Macsim Constantin

Comasarea - neconstituțională, verdict CCR

2012-01-25T14:40:00.000+02:00

Astăzi, 25 ianuarie 2012, Curtea Constituțională Română a decis că legea privind comasarea alegerilor locale și parlamentare în 2012 este neconstituțională. În consecință, alegerile parlamentare și cele locale nu pot fi comasate.

Pe 15 decembrie 2011, Guvernul Boc și-a asumat răspunderea în Parlament pe proiectul de lege care vizează comasarea alegerilor locale și parlamentare. Trebuie menționat că aceasta a fost a 15-a asumare în Parlament a Guvernului Boc. Lucru care semnalează gravele derapaje democratice ale actualului Executiv.

USL a depus o sesizare cu privire la această lege pe 22 decembrie. În sesizarea adresată CC, USL solicita să se constate "neconstituţionalitatea prevederilor Legii privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale şi a alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat din anul 2012, precum şi pentru modificarea şi completarea Titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale 215/2001 şi a Legii 393/2004 privind Statutul aleşilor locali".

Problema care mai rămâne este aceea că motivația judecătorilor a fost că ”doar câteva articole au fost declarate în dezacord cu legea fundamentală” urmând astfel ca legea să se întoarcă la inițiator pentru a fi pusă în acord cu prevederile constituționale.

După anunțarea verdictului de neconstituționalitate, liderul USL, Victor Ponta a declarat: ”(Guvernul) trebuie să demisioneze pentru că și-a asumat răspunderea pentru o lege nedemocratică și neconstituțională”.

Partea nevăzută a sărbătorii Unirii la Iași

2012-01-24T13:02:00.002+02:00

Toți bătrânii au câte o piesă preferată din repertoriul artiștilor noștri de muzică populară. Astăzi totuși, la Iași, am văzut câteva lucruri care s-au lăsat greu pe inimă. Chiar și pe unele piese mai vesele, mai optimiste, am văzut lacrimi în ochii mai multor bătrâni dintre cei adunați în Piața Unirii. Cum să îi judecăm pe cei din străzi care luptă pentru viața pe care o merită?

Anul trecut, Traian Băsescu a fost prezent la Iași și a fost huiduit de un grup destul de mare de oameni..și atunci era totuși mai bine. Acum, acesta a fost huiduit în lipsă și i s-a cerut demisia.

Pe aceeași linie, nici din partea Guvernului nu a participat nimeni de la București, reprezentantul Guvernului la acest eveniment fiind prefectul Iași. Huiduielile pe care le-a îndurat acesta, Dragomir Tomașeschi, l-au făcut să se încurce în timpul discursului în repetate rânduri. Roșu la chip, vizibil deranjat, acesta și-a grăbit discursul și l-a încheiat în ”uralele” românilor prezenți.

Abia în mijlocul oamenilor realizezi cât de greu trăiesc românii și cât de mult suferă acești oameni care, la bătrânețe, ar fi trebuit să se bucure de roadele muncii lor de peste ani.

Exemplul unei zile superbe

2012-01-05T23:37:00.000+02:00

Se întâmplă uneori să ai și zile mari, zile la sfârșitul cărora să zâmbești și să adormi extenuat. De preferat ar fi nu ca aceste zile ”să se” întâmple” arbitrar ci ca noi să le facem să se întâmple. Cum prea puțini dintre noi pot controla stările atât de bine cât să facă din fiecare zi ceva cât să merite povestit, ajungem să trecem prin tot felul de stări arbitrare până să ajungem să fim fericiți.

Mergând pe linia celor povestite în ”Rezoluția 2012”, am decis să încep să operez schimbări acolo știu că sunt bune îmbunătățirile. Așa că am decis să las viciile deoparte, cel puțin până trece sesiunea și chiar după sesiune să le moderez (în 5 zile lucrurile arată fantastic). Viciul care a început să capete proporții e setea de informație, o nevoie eternă care cere costuri tot mai mari de întreținere, dar asta-i altă poveste:)

Cum a fost 5 ianuarie? Superb. Astăzi am reușit să fac util cât altădată în câteva zile: am făcut sport până la epuizare, am citit (atât pentru examene cât și pentru interesul personal), am băut ceaiuri după mese, și m-am întins 10 minute după-amiază pe cea mai relaxantă muzică din lume.

Spre rușinea mea, astăzi am servit și primul ceai în Cărturești. Știam că există (am mai umblat printre cărți pe-acolo), auzisem că au creat o atmosferă foarte faină acolo, știam că vând ceai (nu știam totuși cât ceai și la ce calitate) dar abia astăzi mi-a fost dat să ajung și să testez și ceaiul. Am servit un ceai și o lectură cu unul din cei mai dragi prieteni și am plecat și cu o carte de 25 de lei de-acolo (nu știu dacă a fost de la ceai sau pur și simplu încep să gândesc mai bine) și cu muulte subiecte de dezbătut pentru o altă gustare de seară acasă. Mai presari puțină atmosferă de Iași-post sărbători și puțin din liniștea de vacanță și pot spune fără dar și poate că a fost o zi superbă:)

Sunt perfect conștient că ce-i ”superbul” meu e ”mulțumitorul” altuia și n-am de gând să ofer ziua asta ca etalon pentru nimeni. Și iar sunt conștient că ziua asta s-ar fi dus pe plută dacă îmi amintea cineva de cariera pe care aș fi putut s-o am în a cânta la pahare dacă doar aș fi putut să cânt la acel prim pahar.

Trăiți-vă cât mai frumos zilele și faceți cât mai mult din tinerețe pentru că numai câte una de fiecare avem:)

”Rezoluția 2012”

2011-12-29T23:38:00.004+02:00

Tocmai ce-am terminat de redactat și de semnat rezoluția pentru noul an, denumită generic și deloc previzibil: ”Rezoluția 2012”. Am scris-o pe o pagină din agendă unde să mă vadă mereu și să mă judece, sau poate, mai mult de atât, să mă motiveze și să-mi amintească de un moment când gândeam mai clar.

Sunt un mare fan al promisiunilor scrise pentru că implică un anumit grad de asumare și de coerciție (chiar și pt sine). Anul acesta am reușit să realizez câteva lucruri destul de importante folosind această metodă și nu am de gând să schimb ceva ce funcționează.

Rezoluția are 5 capitole mari: ”Facultate” care are 5 articole, ”Mod de viață (generalist)” cu 6 articole, ”Sentimental” cu 4 articole, ”Profesional” - lider detașat cu 14 articole și ”Economic” cu 10 articolașe:) Are în ea obiectivele mari pe anul viitor, îndrumări și la unele și câteva strategii de atingere a obiectivelor. Completat, bineînțeles, cu dată și semnătură și cu data intrării în vigoare. Și ca să-i dea și puțină substanță și greutate, îi voi pune și o ”Așa să-mi ajute voința și rațiunea.” sub semnătură:).

Astea fiind spuse, sper să avem cu toții un an cât mai bun (nu ultimul, că ar fi mare păcat să se termine totul în punctul acesta, când încă se mai pot face atât de multe). Să fim mereu motivați, ghidați de scopuri mai mari decât micile răutăți ale lumii, ale oamenilor sau ale noastre din interior. Să avem mereu motoarele pornite, gândirea orientată și inima deschisă, și restul vor găsi să se rezolve pe drum!

La mulți ani!

Reinventarea solidarității studențești

2011-12-05T19:32:00.001+02:00

Am accese de idealism cam de două-trei ori pe săptămână. Asta n-o văd neapărat ca ceva rău, mai ales dacă ideile pot avea rezultate pozitive pentru mai mulți oameni. Ideea de tura asta viza o mare nemulțumire de-a mea din trecut, anume faptul că în căminele astea din Copou, în speță cele din Codrescu, nu mai există solidaritate studențească.

