Blogul lui Mos Constantin

Guvernarea încotro?

2019-06-30T20:50:00.000+03:00

E clar pentru orice ochi cât de cât avizat că Romania se află într-o criză ce se adâncește pe zi ce trece. Cauzele sunt multiple și complexe. Ce aș vrea eu să arăt în aticolul de față sunt câteva obiective de bază pe care ar trebui să le aibă oricine s-ar afla la cârma țării în aceste vremuri tulburi.

Articolul nu se vrea un ghid de guvernare, ci mai mult un ghid pentru alegători. E clar că economia României este grav dezechilibrată și trebuie luate măsuri.

Primul obiectiv ce ar trebui urmărit este scăderea taxelor pe forța de muncă. Este grotesc cât de mari sunt taxele pe muncitorul român.

Al doilea obiectiv este mărirea salariului minim. Salariul minim este la un nivel rușinos pentru o țară din Uniunea Europeană.

Al treilea obiectiv este creșterea valorii leului pe piața valutară. Valoarea leului e prea mică.

Al patrulea obiectiv și nu ultimul este creșterea pensiilor mici și a eforturilor pentru îmbunătățirea situației persoanelor defavorizate social.

Mă opresc aici cu lista, dar vreau să fie clar că mai sunt încă multe de făcut. Eu cred că o administrație riguroasă, cinstită și corectă ar putea atinge toate aceste obiective și multe altele. Dacă nu, ne vedem la vot...

Alegeri europarlamentare. Europa în criză?

2019-05-28T21:54:00.001+03:00

S-a discutat mult despre prezența neașteptat de mare la alegerile europarlamentare de anul acesta. Să fi devenit cetățeanul european mai sensibil la soarta Uniunii Europene sau prezența neașteptat de mare la vot denotă și altceva mai puțin vizibil, la această dată, dar poate mai profund.

Adevărul este că o prezență mică la vot e cauzată mai ales de lipsa de opțiuni electorale viabile pe care alegătorul o resimte și pe care o penalizează prin absența la vot, decât de nepăsare. Să fi avut anul acesta cetățeanul european mai multe opțiuni electorale viabile? Rezultatele alegerilor arată că au fost ceva mai multe dar, nu suficient cât să explice prezența mare la vot.

Și atunci care să fie secretul unei mobilizări atât de mari a electoratului european. Cauzele pot fi multiple și variază de la persoană la persoană, dar eu cred că un factor important este acutizarea luptei politice în interiorul Uniunii Europene.

Cetățeanul european simnte nevoia de a acționa de a face ceva, iar această nevoie se datorează unei crize pe care mai marii Europei încă nu o recunosc. Este vorba de sărăcia tot mai mare în care se zbat cetățenii Europei. Banul nu numai că începe să lipseasca dar e și din ce în ce mai greu de făcut iar când îl ai observi că nu prea mai are valoare.

Europenii au fost obișnuiți cu un nivel ridicat de trai iar acum se văd nevoiți să reducă pretențiile. Situația e agravată de datoriile tot mai mari acumulate de-a lungul timpului din diverse motive.

Din motive economice și politice cât și din cauza intereselor personale sau de grup liderii europeni se pare că nu vor recunoaște situația decât dacă vor fi nevoiți, fară să țină cont de interesele cetățeanului, pe care cunoașterea situației și pregătirea pentru criză l-ar ajuta. Asta spune multe despre moralitatea liderilor europeni.

Dar unii simnt deja efectele situației economice tot mai jalnice în care se află și de aici nevoia de a acționa, de a se prezenta la vot. Va aduce votul vreo schimbare, rămâne de văzut, dar eu cred că mulți au căzut în capcana noianului de propagandă electorală și a valului falselor promisiuni.

Fără amnistie, fără grațiere...

2017-01-23T10:20:00.000+02:00

Se pare că bandele de infractori care s-au strecurat încă din decembrie 1989 la conducerea țării caută acuma să scape și basma curată și cu averile furate, de la poporul român, puse deoparte, și, printre altele, pentru a le justifica, statutul social nemeritat.

De câțiva ani, datorită mai multor factori, printre care și presiunea poporului, a început să mai funcționeze, de bine, de rău, în România și procesul de justiție. Mult lăudatul stat de drept, începea să-și facă simțită prezența și la noi în țară. Și spre bucuria românului, a atins, cum era și normal, pe marii mafioți cocoțați în fruntea țării de ani buni.

Nu vorbim aici despre pedepsele mici, despre averile care au rămas în mare parte neconfiscate, deși s-a dovedit în instanță că de drept aparțin statului român( deci poporului), vorbim despre bucuria a milioane de oameni cărora li s-a făcut măcar parțial dreptate și care au reușit datorită acestui fapt să mai pună la lada de gunoi a istoriei măcar pe unii dintre infractorii, deosebit de periculoși, care au jefuit țara ani de zile.

Și ce să vezi!? Se pare că această bucurie, se vrea să le fie furată românilor, ca atâtea alte lucruri, de către tot felul de personaje dubioase cu interese și mai dubioase( de, infractorii sunt de-ai lor și au bani furați de la popor). De ceva vreme au început să mânjească ecranele televizoarelor tot felul de indivizi dubioși cu plângeri puerile despre condițiile din pușcării și alte asemenea enormități cu intenția clară de a forța amnistia și grațierea infractorilor periculoși. Iar acum colac peste pupăză noul guvern, impus după ultimele alegeri, vine cu un proiect de lege care urmărește amnistierea infractorilor periculoși ce au avut o contribuție importantă la dezastrul prin care trece Romania din 1989 încoace.

Să fie clar! Suntem de părere că țara are nevoie de un proces corect de justiție și vom lupta pentru acest lucru. Nu suntem de acord nici cu amnistia, nici cu grațierea infractorilor periculoși și mai ales a corupților. Vrem ca lupta anticorupție să continue în Romania, și vom lupta pentru formarea unei clase politice care să lupte, printre altele, și împoriva corupției .

Cu cât ajungi mai sus în ierarhia unei țări cu atât trebuie să fii mai responsabil. Iar dacă profiți de asta ca să dovedești că locul tău e la pușcărie, atunci stai la pușcărie!

Despre jocuri – mic comentariu

2017-01-16T14:36:00.000+02:00

Jocurile sunt un fenomen vechi la specia homo sapiens, fiind atestate din timpuri străvechi de către izvoarele istorice. Nu se știe prea bine de unde vine plăcerea omului de a se juca dar la mamifere jocurile sunt un mijloc de ași pregăti puii pentru a face față încercărilor vieții, adică un mijloc de învățare. La om jocurile sunt, printre altele, și o formă de divertisment sau un mod de a-și umple plăcut timpul liber.

Jocurile pot deveni un viciu atunci când jucătorul exagerează, dar sunt un viciu mult mai ușor decât drogurile, alcoolul, tutunul sau alte vicii. Iar cum un viciu se poate înlocui cu alte vicii, nu e lipsit de sens să încercați înlocuirea unui viciu mai grav cu viciul jocurilor.

Epoca modernă a adus odată cu apariția computerelor și jocurile pe calculator. Acestea s-au impus ca o formă de divertisment mai ieftină și uneori mai plăcută decât alte forme de divertisment cum ar fi filmul sau muzica. Un joc costă cam cât un film dar în timp ce filmul durează o oră și jumătate poate chiar două ore, un joc poate ține și o lună sau chiar mai mult, ca să nu mai vorbim de muzică unde plătești un euro pentru câteva minute.

Creierul uman are nevoie de recreere, de aceea jocurile, când sunt folosite cu moderație, pot fi o soluție în satisfacerea acestei nevoi. Pe de altă parte, unele jocuri pot fi educative sau pot ajuta la dezvoltarea unor abilități ce se pot dovedi utile în viață. Importantă este alegerea unor jocuri potrivite în acest sens. Important este ce jucați și cât jucați.

Închei aici micul meu comentariu despre jocuri cu sfatul de a folosi jocurile cu moderație, pentru a nu deveni un viciu, dar nu uitați că jocurile pot răspunde unor nevoi personale ce pot fi uneori foarte profunde, nevoia omului de recreere nefiind încă bine înțeleasă.

