blogul lui romeo crîşmaru

Minciuni social-liberale,mari şi gogonate

2012-01-31T19:42:00.000+02:00

„Sancţionarea României în Parlamentul European” – cea mai mare acţiune de dezinformare a poporului român

Minciuni social - liberale

În aceste zile, în care românii au ieşit în stradă, USL încearcă să pună în scenă cea mai groaznică dintre dezinformările bazate pe slaba percepţie a mecanismelor legislaţiei europene de către români. Celebrul articol 7 al Tratatului UE (Tratatul de la Lisabona), devenit motiv de dispută între Opoziţie şi Putere, ce prevede sancţiuni pentru ţările Uniunii Europene care nu respectă regulile democratice, nu poate fi invocat, USL neavând decât, cel mult, posibilitatea unei banale discuţii în gruprile parlamentare.

Prevederile articolului 7 al Tratatului de la Lisabona nu au fost puse în aplicare, până în prezent, niciodată. Şi asta pentru că demersul e unul greoi şi presupune probe incontestabile care să arate că în ţara respectivă s-au produs derapaje puternice de la democraţie. Nici măcar Ungaria, unde există ceva suspiciuni legate de anumite prevederi din noua Constituţie, nu a putut fi sancţionată, deoarece demersurile făcute în acest sens nu s-au dovedit serioase şi solide. Pentru a avea o bază de discuţie pertinentă şi pentru a explica oamenilor adevărata semnificaţie a demersurilor inutile şi tendenţioase ale USL pe lângă Parlamentul European, demersuri făcute cu complicitatea grupurilor parlamentare ale Grupului Socialist şi al Grupului Liberal (ALDE), vom porni chiar de la textul articolului invocat de USL. „La propunerea motivată a unei treimi din statele membre a Parlamentului European sau a Comisiei Europene şi cu aprobarea Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi, poate să constate existenţa unui risc clar de încălcare gravă a valorilor democratice (...) Înainte de a proceda la această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză şi îi poate adresa recomandări”, susţine articolul 7 al Tratatul UE. Condiţia esenţială este, însă, aceeea ca în ţara respectivă trebuie să se fi produs derapaje grave de la procesul democratic normal şi firesc. Totuşi, uzanţele PE, un organism care respiră libertatea, democraţia şi libera exprimare, prin toţi porii, arată faptul că în plenul PE pot fi audieri ale oricui, pe orice temă, inclusiv pe tema respectării valorilor democraţiei, în oricare dintre cele 27 de state membre.

Paralalisme paranoice

În aceeaşi notă de susţinere „frăţească şi doctrinară” a demersurilor infantile ale PSD, fostul premier al Belgiei, Guy Verhofstadt, care în prezent este preşedintele liberalilor din Parlamentul European, a declarat despre Constituţia Ungariei că este „calul troian al unui sistem autoritar, fondat pe principiul perpetuării puterii unui singur partid" şi a comparat situaţia actuală din Ungaria cu ceea ce s-a întâmplat în Austria, când Jorg Haider a ajuns la putere. „Proceduri exact ca şi în cazul Ungariei, presupun o audiere publică, a societăţii civile, a reprezentanţilor politici, după care o dezbatere şi, probabil, audierea primului ministru, dacă domnul Boc va merge în Parlamentul European, cum a mers Viktor Orbán”, a supralicitat şi Ponta. Aşadar, încercarea de a se induce paralelisme paranoice, extrem de nocive, cu politicieni precum Viktor Orbán sau, şi mai rău, cu extremistul austriac Jorg Haider.

Punctul culminant al dezinformării, un banal simpozion

Pe blogul său, europarlamentarul Cristian Preda nota: „Maine (marti 31 ianuarie 2012 - n.r.) se va discuta despre România în cadrul Parlamentului European, în doua audiţii publice organizate de deputaţii din USL. Dimineata se va vorbi despre Roşia Montană, iar seara, despre situaţia politică generală. Luând în seamă mesajele deja transmise pe aceasta temă de către membrii USL, este foarte posibil ca România să fie prezentată ca o dictatură care are de gând sâ inunde spaţiul mioritic cu cianură. Unui observator extern superficial, care nu ştie toate hăţişurile şi dedesubturile politicianismului de la noi, nu-i va fi prea greu să asimileze ideea potrivit căreia România e un fel de Belarus care lucrează pe baze chimice necruţătoare. Ce poti să opui unei asemenea ficţiuni? Nu e oare absurd ca lupta pentru putere să îmbrace o asemenea formă?” Chiar dacă aici europarlamentarul vorbeşte doar de folosirea problemei Roşia Montană ca pe un istrument electoral, întâlnirea despre care vorbeşte Preda este de fapt un banal simpozion. Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin, au participat, ieri, la Bruxelles, la o întâlnire cu tema „Political abuse and citizens reaction". Copreşedinţii USL au plecat însoţiţi de Cristian Pârvulescu - liderul Asociaţiei „Pro Democraţia”, Victor Alistar - director executiv al „Transparency International România”, jurnalistul Răzvan Dumitrescu - realizator la Antena 3 şi Liviu Voinea, directorului organizaţiei Grupul de Economie Aplicată (GEA). Gazdele evenimentului au fost Hanes Swoboda - liderul Socialişilor şi Democraţilor din Parlamentul European şi Guy Verhofstadt - liderul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE).

vocea subconştientrului

2012-01-24T11:21:00.000+02:00

„Luptăm şi pentru voi!”

Uneori vocea subconştientului este atât de definitorie şi de proeminentă, încât de acolo, de undeva din interiorul nostru, se zbate să iese la suprafaţă, în momentul în care ne aşteptăm cel mai puţin. Cu alte cuvinte, pentru orice om, dar în special pentru un politician, incercarea de a ţine subconştientul în frâu este o artă, chiar dacă el ţâşneşte din când în când la suprafaţă. Aşa i s-a întâmplat lui Crin Antonescu, într-un moment în care dorinţa de a se impune prin discurs, l-a copleşit.

Senatorul Mihai Stănişoară observa, cu multă fineţe, într-un amplu interviu acordat cotidianului „Evenimentul zilei” faptul că opoziţia a căzut pradă propriei dorinţe de putere, în aşa măsură încât liderii ei nu se mai pot controla în discurs sau, dacă ar fi să fim pragmatici, îşi scot la suprafaţă părţile întunecate ale foamei de putere. Crin Antonescu, cel care ieri, la sesiunea extraordinară a Parlamentului României, a vorbit pe un ton ce trăda o cedare nervoasă, pe un ton strident şi ameninţător, teribil de ameninţător, dar în acelaşi timp înspăimântător pentru democraţie, a scăpat porumbelul la discursul său de la mitingul USL din Capitală. Şi spunem că a scăpat porumbelul, încercând să fim deopotrivă îngăduitori şi toleranţi cu vocea subconştientului său, voce care i-a trădat intenţiile ascunse. „Luptăm şi pentru voi!” a spus Crin Antonescu, oamenilor adunaţi în piaţă. Poate că protestatarii au observat, poate că nu, dar nuanţa, descoperită de senatorul Mihai Stănişoară poate fi atât de periculoasă pentru democraţie, încât cei care spun că au ieşit de bunăcredinţă în stradă, ar trebui să o ia în serios şi să o catalogheze atât în contextul furiei cu care Antonescu ţipa ieri, de la tribuna Parlamentului, la membrii Guvernului, cât şi în contextul eforturilor de forţare, vecine cu lovitura de stat, a căderii Guvernului şi a demisiei preşedintelui. „Luptăm şi pentru voi!” înseamnă că aceşti lideri politici lucrează pentru noi, în subsidiarul propriilor ambiţii politice, pentru că în realitate sunt gata să vină la putere, chiar nerăbdători, doar pentru a lucra în primul rând pentru ei. Dar poate că este greu ca oamenii din piaţă să descopere nuanţe, aşa cum le este greu şi să catalogheze negativ răţăoiala de ieri a lui Crin Antonescu la tot Guvernul în funcţie. De aici înainte, chiar dacă vom încerca să luăm ca reper acel sondaj realizat de AVANGARDE, în care 12 la sută şi respectiv 5 la sută din respondenţii unui sondaj considerau utile demisiile preşedintelui şi căderea Guvernului, este foarte complicat să ţii piept unor evenimente ce se succed cu o repeziciune ameţitoare şi să faci protestatarii să înţeleagă faptul că USL nu e de partea lor, ci de partea foamei de putere, de partea dorinţei de a pune mâna pe frâiele acestei ţări, la presiunea, desigur firească, a propriilor baroni locali. De ce s-ar impune alegeri anticipate, demisii ale parlamentarilor, acţiuni de frondă evidentă a opoziţiei, dacă tot suntem într-un an electoral, în care ceea ce a mai rămas până la alegeri este o chestiune de luni, iar alegerile anticipate ar declanşa o criză politică ce ar paraliza întreaga societate românească? Răspunsul nu îl ştiu nici măcar liderii opoziţiei, dar ei nu par să fie interesaţi de explicaţii şi de logica firească acum, ci mai degrabă de ambiţia exploatării unui moment favorabil lor. Dacă alegerile s-ar fi desfăşurat la timpul lor, probabil că stabilitatea economică, fragilă ce-i drept, ar fi înclinat balanţa în favoarea menţinerii actualei puteri. Pe de altă parte, agresivitatea televiziunilor moguleşti, exacerbarea violenţei, stradale şi verbale sau declarative, plângerile formulate de opoziţie la UE, cererile de sancţionare a propriei lor ţări, acestea sunt manifestări care definesc disperarea şi ies din tiparul democraţiei şi pretenţiilor unei ţări europene, aşa cum se vrea România de azi. Mie personal îmi sună a trădare, a manifestare moştenită genetic de la domnitorii Moldovei, care se duceau la Poarta Otomană pentru a cere sprijin să se alunge de la putere unii pe alţii. Din acest moment, după tot ceea ce am văzut în ultimele zile, sunt convins că atrocităţile opoziţiei vor continua, iar expresia „Luptăm şi pentru voi!” se va stiliza în cea reală, radicală şi sângeroasă: „Luptăm doar pentru noi!”

demonii

2012-01-22T22:36:00.000+02:00

Politică demonizării şi demonii politizării

De mai bine de o săptămână, românii au ieşit în stradă şi cer alegeri anticipate, demisia preşedintelui şi a primului ministru, precum şi alte teme de campanie preferate de USL. O politică a demonizării întregii stabilităţi democratice din România, în care nici autorităţile statului, nici forţele de ordine şi nici statul de drept nu mai trebuie menţinut, pentru că totul trebuie călcat în picioare de furia şi foamea de putere.

O simplă radiografie a evenimentelor ce au marcat ultimele nouă zile în România, scoate la iveală aspecte cutremurătoare, dacă nu chiar revoltătoare. De la dreptul constituţional de a protesta şi până la dreptul politicienilor de a manipula este o cale atât de scurtă, precum o punte între lege şi fărădelege. Este foarte adevărat că nimeni nu opreşte pe nimeni să iese în stradă şi să manifesteze paşnic, dar dacă, în numele unei aşa-zise revolte populare, derbedeii, drogaţii şi jegoşii de tip „ultras” confundă mitingul cu lupta de stradă şi cu lovirea jandarmilor cu bolovani sau cu incendierea autoturismelor şi a magazinelor, din care mai apoi se şi fură, atunci de ce forţele de ordine trebuie să fie demonizate că au intervenit în forţă. Pentru că am folosit, intenţionat, cuvântul „jegoşi”, poate o fi vorba de cei la care se referea marele nostru artist, Gheorghe Zamfir. Suit la tribuna politică din stradă, la mitingul organizat de USL, alături de Crin Antonescu şi Victor Ponta, marele nostru naist a spus că suntem „cel mai jegos popor”. Putem avea tot respectul faţă de monştri sacri aio neamului nostru, dar asta nu le dă dreptul de a sluji interese politice, cu atât mai mult pe cele ale unora care în aceste zile orchestrează cea mai sinistră lovitură de stat. De ce nu au urcat pe acea scenă politică, lângă Ponta şi Antonescu, şi alte valori româneşti, în afară de Gheorghe Zamfir şi Mircea Diaconu? Din simplul motiv că au înţeles unde le era locul şi că nu pot face uz de imaginea lor pentru a deveni demoni ai politizării unor proteste populare. Pe Mircea Diaconu îl înţeleg, pentru că este senator PNL, iar pe Zamfir îl înţeleg de asemenea, deoarece el are valoare doar atunci când cântă la nai, în rest a dovedit că este mic şi neînsemnat, dar şi frustrat de multe probleme. Demoni ai politizării nu ar trebui să existe în aceste zile, dar dacă tot sunt şi tot şi-au făcut de cap, printre ei nu trebuie să vedem valori româneşti. De aceea nu i-am văzut protestând alături de USL pe Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Ion Ţiriac, Adrian Mutu, Gheorghe Hagi, precum şi nici pe alte asemenea valori naţionale. Ei nu pot practica politica demonizării, pentru că nu sunt demoni ai politizării, ci sunt oameni care au dus faima României pe toate meridianele. Să vedem, totuşi, cine sunt demonii, cine practică demonizarea şi de ce prinde acest tip de politică asupra publicului, în aceste zile teribil de agitate. Politica demonizării trebuie făcută cu demoni ai politizării, bine instruiţi în laboratoarele manipulării şi bine ancoraţi în tehnicile clasice sau moderne ale acestei ştiinţe, predate la facultăţile de comnicare şi politologie şi studiată cu o mult mai mare vehemenţă la fostele facultăţi la care se pregăteau politicienii regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est. În general, pentru ca un astfel de soi de politică să aibă succesul scontat, este nevoie de culpabilizarea şi demonizarea unor categorii sociale şi profesionale bine determinate într-un context şi el bine determinat. De exemplu, jandarmii sunt în aceste zie demonizaţi şi culpabilizaţi, pe fondul unei manipulări grosolane. Faptul că jandarmii şi-au făcut meseria şi au păstrat ordinea, chiar dacă i-au mai scuturat pe cei luaţi cu duba din stradă, contravine cauzei celor care au schiţat coordonatele politicii de demonizare. Anarhia nu poate fi întreţinută, dacă jandarmii intervin în forţă şi dacă mai bat manifestanţii turbulenţi sau dacă îi deposedează de armele albe cu care pătrund în piaţă, la fel ca şi pe stadioane. Iar anarhia din stradă este un argument forte în misiunea de a doborî cu forţa un regim. Dacă nu scapă lucrurile de sub control, demonii politizării nu mai pot întreţine tensiunea şi nervozitatea necesare adoptării unor măsuri extreme. Dacă în piaţă ar fi linişte, ar putea lua naştere un dialog civilizat, în urma căruia misiunea finală a politicii de demonizare ar eşua.

Cronică de revoluţie

2012-01-18T19:32:00.000+02:00

Cronică de revoluţie

Au devenit emblematice imaginile difuzate de RTS, cu bărbatul alergat de soţie prin centru oraşului, pentru a pleca de la miting, unde nu primise plata promisă, la fel ca şi imaginile cu tânărul luat de guler de mama sa, pentru că pierdea vremea la miting. Dar asta este doar partee văzută a unui fenomen grav de racolare a protestatarilor, cu ajutorul unor recompense mai mici sau mai mari. Poate că nu asta este imaginea protestatarului mehedinţean, dar poate fi un punct de reper.

