În zilele acestea ploioase, înnorate şi friguroase, avem nevoie de mai multă culoare şi mai multă viaţă. Pentru a veni în ajutorul vostru, v-am pregătit o super promoţie pe nemira.ro, cu multe cărţi şi TRANSPORT GRATUIT. Cărţi pentru toate vârstele, din toate genurile şi pentru toate gusturile aşteaptă să vă coloreze ziua.

Veţi găsi multe culori pe site, dar venim în întâmpinarea voastră cu o selecţie colorată, perfectă pentru rafturile voastre de cărţi.

Începem lista cu o culoare care ne lipseşte zilele acestea: galbenul. Fata cu toate darurile, de M.R. Carey este şi ea genul de carte care te surprinde.

Alert, dramatic şi emoţionant, Fata cu toate darurile este un roman distopic care depăşeşte clişeele poveştilor cu zombie. Nimic nu este ceea ce pare, iar twist-urile sunt greu de prevăzut. Melanie este o fată specială. Dr. Caldwell o numeşte „micul nostru geniu“, dar ea nu ştie de ce. În fiecare dimineață, Melanie așteaptă cuminte în propria celulă să fie luată și dusă la clasa ei. Atunci când Sergentul Parks vine după ea, arma lui este întotdeauna încărcată și îndreptată spre ea cât timp doi dintre oamenii lui o imobilizează într-un scaun special. Ea nu crede că oamenii o plac prea mult. Glumește cu ei că nu îi mușcă, dar ei nu râd deloc. Melanie iubește școala. Adoră să învețe despre adunări și silabe și despre lumea care există în afara clasei și a celulelor în care trăiesc copiii. Câteodată ea îi povestește învățătoarei favorite toate visurile pe care le are pentru când va crește mare și va explora lumea.

Aruncăm în rafturi şi un strop de albastru, altă culoare ascunsă zilele acestea de nori. Înainte de cădere este un thriller care explorează reacţia oamenilor la tragedii şi modul în care mass media le prezintă.

Într-o seară cețoasă de vară, unsprezece oameni se îmbarcă într-un avion cu destinația New York. Peste șaisprezece minute, se întâmplă catastrofa: aeronava se prăbușește în ocean. Singurii supraviețuitori sunt un pictor și un băiețel de patru ani, dintr-o familie de bogătași. Înainte de cădere plonjează în viețile pasagerilor dispăruți. Coincidențe ciudate indică o conspirație. A fost voia destinului să dispară atâția oameni influenți sau a fost o mână criminală? Autoritățile vor să afle adevărul, iar cei care au supraviețuit devin protagoniștii unei relații de o mare fragilitate, într-un roman uimitor, care vorbește despre soartă și mai ales despre legăturile dintre oameni.

Următoarea culoare este una care a început să apară şi pe care o aşteptăm cu nerăbdare să umple parcurile, oraşele şi pădurile: verdele. Cartea secretă a Fridei Kahlo este pe cât de exotică şi de colorată, pe atât de tragică şi profundă.

O călătorie în timp şi spaţiu într-un Mexic călduros şi exotic. Cartea Plantei de Mentă, un carnețel negru, s-a descoperit cândva printre obiectele personale ale Fridei Kahlo. Era o colecție de rețete culinare după care se pregăteau ofrandele cu ocazia Zilei Morților. Inspirat de această mărturie emoționantă, F.G. Haghenbeck a început să reconstituie viața celebrei pictorițe. Biografie și ficțiune, poveste și istorie, Cartea secretă a Fridei Kahlo desenează destinul implacabil al unei artiste, al unei femei, al unui spirit tulburat.

Continuăm să vopsim raftul de cărţi cu o altă culoare îndrăgită, care ne caracterizează şi pe noi, editura Nemira, dar şi primăvara plină de flori şi viaţă: roşul. Iar Un cititor în padurea din oglindă este cartea perfectă pentru iubitorii de cărţi.

Cartea explorează arta lecturii și a literaturii în câteva dintre ipostazele ei fascinante. Sub semnul lui Borges și al bibliotecilor infinite, autorul ne duce spre locuri și timpuri minunate și spre secrete bine păzite, unde ne întâlnim cu personaje și personalități: Lewis Carroll și Che Guevara, Alice în Țara Minunilor și Pinocchio… Venim pe lume hotărâți să găsim o poveste oriunde – pe cer, pe fețele oamenilor, în obiectele din jurul nostru. Ne citim propria viață, precum și vieților celorlalți, ne citim lumea ca pe o carte. Iată convingerea lui Alberto Manguel, un Casanova al lecturii, cum l-a numit George Steiner.