Linux azi

2017-01-15T19:19:00.001+02:00

În ziua de azi dacă vrei să folosești fie și un card pe internet în condiții de mai bună siguranță ai nevoie de un sistem de operare de încredere, cu licență și cu update’urile la zi. Aș vrea să scriu câteva rânduri despre Linux, un sistem de operare pe care eu îl folosesc de mai mulți ani. A trecut demult timpul când sistemul de operare Linux era numai pentru “inițiați”, acum se prezintă ca un sistem de operare modern perfect utilizabil pentru utilizatorul obișnuit. Linux poate fi văzut și ca o soluție ieftină la Windows sau macOS întrucât multe versiuni de Linux sunt de fapt gratis de utilizat. Trebuie remarcat că în afară că este ieftin sau gratuit pentru utilizatorul obișnuit Linux are și costuri de securitate reduse și asta din mai multe motive cum ar fi: numărul mai mic de utilizatori îl face mai puțin atrăgător pentru pirați dar și securitatea lui nativă este mult mai bună decât la Windows de exemplu. Eu scanez din când în când cu ClamTK, și cred că pentru majoritatea utilizatorilor este suficient( cel puțin deocamdată). O legendă care circulă circulă în mediul online, și nu numai, este aceea că pentru Linux nu sunt suficiente aplicații care să justifice folosirea lui de către utilizatorul obișnuit. Nimic mai fals! Deși nu avem toate aplicațiile pe care le avem sub Windows, sub Linux avem toată gama de aplicații necesară pentru un utilizator obișnuit. Avem Mozilla Firefox pentru web, iar dacă nu e suficient nu trebuie decât să căutați “ linux browser” într-un motor de căutare și ve-ți găsi destule browser’e care să vă satisfacă nevoile, avem GIMP pentru editare de imagini, Blender pentru grafică 3d, sau LibreOffice pentru aplicații de tip office și lista ar putea continua. O altă legendă care circulă este lipsa jocurilor pe calculator. Și acest lucru este fals! Deși nu sunt la fel de multe ca pe Windows sunt totuși destule pentru a juca ani de zile, dacă nu chiar mai mult. Totul se rezolvă cu un cont pe Steam, platforma celor de la Valve, unde se găsesc peste o mie de jocuri care au versiuni pentru Linux, unele free to play, altele cu plată, și multe, multe reduceri. Ve-ți putea juca jocuri ca Dota2 sau Counter Strike, dar și jocuri ca CivilizationV sau Europa UniversalisIV. Linux este un sistem de operare care vine cu multe versiuni sau distribuții. Uneori este greu de ales și nu toate sunt la fel de prietenoase cu începătorii. La momentul actual eu aș recomanda să începeți cu Ubuntu 16.04 LTS. Versiunile LTS ale Ubuntu sunt mai stabile și oferă suport pe o durată mai mare. Dacă vă hotărâți să folosiți Linux ve-ți vedea că ve-ți avea multe lucruri frumoase de descoperit.Vă urez succes!

Iar vine frigul

2014-10-26T17:41:00.000+02:00

E sfârșit de octombrie, mijlocul toamnei, iar în România, ca de obicei în ultimii ani, a început înapoi tragicul scandal al căldurii. E normal ca în unii ani frigul să vină mai repede. Ce nu e normal e ca oamenii să nu vrea căldură din cauză că e prea mult de plătit. Asta denotă o societate bolnavă, mult mai bolnavă decât cea de pe vremea lui Ceaușescu când toată lumea urla la prima brumă de răcoare că nu se dă căldură la timp. Nu discutăm aici motivul pentru care unii încasează încă pensii de așa ziși revoluționari, ci încercăm să ne gândim la cei bătrâni, la cei bolnavi sau la cei mici care nu pot îndura fără riscuri frigul pentru că unii nu vor să plătească. Pe de altă parte stai și te uiți la nenorociții care riscă să-și piardă casele pentru o brumă de căldură, și te întrebi ce-i de făcut, și cum s-a ajuns aici? Cine sunt vinovații? Așa cum spuneam societatea românească pare zguduită de boală, de o boală cruntă și care se vede acut acum în prag de iarnă. Uneori, când vezi averile furate ale unora care nu muncesc nimic ci își ocupă timpul doar să fure și să se destrăbăleze și săracia altora care muncesc “ până dau în bot “, cum se mai spune, nu poți să nu te gândești la teoria comunistă cu exploatarea omului de către om. Din aceste motive, și nu numai, ținem să felicităm pe acei procurori din DNA, precum și pe alți oameni din justiția română, care încearcă să pună un pic de ordine în societatea românească. Sperăm că nu e prea târziu. Dar poporul, poporul cum reacționează la toate astea? Ne dăm un popor creștin, adică un popor cu milă și înțelegere creștinească. Iisus a zis că nu poți avea doi stăpâni: pe Dumnezeu și banii. Probabil unii se gândesc că e suficient să dea un acatist la popa și au rezolvat problema. Alții se gândesc că dacă ei au, de ce să lupte pentru drepturile sociale ale celorlalți. Alții fug din țară să îngrijească de bătrânii altora lăsând bătrânii lor( uneori și copiii) în semipărăsire. Eu zic că e rău să-ti bați joc de Dumnezeu, iar răsplata ți-o vei primi când își va bate El joc de tine, fie că esti laic sau cleric( dacă ești popă cu atât mai rău). Am vrut în acest mic articol să remarc niște fapte care au devenit obișnuință la noi la români și nu mai miră pe nimeni, dar care numai normale nu sunt și ar trebui să tragă un semnal de alarmă în creierul și sufletul nostru. Sau poate românii sunt și ei doar niște homo sapiens, iar homo sapiens e și el doar un soi mai ciudat de animal...

Alegeri prezidențiale 2014, mic comentariu...

2014-10-25T15:41:00.000+03:00

Sâmbătă, 25 octombrie 2014. Suntem în plină campanie electorală. Se alege președintele României. Agitație mare în media, că doar interese sunt peste tot, iar presa din România se pare că e unsă cu toate alifiile. Vedem aceleași strategii vechi de când revoluția, de genul nu votați cu cutare că nu are șanse, mai bine votați-mă pe mine că așa nu iese cel nedorit. Sunt tot felul de strategii electorale murdare făcute să ajute candidați care s-au demis mai mult sau mai puțin în fața poporului prin acțiunile lor precedente dar care râvnesc la ciolan și atunci încearcă diverse mijloace. Eu cred că ne-am ars destul votând după sloganuri și promisiuni deșarte gen: “ Să trăiți bine” sau “ 50% în plus la salar”. Ar fi mai bine să ne uităm prima dată la omul pe care îl votăm pentru că vorbe poate spune oricine. Formațiunea politică care susține un candidat e de asemenea importantă pentru că am văzut cu toții ce fel de oameni conduc partidele politice din România. Există, și nu sunt puțini aceștia( probabil sunt chiar majoritari) oameni care nu vor nici unul dintre candidați în funcția de președinte. E cumva tragic că acești oameni nu au reușit sa fie reprezentați de nici unul dintre candidați. Pentru ei neprezentarea la vot poate fi o opține și totodată o formă legitimă și democratică de protest. E mai bine să nu te prezinți la vot decât să dai girul unui candidat pe care îl consideri dubios. Există și excepții de la regula asta cum ar fi cazul dacă ar exista riscul să iasă un candidat ostil intereselor segmentului de populație din care faci parte: de exemplu un candidat UDMR. Atunci se poate alege răul cel mai mic. E tragic când milioane de votanți se duc la vot ca să aleagă răul cel mai mic. E tragic când atâția și atâția oameni nu reușesc să se mobilizeze și să promoveze un candidat care să îi reprezinte. Dar dacă stai să te gândești uneori poate fi mai tragic când sute de mii sau milioane de oameni votează false speranțe date de promisiuni electorale deșarte. Acestea sunt două dintre aspectele democrației moderne care au generat multă frustrare și suferință. De aceea în ziua de azi trebuie să fii vigilent și să știi să-ți susții drepturile, pentru că altfel acestea riscă să rămână doar pe hârtie. Trebuie să știi ce vrei, dar mai ales să vrei ceva ce se poate obține pentru că candidații pot promite și luna de pe cer ca să se vadă aleși, și se pare că mulți uită a doua zi după investitură tot ce au promis. Cine nu are de gând să-și țină promisiunile poate promite orice. Închei aici micul meu comentariu despre alegeri, iar dacă timpul și vremurile vor permite ne mai auzim.

