UPDATE POLITIC - 13.31 - BĂSESCU ŞI DRAMELE PRIMULUI MANDAT - Azi-dimineaţă citeam pe blogul foarte interesant al lui Marius Ola o declaraţie şocantă a Băsescului… Iată ce a ciripit dânsul pe la Craiova, influenţat evident şi de zăibărelul aferent: „Deşi nu mi-a plăcut, mai vreau încă un mandat”… Da, dom’ preşedinte, o dată e ca niciodată, aşa se spunea, cu alte conotaţii, nicidecum politice. Salut pe această cale masochismul politic al preşedintelui rupt de realitate şi sper să nu mai trăiască astfel de neplăceri după alegerile care bat la uşi închise. Mare ţi-e ipocrizia…
UPDATE MUZICAL - 08.30 - Pentru o zi de luni… - Martin Kesici şi Tarja Turunen - “Leaving you for me”
Dire Straits - Walk of life
Ascult sunetul propriilor paşi
Care trasează potecă prin viaţă
Şi mă conduc pe acorduri de suflet
Către împlinirea
Unui destin personal neştiut…
Am renunţat de multă vreme
La alergarea furibundă,
Spre mulţumirea deplină a plămânilor,
Şi mă deplasez domol,
Ca un turist predispus la observarea peisajului
Fără să rateze vreun amănunt…
Hei, eşti un turist prin viaţa ta? Fii serios…
Poate că da,
Am în spate un rucsac plin cu amintiri
Şi consum la diferite intervale de timp
Hrană rece,
Oferindu-mi picnicul relaxant
În poiană înconjurată de gânduri
Cu tulpină groasă…
Dacă mergi pe trasee nemarcate
S-ar putea să te rătăceşti,
Îmi spune aceeaşi voce interioară…
Şi chiar crezi că există marcaje colorate
Pe potecile vieţilor noastre?
Întreb şi eu, ca să mă bag în seamă…
Pur şi simplu
Nu am cum să mă rătăcesc
Prin propria viaţă,
Mai ales acum
Când privirea ta
Mă călăuzeşte prin labirintul destinului
Ca un fir al unei Ariadne moderne…
SURSA FOTO - louisdiamondshoes…
Sursa foto UPDATE POLITIC - roxanaiordache.files.wordpress.com
]]>
Pusca si cureaua lata
Cristian Rizescu - La Pomana Porcului
Marcel Budala - Sarba lautareasca
- Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, dragă Sandu Şpriţ asta ţi-o doresc!
E un frig de-ţi plâng oasele în trup pe mai multe voci şi se zgribuleşte splina, dar în cârciumioara din cartier duduie centrala termică şi dă senzaţia că ar vrea să sară din perete… Nu se mai bea decât ţuică fiartă şi vin fiert de la o vreme, în consens cu tulburarea atmosferică de afară – vorba unuia -, e un miros de scorţişoară şi de piper care face ochii să lăcrimeze, dar atmosfera lasă roşeaţă veselă pe obrajii chefliilor implementaţi temeinic în discuţii… Gicu este într-o formă de zile mari, zice că murăturile dorm duse în saramură, iar la iarnă taie şi-un porc pentru care a întreprins deja demersurile necesare…
- L-am antamat, ca să zic aşa. Că în absenţa porcului eu nu percep sărbătorile de iarnă, pe cuvânt de onoare, n-am şorici sunt trist, n-am caltaboş trăiesc drame, n-am ficat trăiesc coşmaruri culinare, n-am şunculiţa pe fund de lemn şi cârnaţii condimentaţi mă simt ca un terchea-berchea. Vorbesc foarte serios. Vreau să mănânc piftie din picioarele mele de porc, cum s-ar zice… Mă duc înainte de Crăciun, îi iau gâtul la godac şi om sunt… Mi-e milă de porc, ce să zic, îmi curg şi lacrimile pe obraji, da’ stomacul meu cere şi aia, cere şi aia, aşa că nu las melancolia să-mi defrişeze corasonul.