Mitingurile din faţa Palatului Administrativ se succed zilnic, cu o acurateţe şi o precizie demne de invidiat. Aproape că au devenit ritualice fluturarea drapelului decupat la mijloc, servirea oamenilor cu ceai la pahar de plastic, turnat dintr-un termos imens, sosirea la fix aceeaşi oră a maşinii unui lider local al PSD, din care sunt descărcate şi împărţite drapele decupate, simbol al Revoluţiei din 1989, scandarea aceloraşi sloganuri de genul „ieşi afară, javră ordinară!”, „jos dictatorul!”, transmiterea obsesivă a imaginilor lipsite de cadru general, pentru a da impresia aglomeraţiei şi exagerările de pe reţeaua de socializare „facebook”, potrivit cărora „peste 600 de persoane au manifestat la Severin”, „peste 100 de persoane la Orşova”, „bravo români, v-aţi trezit!”. Sunt deja uzanţe ale celei mai crâncene bătălii date de USL pentru a forţa alegerile anticipate, ultima lor speranţă de a reveni la putere. Dar printre aceste automatisme, comicul nepreţuit al vieţii cotidiene face uneori să apară şi scene care prin simplitatea lor scot la suprafaţă glasul greu de stăpânit al subconştientului. Aşa se face că, marţi seara, printre protestatarii din centru municipului, o mămică îşi luase odrasla, destul de ditamai găliganul, de urechi şi o împingea furioasă către casă, pentru a nu mai căsca gura pe scena hilară a „revoluţiei”. Ceva mai încolo, o nevastă disperată, cu copilaşul de mână, era ba bucuroasă, ba furioasă din simplul motiv că îşi găsise soţul, dispărut de vreo trei zile de acasă, chiar la miting. Omul se chinuia degeaba să potolească nevasta, chiar dacă i-a explicat cu multă sinceritate că a venit şi el acolo pentru că i se promiseseră alimente şi bani. Pe sărăcia asta, orice lucru dat de pomană, este foarte binevenit! Şi apoi, o zi de muncă, la săpat de porumbi, la culesul viei sau la muncile agricole de primăvară şi de toamnă se plăteşte cu vreo 50 de lei, plus băutură, mâncare şi ţigări. Deci nu e de ici, de colo, 50 de lei, pentru care altceva nu ai de făcut decât să ceri alegeri anticipate. S-ar putea pune întrebarea de unde amatori de astfel de „zile de muncă” rodnice, dar răspunsul nu e greu de loc, deoarece sunt oameni care primeau ajutoare sociale, cu dărnicie de neimaginat de la fostele guvenări, iar acum faptul că sunt puşi să urle în piaţă este nesemnificativ în efortul lor de a primi ceva bani neimpozabili. Este adevărat şi faptul că nu există dovezi concrete că s-ar fi dat bani la toţi participanţii, aşa cum li s-a dat ceaiul fierbinte în pahar de plastic, dar surse sunt destule, care povestesc cum au decurs negocierile. De exemplu, există la Orşova o mică comunitate de oameni foarte necăjiţi şi loviţi de soartă, ce trăiesc în condiţii greu de imaginat, într-un bloc insalubru cunoscut sub numele de „Ghetoul California”. Acestora nimic nu le poate înlocui plăcerea şi bucuria obţinerii unui venit, cât de mic, pentru care pot fi în stare de orice. Se spune, tot pe surse, faptul că o parte din aceştia ar fi ajuns la miting cu sume cuprinse între 20 şi 50 de lei, dar că a doua şi a treia zi au mărit tariful şi au cerut între 80 şi 100 de lei. Poate că sunt poveşti, poate că nu! Dar cele două cazuri de la mitingul de marţi, de la Severin, nu sunt poveşti, ci scene de film de comedie! O comedie sinistră! „Mişcă-te dracului acasă, nemernicule! Ce cauţi tu aici, fir-ai al dracului?!” Cam aşa suna îndemnurile bietei neveste părăsite, către soţul revoluţionar, ce plecase de acasă, timp de trei zile, cu scopuri aproape istorice – schimbarea Guvernului, demisia preşedintelui, alegeri anticipate. Am mai văzut o scenă, poate mult mai ridicolă decât cea a omului plecat de acasă, pentru pumnul de arginţi primit. Celebrul avocat Alexandru Bălănescu, un om cu o poziţie socială înaltă, cu ceva avere, un om care nu se poate plânge de faptul că nobila sa meserie de avocat nu i-ar fi adus liniştea financiară, urla de mama focului, de la un megafon, „ne e foameeee!” În rest, tot respectul pentru cei foarte puţin oameni ieşiţi paşnic în stradă, pentru a atrage atenţia clasei politice româneşti.

anotimpul lupilor

2012-01-18T12:29:00.000+02:00

Armistiţiul lupilor

De mai bine de un an de zile alianţa formală, conjuncturală şi avidă de putere, supranumită USL se războieşte în fel şi chip, în interiorul ei, pentru supremaţie în teritoriu şi împărţirea funcţiilor. Din când în când, PSD, PNL şi PC mai atacau, declarativ sau prin moţiuni, puterea şi mai făceau deliciul scurgerilor de informaţii din culisele luptelor între liderii locali ai celor trei formaţiuni. Niciodată, însă, nu a existat frăţia din aceste zile.

O ciudată frăţie de cruce între cele trei formaţiuni politice ale USL, care nu se mai ceartă, nu mai au pretenţii de impunere a candidaturilor la judeţe şi primării ale reşedinţelor de judeţ şi nu mai au nimic de împărţit. Parcă se cunosc de o viaţă, parcă sunt fraţi de acelaşi sânge şi parcă au aceeaşi părinţi. Este tulburător să vezi alături, aproape ţinându-se de mînă, ca într-un roman de dragoste, pe Adrian Duicu, Liviu Mazilu şi Nicolae Tudorescu. Mult mai impresionantă este apariţia, de la naftalină, din neant, a uitatului Alexandru Ioan Morţun, care se simţea desul de bine şi de fericit alături de Adrian Duicu şi de Liviu Mazilu în faţa unor oameni care strigau, în faţa Prefecturii, „ieşi afară, javră ordinară!” Atâta fericire pe chipul lor şi atâta rânjet sinistru de adulmecare a sângelui proaspăt, încât dorinţa acestor oameni de a reveni la putere începe să fie nu numai patetică şi chiar patologică, maladivă. Ce spune asta despre politicieni şi despre politică? Ceva foarte simplu: Aceaste haite de lupi sunt atât de flămânde, încât au încetat să se mai confrunte pe un teritoriu pe care oricum nu mai găseau nimic de sfâşiat separat şi au trecut la o coabitare conjuncturală şi temporară, utilă doar încercării lor comune de a sfâşia cea mai mare dintre prăzi, o pradă încolţită în aceste zile şi de furia populaţiei. Aceşti lupi însetaţi de acelaşi sânge se vor sfâşia din nou între ei, ceva mai târziu, după ce vor fi pus mâna pe o pradă pe care nu se vor pricepe să o împartă echitabil. Asta dacă vor pune mâna pe acea pradă! Există şi varianta inversă, potrivit căreia haitele de lupi, ajunse la un armistiţiu, pe fondul foamei, se vor sfâşia între el, tot de foame. Adică lupii pot fi solidari în urmărirea unei prăzi, dar dacă prada le scapă, iar goana după ea a reuşit să îi obosească şi să îi înfometeze, în secunda următoare îşi vor arăta colţii unii altora şi se vor mânca unii pe alţii după cel mai sfânt principiu al selecţiei naturale, posibil doar în mijlocul pădurii şi în sălbăticie. În sălbăticia lor, lupii politici bipezi ce se pupă în bot, în faţa mulţimilor furioase, doar de dragul puterii pe care o adulmecă, sunt poate mai siniştri şi mai sângeroşi decât cei din sălbăticia pădurilor. Măcar adevăraţii lupi au onoare şi instinct, iar acest instinct al lor, aşa animalic cum este el, le dictează un anume cod de principii. Lupii de la USL nu mai au niciun fel de cod de principii, iar pentru ei nu mai contează decât faptul că au descoperit în furia mulţimii o breşă către puterea mult visată. Se spune că „schimbarea stăpânilor este bucuria nebunilor”, iar această poziţionare a unor politicieni în fruntea maselor revoltate şi a anarhiei generale, doar de dragul de a-şi vedea înfrânt adversarul, pe care în mod paşnic şi democratic nu este în stare să îl anihileze, este dovada şi mai clară a comportamentului poziţionat cu mult sub acela al unei fiare sălbatice, numite lup. Să facem totuşi exerciţii de imaginaţie şi să presupunem că liderii USL au găsit calea spre putere, în fruntea anarhiei generale din stradă. Dacă vor ajunge la butoane şi vor linişti mulţimea furioasă, oare acestă mulţime va trăi mai bine şi îi va fi potolită foamea, despre care se spune că a scos-o în stradă? Poate că sunt îndreptăţite toate aceste manifestaţii de protest, poate că oamenii au fost loviţi crunt de măsurile de contracarare a crizei, dar protestele sunt îndreptate împotriva întregii clase politice din România. Protestatarii cer alegeri anticipate şi demisii, dar poate că nu vor să aibă lângă ei oameni politici care să le rânjească în faţă, cu gândul că vor fi următorii lor conducători. Cam aşa ar trebui să fie un protest adevărat. Faptul că demonstranţii paşnici, dar şi ultraşii se simt bine să urle din spatele unor lideri politici care se pupă şi se iubesc sub ochii lor, demonstrează doar politizarea unei aşazise revoluţii. La fel ca în decembrie 1989!

Reporter in Valea Timocului

2011-12-13T18:51:00.000+02:00

„Reporter în Valea Timocului”

Zilele acestea a văzut lumina tiparului o remarcabilă carte de publicistică, „Reporter în Valea Timocului”, semnată de cunoscutul şi apreciatul gazetar severinean Romeo Crîşmaru, redactorul şef al cotidianului „Informaţia de Severin” şi unul dintre cei mai talentaţi şi prodigioşi reprezentanţi ai tinerei generaţii de ziarişti, care se afirmă cu tot mai mult aplomb, dezinvoltură şi profesionalism, în momentul actual al presei locale, din municipiul şi judeţul nostru.

Volumul „Reporter în Valea Timocului” este, în esenţă, un incitant jurnal al unei inspirate, impresionante iniţiative gazetăreşti, care şi-a propus şi a izbutit cu indubitabil succes şi într-o ţinută publicistică elevată, expresivă şi cu reală forţă de convingere să redescopere cu sensibilitate, înţelegere şi iubire pe fraţii noştri, cei peste 300.000 de români, ce trăiesc de secole în Valea Timocului, să le asculte cu deplină receptivitate toate îndureratele, incredibilele lor mărturii, la ei acasă, în Serbia, să ia cunoştinţă direct, prin investigaţii reportericeşti „de teren”, la faţa locului, de situaţia reală actuală a minorităţii româneşti, din statul vecin şi prieten, de doleanţele lor legitime, justificate, în legătură cu dreptul lor civic elementar de a-şi păstra identitatea naţională, spirituală şi culturală, limba, credinţa, tradiţiile şi datinile, toate moştenite din vârste revolute şi transmise cu sfinţenie, din generaţie în generaţie, drept zestre inestimabilă şi comoară fabuloasă a seminţiei româneşti de pretutindeni.

Structură mozaicală de tip puzzle

Dincolo de ineditul şi stringenta actualitate a problematicii abordate de gazetarul-autor, cartea „Reporter în Valea Timocului” va fi, în mod indubitabil, citită cu viu interes, „pe nerăsuflate”, cum se spune adesea şi datorită ingenioasei, captivantei sale structuri mozaicale, de tip puzzle, în care sunt îmbinate inteligent, armonios şi relevant, note, reportaje, însemnări, interviuri, documente şi acte oficiale încărcate de nebănuite semnificaţii, fragmente din scrieri şi contribuţii ştiinţifice de referinţă cu privire la originea şi unitatea limbii şi poporului nostru. Remarcabila valoare documentară şi publicistică a cărţii „Reporter în Valea Timocului” este întregită substanţial, de o bogată, excepţională şi în totalitate inedită iconografie, grupată în secvenţa finală a recentei apariţii editoriale, pe care am recenzat-o, într-o manieră destul de succintă, de lapidară şi pe care o recomandăm călduros, cu toată convingerea tuturor cititorilor cotidianului „Informaţia de Severin”.

Interviuri cu oamenii politici

Gazetarul Romeo Crîşmaru se documentează cu minuţiozitate şi forţă de pătrundere a datelor esenţiale, semnificative, definitorii ale realităţii investigate, ne informează pe noi, cititorii acestei cărţi, despre toate formele de organizare a românilor de pe Valea Timocului (partide politice, uniuni, asociaţii, comitete, departamente, fundaţii etc. etc.), despre formele cele mai eficiente ale acţiunii lor revendicative (congrese, simpozioane, festivaluri cultural-artistice, agenţii de presă, reviste, ziare etc.) şi, nu în ultimul rând, ia legătura cu liderii cei mai importanţi ai românilor din Serbia, de la care obţine ample convorbiri şi interviuri, dense în informaţii şi foarte edificatoare asupra unor anumite stări de fapt şi de spirit.

Victor RUSU

Hramul bisericii din Mălainiţa

2011-11-21T19:36:00.000+02:00

Sărbătoare românească în Valea Timocului la Biserica părintelui Boian Alexandrovici

Hramul Bisericii din Mălainiţa

Pe un frig pătrunzător, ieri diminează biserica simbol a luptei pentru identitate culturală şi religioasă a românilor din Valea Timocului, Biserica construită la Mălainiţa de părintele protopop Boian Alexandrovici şi-a sărbătorit hramul, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Printre participanţi s-a aflat şi noul ambasador al României la Belgrad, Daniel Banu.

Situată la numai câţiva kilometri nord-vest de oraşul Negotin, localitatea Mălainiţa este populată exclusiv de români timoceni şi a intrat în ultimii ani în atenţia presei internaţionale datorită conflictului izbucnit între Bojan Alexandrovici, un preot român ortodox localnic şi autorităţile sârbe. Cauza conflictului este biserica ridicată de acesta, care este prima biserică ortodoxă română din Valea Timocului. Conflictul a fost doar parţial rezolvat, în ciuda intervenţiei autorităţilor române, a forurilor europene şi organizaţiilor pentru apărarea drepturile omului. Astfel, autorităţile au anulat decizia de a demola biserica, însă preotul fost condamnat la două luni de închisoare, cu suspendare. Biserica poarta hramul Sfinţilor Mihail şi Gavril. Printre cei care l-au ajutat pe părintele Boian să lupte cu vicisitudinile regimului şi cu cerbicia Bisericii Ortodoxe Sârbe, se numără şi preşedintele Comitetului pentru Drepturile Omului Negotin, Duşan Pîrvulovici, care i-a asigurat preotului asistenţă juridică şi care a alertat toate organismele internaţionale. De la punerea pietrei de temelie a bisericii, aşezate chiar pe pământul preotului, au trecut mulţi ani, dar an de an aici vin oamenii pentru a sărbătorii hramul Sfinţilor Mihail şi Gavril, care în calendarul utilizat de credincioşii din Serbia se sărbătoresc pe data de 21 noiembrie. Ieri, la biserica martir a Văii Timocului a avut loc o slujbă religuioasă slujită de dun sobor de preoţi,în cel mai pur grai românesc, iar la eveniment a participat şi o delegaţie de măicuţe de la Mănăstirea Sfânta Ana din Orşova. De asemenea, de la sfântul moment al sărbătorii hramului Bisericii din Mălainiţa nu au lipsit cei mai reprezentativi lideri ai comunităţii româneşti din Valea Timocului: Predrag Balaşevici – preşedintele PDRS, Tihan Matasarevici – liderul PDRS Bor şi Kladovo, Duşan Pîrvolovici – directorul agenţiei de presă Timoc Press, singura agenţie de presă de limba română din Valea Timocului. Slujba care a ţinut aproape trei ore, pe un frig pătrunzător, nu a fost ratată nici de către noul ambasador al României la Belgrad, Excelenţa Sa domnul Daniel Banu. Acesta a declarat că este pentru a doua oară când vine aici, după ce l-a însoţit pe preşedintele Traian Băsescu, pe data de 2 noiembrie 2011, dar deja se simte fascinat de această lume românească din Valea Timocului, unde a promis că va reveni destul dedes de acum înainte.

