Blogul unui inginer

Kaspersky Internet Security 2011 a obţinut certificarea VB100

2010-09-09T00:15:00.001+03:00

Kaspersky Internet Security 2011, cea mai nouă suită de securitate pentru utilizatorii individuali lansată de Kaspersky Lab, a obţinut certificarea VB100 în urma testelor realizate de publicaţia britanică Virus Bulletin.

Rezultatele complete ale testelor comparative la care a participat şi Kaspersky Internet Security 2011 au fost publicate în ediţia din luna august a revistei Virus Bulletin. Au fost evaluate 54 dintre cele mai populare soluţii de securitate, pe o platformă cu Windows Vista Business Edition Service Pack 2.

Kaspersky Internet Security 2011 a neutralizat 100% din totalul malware-ului polimorf şi al programelor periculoase „in-the-wild” folosite pentru testarea modulului de scanare la cerere, precum şi a celui de protecţie în timp real.

Produsele Kaspersky Lab au demonstrat niveluri de detecţie reactivă şi proactivă (RAP) foarte ridicate – de 88% - 91% pentru Kaspersky Internet Security 2011 şi 92% - 96% pentru Kaspersky Anti-Virus 6.0, componenta de protecţie locală a nodurilor de reţea, inclusă în suita Kaspersky Lab pentru securizarea infrastructurii IT a companiilor -, semnificativ mai mari decât produsele concurente.

De asemenea, Kaspersky Internet Security 2011 nu a raportat niciun rezultat fals pozitiv pe toată durata evaluării, iar specialiştii Virus Bulletin au spus că „interfaţa de utilizare a produsului este bine gândită şi foarte intuitivă”.

Kaspersky Internet Security 2011 este una dintre cele mai noi suite de securitate Kaspersky Lab, lansate recent în România alături de Kaspersky Anti-Virus 2011.

sursa: capital.ro

Clap Switch and Light Sensor Circuits

2010-09-08T17:22:00.001+03:00

Google Earth

2010-09-03T13:45:00.003+03:00

Google Earth vă permite să vă deplasaţi oriunde pe glob pentru a vedea imagini din satelit, hărţi, terenuri, clădiri 3D şi totul de la galaxiile universului până la canioanele din adâncurile oceanelor. Puteţi explora un conţinut geografic bogat, vă puteţi salva locurile vizitate şi le puteţi permite şi altor persoane să le vadă.

Funcţii Google Earth 5:

Imagini istorice din întreaga lume
Date de pe suprafaţa şi fundul oceanului oferite de experţi marini
Realizarea simplificată a tururilor cu înregistrare audio şi video

Descărcaţi Google Earth 5 pentru PC, Mac sau Linux: link

Google PageRank

2010-08-31T22:51:00.000+03:00

PageRank este un algoritm de analiză a hiperlegăturilor din Internet, folosit de motorul de căutare Google pentru a acorda o pondere fiecărui element dintr-o mulțime de documente interconectate prin hiperlegături, cu scopul măsurării importanței relative în cadrul mulțimii. Dacă pagina A conține un link (o legătură) către pagina B, se presupune implicit că A afirmă despre B că acesta este important, deci B trebuie să fie mai bine cotat în clasamente. Cu cât există mai multe legături calitative către un sit, cu atât PageRank-ul acestuia va fi mai mare și locul în clasament mai înalt. Coeficientul PageRank este un număr întreg care poate lua valori între 0 și 10.

Numele de PageRank provine de la informaticianul american Larry Page, care a dezvoltat algoritmul la Universitatea Stanford. Numele este o marcă înregistrată a companiei Google; totuși patentul (U.S. Patent 6285999) aparține Universității Stanford, iar Google deține o licență exclusivă de utilizare a patentului. În schimbul acestei licențe Universitatea a primit 1,8 milioane de acțiuni ale lui Google; acțiunile au fost vândute în 2005 pentru 336 milioane de dolari.

Istoric

PageRank a fost dezvoltat la Universitatea Stanford de către Larry Page (de la care își trage și numele) și apoi și de Serghei Brin, ca parte dintr-un proiect de cercetare despre un nou gen de motor de căutare. Proiectul a demarat în 1995 și a dus, în 1998, la un prototip funcțional denumit Google. La puțin timp după aceea, Page și Brin au înființat firma Google Inc., compania din spatele motorului de căutare Google. Deși este doar unul din factorii care determină poziția rezultatelor căutării Google, PageRank continuă să furnizeze baza tuturor dispozitivelor de căutare ale motorului Google.