Gore clatină din cap, i se citeşte scepticismul în sprâncene.
- Gicule, să ştii că Europa nu e de acord cu introducerea cuţitului în gât de animal delicios şi plin de colesterol, aşa că treci pe la farmacie şi ia-ţi şi o seringă. Injectează-l cu patimă şi aplomb, intră şi tu în rândul oamenilor civilizaţi. Am vrut în Europa, nu trebuie să ne mai comportăm ca sălbaticii.
Soarbe câteva guri de vin din cana de lut, încrustată cu floricele vesele, şi-i dă lui Sandu o palmă peste umeri…
- Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul… Băi, Sandule, zi-i tu că nu e toamna frumoasă atunci când vorbeşte Gicu despre tradiţiile milenare cu aşa patos culinar… Anu’ trecut mi-a zâmbit portofelul în prag de sărbători mă dusei la ţară. Luai şi eu un porc. Viu. Nu vroia al dracu’ să moară şi ne-a alergat prin curte cu şişu-n gât. Da’ a fost tare bine, mai ales la pomana porcului. Cumnată-miu se cam trotilase, adică revenise la starea lui naturală, de zi cu zi, luase ţuică după ţuică, a zis că în spiritul abominabilei crime care-i pune şoriciul la dispoziţie, iar sor-mea stătea lângă aragaz şi fierbea ibric după ibric… Şi o cânta cu glas de privighetoare trecută 
pe-aia cu mă dusei pe o cărare, mă-ntâlnii c-o fată mare. Ei, vise de-ale ei, amintiri de neuitat! Tu ce zici, se lasă cu porc în frigider sau nu? Că poţi să te duci şi la supermarket, iei de-acolo, gata ambalat…
Sandu Şpriţ stă cu Libertatea sub ochi şi se uită emoţionat la fata de la pagina cinci.
- Băieţi, ia priviţi cu jind ce făptură delicată, îmbină provocator senzualitatea cu privirea lascivă. E construită numai din picioare, observ… Şi este prevăzută cu sâni apoteotici. Cum fierbe viaţa-n ei… Porc, zici? Eu pe distinsa făptură aş lua-o sub aripa ocrotitoare, m-aş duce cu ea la maiami bici şi nu m-ar mai interesa istoria sângeroasă a animalului numit porc. Aş face Crăciunul cu burta la soare şi cu berea la frunte. Gicule, să-mi dai şi mie nişte şorici şi să pui carne la borcan. Când vin de la plajă îţi împing o vizită. Şorici după maiami bici, rimează, poet mă numesc… Mă ling pe degete când iese carnea din untură, ca la mama acasă… O viaţă avem şi trebuie trăită! Voi cu porcu’, eu cu mândra…
Gore se înfige în ibricul cu vin şi umple ulcelele cu o dexteritate demnă de invidiat. Mai aruncă şi un ochi pe fereastră şi ridică din umeri, a pagubă. Vântul spulberă frunzele, iar picăturile de ploaie bat darabana cu o indiferenţă strigătoare la cer.
- Ce să faci tu la maiami bici? Sănducule, acolo nu-i de tine, ai restanţă şi la întreţinere… Şi, una peste alta, ca s-o spunem pe şleau, fătuca asta de la pagina a cincea nu se uită la moaca ta nici dacă o legi la ochi. Te-ai dilit? Tu ai pus sculele-n pod de multă vreme, ai rămas cu uitatul şi cu oftatul. De-aia bei şi cânţi Puşca şi cureaua lată, ce bărbat eram odată. Erai, că umblai din creangă-n creangă ca o pasăre pribeagă şi mă rugai pe mine să spun nevesti-tii că ai fost la şedinţă prelungită. De câte ori nu te-am scos eu din bucluc? Da’ acu, gata, ochii văd, inima cere, organismul nu şi nu… Dacă aude consoarta că benoclezi felinarele la fătuci dulci şi iabraşe mănânci conservă cu sardine în noaptea de revelion…
- Se zice reveion, sare Gicu, aşa se zice, de ce nu învăţaţi şi voi să vorbiţi aşa cum se vorbeşte?