Pontănacii

2011-11-21T19:34:00.000+02:00

Operaţiunea „Preşedintele de aur”

Demersul USL de ssuspendare a preşedintelui Traian Băsescu este nu numai unul inutil şi prostesc, ci şi unul favorabil lui Traian Băsescu. Printr-o acţiune aproape sinucigaşe, liderii USL demarează o ultra mediatizare a preşedintelui Traian Băsescu şi, implicit, o creştere a popularităţii acestuia. Pe de altă parte suspendarea nu este decât un alt exemplu elocvent a lipsei de substanţă şi de competenţă de la vârful alianţei socialisto – liberale.

Supăraţi probabil pe tot circul creat în jurul excluderii lui Mircea Geoană din partid, o operaţiune prost gestionată şi prost pregătită şi care poate duce la iminenţa pierderii de către PSD a postului de preşedinte al Senatului, Victor Ponta şi Crin Antonescu a declanşat un furibund demers de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, din motive mai mult inventate, decât reale. De afpt, totul a plecat, oficial vorbind, de la declaraţia preşedintelui Traian Băsescu, rostită la postul public deradio, conform căreia nu sunt bani pentru a ne permite luxul majorării salariilor şi a pensiilor în anul electoral 2012. Întrebat ce va face dacă va fi pus în faţa unei situaţii delicate de către Curtea Cosntituţională, unde opoziţia a contestat îngehţarea pensiilor şi a salariilor, preşedintele a spus că indiferent de decizia Curţii Constituţionale, nu sunt bani la buget. Atât şi nimic mai mult! Nu a spus că va încălca decizia CC, că o va ignora sau că o va bagateliza, aşa cum au încercat să sugereze cei de la USL, ci pur şi simplu că, idiferent de ceea ce se va decide acolo,banbi nu există. Ce au înţeles „specialiştii” lui Ponta, despre care presa de ieri spune că sunt „locotenenţi cu cărţile devizită pătate”, din toată această tevatură, nu ştim, dar deducem, pe cale logică, faptul că l-au sfătuit prost pe Ponta, în ceea ce priveşte demarararea procedurilor parlamentare pentru suspendarea preşedintelui. „Evenimentul zilei” de ieri, de exemplu, notează: „La o simplă privire, lista de oameni promovaţi până acum de Ponta pe linie de partid nu este de natură să inspire speranţe de mai bine, conţinând câteva personalităţi destul de controversate în ciuda tinereţii lor. Acuzaţii privind frecventarea unei reţele de prostituate de lux, contracte supradimensionate pe bani publici, ajunse în atenţia DNA, datorii enorme către bugetul de stat, suspiciuni de fraudare a fondurilor europene. Acestea sunt numai câteva dintre petele de pe cărţile de vizită ale recruţilor lui Victor Ponta”. Iar recruţii descrişi mai sus sunt Nicolae Bănicioiu, Robert Negoiţă, Dan Şova şi Cristian Rizea. E treaba lor, dar Victor Ponta, cel care se visează viitorul premier al României ar trebui să îşi folosească mai des propriul creier pentru a gândi şi nu pe cele ale colaboratorilor de acest gen. Aşa se face că „bomba” privind suspendarea preşedintelui, care nu e decât o biată strategie electorală nu poate avea nicio finalitate, dar poate face din Traian Băsescu „Preşedintele de aur”, adică preşedintele cel mai bine mediatizat, omul care cunoaşte realităţile româneşti din perspectiva unui politician pragmatic şi cinstit cu poporul său, căruia îi spune că nu sunt bani la buget pentru majorări salariale într-un an electoral. Adică un preşedinte care spune adevărul, oricât de crud şi neplăcut ar fi acesta pentru români. „Se încearcă o manevră asemănătoare celei din 1995 când, fără a avea majoritate parlamentară, opoziţia a iniţiat procedura de suspendare a preşedintelui Ion Iliescu pentru o afirmaţie publică. Însă, la vot în Parlament a căzut această propunere”, explică analistul Ion Cristoiu. Până la urmă, suspendarea nu are nici motivaţie, nici bază reală şi nici logică, dar aceste lucruri sunt prea greu de înţeles de către Ponta şi oamenii săi. Eu au acum impresia că găsit drumul către victorie, atacând preşedintele României, fără aintui că, de fapt, nu îi fac decât un bine acestuia. Mediatizarea excesivă care va urma, demontarea logicii şubrede a strategilor USL şi posibilitatea ca preşedintele să explice pe înţelesul tuturor de ce a făcut declaraţiile respective, toate aceastea nu pot fi decât bile negre pentru opoziţia USL. Şi pe de altă parte, cum pot explica cei de la USL ce altă soluţie exită pentru a-l contrazice pe Traian Băsescu? Pot ei spune că există bani la buget pentru a-l contrazice pe Băsescu? Ar fi bine să poată face acest lucru, dar bugetul este acelaşi,idiferent cum l-ai măsura!

S-a încheiat cea de-a treia ediţie a Congresului Internaţional al Jurnaliştilor Români de la Cernăuţi

2011-10-23T04:13:00.000+03:00

Strigăt de identitate din Bucovina lui Ştefan cel Mare

Cea de-a treia ediţie a Congresului Internaţional al Jurnaliştilor Români s-a desfăşurat în oraşul Cernăuţi, oraş pe care tragicul destin istoric l-a arondat Ucrainei de azi. Întâlnirea celor 100 de jurnalişti romani ce activeaza în diaspora, în ţări precum Republica Moldova, Serbia, Ucraina, Ungaria, Bulgaria a avut loc în mica Vienă a Estului şi a scos la iveală problemele cu care presa românească se confruntă, printre străini.

Prima zi a congresului a avut loc în Sala Roşie a Universităţii Naţionale de Stat din Cernăuţi, Universitatea Yuriy Fedkovyc, fost Palat al Mitropoliei Ortodoxe, locul unde la 15 noiembrie 1918 s-a semnat decretul Unirii Bucovinei cu Patria Mamă. Prima sesiune de dezbateri a fost moderată de Romeo Couţi, presedintele Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români (FIJR) şi Vasile Tărâţeanu, redactor-şef al publicaţiei româneşti din Cernăuţi – „Arcaşul”. În cuvântul său de deschidere, secretarul de stat Eugen Tomac – şeful Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DRP) din cadrul Guvernului României, a precizat: „Rolul presei în general, dar şi rolul presei în ţări precum Serbia, Ucraina, Republica Moldova este vital pentru accelerarea proceselor de democratizare. DRP va depune în continuare eforturi ca acele publicaţii româneşti, ziare, televiziuni, posturi de radio care au ceva de spus să prindă contur în ţările unde sunt români şi comunităţi de români. Mă bucur că am ajuns la Cernăuţi la cea de-a treia ediţie a acestui congres, şi spun aceste lucruri şi din prisma unui român născut la Odessa şi care a trecut prin toate problemele pe care le au comunitatile româneşti în Ucraina şi Cernăuţi. Trebuie să înţelegem că românii, indiferent unde se află, indiferent de numărul lor, au nevoie de presa românească pentru a-şi conserva identitatea”. Tot în prima zi a congresului, jurnalistul şi realizatorul TV Cristian Tabără a fost premiat de către FIJR pentru activitatea şi implicarea în problematica comunităţilor româneşti din diaspora.

Începutul

Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români a luat fiinţă în anul 2009, iar primul congres a avut loc la Drobeta-Turnu-Severin şi Klavovo, beneficiind de prezenţa preşedintelui României, Traian Băsescu. Cea de-a doua ediţie s-a desfăşurat, în anul 2010, în capitala Republicii Moldova – Chişinău. Potrivit tradiţiei, membrii forumului votează la finele fiecărui congres anual locaţia în care se va desfăşura următorul congres. După Severin, Chişinău şi Cernăuţi, locaţia aleasă pentru cel de-al patrulea congres al FIJR va fi Ungaria. Aşa au hotărât membrii prezenţi la congresul de la Cernăuţi, după ce au analizat două ipoteze de lucru: Serbia şi Ungaria. După trei ani de existenţă, FIJR are un site intitulat www.jurnalistiromani.ro, un ziar electronic intitulat „Cuvinte noi”, o conducere formată din jurnalişti prestigioşi, dar şi un colectiv din care fac parte nume emblematice ale presei de limba română din ţările care înconjoară România: Duşan Pîrvulovici – director „Timoc Press” (Serbia), Eva Iova - director „Foaia Românească” (Ungaria), Val Butnaru – preşedinte „Jurnal Trust Media” (Republica Moldova), Vasile Tărâţeanu – redactor-şef „Arcaşul” din Cernăuţi (Ucraina). Alături de aceştia se află şi mulţi jurnalişti din România, printre care şi doi membri ai redacţiei „Informaţia de Severin”.

O tematică incitantă

În cele trei zile ale congresului FIJR, de la Cernăuţi, în Sala Roşie a Universităţii Naţionale de Stat, dar şi în sala de conferinţe a hotelului „Bucovina”, s-au discutat teme de o importanţă majoră pentru comunităţile româneşti din ţările aflate în jurul României. S-a discutat despre identitatea culturală a românilor, reflectată în presa de limba română din Ucraina, s-a făcut o analiză destul de obiectivă a presei de limba română din Serbia, Moldova şi Ucraina, s-a vorbit despre presa pentru minorităţi în spaţiul UE, avându-se ca studiu de caz România, dar s-a discutat deschis şi despre finanţarea presei de limba română din afara României, la acest capitol moderatorii fiind Cristina Guseth – Freedom House şi Camelia Teodosiu – analist la Radio România. Nu au lipsit de la dezbateri personalităţi precum consulul general al României de la Cernăuţi – Tatiana Popa şi academicianul Alexandrina Cernov – membru corespondent al Academiei Române. O altă prezenţă deosebită a fost singurul deputat de origine română în Rada Supremă a Ucrainei – Ion Popescu.

Cu durere, din Serbia...

Un singur invitat la congresul FIJR de la Cernăuţi a venit din mijlocul comunităţii româneşti din Serbia, iar acesta a fost unul originar chiar de pe Valea Timocului. Directorul singurei agenţii de presă româneşti din îndurerata comunitate de peste 300.000 de mii de români de pe Valea Timocului, „Timoc Press”, Duşan Pîrvulovici a reuşit să stârnească ropote de aplauze, dar şi emoţii. „Acolo de unde vin eu există români, rumâni şi vlahi. La prima ediţie de la Severin au fost mulţi colegi din Serbia, la cea de-a doua ediţie de la Chişinău am fost doar doi, iar acum iată că am venit unul singur! Este trist! În timp ce în Provincia Autonomă Vojvodina sunt mai puţini români decât în Timoc, ei au medii sprijinite şi de statul sârb şi de cel român, dar acestea nu se mai ocupă cu problemele românilor. Tocmai am încheiat un recensământ cu o miză enormă, dar sunt sceptic în ceea ce vor spune rezultatele. Chiar dacă sunt mulţi care se vor fi declarat români, când formularele vor ajunge acolo la ei, mi-e frică să nu taie din cei declaraţi români, pentru că nu poţi lăsa capra să păzească varza!”, a spus Pîrvulovici, cu multă durere în glas. De asemenea, directorul „Timoc Press” a mai remarcat: „În Serbia nu mai există o comunitate a românilor, unită. Avem un partid care îi numeşte pe români vlaşka. Putem noi să face oricâte şcoli particulare sau biserici, dacă nu vom avea presă, medii, atunci va fi cumplit. Dacă despre acest congres cei de la mine de acasă nu vor citi cu toţii, atunci putem spune că el nici nu a existat!”

Şi tot cu durere, din Ucraina...

Dacă Duşan Pîrvulovici a reuşit să atragă atanţia presei şi să emoţioneze asistenţa, la fel de emoţionant şi de incitatnt a fost şi discursul doamnei academician Alexandrina Cernov - membru de onoare al Academiei Române, critic şi istoric literar, absolventă a Facultăţii de Filologie, Universitatea din Cernăuţi, profesor dr. la Universitatea din Cernăuţi şi director al revistei „Glasul Bucovinei”. Distinsa doamnă a capacitat atenţia întregii prese din România, care a încunjurat-o, după discursul extrem de limpede şi de responsabil rostit de la tribună. „Avem şcoli în limba română, catedră de filologie, şcoală pedagogică,dar acestea sunt doar cifre. Prin şcoli putem fi ucrainizaţi mult prea uşor! În realitate, pentru a fi student al catedrei de filologie, trebuie să susţii un examen în limba ucraineană. Prea de aici a scris foarte puţin despre acest fenomen. Există aici la Cernăuţi o minciună care călătoreşte şi peste graniţă, din păcate! Peste tot se spune că există secţii de limba română,dar la acele secţii se vorbeşte şi se învaţă în ucraineană. Problema în şcoli este gravă, dar la fel de gravă este situaţia generată de cei care se declară moldoveni şi care rup din procentul necesar unei minorităţi pentru a intra sub incidenţa legii ce le permite să înveţe în limba maternă. Mai mult, la recensământul de anul viitor există pericolul introducerii unei întrebări capcană – <> în loc de <> Să fim foarte atenţi la aceste detalii!”, a explicat Alexandrina Cernov.

Românii de lângă noi

2011-10-09T23:47:00.000+03:00

„Vorbim româneşte – Citim româneşte!” – o campanie de suflet încheiată în compania unor oameni de suflet

Românii de lângă noi

Ziua de 8 octombrie 2011 a însemnat pentru cotidianul nostru, dar deopotrivă şi pentru fraţii noştri români din Valea Timocului, începutul unei campanii de suflet, de recurs la istorie şi identitate românească, pe malul drept al Dunării. La Drobeta-Turnu-Severin, cei mai importanţi dintre liderii politici şi de opinie din Timoc au participat la o masă rotundă şi au primit cărţile donate de minunaţii noştri cititori.