PageRank se bazează pe analiza citărilor, teorie dezvoltată în anii 1950 de Eugene Garfield la Universitatea de Stat Pennsylvania; fondatorii Google citează lucrările lui Garfield în lucrarea lor originală. Analiza legăturilor web a fost dezvoltată întâi de Jon Kleinberg și de echipa lui, în cadrul proiectului CLEVER de la Centrul de Cercetare Almaden al companiei IBM.

Funcționarea algoritmului

Google ia în considerare doar legăturile de la situri ce au un PageRank ("PR") mai mare sau egal cu 4. Google consideră un link dinspre un sit drept un vot de încredere. Totuși Google evaluează valoarea acelui link la o valoare procentuală mai mică decât valoarea PR a sitului de unde provine acel link. PageRankul dat paginii A de către pagina B scade direct proporțional cu numărul de linkuri aflate pe pagina B. Între o pagină care are un PR de 4 cu numai 2 linkuri, și alta ce are un PR 6 dar are 5 linkuri, este indicat un link de la pagina cu PR 4. Conform lui Sergey Brin și Larry Page, cofondatori ai Google, PageRank-ul unei pagini se calculează conform formulei:

PR(A) = (1 - d) + d * SUM ((PR(I->A)/C(I)) unde:

PR(A) este PageRank-ul paginii A.
d este in general 0,85.
PR(I->A) este PageRank-ul paginilor I care conțin un link catre A.
C(I) este numărul de linkuri ale paginii I.
PR(I->A)/C(I) este valoarea PR pe care A o primește de la I.
SUM (PR(I->A)/C(I)) este suma tuturor valorilor PR pe care A le primește de la paginile care conțin linkuri către ea.

Exemplu

Valorile calculate cu PageRank (dintr-un maxim de 100) pentru o reţea simplă (Valorile obţinute de Google sunt rescalate logaritmic). Pagina C are un PageRank mai mare ca pagina E, deşi are mai puţine legături spre ea: legătura pe care o are are o valoare mult mai mare. O persoană care navighează pe web şi care alege o legătură la întâmplare de pe fiecare pagină (dar cu 15% propbabilitate să sară la o altă pagina aleatoare din tot webul) va ajunge pe pagina E în 8,1% din cazuri. (Probabilitatea de 15% de salt la o pagină arbitrară corespunde unui factor de atenuare de 85%.) Fără atenuare, toţi cei care navighează vor ajunge în paginile A, B, sau C, şi toate celelalte pagini ar avea PageRank zero. Se presupune că pagina A are legături spre toate paginile din web.

sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Google_ranking

Google Inc.

2010-08-31T22:32:00.001+03:00

Google Inc. este o companie americană care administrează motorul de căutare pe Internet cu același nume. A fost fondată în 1998 de către doi doctoranzi de la Universitatea Stanford, Larry Page și Sergey Brin. Google oferă o metodă simplă și rapidă de găsire a informațiilor pe web, având o bază de date despre peste 8 miliarde de situri web. La începutul anului 2004, Google răspundea zilnic la mai mult de 200 milioane de consultări.
Compania a pornit cu o investiție de 100.000 de dolari care a venit din partea unuia dintre co-fondatorii Sun Microsystems, Andy Bechtolsheim, care considera că un motor de căutare pe internet poate revoluționa lumea.
Numele Google este un joc de cuvinte de la googol, neologism pus în circulație de către americanul Milton Sirotta în anul 1938, prin care acesta desemna numărul uriaș format dintr-un 1 urmat de 100 de zerouri (10¹⁰⁰).
Google dispune și de motoare de căutare pentru imagini, cărți, bloguri, grupuri de știri și directoare web.
La sfârșitul anului 2007 a fost cotat drept cea mai puternică marcă globală, după criteriul valorii în milioane de dolari (86057 milioane dolari SUA), dar și după modul de percepție de către utilizatori, următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric, Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald's, Nokia și Marlboro.
De asemenea, conform unui sondaj realizat de Harris Interactive, Google a fost declarată, la sfârșitul lui 2007, ca fiind compania americană cu cea mai bună reputație, mai ales datorită modului în care își tratează angajații.

