Andrei, fost membru CISV in urma cu multi ani, vreo 11-12 la numar, cand avea doar 11 ani a fost intr-o tabara in Egipt care l-a impresionat si i-a marcat copilaria. Ca o dovada la cele spuse, de acolo se trage nickul pe care il poarta cu drag, acela de ciops (varianta “romanizata” de la keops).

Timp de 10 ani a incercat fara succes sa dea de familia care l-a gazduit pentru un weekend si fata de care a ramas cu un respect enorm. In februarie avem ocazia sa mergem in Egipt pentru a vizita Cairo in doar 3 zile.

Mai face o ultima incercare de a gasi respectiva familie apeland tot la organizatia locala CISV Egipt. De aceasta data, insasi doamna presedinte a organizatiei locale ii raspunde spunand ca a fost implicata in respectiva tabara si ar avea nevoie de mai multe detalii pentru a putea identifica familia. Andrei, fericit ca in sfarsit a primit un raspuns de la cineva in cunostinta de cauza, raspunde cu niste scan-uri dupa vechile poze din Egipt. Raspunsul emotionant al doamnei vine prompt, spunand ca i-au dat lacrimile cand s-a recunoscut pe sine in poza cu Andrei: era chiar mama din familia ce il gazduise.

Mai departe, auzind ca venim in Cairo, s-a oferit sa ne ghideze spre principalele obiective turistice si desi vizita noastra nu a fost anuntata din timp, doamna si-a facut timp pentru a ne primi in vizita intre doua sedinte, pentru a ne conduce cu masina de la un obiectiv turistic la altul recent deschis, chiar si pentru a organiza o petrecere CISV la dumneaei acasa in cinstea intoarcerii lui dupa 11 ani in Egipt.

Petrecerea pot sa zic ca a fost pentru “familia CISV”, pentru ca membrii CISV Egipt formeaza un grupulet unit si vesel si se inteleg mai bine ca fratii. Faptul ca impartasesc un tel comun, pozitiv ii leaga foarte tare, iar ocazia cu care s-au intalnit, de a cunoaste oameni din toata lumea, ii individualizeaza ca si comunitate pentru ca le-a deschis mintea si i-a facut mai buni si mai optimisti.

Sincer, eu am ramas foarte impresionata de amabilitatea si caldura cu care ne-a primit doamna respectiva care practic nu avea nici un interes de la noi, nu ne era ruda, nici macar de aceeasi nationalitate sau religie. Din experienta asta am invatat ca a oferi lucruri mici, chiar si o simpla vorba buna, cu o atitudine ce denota ca o faci cu drag si sinceritate, fara a cere ceva in schimb, poate insemna atat de mult pentru cel ce le primeste.

Cam asta e si ideea CISV, de a promova atitudini prietenoase si pasnice intre natiuni pornind de la varste fragede, cand prietenii frumoase se leaga prin simpla participare la un joc. Practic, prin programe internationale pentru copii, organizatia isi propune un obiectiv nobil: promovarea tolerantei si prieteniei interculturale. Se bazeaza pe simplul fapt ca pentru copii, acceptarea celorlalti este mult mai facila din moment ce decizia lor nu e influentata de idei preconcepute sau prejudecati cum se intampla adesea in cazul adultilor.

Un alt aspect al programelor este ca nu se adreseaza doar persoanelor extrem de instarite, ce isi permit sa isi tina copiii 3 saptamani la hotel, cum ar putea parea la prima vedere, ci oamenilor deschisi la minte ce vad utilitatea interactiunii interculturale, oameni care accepta ca copilul lor sa doarma in conditii modeste cum ar fi intr-o scoala, pe niste paturi improvizate din saltele, impreuna cu ceilalti. Acesti parinti sunt cei ce vad importanta acestei experiente pentru copilul lor, in ciuda banalitatii ei aparente.

CISV inseamna mult mai mult. Experienta unui program CISV nu poate fi descrisa in cuvinte. Dar, cam asta ar fi pe scurt CISV din prisma experientei care m-a determinat pe mine sa devin membru CISV si sa experimentez pe propria piele un program oferit de aceasta organizatie.

Cam atat pentru acum. Intr-un post viitor va povestesc si despre experienta mea, cu primul program CISV: interchange-ul cu Finlanda

Pana atunci va invit sa va documentati putin despre CISV si daca sustineti cauza pentru care militam, luati in considerare si optiunea de a deveni membru si de a participa la activitatile CISV.