În prima parte a lunii august 2011, impresionat de nemărginita durere a fraţilor noştri români din Serbia, în special a celor din Valea Timocului, după mai multe întâlniri cu câţiva din liderii comunităţii româneşti din frumoasa regiune istorică, o idee încolţită în minte a devenit din ce în ce mai răscolitoare pentru mine, dar şi pentru colectivul pe care îl conduc la IDS. Acei oameni minunaţi şi blajini de dincolo de Dunăre vorbesc aceeaşi limbă cu noi, au aceeaşi istorie şi aceeaşi iluştrii strămoşi, doar că ei au fost ţinuţi izolaţi de propriile lor valori şi în special de propria limbă şi propria identitate. Aveam să aflu, călătorind în minunata zonă de răsărit a Serbiei, că aceşti fraţi români nu au şcoli în limba lor maternă, merg la biserică pentru a asculta liturghii în limba sârbă, cântate de preoţi veniţi din Bosnia şi uneori chiar sunt nevoiţi să scoată din buzunar bani grei pentru a-şi boteza copiii, a se cununa sau a-şi pomeni morţii. Oamenii aceştia, cu conştinţele mutilate de o istorie potrivnică, au ajuns, în câteva zeci de ani să se creadă „vlahi” în loc de „români” sau să îşi spună, în şoaptă, de teama zilei de mâine, „rumâni”, şi asta în speranţa că autorităţile ţării ai cărei cetăţeni fideli sunt, vor înţelege că măcar sinonimia cuvinteleor „român” – „rumân” – „vlah” îi mai pot scăpa de cel mai mare dintre păcatele unui popor, acela de a-şi pierde limba lui maternă. Emoţia unei incursiuni în Valea Timocului este una ce nu poate fi descrisă în cuvinte, decât poate doar în lacrimi. În aceste zile, spre exemplu, în Serbia are loc recensământul populaţiei, un recensământ cu o miză enormă pentru fraţii noştri români, dar şi pentru autoritările ţării vecine, care vor să demonstreze că românii formează două minorităţi în loc de una. Ideea de a-i ajuta pe fraţii noştrii din Timoc, prin cultură şi culturalizare, este poate cea mai benefică idee de sprijin a unor oameni atât de derutaţi de propria identitate încât şi acum mai bâjbâie între a fi români, rumâni sau vlahi. După zeci de campanii făcute de ziarul nostru, în care ajutasem oamenii să îşi regăsească speranţa, campania pentru cealaltă Românie, cea din Valea Timocului era iminentă. Aşa a apărut campania căreia noi i-am spus „Vorbim româneşte – citim româneşte”. Demarată chiar pe 15 august, într-o zi atât de sfântă, campania avea să sensibilizeze profund cititorii. Nu mai puţin de 5.000 de volume s-au strâns, bineînţeles şi cu ajutorul Bibiliotecii Judeţene „I. G. Bibicescu”. Iar aceste cărţi trebuiau înmânate, chiar şi simbolic, unor figuri emblematice ale luptei pentru identitate naţională românească în Valea Timocului. Spunem simbolică, pentru că aceste cărţi vor ajunge efectiv în Serbia după ce le vom duce noi, în cadrul unui traseu itinerant.

O întâlnire de suflet

Campania de donare de carte a fost şi un minunat pretext pentru a gândi şi pune la punct o zi de discuţii cu oameni care în comunitatea românească şi Serbia de Răsărit nu mai au nevoie de nicio prezentare, o zi în care a fost suficient timp pentru o masă rotundă, un schimb de experienţă media şi o expoziţie de fotografii realizate în Valea Timocului. Nici recensământul din Serbia şi nici setea de comunicare dintre noi şi fraţii români din Serbia, nu au fost ocolite, în timpul unor discuţii deschise, sincere şi pline de învăţăminte. Evenimentul de sâmbătă, organizat de „Informaţia de Severin”, la sala de conferinţe a Hotelului Condor, a început cu o masă rotundă a cărei temă a fost „Români au fost, români sunt încă! – Istorie şi spiritualitate, recurs la identitate în Serbia de Răsărit” şi a continuat cu un interesant schimb de experienţă între „Informaţia de Severin”, agenţia de presă Timoc Press şi ziarul „Vorba Noastră”, editat de Mişcarea Democrată a Românilor din Serbia. De asemenea, cei prezenţi au putut să simtă emoţia cotidiană a Serbiei în care luptă pentru identitate, văzând fotografii făcute în diverse locuri şi cu diverse prilejuri festive. Concret, o video expoziţie foto i-a emoţionat pe fraţii noştri. Şi pentru că spuneam că am avut alături personalităţi ale Serbiei de Răsărit şi lideri de opinie ai luptei pentru identitate, aceştia sunt: Predrag Balaşevici – preşedintele Partia Democrată a Rumânilor din Serbia (PDRS), Duşan Prvulovici – preşedintele Comitetului pentru Drepturile Omului Negotin şi directorul agenţiei de presă Timoc Press, Zavişa Jurj – preşedintele Asociaţiei Ariadnae Filum, Tihan Matasarevici – preşedintele PDRS pentru Kladovo, Dimitrie Crăciunovici – preşedintele Mişcării Democrate a Românilor din Serbia, Milenco Stefanovici.

O primire călduroasă

Distinsa delegaţie a românilor din Valea Timocului a fost primită la lucrările manifestării organizate de ziarul nostru de către prefectul de Mehedinţi – Ion Mîţu, istoricul Marian Pele – din cadrul Arhivelor Naţionale Mehedinţi, o delegaţie a Bibliotecii Judeţene „I. G. Bibicescu” formată din Isabela Zamfir şi Claudiu Mogoşanu, profesorul Gheorghe Florescu – şi el un pasionat analist al vieţii şi luptei pentru identitate a fraţilor noştri din Valea Timocului, profesorul şi scriitorul Victor Rusu. Prefectul Ion Mîţu a reuşit să îi impresioneze pe cei prezenţi, cărora le-a promis că autorităţile mehedinţene vor fi de acum mult mai atente la posibilităţile de apropiere, colaborare şi înfrăţire cu românii din Valea Timocului. De asemenea, istoricul Marian Pele i-a impresionat pe cei din delegaţia românească din Timoc cu câteva documente extrase din arhive, care atestă nu numai continuitatea românească pe cele două maluri ale Dunării, dar şi momente în care românii din Serbia veneau la fraţii lor pentru alimente, cereale sau produse petroliere. Impresionaţi de ziua frăţească petrecută la Severin, cei prezenţi ne-au cerut să le fim alături şi să îi ajutăm să se simtă cât mai aproape de ţara mamă. Zavişa Jurj spunea, de exemplu, că am putea urma excelentul exemplu al DRP, şi să organizăm un proiect similar lui „Descoperă Rămânia”, cu titulatura de „Descoperă Mehedinţiul”. De asemenea, Jurj a mai spus că multe dintre comunele din Valea Timocului s-ar putea înfrăţi cu comune din judeţul Mehedinţi. Duşan Prvulovici a fost ceva mai direct, lucru pentru care îi mulţumim, certându-ne pentru faptul că un trust de presă atât de mare şi prestigios nu se apleacă mai atent asupra problemelor grave ale fraţilor români din Serbia. Sunt multe de spus şi vom reveni asupra acestui eveniment, însă vă mai putem spune că la sugestiile celor prezenţi vom dezvolta un parteneriat media cu presa de limba română din valea Timocului şi aici avem în vedere „Timoc Press” - condus de Duşan Prvulovici şi „Vorba Noastră” – condus de Milenco Stefanovici.

ULTIMA ORĂ MĂSURI RADICALE LA PDL ORŞOVA

2011-09-21T09:05:00.000+03:00

S-AU SĂTURAT DE MOESCU

În urma repetatelor trădări la adresa partidului pe listele căruia a fost ales, consilierul orşovean Pavel Moescu va fi exclus din PDL şi i se va retrage sprijinul politic în CL Orşova. Decizia a fost anunţată de deputatul PDL Doiniţa Mariana Chircu, după ce Pavel Moescu a votat alături de PSD şi PNL o hotărâre prin care banii publici sunt risipiţi. Despre motivele pentru care Moescu a trădat, vom discuta în cadrul unui amplu material anchetă, inclusiv despre flori şi floricele scumpe, scumpe de tot!

CONSULTARE PUBLICA PE TEMA AJUTORULUI DE ÎNCĂLZIRE

2011-09-21T09:00:00.000+03:00

PĂREREA TA CONTEAZĂ!

Potrivit noilor reglementări ale Guvernului, privind acordarea ajutoarelor de încălzire pentru sezonul rece, pentru sprijinirea populaţiei în perioada sezonului rece, autorităţile administraţiei publice locale pot stabili măsuri de protecţie socială din bugetele locale, sub forma unor ajutoare.

Pentru că modalitatea de acordare şi posibilitatea efectivă rămân atributul consiliului local, la Severin populaţia va fi consultată. Ideea aparţine senatorului PDL Mihai Stănişoară. Potrivit ordonanţei 70/2011, privind ajutoarele de încălzire în sezonul rece, adoptată de Guvernul României, consumatorii vulnerabili care utilizează pentru încălzirea locuinţei energie termică furnizată în sistem centralizat, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei acordat din bugetul de stat, denumit ajutor pentru energie termică, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie este de până la 786 lei, în cazul familiilor şi 1.082 lei, în cazul persoanei singure. „Pentru sprijinirea populaţiei în perioada sezonului rece, autorităţile administraţiei publice locale pot stabili, prin hotărâre a consiliului local, măsuri de protecţie socială din bugetele locale, după cum urmează: subvenţii lunare pentru acoperirea diferenţei dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice livrate populaţiei şi preţul local al energiei termice facturate populaţiei; ajutoare lunare pentru încălzirea locuinţei cu energie termică, în completarea celor acordate de la bugetul de stat”, se arată în textul OUG 70/2011. În aceste condiţii, municipalitatea din Drobeta-Turnu-Severin doreşte să ajute populaţia municipiului,pentru a trece cu bine anotimpul rece, dar o va face doar după ce îi consultă pe severineni, cu privire la modalitatea de acordare şi la cuantumul necesar. Este pentru prima oară când consilierii locali aleg să declanşeze o consultare publică, iar ideea aparţine senatorului PDL Mihai Stănişoară. Politicianul democrat-liberal, în calitate de preşedinte al PDL Mehedinţi, i-a sfătuit pe consilierii municipali, care oricum asigură majoritatea confortabilă în forul legislativ local, dar şi pe primarul Constantin Gherghe să demareze o amplă procedură de consultare publică şi în funcţie de răspunsurile primite, să delibereze în CL în interesul locuitorilor şi în concordanţă cu punctul lor de vedere. Metoda este una modernă şi democratică şi asigură o transparenţă totală în luarea deciziilor, mai ales că avem de a face cu asigurarea de ajutoare pentru încălzire. „Noi am hotărât să mărim plafonul acordat de Executiv şi să acordăm, cu titlul de ajutor, o sumă de bani tuturor persoanelor care până anul trecut primeau subvenţie, astfel încât să nu rămână nicio familie care să nu primească un ajutor, cel puţin la nivelul subvenţiei de anul trecut”, a precizat primarul Constantin Gherghe.

Părerea ta contează!

„I-am sfătuit pe consilierii noştri, care oricum deţin majoritatea în CL Severin, să consulte populaţia înainte de de a adopta o hotărâre de ajutorare. Legea permite administraţiilor locale să acorde ajutoare de încălzire, iar noi trebuie să demonstrăm că ne îndreptăm spre o descentralizare care va permite autorităţilor locale să ia măsuri în sprijinul populaţiei, fără să mai fie nevoie ca statul să deconteze o serie de subvenţii de acest gen. Măsurile trebuie luate într-un cadru legal, dar numai după ce populaţia va fi consultată asupra modului de acordare a acestui tip de ajutoare. Consultarea publică este cea mai eficientă metodă de a răspunde direct nevoilor populaţiei”, a declarat, pentru IDS, senatorul Mihai Stănişoară.

Pentru consultarea efectivă a populaţiei, Consiliul Local lansează în dezbatere patru întrebări:

1. În Drobeta Turnu Severin, cum ar trebui să se acorde ajutoarele pentru căldură?;

2. Aţi fi de acord să primească ajutoare pentru căldură şi familiile al căror venit depăşeşte 786 de lei pe membru de familie?;

3. Cât ar trebui să fie venitul maxim pe membru de familie, pentru ca severinenii să primească ajutor penbtru căldură?;

4. Sunteţi de acord cu plata în 12 rate a sumelor datorate iarna pentru întreţinere? Aşteptăm răspunsurile dumneavoastră în scris sau la adresa de mail office@informatiadeseverin.ro.

Răspunsurile vor fi trimise municipalităţii. Părerea ta contează!

FAUST de la PNL

2011-09-21T08:56:00.000+03:00

Pactul cu diavolul

Combinaţia nefastă dintre PNL şi PC, denumită Alianţa de Centru Dreapta, începe să semene tot mai mult cu drama celebră a lui Faust, cel care şi-a vândut sufletul diavolului. Dacă rolul lui Mefisto este aici interpretat cu multă măiestrie de PC, nefericitul Faust este partidul condus de Crin Antonescu, cel care mai păstrează doar numele din opera politică a Brătienilor.