Pentru încheiere, am ales albul, reprezentat într-un mod deosebit de argintiul de pe coperta cărţii Regina roşie (ironic, nu?).

Regina roşie este romanul de debut al tinerei Victoria Aveyard. Lumea lui Mare Barrow este împărţită în două, după culoarea sângelui: cei cu sângele comun, roşu, îi servesc pe cei cu sânge argintiu, elita societăţii, dotaţi cu puteri supraumane. Mare face parte din roşii şi îşi duce traiul de pe o zi pe alta, ca hoţ într-un mic sat de la ţară, până cănd destinul o aduce în faţa regelui, a reginei şi a tuturor nobililor, unde ea descoperă că este şi roşie, dar şi argintie, cu puteri nebănuite.

Radio România Cultural va premia luni, 20 martie, pe scena Teatrului Odeon, cele mai importante reuşite ale culturii din anul 2016. La categoria POEZIE sunt nominalizate trei scriitoare publicate la editura Nemira: Svetlana Cârstean și Athena Farrokhzad pentru volumul Trado, tradus toamna trecută și Ștefania Mihalache pentru volumul Sisteme de fixare și prindere, apărut în colecția de poezie Vorpal.

Site-ul cultural Bookaholic a lansat și anul acesta Topul Cititorilor pentru cele mai bune cărți din 2016.

Volumul de proze scurte Ai uitat să râzi al lui Bogdan Munteanu a intrat în top 5 Cele mai bune cărți de proză scurtă și în top 10 Cartea anului.

La categoria poezie, antologia 111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, coordonată de Marius Chivu și Radu Vancu a fost votată pe locul al treilea, iar volumul Trado pe locul al zecelea.

Romanul de debut al lui Ovidiu Eftimie, Arhanghelul Raul este pe locul patru în preferințele cititorilor bookaholic.

Voi le-ați citit?

Cercul este acum complet! Cercul de piatră vol. 2 vă aşteaptă în librării şi pe site.

Jamie Fraser a supraviețuit în chip miraculos. Când descoperă minunea, Claire Randall vrea să i se alăture. Trebuie să atingă iar pietrele de pe Craigh na Dun pentru a ajunge la Edinburgh, în anul 1766. Cei doi nu-și doresc decât să trăiască o viață liniștită. Dar nepotul lui Jamie e răpit de pirați, ceea ce declanșează o urmărire în care pericolele se țin lanț.

Cartea va ajunge foarte curând la cei care au dat precomandă, dar până atunci, vă invitam să citiţi un fragment din acest nou volum care continuă aventurile lui Claire.

Călătoria călare de la Arbroath până la Lallybroch a durat patru zile şi abia dacă am discutat în tot acest timp. Atât Ian cel Tânăr, cât şi Jamie au fost cufundaţi în gânduri, probabil din motive diferite. Cât despre mine, mi-am pus întrebări nu doar în legătură cu trecutul nostru recent, ci şi cu viitorul imediat.

Ian sigur îi vorbise lui Jenny despre mine. Cum va interpreta ea apariţia mea?

Jenny Murray îmi fusese aproape ca o soră şi de departe cea mai apropiată prietenă pe care o avusesem vreodată. Din cauza circumstanţelor, în ultimii cincisprezece ani, cei mai mulţi dintre prietenii mei fuseseră bărbaţi; nu existau alte doctoriţe, iar deosebirea firească dintre asistente şi medici mă împiedicase să am relaţii mai apropiate cu alte femei care lucrau la spital. Cât despre femeile din cercul de cunoştinţe al lui Frank, secretarele de catedră şi soţiile profesorilor…

Însă, mai presus de toate, ştiam că, dintre toţi oamenii din lume, Jenny era cea care îl iubea pe Jamie la fel de mult – dacă nu chiar mai mult – decât mine. Abia aşteptam să o revăd, dar nu puteam să nu mă întreb cum va primi povestea despre fuga mea în Franţa şi faptul că îl părăsisem pe fratele ei.