Am văzut multe lucruri în căminele de prin București și în cele din Iași, în special cele din Tudor, care meritau apreciere. De la un simplu panou pe care să posteze lumea la partier tot ce-și dorește, gen : ”vând telefoane”, ”repar laptopuri”, ”cumpăr licență”, etc. până la recomandări pentru job-uri, colaborări, posibilități de implicare în ligi studențești. De asemenea mai era o problemă cu faptul că unii oameni termină facultatea și nu știu cu cine au stat în cămin, nu și-au făcut prieteni, nu aveau prieteni cu care să stea în cameră, etc.

Am decis să fac un grup de facebook pe care să-l popularizez în cămin. Acum entitatea a căpătat personificare și are, printre altele, și peste 100 de membri. Dacă lucrurile merg cum ar trebui, ar trebui să facem peste 300 de membri și după aceea extinderea la nivel de campus. Cum facebook este o unealtă atât de utilizată și atât de ușor de folosit, sunt curios cum de am fost primii care am reușit asta. Nu-mi propun să atac status-quo-ul, să atac organizarea cu șef de cămin, șefi de palier, etc. În schimb e un cadru în care putem găsi oameni cu interese asemănătoare, putem promova colegii de cămin și ligile studențești din care fac parte, putem organiza dezorganizarea și să transmitem informația mult mai ușor.

Sper să fie într-un ceas bun și să avem rezultatele pe care le dorim și mai presus de toate să readucem solidaritatea în Copou. Am văzut că pentru a lipi un afiș la avizier trebuie ca afișul să fie autorizat de Universitate. Ce înseamnă rigiditatea și lipsa de viziune a conducerii campusului!

Mulțumesc și colegilor care m-au ajutat cu organizarea:

Departamentul de design: Ion Meșca!
Departamentul de PR: Andrei Moga Silviu!
Departamentul de Resurse umane: Grațiela Manu!

Un 1 decembrie mai puțin optimist

2011-12-03T18:56:00.001+02:00

De 1 decembrie, când toată lumea sărbătorea ziua națională a României, când pe tot mediul online circulau articole patriotice și laudative la adresa poporului român, Transparency International România a publicat un articol mai puțin optimist cu privire la evoluția problemei corupției în România.

Denumit generic ”O națiune împovărată de corupție” articolul atrage atenția asupra raportului Transparency International cu privire la Indicele Percepție a Corupției (IPC) care plasează România pe poziția 75 din 183 de state analizate, ocupând locul 25 din cele 27 de state membre ale UE.

Situația corupției românești devine alarmantă, România clasându-se în acest an la egalitate cu monolitul comunist China. Nici anul trecut nu stăteam tocmai bine, ocupând poziția 69 din 178 de state analizate, însă anul acesta am reușit să coborâm încă șase poziții.

”Salutăm” astfel demersurile actualei guvernări de a controla acest flagel. Unde sunt măsurile anti-corupție anunțate de Traian Băsescu, luptă pe care și-a fundamentat campaniile din 2004 și respectiv 2009? Ce relevanță mai au mesaje precum ”De ce le e frică nu scapă” sau ”Hai la curățenie!”?

PDL a adâncit problema corupției, a scăzut încrederea populației în instituțiile statului și a dirijat în interese meschine banii poporului pe fondul crizei economice globale. La nivel european se estimează că pierderile suferite din cauza problemei corupției s-ar ridica la peste 120 miliarde de euro, sumă aproximativ egală cu bugetul anual al UE.

Idiocrația în construcție

2011-12-03T01:59:00.001+02:00

Asistăm în acest moment la un spectacol al istoriei. Așa cum spuneam și în câteva articole mai vechi, cred că istoria tinde să ia o turnură greșită. Gândul acesta a reapărut după mult timp în prim-plan după ce o bună prietenă terminase de povestit cum părinții ei, care s-au cunoscut în facultate, obișnuiau să-și scrie scrisori romantice, să-și trimită versuri din Cenaclul Flacăra scrise pe frunze uscate, etc. Pe cât de tare m-a surprins zâmbind această povestire, pe atât de repede m-am înclinat și m-am rușinat parcă de stadiul în care am ajuns, la plural vorbind. ”-Superb!”, m-am gasit spunându-mi, după care a venit întrebarea inevitabilă ”-Dar noi?”. Nici nu vreau să compar ”combinațiile” de pe Facebook, de pe Yahoo Messenger, mailurile sau telefoanele date cu ceea ce împărtășeau oamenii atunci. Dacă aș încerca să fac asta mi-aș da seama că poate nu mă potrivesc în acest timp, sau că generațiile încep să se strice.

Trăim un prezent de tranziție periculoasă și generațiile viitoare pot plăti pentru greșelile pe care le facem sau pentru măsurile pe care nu le luăm acum.

Baconschi și regretele

2011-11-24T00:40:00.001+02:00

Întrebat fiind de către un coleg din Rep. Moldova de ce românii nu mai sunt primiți pe piața muncii în UE, am răspuns: ”e regretabil”. Abia apoi mi-am dat seama că deja a spus asta Baconschi. Declarațiile oficiale ale celor de la MAE rămân încă în sfera regretelor. Reprezentanții Olandei și ai Marii Britanii, și de la celelalte state care restricționează accesul muncitorilor români pe piața muncii plâng în pumni după această reacție vehementă a lui Teodor Baconschi.

E regretabil...

http://www.b1.ro/ministerul-de-externe-regretam-declara-iile-ministrului-olandez-care-propune-prelungirea-restric-iilor-romani-15281.html

http://www.mediafax.ro/externe/baconschi-isi-exprima-regretul-fata-de-mentinerea-restrictiilor-pe-piata-de-munca-din-anglia-9001372

http://m.rfi.ro/articol/stiri/politica/baconschi-nu-regret-deloc-metafora-romania-care-cerseste

Eu îi spun: nu regreta, viața e prea scurtă.

Băsescu despre învățământ:

2011-11-22T20:36:00.001+02:00

1. ,,Trebuie să reformăm învăţământul pentru că produce academicieni şomeri. Avem prea mulţi filosofi şi prea puţini ingineri. Inginerii pe care-i avem nu sunt specializaţi în domeniile de care este nevoie", a declarat Băsescu, precizând că toate aceste schimbări au ca scop să facă România competitivă pentru zona euro. „Nu avem voie să ne îndatorăm pe cheltuiala generaţiei viitoare şi să ne irosim resursele", a mai spus preşedintele român. Sursa

2."Raportul ne relevă o situaţie mai mult decât îngrijorătoare. Sistemul nostru este ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate", a mai declarat Traian Băsescu. Sursa

Având acestea în vedere, ar trebui să ne mirăm că mărirea procentului din PIB pt învățământ la 6% s-a amânat? Ar trebui să ne mire că de la 8,9 de miliarde vor să facă bugetul de 8,7 miliarde?
Cum spunea ieri un profesor de-al meu de la catedra de Științe Politice, nu te poți aștepta la rezultate fantastice într-o țară dacă nu investești în oameni, dacă nu investești în învățământ și-n sănătate. Bursele doctorale sunt blocate, posturile universitare sunt blocate, BAC-ul a fost un fiasco, evaluările elevilor sunt lipsite de realitate, elevii sunt trecuți doar de dragul de a ține școlile în funcțiune, etc.
Vede cineva vreo problemă? Vede cineva un motiv pentru o investiție suplimentară? Nu, totul este perfect.

Ceasul bate a schimbare

2011-11-21T23:51:00.001+02:00

Dacă până acum câțiva ani discursul cu privire la etica, la morala întreprinzătorului erau privite ca fiind emanații ale unor naivi sau ca limite în fața succesului multinaționalelor, astăzi apar tot mai mulți care susțin întoarcerea omului spre omenie.

O dată cu criza economică din 2008 lucrurile au început să aibă fundament și, mai mult de atât, au început să fie auzite pentru că tot mai mulți erau cei ce începuseră să sufere. Modificări mari nu s-au putut face deoarece sistemul funcționa prea bine, unii ieșind mai bogați cu fiecare criză apărută. Începuse să devină evident totuși că lucrurile nu pot rămâne așa.