Fără să fi învăţat nimic din experienţa tuturor celor care au remorcat, în ultimii ani, „soluţia imorală” a lui Dan Voiculescu, liberalii s-au repezit să se alieze cu un partiduleţ şifonat şi insipid, a cărui unică avere este un trust de presă obraznic şi agresiv. Este greu de explicat, dincolo de nevoile de cultivare a imaginii de televiziune, de ce Crin Antonescu a acceptat să devină primul liberal care să îl ia pe „dracu“ de coadă. Şi tot la fel de greu de explicat este şi faptul de ce PC-ul jigărit, al celui mai versat securist român, nu a mai dorit să sugă la ţâţa PSD, ca şi până acum. Despre bietul partid de 1% s-au spus destule şi s-au scris cam toate punctele de vedere, care exprimau sentimente plenare de revoltă şi greaţă. Nu mai contează alte fraze prin care să reiterăm revolta şi greaţa. Contează însă o explorare mai adâncă a dansului malefic al pseudo-conservatorilor, executat lasciv în jurul istoricului partid al Brătienilor. A semănat, la vremea la care a început, cu o prestaţie la bară a vreunei piţipoance dintr-un bar de noapte mai deocheat. Poate că dansul a fost extrem de convingător, dacă Antonescu s-a repezit pofticios să adopte lighioana oportunistă. Sau poate lui Crin Antonescu i-a surâs campania de imagine gratuită de pe antenele lui Voiculescu, mai mult decât formaţiunea palidă cu care a decis să facă o alianţă de centru dreapta. Cât despre imoralitatea uniunii dintre un partid istoric serios şi o trupă de aplaudaci voiculescieni, creată din prea multă sete de putere, nu mai e nimic de comentat, pentru că este evidentă. Ce nu a înţeles Crin Antonescu atunci când s-a transformat în Faust şi şi-a vândut sufletul diavolului, dar şi eludarea reproşurilor făcute de colegii săi liberali, constituie chiar esenţa pură a unui pact cu diavolul. Liberalii nu ar fi avut voie să îşi calce propria istorie în picioare, în schimbul apariţiilor pe sticlă ale lui Crin Antonescu, iar dacă au făcut-o totuşi, ar fi trebuit să se consulte cu figurile monumentale din acest partid, aidoma celor ale seniorilor Mircea Ionescu–Quintus sau Constantin Bălăceanu Stolnici. ACD-ul înseamnă, de fapt, cea mai nefastă ecuaţie politică din ultimii ani ai României post-decembriste, prin care, aidoma lui Faust, Crin Antonescu şi-a vândut sufletul diavolului, fără să se gândească o clipă la faptul că bucuriile şi măreţia de o clipă costă foarte scump, în perspectiva viitorului. Preţul pe care PNL va trebui să îl plătească pentru imprudenţa de a încheia pactul cu diavolul va fi cumplit. De ce credem că PNL va plăti oalele sparte, după ce ecuaţia USL va eşua? Dintr-o raţiune bazată pe o logică simplă. PSD nu a vrut să se murdărească în planul imaginii cu o alianţă cu PC, deoarece, indiferent cât de imatur a fost considerat Ponta, el şi-a făcut un calcul foarte exact şi corect. Ulterior PSD s-a combinat cu PNL, dar i-a luat pe liberali la pachet cu PC, deoarece nu a avut altă alternativă. Dar stigmatul PC şi crucea acestei combinaţii nu sunt ale PSD, nu PSD trebuie să le poarte. Ca dovadă a acestui raţionament, luăm în calcul şi relaţia destul de rece din înteriorul USL, între PSD şi PC, prin comparaţie cu o relaţie cordială întreţinută cu cei de la PNL. Liderii de la centru, dar şi cei din teritoriu ai PSD au tratat consecvent PC-ul cu indiferenţă şi cu ironie. Mai mult, social-democraţii nu au făcut nici măcar un pas înapoi în negocierile pentru desemnarea candidaţilor unici, indiferent de pretenţiile imbecile ale conservatorilor. Concluzia este, aşadar, una singură: PNL este cel care s-a făcut frate cu dracul, pentru a trece puntea şi nu PSD, iar cel care va pierde este chiar PNL. Electoratul PSD nu prea are de ce să facă reproşuri partidului, pentru că s-a combinat cu PC, deoarece PSD s-a combinat cu un PNL deja virusat, mai mult de nevoie, decât de voie. Aşa se explică şi tăcerea suspectă a PNL, după declaraţiile făcute de PC referitoare la o participare pe cont propriu la alegeri. Chiar dacă PC pleacă, sufletul dat diavolului nu va mai fi returnat!

AJUTAŢI BISERICA DIN SATUL SLAŞOMA, COMUNA PĂDINA, JUDEŢUL MEHEDINŢI

2011-08-09T10:33:00.000+03:00

Într-un sat micuţ şi destul de modest din cea mai săracă comună a judeţului Mehedinţi, comuna Pădina Mare, o biserică construită în urmă cu un secol, înfruntă timpul şi încă îşi mai primeşte credincioşii în condiţii bune. Biserica din satul Slaşoma are, însă, o nevoie disperată de reparaţii.

Costrucţia este destul de solidă, iar turlele se încăpăţânează să rămână semeţ îndreptate către cer. Basoreliefurile de pe coloanele exterioare s-au păstrat şi ele în toată splendoarea. Singura problemă este aceea că infiltraţiile din acoperişul şubred au măcinat pe alocuri plafonul. Pictura interioară este şi ea la fel de frumoasă ca altădată, doar că s-a prăfuit şi are nevoie de o curăţare rapidă. În Parohia Slaşoma slujeşte, din luna decembrie a anului 2010, părintele Titel Piţiga (foto), cel care în ultimii 12 ani a fost preotul celor din satul apropiat Almăjel. Acum s-a întors acasă, în satul lui natal şi dragostea faţă de biserica din sat l-a determinat să treacă la acţiune. Asta în condiţiile în care de la construcţie şi până în prezent a fost restaurată doar o singură dată, dar renovată niciodată. Ultima restaurare datează din 1960, iar biserica a fost construită între anii 1910 şi 1916. Din cauza războiului, construcţia a fost întreruptă şi s-a reluat în anul 1922. În 1926 Biserica cu hramul „Sfinţii Constantin şi Elena”, sărbătoare adoptată ulterior şi de mica localitate mehedinţeană, a fost finalizată, cu pictura interioară cu tot. A fost sfinţită pe 21 noiembrie 1926, în prezenţa PSS Vartolomeu. Printre cei care au stăruit la finalizarea lucrărilor se numără oameni de notorietate ai acestor locuri: preotul Spiridon Dănciulescu şi învăţătorii Ioan Cornilescu şi Dumitru Dănciulescu. În anul 1960 are loc prima şi ultima restaurare, la stăruinţa preotului paroh Filip Petre Ioan. De la începutul acestui an, preotul Titel Piţiga a investit circa 15.000 de lei, cea mai mare parte a lor provenind din ajutorul primit de la APIA pentru cele 8 ha de teren ale bisericii, iar restul strânşi prin mila unei părţi din cei 350 de locuitori ai satelor Slaşoma şi Bibăn. Preotul a reuşit să înlocuiască geamurile cu unele din termopan şi să acopere cu tablă una din turle, dar mai este nevoie de reparaţii exterioare şi restaurări ale tavanului. Părintele Titel continuă să ceară bani, mergând din poartă în poartă, dar spune că este foarte greu, deoarece oamenii sunt foarte săraci.

Puteţi ajuta biserica prin donaţii

În momentul de faţă, pentru ca Biserica din satul Slaşoma să fie adusă într-o stare normală şi să fie cât de cât renovată, preotul Titel Piţiga ar mai avea nevoie de circa 20.000 de lei. Aceşti bani se pot strânge prin mila tuturor celor care vor să contribuie la repararea sfântului lăcaş, pentru că ar fi păcat ca după un secol de existenţă, acest aşezământ să nu poată străluci din nou, sub razele sfântului soare.

Puteţi ajuta această biserică donând orice sumă cât de mică în contul RO65CECEMH1436RON0304423, deschis la CEC BANK, SUCURSALA CUJMIR, PE NUMELE PAROHIEI SLAŞOMA.

Fraţii noştri români din Valea Timocului

2011-08-01T08:34:00.000+03:00

Îndureraţii noştri fraţi timoceni

Mi-am făcut un obicei de a merge peste Dunăre, în Serbia, în satele şi oraşele în care poţi asculta limpezimea şi frumuseţea unui nepreţuit grai românesc. Vorbesc româneşte, rumâneşte, dar sub nicio formă „vlăheşte”, aşa cum încearcă autorităţile de la Belgrad să ne amăgească şi să îi amăgească. Ei sunt îndureraţii noştri fraţi din Timocul sârbesc.

De la Kladovo, la Negotin, la Bor, la Zaječar, de la Majdanpek şi până departe în capitala Vojvodinei, Novi Sad, sunt câteva sute de mii de români timoceni. Cu toate acestea, la ultimul recensământ abia dacă s-au declarat vreo câteva mii români, restul amăgindu-se cu denumirea de vlahi. Doar Vojvodina pare să fie un alt tărâm, ceva mai românesc, deşi, şi acolo, românismul este doar un pretext pentru a scoate ochii celor care acuză Serbia de încălcarea Tratatului de la Copenhaga, privind drepturile minorităţilor. Emisiuni în limba maternă românească, dar în realitate traduceri din fluxurile de ştiri venite pe agenţiile de presă sârbe, drepturi multiple, Consiliul Naţional al Românilor, dar în realitate, totul se află sub un strict control sârbesc, iar uneori românii de aici par să fie învrăjbiţi cu românii – vlahi din Valea Timocului. Nenorocită soartă, amarnică nedreptate. În luna octombrie a acestui an, în Serbia va avea loc recensământul populaţiei, moment teribil de important pentru comunitatea românească de aici. O comunitate sfâşiată, din păcate, de o ciudată dezbinare şi de multă dezinformare, o comunitate care are mari probleme în a recunoaşte identitatea românească şi de a scrie pe acel formular de la recensământ, limpede şi hotărât „sunt român”. Şi ca şi cum nu era de ajuns că există atâta dezbinare, atâta degringoladă, mai nou, sârbii, cu complicitatea unora dintre românii timoceni, aserviţi ideii de vlahism, încearcă standardizarea unui alfabet nou, pentru o limbă a cărei denumire este o utopie la fel de mare ca şi forma total artificială, „limba vlahă”. Într-una din deplasările efectuate în Vojvodina, am întâlnit un român atât de simpatic şi de volatil în ideile sale, încât nu am reuşit să uit ciudatele sale explicaţii despre vlahism şi timoceni. Ionel Stoiţ este poet, publicist şi umorist, redactor al revistei „GRAIU BĂNĂŢANULUI”, revistă a poeţilor în grai bănăţean românesc din Banatul Sârbesc şi editată de Uniunea Scriitorilor în Grai Bănăţean şi Societatea TIBISCUS din Uzdin, precum şi vicepreşedinte al Societăţii Literar Artistice TIBISCUS din Uzdin. Ionel, pentru că aşa îl alintă cunoscuţii, are o opinie agresivă faţă de cei din Valea Timocului, despre care spune că nu pot fi consideraţi români, dacă ei nu vor şi dacă se declară vlahi şi că liderii lor sunt dezbinaţi şi grevaţi de interese personale în acapararea de fonduri venite din România. „Cei din Valea Timocului sunt invitaţi să se mute în Vojvodina, dacă vor să fie liberi şi respectaţi, dar nu numai atât – ei ar trebui să înveţe să nu se mai declare vlahi. Românii din Timoc sunt singurii vinovaţi de situaţia de acolo şi ei nu vor cu adevărat să se declare români. Românii din Vojvodina sunt, de fapt, cei care au rămas din fostul Banat extins, cei care au fost şi sunt mult mai bine organizaţi, fiind o categorie aparte”, explică Ionel Stoiţ. „În 1974 am fost angajat la Frontul Popular, până în 1979. Atunci erau nişte legi excepţionale cu privire la minorităţi. Am colaborat cu Mişcarea Democrată a Românilor din Serbia, condusă de Dimitrije Kračunović. Interesant este faptul că statutul fostei Iugoslavii a fost creat pentru o federaţie foarte liberă, în care fiecare republică putea deveni oricând autonomă. La acea vreme, în orice localitate în care exista minim 15% minoritate, trebuiau respectate drepturile acestor oameni. Totuşi nimic nu s-a respectat, iar lucrurile au luat o întorsătură dramatică, după Miloşevici”, mai spune Stoiţ, care, întărâtat şi oarecum iritat de o discuţie sinceră, devine şi mai vehement: „Am avut alegeri la Consiliul Naţional al Minorităţilor. La 5000 de români, oficial, au avut doar 40 de voturi, cu toate că ei spun că în Valea Timocului trăiesc peste 250.000 de români. În opinia mea, poate că e mai bine aşa cum se declară ei valahi, dar să nu uităm că sunt două categorii şi aici – valahi care vorbesc limba română şi valahi care vorbesc limba sârbă”. Aproape că ţi se taie respiraţia şi îţi dau lacrimile! Este mult prea trist!

exercitiu de imaginatie

2011-07-21T09:06:00.000+03:00

Exerciţiu de imaginaţie bolnavă

Pentru că tot se vorbeşte atât de mult despre reorganizarea teritorial administrativă, iar pe la Orşova unii strâng semnături pentru dezlipirea de Mehedinţi şi anexarea la Caraş-Severin, în focurile acestei veri toride, imaginaţia reorganizării ne duce cu gândul la o propunere incitantă.

Poate că Orşova ar trebui să fie o regiune autonomă, în care localnicii să se ocupe cu şmenurilele şi turismul, dar şi cu beregăţeala politică şi fanteziile nemărginite ale puterii. Într-o asemenea regiune autonomă, după care probabil că nu ar plânge nimeni, dar nici nu s-ar înghesui nimeni să o mai revendice, va trebui, în mod firesc, să se definească şi o solidă ecuaţie a puterii. Pentru a fi teribil de solidă, puterea din noua regiune autonomă, căreia am putea să-i spunem Ţinutul Pierdut, ar trebui să se consolideze după modelul monarhiilor din micile state, precum Brunei sau Monaco, deşi în cazul Ţinutului Pierdut al Orşovei, comparaţia nu e deloc nimerită, decât sub forma succesiunii garantate la frâiele puterii. Ca orice ţinut autonom care se respectă, Orşova va trebui să aibă un guvernator autoproclamat, care să predea puterea din tată în fiu. Cel mai nimerit, cred eu ar fi omul de afaceri Constantin Popescu, deoarece este mai bine ancorat în realitatea locală. El va trebui să conducă autoritar şi chiar să aibă drept de viaţă şi de moarte asupra localnicilor, pentru ca aceştia să fie numiţi mai apoi supuşi fideli. Ar mai fi nevoie la Orşova şi de un Guvern de paie, dar şi de un Parlament local, pentru ca democraţia să poată fi mimată, iar Orşova să rămână membru al UE. Aici e puţin mai greu de ales un premier, pentru că el trebuie musai numit de guvernator şi agreat de parlamentul local. Dar îndrăznim să credem că s-ar potrivi actualul secretar Marian Boţilă. Are studii de înalt funcţionar public, e uns cu toate alifiile, e şmecher şi alunecos, iar aceste doar câteva calităţi îl recomandă. Guvernul autonom Boţilă ar trebui să aibă şi câţiva miniştri, iar recomandările noastre, completate cu negocieri politice serioase şi tensionate şi cu şpăgi consistente, sunt următoarele: Ion Trăistaru - ministrul finanţelor şmenuite; Valeriu Ungureanu – ministru delegat pentru relaţia cu firmele de familie şi poliţia locală; Dumitru Pătăşanu (consilierul poet) – ministrul culturii; Constantin Brăgaru – ministrul lucrărilor pe bani publici şi al licitaţiilor; Constantin Negulescu – directorul Securităţii Statului; Constantin Paier – ministrul învăţământului; Constantin Florea – ministrul pentru frecat menta şi căscat gura; Ion Ghergulescu – ministrul lucrărilor publice şi al terenurilor cu ieşire la Dunăre; Ion Manea – ministrul economiei şi comerţului; Ramona Roată – ministrul de externe (asta după modelul Bulgariei, care în perioada de preaderare la UE avea un ministru de externe după care toţi bărbaţii puternici ai planetei întorceau capul); Pavel Moescu – ministrul sănătăţii (care ar trebui să demareze o campanie regională împotriva consumului de alcool). De comun acord cu domnul Brăgaru, ar trebui să fie numit şi un ministru al justiţiei, iar aici doamna Valentina Grădinaru ar fi cea mai bună alegere. Ar mai fi câteva ministere, dar pentru că avem de a face cu o regiune mică şi săracă, trebuie făcut un cumul de responsabilitate. Astfel, Constantin Brăgaru ar putea fi cel mai bun ministru al dezvoltării regionale, Constantin Florea ar putea fi şi ministru de interne. În regiunea autonomă Ţinutul Pierdut al Orşovei nimeni nu are voie să pună la îndoială cuvântul şi dispoziţiile guvernatorului, cine critică autorităţile statului va fi aspru anchetat de securitate, iar cine mai îndrăzneşte să aducă aminte de incompatibilitate şi de ANI, va avea de a face cu aparatul de specialitate al premierului, Marian Boţilă fiind expert în a boţili toate incompatibilităţile descoperite şi nedescoperite. De asemenea, sediul Parlamentului local va fi desemnat la Pensiunea ŢAKA, iar reşedinţa guvernatorului la una dintre cabanele preferate de vânătoare ale domnului Brăgaru. A fost doar un exerciţiu de imaginaţie bolnavă, o fantezie de vară şi o alternativă la politica obscurităţii, statuată pe plaiurile Orşovei.