Caii trebuiau să meargă în şir indian pe drumeagul îngust. Murgul meu a încetinit supus când bidiviul mai deschis la culoare al lui Jamie s-a oprit, apoi s-a întors când el l-a îndemnat spre un luminiş pe jumătate ascuns de crengile lăsate ale unui arin.

O stâncă cenuşie se înălţa la marginea luminişului, cu crăpăturile, proeminenţele şi marginile atât de năpădite de muşchi şi de licheni, încât arăta ca faţa unui om foarte bătrân, plină de păr, pistrui şi negi. Cu un suspin de uşurare, Ian cel Tânăr s-a lăsat să alunece din şa; călărisem încă din zori.

– Of! s-a văicărit el, masându-şi cu sinceritate şalele. Am amorţit.

– Şi eu, am spus, imitându-l. Cred că e mai bine aşa decât să faci iritaţii de la şa.

Neobişnuiţi să parcurgem călare distanţe atât de mari, şi eu, şi Ian cel Tânăr suferiserăm foarte mult în cursul primelor două zile de călătorie; de fapt, în prima seară mă simţisem prea înţepenită ca să cobor din şa fără ajutor, astfel că a trebuit să fiu ridicată ruşinos de pe cal şi dusă în braţe de Jamie până în han, ceea ce l-a amuzat.

– Cum de reuşeşte unchiul Jamie? m-a întrebat Ian. Cred că fundul lui e făcut din piele tăbăcită.

– Nici nu merită să-l priveşti, i-am răspuns cu un aer absent. Dar unde-a dispărut?

Murgul, deja împiedicat, păştea sub un stejar dintr-o latură a luminişului, dar nu se vedea nici urmă de Jamie.

Eu şi Ian cel Tânăr ne-am uitat nedumeriţi unul la celălalt; eu am ridicat din umeri şi m-am dus spre partea din faţă a falezei, unde un firicel de apă curgea în josul stâncilor. Mi-am aşezat mâinile căuş sub el şi, în ciuda aerului de toamnă care făcea ca obrajii să mi se înroşească şi nasul să-mi amorţească, am băut recunoscătoare lichidul rece, care mi-a alunecat pe gâtlejul uscat.

Acel luminiş din vale, invizibil de pe drum, era caracteristic pentru mai toate peisajele din Highlands, m-am gândit eu. Înşelător de pustii şi aspre, piscurile şi landa erau încărcate de secrete. Dacă nu ştiai încotro mergi, puteai trece la câţiva centimetri de o căprioară, de o potârniche sau de un om ascuns, fără să-ţi dai seama. Nici nu era de mirare că foarte mulţi oameni care se ascunseseră în landă după Bătălia de la Culloden reuşiseră să scape cu viaţă, pentru că ştiinţa lor în materie de ascunzişuri îi făcuse invizibili pentru ochii orbi şi picioarele nesigure ale englezilor care îi urmăriseră.

După ce mi-am potolit setea, m-am întors şi a fost cât pe ce să mă ciocnesc de Jamie, care parcă ar fi ţâşnit din pământ. Tocmai îşi vâra cutia cu iască înapoi în buzunarul hainei, dar mirosul delicat de fum zăbovea pe haina lui. A lăsat să cadă pe iarbă un băţ ars şi l-a strivit bine sub talpă.

– De unde ai răsărit? l-am întrebat, clipind mirată de apariţia lui bruscă. Şi unde ai fost?

– Ştiam o mică peşteră pe aici, mi-a explicat el, arătând cu degetul în spatele lui. Voiam doar să văd dacă a mai intrat cineva acolo.

– Şi a intrat?

Uitându-mă mai atent, am reuşit să văd marginea unui afloriment care acoperea intrarea în peşteră. Confundându-se cu alte crăpături adânci ale stâncii, nu era vizibilă decât dacă o căutai dinadins.

– Da, a spus el şi a ridicat uşor din sprâncene, nu de îngrijorare, ci ca şi cum s-ar fi gândit la ceva. Am găsit cărbune amestecat cu pământ; cineva a făcut focul acolo.

– Şi cine crezi că a fost? l-am întrebat.

Mi-am vârât capul prin intrarea în peşteră, dar nu am văzut decât o dâră îngustă de întuneric, o crestătură pe faţa muntelui. Nu arăta nicidecum ispititoare.