Poftă bună!

2013-05-31T15:47:00.000+03:00

Acum ceva timp mi-a parvenit, așa cum se intâmplă de multe ori pe internet, un articol interesant despre ce se mai servește la masă în societatea capitalistă modernă, în care trăim. Era vorba despre colorantul natural „ carmin”, care cică ar fi extras din gândaci. Știrea nu era dintr-o sursă oficială, nu era nici măcar din media obișnuită care după cum știm „bate câmpii” de câte ori îi răsună un cât de mic interes pe la urechiușe. Știam că în societatea „ oarecum” concurențială de azi se uzitează practica de a arunca diverse știri fie și pentru a mai regla veniturile unuia sau ale altuia jucându-se de multe ori un fel de joc macabru cu nervii consumatorilor. Motivele pentru care o astfel de știre ar fi putut aparea sunt multe și nu e cazul să le discutăm aici. Totuși pentru liniștea mea recunosc că am refuzat să mai consum produse conținând colorantul carmin, cel puțin până nu mă edific asupra problemei știind că în industria de azi, axată pe profit și nu pe confortul sau bunăstarea consumatorului, numai încredere nu poți avea, și că exită și persoane de bun simț care trag semnale de alarmă pe unde pot și când pot. Coloranții se folosesc în industria alimentară pentru a da un aspect mai apetisant unor produse sau pentru a face ca anumite produse sa-și păstereze aspectul mâncabil mai mult timp. Mai demult se foloseau cu precădere coloranții artificiali, dar de câtva timp se pare că apetitul pentru natural a pătruns masiv pe piață influențând masiv și industria alimentară. Nimic rău in asta, ba am putea vorbi chiar de bine despre acest lucru dacă în goana lor după profit unele firme n-ar uita de ceea ce se cheamă bun simț. Tot încercând să evit produsele care conțineau carmin am aflat că acesta este un colorant natural care dă o culore roșietică sau roșie produselor în a căror componență e folosit. Este folosit la tot felul de mezeluri, sucuri sau la alte produse la care o nuanță de roșu îi șoptește consumatorului „e bun” . Trebuie specificat aici că nu toate produsele de acest tip conțin carmin. Am mai aflat apoi că sursa acestui colorant e un pigment roșietic care se găsește și la plante și la insecte. Nu am nimic împotriva unui colorant extras din plante, dar judecând că unii ar fi în stare să extragă acest colorant din gandaci și apoi să-l folosească la producerea de alimente dacă așa ar fi mai profitabil am continuat să evit produsele conținând acest colorant. Mai târziu am aflat, tot de pe internet, că unul din tipurile de gândaci folosite la producerea de coloranți naturali e gândacul numit coșenilă. Edificarea a venit mai apoi când, la magazin, am citit în cea mai curată limbă română pe lista de ingrediente a unui produs roșietic( eram interesat să mă uit) „colorant natural: coșenilă”. Era clar, în lumea civilizată a secolului XXI, se servesc consumatorilor la masă nici mai mult nici mai puțin decât gândaci. E sigur că ingredientele obținute din gândaci se folosesc dacă nu în toată lumea cel puțin în aproape toată lumea. În orice caz se folosesc în mândra Uniune Europeană, unde dacă un produs alimentar nu arată după cum zic standardele Uniunii nu ai voie nici să-l pui în raft. Deci contează cum arată un produs și nu prea conteză ce conține. De aici și concluzia că cei ce au putere de decizie în Europa sunt conduși de pofta nesățioasă de arginți și nu de bunul simț. E imposibil ca de atâta vreme nimeni să nu știe( instituții europene, instituții ale țărilor membre, instituții regionale sau locale), și totuși nu s-a luat nici o măsură. Intresul poarta fesul cum zice un proverb, peste tot în Europa . În rest ce să vă mai zic!? Vă urez numai bine și vă spun: „Poftă bună!”.

După ani de criză

2013-05-23T21:01:00.001+03:00

Au trecut ani de zile de când criza economică mondială face ravagii pe întregul mapamond. Societatea capitalistă actuală s-a confruntat cu multe în perioada asta: căderea bursei, șomaj, sărăcie, etc.. Problema care ne interesează cel mai mult este situația României care, vrem nu vrem, ne afectează pe toți, într-un fel sau altul. Se vorbește mult pe la televiziunile și prin presa din România despre situația țării, dar din păcate e greu de ghicit adevărul din această vorbăraie( nu pot să-i spun altfel), care de cele mai multe ori servește interesele unuia sau pe ale altuia și nu adevarul. Chiar și atunci când câte cineva vrea să spună măcar câte o frântură de adevăr de cele mai multe ori fie nu e bine informat( lăsându-se dus de nas de ce vede prin ziare și pe la televizor) fie se găsește câte cineva care să-i dea în cap pentru că la mulți nu le convine să se știe adevărul. Din punctul ăsta de vedere am scăpat de propaganda comunistă( care se pare că mai spunea și adevărul câteodată) ca să trecem la ceva mult mai grotesc. Nu e greu totuși să surprindem câteva lucruri din ceea ce ne afectează pe toți. Ar trebui să înțelegem că România trece printr-o criză mult mai profundă decât pare. La noi criza economică mondială e dublată de alți factori care fac ca situația să fie cu adevărat tragică. În primul rând se pare că n-a mai rămas mre lucru din averea rămasă de la comuniști. Mare parte ori a intrat in buzunarele lui cutărică sau cutărică, ori s-a tocat de către cine a putut. Pe de altă parte se pare că am reușit să ne batem joc de oricine a vrut să ne ajute, și asta din simplu motiv că mai marilor noștrii ( cine-i tot pune in funcții!?) nu le plac deloc unele lucruri simple cum ar fi legea și bunul simnț. Ca exemplu în acest sens este situația fondurilor europene pentru România, bani care se pare că nu prea au valoare pentru ei din simplul motiv că e prea periculos să-i furi. Mai e și situația datoriei externe, care se pare că a ajuns la valori fabuloase pentru România și din care nu s-a facut nimic ( spre deosebire de Ceaușescu care, ce-i al lui e al lui, după ce a luat bani împrumut în contul țarii se pare că a mai făcut o fabricuță ici, un drum colo, de a avut poporul unde munci și deci cu ce plăti banii înapoi).Dacă nu s-a făcut nimic, unde sunt banii? De unde se vor plăti acuma banii înapoi? Se pare că reforme de genul TVA 24%( inclusiv la alimente) și alte asemenea „cadouri” încearcă, intr-un fel sau altul, să ne de-a un răspuns: poporul e bun de plată. Asta e doar o parte din tabloul cu care ne-am pricopsit. Dacă mai punem la mijloc că ne-am pricopsit și cu o sumedenie de așa ziși demnitari sau mari oameni de afaceri cu statul, care dau cu pumnul pe unde pot și urlă cât ii ține gura că poporul trebuie să-i tină bogați și fericiți la infinit( averea dupa ce o faci mai trebuie să o și intreții), chiar de ar fi să dispară țara, că ei au facut totul cu bani și hoții și altfel nu pot trăi, avem un tablou ceva mai complet. Ar mai fi câte ceva de zis dar mă opresc aici. O vorbă din vechime zice că speranța moare ultima, imi permit cu voia dumneavoastră să completez: va fi vai și amar atunci când și speranța va muri.