Politică şi bacalaureat

2011-07-06T18:24:00.002+03:00

Catastrofa de la bacalaureatul din acest an a fost preluată cu o impresionantă celeritate de liderii opoziţiei, ca un fel de marotă electorală. Tristeţea şi lacrimile celor peste 100.000 de candidaţi respinşi la BAC sunt numai bune pentru USL, mai ales că se apropie campania pentru locale. Cum copiii respinşi au părinţi, veri, fraţi, bunici, unchi şi mătuşi, aceştia sunt carne de tun proaspătă.

Manipularea, predată pe vremuri la „Ştefan Gheorghiu”, ca o materie plină de fineţe şi de subtilitate, a ajuns astăzi o practică directă şi frontală, grobiană chiar, pentru liderii USL şi televiziunile lor de casă. Nimic nu mai şochează şi nimic nu mai trece ca nepermis în efortul supraomenesc de a te juca cu psihicul, conştinţa şi sentimentele oamenilor, atunci când trebuie să le ceri votul. Aceasta pare a fi deviza celor care ţintesc cu orice preţ puterea, la alegerile din 2012. Şi cum te poţi mai bine juca cu intenţiile de vot ale românilor, decât fracturându-le viaţa cu iluzii. Un pachet cu iluzii, frumos ambalate, livrate românilor de pe frecvenţele a două televiziuni otrăvite, aceasta este noua strategie politică a USL, o strategie care, din păcate, prinde rădăcini pe solul fertil al existenţei tulburate de o criză sălbatică şi de măsuri drastice de stăvilire a acestei recesiuni. Din postura de opozanţi, cei de la USL nu au nici cea mai mică apăsare în a-i minţi pe oameni că totul va reveni la normal după ce ei vor prelua frâiele puterii şi toate măsurile de echilibrare a balanţei bugetare au fost prost aplicate şi cinice, atâta vreme cât românul treăieşte prost. De aici şi până la iluzia că se va putea trăi mai bine şi că se va reveni la pomenile de altădată, nu mai e decât un pas. În realitate, românii derutaţi ai acestor vremuri cumplite ar trebui să ştie că tot ceea ce li s-a întâmplat este ireversibil, că nicio guvernare, din nicio extremă politică, nu poate face altceva decât să reducă cheltuielile şi să urmeze indicaţiile celor care ne împrumută, pe baza unui audit aspru şi necruţător şi nimeni nu poate contrazice legile matematice ale economiei mondiale. Auzim mereu poveşti despre revenirea la fosta Lege a Educaţiei, la fostul sistem de plăţi de ajutoare sociale şi la fostele grile de salarizare, dar nu ne punem întrebarea ce pot face în mod reala aceşti mincinoşi maliţioşi şi cinici, pentru a justifica resursele reale ale măsurilor pe care le flutură prin faţa oamenilor. Ultima găselniţă electorală este bacalaureatul din acest an, iar calculul demagogilor din preajma lui Ponta şi Antonescu este simplu. Cei peste o sută de mii de candidaţi respinşi la bacalaureat sunt extrem de nervoşi, la fel ca şi părinţii, fraţii, neamurile şi prietenii lor, iar acestei mase de manevră, cifrată la circa opt sute de mii, dacă nu chiar un milion de oameni, este foate uşor să îi iei minţile spunând că oricine altcineva este vinovat de eşecul elevilor la BAC, în afară de elevi şi de părinţii lor. Dacă le mai spui că ministrul Educaţiei le-a distrus viitorul, că partidul aflat la putere a dorit să găsească pretextul nimerit pentru a desfinţa licee şi că bacalaureatul a fost transformat în măcel de cei de la putere, în mod deliberat şi premeditat, nu mai încape explicaţii pentru nimic altceva şi nici raţiune pe rezultat. În realitate, politizarea excesivă a acestui BAC ar trebui înlocuită cu o analiză serioasă şi cu stoparea tuturor încercărilor de a căuta vinovaţi. Legea Educaţiei este deja în vigoare, ea conţine prevederi exacte şi precise pentru corectarea acestei situaţii dramatice, dar nimeni din cei aflaţi la USL nu face un pas înainte pe calea găsirii unor puncte de vedere comune, pentru dezamorsarea tensiunii şi pentru remedierea deficienţilor. Toată lumea latră, unii chiar exagerează iar alţii împrăştie venin, doar pentru a putea politiza acestă nenorocire naţională, această criză acută a educaţiei din România. Totodată nimeni nu spune că de fapt, situaţia actuală este rodul unei politici intenţionat croite de foştii miniştri - rectori Ecaterina Andronescu şi Andrei Marga, pentru ca absolvenţii de liceu să facă rost de diplome, prin orice mijloace, pentru ca mai apoi să devină studenţimea care să îngraşe schemele educaţionale cu taxă ale facultăţilor şi să aducă venituri sinistrei maşinării a învăţământului superior particular din România.

Mediocritate şi manipulare

2011-07-05T08:33:00.002+03:00

Mediocritate şi manipulare

Mai mult de jumătate din liceenii care au dat bacalaureatul anul acesta au picat examenele, iar numărul celor eliminaţi pentru copiat este şi el colosal. După 20 de ani în care BAC-ul s-a dat pe „copiatelea“, reforma învăţământului românesc a început cu primul pas firesc: evaluarea corectă a cunoştinţelor copiilor care termină un liceu. Primul BAC adevărat şi corect s-a transformat, însă, în muniţie de război pentru câinii turbaţi ai manipulării TV.

Veninul vineţiu al televiziunilor anti-guvernamentale din România a atins apogeul, odată cu dezastrul înregistrat anul acesta la examenul de bacalaureat. Dezbateri televizate otrăvite, aceleaşi feţe cunoscute de comentatori ofensaţi şi plini de ifose de înţelepciune şi desigur, Abramburica învăţământului românesc, fostul ministru al Educaţiei – Ecaterina Andronescu, toate acestea şi toţi aceştia au scos capul pe ecranele TV pentru a mai învrăjbi puţin populaţia şi pentru a încerca o jenantă manipulare. Cel mai probabil, manipulatorii de profesie s-a gândit că nu ar fi rău dacă ar trage de partea lor cei peste 100.000 de elevi care au picat BAC-ul pentru că, să fim sinceri, aceşti elevi, împreună cu părinţii şi rudele lor pot constitui un segment important de votanţi ce pot fi atraşi de partea alianţei caricaturale numită USL. Calculele lor groteşti nu pot fi trecute cu vederea, chiar dacă ele se bazează pe multă manipulare şi multă mizerie, pe minciună şi dramatism gratuit. Aşa se face că discuţiile au plecat de la situaţia dezastruoasă din învăţământul românesc, girată desigur de ministrul Funeriu, de la salarizarea mică a cadrelor didactice şi de la ducerea în derutarea bieţilor copii, stresaţi de camerele video. Apoi discuţiile au atins limite paranoice, s-a ajuns la tot felul de motive puerile, tâmpite şi exagerate, însă nimeni nu a pus punctul pe i, prin a spune franc faptul că liceenii au crezut că vor putea copia, că pot lua bacalaureatul şi fără să înveţe şi că pe tinerii aceştia îmbuibaţi (unii dintre ei) şi plini de fiţe (majoritatea) nu i-a interesat nicio clipă să pună dracului mâna pe carte şi să ia, dacă nu note maxime, măcar acel minim necesar obţinerii diplomei. Este uluitor să vedem absolvenţi de liceu care obţin între 1 şi 2 la probele obligatorii, care nu ştiu cine a scris „Luceafărul” şi care habar nu au cum se rezolvă o ecuaţie sau o integrală sau nu ştiu să calculeze o banală limită a unei funcţii. Este trist că nici măcat acum, în ceasul al doisprezecelea, la televizor nu putem vedea oameni care să le explice tinerilor, precum şi părinţilor acestora care este realitatea crudă şi cum trebuie să înveţe copiii pentru a obţine o diplomă. Şi în timp ce mii de copii cu valoare de nulităţi la toate materiile plângeau pe lângă aviziere, mângâiaţi pe creştet de părinţii lor, unii chiar mai inconştienţi decât aceşti copii, alţi absolvenţi luau 10 pe linie sau înregistrau medii între 9 şi 9,99. La Mehedinţi, de exemplu, judeţ aflat la coada clasamentului promovabilităţii, din cei 869 de elevi care au promovat bacalaureatul, 153 au obţinut note între 9 şi 9,99; 215 - note cuprinse între 8 şi 8,99; 264 au luat note între 7 şi 7,99, iar 237 - între 6 şi 6,99. Oare aceştia nu au fost stresaţi de camerele video şi loviţi de regimul Băsescu – Funeriu? Aceştia au învăţat, au abordat subiectele cu luciditate şi calm şi au reuşit să se impună. Cum să vii să spui pe posturi de mare audienţă, din postura de oameni cu pretenţii inelectuale, că vinovaţii principali pentru acest eşec sunt ministrul Daniel Funeriu şi preşedintele Traian Băsescu, precum şi tot Guvernul Boc? Să înţelegem că inspectorii şcolari generali, factorii de răspundere din învăţământ trebuiau să dea bacalaureatul în locul tâmpiţilor care s-au plimbat, s-au chefuit şi şi-au etalat, timp de patru ani ţoalele, limuzinele şi „aifoanele” de mii de euro, care au făcut orice altceva, numai de învăţat nu au învăţat. Nu, nu este nimeni vinovat de acest eşec usturător, singurii vinovaţi sunt în ordine copiii, părinţii lor şi unii profesori, care au dat note nemeritate beizadelelor şi şmecherilor. Şi să ne înţelegem: dacă un copil ceva mai labil psihic încearcă să se sinucidă de frica BAC-ului, acesta e un caz izolat şi nu un motiv de manipulare mizerabilă la ore de mare audienţă.

Sindromul BAC-ului toxic

2011-07-05T08:32:00.000+03:00

Sindromul BAC-ului toxic

Până acum câţiva ani, bacalaureatul ajunsese o poezie romanţioasă între profesorul indulgent şi elevul flămând după media maximă, care să îi asigure intrarea sigură la concursul stupid, pe bază de dosare, de la unele facultăţi româneşti. Fireşte că, dacă absolventul de liceu vânase note mari la specialităţile preferate, trebuia să întregească dosarul de admitele cu un BAC de 10. O tempora, o mores!

Celebra apostrofă a lui Cicero revine în actualitatea obiceiurilor examenului de maturitate, încetăţenite până acum un an pe plaiurile mioritice, pe de o parte din vina dascălilor, avizi după rezultate fabuloase la procentul de promovabilitate, şi pe de altă parte, din vina unora din părinţii copiilor, care erau în stare de orice şpagă, numai ca odrasla lor să termine BAC-ul cu medie mare. Mai erau şi obiceiurile proaste ale tinerilor liceeni, ancoraţi în avalanşa de noutăţi din domeniul modei vestimentare sau a limuzinelor cumpărate tot de grijuliii, dar naivii lor părinţi. Ce mai conta dacă proful sau profa îi rugau să se pregătească pentru examenele de la BAC?! Ce mai conta dacă examenele de la BAC trebuiau să fie oglinda cunoştinţelor acumulate în timpul celor patru ani de liceu?! Pentru acei puşti sau adolescenţi, anii de liceu însemnaseră chefurile lor banale, orgiile nocturne, caii putere călăriţi, uneori până la sfidarea morţii, şi hainele de firmă etalate prin pauze. Să nu uităm, de exemplu, că dispariţia obligativităţii uniformelor a adus în societate şi în sălile de clasă, mai cu seamă, o situaţie degradantă şi discriminatorie. Abia acum se vedeau care elevi sunt mai săraci şi care au părinţii mai cu bani. Pe vremuri şi copiii bogaţilor, la fel ca şi cei ai săracilor, purtau aceeaşi uniformă, care le asigura intrarea la ore. Acum moda din sălile de clasă face furori, la fel ca şi nurii stăpâniţi cu greu de bluziţe tot mai strâmte şi mai decoltate, asta ca să nu mai vorbim de fustiţele sau pantalonii mulaţi din ce în ce mai ostentativ. Frivolitatea, excesele de orgoliu şi prostul gust au luat locul atmosferei normale şi unitare a vechilor clase cu băieţi şi fete frumos aranjaţi şi îmbrăcaţi în uniforme decente. Îmi spuneau, de exemplu, profesori mai tineri, care poate că veniseră de puţin timp de pe băncile facultăţii, că le e tot mai greu să se concentreze într-o clasă în care primele impresii pastelate erau cele oferite de nurii liceencelor şi de picioarele acestora,din ce în ce mai dezgolite. Alteori, „dotările“ de acest gen, greu de trecut cu vederea şi de ignorat, erau acompaniate de mişcări lascive şi ostentative, în drumul către tablă, unde bietul profesor o invita pe zglobia sa elevă să arate secretele acumulării materiei, nu pe cele ale unui limbaj agresiv al trupului. Să nu uităm nici de telefoanele mobile, din ce în ce mai performante şi mai scumpe, pe care părinţii le cumpărau copiilor, pentru ca aceştia să se filmeze între ei şi mai apoi să posteze filmuleţele pe youtube, spre isterizarea presei. Aceşti copii preocupaţi de orice altceva, în afară de învăţătură, sunt copiii care acum, când nu au mai putut copia la BAC, au fost daţi afară din examen sau care au spus că subiectele au fost peste măsură de complicate. Cu ani în urmă, asistam la o concepţie umilitoare, potrivit căreia un părinte, un prieten de-al meu, îmi povestea cum a dat el ceva bănuţi, pentru ca pupila lui să ia note mari la BAC, deoarece era musai să aibă baza de intrare la „facultă”. Mai târziu, studentei cu pricina, tăticuţul cel naiv îi plătea restanţele, îi încuraja lipsa de preocupare şi îi spunea că trebuie doar să îşi ia diploma, că de restul se va ocupa el. Cam acesta e sindromul BAC-ului toxic, pe care reforma în învăţământ a vrut să îl şteargă, odată cu supravegherea video a examenelor şi cu combaterea fraudelor. Acum vom vedea clasamentele de promovabilitate, lista copiilor admişi pe meritul lor, concursurile de dosare pentru facultăţi, private de medii de 10 cumpărate sau copiate şi vom mai vedea şi multe alte aspecte ale unui învăţământ mai curat şi mai sănătos pentru formarea personalităţii liceenilor. La care, poate, se vor adăuga şi uniformele şi excluderea năravurilor legate de droguri, maşini scumpe şi chefuri în timpul chiulului de la ore!

Interviu cu ambasadorul României la Belgrad

2011-06-26T17:56:00.003+03:00

Un interviu în exclusivitate cu ambasadorul României la Belgrad, Ion Macovei, relevă o parte din curajul de a fi etnic român în Serbia de Răsărit

„Românii din Serbia trebuie să aibă curajul de a se declara români!”