Gore aruncă un zâmbet superior.
- Ehe, uite unde era şi lingvistul nostru, una-două scoate limba la noi. Ne ia acu’ cu sintaxa lu’ fraza de ne stă vinu-n gât… Gicuţă, tată, de când cu proiectul intitulat porc pe masă observ că te-ai emancipat. O să ne obligi să ascultăm muzică de cameră şi să vezi cum te excludem din decor… Chiar nu ai pic de ruşine, strici atmosfera? Mai bine vezi cum faci cu banii de porc, că la criza care se anunţă simt că-l desenzi pe peretele din bucătărie, ca un mic vangog ce eşti…
Afară plouă din ce în ce mai tare, iar cheflii noştri comandă încă un vin fiert. Sandu mototoleşte Libertatea, nu înainte de a mai privi o dată pagina a cincea cu oarecare tristeţe în privire, apoi o aruncă fix în capul lui Gore. 
Gicu îşi face socotelile pe un carneţel şi mormăie în barbă ceva din care reiese că o fi viaţa grea în România, da’ eu fără porc nu stau, votez porcul, aşa să ştiţi, iar Gore se ridică şi cere ca muzica să fie dată mai tare. Tocmai se aude vocea lui Dan Spătaru. Drumurile noastre, poate, se vor întâlni vreodată… Se răsuceşte către Sandu Şpriţ, pune mâinile în şolduri şi se hlizeşte.
- Toate drumurile duc undeva, dragii mei, dacă mi se permite să filozofez având alcoolemie la bord… Drumu’ lu’ Gicu duce la destinaţia porc, al meu se îndreaptă către un alt reveion la cabana plăpumioara, iar al tău, Sandule, nu mai merge către maiami bici, ci către andropauză. Hai să bem, că şi andropauza trebuie sărbătorită cum se cuvine!!! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul!!!
SURSA FOTO - nobine.wordpress.com; vulpeabucatar.com; sergianagrup.ro
]]>
PETE DE LUMINĂ
Au venit savanţii lumii să întrebe ce reţetă
Inventăm de-o vreme-ncoace şi cum facem de trăim
Într-o lume care-şi joacă piesa ei de operetă
Fără să ne deranjeze când zâmbim şi ne iubim…
Ni s-au dat chestionare ca să scriem cu detalii
Dacă suntem sănătoşi, dacă mai avem nevoie
De evenimente triste, de-ndoieli, de funeralii
Sau de arca regăsită a unui celebru Noe…
Vin reporterii cu faimă, apăsaţi de microfoane,
Ne pun întrebări diverse despre sentimentul pur,
Renegăm cotidian animozităţi şi toane,
Suntem pete de lumină în acest decor obscur…
Nu mă doare decât vina că nu te-am ştiut de-o viaţă
Şi m-am irosit prin vorbe, aşteptându-te să vii,
Unii mă credeau un geniu, alţii îmi ziceau paiaţă
Şi îmi înecam tristeţea construind din noapte zi…
Ni se spune că-i degeaba, că-i târziu sau că-i devreme,
Că mileniul ăsta rece ne-a pus semnul interzis
Sau că pentru un dezastru sigur încă mai e vreme,
Uite-aşa devii proscrisă, uite-aşa devin proscris…
Te iubesc cu încântare printre întrebări confuze,
Printre atâtea ţinte false ce ni se plantează-n drum,
Insistenţele perverse reuşesc să mă amuze,
Iar întreaga nebunie capătă destin de fum…
Hai să completăm o foaie, să le dăm apă la moară
Celor care pun iubirea pe perete de muzeu,
Să semnăm cu dor şi poftă, cu-n sărut care să-i doară
Şi să părăsim decorul împreună, tu şi eu…
when i love you
SURSA FOTO - ehow.com
]]>
UPDATE SENTIMENTAL – 09.52 – Zilele trec… Zboară una câte una, iar eu şi Geanina trăim într-o deplinătate a iubirii cu o patimă efervescentă. Adevărul este că această femeie extraordinară mi-a devenit din prima clipă balsam pentru suflet, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat niciodată cu altcineva. Iată un alt motiv pentru care spun din nou… GEANINA, TE IUBESC!