Se spune că mulți criminali nu-și pot privi victimele în ochi și nu le pot vorbi pentru că i-ar umaniza și astfel a ucide un om e mai greu decât a ucide un ”obiect”. Cei care vorbesc în numele sacrificiilor de orice gen pentru profit sunt cei care au (cum spunea un preot, recent apărut în presă) ”pielea mai aproape decât cămașa”, însă paradoxul este că burghezul cu adevărat important în joc astăzi nu mai are probleme cu pielea, ci cu grosimea contului bancar. Astfel că dacă păstrarea a 300 de angajați intră în conflict cu scăderea cu 3% a grosimii portofelului, nu îi ia mai mult 2 minute să ia decizia. Dar el nu-i vede în ochi, pentru el angajații sunt ca niște roboței, sau cum spunea Stalin, sunt ”statistici”. El nu merge să le dea veștile angajaților, nu îi însoțește acasă, nu le privește copiii în ochi.

Modelul acesta imoral sau amoral de a strânge bogății ne lasă și ne va lăsa cu tatuaje cerebrale greu de scos. Chiar și cei care poate ar dori să pună un nou sistem în mișcare se gândesc ”să moară capra vecinului și poate apoi o ucid și eu pe a mea”, însă nu e vorba de animale, ci de oameni aici și de viețile lor.

Protestele de pe Wall Street și din alte locuri de pe glob adunate sub egida unei mișcări numite generic ”Occupy movement” au ca scop trezirea conștiinței populației, tragerea unor semnale de alarmă asupra pericolului pe care lăcomia și lipsirea de scrupule le reprezintă la adresa păcii mondiale. Lupta e grea, ținând cont că oameni care n-au nimic, sau au puțin se bat cu cei care au , practic, nelimitat. Speranța mea este că aceste mișcări se vor intensifica, pentru că oamenii nu pot fi ținuți sub papuc o eternitate și din ele vor rezulta voci suficient de importante cât să ceară drepturi reale, palpabile și reglementări atât de necesare economiei globale. Singurele mele temeri rezidă în faptul că: 1. aceste acțiuni ar putea fi comandate de alte persoane putred de bogate care doresc rocada; 2. că aceste mișcări, dominate, unele, de discursul anarhist ar putea fi o amenințare la adresa statului de drept și astfel ar putea face mai mult rău decât bine; 3. că succesul acestor mișcări ar facilita accesul unor lideri extremiști la putere și având o masă de oameni maleabil de revoluționară, ar putea duce la multe la atrocități.

Un documentar suficient de scurt pentru a fi vizionat și de cei mai puțin răbdători (26 de minute) pe care l-am primit cadou zilele acestea prezintă câteva adevăruri care nu au cum să ne lase reci. Full Option de Vincent Bruno prezintă cele trei modele de muncitori : belgianul, românul și tailandezul cât și fenomenul migrației inevitabile a multinaționalelor oportuniste către țările subdezvoltate pentru a obține costuri de producție foarte reduse. Faptul că românul a început să-și cunoască drepturile și să și le ceară e un lucru cât se poate de bun, problema stă în pârghiile pe care companiile mari le dețin în relația cu angajatorii și statele precum și posibilitatea de a șantaja cu plecarea în orice clipă din țara respectivă.

Vă recomand din toată inima să-l vizionați: http://vimeo.com/8028371 .

Respect și ajutor

2011-11-21T22:09:00.001+02:00

Abia după ce încerci să ajuți o persoană de câteva ori realizezi cât de greu este de fapt să ajuți. Când oamenii sunt precum narcomanii: azi îți plâng în brațe și se tem de ziua de mâine; îți spun cât de mult îți apreciază ajutorul, cât de mult ai schimbat ceva în viața lor și mâine îi vezi făcând aceleași greșeli.

Știi, doare, dar în același timp îți dai seama că mai mult nu poți să faci. Începi să te gândești că poate te înșeli, începi să speri să te înșeli...că poate toate se vor rezolva.

Și e ciudat că poate încerci din răsputeri să nu lași pe cineva să cadă prin diverse modalități: printr-un sfat (rar și bine cântărit), printr-o sugestie pozitivă bine plasată, prin încurajări. Și ceilalți cred că e o încercare superficială, că încerci să îi ajuți din milă...

E ciudat când, chiar și după mulți ani de istorie în spate, unii te caută doar când le este greu. Îi primești înapoi, îi accepți și mergi mai departe. Totuși, există limite la toate. Nu poți să tragi mai mult de un om pentru că, chipurile, tot el se depărtează de tine. Își vede vinovăția în ochii tăi, se judecă și se scârbește, ascunzându-se. Toți avem limitele noastre.

Dincolo de a fi un articol de constatare superficială a unor coincidențe din realitate, aceste rânduri sunt mai mult un act de trezire. Abia acum realizez cât de greu e să ții pe cineva care te alungă, să lămurești pe cineva de anumite lucruri (evidente pentru restul) și cât e de greu să îl accepți înapoi, când se întoarce cu lacrimi în ochi. Și cu această ocazie țin să mulțumesc acelor oameni care au fost mereu acolo, care nu m-au lăsat în prostia mea, ci m-au trezit, chiar și cu riscul de-a mă pierde de tot.

Vă mulțumesc și vă respect!

Concert Open Fire, 7 decembrie, Underground Pub

2011-11-19T21:34:00.001+02:00

Concert OPEN FIRE în Underground Pub din Iași!
Miercuri, 7 decembrie începând cu orele 20 vă vor încânta trupele:

Infected Rain

Chisinau - Nu Metal

www.facebook.com/infectedrain

www.infectedrain.com

Todo

Chisinau

www.facebook.com/TODOmusic

OPEN FIRE

Iasi - Thrash Metal

www.myspace.com/openfireromania

Intrarea va fi 10 lei!

Mai multe detalii: http://www.facebook.com/events/189083744510653/

Conferință de presă TSD Iași, 6 octombrie

2011-10-07T19:46:00.000+03:00

Astăzi, 6 octombrie a avut loc la sediul PSD de pe strada Ștefan cel Mare o conferință de presă ce avut în vedere trei subiecte: despre problemele din mediul universitar a vorbit Bogdan Balanișcu, despre campania de strângere de semnături organizată de PSD Iași pentru petiția ”Roșia Montana” a vorbit Vlad Ghica și despre campania de recrutare a Ligii Studenților Social Democrați a vorbit Ionuț Moisa.

Pe tema sistemului educațional universitar a vorbit Bogdan Balanișcu, consilier local al municipiului Iași și vicepreședinte TSD Național. Acesta a atras atenția asupra problemelor cu care se confruntă atât studenții cât și universitățile, probleme care marchează deschiderea anului universitar 2011-2012. Pe 3 octombrie s-a deschis noul an universitar și tot în această zi s-au publicat clasificările universităților și ierarhizarea programelor de studii. Cum pot studenții să-și aleagă facultățile cele mai bune în condițiile în care dezorganizarea și dezinformarea din cadrul ministerului este atât de gravă?

Noile modificări prezentate de ministrul Funeriu au fost anunțate târziu, iar o parte din aceste modificări precum Codul Studentului sau ierarhizarea programelor de studii nu sunt definitivate nici până la această dată. Codul Studentului ar trebui să informeze studenții asupra drepturilor, obligațiilor și cerințelor academice, asupra învățământului gratuit și a taxelor de studii. Termenul legal până la care Statutul Studentului ar fi trebuit adoptat prin Ordin al Ministrului era 9 august 2011, totuși ministerul nu a demarat procedurile legale nici până în ziua de astăzi.

Deși organizatiile studențești, printre care Uniunea Nationala a Studentilor din Romania (UNSR) si Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), au cerut în repetate rânduri întâlniri cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru a dezbate Codul Studentului, acestea nu au fost invitate la discuții. Unul dintre aspectele importante din cod este cel care privește drepturile de cazare ale studenților. În 2010, la nivel național erau peste 600.000 de studenți. Municipiul Iași are aproximativ 60.000 de studenți, dintre care 38.000 sunt studenți ai Universității ”Al. I. Cuza”. Din acești 38.000, doar 5.000 primesc locuri de cazare.