Publicitate

De la stânga spre dreapta: Eric E. Schmidt, Sergey Brin și Larry Page

Google a creat servicii și instrumente atât pentru publicul larg, cât și pentru mediul de afaceri, inclusiv aplicații web, servicii de publicitate și soluții pentru agenți economici.
99% din veniturile Google provin din publicitate. În declarația fiscală pe anul 2006, compania a raportat 10,492 miliarde de dolari SUA venituri de pe urma serviciilor de publicitate, și doar 112 milioane dolari venituri din acordarea de licențe și din alte surse. Google are abilitatea de a urmări interesele utilizatorilor de pe siturile afiliate folosind tehnologiile "dublu clic" și "Google Analytics". Google AdWords permite agenților de publicitate web de a afișa anunțuri în mod automat în urma rezultatelor de căutare a informației prin motorul Google. Proprietarii de situri de tip Google AdSense pot afișa anunțuri pe propriul sit și au dreptul de a încasa bani pentru fiecare anunț accesat.
Google a fost criticat de către agenții de publicitate cu privire la incapacitatea sa de a proteja clienții de frauda prin clic, atunci când o persoană sau un script este folosit pentru a genera o taxă pe reclamă fără a fi interesată de produsul respectiv. În anul 2006 s-a relatat că aproximativ 20% din toate clicurile au fost de fapt frauduloase sau incorecte.

sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Google

Google AdSense

2010-08-31T22:06:00.000+03:00

Pentru cei ce nu ştiu deja, Google Adsense este un program cu ajutorul căruia afişezi reclame relevante pe siteul tău şi câştigi bani de fiecare dată când cineva dă click pe una din reclamele afişate. Relevante – înseamnă că dacă tu ai un site despre bani pe internet, atunci o să-ţi afişeze anunţuri cu siteuri din acelaşi domeniu sau unul asemănător. Totul depinde însă de o serie de factori pe care am să ţi-i explic în cele ce urmează.
Înainte de asta, e nevoie să înţelegi cum funcţionează Google Adsense. După cum spuneam, afişează reclame relevante pe siteul tău. Vestea proastă este că nu poţi să controlezi ce fel de anunţuri va afişa Google pe pagina ta web, în schimb poţi influenţa acest lucru.
De unde vin acele reclame?
Simplu. Din Google Adwords. La fel cum tu vrei să câştigi bani din siteul tău, şi alţi oameni vor acelaşi lucru. Doar că ei au o sumă de bani pe care o investesc mai întâi ca să genereze trafic către siteul lor, apoi să câştige bani din acesta. Iar aici îşi face apariţia Google Adwords.
Advertiserii (aşa cum le zice) se înscriu la G.Adwords, scriu un titlu pentru afacerea lor online şi o mică descriere, apoi licitează cât vor să plătească pentru a le fi afişat anunţul. În cele din urmă Google decide pe ce siteuri va pune reclama.
Să zicem că un advertiser se decide să plătească 1000 de $ pe lună pentru a i se face reclamă, dar nu vrea să ofere mai mult de 50 de cenţi pentru fiecare click ce duce spre siteul său. Asta înseamnă că va avea 2000 de vizitatori din G.Adwords în luna respectivă.
Apoi Google decide cât la sută din suma oferită de advertiser va păstra şi cât o va oferi celui care afişează reclama respectivă (adică celui ce foloseşte Google Adsense). Deşi acest lucru este păstrat secret, se spune că Google ar oferi 75-80% din suma respectivă celui ce afişează reclama pe siteul său.

Cum pot câştiga bani din ele?
În primul rând nu ai voie să dai click pe reclamele proprii. Asta va alerta Google şi în cel mai rău caz te vei alege cu contul închis. Dacă totuşi din neatenţie dai click, nu te speria. Cei de la Google au dezvoltat un algoritm care detectează acest fel de click-uri şi nu ţi se va închide contul. Însă te vei alege cu un steguleţ roşu. Cu cât ai mai multe steguleţe roşii, cu atât mai gravă devine problema. În plus, clickul dat nu va genera bani. Asta înseamnă că nu o să primeşti nimic dacă ai dat click pe reclama respetivă de pe calculatorul tău.
O să-ţi spun 3 mari metode care te vor ajuta să câştigi mai mulţi bani din Adsense:

1. Optimizează-ţi siteul

Mai ţii minte când ţi-am spus că Google afişează reclame relevante pe siteul tău? Ei bine, le afişează în funcţie de conţinut. Degeaba ai tu un site despre „cum să faci bani pe internet” dacă în articole vorbeşti despre ce ai făcut ieri la muncă. Bot-ul de la Google se ghidează în funcţie de conţinut şi cuvintele cheie care există pe siteul tău.