M-am întrebat dacă vreunul dintre cei cu care avusese legături impuse de contrabandă se ţinuse după el tocmai până la Lallybroch. Îl îngrijora ideea că era urmărit sau că va fi prins într-o ambuscadă? Fără să vreau, am privit peste umăr, dar nu am văzut decât arini şi frunze uscate foşnind în adierea tomnatică.

– Nu ştiu, a spus el cu gândul parcă în altă parte. Vreun vânător, probabil; am găsit acolo şi nişte oase de potârniche împrăştiate.

Jamie nu arăta preocupat de identitatea persoanei necunoscute care pătrunsese în peşteră, aşa că m-am liniştit, iar senzaţia de siguranţă oferită de Highlands m-a învăluit din nou. Atât Edinburghul, cât şi golful contrabandiştilor păreau foarte îndepărtate.

Fascinat de descoperirea peşterii ascunse, Ian cel Tânăr dispăruse prin intrarea îngustă. Apoi a reapărut, îndepărtându-şi pânze de păianjeni din păr.

– Unchiule, asta seamănă cu Cuşca lui Cluny? a întrebat el, cu ochi scânteietori.

– Nu e atât de mare, Ian, i-a răspuns Jamie zâmbind. Sărmanul Cluny abia dacă s-ar fi putut strecura prin intrarea asta; era un bărbat masiv, aproape de două ori mai mare decât mine.

Gânditor, şi-a atins pieptul cămăşii, de pe care se desprinsese un nasture când intrase cu greu prin gura îngustă a peşterii.

– Ce e Cuşca lui Cluny? am întrebat, scuturându-mi mâinile de ultimele picături de apă şi vârându-le la subraţ ca să se usuce.

– A, e vorba de Cluny MacPherson, mi-a răspuns Jamie.

S-a aplecat şi s-a stropit cu apă pe faţă. Ridicându-şi capul, a clipit ca să alunge picăturile sclipitoare din gene şi mi-a zâmbit.

– Un om foarte ingenios, acel Cluny. Englezii i-au incendiat casa şi i-au distrus-o din temelii, dar el a scăpat. Şi-a înjghebat un mic adăpost într-o peşteră din apropiere şi a mascat intrarea în ea cu crengi de salcie împletite şi lipite cu lut. Oamenii spuneau că puteai sta la un metru de intrare şi nu aveai cum să-ţi dai seama că peştera era acolo, dacă nu simţeai mirosul fumului de la pipa lui Cluny.

– Şi prinţul Charles a stat acolo o vreme, când era căutat de englezi, m-a informat Ian cel Tânăr. Cluny l-a ţinut ascuns câteva zile. Ticăloşii de englezi au scotocit peste tot, dar nu l-au găsit pe Luminăţia Sa – şi nici pe Cluny! a încheiat el cu o satisfacţie deosebită.

– Ian, vino să te speli, i-a spus Jamie, cu un glas tăios care l-a făcut pe Ian cel Tânăr să clipească mirat. Doar n-o să-ţi revezi părinţii atât de murdar.

Ian a suspinat, dar, ascultător, a aplecat capul spre firicelul de apă şi, gâfâind şi înfiorându-se, s-a spălat pe faţă, care, sincer vorbind, nu era murdară, dar purta semnele unei călătorii atât de lungi.

M-am întors spre Jamie, care stătea în picioare şi, cu un aer absent, îşi urmărea nepotul cum îşi clătea faţa. M-am întrebat dacă se gândea la ceea ce promitea să fie o revedere dificilă cu cei de la Lallybroch sau la Edinburgh şi la rămăşiţele carbonizate ale tipografiei şi la bărbatul mort din subsolul bordelului? Ori gândurile lui mergeau şi mai departe, spre Charles Stuart şi vremurile răscoalei?

– Ce le povesteşti nepoatelor şi nepoţilor despre el? l-am întrebat calm, vocea mea amestecându-se cu pufnetele lui Ian. Despre Charles?

Privirea lui Jamie a devenit mai vie când s-a concentrat asupra mea; aşadar avusesem dreptate. În ochi i-a apărut o lumină mai caldă, iar zâmbetul schiţat a fost dovada că-i citisem cu succes gândurile, însă apoi atât căldura, cât şi zâmbetul au dispărut.