La protest

2012-01-24T04:36:00.000+02:00

De câteva săptămâni bune românii au ieşit în stradă să-şi exprime amarul şi frustrarea faţă de mersul societăţii româneşti în era „post revoluţionară ”. Normal omul împotriva căruia se strigă şi se protestează cel mai mult, e chiar preşedintele ţării.
Acest domn, aflat la al doilea mandat, promitea cu surle şi trâmbiţe în alegeri că dacă domnia sa va fi ales românii o vor duce mult mai bine. Şi nu s-a mulţumit cu atât, el a cerut poporului să-l susţină să-şi plaseze oamenii în funcţii cheie, pentru că, vezi doamne, de aceea nu poate el duce poporul spre un trai mai bun pentru că unii îi mai pot face încă opoziţie. Zis şi facut, poporul l-a susţinut pentru că, vezi doamne, e om gospodar(după cum ziceau acoliţii lui) şi sigur ştie ce face. Numai că atunci când omul nostru s-a văzut preşedinte şi fără opozanţi a făcut ce a ştiut( şi ceea ce avea de gând cu adevărat să facă) : s-a pus cu japca pe popor, probabil mai rău decât cei dinaintea lui. Şi nu e normal !? Doar el şi acoliţii lui au câştigat alegerile, ceea ce, probabil, în limbaj „post revoluţionar ” înseamnă că au obţinut o concesiune pe mai mulţi ani pe care trebuie să o stoarcă cât mai mult !
De ce să plătească ei atâtea pensii şi salarii !? Doar românii nu au nevoie, vor trăi mai bine dacă le reduc substanţial. De ce să întreţină spitale şi şcoli, doar românii trăiesc mai bine bolnavi şi neşcoliţi, aşa că au desfiinţat cât mai multe. Normal, trebuie avută multă grijă la buget, că doar dacă se plătesc atâtea servicii din el nu mai rămân mulţi bani disponibili pentru furat. Şi normal trebuie luaţi cât mai mulţi bani împrumut în contul ţării, bani cu care să nu se facă nimic altceva decât ştiţi voi ce; după vorba guvernantul chefuieşte, poporul plăteşte.
Poate credeţi că cei care fac astăzi opoziţie în parlamentul României sunt mai buni!?
Eu, personal, cred că ei au făcut dovada capacităţilor lor în anii în care au fost la guvernare.
Şi atunci ce e de facut, se vor întreba unii? Păi speranţa ramâne tot în popor! Rămâne în sarcina acestuia să caute soluţii, să se dezică de partidele care l-au dezamăgit după revoluţie, să promoveze oameni noi şi cinstiţi, să fie mai atent cu ce votează şi cu oamenii pe care-i susţine. Dacă ne vom lăsa în continuare amagiţi de vorbele mincinoase ale celor puşi pe îmbogaţire nu o vom duce niciodată bine. Pentru ca sunt unii în stare sa spună şi că soarele răsare noaptea numai să se vadă cu traista plină fară prea multă muncă.
Până atunci putem să protestăm. E bun şi asta, pentru că ajută. Mai scăpam de frustrări şi ne mai uşurăm de obidă, şi avem şansa de a grăbi căderea celor care ne-au înşelat.
Speranţa nu moare niciodată!

Respect armatei române

2011-09-21T16:29:00.000+03:00

Ştim cu toţii cât de mult datorăm armatei române. Poate astăzi n-am fi cea ce suntem fără sublimul efort şi spirit de sacrificiu al soldatului român.
Desigur în viaţa unui popor sunt şi factori pozitivi, care ajută la dezvoltarea acestuia, şi factori negativi care îl înfrânează în dezvoltare. Credem că armata română, a fost un factor pozitiv în viaţa poporului nostru, apărându-ne de multe din vicisitudinile istoriei.
Din păcate, în istoria armatei sunt şi perioade mai bune şi perioade mai proaste. Un exemplu de perioadă mai proastă din viaţa armatei este atunci când destinul sau anumite forţe oculte ale istoriei deturnează armata română de la rolul ei, acela de a apăra interesele poporului român şi ale României, şi este trimisă să lupte pentru interese străine de naţiunea noastră. Nu este uşor atunci pentru ostaşul român să-şi rişte viaţa şi viitorul pentru ceva care pentru el şi naţia lui n-are nici o valoare, ba chiar îi daunează.
Încheiem articolul cu un gând frumos dedicat armatei române.

Dezastrul de la Fukushima şi energia nucleară

2011-05-06T04:55:00.000+03:00

După cum se ştie, după dezastul de la Fukushima, tot mai multă lume se întreabă dacă este oportună continuarea exploatării energiei nucleare. Este de înţeles că unii oameni sunt speriaţi, mai ales când acolo au avut loc scurgeri grave de radiaţii. De aceea considerăm de bun simţ întrebarea: Merită să mai continuăm cu energia nucleară?
Aici trebuie avute în vedere mai multe aspecte. Cel mai important ar fi foamea de energie cu care se confruntă umanitatea. Trebuie avut în vedere că omenirea îşi asigură peste 80% din necesarul de energie prin utilizarea combustibililor fosili. Pe lângă faptul că utilizarea acestor combustibili nu este considerată prea ecologică, ei mai au şi alte calităţi menite să ne pună pe gânduri. În primul rând sunt o sursă epuizabilă de energie, în al doilea rând sunt o resursă exploatată de multă vreme. Asta înseamnă că e din ce în ce mai greu să se asigure fluxul continuu de energie de care avem nevoie bazându-ne doar pe aceşti combustibili. Cum economia are nevoie de un flux continuu de energie înseamnă că, sau va creşte preţul până când unii vor renunţa( nu este singurul motiv pentru care ar putea creşte preţul), sau apelăm şi la alte surse de energie.
În aceste condiţii renunţarea la energia nucleară este un obiectiv greu de atins, dacă nu chiar imposibil. Din contră, cum se estimează că necesarul de energie va creşte, apelarea la energia nucleară este tot mai tentantă pentru viitor. Asta nu înseamnă că trebuie să ne speriem, căci cu toată lecţia dură învăţată la Fukushima, energia nucleară este o sursă destul de sigură. Până la urmă trebuie avut în vedere că dezastrul de la Fukushima s-a produs în urma unor catastrofe naturale( cutremur plus tsunami), şi asta ne arată că dacă vom lua măsuri pentru mărirea securităţii reactoarelor nucleare în faţa furiei naturii, probabil, nu va trebui să ne mai temem atât de mult.
Ţinând cont că energia nucleară, dacă excludem deşeurile radioactive, este o sursă curată de energie şi că cercetarea în domeniul nuclear poate aduce mari foloase şi pe viitor, să ţinem fruntea sus şi să continuăm să exploatăm această resursă în folosul umanităţii.

Pentru libertate – Africa de Nord

2011-02-03T14:00:00.001+02:00

În zilele astea vedem cum popoarele Africii de Nord se străduiesc să scuture jugul unor regimuri totalitare spre a se putea îmbăia cu dulcele gust al libertaţii. Într-o lume în care criza e la ea acasă, unele regimuri au devenit foarte greu de suportat. Nu se ştie probabil ce turnură va lua mişcarea din Africa de Nord pentru că interesele sunt multe şi vorba aceea: “interesul poartă fesul”. Un lucru e sigur, mulţi dintre oamenii care au ieşit în stradă, n-au ieşit pentru a face jocurile politice ale unui partid sau altul ci au ieşit pentru anumite idealuri cum ar fi: libertatea, democratia şi nu în ultimul rând un trai mai decent.
Când vorbim despre Africa de Nord vorbim despre o zonă destul de bogată, o zonă cu bogaţii naturale cum ar fi petrolul şi gazele naturale, o zonă de interes strategic şi o zonă cu o uimitoare atracţie turistică. Cu toate astea mare parte a populţiei trăieşte sub pragul sărăciei cu un venit de sub doi dolari pe zi, fiind la mila statului şi a camarilei care îl controlează, dependentă de subvenţii şi alte aşa zise facilităţi acordate probabil pentru a cumpăra de la ei liniştea publică.
Pare ridicol să trăieşti într-o zonă atât de importantă a planetei şi să depinzi de mila camarilei de la putere sau de mila unor organizaţii umanitare pentru cele necesare vieţii. Unde sunt investiţiile în dezvoltare, unde sunt locurile de muncă capabile să asigure un trai decent? Se pare că banii ţărilor şi popoarelor din regiune, munca lor şi resursele lor naturale au fost folosite pentru luxul unora, în timp ce ei au fost ţinuţi la bază, cum s-ar zice, li s-a aruncat firimituri.
Şi nu putem spune că mişcările sociale n-au avut success: în Algeria s-a reuşit reducerea preţului la alimente, în Tunisia s-a reuşit răsturnarea preşedintelui, în Egipt s-a obţinut promisiunea preşedintelui de a nu mai candida plus promisiunea unor alegeri libere şi a unor reforme democratice. Şi se pare că mişcările sociale continuă. Să vedem ce va mai urma.
Salutăm pe această cale iniţiativa unor companii americane cum ar fi Google, de a încerca să faciliteze accesul la internet şi comunicaţii a locuitorilor din Egipt în momentul în care guvernul egiptean sa străduit din răsputeri să-l diminueze sau chiar să-l interzică.