Drumul către capitala Republicii Serbia este lung şi sufocat de o căldură aproape insuportabilă. Dar este şi interesant din multe privinţe, inclusiv cea a calităţii infrastructurii rutiere, a civilizaţiei din marile oraşe ale Serbiei şi a ospitalităţii fraţilor noştri români din ţara vecină. După câteva ore de trafic ingrozitor prin minunata capitală de pe Dunăre, o maşină a Ambasadei, condusă de un domn care ne spune cu mândrie că e oltean din Craiova, ajungem la Ambasada României, aflată pe strada Uđička din Belgrad, într-o vilă superbă, cu multă vegetaţie în jur. Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României în capitala Serbiei, Ion Macovei, vorbeşte despre imaginea luptei pentru identitate şi românism a românilor din Serbia, mulţi dintre ei denumiţi, pe nedrept, vlahi.

Reporter: Excelenţă, vin la dvs. după un periplu în inima Vojvodinei, la Novi Sad, unde se spune că românii sunt la ei acasă şi au toate drepturile din lume în materie de minoritate etnică. Ce îi diferenţiază de cei din Timoc, unde bătălia pentru identitate este cumplită?

Ion Macovei: Aş spune că am unele rezerve asupra celor două situaţii. Este adevărat că în Vojvodina situaţia este diferită de cea din Valea Timocului, dar nu totul este ceea ce pare. Sunt câteva instituţii acolo care luptă pentru românism, iar aici aş sublinia Editura „Libertatea”, săptămânalul „Liberatatea”, de la Pančevo, dar sunt şi altele care doar mimează. Spre exemplu, vreau să văspun despre redacţiile în limba română de la televiziunea şi postul de radio din Novi Sad, unde pur şi simplu ştirile sunt cele traduse din ceea ce soseşte pe fluxul de informaţii al celor mai mari agenţii de presă din Serbia. În opinia mea, controlul sârbesc asupra a ceea ce se petrece acolo este puternic, iar organizaţiile sunt şi ele împărţite ca punte de vedere şi opinie.

Rep.: Da, dar ei cel puţin nu sunt nici vlahi, nici rumâni, ci români adevăraţi, iar drepturile lor sunt respectate, sunt ajutaţi de Consiliul Naţional al Românilor...

I.M.: Aşa este, însă par să fi uitat de fraţii lor din Serbia de Răsărit. Au existat punţi de legătură, au fost oameni care s-au zbătut pentru promovarea intereselor românilor, dar ei au fost izolaţi, unii chiar distruşi, înlăturaţi. Un caz exemplificator este cel al lui Ion Cizmaş de la Vršeć.

Rep.: Înţeleg că lucrurile nu sunt chiar atât de frumoase cum par în Vojvodina! Să revenim puţin la ceilalţi români,cei din Valea Timocului...

I.M.: Nu lucrurile nu sunt tocmai deosebit de frumoase niciunde, chiar dacă aici aparenţele sunt deosebite. În Timoc este jalea cea mare, acolo Consiliul Naţional al Românilor e ca şi inexistent, liderii de acolo nu pot face prea multe, iar românii noştri continuă să se declare vlahi şi să spună că patria lor mamă e Serbia. Românii din Valea Timocului trebuie să aibă curajul de a se declara români. Dacă devin români, ei vor avea tot sprijinul nostru, dacă nu, nu!

Rep.: Excelenţă, dar ce îi împiedică? De ce e atât de greu să fie români până la capăt?

I.M.: Este ceva incredibil, ceva ce pare, la prima vedere de neînţeles! Majoritatea sunt români doar când vin acasă în România, pentru a cere ajutor şi fonduri, iar atunci când revin în Serbia sunt vlahi. Sunt diverşi factori şi din ţară care influenţează asta. De exemplu, în Serbia au fost finanţate foarte multe proiecte pentru români, pe tradiţie şi folclor şi nu a ieşit nimic. Acum nu se mai dau bani decât pentru proiecte economice. România nu mai poate da bani la nesfârşit unor oameni care nu fac ceea ce trebuie cu ei, în interesul românilor de aici.

Rep.: Dar relaţiile bilaterale? Serbia doreşte să intre în procesul de preaderare, iar România trebuie să le reamintească despre respectarea drepturilor minorităţii româneşti?

I.M.: Este foarte adevărat! Relaţiile bilaterale dintre cele două state sunt extrem de dificile. Bătălia pentru românism şi identitate culturală şi religioasă a celor de aici este una pe termen lung. Problemele sârbilor, în ceea ce priveşte relaţia cu UE nu vor înceta până când nu vor înţelege să respecte cu sfinţenie acordul de la Copenhaga, privind drepturile minorităţilor. Ei se tem nu degeaba, ci pentru că istoria lor zbuciumată le-a oferit exemple dureroase. Exemplul Kosovo îi face să sufle acum şi în iaurt, cum spune proverbul acela românesc.

Rep.: Ce se întâmplă cu lupta românilor din Timoc? Ce pot face ei, totuşi?

I.M.: După cum am mai spus, ei trebuie să îşi ia soarta în propriile mâini şi să lupte pentru unitate între toate acele organizaţii, pentru identitate şi să se declare români la viitorul recensământ, să înţeleagă că noţiunea de vlah e una abstractă. Eu i-am ajutat de fiecare dată când am putut, iar preotul Bojan Alexandrovici poate confirma de câte ori am fost acolo pentru a nu permite demolarea bisericii sau interzicerea amplasării unor troiţe, pentru a aplana conflictul acela cu clopotniţa de la Šipikovo. Conştientizarea românilor asupra importanţei vitale a recensământului din octombrie este foarte stringentă acum!

Rep.: Excelenţa voastră, cum vedeţi viitorul relaţiilor bilaterale dintre România şi Serbia, chiar şi pornind de la acestă sensibilă temă discutată aici?

I.M.: România şi Serbia sunt ţări vecine care au nevoie una de cealaltă, dacă noi vom fi prieteni şi ne vom înţelege bine aşa cum ne-am înţeles totdeauna în istorie, vom avea o mai mare stabilitate în zonă. Trebuie doar să rezolvăm, în timp şi cu multă înţelepciune şi această problemă a românilor, fraţi ai noştri din Valea Timocului.

Lider de audienţă

2011-06-26T17:46:00.001+03:00

După 5 ani şi jumătate de existenţă, nu şi-au zdrobit concurenţa, ci pur şi simplu au desfiinţat-o!

RTS lider incontestabil de audienţă în Mehedinţi

Profesionalism, implicare, dăruire, munca în echipă, obiectivitate şi multă – multă pasiune! Acestea sunt ingredientele celei mai frumoase poveşti de succes trăite vreodată de un post de televiziune local. Pe segmentul ei şi în judeţul ei, RTS are cea mai mare cotă de audienţă, comparabilă atât cu televiziunile locale concurente, cât şi cu celelalte televiziuni locale din România. RTS are audienţa de două ori şi jumătate cât toate concurentele sale – DATINA, GALAXY şi TELE 2, luate la pachet.

Radio Televiziunea Severin (RTS) înseamnă acum la cinci ani şi jumătate distanţă de prima emisie, o poveste a succesului incontestabil şi a cuceririi masive a audienţei, pe toate segmentele posibile. Profesionalismul, dăruirea, abordarea obiectivă a evenimentelor locale, implicarea în proiecte de asistenţă socială şi campanii umanitare, reportajele şi emisiunile de mare impact, emisiunile de ştiri, precum şi dezbaterile televizate, toate acestea au reuşit să aducă televiziunii RTS cel mai mare segment de telespectatori din judeţ, dar şi o audienţă, la nivel judeţean, comparabilă doar cu câteva dintre cele mai mari televiziuni din România. Primul studiu de audienţă, realizat profesionist şi ştiinţific, pentru staţiile locale de televiziune din România, de către o companie de prestigiu în acest domeniu, în perioada mai – iunie 2011, a subliniat ceea ce mehedinţenii ştiau deja, dar nu cifric şi procentual: RTS este liderul incontestabil de audienţă şi televiziunea preferată a mehedinţenilor. Pe locurile următoare în clasamentul celor apreciate televiziuni din Mehedinţi se găsesc, în ordine, la diferenţe foarte mari, DATINA TV, GALAXY TV şi TELE 2 TV. Toate acestea nu reuşesc împreună să acopere decât 42% din audienţa pe care RTS o capacitează singură.

Studiu profesional

Studiul pentru Audienţa Televiziunilor Locale (SATVL) a fost organizat împreună cu ARBOmedia şi realizat de DAEDALUS MILLWARD BROWN, o companie cu experienţă şi prestigiu în segmentul cercetărilor de piaţă. Studiul a analizat audienţa a 21 de televiziuni locale din 49 de oraşe ale României. Prin intermediul metodologiei CATI, au fost intevievate eşantioane reprezentative din fiecare oraş în parte şi pentru fiecare staţie TV locală analizată. Datele rezultate relevă interesul publicului pentru staţiile de televiziune locală, pentru ştirile şi evenimentele desfăşurate în plan local. Persoane active, cu vârsta cuprinsă între 14 şi 64 de ani, din mediul urban, înregistrează un volum de vizionare semnificativ pe canalele TV locale. Celelalte televiziuni care au intrat în studiul de audienţă, alături de RTS sunt: TV Arad; Argeş TV; Unu TV Bacău; AS TV Bistriţa Năsăud; Tele M din Botoşani şi Iaşi; RTT Braşov; Campus TV Buzău; Banat TV Caraş-Severin; Alpha TV Cluj; CTV Constanţa; Artpress TV Dâmboviţa; Oltenia 3 TV Dolj; TV Galaţi; Acces TV Gorj; HD TV Hunedoara; Maramureş TV; Ştii TV Mureş; UNU TV Neamţ; Prahova TV; Nord Vest TV Satu Mare; Eveniment TV Sibiu; Bucovina TV Suceava; TVT 89 Timiş; Etalon TV Vâlcea şi Atlas TV Vrancea.

Lider incontestabil

În cuprinsul studiului, sunt cuprinse, în ordinea alfabetică a judeţelor de domiciliu, toate televiziunile locale auditate. RTS este singura în dreptul căreia scrie „LIDER INCONTESTABIL AL PIEŢEI TV LOCALE”. Televiziune cu profil general, distribuită prin antenă, satelit şi reţelele de cablu RCS & RDS, ENIASN, DIGI TROM SUD, RTS are 24 de ore de emisie şi cuprinde în grila de programe ştiri, divertisment, talk show-uri, emisiuni live de interes local. Acoperirea tehnică a staţiei TV arată faptul că 86% din populaţia oraşelor Drobeta-Turnu-Severin, Baia de Aramă şi Strehaia recepţionează acest canal de televiziune. De asemenea, 91,7% din persoanele intervievate în cadrul studiului de piaţă, în Mehedinţi, au ca sursă de informare pentru ştiri locale televiziunea, comparabil cu 53,6% - radio; 57,6% - ziarele şi 59% - internetul. Cifra procentuală, poate cea mai importantă în ecuazia unei televiziuni, este cea a componentei daily reach. Mai exact, aceasta arată faptul că numai într-o singură zi 32% din mehedinţeni, adică un număr de 23.560, vizionează programele TV ale staţiei RTS. Profilul telespectatorului, conturat de acest studiu scoate la iveală faptul că 60,4% din persoanele care au urmărit canalul RTS au venituri individuale de nivel mediu şi ridicat. 55,3% din telespectatorii RTS sunt bărbaţi şi 44,7% sunt femei. Categoria de vârsă dominantă a telespectatorilor RTS este cea cuprinsă între 35 şi 44 de ani (28%), urmată la cîteva procente de categoria de vârstă 25 – 34 de ani (22%). Circa 19,6% din telespectatori au între 45 şi 54 de ani, 18,6% au între 55 şi 64 de ani, iar 11,9% au între 15 şi 24 de ani. Audienţa extinsă arată faptul că 48.637 de persoane, adică un procent de 66,1%, vizionează staţia TV RTS, într-o săptămână. Studiul mai arată şi un alt fenomen care relevă statutul de lider incontestabil al audienţei şi practic o performanţă inegalabilă. Este vorba de faptul că la capitolele daily reach şi audienţă extinsă, adică numărul de telespectatori care au răspuns că au urmărit RTS în ziua precedentă şi în săptămâna precedentă, RTS stă cel mai bine, comparativ cu ceea ce au obţinut celelalte televiziuni auditate, în judeţele lor. Iată doar cîteva exemple: În timp ce RTS are daily reach 32% (23.560 telespectatori) şi audienţa extinsă de 66,1% (48.637 telespectatori, alte televiziuni au: 25,6% cu 48.297 – 1 TV Bacău; 11,1% cu 24.594 –AS TV Bistriţa Năsăud; Tele M Botoşani – 21,4%; RTT Braşov – 15,9%; Banat TV Caraş-Severin – 24,5%; Oltenia 3 TV Dolj – 11,8%; Tele M Iaşi – 10,9%, iar exemplele care arată că RTS ale cel mai mare daily rech pot continua.

Concurenţa zdrobită, televiziunile centrale invidioase

Totuşi, cea mai bună dovadă a faptului că RTS a cucerit piaţa media din Mehedinţi şi nu numai, sunt cifrele şi clasamentele. Iar aici situaţia trebuie abordată pe două paliere distincte: în comparaţie cu celelate televiziuni locale din Mehedinţi şi în comparaţie cu posturile TV naţionale vizionate de mehedinţeni. În ceea ce priveşte concurenţa locală, aceasta este ca şi inexistentă, deoarece luate la pachet, DATINA TV cu TELE 2 şi cu GALAXY TV, acestea nu cuprin nici jumătate din audienţa RTS. În ceea ce priveşte concurenţa pe audienţă cu televiziunile centrale, doar PRO TV, Antena 1 şi Realitatea TV sunt în faţa RTS. Concret, la capitolul daily reach sau audienţa reach last day, RTS are 32% (23.560 telespectatori zilnic), pe locul al doilea este DATINA TV cu 6,1% (4472 de telespectatori zilnic), pe locul al treilea este GALAXY TV cu 3,7% (2575 de telespectatori zilnic), iar pe locul al patrulea şi ultimul este TELE 2 TV ci 3,5% (2575 de telespectatori zilnic). Pe celălalt palier, RTS se bate în audienţă cu televiziunile centrale preferate de mehedinţeni. Astfel, pe primul loc este PRO TV – 71, 9% (52.943 telespectatori zilnic), pe locul al doilea este Antena 1 – 52,5% (38.604 telespectatori zilnic), pe locul al treilea este Realitatea TV – 38,4% (28.256 de telespectatori), iar pe locul al patrulea este RTS cu 32% (23.560 de telespectatori).

„Televiziunea a început aici!”