De acum încolo scrie articole cât mai relevante şi adaugă conţinut la fel de relevant. Vizitatorii tăi vor fi tentaţi să dea click mai mult pe anunţuri ce ţin de tema articolului decât pe anunţuri din cu totul alt domeniu.

2. Fă astfel încât reclamele să nu pară reclame

În primul rând oamenii urăsc reclamele. Nu-i aşa? Spune-mi de câte ori nu te-ai simţit frustrat când ai intrat pe un site şi văzând o grămadă de bannere, ai renunţat în primele 10 secunde să mai citeşti articolul dorit? Aceeaşi poveste e şi cu vizitatorii siteului tău.

Dacă vrei ca aceştia să dea click pe reclamele respective, atunci fă-i să creadă că nu sunt reclame. Integrează-le în conţinut. Cum faci asta? Uite câteva sfaturi:

a. Schimbă designul

Niciodată să nu laşi culoarea implicită pe care ţi-o oferă Google pentru reclamele tale. Adsense îţi oferă o opţiune de a da aspect reclamelor tale. Aşadar, asortează backgroundul anunţului cu cel al siteului tău (cel pe care este textul). Apoi renunţă la border (la liniile alea care fac anunţul să pară un chenar). Fă-l de aceeaşi culoare ca şi backgroundul. Titlul reclamei să fie de aceeaşi culoare cu al linkurilor de pe site, iar culoarea URL-ului ce duce către siteul advertiserului să fie la fel cu cea a textului.

b. Alege mărimea potrivită a reclamei

Google îţi oferă posibilitatea de a alege mai multe tipuri de reclamă pentru siteul tău. Însă nu toate mărimile merg a fi puse şi nu toate se integrează în orice loc de pe site.

Un studiu arată că anunţul de mărimea 336 x 280 dă cele mai bune rezultate, apoi cel de 300 x 250. Dar asta nu înseamnă că nu poţi folosi alte tipuri de anunţuri. Doar că acele anunţuri arată mai mult ca şi cum NU ar fi reclame, ci o parte din conţinut.

Iar pentru celelalte mărimi, gândeşte-te unde s-ar integra mai bine şi unde ar fi tentaţi vizitatorii să dea click mai mult. Eu unul nu folosesc bannerul de mărimea 468 x 60. Seamănă prea mult cu o reclamă, ceea ce nu e foarte bine dacă vreau să fac bani din Adsense.

c. Renunţă la reclamele de tip imagine

La mine reclamele de tip imagine au dat cel mai mic randament de când folosesc Google Adsense. În plus, vizitatorii sunt tentaţi să le ocolească, fiindcă sunt obişnuiţi cu publicitatea pe un site, iar ei nu sunt acolo să dea click pe reclame ci să citească ceva, apoi să navigheze în continuare pe pagina ta web.

d. Pune reclama în locuri speciale

Degeaba faci toate aceste optimizări dacă nu afişezi reclamele în locuri unde vizitatorii sunt tentaţi să dea click pe ele. Iar ca un sfat: când ai 10 reclame pe o pagină, dacă toate sar în ochi, vizitatorii vor fi tentaţi să le ocolească.

Aruncă o privire pe siteul tău. Vezi care sunt aşa-numitele „puncte de interes” şi unde se uită mai mult vizitatorii. Apoi caută o modalitate de a plasa un tip de reclamă acolo.

Oamenii sunt obişnuiţi să citească de la stânga la dreapta. Ochiul individului va începe din stânga sus a siteului tău, apoi va continua în jos, tot de la stânga spre dreapta.

De asemenea oamenii se uită mai mult doar în „prima parte” a siteului, ca să zic aşa. Adică partea vizibilă fără să dea scroll.

3. Testează

Nu toate sfaturile pe care ţi le-am dat s-ar putea să funcţioneze. Depinde de modul în care siteul tău e structurat, de conţinutul acestuia, de tipul de vizitatori etc. Aşa că îţi rămâne doar să testezi.

Pune reclame într-un anumit loc, apoi vezi ce rezultat au. Dacă e bine, atunci lasă-le aşa, dacă nu, schimbă modul de amplasare, schimbă designul, până câştigi destui bani. Nu te îngrijora când efectele n-o să se vadă imediat. Aşteaptă 3-4 zile până să faci alt test.