Textul de care ziceam suna in felul urmator:

Talmudul evreiesc se termina spunand…

…Fii atent ca niciodata sa nu faci sa planga o femeie
pentru ca Dumnezeu ii numara lacrimile…

…Femeia a iesit din coasta barbatului,
nu din picioarele lui, pentru a-i fi pres,
nici din capul lui, pentru a-i fi superioara
ci din coasta lui, pentru a-i fi egala…

…Chiar de sub bratul lui pentru a fi protejata…
…si de langa inima lui pentru a fi iubita…

Aceste vorbe spun multe adevaruri despre cum vrem si meritam noi, femeile, sa fim tratate.

Femeie norocoasa

Cand am aflat de oferta Tarom pentru perioada 1-14 februarie am zis ca trebuie sa profitam de ea, iar cand am aflat ca biletul dus intors pana in Cairo este doar 98Euro nu am mai stat pe ganduri. Am prins o rezervare pe ultima suta de metri si am platit doar 410RON pe un bilet dus-intors Cairo care in mod normal e 400Euro.

De cazare am facut rost relativ ieftin, 70euro camera dubla la hotel cu 4 stele central, nefiind o perioada turistica de varf, si uite asa o sa am eu parte de ceva mai multa caldura pe teritoriul egiptean timp de 3 zile pe post de rasfat, imediat dupa terminarea sesiunii.

Piramidele pe care le voi vedea in curand

Luni, merg eu linistita de la metrou la Unirii spre tramvaiul 32. Ma opresc cativa baietasi in strada aproape de trecerea spre tramvai ca au o invitatie pentru mine. Cum nu ma grabeam prea tare am intrebat despre ce e vorba si unul dintre ei imi explica cum ei cauta fete “naturale” ca mine (ma vazuse nemachiata, probabil daca eram machiata baga replica de rezerva: “ce stiu sa isi puna evidenta calitatile” ). Imi zice ca pot afla mai multe de la fetele de la casting.

Curiozitatea m-a indemnat sa merg si asa am descoperit cum traiesc oamenii dand tepe fetelor credule. Practic am mers la un apartament de la primul etaj unde intr-o camera erau scaune de-a lungul peretilor si doua-trei domnisoare se plimbau cu scaunele lor pe unde se asezau fetele “racolate”. Asteptand sa devina disponibila una din domnisoarele cu informatiile, ascult pe o tanti de langa, care isi insotea fetita, dornica sa ii ofere acesteia o viata mai buna aparent acceptase propunerea si intreba naiva: “si eu ce dovada am ca am inscris-o”.

In cateva momente se posteaza si in fata mea o reprezentanta a “agentiei de modele”. Ma intreaba pentru siguranta daca am mai colaborat cu agentii de modele (cu alte cuvinte daca mi-am mai luat teapa) si afland mult doritul “nu” incepe cu complimente de genul: “ai lentile? ca ai o culoare foarte frumoasa a ochilor” Sa fim seriosi…am cea mai banala culoare a ochilor: caprui, era clar ca se straduieste prea tare sa ma complimenteze.

Imi mai lauda putin agentia cu cei 5 ani de experienta si colaborari cu Antena, TVR, Euforia, bla bla, lucrul pe baza de colaborare fara obligatii (ea vroia sa inteleg ca de partea mea nu sunt obligatii, eu intelegeam ca nici de partea lor nu sunt obligatii). Ca sa para treaba serioasa, dar si simpla (asa ca in visele oricaruia) ma informeaza ca sedintele foto nu imi solicita foarte mult timp, sunt in week-end o data pe luna, o data la doua luni, sunt anuntate cu 2 saptamani inainte si eu decid daca ma intereseaza, iar daca da imi raman mie hainele, accesoriile+bani.

Ce sa mai, totul glamorous ca in lumea modelelor, iar eu plina de bani si haine scumpe, conform spuselor ei, incepand chiar cu luna asta. Si deodata trece la partea interesanta pentru ea, esenta acestei recrutari: “singura” cotizatie a mea este de “doar” 50ron/an taxa de inscriere. Fata se vedea ca are ceva experienta in fraierit oameni, mentioaneaza fugitiv aspectul asta si ca un bulgare in rostogolire trece repede la hai sa te inscriem, sa vorbesti cu domnisoara directoare, sa iti fac poza si sa devii oficial model al agentiei noastre nemaipomenite.