– Nu vorbesc niciodată despre el, mi-a răspuns la fel de încet, apoi s-a întors să plece după caii.

Editura Nemira lansează Serile Nautilus – evenimente lunare dedicate iubitorilor de science fiction & fantasy la care participă via skype scriitori publicați în colecția Nautilus.

Ana Nicolau, coordonatorul colecției Nautilus, va fi moderatorul evenimentelor.

Prima întâlnire are loc luni, 20 martie, de la ora 19.00, la librăria Humanitas de la Cișmigiu, cu scriitorul Ernest Cline, autorul romanelor Ready Player One și Armada.

Următoarea ediție a Serilor Nautilus are loc luni, 24 aprilie, cu îndrăgita autoare de romane fantasy Robin Hobb.

Intrarea la eveniment se face pe baza unei rezervări aici.

Cartea perfectă pentru geeks și iubitori de science fiction, romanul de debut al lui Ernest Cline, Ready Player One cuprinde referinţe la jocuri precum Everquest sau World of Warcraft, dar şi la filme şi seriale cult, printre care Star Trek, Back to the Future şi Star Wars. Cartea a avut un mare succes și va avea parte de o ecranizare marca Steven Spielberg, în 2018, cu un scenariu scris de autor. Armada, cel de-al doilea roman al lui Cline, păstrează aceeași notă de cultură pop, dar adaugă la poveste un atac extraterestru iminent.

Ernest Cline s-a născut în Ohio pe 29 martie 1972. Romancier, scenarist și performer, s-a dedicat artei încă din copilărie, a participat la numeroase concursuri și la multe proiecte. Ready Player One, romanul său de debut, a apărut în anul 2010 în America, iar Warner Bros a achiziționat drepturile de adaptare pentru marele ecran, Ernest Cline urmând sa scrie scenariul. Armada, continuarea primei sale cărți, a apărut în anul 2015 la aceeași editură americană, drepturile de ecranizare fiind cumpărate de Universal Pictures.

Cartea Răzvan Mazilu. De la dans la musical, scrisă de realizatoarea de programe culturale și cronicar de teatru și film Sanda Vișan și apărută în colecția Yorick Actual, se lansează sâmbătă, 11 martie, la Teatrul German de Stat din Timișoara, după spectacolul Cartea Junglei.

Participă la lansare Monica Andronescu, coordonatoarea colecției Yorick Actual.

Cartea se va lansa și la București luni, 20 martie, la Armark, iar un alt eveniment dedicat va avea loc miercuri, 12 aprilie, la librăria Cărturești Carusel.

Volumul reprezintă o ”fotografie” dinamică a artistului Răzvan Mazilu, dansator, coregraf, regizor. Nu este nici un bilanț de carieră, nici o monografie sau lucrare academică, ci o perspectivă caleidoscopică, construită din observațiile și retrospectivele Sandei Vișan, din dialogurile vii cu Răzvan Mazilu, din fragmente de cronici și interviuri, fotografii din spectacole, dar și din mărturiile altor artiști și personalități culturale, precum: Maia Morgenstern, Marina Constantinescu, Rodica Mandache, Dragoș Galgoțiu și mulți alții.

”Un artist se poate întâlni (sau nu) cu rolul vieții sale, ori cu regizorul special, care să îi reveleze valențele unui personaj, sau își poate întâlni partenerul de scenă ideal – și știm cu toții cât de importante sunt aceste întâlniri, providențiale chiar. Aș spune că pe un plan la fel de important stă întâlnirea cu un cronicar. Cel care știe să vadă prezentul tău ca artist și să îl înscrie cu inteligență într-o traiectorie firească, relaționând momente ale carierei de până acum. Eu am avut șansa întâlnirii cu un asemenea cronicar-om de cultură. Prin intuiție și talent  au fost fixate în „memoria” hârtiei, spectacole, aflate, prin natura lor, sub semnul efemerului: cele pe care le-am regizat, cele în care am dansat. Îmi doresc ca publicul meu să fie și cititor al acestei cărți, totodată mi-ar plăcea să devină spectatori și cei care mă vor cunoaște prin intermediul acestor pagini.” Răzvan Mazilu