Poţi câştiga o grămadă de bani din Google Adsense. Şi partea interesantă e că e destul de uşor, mai ales dacă urmezi anumiţi paşi, ca cei de mai sus. A face profit din Adsense se rezumă la a oferi reclame relevante vizitatorilor într-un mod în care îi face pe aceştia să dea click pe ele.

Google Chrome

2010-08-31T15:55:00.002+03:00

Google Chrome este un navigator web de tip sursă liberă produs de către Google. Numele navigatorului este derivat de la interfața grafică. Chromium este numele proiectului de sursă liberă, iar Chrome numele produsului care a apărut sub licența BSD.

Prima versiune pentru sistemele de operare Microsoft Windows a apărut pe 2 septembrie 2008 în 43 de limbi. Versiunile pentru sistemele de operare Mac OS X și Linux sunt in stadiu alpha.

Istoric

Apariția a navigatorului Google Chrome a fost planificată pe data de 3 septembrie 2008. Câteva reviste al căror autor este Scott McCloud urmau să fie expediate către jurnaliști și blogeri, explicând caracteristicile și motivațiile creării noului navigator web. Exemplarele destinate pentru Europa au fost expediate mai devreme, iar blogerul german Philipp Lensen a facut o copie scanată a revistei respective și a publicat-o pe site-ul său personal după ce a primit-o pe 1 septembrie 2008. Ulterior Google a plasat această revistă pe Google Books, menționând pe blogul oficial, explicațiile referitor la ieșirea timpurie a produsului.

Prima versiune a lui Google Chrome a trecut testele Acid1, Acid2 dar nu a trecut testul Acid3; cu toate acestea el a acumulat scorul de 78 de puncte din 100 care este mai mare decât Microsoft Internet Explorer 7 și Mozilla Firefox 3.

Versiuna a doua a trecut toate testele dar la Acid3 deși a avut punctaj 100/100 n-a trecut testul Linktest . Versiunea a treia a reușit să treacă testul Acid3 cu 100/100 și cu testul Linktest.

Proiectarea

Motivul principal care a dus la crearea lui Google Chrome a fost îmbunătățirea securității, vitezei de acces și stabilității comparativ cu navigatoarele web existente. De asemenea au fost efectuate modificari la interfața utilizatorului. Chrome a fost asamblat din 26 de biblioteci de coduri de la Google și de la alte terțe părți cum ar fi Netscape.

Securitatea

Google Chrome își actualizează periodic bazele de protecție pentru două liste negre: una împotriva înșelătoriei (en: "phishing") și alta împotriva malware-ului, prin urmare utilizatorii sunt avertizați atunci când ei fac o incercare de a vizita un site dăunător. Acest serviciu este, de asemenea, pus la dispoziție pentru utilizare de către alte persoane prin intermediul unui API public gratuit numit "Google Safe Browsing API". În procesul de mentenanță a acestor liste negre, Google avertizează utilizatorii la accesarea site-urile enumerate care ar putea să nu fie conștienți de prezența programelor dăunătoare.

Dezavantaje

Succesul lui Google Chrome OS va depinde de performanțele aplicațiilor pe care utilizatorii le vor folosi. Din păcate, aplicațiile online nu se pot compara deocamdată cu programele obișnuite. În comparație cu acestea din urmă, serviciile online sunt încă primitive. Cu Google Chrome OS vei fi tot timpul dependent de conexiunea la Internet. Opțiunile îți vor fi serios limitate când vei fi offline. Sigur, va fi implementat Google Gears, un instrument care ajută aplicațiile online să poată fi utilizate parțial și când nu există o conexiune la Internet. De fapt, pe Google Gears îl văd ca pe un tool esențial pentru Google Chrome OS.

Portabilitatea

Există și o variantă portabilă pentru memorie flash USB, care permite navigarea, cu setările proprii, de pe orice calculator dotat cu sistem de operare MS Windows.