In mintea mea era foarte clar ca e o mare teapa, dar cum mi-era jena sa zic “nu” si sa plec am dat-o in “stii nu pot sa iau eu decizia asta, deocamdata sunt studenta si intretinuta de parinti, trebuie sa ma consult cu ei”. Stupefiant raspunsul ei a fost: “crezi ca nu o sa vrea ca tu sa incerci ceva nou?” Vazand ca ea o tine pe a ei si nu ma pot intelege cu ea am incercat sa aflu cam cata lume fraieresc in felul asta intreband cate modele au inscrise, iar ea care pana atunci zicea ca sunt cei mai mari/buni imi raspunde: foarte putine. Vazand ca nu e convingatoare adauga: gandeste-te ca banii astia ii dai ca si cum ai da pentru un curs de ceva (desi in schimbul aluia invat ceva si de aici nu, asta nu mai zice).

Apoi o intoarce: ia uite pentru cate categorii de publicitate avem nevoie de oameni normali, cu aspect placut, si ca sa fie si mai convingatoare (in conceptia ei) imi da exemplul campaniei electorale: “mai ales acum cu alegerile de cati oameni avem nevoie sa imparta chestii” de parca pe mine cu alegeri ma trombonise pana atunci. Cand vede ea ca nu ii prea iese ma ia mai tare: “deci?”, eu “nu am cash deci nu pot sa ma inscriu”, ea: “nu-i nici o problema, facem inscrierea si merge un baiat cu tine la bancomat”, eu:”nu”, ea imi ia pliantul din mana (asa zisa invitatie la casting) si imi zice rece “la revedere”.

Concluzia. Pacat de fetele care uitandu-se la televizor se viseaza intr-o lumea ca cea descrisa de teparii astia si dupa 2 minciuni cred ca pentru 50ron respectivii dubiosi o sa le asigure o viata ca in visele lor. Saraca femeia aia care a platit 50ron crezand ca fata ei nu va mai avea nicio grija financiara in curand, nici prin cap nu i-a trecut ideea ca ia teapa, ca in loc sa i se ia 50ron fara nici o garantie o firma serioasa ii ia procentual din sumele mari pentru sedintele foto de care vorbesc fictiv si oamenii astia.

Personal nu auzisem despre ziua miscarii si as fi regretat sa o ratez. Puteti afla mai multe despre proiect de pe site-ul oficial. Cititi si va veti convinge ca trebuie sa veniti .

Intalnirea are loc duminica, 4 octombrie, intre orele 10-18 langa parcul Herastrau, intrarea Pescarus. Daca veniti anuntati-ma si poate ne vedem

Later Edit:Pentru inscrieri accesati linkul.

Cosuletul cu de toate

Cazarea noroc ca am facut-o de acasa cu ceva timp inainte pentru ca la fata locului ne costa exact dublu fata de cat am platit noi. Hotelul Mina (4*) are o pozitionare foarte buna pentru vizitat, la nici 5 minute de cele doua moschei faimoase ale Istanbulului (Moscheea Albastra si Aya Sofia). Camerele foarte ingrijite, ce sa mai, ca la 4 stele. Marea mea dezamagire a fost lipsa luminii naturale, geamul fiind mai mult de decor, la nici 1m de cladirea hotelului fiind o alta cladire.

Am vizitat Palatul Dolmabahce, desi nu ma prea omor eu dupa palate, mi-a placut datorita privelistei (spre mare) si a meritat mai ales pentru ca l-am vizitat cu doar o lira intrarea (in loc de 20 cat era intreg) pentru ca am card de la BRD ISIC (International Student Identity Card).

Una din exponate si Andrei

Moschee din Romania

Dar cel mai frumos a fost la Miniaturk, o expozitie in miniatura (cam cat oamenii) a cladirilor si locurilor turcesti cele mai reprezentative. Atentia mare pentru detaliu si numarul mare al exponatelor ne-au impresionat si va recomand cu caldura sa o vizitati. Au si un muzeu de cristale (cu moschei si palate gravate) Inca un detaliu demn de mentionat este faptul ca ei se mandresc (au exponata) o moschee din Romania despre care noi nici nu stim unde se afla.