E BINE AŞA!
Ionel Mihalache - Pe ulita armeneasca
Zicea că e bine aşa. Chiar dacă vreunul încerca să-l convingă de contrariul – aşezat în faţa sa, cu vodca sub nas şi cu ţigara înfiptă între degetele îngălbenite de-atâta mahoarcă pipăită – ridica din umeri, clătina din cap şi dădea verdictul. E bine aşa! Bă, e bine aşa, ce vă tot smiorcăiţi ca muierile? Se mai uitau şi ei pe la ştiri, pe la realitatea, pe la antenă, la alea străine nu priveau, nu ştiau limba aia păsărească şi unu’ considerase că sunt cu toţii curci care se uită-n crăci… Scoseseră cnn-ul de pe lista posturilor urmărite… Mare pagubă nu fusese, viaţa mersese înainte şi fără cnn, găinile ouaseră mai departe, semn că americanu’ nu iese peste tot în câştig – vorba dirigintelui de la poştă. Ştia el ce ştia, toţi îl priveau cu respect. Acum se apropiau alegerile, se bălăcăreau candidaţii în direct şi la ore de vârf, dar el tot aşa zicea, chiar dacă strângea cureaua. E bine aşa… În ultima vreme, se cam trăgeau toţi la o parte din calea lui, fiindcă viaţa le aruncase şi pârdalnica de criză în bătătură şi nu mai aveau de niciunele. Cum îl vedeau că intră în bodegă făceau loc şi se înghesuiau pe la alte mese, ca să discute de-ale politicii, înjurând partidele, preşedintele şi presa. El îşi lua cinzeaca, sorbea din ea cu poftă, apoi rotea privirile prin încăpere şi ridica din umeri. Hai, bă, că e bine aşa… Unii râdeau, dar cei mai mulţi îl priveau încruntaţi. Ce e, bă, bine, nu vezi că murim de foame cu ochii beliţi la ştiri? Mai lua o cinzeacă, după ce se cotrobăia prin buzunare în căutarea mărunţişului salvator, şi o arunca pe gât. O trântea pe masă şi le dădea cu tifla. E bine aşa, bă, că se poate şi mai rău! Ce dracu’ vă văitaţi? Într-o zi aflară că l-a bătut fi-su pentru că nu vrusese să-i treacă gospodăria pe numele lui. Îl bătuse de-l băgase în spital. Dăduse-n el ca-n sacul de box, aşa anunţase unul care se nimerise pe-acolo. Când venise salvarea îl puseseră pe targă, iar el îngânase printre buzele sparte că e bine aşa, ce vă holbaţi, bă, se poate şi mai rău?! Acum e la spital, l-au oprit acolo pentru vreo două săptămâni. Trage dintr-un chiştoc şi-i ascultă pe cei care-şi laudă copiii. Buni copii, vin şi în vizită pe la spital. Cu fructe, cu mâncare… La el nu vine nimeni. Fiul de l-a bătut a plecat în Spania, cică om se face acolo după ce a dat cu tac’su de pământ. E bine aşa, bă, i-a zis felcerului, dacă dădea mai tare nu mai pleca la spanioli că nu mai avea bani, trebuia să mă-ngroape, nu???
SURSA FOTO - metsoc2009.org
]]>UPDATE - 14.24 - Vă invit să vizitaţi blogul Simte-te ca o lebădă, blogul frumoasei Ana Maria, fiica Geaninei! Bun venit în blogosferă, Ana Maria, la cât mai multe postări şi la cât mai mulţi vizitatori!
UPDATE - 08.30 - Revista online “Tânărul Scriitor( (Revista tinerilor scriitori români de pretutindeni) a publicat textul meu “Două minute” - din seria “Ape tulburi”. Cei care nu au timp să-l mai caute pe blog îl pot citi/reciti aici… Mulţumesc.