Ce se întâmplă cu ceilalți studenți, care nu primesc drept de cazare? Ce măsuri se iau pentru a-i ajuta pe studenți să găsească alternative? Iată câtă confuzie creează lipsa unui statut coerent al studenților care să-i direcționeze pe aceștia.

Tineretul Social Democrat Iași propune si trei masuri care ar trebui implementate de urgeta. Prima dintre acestea privește alocarea unui buget mai mare educației. Cea mai importanta resursă ete cea umana. Actuala putere reușește să distrugă sistemul de pregătire al tinerilor prin subfinanțare și indiferență. O altă măsură este micșorarea taxelor de cazare, crearea de locuri noi de cazare și sistem de cazare pe criterii echitabile și stabile în timp.

Nu în ultimă instanță sunt necesare parteneriate cu mediul de afaceri pentru pregătirea forței de muncă, stimularea prin măsuri fiscale a agenților economici pentru a crea noi locuri de muncă pentru absolvenți sau în cazul studenților/elevilor în curs pentru practică profesională. O altă soluție ar fi ca învățământul superior să fie încadrat în parametrii și după referințele din Strategia de Dezvoltare Comunitară Europa 2020.

Bogdan Balanișcu a mai subliniat că sunt vitale deblocarea posturilor din învățământ și crearea un mediu concurențial în care tinerii asistenți să poată fi încadrați în universități.

Există, de asemenea, o criză de profesori. Noua Lege a Educației prevede ca toate cadrele didactice peste 65 de ani să iasă la pensie, iar în sistem nu s-au mai făcut angajări de 2 ani.

Despre proiectul de strângere de semnături pentru proiectul Roșia Montana a vorbit Vlad Ghica, secretar executiv al TSD Iași. Acesta a atras atenția asupra faptului că deși este foarte cunoscut și discutat, cetățenii români știu încă puțin despre termenele, condițiile și beneficiile pe care statul le-ar putea avea sau pe care, dimpotrivă le-ar putea pierde printr-un contract păgubos, contract pe care președintele Băsescu îl sprijină din considerente financiare.

Proiectul pe care TSD îl are acum în desfășurare vizează strângerea a 100.000 de semnături la nivel național pentru petiția împotriva exploatării de la Roșia Montana. În acest proiect TSD va colabora cu TNL, precum și cu ONG-urile din domeniul protecției mediului. TSD Iași își propune strângerea a 5000 de semnături pentru această petiție.

Ionuț Moisa, coordonatorul Ligii Studenților Social Democrați a prezentat campania de recrutare a LSSD care se află în curs de desfășurare. Campania a început pe 3 octombrie, o dată cu deschiderea noului an universitar și se va încheia duminică, 9 octombrie. Reprezentanții Ligii Studenților Social Democrați au mers în Copou, Tudor Vladimirescu și alte locații și au împărțit pliante explicând studenților importanța implicării în politică și lupa pentru o viață mai bunăMesajle acestei campanii sunt: ”Nu sta indiferent, implică-te!” și ”Noi suntem schimbarea!”.

LSSD IAȘI RECRUTEAZĂ!

2011-10-05T23:16:00.002+03:00

LSSD Iași

Obiectivul principal al Ligii Studenților Social Democrați (LSSD) din Iași este să creeze un mediu favorabil implicării studenților în politica românească prin întărirea și răspândirea valorilor social democrate necesare României actuale.

Noi privim lumea într-un mod realist și dorim soluții concrete la situațiile actuale, nu în modul irațional promovat de ideile abuzive ale dreaptei românești.

Vrem să aducem la cunoştinţa tuturor studenţilor valorile social-democraţiei europene: solidaritatea, jusiția socială, încrederea în oameni, bunăstarea economică bazată pe statul de drept şi statul social.

Vrem să aducem în România progresul și modernitatea vestului la care majoritatea tinerilor aderă.

Vrem să readucem încrederea în sufletele tinerilor, să construim o generaţie care să nu mai fie tributară trecutului și să întărim legăturile dintre generații.

Suntem conştienţi de faptul că tinerii sunt dezamăgiţi şi dezgustaţi de scena politică românească. În acelaşi timp, ştim că tinerii sunt pragmatici şi caută soluţii concrete la probleme concrete. Ştim că tinerii din România nu sunt apreciaţi la adevărata lor valoare și caută să fie apreciați peste hotare.

Într-o ţară dezbinată de interese obscure, de politicieni care iși promovează interesele proprii în detrimentul intereselor generale ale națiunii, noi vrem să devenim o mişcare puternică, bazată pe încredere, demnitate şi solidaritate.

Mai mult decât orice altceva, vrem să oferim studenţilor un sprijin real pentru a reuşi în viaţă și pentru a le oferi mediul și societatea dorite de ei.

Pensionar și neliniștit

2011-09-30T17:34:00.000+03:00

Dacă tot se dă, de ce să nu iau? Asta mi-a fost întrebarea când am auzit că se dau iar ajutoare pentru pensionari/șomeri/persoane cu handicap, etc., iar cum mă încadrez doar în prima categorie am zis să-mi încerc norocul. Deși locația cu pricina era una total străină de mine, (deși Botoșani e un oraș mic) m-am descurcat de minune, căutând repere. Dacă magii l-au găsit pe Iisus, folosindu-se doar de steaua de pe cer, eu am găsit obiectivul uitându-mă după o coadă mare de oameni (trecuți de prima tinerețe) care stau cu mâinile în sân, cu sacoșile pregătite și comentând despre multe chestii într-un ritm halucinant.

Oameni foarte diferiți erau pe-acolo: persoane de etnie rromă (veniți cu copii, bunicii, mașinile, etc.), pensionari tipici, alte tipuri de pensionari, femei cu cărucioare și evident (nu putea să lipsească) acel individ alcoolic la 50 de ani care încă locuiește cu mama, și ea la 80 de ani. Cea mai șocantă poză dintre toate ar fi fost acea care ar fi reușit să surprindă ieșirea femeii cu copilul din depozit, copilul având puse la spate, în cărucior, și câteva pachete de făină și orez.

Dintre discuțiile abordate multe nu le-am înțeles, fiind vorbite în rrom(ână)ă. Am auzit o doamnă spunând ceva de genul: ”Uite că ne dau și nouă câte ceva. Ar trebui să-i realegem ca tot ne dau și ei, să stea acolo.”. Am stat o clipă, am reflectat, dar n-am putut să nu intru în discuție. Până la urmă am înțeles că respectiva doamnă și încă vreo doi domni de acolo nu votaseră cu Traian Băsescu și că nu sunt de acord ca PDL și ceilalți cu care au făcut coaliție să mai rămână la putere după alegeri. Am fost mulțumit de concluzie și am mers mai departe deși nu poate să nu mă îngrijoreze situația actuală care permite unor partide (”progresiste”) precum UNPR să-și adune membri, simpatizanți, voturi.

Dincolo de intrare se afla un tărâm minunat, un depozit imens în care resursele care inițial păreau probabil infinite începeau să se rărească. Munți de pachete de făină, orez, lapte, cutii cu biscuți, toate la dispoziția ”tineretului” din noi. Fiecare încerca să așeze în sacoșe sau genți pomana, unii aflând că nu și-au adus suficiente.

Ajutoarele acestea nu sunt rele. Se dau cantități mari de făină, de lapte praf (care totuși n-ar trebui dat la toată lumea ci eventual la mamele șomere sau în alte cazuri), de orez sau de biscuiți. Valoarea produselor este una substanțială, eliminând din scenariu calitatea probabil mediocră a acestora. Produsele oferite ajută într-adevăr oamenii să facă o economie suficient de mare, dacă ne gândim la bugetul unui pensionar. Însă aceste situații relevă câteva concluzii îngrijorătoare și ridică semne de întrebare serioase referitoare la această masă (destul de manevrabilă) a pensionarilor și a altor categorii de asistați social. Ne putem doar imagina cum vor profita cei care alocă fondurile publice în campania electorală ce va urma, și cum vor fi cumpărate voturile...cu doar o pâine.

