Masa festivă a început cu 4 feluri de antreuri: frigărui cu melci, crochete de melci cu sos picant, colţunaşi cu sos de melci şi piept de viţel cu sos maroniu, urmate de felul întâi, care a fost o ciorbă de burtă şi apoi melci în foietaj cu sos alb.

Felul 2 a început cu piept de prepeliţă umplut cu melci şi condimentat cu rosmarin. Iar deliciul meniului a fost felul tradiţional specific zonei: melci Helix Pomatia alpina operculaţi fierţi în suc propriu. Melcii, hrăniţi cu vegetaţie naturală şi care se purghează singuri înainte de operculare, au într-adevăr un gust deosebit.

Masa festivă s-a încheiat cu un desert savuros pe bază de pireu de castane.

La masă s-au servit mai multe feluri de vin alese astfel incât să complimenteze respectivele feluri de mâncare.

După cum se poate vedea, bucătăria italiană din Borgo San Dalmazzo este caracterizată prin flexibilitate, cu o gamă largă de ingrediente, în special felurite sosuri gustoase. A lipsit cu desăvârşire garnitura de cartofi prăjiţi din meniurile româneşti, care între noi fie spus, alături de o friptură, sunt o bombă calorică şi de colesterol. Felurile de mâncare reprezintă un element important al stilului de viaţă piemontez si reflectă în principal cultura şi istoria populaţiei din zonă, de altfel o zonă foarte bogată, mi-au explicat prietenii mei din Italia.

Abia am aşteptat să mă duc şi mi-am imaginat că va fi la fel ca la târgul de brânză de la Bra, care are loc în fiecare an în luna septembrie, unde toate străzile din centrul oraşului erau cu corturi cu tot felul de specialităţi de brânză. La San Dalmazzo însă nu a fost chiar aşa . Au fost doar câteva tarabe cu melci Pomatia operculaţi şi prea puţini cumpărători. Străzile însă au fost pline cu corturi cu diverse alte produse.

Apoi am înţeles că de fapt este mai mult un festival gastronomic având ca protagonist melcul. In pavilionul de expoziţii erau amenajate mese unde se putea degusta tot felul de specialităţi pe bază de melci. Lumea a venit la festival să se distreze şi să-şi satisfacă plăcerile gustative şi mai puţin să cumpere melci.

La târg am cunoscut câţiva membri ai confrăţiei gastronomice Helicensis Fabula şi am fost invitată să particip la întâlnirea acestei confrăţii.

Confrăţia Helicensis Fabula are o vechime de peste 30 de ani şi în principal promovează vechile tradiţii culturale culinare din zonă pe bază de melci. La recomandarea prietenilor mei din Italia am fost admisă ca şi candidat pentru a face parte din această confrăţie.

Am participat la masa festivă a confrăţiei, unde s-au servit numai specialităţi pe bază de melci.

Cel mai mult mi-au plăcut melcii Pomatia Alpina operculaţi fierţi în cochilie. In zonă se păstrează tradiţia ca această specialitate să se mănânce cu ajutorul unei caiele.

La sfârşit în sens de preţuire că am apreciat toate delicatesele culinare de la banchet am primit un cadou special.

Blogul melcilor

Târgul sărbătoreşte una din cele mai celebre şi gustoase specii de melci, Helix Pomatia Alpina, o varietate de melc tipic Alpilor Maritimi, care a devenit in timp simbolul orasului.

Târgul care ţine o săptămână este însoţit de o gamă largă de evenimente colaterale, cum ar fi concerte, spectacole, expoziţii şi, mai presus de toate, degustări şi un festival culinar având ca protagonist melcul.

Aşteptat cu nerăbdare de gurmanzi, târgul este o ocazie de a gusta melci preparaţi în zeci de feluri conform cu rafinata cultură gastronomică locală.

La 19 noiembrie 2011 este sărbătoare în cadrul grupului AS-PO. Prietenul nostru Zsolt împlineşte 30 ani, din care ultimii trei ani i-a dedicat, in afara muncii de zi cu zi, şi creşterii melcilor comestibili.
Îi urăm multă sănătate, prosperitate şi foarte mulţi ani fericiţi. La mulţi melci !

Mesaj scris de Birven şi Admin

Articol scris de Zsolt

Primit de la Radu

Lucrările conferinţei au fost deschise de prof.G.Avagnina, directorul Institutului de Helicicultură din Cherasco, care timp de 2 ore şi jumătate a pledat pentru metoda de creştere a melcilor în ciclu biologic complet sub cerul liber. Argumentul dumnealui în favoarea acestei metode este faptul că este o metodă economică, care se caracterizează prin alimentaţia melcilor exclusiv vegetală. Sub nicio formă dl.Avagnina nu este de acord cu alimentaţia melcilor cu nutreţ uscat, pentru că, spune dumnealui, aceasta ar conferi melcilor o carne moale, iar consumatorul italian preferă o carne mai crocantă.

Când asculţi totul pare simplu, frumos şi realizabil, dar din cele 475 de ferme de creştere a melcilor înfiinţate în Romania prin această metodă încă nu am aflat de existenţa vreunei ferme, care să funcţioneze şi să fi obţinut o producţia de 1kg/mp. Poate că există. Ofer un premiu de popularitate pentru cel care a reuşit.

In aceeaşi zi după amiază am vizitat o fermă de melci foarte bine pusă la punct, cu mulţi melci, cu alei fără niciun fir de iarbă şi fără cochilii goale, dar de pe 2000 mp a recoltat în primul an de activitate doar 475 kg.

A doua zi a fost ziua premierilor. Au fost premiaţi:

*patronul unei firme de prelucrare a melcilor din Turcia, pentru marea sa capacitate managerială, firma fiind considerată a avea cea mai mare capacitate de prelucrare a melcilor din lume;
*un tânăr care a inventat şi brevetat un utilaj pentru extragerea mucusului de la melci;
*un fermier pentru perseverenţă, chiar dacă nu a reuşit din start;
*o doamnă, reprezentantă a unei asociaţii de voluntari, pentru excelenţă în prepararea melcilor conform tradiţiei populare din regiunea Savona din Italia.

De asemenea au mai primit felicitări: o firmă din Grecia pentru că a consiliat în ultimii 3 ani înfiinţarea de ferme de creştere a melcilor pe o suprafaţă de peste 1000 ha, o familie din Polonia pentru că a avut curajul să înfiinţeze o fermă de crestere a melcilor prin metoda Cherasco, acolo unde majoritatea fermierilor folosesc tehnologia franceză; o tânără din Bulgaria pentru că promovează cu mult patos metoda italiană şi a tradus în bulgară cartea despre helicicultură a prof.Avagnina.

La prânz am savurat la un restaurant câteva preparate pe bază de carne de melc, alături de un pahar de vin roşu.

Câteva imagini de la întrunirea de la Cherasco. Altă dată era plin de români la această întrunire. Acum nu am fost decât două românce. Totuşi, deşi oficial nu a fost niciun român, nu a lipsit steagul României.