ridicol. Si? Tu cum ai ramas insarcinata? Pai s-a rupt prezervativul sau am uitat sa iau o pastila sau eh, nu ne-am protejat. Ei, la mine e "eh, am avut operatie cu laser la ochi". Da, fac haz de necaz. Ce pana mea altceva pot face?

Dar da, aia de la clinica sunt dobitoci ca nu s-au gandit sa ma intrebe daca iau pastile. Banuiala mea e ca nu stiau ca antibioticele pot interactiona cu contraceptivele pe baza de hormoni si ca s-au interesat odata ce am intrebat eu. Asta insa nu e o scuza. Nu era responsabilitatea mea sa stiu ce pastile interactioneaza cu ce, nu am facut facultatea de farmacie, nici de medicina si pana la urma, d-aia am dat €2500.

Intre timp, fingers crossed, insa cred ca totul o sa fie bine. Sansele-s f mici, pe asta imi bazez speranta.

Operatia cu laser – partea a 3a este un articol de pe Blogu Simonei

"Din păcate, avortul este măsura cea mai folosită în România împotriva unei sarcini nedorite, în condiţiile în care există măsuri contraceptive mult mai sănătoase şi mult mai ieftine. Am decis să iniţiem un astfel de act normativ în primul rând gândindu-ne la criza demografică şi la impactul pe care acest act medical îl are asupra sănătăţii femeii", a declarat deputatul PDL Sulfina Barbu, potrivit B1 TV.

Româncele vor trebui să obţină un certificat de la un psiholog, după ce au făcut cel puţin o şedinţă de consiliere. În cadrul acestei şedinţe femeii i se vor prezenta şi fotografii sau filme despre ceea ce presupune întreruperea de sarcină şi se va vizualiza ecografia embrionului pe care îl poartă în pântece.

"Nimeni nu este pentru întrezicerea avorturilor. Dar cred că înfiinţarea cabinetelor de consiliere pe întreg teritoriul ţării poate să ajute la conştientizarea riscurilor la care femeile se expun atunci când iau o astfel de decizie", a mai precizat Barbu.

Din cate inteleg eu aici, ei vor sa mai cheltuie niste bani ca sa infiinteze cabinete de consiliere, unde probabil 10% din fonduri intra in asta, iar restul in buzunarele politicienilor, asta-i sigur. Dar lasand asta la o parte, problema unei sarcini nedorite nu se rezolva prin obstacole adaugate. Decat sa eviti un avort nedorit, mai bine eviti o sarcina nedorita. Mai bine ar educa mai bine copiii in scoli despre consecintele sexului neprotejat, despre metode contraceptive. Daca s-a intamplat, s-a intamplat, e prea tarziu. Acuma educa femeile despre avort, despre ce inseamna, ce consecinte medicale si psihologice are. Sunt de acord cu asta. Dar sa obligi o femeie sa mearga la psiholog si sa obtina un aviz de la el. Si daca ala zice nu, atunci ce? N-are voie? Ce drept are un strain sa decida viata altuia? Daca o femeie nu e pregatita, nu are banii necesari, las-o sa avorteze.

Eu sunt convinsa ca filmele si pozele alea pe care trebuie sa le "vizualizeze" femeia o sa fie de fapt niste imagini cu mult sange, cu avorturi complicate si barbarice, ca sa sperie femeile. Si care o sa fie efectul? Mai multi copii nedoriti. Si daca femeile alea care nu-si permit un copil, o sa-l aiba, crezi ca o sa ajunga f educat, sa lucreze si sa plateasca multe taxe pt numarul mare de pensionari? Asta e solutia? Femeile sa faca copii pe banda rulanta, de parca sunt fabrici de muncitori. Da-o-n ma-sa :-x Ii si vad pe toti politicienii astia, adunati la un loc, toti barbati care habar n-au ce-i aia, discutand ei despre cum avorturile sunt problema pt descresterea populatiei Romaniei. Nu numarul mare de oameni care emigreaza, nu oamenii care sunt prea saraci sa aiba 3 copii in loc de 1. Nu. Avortul e prea usor de facut. D-aia sunt prea putini copii in Romania.

Pe bune, cateodata ma uit la ce mai scot pe cur (scuze, dar pe unde in alta parte au scos legea asta?), si ma gandesc ca se duce tara inapoi in loc sa mearga inainte In loc sa analizeze problemele ca lumea si sa vina cu solutii bune, ei gasesc tot felul de gaselnite care fac viata oamenilor mai grea, si mai grea decat este deja, dar sa-si scoata ei banul bun. Mama lor!