RTS – televiziunea oraşului tău a emis pentru prima dată pe data de 7 octombrie 2005. „Este cel mai modern proiect media construit vreodată în acest oraş. De la bun început am stabilit standarde înalte prin care telespectatorii să aibă parte de programe TV de calitate şi avem curajul să spunem – Televiziunea a început aici!”, explică directorul RTS, colega noastră Ana Maria Urziceanu. RTS nu înseamnă, însă, numai televiziune. Alături de colegii noştri de pe segmentul TV, pe care îi felicităm din toată inima, în Trustul RTS mai sunt RADIO SEVERIN şi cotidianul „Informaţia de Severin”. Aşadar un pachet media complet, din care performanţa nu lipseşte la fel cu nici răsplata profesionalismului nu întârzie să apară. Tot ce s-ar mai putea spune, acum, când RTS a devenit liderulincontestabil al audienţei locale, este faptul că au fost ridicate la rang de principii trei cuvinte: „Speră! Visează! Împlineşte!”. RTS a mai avut parte, cu ceva timp în urmă şi de un alt studiu de audienţă, care releva faptul că „Stirile RTS” sunt în top cu o audienţă deaproape 80%. Acel studiu era făcut de ISOP Craiova.

Stupid şi tendenţios

2011-06-20T08:45:00.000+03:00

Stupid question

Fraţii siamezi din fruntea USL au mai găsit ceva de aruncat pe piaţă, pentru a-i arăta preşedintelui Traian Băsescu, câtă energie consumă ei zilnic pentru a capacita un întreg conglomerat politic în lupta cu un singur om politic. Aşa au inventat Ponta şi Antonescu întrebarea de referendum - „stupid question”.

Victor Ponta şi Crin Antonescu nu mai ştiu cum să procedeze pentru a-şi distruge singurul şi importantul duşman politic, preşedintele Traian Băsescu. Nimic nu le crează acestor doi politicieni siamezi mai multă spaimă şi nu le dă mai multe frisoane decât Traian Băsescu, cel care i-a învins de unul singur în decembrie 2009. Şi-au ales, de atunci, tot soiul de teme preferate de contraofensivă, făcând apeluri disperate la televiziunile de casă şi la poporul român, ameninţând cu suspendarea preşedintelui şi blocând, în repetate rânduri, lucrările Parlamentului. Cei doi au recurs şi la manipularea marilor centrale sindicale, la aducerea oamenilor la mitinguri, cu autobuzele plătite de ei, la încercări de linşare a Guvernului şi la toate năzbâtiile din lume. Crin Antonescu a reuşit chiar să vorbească mai suburban decât băieţii de cartier şi chiar să se certe cu omul care l-a inventat şi l-a propulsat în fruntea PNL, Dinu Patriciu. Totul, dar absolut totul, pentru a capacita atenţia poporului român, frustrat de măsurile deosebit de dure aplicate, în disperare de cauză şi în beneficiul redresării economice, de actualul Guvern. Şi se pare că, în multe din situaţii, aceşti politicieni histrionici, reuşesc să convingă oamenii cu soluţiile lor de guvernare fade şi himerice. Ponta şi Antonescu sunt actori politici care, conjunctural apar împreună, ţinându-se de mână, precum doi îndrăgostiţi, dar care, în altă situaţie, în care nu ar tremura de teama lui Traian Băsescu, s-ar sfâşia reciproc. Nimic din ceea ce scot pe piaţă aceşti politicieni şi prozeliţii lor din teritoriu nu are substanţă, nu are justificare şi fundament economic, dar are populism şi sună plăcut în urechile celor care suferă de pe urma măsurilor dure. Aceşti lideri mincinoşi nu vor, însă, să explice celor cărora le râd în faţă şi le promit relansare şi soluţii miraculoase, că actuala nenorocire prin care au trebuit să treacă românii, pentru a le fi salvată ţara de la colaps şi prăbuşire de tipul grecesc, irlandez sau portughez, actuala criză a fost generată chiar de mentorii lor, aflaţi la putere ani de zile în România. Ultima găselniţă a celor doi politicieni este lansarea unei întrebări stupide, dar mai ales tendenţioase, la un aşazis referendum imaginat de ei prin judeţele patriei. Astfel, întrebarea pe care preşedinţii de consilii judeţene pesedişti şi liberali ar trebui să o lanseze în judeţele conduse de ei este „Sunteţi de acord ca judeţul dumneavoastră să fie desfiinţat de preşedintele Traian Băsescu?” O inepţie mai mare ca asta nici nu poate fi imaginată, deoarece încărcătura de grotesc, stupizenie şi tendenţiozitate a acestei întrebări este maximă. Nu preşedintele României desfiinţează sau înfiinţează judeţe, nu el poate face asta în mod direct, ci există alţii care pot face asta! Preşedintele a făcut doar o propunere, pe care a şi motivat-o! Este inimaginabil cum aceşti politicieni pot crea o psihoză generală, aruncând în dezbaterea unui referendum judeţean o teză potrivit căreia oamenii sunt în pericol de a li se desfiinţa judeţul de către Traian Băsescu! Această teză seamănă puţin a paranoia, sub aspect politic. La fel de incredibilă este şi altă declaraţie, ceva mai proaspătă, a lui Victor Ponta, potrivit căreia, dacă se vor desfiinţa actualele judeţe, ele vor fi reînfiinţate imediat după ce PSD revine la putere. Această ultimă chestiune seamănă cu o promisiune de genul „Dacă venim noi, putem face absolut orice, chiar şi să vă ducem în excursie pe planeta Marte!”. Rămâne, totuşi, de văzut cât vor crede oamenii din toate prostiile acestea şi din toate declaraţiile demagogice rostite fără nico acoperire măcar logică, dacă nu şi realistă.

O falsă problemă

2011-06-06T08:41:00.001+03:00

Campanie electorală cu ANI în braţe

De vreo câteva zile, o suită întreagă de cârcotaşi, fie că sunt ziarişti, politicieni sau simpli cârcotaşi, se dau de ceasul morţii, nemaiputând de grija primarului Constantin Gherghe, despre care spun că nu mai poate candida şi că va pleca de la Primăria Severin. Nu aş fi vrut să tratez subiecte de genul acesta, dar e cazul să lămurim puţin lucrurile.

În primul rând, primarul severinenilor a fost ales democratic şi masiv în anul 2008, iar de atunci, în cei trei ani care au trecut, imaginea şi aspectul municipiului reşedinţă a judeţului Mehedinţi sunt de nerecunoscut. Pentru cei care se întorc în Severin, după mulţi ani distanţă, impactul este şocant chiar. Dacă noi, cei care am văzut şi am simţit filă cu filă, cum s-a scris istoria redevenirii şi a reînvierii acestui colţ de ţară, suntem entuziasmaţi, despre cei care au lăsat, atunci când au plecat, aici, o ruină de oraş, iar acum găsesc, la întoarcere, o bijuterie, entuziasmul este cu atât mai mare. Şi toate aceste lucruri, clădite cu multă implicare, sunt rodul unei colaborări excelente între primarul Constantin Gherghe şi majoritatea PDL din Consiliul Local. Acest primar, căruia cu siguranţă, peste ani şi ani îi vom vedea numele înscris peste o stradă sau peste un cartier local, a scris istorie şi a revoluţionat ideea de bun gospodar. Să nu uităm că în perioada care a trecut, primarul Constantin Gherghe, ajutat şi sprijinit de cei treisprezece consilieri municipali ai PDL, dar mai cu seamă de parlamentarii democrat liberali Mihai Stănişoară, Doiniţa Chircu şi Cornel Ghiţă, a demarat şi realizat obiective la care altădată nu puteam decât visa. Oamenii aceştia au adus în municipiu peste 60 de milioane de euro, au schimbat complet intrările în municipiu, au adus fonduri europene pentru reabilitarea Palatului Cultural „Theodor Costescu”, a Cetăţii Medievale a Severinului, a Muzeului Porţilor de Fier, a Castelului de Apă şi fonduri pentru asfaltarea tuturor străzilor municipiului. Numai cretin sau prea ciufut să fii, să nu recunoşti că Severinul în care tata moşu – Constantin Dinu, nu a făcut nimic timp de 12 ani, s-a schimbat complet şi a căpătat un aspect proaspăt, modern şi european. Dincolo de toate acestea, Constantin Gherghe este şi va rămâne primarul cu cel mai mare capital de încredere, la fel cum senatorul Mihai Stănişoară este demnitarul local al cărui capital de încredere nu l-a egalat nimeni până acum. În aceste condiţii, în ultimele zile, s-au trezit câţiva frustraţi să se lamenteze, pentru a-şi masca bucuria malefică, pe marginea unui comunicat destul de imprecis postat pe site-ul ANI. Nu intrăm în amănunte, aici şi acum, pentru că e mai puţin important ce fel de valuri face ANI, o instituţie în care, de exemplu, o soaţă a unui politician originar de prin preajmă, zburdă, o instituţie care încă nu ne-a spus nimic până în prezent despre dosarul Brăgaru, dar care, iată, dă verdicte, în cazul unui primar care a schimbat fundamental ideea de prim-gospodar şi care a transformat Severinul în oraşul pe care ni-l doream cu toţii. Pe de altă parte, să ne amintim că problema acelei incompatibilităţi a primarului Gherghe a fost tranşată cu multă vreme în urmă, iar în conferinţa de presă pe care a convocat-o, primarul severinenilor a prezentat hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Restul e diversiune! Sau campanie electorală! Dar parcă prea e devreme pentru o deşănţată campanie, mai ales că această campanie încearcă să mintă severinenii că nu se vor mai putea bucura de primarul lor. Spune o vorbă românească, plină de înţelepciune, că nu mor caii, când vor câinii! Să lămurim lucrurile, spunând că primarul Constantin Gherghe poate candida şi că interdicţia aceea de care vorbeşte ANI nu se aplică funcţiilor cu caracter electiv. Constituţia României dă dreptul oricărui cetăţean român să aleagă şi să fie ales, singurele excepţii fiind acelea în care drepturile electorale sunt restricţionate, din cauza săvârşirii unor fapte penale, ceea ce nu e cazul! Aşadar, primarul Gherghe trăieşte, este la fel de puternic şi de hotărât, iar lamentările „filosofilor în materie de ANI” pot face totuşi ceva: îi vor creşte popularitatea!

Sondajele disperării

2011-05-24T12:37:00.000+03:00

Dosarul penal creşte popularitatea

Aflăm cu uimire nedisimulată faptul că o fiţuică ce apare, uneori, pe piaţa media din Orşova, publică un sondaj de opinie, chipurile realizat de PSD, nu ştim pe ce baze şi cât de „ştiinţifice”, dar croit în laboratoarele disperării, doar pentru a minţi orşovenii că PSD, în tandem cu Brăgaru, plus latura umană a mafiei politico – financiare, pot aduce izbăvirea la Orşova.

Dincolo de faptul că publicarea unei asemenea bazaconii, total nedocumentate, crează un prejudiciu grav pentu orice jurnalist care se respectă, sondajul scoate la iveală o teribilă anomalie: Primarul Constantin Adrian Brăgaru a crescut în popularitate, datorită celebrului său dosar penal, nr. 273/P/2009. Mai exact, dosarul penal creşte popularitatea! Desigur, pentru unul ca Brăgaru, aceste încurajatoare sondaje, aduc puţină speranţă, dar pentru restul lumii nu pot stârni decât hazul! Personal, ca un om care lucrează de peste 16 în presa scrisă, gestul lui Butnaru de a înghiţi şi publica o porcărie inimaginabilă, fără să o verifice în prealabil, este incalificabil şi descalificant. O publicaţie, fie ea oricât de anostă, care dezinformează oamenii, este sortită falimentului. Dar avem destulă înţelepciune să înţelegem cum, din ce motive şi cu ce scop, colegul nostru de breaslă a publicat sondajele respective. Problema este alta! Dacă un om controversat, precum Brăgaru, poate să ajungă de la 15% la 24%, iar un altul ca Ion Manea, poate scădea de la 35% la 22%, înseamnă că laboratoarele disperării sunt într-o continuă şi încrâncenată luptă, pentru a mai salva ce se mai poate, dintr-o prăbuşire iminentă în preferinţele orşovenilor. Dacă orşovenii se dau în vânt, potrivit sondajului ştiinţifico – fantastic al PSD, după Adrian Duicu şi Constantin Brăgaru, atunci înseamnă că lumea s-a întors cu susul în jos! Sau poate că a venit mult trâmbiţata apocalipsă, propovăduită de acel pastor american, iar noi încă nu am aflat! Dar haideţi să vedem ce spune celebrul sondaj cretinoid de la Orşova: Constantin Brăgaru este creditat cu 24,7% din preferinţele electoratului orşovean, în timp ce Ion Manea are 22, 3%, Dorin Incă are 3,03%, iar Constantin Negulescu are doar 2,53%. Interesant este faptul că atât Brăgaru, cât şi Incă, sunt nominalizaţi drept candidaţi ai PSD, în acel sondaj! Ce înseamnă asta? Înseamnă că este vorba de o încercare disperată de a-l înlocui pe Incă cu Brăgaru, după ce bietul Dorin Incă a fost momit să se alăture PSD, ba chiar a şi fost nominalizat candidat al social – democraţilor. Până la urmă nu e rău deloc, deoarece o alăturare Brăgaru – PSD nu poate aduce decât imense deservicii PSD, în favoarea adevăraţilor candidaţi populari în sondaje, iar defilarea cu COBRA prin campanie nu poate fi decât una teribil de veninoasă! Un alt sondaj trompetistic îl aduce pe Duicu în fruntea plutonului de candidaţi preferaţi pentru Consiliul Judeţean, de către orşoveni bineînţeles, iar pe acualul preşedinte al CJ Mehedinţi – Marius Bălu îl creditează cu puţin peste 7%. Păi să explicăm unde este primul semn al prostiei monumentale din jurul bietului sondaj: Marius Bălu nu poate avea atât de puţin, din simplul motiv că un preşedinte în exerciţiu, care oricum a fost popularizat suficient de mult şi care a realizat ceea ce nu s-a făcut timp de 15 ani, în acest judeţ, acest preşedinte nu poate avea sub un minim de 35%. Sondajele disperării sunt însă demne de toată jena, dar şi demne de milă. O milă adâncă pentru un PSD leşinat şi dezbinat, precum cel din Orşova! Ar mai fi şi o altă ipoteză „ştiinţifică” la mijloc: S-ar putea ca sondajul să fi fost făcut ori de măturătorii serviciului de salubritate local ori de mistreţii hăituiţi de pasionatul vânător local, Constantin Adrian Brăgaru! O ată ipoteză, poate cea mai credibilă dintre toate, este următoarea: Brăgaru se întâlneşte, prin localurile din municipiu, cu cel puţi trei persoane nelipsite. Dacă din patru oameni, unul a spus că votează cu Brăgaru, adică chiar Brăgaru, unu din patru înseamnă exact 25%! Dumnezeu să-i aibă în pază pe imberbii şi inocenţii trepăduşi locali ai mafiei politico – financiare din Orşova!

Ultima oră

2011-05-19T14:02:00.000+03:00

Se pare că deja celebra pace de la ŢAKA s-a mutat într-un alt local din Orşova, numit NEW WAVE (LA BUŞU). Aici întâlnirile siropoase dintre omul de afaceri Constantin Popescu şi primarul Constantin Adrian Brăgaru se consumă pe teme de sondaje contrafăcute. Mai exact, se pregăteşte un sondaj de tot râsul, pe care nu se ştie ce institut îl face, dar care trebuie musai să îl scoată pe primul loc în preferinţele orşovenilor pe Brăgaru. Pe de altă parte, Organizaţia PSD Orşova nici nu vrea să audă de vreo colaborare cu Brăgaru. Aşa că încurcă-i drace, că şi mie-mi place!