Respect, partea a-2a

2011-08-03T14:30:00.000+03:00

Se întâmpla prin primăvara anului acesta să fiu în stația de autobuz de la Sala Sporturilor când s-a întâmplat ceva inedit. Recunosc că sunt forțat de multe ori să pornesc la drum cu ideea că nu mai există în țara noastră oameni obișnuiți, dedicați, oameni serioși, oameni cărora să le pese. Și nu de puține ori am receptat astfel de evenimente ca niște palme date mie, primite cu zâmbetul pe buze, mereu.

Mă pregăteam să plec spre Copou după ce îmi vizitasem frații când am prins acest incident. O studentă era urcată în autobuz și târziu fiind, n-avea bilet la ea. A avut ghinionul ca tocmai în acea stație să urce controlul care evident a încolțit-o destul de rapid. Autobuzul a stat în stație totuși în jur de 10 minute și tânăra a scăpat fără amendă pentru că a fost o doamnă care din omenie a sărit în sprijinul tinerei, spunând că aceasta e fiica ei. Doamna avea un set de 10 bilete, însă doar unul a fost compostat. Tânăra a coborât din autobuz destul de rapid, însă povestea n-a luat sfârșit. Pentru gestul pe care l-a făcut, doamna era să încaseze amenda în locul tinerei. Controlorii au tras de doamnă să coboare, pentru ”discuții”, însă nu au reușit să obțină nimic deoarece aceasta nefiind naivă și-a jucat bine cărțile și a susținut că întârzie la serviciu dacă coboară. Curajul și încăpățânarea de care a dat dovadă această doamnă mi-au dat de gândit pentru tot drumul până acasă. N-a fost o faptă uimitoare de genul să salveze un copil sau să oprească un avion din a se prăbuși, dar pentru mine a fost eroină pentru o seară.

Acum, totuși, să nu se înțeleagă că susțin în vreun fel călătoria iresponsabilă, fără bilet. Sunt în general împotriva acestor acte pentru că astfel purtăm și noi vina pentru autobuzele și microbuzele modeste puse în circulație, sau pentru datoriile pe care le au regiile de transport în comun. Dar oricum accentul nu vreau să cadă pe problema aceasta ci pe gestul femeii în sine.

Sunt sigur că nu sunt puțini cei care vor zice ”de-aș fi avut și eu o doamnă din asta pe autobuz când m-au prins ăia” dar gândiți-vă că dacă vă doriți suficient de mult, dacă aprindeți o lumină pe cer având simbol un autobuz încercuit, poate ”Doamna Preasalvatoare de studenți prinși de Controlul malefic” va apărea și vă va ajuta. Sau vă puteți cumpăra bilet. Oricum...

Respect.

Vizita la spital

2011-08-02T13:50:00.001+03:00

Nu trec des prin spitale și sunt extrem de recunoscător pentru asta. Mai ales de azi înainte voi avea de 3x mai multă grijă de sănătate pentru că după 2 ore de așteptat pe banchete am rămas șocat.
Cred că stând în ultimii doi ani printre studenți într-una din cele mai frumoase zone ale Iașului am uitat ce înseamnă viața pe bune. Am uitat cum arată boala, sărăcia și altele de genul acesta. Vina mea. Ce-i drept, am vazut azi cât pentru toată vacanța. Am văzut cum 20-30 de oameni stăteau înghesuiți pentru consultație la un cabinet, într-un hol de maxim un metru. Am văzut oameni accidentați, alții veniți ca la cumpărături, obișnuiți deja cu vizitele de spital. Am văzut oameni scoși parcă din filmele cu vizite de gradul trei, oameni care parcă stăpâniți de câte un mini-extraterestru din ăsta încercau să treacă unul pe lângă altul mișcându-se în reluare. Bine că nu m-a împins niciodată gândul să dau la medicină. E clar, nu-s făcut pentru așa ceva. O vizită ca asta la spital m-a negativizat cât pentru toată săptămâna.

Apoi vine partea evidentă. Se mai nimerește câte un doctor care dă impresia că nu dă doi bani pe tine. Nu pot generaliza, dar aud destule. Dacă la 7 fără eram în fața cabinetului și doctorul avea program de la 7-14, la ce oră ajunge doctorul la cabinet? Sună a problemă de fizică, numai că în loc de trenuri vesele sunt oameni triști. Răspuns corect: 9 și 15 minute! Două ore pierdute așteptând sosirea acestui mesia școlit, preaînvățatul și preaînțeleptul individ care mă întreabă pe mine ce anume să-mi prescrie. Și chiar și după ce s-a lăsat așteptat vreo două ore, unii dintre cei care așteptau s-au ridicat în picioare și-au salutat respectuos, toată procedura asta având iz bisericesc. Mă așteptam de-acum ca toți pacienții să intindă palmele, entuziasmați, iar doctorul bătând palma în fugă cu fiecare și salutând fugar (având pe fundal piesa Eye of The Tiger pentru stimulare), să intre în cabinet și să-i consulte. Ca la Mtv Music Awards, doar că în locul lui Usher e Irinel Medicul.

Apoi ca bonus se adaugă drumurile prin farmacii, întrebări, semnături etc. Și ca să fie și mai tare, după ce am reușit să-mi găsesc (nu ușor, a trebuit să umblu ca la dealeri) medicamentul în cauză m-am amuzato-speriat pe drum citind prospectul care presupune tulburări digestive, vizuale, auditive, cardiace...tulburări la nivelul pielii și chiar...wait for it... tulburări psihice și ale SNC, din care cităm: ”depresie, simptome psihotice și rareori tentative de sinucidere”. Ce bine că doar rareori își ia cineva viața încercând să-și rezolve o problemă minoră de sănătate, mă simt mai bine acum! Magic. Așa că dacă următoarele posturi vor instiga la lucruri negative, depresii, simfonii de-ale venelor vă rog din suflet să nu mă judecați și să fiți solidari!

Sănătate!

Respect, partea I

2011-07-19T21:57:00.001+03:00

“We must become the change we want to see.” Mahatma Gandhi

Cred că titlul spune suficient. Aceasta va fi o serie de articole în care vreau să cuprind lucrurile pe care le admir, lucrurile care m-au impresionat, lucruri (din nefericire) rare și atipice în aceste vremuri. Dincolo de observațiile pe care le facem zilnic, dincolo de remarcile sarcastice, de critici și de lamentarea specifică trebuie să recunoaștem că există și oameni care merită să fie exemple pentru alții, oameni fără de care viața ar fi chiar fără de zâmbet.

Acum nu prea mult timp, în timp ce făceam puțin sport în parcul Gulliver din Iași (model de parc pe care l-am propus și primăriei din Botoșani, însă fără succes, a se vedea aici) am reușit să prind un moment extraordinar.

Parcul este populat în general de copii mici și de părinți, eventual bunici. Copii se joacă, părinții privesc, discută, etc. iar din când în când mai ia și câte un părinte în vizor un aparat și-l testează.

Mare mi-a fost mirarea când am văzut doi oameni trecuți de prima tinerețe întrebându-ne dacă pot lua loc la aparate. Era un cuplu, veniseră de mână în parc probabil după ce făcuseră cumpărăturile. Nu m-am putut abține să felicit doamna respectivă, uimit fiind de voința de care acești oameni dădeau dovadă. Mi-a mărturisit că are 62 de ani și că a început de câteva zile să vină să facă mișcare în parc împreună cu soțul. Am rămas uimit de energia pe care o aveau acești oameni extraordinari. Au venit împreună, au știut ce au de făcut, și-au văzut de treabă după care au plecat precum au venit, ținându-se de mână.

Multe am avut de învățat din acest episod. Am discutat mult după ce au plecat ei despre ce înseamnă iubirea (cât de des vezi doi oameni la 62 de ani ținându-se de mână?!), ce înseamnă voința și ce înseamnă dorința de a trăi o viață sănătoasă. Am învățat să-i apreciez pe cei care realizează că nu-i niciodată prea târziu să înceapă să ducă o viața sănătoasă și am văzut cu

ochii mei că sportul nu are vârstă.

Respect.