Popularitatea

Google chrome este ca popularitate pe locul al-patrulea din browserele web: Internet explorer, Mozila Firefox, Safari, opera etc. În iunie 2010, la mai puțin de doi ani de la lansare, Chrome avea o cotă de 7,1%, cotele competitorilor fiind: Internet Explorer - 59,7%, Firefox - 24,4% și Opera - 2,4%.

sursa

Termometru electronic cu dioda

2010-08-30T13:15:00.002+03:00

Acest termometru electronic foloseste o dioda comuna si anume 1N4148 ca senzor de temperatura. Coeficientul de temperatura a diodei este de -2mV per ⁰C, iar acest coeficient este folosit in acest circuit pt a crea un termometru digital precis. Pentru a afisa temperatura masurata folosim un multimetru digital (pozitionat pe masurat tensiune continua). Acest lucru face ca acest circuit sa fie ieftin deoarece nu este nevoie sa construiti un dispozitiv auxiliar care sa afiseze temperatura.
Acest termometru digital poate masura temperaturi intre -9.99⁰C si +99.9⁰C.

Calibrarea termometrului electronic
Pentru a calibra termometrul la temperatura de 0⁰C puneti dioda intr-o cana cu apa amestecata cu gheata (verificati temperatura intai cu un termometru normal), asteptati pana temperatura masurata de termometrul cu alcool arata zero grade celsius. Ajustati P1 astfel incat voltmetrul digital sa afiseze 000.
Pentru a calibra termometrul al 100⁰C, puneti dioda intr-o cana cu apa fierbinte si ajustati P2 incat multimetrul digital sa afiseze 99.9.

sursa: www.scheme.dring.ro

Schema circuit – Termometru digital cu dioda

VLC media player

2010-08-26T12:29:00.000+03:00

Una din cele mai puternice aplicatii pentru redarea continutului media care nu are nevoie de instalarea codec-urilor auxiliare - precum xvid, divx, etc.

VLC (VideoLAN Client) poate reda de la MPEG-1, MPEG-2, MPEG-4, DivX, mp3, Ogg, OGM, MOV, wma, wmv... pana la DVD, VCD si o multime de fluxuri (protocoale) pentru redarea posturilor TV sau radio care emit pe internet.
Aplicatia este una cu caracteristici multimedia "cross-platform" - ceea ce inseamna ca poate reda orice flux (stream) video dintr-o retea chiar daca aceasta ruleaza pe Linux, BSD, Windows, Mac OS X, BeOS, Solaris, QNX.

VLC media player rulează majoritatea formatelor video şi audio, oferă de asemenea suport pentru fluxurile MPEG.
VLC media player le oferă utilizatorilor posibilitatea de a urmări un fişier video în timp ce acesta este descărcat.

Descarca gratis VLC media player: http://www.videolan.org/vlc/

Team Viewer – controlul de la distanta al unui PC

2010-08-25T12:39:00.001+03:00

Team Viewer este cea mai buna aplicatie cu care puteti controla alt calculator la distanta.
Aveti nevoie doar de conexiune la internet.
Programul se poate descarca gratuit de pe pagina Team Viewer oficiala: http://www.teamviewer.com

Driver Magician

2010-08-25T12:14:00.004+03:00

Cu Driver Magician, managementul driverelor din propriul sistem devine o joaca. Faceti back up, restaurati, updatati si inlaturati driverele dispozitivelor foarte usor in sistemul de operare Windows.

GoldSolution Software anunta noua versiune alui Driver Magician care va ajuta sa va salvati si sa va updatati toate driverele deispozitivelor din sistem.
Este disponibila de asemenea si o optiune in care cautati diverul unei unelte necunoscute.
De acum inainte nu mai este nevoie sa va reinstalati toate driverele de la zero cand aveti sistemul de operare proaspat instalat. Trebuie sa faceti doar un back-up al tuturor driverelor existente intainte de a reinstala Windows-ul.

In baza de date a programului sunt peste 30,000 de dispozitive si altele noi se aduga zilnic. Toate sunt disponibile in caz ca aveti nevoie. Daca aveti si conexiune pe internet , ceea ce este nevoie se cauta in baza de date si apoi puteti descarca in PC.
Driver Magician ruleaza pe toate sistemele cu Windows 98, Me, 2000, XP, 2003, Vista, WIN. 7 versiunile pe 32-biti si 64-biti.

Nu mai este nevoie sa va temeti ca driverele voastre s-au pierdut sau discurile le-ati ratacit si nu le-au mai inapoiat amicii. Va puteti salva propriile drivere sau cauta altele mai noi direct de pe internet pentru a va tine sistemul in stare buna de functionare.