Bineinteles ca am avut parte si de o vizita in bazar unde am regasit multi dintre prietenii nostrii de anul trecut ce ne imbiau cu arhicunoscutul “ce faci? bine”. Ce m-a dezamagit a fost faptul ca atunci cand vedeam si eu o geanta/haina frumoasa descopeream cate o marca celebra pusa pe ea. Nu stiu de ce, probabil majoritatea actioneaza precum zicea turcul cu care am vorbit: cumpara haine proaste dar “de firma”, decat haine bune cu o marca necunoscuta. Eu una nu sunt de acord cu asta si asa am ajuns eu acasa doar cu o esarfa, o pereche de cercei si trei cutii de rahat (sa ajunga pentru toata familia ).

Sprite 3G

In seara dinaintea plecarii am vizitat si partea mai noua a orasului, cu zgarie-nori, cu strazi muuult mai largi, cu mall-uri. Intr-un supermarket de aici am gasit mult doritul (de Andrei) Sprite 3G. L-a cautat la fiecare magazin de cum am intrat in Turcia ca ii placuse anul trecut, iar acum nu mai era de gasit. Va dati seama ca literalmente a golit raftul de cutii cu Sprite 3G din supermarketul la care le-a gasit.

Desi nu prea imi plac mie chemarile la rugaciune, mi-e dor de Turcia, de sentimentul ala de “sunt in concediu”. Acum am alte griji pe cap. Miercuri zbor spre Paris, de unde merg la Chalons-en-Champagne in delegatie.

Sa ne auzim cu bine peste o saptamana!

Vacanta

Anul acesta am decis sa impartim concediul intre 2 tari, deja vizitate de noi in cate un concediu in ultimii doi ani: Grecia si Turcia.

In Grecia am optat pentru ceva nou – o insula, insula Thassos. Pana acum eu ajunsesem in Atena pentru o scurta escala in drum spre Kuwait, cu ocazia careia am vizitat Parthenonul, iar cu doi ani in urma am fost in concediu in Paralia Katerini unde ne-am lasati cuceriti de ospitalitatea greceasca.

Pe ATV

Anul acesta am petrecut 4 zile in Skala Potamia, zile atat relaxante cu baie in mare si stat la plaja, dar si pline de adrenalina cand ne-am urcat pe ATV-uri pentru un tur de insula. Pe insula o plimbare cu ATV-ul in jurul ei este cam tot ce poti face mai interesant. Ar mai fi fost poate interesant un parasailing, dar mai accesibila si mai sigura ni s-a parut o plimbare cu ATV-ul. Inainte de plecare am aflat de la un roman cazat la acelasi hotel ce se documentase cu doua luni inainte de pe forumuri ca exista si un vaporas ce facea turul insulei si oprea in cateva golfulete. In plimbarea cu ATV-ul am oprit in cateva locuri in care se facea plaja si am ajuns la concluzia ca cea mai buna plaja e cea de la noi din statiune si Paradise Beach (care are insa dezavantajul sa fie la cateva sute de metri de mers pe jos pe un deal nisipos), restul fiind cu pietre mici deranjante la picior sau cu pietre mari alunecoase.

Hotel Korina

Am stat la Hotel Korina (3*), hotel “dotat” cu mult mai multe decat ne asteptam: piscina, wireless, parcare, teren de baschet, teren de tenis, loc de joaca pentru copii (pacat ca eu sunt cam mare sa il mai folosesc :-< ), biliard langa piscina si o ceata de pisoiasi tare draguti. Este locul ideal de relaxare si oamenii sunt foarte ospitalieri. Micul dejun e putin cam saracacios, as zice eu strictul necesar (paine, cascaval, sunca de pui, oua fierte, cremvusti, suc, gemuri, unt, cereale, lapte, iaurt si compot), dar toate bune si noua ne-a placut foarte mult.

Monstra de bunatati

Mai consistent am mancat la un restaurant din Thassos, mancare buna si traditionala, unde la sugestiile chelnerului am incercat cam tot ce aveau maritim (fish mix, scoici, caracatita). Proprietarii grecii ai restaurantului au avut inspiratia sa angajeze 2 studenti romani pe perioada verii sa serveasca clientela romaneasca. Evident, abordarea lor a fost mult mai placuta si convingatoare, mai adecvata culturii noastre si non-agasant spre deosebire de stilul grecesc care ajunsese sa ne exaspereze.