Amitai Etzioni și ”simplitatea voluntară”

2011-07-13T21:54:00.000+03:00

Amitai Etzioni (n. 1929) este University Professor la The George Washington University. Este sociologoul și propagandistul de serviciu al comunitariștilor. A publicat peste douăzeci de cărți, printre care se numără lucrări de referință, tratate intrate în uz ca manuale universitare, eseuri polemice și îndelung controversate.

Cartea de față, Societatea monocromă atinge o gamă foarte largă de teme printre care: rasa, societatea postabundenței, normele sociale, comunitățile virtuale, etc.

Motivul pentru care m-am oprit la această temă a fost simpla citire a unui articol pe incont.ro care m-a adus imediat cu gândul la acest concept discutat în cartea lui Etzioni.

Există tot mai multe voci care susțin că scopul general al economiilor capitaliste trebuie schimbat și că atingerea unor niveluri tot mai înalte de consum este un obiectiv mult prea lipsit de conținut. Critica consumismului și încercarea de a găsi alternative viabile sunt, însă, la fel de vechi precum capitalismul însuși.

La începutul anilor '70, Ronald Inglehart descoperea că tendința occidentală este de reorientare către ”valorile postmaterialiste” precum dorința de libertate, un sentiment mai puternic al comunității, participarea politică, etc. Însă consumul a continuat să crească.

”De exemplu, în Statele Unite, între 1980 și 1990, cheltuielile pe cap de locuitor au sporit cu 21,4%. Partea de cheltuieli alocată articolelor ”de lux”, cum ar fi bijuteriile, jucăriile și echipamentul audio și video, s-a ridicat în aceeași perioadă de la 6,78% la 8, 63%. Între timp, rata economiilor personale ale americanilor a scăzut de la 7,9% la 4,2% în 1990 și s-a menținut la același nivel – sau chiar mai jos- de atunci încoace.” ( p.70)

”Simplitatea voluntară” se referă la modul în care oamenii aleg – de bunăvoie, nu constrânși de sărăcie, de programele de austeritate ale guvernului sau de închisoare- să-și limiteze cheltuielile pe bunuri de consum și servicii și să cultive surse nematerialiste de satisfacție și sens al vieții.

Simplitatea voluntară prezintă diferite niveluri de intensitate, pornind de la niveluri modeste (oameni care își reduc stilul de viață consumist, dar nu trec la viteza întâi) la simplificarea puternică (oamenii își restructurează puternic stilul de viață) apoi la simplificarea holistică.

Unul din paradoxurile notate de David Brooks este că pentru cei bogați, respingerea simbolurilor succesului este acceptabilă doar ”atâta vreme cât poți etala semne ale sărăciei într-un fel care nu lasă nici o urmă de îndoială că ești putred de bogat.” (David Brooks, ”Conscientious Consumption.”)

Aici se pot încadra toți cei care aderă la anumite norme ale simplității voluntare, dar nu o fac în alte domenii. Aici pot fi încadrați și cei care se îmbracă cu haine de câteva sute de dolari dar dețin case de milioane de dolari. Cazul lui Bill Gates e notabil: după site-ul de mai sus, el se îmbracă de 299,5 $, însă casa sa valorează peste 100 milioane $.

Consumismul este centrat pe ideea cum că o există o corelație directă între numărul de bunuri și de servicii utilizate și fericirea sau mulțumirea unei persoane. Dacă inițial economiștii susțineau că oamenii au un număr fix de necesități pentru satisfacția cărora muncesc și economisesc, ulterior s-a ajuns la concluzia că nevoile umane pot fi multiplicate artificial prin reclamă și presiune socială.

Frank M. Andrews și Stephen B. Withey au afirmat că statutul socioeconomic al unui individ are efecte slabe asupra ”sentimentului de bunăstare” și niciun efect semnificativ asupra ”satisfacției legate de viață în ansamblul ei.” ( Frank M. Andrews , Stephen B. Withey, Social Indicators of Well -Being: American's Perceptions of Life Quality)

De asemenea, Jonathan Freedman a descoperit că nivelurile de fericire raportate nu variau prea mult între cei aparținând la clase economice distincte, cu excepția celor foarte săraci, care prezentau tendința de a fi mai puțin fericiți decât ceilalți. (Jonathan Freedman, What Happiness Is , Who Has It and Why)

Studiile psihologice prezintă ferm următorul fapt: cu cât oamenii sunt mai preocupați de bunăstarea lor financiară, cu atât șansele de a fi fericiți sunt mai mici.

Robert Frank susține, în cartea sa din 1999, Luxury Fever, că ”banii nu mai aduc mulțumirea într-o epocă a excesului”, deorece acum, ”în loc să nu ne lăsăm întrecuți de vecini, încercăm să ținem pasul cu miliardarii – ceea ce este aproape imposibil”, argumentează Etzioni.

”Simplitatea voluntară reprezintă o nouă cultură, una care respectă munca în sine și apreciază consumul modest, mai degrabă decât cel ostentativ sau somptuos.” (p. 85)

Alegând să adopte un stil de viață mai simplu, mai puțin stresant, învățând să-și cultive alte aspirații, simplificatorii pot obține mai multă satisfacție din învățarea permanentă, voluntariat, viață publică, participarea în organizarea comunității, sport, activități culturale, etc.

Trecerea la acest mod de viață poate fi un mod de a mări semnificativ puterea societății de a se îngriji de mediul înconjurător și poate îmbunătăți șansele de realizare a unei justiții sociale elementare – egalitatea socioeconomică a indivizilor.

Garbage In - Garbage Out.

2011-07-08T17:45:00.000+03:00

Din înțelepciunea lui Anthony Robbins citire. Dacă tot e în vogă discuția referitoare la rezultatele proaste la Bacalaureat.

” Există o vorbă in lumea computerelor: „GIGO: Gunoi Introduci -Gunoi Obţii." Inseamnă că rezultatele pe care le obţii cu calculatorul depind in intregime de ceea ce introduci in el. Dacă introduci informaţii proaste, greşite sau incomplete, tot aşa vor fi şi rezultatele. Mulţi oameni din ziua de azi nu acordă decat puţină atenţie, sau deloc, calităţii informaţiilor şi experienţei sosite zilnic. Conform celor mai recente statistici, cetăţeanul american obişnuit să uită la televizor 7 ore pe zi.

Publicaţia U.S.News & World Report relatează că tinerii intre clasele a IX-a şi a XII-a văd in medie 18.000 crime. Ei petrec 22.000 ore in faţa televizorului - mai mult decat dublul timpului petrecut la cursuri in 12 ani de şcoală.

Este important să vedem cu ce ne hrănim mintea dacă ne aşteptăm ca ei să crească şi ne impărtăşească abilitatea de a gusta din plin şi de a se bucura de experienţa a ceea ce noi numim viaţă. Noi funcţionăm ca un calculator. Dacă ne formăm reprezentări interioare care ne spun că este bine să spulberăm satele cu o mitralieră sau că acele gustări nesănătoase in punguţă sunt hrana oamenilor de succes, acele reprezentări vor stăpani comportamentul nostru.

”

Open Fire la Open Camp Vaslui, 17 iulie

2011-07-03T13:31:00.000+03:00

Aloo, primăria?

2011-07-01T09:30:00.000+03:00

A trecut o săptămână și jumătate de când am trimis primăriei din Botoșani un mail cu propunerea de a înființa o ”sală” de fitness în aer liber, după modelul altor orașe din țară. Pare destul de clar interesul pe care instituția o manifestă față de astfel de idei, dacă cumva acest document a ajuns în fața cuiva cu putere de decizie, lucru de care mă îndoiesc. Următorul pas ar fi să merg în audiență la primar, unde poate voi primi mai multă atenție și problema sănătății cetățenilor va fi tratată mai serios. Pun mai jos argumentul pe care l-am trimis primăriei.