UPDATE - 07.10 - MELODIA ZILEI - NIGHTWISH - “Sleeping sun” (voce - Tarja Turunen, soprană lirică)… NOTĂ - Nightwish este o formaţie finlandeză de metal simfonic, fondată în anul 1996 în oraşul Kitee. Nightwish a contribuit semnificativ, spre sfârşitul anilor 1990, la creşterea popularităţii genului de muzică heavy metal cu elemente simfonice. Din punctul meu de vedere, plecarea Tarjei Turunen a fost o pierdere ireparabilă, pentru că noua solistă - tot respectul pentru Anette Olzon, dar trebuie să o spunem - este pur şi simplu… din alt film. Mai multe informaţii aici…
DECLAR PE PROPRIA RĂSPUNDERE
Elvis Presley - I Want You, I Need You, I Love You
Eu nu te urmăresc cu ochi de vultur
Din înalturi
Şi nici nu te ţin ferecată,
Ascunsă permanent privirilor indiscrete…
Nu am provocat pe nimeni la duel,
Iar excesele verbale survenite pe fondul
Orgoliului masculin
Picură stropii amari ai dezamăgirii
Indusă de propriile temeri…
Nu am pornit în călătorie lungă,
Spre a sustrage luna înfiptă în cerul tomnatec
Şi nici nu mi-am ascuţit spada
Atunci când tu răsuceşti fuior de vise
În miez de noapte…
Pur şi simplu te iubesc absolut normal.
Există o normalitate a iubirii?
Bineînţeles…
Este acea stare sentimentală de bine
În care promisiunile nu-şi mai au locul,
Iar partenerii se privesc în ochi
Şi conştientizează instantaneu
Reciprocitatea iubirii…
Totuşi,
Chiar dacă nu voi provoca pe nimeni la duel
Şi nici nu-mi voi ascuţi spada virtuală,
Îţi voi cânta pe strune de suflet
O baladă,
Apoi voi declara închise
Turnirurile prezente sau viitoare…
Neluat de nimeni în seamă,
Mă voi declara nebun de tine,
Transformându-te pentru totdeauna
În cămaşa mea de forţă…
SURSA FOTO - en.wikipedia.org
]]>DE VORBĂ CU PLOAIA, CU GÂNDUL LA TINE…
RICHARD CLAYDERMAN-Strangers In The Night
Mă caută nişte ploi reci, îmi tot bat în ferestre şi vor să poarte dialoguri la ore mari. Ies pe balcon, deschid geamul şi aprind o ţigară. M-aş lăsa de fumat, dar nu-mi vine să pun punctul final fiindcă trăiesc de fiecare dată încântarea nedisimulată a punctelor de suspensie. Pun şi-un vin roşu, colorează decorul, îmi place cum gâlgâie atunci când curge în pahar dar şi mai mult mă încântă alunecarea pe gât. Nu ştiu de ce, însă mi se face o sete mare atunci când plouă cu toamnă. Nici nu îmi pun prea multe întrebări în legătură cu acest subiect, deloc senzaţional, poate pentru că setea trebuie stinsă, nu vorbită… Oraşul văzut de sus, în nopţile ploioase. Murat. Înfrigurat. Nu spun bacovian, a devenit deja o banalitate raportarea permanentă la Bacovia. Taxiurile galbene par o blasfemie a culorii în negura nocturnă, iar câte unul trece în viteză şi doar culoarea roşie a semafoarelor îl determină să oprească, să deschidă geamul şi să lanseze dedicaţii muzicale către insomniaci. Manele. Nu poţi să faci nimic în gustul omului, mai ales că picăturile spală repede orice mizerie… Când mă găseşte în balcon, ploaia de toamnă mă ia prieteneşte pe după umeri şi îmi spune poveşti. O ascult, iar din când în când mă întorc către tine şi îţi mângâi somnul cu privirea… Îmi sunt dragi momentele acestea în care ştiu că voi închide geamul şi voi evada din Turnul Babel pentru a redescoperi căldura trupului tău gol. Cei câţiva metri care ne despart temporar mi se par întotdeauna prea lungi, iar ploaia rece îmi trimite bezele din spatele storurilor şi fredonează melodii de neuitat atunci când te lipeşti de mine şi murmuri că mă iubeşti…
SURSA FOTO - myspace.com