Problema demografica a Romaniei este un articol de pe Blogu Simonei

In retrospect, imi dau seama ca nu e f usor sa ai operatia asta. Ma asteptam la mai putina durere. Insa e si vina mea, n-am vrut sa citesc pe internet nimic despre operatie, in continuare nu am citit nimic, pt ca nu vreau sa tremur de frica pe masa de operatie (e de fapt ca un scaun de stomatolog sau ca o masa flexibila si f comoda). Ideea e ca pt persoanele care nu suporta nimic in ochi, nu suporta picaturi sau alte persoane sa se apropie de ochii lor, cum e Andi (care nu poate nici sa se uite la mine cum imi pun lentilele de contact), nu e un lucru usor de facut, ba dimpotriva. Insa se merita! In continuare mi se pare incredibil ca pot vedea la televizor fara ochelari sau lentile.

Din punctul meu de vedere, merita! Categoric! Cu tot cu durere si ochi umflati, astea trec! Insa ramai cu ochi cu care vezi clar Sunt uimita ca se poate asa ceva. Medicina din zilele noastre!

Operatia cu laser – Partea a 2a este un articol de pe Blogu Simonei

Ieri dupa operatie, ma simteam f bine, am iesit la un cappuccino cu un amic care a venit sa ma ia de la spital si sa ma duca acasa. Dupa ce am ajuns acasa, a inceput sa-mi curga ochiul f tare, a inceput sa se duca efectul anesteziei si well, sa doara. Am o lentila de contact in ochiul stang, fara dioptrie, pe care trebuie sa o port cel putin 4-5 zile, preferabil o saptamana pana la controlul de saptamana viitoare. Well, eu-s stupid Simona si ieri credeam ca am ceva in ochi si ma deranja si ma enerva si pana la urma, m-am hotarat sa scot lentila, s-o curat si s-o pun la loc. Easy peasy, nu?

Well, ajung la baie, ma pregatesc eu acolo (spalat pe maini, scos la indemana solutia de curatare de lentile de contact) si imi scot lentila de contact. Nu pot sa va explic cam cat de tare a durut cand am simtit contactul cu aerul. Am inceput sa tremur din cap pana in picioare si sa zic "au, au, au" la care Felix a venit in baie, s-a urcat in chiuveta lui Andi (eu stand la chiuveta mea) si sa mieune ingrijorat. Mi-am curatat lentila si am pus-o la loc, plangand de durere. Nu trebuia sa fac asta si in continuare nu stiu daca aveam ceva in ochi sau doar era senzatia. Pana la urma mi-am pus picaturi in ochi (am 3 tipuri de picaturi: analgezice pe care le pun o data la 4h, antibiotice de 3 ori pe zi, si picaturi care hidrateaza ochiul, la fiecare ora), am luat frumos pastile (mi-au dat analgezice destul de puternice) si m-am dus la culcare. Mi-a luat ceva vreme sa adorm, pana si-au facut efectul toate medicamentele si am dormit lemn vreo 3h.

Dupa-amiaza ma simteam mai bine. Am continuat sa-mi pun picaturi in ochi, ma doare putin ochiul, e incomod si ma dor ochii la lumina puternica. Umblam prin casa ca un vampir, cu f putine lumini aprinse si nici alea f puternice. Acum bate soarele f tare in sufragerie si port (nu radeti!) ochelari de soare acum cat scriu articolul. Nu ma mai doare asa tare, insa imi curge ochiul non-stop. Am mereu servetele cu mine si-mi sterg lacrimile. Eram chiar putin ingrijorata de asta, ma asteptam sa am ochii uscati, nu sa-mi curga ochiul! Asa ca am sunat la spital sa intreb daca e normal. Dupa o conversatie de 10min la telefon in care am aflat ca e de fapt normal sa imi curga ochiul (e sistem de aparare al ochiului) si in care i-am povestit asistentei cum mi-am scos lentila si mi-a recomandat sa nu mai fac asta pt ca lentila e un fel de pansament pe ochi, m-am mai linistit.

Dar alta chestie! Ei mi-au spus ca pt tipul de operatie pe care-l fac, nu o sa vad absolut perfect a doua zi, o sa dureze. Dupa o saptamana, o sa vad cam la 80%, iar treptat o sa ajunga pana la 100% insa depinde de la persoana la persoana. Unora le ia cam inca vreo saptamana, altora le ia o luna, altora chiar si 3 luni, insa am fost asigurata ca o sa vad de 10 ori mai bine decat vedeam inainte de operatie fara ochelari. Nu stiu cum de n-am facut asta inainte, insa aseara am inchis ochiul drept (cel neoperat in care aveam lentila de contact cu dioptrie) cand ma uitam la TV si ghici ce? Am vazut titrarile!!! Pt mine e extraordinar. Eu port ochelari de la 13 ani si chiar si atunci cand m-am dus la control, doctorul i-a spus maica-mii ca trebuia sa ma aduca de ani de zile la control. Prima mea reactie cand mi-am pus ochelari si mergeam cu masina pe drum spre casa a fost "pot vedea frunzele!" Pt ca inainte vedeam o masa incetosata de verde, nu distingeam detaliile. De unde sa stiu eu ca pot vedea mult mai bine? Acceptam situatia cum era. Well, aseara am vazut titrarile pt prima oara de cand imi aduc aminte fara ochelari si asta la doar 9h dupa operatie. Probabil vedeam bine si inainte dar nu am inchis ochiul drept sa verific. Cand m-am dus la somn, mi-am scos lentila cu dioptrie din ochiul drept si am testat iar. Pot vedea cu ochiul stang proaspat operat mai bine decat cu cel drept neoperat si fara lentila? DA!!! Am ramas super surprinsa, nu ma asteptam sa vad asa bine, asa repede! Ba mai mult, ochiul stang era tot timpul mai slab decat cel drept, mereu purtam dioptrie mai mare la el. Pt urmatoarele 2 saptamani o sa fie ochiul tare