”

”Prima bogăție este sănătatea.” (Ralph Waldo Emerson)

Sănătatea ar trebui să fie prioritatea numărul unu a omului. Cu o stare bună de sănătate oamenii pot ataca de pe alt plan greutățile vieții, mai ales în condițiile în care se găsește societatea românească în anul 2011. Psihicul și fizicul sunt indisolubil legate, aflate într-o permanentă interacțiune, orice problemă fiziologică simțindu-se și în plan psihic, și viceversa. În condițiile în care societatea actuală este divizată între cei care practică ”sportul” consumului exagerat și cei care se zbat să reziste de pe o zi pe alta, puțini sunt cei care au timp să se gândească și la sănătate și la menținerea acesteia prin sport. Rata de apariție a cancerului în rândul celor care practică în mod activ sporturi este mult mai redusă decât în cazul celor care preferă un stil de viață sedentar.

Din nefericire, foarte puțini își permit să plătească un abonament la o sală de fitness. Prețurile pentru abonamente variază de la 40 până la 80 lei, sume mari pentru botoșăneanul de rând.

Pentru soluționarea acestor obstacole de ordin financiar, tot mai multe primării vin în ajutorul cetățenilor, punându-le la dispoziție aparate de fitness moderne, amplasate în spații publice, în parcuri în special. Urmând modelul european, tot mai multe orașe din România au demarat astfel de proiecte pentru cetățeni, printre acestea aflându-se: Cluj, București, Brașov, Iași, Slatina, Pitești; chiar și edilii municipiului Vaslui declarând că au în plan un astfel de proiect. Astfel de proiecte au crescut rata de mulțumire a populației față de autoritățile locale și au fost adevărate succese.

Așa cum sportul nu are vârstă, așa și aceste locații sunt gândite în așa fel încât cetățenii de toate vârstele să aibă acces la ele. În zonele unde aparatele sunt amplasate în parcuri de joacă pentru copii, atât copii cât și părinții și bunicii pot beneficia de avantajele fitness-ului gratuit, în aer liber.

Consider că deschiderea unui ”Activ-Parc” sau amenajarea unei locații pentru practicarea fitness-ului în aer liber vin în completarea acțiunilor demarate deja de Administrația Locală Botoșani. Proiectele de reabilitare și modernizare, foarte necesare orașului de altfel, pot fi o povară pentru cetățean, de aceea este necesar ca oamenii să aibă un loc unde să uite de greutățile de peste săptămână și să interacționeze în timp ce își mențin și sănătatea la un nivel optim.

Orașul Botoșani nu trebuie să rămână în urma altor orașe din Moldova. Acest oraș, care a dat țării și lumii multe personalități remarcabile, mari gânditori, artiști cât și mari sportivi, trebuie să continue să susțină dezvoltarea personală, morală, spirituală a cetățenilor. Prin desfășurarea acestui proiect cât și a altora se poate încuraja dezvoltarea spiritului de comunitate, de într-ajutorare, se pot declanșa mecanismele procesului de civilizare.

Sunt student în Iași și locuiesc în Botoșani doar pe perioada verii, însă mi-aș dori ca orașul meu să înceapă nu doar să arate ca un oraș civilizat, ci să se și comporte ca unul. Mi-aș dori să se investească mai mult în tinerețe, dezvoltarea personală și în stimularea inițiativei, pentru că acestea sunt valorile pe termen lung ale unei comunități.

Macsim Constantin”

Inside Job

2011-06-28T00:27:00.000+03:00

Pentru fanii filmelor de impact, precum și pentru fanii filmelor Zeitgeist, recomand filmul Inside Job. Filmul are ca obiect criza economică: cauzele acesteia, manifestările, principalii actori implicați, reformele făcute, etc.

Este extraordinară flexibilitatea morală de care poate da dovadă omul în anumite circumstanțe: oameni care câștigau până la 100 milioane $ pe an conștienți fiind de riscurile la care supun populația americană și nu numai; oameni care din lăcomie au sacrificat milioane de oameni; oameni care și-au dorit avioane, mașini, case de zeci de milioane de dolari indiferent de prețul pe care trebuie să-l plătească alții. Wall Street- locul viciilor, lăcomiei, corupției, locul unde ”răul” capătă dimenisiune biblică.

Ne este prezentată criza financiară globală care a costat lumea întreagă 20.000 miliarde $ și a lăsat milioane de oameni fără slujbe, fără case. Deși căderea era inevitabilă și anunțată chiar din 2005, dimenisiunile consecințelor nu cred că ar fi putut fi prevăzute.

Filmul prezintă cu claritate adevărurile ținute ascunse legate de criza din 2008 și ridică câteva probleme foarte interesante legate de conflictul de interese al economiștilor americani, profesori la cele mai prestigioase universități având în același timp funcții în marile bănci care au dus la prăbușirea sistemului.

Makes you think.

Anthony Robbins și Știința Dezvoltării Personale

2011-06-27T00:24:00.003+03:00

Anthony ”Tony” Robbins este un autor american de cărți motivaționale și antrenor al succesului (success coach) care și-a început cariera învățând de la diferiți speakeri motivaționali și promovând seminariile mentorului său personal, Jim Rohn. Ca influențe puternice regăsim NLP (Neuro-Linguistic Programming sau Programarea Neuro-Lingvistică) și forme mai convenționale de gândire pozitivă.

Cartea despre care vreau să vă vorbesc se numește Putere Nelimitată: Știința Dezvoltării Personale și apare în 2002 la Editura Amaltea, la aproape 16 ani de la publicarea acesteia în SUA(!). Anthony Robbins avea doar 25 de ani în momentul publicării acestei lucrări.

”Întotdeauna am fost curios să aflu cum anume obțin oamenii rezultate” spune autorul pentru a explica cum anume a ajuns să ”întâlnească” Programarea Neuro-Lingvistică. Robbins mărturisește că prima realizare a fost aceea de a scăpa de cele 15 kg pe care le avea în plus, luând ca model oamenii slabi, încercând să afle ce anume aceștia mănâncă, ce gândesc, ce crezuri au, etc.

Practic în asta constă NLP.

NLP studiază felul în care oamenii comunică cu ei înșiși astfel încât să poată realiza stări de inventivitate optimă. Mai concret, constă în abordarea unui sistem care s-a dovedit eficient și copierea (sau îmbunătățirea) acestuia. Să luăm exemplul unui cofetar de succes. Ce ar fi dacă am lua modelul unui cofetar care face cea mai bună prăjitură din lume? Ce ar fi dacă am putea realiza ceea ce el a perfecționat printr-o muncă constantă, prin sute de greșeli și modificări, în doar câteva minute?

Anthony Robbins ne spune că se poate. Dacă putem copia cele trei elemente ale modelului de desăvârșire umană pe care ni-l alegem și anume sistemul de convingeri, sintaxa mentală și fiziologia, putem avea aceleași rezultate.

Sistemul de convingeri este primul aspect ce trebuie avut în vedere pentru a reproduce orice formă de desăvârșire umană: ceea ce crede o persoană, ceea ce persoana respectivă consideră posibil sau imposibil ”determină într-o mare măsură ceea ce poate sau nu poate acea persoană.”
Sintaxa mentală este modul în care o persoană își organizează gândurile.
Fiziologia privește felul cum respirăm, postura, expresiile faciale, natura și calitatea mișcărilor, care determină și starea în care ne aflăm.

”Înțelegerea stării este secretul înțelegerii schimbării și desăvârșirii.” Aproape tot ceea ce-și doresc oamenii reprezintă o stare posibilă: libertatea, banii, dragostea, încrederea, puterea, etc. Cheia către toate aceste deziderate este abilitatea de a-ți stăpâni și conduce stările.

Ce anume generează starea pe care o avem?

-Reprezentările noastre interioare și fiziologia. Pentru a ne putea controla și îndruma manifestările noastre comportamentale, trebuie să ne putem controla și îndruma stările.