]]>UPDATE – 13.35 – Îmi lipesc urechea de creuzetul miraculos în care se dezvoltă rodul iubirii noastre şi mă înfior atunci când o lacrimă de fericire se scurge pe obrazul fierbinte. Mărturisesc că nu am fost niciodată mai bucuros şi mai plin de viaţă ca acum, iar această stare cotidiană specială pune sufletului aripile unei mângâieri frenetice… TE IUBESC, Geanina mea iubită, îţi mulţumesc pentru tot şi îţi mângâi sufletul cu dorul meu neistovit…
UN UNIVERS PARALEL AL IUBIRII…
Kitaro-Cosmic love(The best of Kitaro 2, 1999)
Alături de tine am păşit
Într-un univers paralel,
Atingând cu tălpile goale
Firele de iarbă crudă ale iubirii depline…
Încolţiseră în aşteptarea noastră
Străpungând pământ reavăn,
Hrănite de seva speranţei
Care nu intră nicicând în moarte clinică
Şi ne-au aşternut pat catifelat
Pentru a ne depune liniştea
În culcuşul ocrotitor
Al unei alte lumi.
Ni s-au pus la dispoziţie
Planete nenumărate,
Iar sateliţi naturali
Au dansat în mişcare de rotaţie ameţitoare
Sub incandescentul acompaniament stelar…
Mii de comete şi-au modificat binevoitoare
Traiectoria ancestrală
Pentru a ne lumina impetuoase
Cerul nopţilor de dragoste profundă,
Iar astronomi pământeni
Au lustruit cu frenezie lentilele
Telescoapelor moderne
În încercarea de a surprinde paradoxalul spectacol
Desfăşurat la distanţă de ani lumină
Pe o scenă universală a iubirii
Dintr-o lume paralelă intersectată temporar
Cu aceea părăsită de noi…
SURSA FOTO - toiluna.blogdrive.com
]]>
Câteodată îmi pun gândurile la pachet şi le iau cu mine pe stradă… E bine să te plimbi cu gândurile pe bulevard, privesc şi ele lumea înconjurătoare şi se bucură. Uneori. Alteori nu este chiar aşa, duci muncă de lămurire cu ele, întreabă de ce nu le laşi acasă, la odihnă deplină sau de ce aduni şi alte gânduri pe măsură ce numeri din ce în ce mai mulţi paşi. În ultima vreme îmi las gândurile în pace, ele întrebă, iar eu nu le mai răspund cum făceam mai demult. Lipsă de comunicare cu propriile gânduri? Poate că nu găsesc răspunsurile potrivite, poate am nevoie de mai mult timp de gândire, poate… Din ce observ în fiecare zi, nu sunt singurul care procedează astfel, fiindcă întâlnesc din ce în ce mai mulţi oameni care merg la pas şi dau senzaţia că sunt la rândul lor luaţi la întrebări de gânduri. Altele, nu ale mele. Fiecare cu gândurile lui, mergem prin viaţă cu gândurile la purtător. Suntem proprietari de gânduri, ar trebui să fim fericiţi şi să declarăm cu emfază că ne-a lovit fericirea şi ne-am îmbogăţit peste noapte. Dar nicio bancă nu îţi eliberează carnet de cecuri pentru gânduri şi nici card de credit sau debit. Uite că nu s-au gândit şi la asta, din păcate… Ieri plecasem către birou şi un personaj oarecare striga că prinde fluturi. Chiar efectua gesturile specifice, parcă avea o plasă de prins respectivele insecte. Unii dădeau din cap cu tristeţe, alţii râdeau, ceilalţi treceau nepăsători mai departe. M-am gândit – privind în urma lui – că toţi prindem fluturi de-a lungul vieţii. Gândurile sunt un fel de fluturi, unele mai colorate, altele cenuşii, multe imposibil de descris. Uite-aşa mi-a venit ideea unui insectar al gândurilor. Le pui acolo pe cele care îţi plac – sau pe cele care nu îţi plac, eventual faci două insectare de-astea dacă tot te-ai apucat de treabă – şi le transformi în gânduri prizoniere după ce înfigi un bold. Dar nu s-a inventat nici măcar Boldul pentru Gânduri până în anul de graţie 2009… Poate la anul, cine ştie?