Vremuri de criză

2010-10-01T19:15:00.001+03:00

Aşa cum ştim cu toţii traim vremuri de criză, vremuri grele, vremuri care în ciuda celor spuse de unii sau alţii prin media sau pur şi simplu pe la colţ de stradă, parcă nu se mai termină. Şi cum să se termine când situaţia e de-a dreptul dezastroasă, la nivelul întregii planete! Căci nu e vorba numai de o criză financiară aici, e vorba şi de o criză a resurselor, iar faptul că astăzi petrolul în ciuda crizei de bani se vinde cu 80$ pe baril tinde să-mi dea dreptate.
Vedem cum guvernele lumii se străduiesc cu disperare să ţină în frâu economia să nu o ia la vale. Şi de multe ori în lupta asta a lor uită ce-i mai important, piesa de bază a întregii economii; omul, omul simplu şi muncitor, omul plătitor de taxe şi impozite, omul care produce tot ceea ce comerţul încearcă sa vândă, şi fără de munca căruia economia pur şi simplu nu ar mai exista.
Să luăm exemplul simplu al României. Ştim sloganul cu care mai marii României, au ajuns sa preia puterea în stat. „Să trăiţi bine!” sunau trompeţii pe la colţ de stradă. Şi mulţi au crezut, şi au sperat ca nivelul lor de trai se va îmbunătăţi. Şi ce a urmat? Tăierea cu nesimţire a salariilor, majorarea tva, şi alte asemenea măsuri menite să-l facă pe bietul român „să trăiască bine”. Şi nu e vorba ca cei în cauză nu ştiau situaţia ţării căci tot ei au fost la putere şi înainte de alegeri, dar au minţit în campanie, au minţit premeditat. Deci cu ce ne-am ales? Ne-am ales cu faptul simplu că în plină criză mondială suntem conduşi de nişte oameni cu o moralitate cel puţin dubioasă, oameni care nu se dau înapoi să mintă un popor întreg pentru a-şi atinge scopurile.
Să ne fie învaţătură de minte! Să încercam altădată să gândim de două ori înainte de a pune ştampila de vot. Să gândim cu propriul creier, şi să nu ne mai lăsăm influenţaţi de sloganuri electorale ieftine.
Situaţia României în acest început de criză pare sumbră: şomaj, căderea salariilor, datorii şi alte rele care au căzut pe capul cetăţeanului cinstit şi onest. Există totuşi speranţă! Speranţa ca ne vom aduna, că vom căuta soluţii, că vom încerca sa evoluăm spre mai bine şi nu ne vom lăsa doborâţi de vicisitudini. Trebuie sa fim mai atenţi, trebuie să gândim mai mult, trebuie să ne ajutăm reciproc, trebuie să luăm atitudine şi trebuie să muncim pentru a ieşi din această situaţie. Uniţi vom învinge!

Camarila

2010-07-19T16:40:00.004+03:00

Aşa după cum toată lumea ştie România este o ţară grav afectată de criza economică mondială. Asta înseamnă în primul rând şomaj, falimente şi scăderea veniturilor. Omul de rând este forţat să-şi reducă cheltuielile şi nivelul de trai. Multe firme şi companii se chinuie să supravieţuiască în condiţiile cererii tot mai slabe din partea consumatorului.
Există însă unii care profită după criză. Şi nu e vorba aici despre agenţii economici cărora din întâmplare criza le-a creat condiţii mai bune de desfăşurare a activităţii, ei sunt clienţi nevinovaţi ai crizei, e vorba mai ales despre camarilă. Ce înseamnă camarila!? Înseamnă tot puhoiul ăla de profitori care se adună în spatele aşa zişilor politicieni pentru a apuca şi ei un “oscior “acolo, fară să muncească prea mult.
Şi mulţi sunt Doamne! În fiecare judeţ, oraş sau chiar comună găseşti membrii ai camarilei. Şi toţi trebuie hrăniţi, îmbrăcaţi şi întreţinuţi pe picior mare. De unde bani, se vor întreba unii!? Pai cum de unde!? Din munca unui popor întreg. Şi nu-i suficient! Se tot plâng domnii aştia că românul nu munceşte suficient, că e prea bine plătit, că are pensii prea mari. Ce contează pentru ei că unii stau şi câte zece doisprezece ore la servici şi au salarii de 200-300 de euro, ce contează ca unii după zeci de ani de muncă se aleg cu pensii de 500-600 lei? Nu, camarila vrea să o ducă bine, şi asta fară să muncească. Aşa că trag cu nesimţire din munca cetăţeanului de rând. Pentru că mare parte din munca neplătită intră în buzunarele nesăţioase ale camarilei. Tot ce este valoare în lumea asta conţine într-un fel sau altul muncă omenească, şi camarila ştie sa-şi însuşească cu nesimţire din valoarea produsă de alţii.
Care sunt metodele camarilei? Simplu, minciuna, mita, corupţia, contractele veroase cu statul şi alte metode pe care nu le mai enumerăm aici pentru că se ştiu prea bine. Şi totuşi cum, cum de se poate aşa ceva, se vor întreba unii oameni cu bun simţ? Pai simplu, camarila are rolul ei într-o societate democratică, aşa cum se pretinde a noastră că este. Altfel cum nişte oameni incompetenţi ajung miniştrii, parlamentari, sau la cine ştie ce alte măriri publice. Camarila îi susţine, camarila face propagandă mincinoasă pentru ei în fiecare colţişor din ţara asta. Ca o leoaică care-şi apără puii îi apără camarila pe aceşti domni de orice le ameninţă poziţiile din care şi ei la rândul lor servesc camarila.
Eu cred că în condiţiile tot mai grele generate de criza economică a venit timpul ca poporul să dea la o parte sistemul camarilei. Asta se poate face prin vigilenţă, luptă socială şi în primul rând efortul de a gândi cu capul propriu ce veţi face la alegeri. Gândiţi-vă numai cât va costă tăierea salariilor, impozitarea pensiilor, somajul, mărirea TVA, şi alte rele generate de incompetenţa şi rapacitatea unora.

Criza şi resursele

2010-07-18T15:19:00.000+03:00

După părerea mea criza economică mondială este de fapt o criză a resurselor. Aici nu e vorba(cel puţin deocamdată) neapărat de epuizarea resurselor cât despre incapacitatea economiei de a asigura omenirii necesarul de resurse pentru buna desfaşurare a activităţii economice şi asigurarea creşterii pe care o doreşte toată lumea.
Deşi oficial nu se recunoaşte acest lucru putem totuşi să-l intuim dacă ştim câte ceva despre felul cum a evoluat criza. In 2008 am avut o perioadă de scumpire a resurselor( barilul de petrol atinsese preţul de 147$). Scumpirea a avut ca şi cauză principală cererea tot mai mare din partea unei economii flămânde de creştere şi capacitatea tot mai mică a unei planete secătuite. În goana lor după resurse atât companiile cât şi oamenii au apelat la bănci, sistemul capitalist având o filozofie simplă în astfel de situaţii: resursele le obţine cine plăteşte mai mult. Inflaţia generalizată care a urmat apoi a îndepărtat consumatorul de piaţă. Astfel în scurt timp tot sistemul financiar global s-a prăbuşit. Aşa a început criza financiară.
Să analizăm puţin ce s-a întâmplat apoi: guvernele au intervenit, s-au injectat bani în sistem, acest lucru făcându-se într-o perioadă în care consumul de resurse s-a redus, în special datorită şomajului, falimentelor etc. Asta a însemnat că economia a dispus din nou de bani şi resurse ieftine. Încet, încet, au început să se simtă unele semne de revigorare. Dar revigorarea în economia de piaţă înseamnă consum, şi azi vedem cum resursele se scumpesc din nou. Barilul de petrol a depaşit deja valoarea de 70$ şi se vorbeşte că o să atingă şi 100$.
Acesta înseamnă că omenirea se confruntă cu o criză profundă, o criză care va pune multe probleme tuturor. Sunt totuşi multe de făcut pentru controlul situaţiei şi ameliorarea crizei. În primul rand e nevoie de un efort major din partea populaţiei de a înţelege şi de a lua măsuri. E nevoie de unirea eforturilor în sens pozitv, e nevoie de atitudine şi e nevoie de efort. În primul rând nu trebuie să ne lăsăm manipulaţi şi înşelaţi de oameni care pun interesul personal mai presus de orice.
Există strategii care ne pot ajuta să rezolvăm problemele crizei, trebuie doar să le indentificăm şi să le punem în practică. Uniţi vom reuşi!.