Acum il puteti descarca de aici: DriverMagician.exe

Ubuntu - Opțiuni la încărcarea sistemului

2010-08-15T13:21:00.000+03:00

Pornirea este un proces prin care sistemul de operare este încărcat în memoria principală a computerului sau memoria cu acces aleator (RAM). Procesul de încărcare începe când porniți calculatorul. Pe parcursul acestui proces, BIOS-ul preia controlul calculatorului dumneavoastră și decide unde să caute programele în calculator și în ce ordine. Opțiunile de configurare ale BIOS-ului calculatorului dumneavoastră vor determina dacă înaintea pornirii procesului de încărcare se verifică discul fix sau unitatea de dischetă, unitățile pentru CD, DVD sau memoria flash. Dacă aveți mai multe sisteme de operare instalate pe computer, configurația BIOS-ului va determina care sistem de operare va fi încărcat primul la pornire.
Numai după ce toate fișierele de sistem au fost încărcate în memoria principală, sistemului de operare îi este predat controlul asupra calculatorului. Sistemul de operare execută comenzile de inițializare, iar apoi așteaptă comenzile primei interacționări cu utilizatorul.
Oricum, ca utilizator cu drept de administrare, puteți să schimbați configurația de start a calculatorului pentru a stabili ordinea de încărcare , să modificați sistemul de operare implicit sau să faceți ca sistemul să execute automat o comandă la pornire.
O cale de verificare sau modificare a configurărilor BIOS-ului este repornirea calculatorului și apăsarea unei taste pentru a accesa funcția de configurare înainte de a începe încărcarea sistemului de operare. În general, puteți face acest lucru apăsând una dintre tastele F1, F2, ESC sau DELETE. Odată ce s-a deschis fereastra de configurare a BIOS-ului, puteți face schimbările dorite, urmând instrucțiunile de utilizare afișate. Oricum, trebuie să fiți foarte precauți atunci când efectuați o modificare în configurările BIOS-ului, pentru că o opțiune greșită poate face ca sistemul să nu mai pornească normal.
De asemenea, puteți efectua acele modificări de configurare utilizând o linie de comandă din terminalul calculatorului.

Rularea automată a unei comenzi la pornirea sistemului

Uneori, poate veți dori să adăugați o comandă la procesul de start al calculatorului, astfel încât acesta să execute acea comandă de fiecare dată când pornește.

Procedură 10.3. Pentru a rula automat o comandă la pornire procedați astfel:

În terminal, tastați următoarea comandă pentru a deschide fișierul rc.local:
```
$ sudo nano
          /etc/rc.local
```
Fig. 10.20. Fereastra principală a aplicației Terminal

Fișierul rc.local conține un script care este executat după toate celelalte scripturi de pornire. Dacă doriți ca unele aplicații să pornească în mod automat în procesului de start, aveți posibilitatea de a introduce propriile dumneavoastră scripturi de pornire în acest fișier.
Fișierul rc.local se deschide în fereastra aplicației Terminal. Scrieți înaintea liniei exit 0 comanda care doriți să ruleze la pornirea sistemului.
```
$ date >
          /home/oem/newbackup
```
Fig. 10.21. Efectuarea configurărilor în fișierul rc.local
După ce ați introdus comanda dorită pentru a fi executată la pornire, apăsați CTRL+X pentru a salva și închide fișierul.

Fig. 10.22. Accesarea utilitarului pentru configurarea serviciilor
Când reporniți sistemul, fișierul rc.local va fi executat. Dacă doriți să se afișeze rezultatul comenzii de mai sus, tastați următoarea comandă în Terminal:
```
$ cat newbackup
```
Imaginea următoare prezintă rezultatul comenzii de mai sus:

Schimbarea sistemului de operare care pornește implicit

Când sunt mai multe sisteme de operare instalate pe un calculator, este vorba despre o configurație „multi-boot”. În mod obișnuit, sistemul de operare încărcat de calculator este cel afișat în capul listei din fișierul de configurare. Pentru a alege care sistem de operare să se încarce atunci când porniți computerul, editați fișierul de configurare GRUB.

Faceți o copie de siguranță a fișierului de configurare și deschideți-l într-un editor de text, astfel:
```
$ sudo cp /boot/grub/menu.lst /boot/grub/menu.lst_backup
$ gksu gedit /boot/grub/menu.lst
```
Pentru a modifica ordinea de încărcare implicită, găsiți linia care conține:
```
... default 0 ...
```
Înlocuiți această linie cu linia următoarea:
```
default X
```
Înlocuiți X cu un număr în funcție de ordinea în care doriți ca sistemele de operare să apară în fișierul de configurare. Trebuie să începeți cu cifra 0. De exemplu, dacă doriți ca sistemul de operare implicit să fie primul din listă, înlocuiți X cu 0; dacă doriți ca sistemul de operare implicit să fie cel de pe poziția a doua în listă, înlocuiți X cu 1.
Alegeți să salvați și salvați configurația ca implicită, pentru ca la repornire să se încarce ultimul sistem de operare ales.