SURSA FOTO - reteaualiterara.ning.com
]]>
Touch My Soul
Sufletul meu
Se odihneşte liniştit în palmele tale,
Simţind răsuflare duioasă
Şi dezmierdare blândă…
Visele frumoase ale spiritului meu
Trăiesc înflorirea macilor
Alintaţi de mângâieri solare,
Împlinindu-se spre a-ţi fi
Bucurie vizuală permanentă.
Mă acoperi cu cerul,
Îmi pui sub cap pernă de nor,
Mă înfăşori în sărutări pătimaşe,
Iar atunci când buzele mi se usucă de sete
Laşi să curgă
Lacrimi de bucurie peste ele
Şi îmi sigilezi gura
Cu pecetea incandescentă a buzelor moi…
Sufletul meu tresare la fiecare atingere,
Gustă emoţie şi febră,
Îngână imn de mulţumire
Şi se oferă voluntar
Pentru a-ţi deveni jertfă…
Tu nu eşti o zeitate, iubito,
Însă rămâi în fiecare zi
Punct de reper esenţial
Al noii mele existenţe…
SURSA FOTO - myspace.com
]]>VOTEZ IUBIREA…
Am să votez iubirea pe un buletin de vot decupat din suflet. Mi-am confecţionat şi ştampilă, am lucrat la ea cu mare pasiune, rupt complet de realitatea înconjurătoare. Am sculptat-o din gânduri bune, iar pe cele rele le-am trimis prin curier rapid către locul din care Geoană spunea că ne-au mâncat zilele 3 Elene – Lupeasca, Ceauşeasca şi Udrea. Dramele interioare sau exterioare ale lui Geoană (care nu mai pune geană pe geană din cauza grijii pentru ţărişoară) mă interesează prea puţin, după cum nu mai sunt deloc interesat de eforturile susţinute ale Lupeascăi de a asigura odinioară liniştea trupească a unui Carol bolnav de priapism. Preumblările fâşneţe şi multicolore ale Elenei Udrea sunt incapabile să stârnească delicii vizuale proaspete, cât despre Ceauşeasca… Morţii cu morţii, vii cu vii… Ziceam că voi vota iubirea, într-o lume cenuşie. M-a întrebat cineva la ce secţie de votare am să merg şi am observat cum surâdea. Pe strada Speranţei, la parter, i-am spus, ascultând-o în gând pe Corina Chiriac. Sper să stau la o coadă cât mai mare, să vină lumea ca la urs, chiar dacă nu vor exista eternele şi fascinantele pomeni electorale plasate în sacoşe de plastic de pe care zâmbesc larg „catindaţii”… Nu vor sfârâi grătarele, micii vor cădea în depresie prelungită, cârnaţii de Pleşcoi îşi vor lua câmpii, iar varza va bate ciolanul cu o pasiune demnă de o cauză mai bună. Eu şi alţii vom vota iubirea, iar semnul electoral va fi sărutul strivit între buze fierbinţi şi flămânde. Cică un astfel de partid nu are nicio şansă în alegeri. Şi ce dacă? Nu ne iubim ca să intrăm în parlament, acolo sunt locurile ocupate de Somnoroşii Neamului. Ne iubim ca să simţim emoţia vieţii în trup, clocotind ca Dunărea la Cazane şi am o singură dorinţă – să nu existe niciun buletin de vot anulat. Votaţi IUBIREA, oameni buni, ea e „patria sufletului”, vorba lui Gogol…
SURSA FOTO - ion.pavilionmagazine.org
]]>