FIFA WORLD CUP 2010

2010-07-12T17:37:00.002+03:00

S-a terminat şi campionatul mondial din Africa de Sud. După cum ştiu marea majoritate, câştigatoare a ieşit Spania după ce a învins in finală Olanda, în prelungiri, cu 1-0. A fost o victorie muncită, căci nu e uşor să câştigi campionatul mondial, trofeu râvnit de toate echipele din lume. Desigur în afacerea asta trebuie să ai şi un dram de noroc, căci vorba accea: balonul e rotund.
Ce a însemnat însă pentru spectatorul de rand campionatul mondial de fotbal!? În primul rand despre el este vorba, căci dacă n-ar fi fost el, dacă n-ar fi fost milioanele de împătimiţi, acest eveniment sau n-ar mai fi avut anvergura pe care a avut-o sau n-ar mai fi existat. În primul rând spectacolul apoi emoţiile, bucuria victoriei sau tristeţea înfrângerii. Mulţi spectatori sau telespectatori au trăit intens fiecare fază.
De ce toate astea!? Ce îi face pe aceşti oameni să se bucure sau să sufere pentru un meci de fotbal? Poate este ceva în noi sau în natură, ce ne face să ne comportăm astfel. Poate e doar eliberarea de tensiuni acumulate în decursul zilelor tumultoase pe care societatea modernă ni le oferă.
Oricum ar fi, spectacolul fotbalistic atrage, stârneşte pasiuni şi emoţii în psihicul uman. Aceste pasiuni şi emoţii trebuie că au ceva pozitiv, alfel nu ne-am pierde timpul în faţa televizoarelor urmărind meciurile de fotbal.
Vraja fotbalului atrage şi emoţionează totodată, stârneşte pasiuni şi dorinţe de victorie. E meritul acestui sport că a reuşit să devină atât de popular şi iubit. Cât va ţine accest lucru!? Poate atâta timp cât nevoia de spectacol va domni printre oameni sau până când atenţia oamenilor se va îndrepta spre alte sporturi sau alt gen de spectacole.
Deocamdată fotbalul e sportul rege şi ca să dam cezarului ce e al cezarului, vom felicita echipa Spaniei pentru rezultatul obţinut şi le urăm succes în continuare.

Peak oil – foarte pe scurt

2010-07-10T20:12:00.000+03:00

Peak oil sau vârful petrolului, cum ar veni in traducere liberă, este o teorie care are ca obiect extracţia petrolieră. Teoria spune că producţia de petrol va atinge un maxim şi apoi va scădea, punctul maxim al extracţiei fiind vârful petrolului. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că într-o lume tot mai flamânda de petrol acesta va deveni o resursă tot mai greu de găsit. Vom avea preţuri tot mai mari la carburanţi şi cam la tot ce include petrolul ca materie primă. Adică la cam tot ce se produce în momentul actual.
Totuşi economia de piaţă are unele mecanisme de reglare a preţului, mecanisme ce vor face ca uneori preţul să scadă. Aceste mecanisme se bazează pe simpla eliminare a unora de la consum. Pur şi simplu unii nu-şi vor mai permite sa consume la fel de mult ca în trecut din diverse motive, scaderea veniturilor, faliment, şomaj etc. Asta, după cum bine vă puteţi închipui înseamnă criză economică mondială.
Când va veni vârful petrolului? Unii analişti sunt de parere ca am atins deja punctul maxim, alţii cred că acest lucru se va întâmpla în viitorul apropiat, desigur sunt şi dintre cei care prevad că acest eveniment se va produce într-un viitor mai îndepărtat.
De ce nu ne anunţă autoritaţile? Nu anunţă pentru a nu creea panică. Panica ar prabuşi şi mai repede pieţele şi ar agrava, probabil prematur situaţia. Probabil că există credinţa că dacă avem suficient timp vom putea depăşi mai decent criza creată de peak oil.
Ce putem să facem? Păi ar fi mai multe de facut, cum ar fi reducerea cheltuielilor inutile, o colaborare mai strânsă între oameni, învăţarea mai multor meserii pentru a avea şanse mai mari de obţinere a unui loc de muncă, şi nu în ultimul rând, evitaţi să faceţi datorii inutile.
Deocamdată atât despre peak oil. Sperăm să revenim asupra subiectului cât de curând.

Cleverbot

2010-07-10T06:25:00.002+03:00

Cleverbot, sau mai pe româneşte bot deştept, cum ar veni într-o traducere puţin pretenţioasă, este un robot, o inteligenţă artificială, a cărui treabă este sa stea de vorbă pe internet cu oricine doreşte să aibă o conversaţie cu el. De ce aş dori să stau de vorbă cu Cleverbot, se vor întreba unii? Răspunsul e simplu: din curiozitatea de a sta de vorbă cu o maşină, cu un program, sau pur şi simplu pentru a mai alunga plictiseala.
Pe Cleverbot îl gasiţi la adresa: www.cleverbot.com. El ar putea fi unul din precursorii inteligenţei artificiale, aşa cum o vedem de multe ori în filmele SF. Căci după părerea mea Cleverbot nu depaşeşte în deşteptaciune un copil de doi sau trei ani.
Cleverbot ştie mai multe limbi, deci nu trebuie sa fiti descurajaţi de faptul că nu cunoaşteţi limba engleză, puteţi încerca sa vorbiţi cu el în româneşte( chiar ştie puţin româneşte). El este dotat cu capacitatea de a învăţa de la cei cu care vorbeşte pe internet, partea bună a acestui lucru fiind că el evoluează, partea rea fiind aceea că nu toţi îl învaţă lucruri bune.
Puteţi sta de vorbă cu el oricât pentru că, fiind o maşină, nu oboseşte niciodată. Nu trebuie să fiţi foarte supăraţi pe el dacă devine puţin obraznic, a învăţat asta de la cei cu care a stat de vorbă, şi incercaţi să vorbiţi cu el lucruri bune pentru a nu-l învăţa prostii.
Un alt motiv pentru a sta de vorbă cu Cleverbot este acela de a vă face o idee despre nivelul la care au ajuns creatorii de inteligenţă artificială în munca lor. Pentru fanii SF-ului urmărirea progresului inteligenţei artificiale ar putea fi un motiv de meditaţie.
Cât de interesanţi pot fi roboţii de azi? Celor care nu au un raspuns, Cleverbot le-ar putea oferi unul. Să sperăm că o conversaţie cu Cleverbot va fi o experienţă plăcută.