”De exemplu, cum vă purtaţi cu soţul/soţia sau prietenul/prietena cand ajunge acasă mult mai tarziu decat a promis? Ei bine, comportamentul vostru va depinde in mare măsură de starea in care vă aflaţi atunci cand fiinţa iubită se intoarce acasă, iar starea voastră va fi determinată in mare măsură de ceea ce vă reprezentaţi in mintea voastră ca motiv al intarzierii. Dacă timp de ore intregi v-aţi imaginat această persoană dragă in legătură cu vreun accident, plină de sange, moartă ori intr-un spital, atunci cand intră pe uşă s-ar putea s-o intampinaţi cu lacrimi in ochi, răsunand uşuraţi, ori cu o imbrăţişare caldă şi cu intrebarea: ce s-a intamplat? Acest comportament provine dintr-o stare de ingrijorare. Dacă totuşi v-aţi imaginat că persoana iubită a întarziat din cauza unei întalniri clandestine, sau din cauză că pur şi simplu nu-i pasă de timpul vostru sau de sentimentele voastre, atunci, cand această persoană ajunge acasă, o veţi primi cu totul altfel, ca urmare a stării in care vă aflaţi. Din starea de a vă simţi furios rezultă un set total diferit de manifestări comportamentale.”

Felul în care putem crea stări productive este prin administrarea memoriei. Formarea reprezentărilor care știm că sunt cele mai însuflețitoare: oricât de neplăcută este o situație, ți-o poți reprezenta într-un mod care să te mobilizeze. Doar un om mobilizat, motivat, dispus să-și canalizeze resursele în vederea atingerii succesului poate atinge succesul. Formula Succesului Suprem înseamnă: să știi ce urmărești, să treci la fapte și să înveți din ceea ce merge. Pentru a ajunge la reușită se impun trei componente: obiectivele, acțiunile și flexibilitatea sau capacitatea de a te redresa când lucrurile nu merg cum trebuie și de a continua atunci când totul merge bine.

”Omul este ceea ce crede el că este.” Anton Cehov

Eșecul generează eșec. Succesul generează succes. ”Credința în limite creează oameni limitați”, ne spune Tony Robbins.

Convingerea nu este nimic altceva decât o stare, o reprezentare interioară care îți dirijează comportamentul: ”dacă voi credeți în succes, veți găsi puteri să-l obțineți”. Pentru o mai bună ilustrare a modului în care oameni din diferite domenii au atins succesul, autorul propune o listă de 7 minciuni esențiale pentru atingerea succesului. Cuvântul ”minciuni” este folosit pentru a desemna relativitatea faptelor -niciodată nu știm cum stau lucrurile exact.

Cele 7 minciuni ale succesului:

Totul se întâmplă dintr-un motiv și cu un scop, și ne este de folos;
Nu există eșec, există doar rezultate;
Convingerea lucrurile sunt sub control, venită din asumarea răspunderii. ”Orice s-ar întâmpla, asumați-vă răspunderea.”;
Nu trebuie să știi totul pentru a putea folosi totul;
Oamenii constituie cea mai mare resursă;
A munci înseamnă a te recreea;
Nu poți avea reușite de durată fără un angajament.

Cartea lui Robbins prezintă o gamă foarte diversă de tehnici de atingerea stărilor productive și de eliminare a celor neproductive precum tristețea, depresia, etc.

Într-un capitol numit ”Fiziologia- calea desăvârșirii” este prezentat și aspectul ”fizic” al stărilor: ”schimbă-ți fiziologia și-ți vei schimba starea.” Cu un fizic sănătos, o alimentație sănătoasă, o postură corectă- elemente ce se pot antrena și asupra cărora se poate lucra- putem atinge anumite obiective mult mai ușor, putem atinge stările productive mult mai ușor. Totul ține de cât de mult vrei să realizezi obiectivele pe care ți le-ai propus.

Din rațiuni lesne de înțeles, nu pot prezenta în articolul de față toate tehnicile și toate sfaturile, foarte utile din punctul meu de vedere. Pot însă să vă trimit cartea în format digital pentru cei interesați. Lăsați o adresă de mail și vă voi trimite cartea, convins fiind de puterea acesteia de a ajuta în procesul continuu de dezvoltare personală.

Despre mintea deschisă

2010-10-04T11:16:00.000+03:00

Nu prea am mai avut în ultima vreme timp să scriu, dar nici momentul acesta nu mi l-am ales prea bine. Tastez fragil, să nu trezesc pe nimeni, pentru că pe mine în capul nopţii mă trăsnesc cugetările. Şi cum stăteam şi visam marinari în spaţiu am sesizat încă o problemă specifică, “de-a noastră”.

Sper să fiu contrazis dacă greşesc, dar în universul meu ideal şi nepătat cu mizeria din zilele noastre omul evoluează într-un singur sens. Sensul evoluţiei e dictat de axa timpului: omul se naşte, învaţă, trăieşte, experimentează, cunoaşte, înţelege. Acestea nu sunt dictate neapărat cronologic, însă unde voiam să ajung este că omul cu cât înaintează în vârstă, devine mai înţelept. Din toate implicaţiile şi ramificaţiile înţelepciunii vreau să privesc doar una, abilitatea de a fi „open-minded”. A nu se înţelege prin „open-mind” sintagma aceea pe care o folosesc toţi cinşpeanii ăia teribilişti şi impresionişti când se definesc pe reţele de socializare. Acest „open-mind” poate fi uşor descris prin puterea de a înţelege pe ceilalţi, de a încerca a înţelege pe ceilalţi sau măcar de a voi să înţelegi; capacitatea de a ţine mintea deschisă, când trebuie.

Se presupune că un om trecut prin viaţă, un om care a avut diverse şi numeroase experienţe, care şi-a pus destule întrebări pe parcursul vieţii, poate să înţeleagă cu uşurinţă nevoile altora mai puţini experimentaţi, şi înţelegând, să controleze anumite situaţii, lasând totodată lucrurile să curgă natural. Această „deschidere a minţii” este o calitate necesară în secolul XXI când lucrurile se schimbă de la o zi la alta, evoluează; totul este diferit de cum era acum două săptămâni; oamenii se îmbracă altfel decât se îmbracau acum două săptămâni, vorbesc altfel, etc.

Nouă, generaţiilor mai proaspete, nu ne vine greu să anticipăm, tolerăm sau chiar să preluăm aceste schimbări din societate, chiar şi ţinând cont de ritmul alert şi stilul haotic în care se manifestă. Pe de altă parte, există acel timp de om pe care majoritatea fie îl apelează cu „comunist” fie cu „moşneag” sau chiar „moşneag comunist”. Este genul de om atât de îmfipt în vremuri apuse, încât refuză orice metodă de conciliere cu prezentul. Omul acesta trăieşte cu 40, 30, oricum cel puţin 21 de ani în urmă, şi o face cu stil. Acesta este fix tipul de om care deşi vede că timpurile s-au schimbat, unele lucruri au devenit mai accesibile, mai simple, mai rapide, refuză să înveţe să le folosească sau refuză să le accepte. Acum, să nu se înteleagă greşit, nu sunt un apologet al generaţiei mele, ci chiar spre partea celalaltă a balanţei mă înclin, dar în momentul în care există atâtea metode de a ne face vieţile mai uşoare (în sensul bun, de această dată) de ce să refuzi evoluţia? Aceştia sunt oamenii care apreciază istoria, dar istoria care se încheie o dată cu ei. Sunt oamenii care o dată trecuţi de anii comunismului, încă se situează acolo, idealizează dincolo de orice măsură „epoca de aur”, refuză contactul cu realitatea pe motiv că „pe vremuri făceam asta cu creionul, n-aveam calculatoare, şi o făceam mai bine”. Şi lucrurile acestea merg mână în mână cu super-puterea specifică românului: aceea de a şti, şi de a se pricepe la orice. Adică, ei oricum ştiau tot de acum 20-30 de ani; ce noutate i-ai putea da omului care le ştie pe toate?!

Nu de puţine ori m-am trezit şi eu suprins (cuvânt blând) de anumite noutăţi, ce îmi păreau greu de digerat. Comentăm, judecăm, ne plângem, dar în cele din urmă ajungem să le acceptăm. Istoria va avea mereu „twists and turns”, bune sau rele. Înainte de a le combate, cel mai bine ar fi să privim din toate perspectivele: înţelegând, accepţi, mergi mai departe.