Fanta blue + verdia

La capitolul ce au ei si noi nu avem pe langa multe de genul “civilizatie”, “cultura turismului” am descoperit doua bauturi noi “Fanta Verdia” (de mere verzi – foarte buna) si “Fanta Blue” (de mandarine – la fel de buna). Ciudat ni s-a parut ca Fanta Verdia, care i-a cucerit pe toti prietenii nostrii, nu era de gasit in sticle mai mari (de 1.5l sau de 2l). Am gasit doar la cutie sau la sticla de 0.5l. Probabil asa se bea, in portii mici, vorba ceea “esentele tari se tin in sticlute mici”.

La plecarea din Grecia spre Istanbul eram oarecum trista caci as fi vrut sa ma bronzez mai mult, sa iau mai mult soare cu mine de pe tarmul grecesc, dar am privit optimista spre zilele ce ne mai ramasesera din concediu de petrecut in Turcia.

Pescarus langa feribot

Dara lasata de feribot

Ideea e ca ale mele cunostinte de limba franceza sunt destul de limitate si asa am ajuns eu la Paris sa vorbesc engleza, desi francezii sunt destul de conservatori si destul de putini vorbesc limba engleza.

In seara asta am descoperit un filmulet in care limba franceza mi s-a aratat muult mai atragatoare. Rostita de acest mic ingeras parca e mai placuta M-a incantat sa ascult povestioara si va invit si pe voi sa vizionati.

Winnie the Pooh

Multumesc Mihai!

Va recomand Def Leppard – preferatii mei. Imi merg la suflet de-a dreptul melodiile lor. Printre cele mai bune sunt

Love bites

When love and hate collide

Two steps behind you

Pour some sugar on me

si multe multe altele. Cautati si voi ca merita! Preferabil mp3-uri ca pe youtube nu prea sunt de calitate.

Enjoy!

La spectacolul din seara asta am aflat ca avem si noi un mic Derren Brown, pe nume Vlad Grigorescu, iar trucurile mai simple, precum ghicitul cuvantului/literei pe care il/o repeta in gand un voluntar, m-au facut sa ma mai gandesc la substratul de adevar al show-urilor din Londra. Spun acest lucru pentru ca am inteles mecanismul de functionare al acestui truc si sunt convinsa ca este tangibil in urma un exercitiu riguros. Practic el este atent la mimica fetei voluntarului care, desi nu rosteste cu voce litera, schiteaza pe fata detalii importante, muschii fetei incordandu-se aproximativ in acelasi fel ca atunci cand litera este rostita.

Sunt convinsa ca si pentru restul numerelor exista o logica in spate, dar, cel putin pentru mine, este ambiguu unde intervine limita dintre capacitatea de a citi sau influenta oamenii si iluzie.

Spre exemplu la trucul cu plicurile, prezentat si in cadrul unei emisiuni de divertisment (a lui Razvan si Dani), ce presupune ca 4 oameni sa aleaga cate un plic din 5, el ramane cu al cincelea in care intotdeauna se gasesc cei 100ron promisi initial celui ce ghiceste plicul. Eu sunt ferm convinsa ca el ia pliculetul mic din alta parte decat din plicul mare cum ar fi normal, ceea ce ar face din acest numar unul de iluzionism, nicidecum unul de mentalism precum zice el (“ti-am zis alege un plic si am aratat catre plicul nr. 3 – din acest motiv ai ales 3″). Un simplu motiv pentru care nu cred in dirijarea deciziei voluntarilor este ca sansele sunt foarte mari, atunci cand mentionezi ca tu il determini sa aleaga un anumit numar, omul sa apeleze la cifra sa magica, acea cifra ce ii poarta noroc si care nu este influentata de “puterile” mentalistului.

Partea a doua a spectacolului apartine lui Paul Lungu care are cateva numere de iluzionism foarte reusite. Nu va zic mai mult, descoperiti la fata locului.

Per total show-ul a fost interesant si amuzant. Pacat insa ca m-am uitat pe youtube de curiozitate, inainte sa ii vad live si dintr-un filmulet de prezentare a spectacolului stiam cam 1/3 din numere. Asta ar fi cam singurul minus: fiind probabil la inceput, nu au prea multe numere si se repeta de la un show la altul.

Va recomand cu caldura sa le faceti o vizita la cinema/cafe Glendale (langa podul Cotroceni). Spectacolele anuntate deocamdata sunt cele de pe 6 iunie si 12 iunie, ambele de la ora 22, iar pretul biletelor este de 15ron.