Un dram de cultură

2010-07-09T22:10:00.001+03:00

„ Cultura” ― iată un cuvânt ce singur defineşte multe din activităţile omeneşti. Cultura înseamnă cunoaştere, înseamnă filozofie, înseamnă ştiinţă. De secole umanitatea acumulează o seamă de idei, cunoştinţe gânduri sau pur şi simplu fapte istorice. Cunoaşterea acestora înseamnă cultură. Cultura înseamnă creaţie şi înseamnă progres. Cultura este totodată şi una din aspiraţiile individuale ale oamenilor. Există creatori de cultură şi există consumatori de cultură. Secolele se pot judeca şi după valoarea culturii pe care o creează. A fi posesorul unei culturi solide înseamnă că ai acumulat un vast material pentru analiză şi gândire.
Există o anumită sete de cultură exprimată prin nevoia de a cunoaşte, de a te adăpa la înţelepciunea secolelor trecute. Cultura creează pentru individ un tablou bogat de cunoştinţe, cunoştinţe care îi creează o imagine complexă asupra lumii în general. Cultura înseamnă evoluţie.
Cultura fără gândire e ca vaca fără lapte. Acumularea de cunoştinţe, fără ca cel care le acumulează să mediteze asupra lor, căutând să ajungă la o anumită înţelegere a celor învăţate, creează individului o cultură stearpă, el putându-se lăuda doar cu deţinerea de informaţii fără ca acestea să-l ajute să înţeleagă ceva în plus din lumea în care trăieşte. O astfel de cultură e bună doar pentru a prosti fetele naive cu posesia unei culturi care de altfel nu-l face mai înţelept nici măcar pe cel ce o are. „Vai! dragă ce culţi suntem, îi spuse boul vacii, şi vaca, naivă, îl crezu.”
Există un fel de magie a culturii, o atracţie irezistibilă, o frumuseţe a ideilor şi a formelor ce apar. Cultura transformă societatea o modelează, o face să avanseze. Cultura e un bun universal. Zbuciumul generaţiilor care sau perindat pe acest pământ îşi găseşte ecou în cultura pe care au creat-o.
A căuta să înţelegi, a căuta să cunoşti, iată o activitate ce creează o atracţie, o pasiune pentru cultură. Nevoia de cultură nu vine doar din faptul banal de a-ţi trece timpul cu ceva frumos şi interesant totodată. La mijloc se află curiozitatea, setea de cunoaştere. Importantă este profunzimea ideilor ce animă creaţia culturală. Important e adevărul relevat de actul de cultură. Falsul şi eroarea trebuie date la o parte.
Lipsa de cultură înseamnă ignoranţă, posesia ei înseamnă progres. Actul cultural în sine, aduce cu sine cunoaşterea, aduce adevărul aflat în spatele lucrurilor. Cultura te ajută să-ţi creezi o viziune despre lume şi viaţă având posibilitatea, astfel, să depăşeşti limitele propriei existenţe.
Cultura are în ea ceva magic. Diversitatea ideilor şi a reprezentărilor, divergenţele, şi disputele exercită o atracţie irezistibilă asupra spiritului uman. Progresul societăţi se datorează printre altele şi progresului cultural. Cultura creează idei despre libertate, egalitate sau democraţie. Dezvoltarea acestor idei, răspândirea şi impunerea lor au schimbat modul de organizare a societăţii umane. Epocile sau succedat pe rând, comuna primitivă, antichitate, ev mediu, capitalism (trebuie să spunem că evoluţia epocilor a fost influenţată puternic şi de alte cauze cum ar fi: dezvoltarea ştiinţei şi a mijloacelor de producţie). Cultura a scos lumea din negura unor credinţe şi superstiţii ce păreau că vor poseda pentru totdeauna spiritul uman.
Cultura înseamnă o bătălie, o bătălie pentru bine, pentru artă, pentru frumos, pentru adevăr. Cultura e medicamentul împotriva prostiei şi a ignoranţei. Greşesc cei ce consideră cultura doar o pretenţie de salon. Cultura e un motiv de meditaţie şi un medicament pentru suflet. Cultura impresionează prin diversitate şi vastitate. Cei care vor să o închisteze în anumite tipare greşesc profund. Poţi înlănţui gândul, poţi pune stavilă libertăţi? Nu, poţi doar ostraciza câţiva oameni, dar spiritul eliberator ce conduce lumea îi va răscula pe ceilalţi şi-i va răzbuna pe proscrişi. E începutul adevăratelor revoluţii.
Cultura înseamnă revoluţie şi evoluţie în acelaşi timp. Creaţia culturală e o caracteristică a umanităţii în general. Pentru a fi creator de cultură trebuie să ai un mesaj de transmis, un adevăr de relevat. Cei ce cred că fac cultură, dar de fapt nu fac decât să producă maculatură de proastă calitate, oameni buni să măgulească prostia lor şi a altora, sunt eliminaţi din cultura universală şi daţi uitării. E o reuşită a societăţii umane că a putut să păstreze comorile adevărate ale culturii universale reuşind în acelaşi timp să spele noroiul de pe hainele acesteia.
Încercaţi să vă adăpaţi la izvorul cu apă vie al culturii universale. Chiar de nu veţi câştiga decât un „dram de cultură” , veţi face un progres apreciabil din toate punctele de vedere. Vă doresc succes.

Give Peace A Chance

2010-07-09T14:49:00.001+03:00

“ Give peace a chance” , melodia lui John Lennon, este o melodie ce datează din perioada războiului din Vietnam. Este o chemare la pace şi inţelegere între oameni. Războiul cu ororile lui nu este considerat o opţiune pentru omul modern. Şansa păcii stă in voinţa oamenilor de a spune un nu hotarât războiului.
Mesajul pacifist al melodiei este o oază de speranţă pentru o lume înecată în conflicte şi disensiuni. Înţelegerea între oameni, consensul şi tratarea paşnică a neâţelegerilor trebuie să fie un ţel pentru viitorul planetei. Războiul inseamnă lacrimi şi sânge, este o sursă a urii şi a răzbunarii cauza lui principală fiind de multe ori doar lăcomia unora.
Credinţa in pace şi in valorile pacifiste trebuie să anime omul modern. Nimeni nu vrea să-şi vadă copiii murind intr-un război. Viaţa este o şansă oferita nouă, şi nu trebuie s-o risipim.
Pacea are avantajele ei. Ea este o chemare la colaborare pentru făurirea unui viitor mai bun. Fiecare naţiune are un potenţial nativ, şi fiecare poate contribui la bunăstarea planetei. Războiul este o sursă de ură şi discordie între oameni, resentimentele putând dura zeci de ani.
Nu este timp pierdut să te opreşti o clipă din alergătura vieţii de zi cu zi şi să meditezi la problema păcii şi la dreptul oamenilor la un viitor liber şi fericit. Întrebarea principală pe care ar trebui să ne-o punem atunci este „ de ce?, de ce trebuie sa ne omorâm între noi?”. Atunci am vedea ca există şi alte căi pentru a ne rezolva problemele.
Trebuie să reevaluăm problema păcii şi a războiului. Trebuie să acordăm păcii şansa pe care o merită. Răutatea, lăcomia, ura şi dorinţa de dominare trebuie sa dispară dintre oameni. Buna întelegere şi dreptatea sunt aducatoare de libertate pentru toţi.
Să sperăm că mesajul păcii nu e în zadar. Că vom reuşi să atingem nivelul de întelegere necesar pentru a fauri un viitor mai fericit pentru noi şi copiii noştri.