Absolventă a Secţiei de critică a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ din Bucureşti, SANDA VIŞAN a obţinut în 2008, o diplomă de doctor, în domeniul cinematografie şi media, la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“. Este realizator la Televiziunea Română, unde lucrează de la absolvirea facultăţii. A ocupat diverse funcţii de conducere în cadrul instituţiei, dintre care cea mai productivă a fost aceea de director TVR 2, între 1999 și 2002,  După 1990, în colaborare cu Caritas Roma, a desfăşurat proiecte europene, iniţiind campanii publice, pe problematici de relevanţă socială în România, precum SIDA, fumatul juvenil sau traficul de persoane. În perioada 2002–2004, Sanda Vişan a fost director al Institutului Cultural Român din New York. În cei peste treizeci de ani de televiziune a realizat sute de programe culturale şi de publicistică socială. În acelaşi timp a semnat numeroase contribuţii la reviste de specialitate, de teatru şi film.

Vineri, 10 martie, de la ora 18.00,

Ștefania Mihalache (născută în 1978, la Brașov) este absolventă a Facultății de Litere din Brașov, secția Română-Engleză. A debutat literar cu poezie în revista studențească Erata. A continuat să publice poezie în reviste literare și de cultură ca: Interval, Paralela 45, Vatra. A colaborat cu proză, eseuri și cronică literară în Observator cultural, Dilemateca, Noua Literatură, Tiuk!, Pana mea, Cuvântul, TimeOut București. A debutat cu proză în cadrul volumului colectiv Junii 03, Antologia tinerilor scriitori brașoveni, editat cu sprijinul revistei Interval (2003). Debutul individual l-a reprezentat romanul Est-falia, apărut la Editura Paralela 45 (2004). Romanul a fost nominalizat la Marile Premii Prometheus, ediția a IV-a, categoria Opera Prima. În 2010 a publicat romanul Poemele secretarei, la Editura Cartea Românească. A participat la diferite festivaluri și evenimente literare europene: Scritture Giovanni (Mantova, Italia), Hay Festival of Literature & Arts (Marea Britanie), Salonul de Carte de la Torino (Italia). În 2012 a obținut titlul de doctor în filologie al Facultății de Litere, Universitatea București, cu o teză despre tema copilăriei în proza românească de după 1989.

 Svetlana Cârstean: „Cartea Ștefaniei Mihalache, Sisteme de prindere și fixare, are precizia celor mai sofisticate ecografe de ultimă oră care pot reda cu finețe ce se întîmplă pe dinăuntrul corpurilor, țesuturilor, minților legate între ele prin cordoane nevăzute. Cu simțuri înzecite și puteri nefirești, neînfricată, cinică și hiperprotectivă, așa cum toate fetele devin atunci cînd se transformă în mame, Ștefania fixează în limbaj o aventură greu de formulat, cea a maternității.”

Bogdan-Alexandru Stănescu: „Poemele Ștefaniei Mihalache mi-au amintit de o carte celebră a Orianei Fallaci, Scrisoare către un copil nenăscut: aceste versuri sunt construite dintr-un aliaj aparent imposibil, acela dintre teroarea în fața necunoscutului și o duioșie de neexprimat. Scriitoarea reușește cu subtilitate să evite abordarea radicală, separată a oricăreia dintre cele două senzații. Cartea ei e o capsulă a timpului ce conține un mesaj adresat acelor potențiali Oameni desprinși din aliajul amintit. Vocea acestor poeme este cea a omului aflat în contact cu miraculosul, cu Sacrul în plină desfășurare.”

Katniss Everdeen este fata care a schimbat Panemul in trilogia Jocurile Foamei. Lider și simbol al unei rebeliuni, loială,  responsabilă și curajoasă, o supraviețuitoare care a înfruntat tirania de dragul surorii ei și care a determinat o întreagă revoluție.

Protagonista seriei Outlander, Claire Randall este, după toate standardele, o femeie înaintea timpului ei. Nu doar că a trecut prin Al Doilea Război Mondial, salvând vieți ca asistentă, dar a călătorit în timp într-un secol tulburat de războaie și violență. Este inteligentă, curajoasă, empatică și puternică și ar face orice pentru persoanele iubite.

Mama Dragonilor, Khaleesi, cea Nearsă probabil că nu mai are nevoie de introducere. Este Daenerys Targaryen, moștenitoarea de drept a Tronului de Fier și eroină a seriei Urzeala Tronurilor. De la o tânără timidă și naivă, a ajuns o femeie puternică, regină, războinică, lider neînfricat și stăpână a trei dragoni uriași.