In rest, tot ma doare, tot imi curg lacrimile dar e mai bine acum. Obosesc repede la TV, stau f putin la calculator (si cand zic putin, zic 15min sa scriu un articol si gata – deci scuzati greselile, nu o sa recitesc articolul asta decat in cateva zile), dorm f mult, vad inca incetosat si vad ca o aura in jurul luminilor noaptea (in engleza stiu ca se cheama halo effect). Abia astept sa ma operez si la al doilea ochi si sa trec si de durerea celuilalt si sa vad bine pt prima oara in ultimii 15ani sau mai mult. Incredibil!

Operatia cu laser – partea 1 este un articol de pe Blogu Simonei

Am super emotii, dar va povestesc maine sau poimaine cum a fost si cum ma simt si cat de bine vad

Maine ma operez este un articol de pe Blogu Simonei

Si-am facut si 27 este un articol de pe Blogu Simonei

De ce citesti blogul? rezultate este un articol de pe Blogu Simonei

Acum vreo cateva saptamani, veneam de la serviciu cu trenul si in apropiere de Schiphol, ma uit pe geam si vad 2 alte blocuri turn intr-un orasel micut care aratau exact, exact la fel ca si blocul turn de langa apartamentul meu. Am ramas uimita, socata chiar. Ce naiba, au arhitectii un catalog de unde aleg un model de cladire si apoi il construiesc?

Evident dupa intamplarea asta, m-am tot uitat la cladirile olandeze, si din Rotterdam si din Amsterdam si am observat cat de monoton e totul. Cat de multe cladiri sunt construite exact la fel, trase dupa tipar, colorate exact la fel, aceeasi culoare de caramida, acelasi var. Totul e la fel. Si desi iti da senzatia de organizare, planificare, domle ce frumos si uniform e totul… nu-mi place. As vrea ca Olanda sa arate asa:

Willemstad, Curacao

Poate e si din cauza ca am crescut intr-un bloc comunist, intr-un cartier plin de cladiri comuniste care aratau la fel, toate ca niste cutii de chibrituri, gri si deprimante. Dar n-ar arata mai fain daca ar fi totul colorat si plin de viata?

Case dupa tipar este un articol de pe Blogu Simonei

Putina istorie de pe site-ul internationalwomensday.com:

1917
On the last Sunday of February, Russian women began a strike for "bread and peace" in response to the death over 2 million Russian soldiers in war. Opposed by political leaders the women continued to strike until four days later the Czar was forced to abdicate and the provisional Government granted women the right to vote. The date the women's strike commenced was Sunday 23 February on the Julian calendar then in use in Russia. This day on the Gregorian calendar in use elsewhere was 8 March.

Deci e sarbatoare ruseasca ce a devenit populara in Europa de Est, si d-aia restul lumii nu stie de ea si nici nu o sarbatoreste.

Azi dimineata eram putin trista ca nimeni nu stie de 8 martie si mi-era dor de tot tam-tam-ul care se face in Romania cu Ziua Femeii si cu 1 martie. Taica-miu imi spunea ca martie e luna cadourilor pt mine, ca primesc martisoare si ghiocei de 1 martie, flori si cadouri de 8 martie si iar cadouri de 18 martie (cand e ziua mea de nastere). Insa aici… am uitat de 1 martie, oricum nu sunt martisoare aici, Andi uitase de 8 martie (i-am adus eu aminte… intr-un mod subtil… glumesc, ma stiti voi pe mine subtila?), nimeni nu avea flori in mana azi… si cum mergeam eu prin gara din Amsterdam azi, trec prin fata unei florarii si ma gandesc "da-o-n ma-sa, vreau flori azi!" si mi-am luat un buchet frumos de trandafiri albi (florile mele preferate) si o vaza ca sa pot sa mai tin flori pe birou si alta data.

Si uite asa, am flori pe birou si miros frumos. Ba mai mult, am facut si reclama pt 8 martie ca fiind Ziua Femeii.

Ziua femeii in Olanda este un articol de pe Blogu Simonei