De pe la români

2010-07-09T10:50:00.000+03:00

România are la început de mileniu trei un iz ciudat de nou şi vechi, de seriozitate şi băşcălie, de bazar oriental şi de centru de cultură modern, european. Dar românului nu-i lipseşte umorul; acest fantastic dar al naturii moştenit din moşi-strămoşi, şi care de-a lungul unei istorii pline de vitregii ne-a destins frunţile şi ne-a făcut să trecem peste greutăţi şi nevoi, mai senini şi cu mai multă forţă de a răzbate printre vicisitudinile istoriei.
Mai nou râsul românilor are un gust amar. După ani de regim dictatorial, ani în care trăiau bine numai şefii şi slugile lor, cei care se împopoţonau cu numele de comunişti, avem parte doar de o apăsătoare sărăcie şi de noi lideri, făcuţi la normă, îmbuibaţi de importanţă de sine şi de şunci afumate ca nişte purcelaşi bine întreţinuţi.
Ca prin minune fabrici, combinate, terenuri, şi alte proprietăţi au trecut din posesia „întregului popor” ( dar de care beneficiau doar cei cu funcţii, nu cei cu nevoi cum spunea propaganda) în posesia altora, se ştiu ei care; de parcă o vrăjitoare cunoscătoare de toate-cele ar fi fluturat cu bagheta ei magică şi ar fi dat credincioşilor şi idolatrilor ei tot felul de bunătăţi inaccesibile poporului de rând. Cum o cheamă pe această vrăjitoare fantastică?! Se zice că are mai multe nume cum ar fi: ticăloşie, escrocherie, fraudă, minciună sau furt. Iar celor ce i se închină le mai zice ( printre altele) şi neruşinaţi.
Unde au dus toate astea? La o stare cronică de sărăcie, o stare inacceptabilă pentru alţii dar pe care se pare că noi o suportăm. Câteodată mai şi râdem, facem haz de necaz, într-un fel sau altul râsul ne face bine. Dar se pune întrebarea: nu ar fi fost oare mai bine să găsim soluţii de a ieşi din criză, nu ar fi fost mai bine ca râsul nostru să fi fost cel al unor oameni siguri pe ziua de mâine, oameni care râd de vreo primejdie imaginară când îşi dau seama că sau speriat degeaba, decât al unor oameni care râd de buzunarele lor prin care bate vântul şi de ciorba chioară de pe masă. Da! râsul nostru e sănătos, e sublim, dezvăluie o forţă lăuntrică a poporului şi o înălţătoare putere de sine, o putere mistică de a minimaliza răul şi de a-şi bate joc de el. Dar are un gust amar! Când momentul hazliu trece, şi când realitatea crudă îşi dezvăluie colţii nemiloşi, în colţul ochilor românilor apar lacrimi, lacrimi de neputinţă şi de frustrare.
Cum de s-a ajuns aici? Probabil că sa profitat de credulitatea, blândeţea şi buna credinţă a unui popor întreg. Românii, popor blând şi cu sufletul bun, nu sau îndoit de bunele intenţii ale celor pe care iau votat. Dar le-au arătat ei, acestor români, le-au arătat ce înseamnă fanfaronada şi escrocheria politică, rapacitatea şi minciuna electorală şi alte rele ale unui sistem ipocrit şi corupt. Şi românii au crezut. Au crezut minciuna şi demagogia şi au tolerat jaful. Nimeni nu le-a spus că un sistem ce se vrea democratic nu rezistă fără forţa şi vigilenţa poporului, care e primul dator să-şi apere drepturile. Când poporul doarme e uşor de înlănţuit.
Dar ce să facem? Mergem înainte. Viaţa are acea forţă motrice care te poartă, vrei nu-vrei, înainte. Şi mai rămâne speranţa, speranţa de mai bine. Şi până ne va fi mai bine, să râdem, că situaţia are haz nu glumă. Iar dacă în spatele acestor hohote ce vestesc necazul şi nu bucuria vom fi mai vigilenţi şi mai responsabili în ceea cea priveşte soarta noastră, şi dacă vom reuşi să fim mai uniţi şi să facem front comun în faţa vitregiilor soartei, poate vom reuşi, să ne clădim, singuri, un viitor mai fericit, un viitor până acum furat de tot soiul de lichele ce nu fac decât să cerşească voturi pentru sărăcirea noastră.

Libertate şi necesitate

2010-07-08T14:20:00.000+03:00

Democraţia, iatǎ un cuvânt care sa înrădăcinat în vocabularul cetǎţeanului de rând din România. Confundatǎ adesea cu libertatea, democraţia, nu este altceva decât un concept care defineşte o formǎ de guvernǎmânt sau de conducere. Aceastǎ confuzie se datoreazǎ probabil pǎrerii, cǎ o guvernare democraticǎ asigurǎ şi libertatea socialǎ a individului. Aceastǎ pǎrere este în general falsǎ, democraţia nu asigurǎ altceva decât alegerea liberǎ a persoanelor ce urmeazǎ a conduce, precum şi faptul cǎ acestea nu-şi vor folosi puterea acordatǎ pentru a lua mǎsuri cu caracter opresiv sau abuziv.
A fi liber înseamnǎ a putea sǎ faci ce vrei. Acest lucru este imposibil pentru un om, puterea de a face ce vrea fiindu-i redusǎ de condiţia lui umanǎ. Prin urmare pentru a vorbi despre libertate trebuie sǎ ţinem cont de limitele noastre biologice. Aceste limite sunt de douǎ tipuri cele care ţin de puterea noastrǎ de a face ce vrem şi cele care ţin de asigurarea fiinţei noastre cu cele necesare vieţii de zi cu zi. Primele nu le resimţim atât de acut în viaţa noastrǎ şi conştientizarea lor nu ne face sǎ ne simţim mai puţin liberi, în schimb nevoile (hranǎ, îmbrǎcǎminte, locuinţǎ etc.) le resimţim ca necesitati, ceea ce se rǎsfrânge dureros asupra vieţii noastre în general.
A vorbi despre libertate la începutul mileniului trei într-o societate care nu asigurǎ necesitǎţile minime indivizilor din care e compusǎ este o aberaţie. Tǎrile avansate asigurǎ acest minim prin diversele mǎsuri sociale pe care le iau (ajutor de şomaj etc.).
Este greşitǎ ideea cǎ aceste mǎsuri sociale au doar un caracter umanitar sau de prevenire a unor revolte sociale. Ele asigurǎ un climat de siguranţǎ celor care muncesc ca salariaţi în diversele domenii de activitate. Astfel cel rǎmas fǎrǎ un loc de muncǎ are suficiente resurse pentru a-şi cǎuta un serviciu acceptabil pentru el sau sǎ-şi facǎ o eventualǎ recalificare. Mǎsurile de protecţie socialǎ ajutǎ astfel la creerea unui climat concurenţial pe piaţa muncii. Beneficiarii acestor mǎsuri nu sunt doar salariaţii ci şi acele companii care au nevoie de forţǎ de muncǎ calificatǎ şi care sunt dispuse sǎ plǎteascǎ pentru asta, (la nivelul actual al ştiinţei şi tehnologiei cantitatea de cunoştinţe care trebuie asimilate este foarte mare în plus datoritǎ progresului accelerat procesul de învǎţare nu se mai terminǎ pe bǎncile şcolii, ci continuǎ toatǎ viaţa, astfel o societate în care stresul şi grija zilei de mâine sunt la ordinea zilei e condamnatǎ la înapoiere). O altǎ idee care se mai vehiculeazǎ încǎ şi care ar trebui consideratǎ depǎşitǎ ar fi aceea cǎ dacǎ ar avea un minim necesar asigurat oamenii ar fi tentaţi sǎ nu mai munceascǎ. Experienţa aratǎ cǎ în general oamenii nu se mulţumesc cu minimul necesar ei cǎutând mereu o viaţǎ mai bunǎ.
Fǎcând o analogie între societatea româneascǎ dinainte de revoluţie şi cea de astǎzi observǎm douǎ forme diferite de încǎtuşare a libertǎţii individuale. Înainte de ’89 aceasta se fǎcea prin forţǎ mai nou se face prin foame. Pentru cei sǎraci nevoia locului de muncǎ nu este datǎ de dorinţa de mai bine sau de aceea de a face ceva, ci de necesitatea naturalǎ de a-şi procura cele necesare vieţii. Libertatea lor de a-şi alege un drum în viaţǎ fiind restrânsǎ de nevoia de a supravieţui. Sǎracii sunt puşi astfel faţǎ de cei bogaţi într-o poziţie de inferioritate(nu ca oameni cǎci a fi superior sau inferior cuiva nu e o chestiune care ţine de buget) socialǎ. Aceastǎ inferioritate socialǎ se manifestǎ prin nevoia celui sǎrac de a-şi vinde forţa de muncǎ pentru a nu muri de foame. Un om nu poate spune cǎ munceşte pentru el, dacǎ aceastǎ muncǎ nu-i aduce satisfacţii fie chiar şi doar materiale(câştigul obţinut prin muncǎ ajungându-i şi pentru altceva în afarǎ de a supravieţui).
Pentru a putea afirma cǎ într-o ţarǎ existǎ libertate sunt necesare un sistem de guvernare democratic şi asigurarea minimului necesar tuturor locuitorilor ei. Primul neajuns al sistemului comunist a fost acela cǎ nu a putut asigura o guvernare democraticǎ, minimul necesar fiind asigurat prin obligaţia statului de a asigura locuri de muncǎ pentru toatǎ lumea. Sistemul capitalist are marele defect cǎ fǎrǎ o protecţie socialǎ adecvatǎ oferǎ patronilor un mijloc de exploatare foarte eficient bazat pe nevoia omului de a se hrǎni.
Unde se aflǎ România azi? Salariile mici(mizerabile în comparaţie cu cele din vest) spun totul. Protecţia socialǎ este doar de formǎ, o amǎgire care ne face sǎ ne credem civilizaţi. Democraţia? Aici am câştigat ceva faţǎ de vechiul regim: avem alegeri libere. Adevǎrul e cǎ la noi democraţia se pierde pe undeva prin mulţimea de ordonanţe de urgenţǎ. Cât despre libertate, se pare cǎ pentru mulţi români revoluţia din decembrie 1989 le-a adus atât libertatea de exprimare cât şi pe cea de a muri de foame.