Regina roșie ne face cunoștință cu Mare Barrow, o tânără Roșie, o hoață obișnuită care încearcă să supraviețuiască sub dominația elitei de Argintii, cei cu puteri superumane. Puternică și loială, când descoperă că are și ea puteri se alătură rebeliunii pentru a crea o lume mai bună.

Mila este o fată ca oricare alta, până când descoperă că este de fapt un android. Mila 2.0 ne pune în fața unor întrebări profunde despre umanitate printr-o protagonistă incredibil de umană și plăcută, în ciuda circuitelor de sub piele.

Clarke Griffin este una din cei 100. Ajunsă pe un Pământ postapocaliptic, ea devine rapid liderul tinerilor supraviețuitori, fiind hotărâtă, loială și inteligentă, chiar dacă este o fire artistică. Idealistă și încăpățânată, trebuie să ia decizii dureroase, de care depind mulți.

Safiya este Vrăjitoarea Adevărului. Puterea ei este una specială: știe mereu cine minte și cine spune adevărul, iar asta o pune în mijlocul unei lupte pentru putere. Este iute la mânie și impulsivă, dar extrem de loială prietenilor ei.

Toate scriitoarele din lista noastră își merită aprecierile pentru emoțiile pe care ni le-au transmis prin cărțile lor. Pornim lista de pe plaiurile mioritice cu Ștefania Mihalache, ale cărei poezii au deschis colecția Vorpal, colecție coordonată de Svetlana Cârstean, care a lansat și ea un volum de poezie împreună cu suedeza Athena Farrokhzad, Trado. Continuăm cu Cristina Andrei, al cărei roman Abonatul nu poate fi contactat a câștigat premiul de debut oferit de Observatorul Cultural.

Veți vedea că super-scriitoarele noastre apar în toate colecțiile, de la Nautilus și Anticipația, până la Babel și Suspans. Cu siguranță le știți pe Suzanne Collins, autoarea trilogiei Jocurile Foamei și pe Diana Gabaldon, cea care ne oferă o aventură fantastică în seria Outlander. Sau pe Robin Hobb, care a creat o lume fantastică pe care până și George R.R. Martin poate fi invidios. Tot în zona de fantastic și SF s-au aventurat Naomi Novik și Lauren Oliver.

Printre scriitoarele care ne-au oferit povești tulburătoare, dar și pline de inspirație în colecția Babel, sunt și Muriel Barbery, Olivia Manning și  Kenize Mourad După cum vă spuneam, scriitoarele Nemira se avântă și pe tărâmurile științei, iar în colecția Anticipația tronează Dava Sobel.

Oamenii care visează să trăiască printre stele pătrund în nucleul Heechee și-și duc viața alături de ființe rămase fără corpul fizic. Mintea lor e stocată într-o memorie electronică, astfel încât înțelepciunea lor să se păstreze, sfidând trecerea timpului. Liniștea le e amenințată de Kugeli, care ar putea lansa un atac. Wan Enrique Santos-Smith este însă un pericol și mai mare. Condus de o ură fără margini, acesta se lasă dominat de dorința nebunească de a-i distruge pe Heechee și orice altă ființă din galaxie aflată în preajma lor.

Frederik Pohl a fost editorul care l-a lansat pe Isaac Asimov, după care a devenit el însuși un scriitor de SF extrem de respectat.

Pohl a considerat că romanul Poarta (1977) este cea mai bună lucrare a sa. Aceasta descrie încercările oamenilor de a înțelege și a controla tehnologia abandonată pe un asteroid de către o rasă extraterestră numită Heechee. Învățând din greşeli, oamenii învață treptat să folosească unele din navele extraterestre, descoperind astfel colțuri îndepărtate și pline de potențial ale galaxiei. Riscurile sunt totuși mari și eroul romanului își pierde persoana iubită într-o gaură neagră.

Între 1974 și 1976 Pohl a fost președintele asociației Scriitorilor Americani de Science Fiction și a devenit un conferențiar pe teme SF foarte căutat. Mai târziu, diverse companii îl rugau să prevadă tendințele tehnologice viitoare, deși el obișnuia să îi avertizeze că aceste previziuni, chiar și despre viitorul apropiat, erau destul de inutile.

Un maniac în ceea ce privește detaliile, Pohl a fost hotărât să introducă în cărțile sale elemente cât mai corecte din pucnt de vedere științific. Cercetările sale l-au dus în multe colțuri ale lumii și a fost ales ca membru al Asociației Americane pentru Avansarea Științei. În 2004, când și-a publicat ultimul roman din saga Heechee și-a cerut scuze cititorilor pentru că a sugerat în Poarta că extratereștrii s-au refugiat într-o gaură neagră.

Ultima carte a maestrului SFWA – Scriitorii Americani de Science Fiction și Fantasy – este o delectare pură care combină în mod miraculos aventura încâlcită cu o satiră plină de compasiune. Începând cu primul roman, seria Heechee a lui Pohl s-a aflat în mod consistent și continuu printre cele mai indrăznețe demersuri ale genului SF și această primă carte apărută după 15 ani face ceea ce poate mai bine ca să își trezească cititorii. Și personajele lui Pohl au destule lucruri la care să se gândească. În timp ce se răspândesc prin spațiu – și se aliază cu extratereștrii Heechee și își dau seama că acum au opțiunea de a-și păstra personalitățile veșnic în formă electronică alături de AI-urile amețitor de perfecte – oamenii trebuie să decidă ce vor să păstreze și la ce vor să renunțe. Doi tineri, un bărbat și o femeie încearcă să exploreze posibilitățile relației lor în acest univers complicat. Totuși, în același timp super-bogatul și egoistul Wan Enrique Santos-Smith refuză să renunțe la furia lui copilărească și decide să se răzbune pe toți adulții care i-au încurcat dorințele. Pohl sare agil de la un personaj la altul, de la o stea la alta, înăuntrul și în afara găurii negre în care populația Heechee și mulți alți oameni învață să trăiască împreună. Surprize se regăsesc din plin, dar cititorii vor ști că ar fi putut să se aștepte la ele dacă și-ar fi lăsat puțin imaginația să zburde și ar fi avut încredere în ea.

Pohl crede că putem să învătăm să trăim provocări extraordinare. Încrederea lui în umanitate, temperată și câștigată cu greu face ca această carte să devină deosebit de satisfăcătoare. Este o delectare încântătoare, nemaipomenită, bogată și fascinantă, chiar dacă nu foarte dramatic ce lasă deschis orizontul către cel puțin încă o continuare: este un festin pentru călătorii Porții.

Pentru că este luna iubirii, am pregătit câteva cadouri deosebite. Joi, 2 martie, de la ora 17.00, se lansează volumul Scurt tratat despre iubire, de Ovidiu Raețchi. Autorul participă la eveniment și la final dă autografe.

Tot în ton cu luna iubirii avem 50 cele mai frumoase scrisori de dragoste şi 111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, cu floricele colorate care anunţă primăvara.

Pentru fanii de SF&F, avem trei mărţişoare deosebite. Lunea începe sâmbăta, un nou roman din seria de autor Strugaţki, care îmbină cu mult umor ştiinţa cu magia. Călătorim apoi în timp alături de Claire Randall, în cel mai nou volum din seria Outlander, Cercul de piatră, iar apoi facem cunoştinţă cu cele mai periculoase femei într-o antologie coordonată de George R.R. Martin şi Gardner Dozois, Femei periculoase. Iar pentru fanii înrăiţi de SF avem Dr. Bloodmoney, un roman de Philip K. Dick tradus pentru prima oară în România.

Fanii de thrillere vor fi încântaţi să descopere la standul nostru un nou volum de Stephen King, Ce-am găsit al meu să fie, care continuă povestea detectivului Hodges din Mr. Mercedes. De la Misery nu s-a mai jucat King cu noţiunea de cititor şi obsesie criminală.

Iar pentru cititorii mai mici avem două cărţi minunate. Ne reîntâlnim cu iepuraşul nostru favorit în Matei o iubeşte pe mami, o poveste plină de iubire, potrivită pentru acestă lună. Considerată deja un clasic al literaturii pentru copii, precum și o piatră de hotar din punct de vedere al imaginației și creativității, seria Cum să-ți dresezi dragonul are aventuri, un umor nebun, ilustrații comice, dar mai ales un mare potențial educativ.

Vă aşteptăm să începem împreună primăvara la Gaudeamus Craiova!