Configurarea Serviciilor care să pornească la încărcarea sistemului

Când Ubuntu pornește, sunt lansate mai multe programe care vă sunt folositoare. Unele servicii sunt indispensabile pentru ca Ubuntu să funcționeze corect pe calculatorul dumneavoastră. Altele sunt utilitare de care probabil nu veți avea niciodată nevoie, sau chiar nu le doriți (de exemplu, ntpdate, care corelează ora calculatorului dumneavoastră. cu un server de timp) sau unele pentru care nu aveți un periferic care să le folosească (de exemplu, programul HP de imprimare și scanare, care nu vă este de nici un folos, dacă nu folosiți un dispozitiv HP).
Deși asemenea programe sunt inofensive, ele măresc timpul de pornire a computerului. Prin dezactivarea unora dintre ele, ați putea obține un timp de pornire mai mic.

	Măsură de precauție:
	A se citi informațiile despre utilitarul respectiv înainte de a-l dezactiva, pentru că dezactivarea unora pot face ca sistemul dumneavoastră să nu mai pornească sau să nu mai funcționeze corespunzător.

Pentru configurarea programelor care rulează la încărcarea sistemului, trebuie să aveți privilegii administrative. Apoi, parcurgeți următorii paşi:

Din meniul Sistem alegeți Administrare, apoi faceți clic pe Servicii.
Introduceți parola. Se va deschide fereastra Setări servicii.
Selectați utilitarul care doriți să fie activat la pornire prin selectarea sau deselectarea casetelor respective, apoi faceți clic pe butonul Închide.

Fig. 10.23. Fereastra de configurare a serviciilor de pornire

Ubuntu - Crearea unei partiții

2010-08-15T13:20:00.000+03:00

Așa cum am menționat anterior, partițiile multiple sunt foarte utile mai ales în cazurile în care o partiție este stricată, pentru că aveți posibilitatea să încărcați sistemul GNU/Linux, pentru a-l repara, fără să fie nevoie să-l reinstalați. Pentru a face acest lucru, este nevoie de o partiție rădăcină. Această partiție ar trebui să conțină componentele esențiale ale sistemului.

	Măsură de precauție:
	Unitatea de disc fix pe care o formatați nu trebuie să conțină nici un fel de date. Dacă deja ați formatat-o iar acesta conține date, săriți peste stadiul partiționării și treceți la pasul următor - montarea.

Dacă unitatea de disc fix pe care doriți să o formatați este goală și neformatată, puteți utiliza oricare dintre următoarele unelte de partiționare:

Editorul de partiții (GParted): GParted este util pentru crearea spațiului pentru noi sisteme de operare, re-organizarea spațiului pe disc, copierea datelor de pe discul fix și oglindirea unei partiții cu o alta (disc imagine).
Linie de comandă: Linia de comandă este mai rapidă și mai puternică decât GParted. Când navigați prin sistemul de fișiere, puteți folosi linia de comandă pentru a sări de la un director la altul într-o fracțiune de secundă. Dacă știți și vă este familiar lucrul cu interfața liniei de comandă, folosiți programul Terminal.

Dacă doriți să creați o partiție folosind GParted, trebuie mai întâi să instalați programul folosind Instalare/Dezinstalare aplicații sau Administratorul de pachete Synaptic .

Instalarea utilitarului GParted folosind Administratorul de pachete Synaptic

Procedură 10.1. Pentru a instala GParted folosind Administratorul de pachete Synaptic procedați astfel:

Din meniul Sistem accesați Administrare , apoi faceți clic pe Administratorul de pachete Synaptic. Se va deschide fereastra Administratorul de pachete Synaptic .

Fig. 10.2. Accesarea Administratorului de pachete Synaptic
Când se deschide pentru prima dată fereastra principală a aplicației Administratorul de pachete Synaptic , se afișează o listă cu toate pachetele de programe disponibile în arhivele software Ubuntu. Panoul din stânga listează diferitele categorii de programe. Puteți să selectați o anumită categorie pentru a vedea disponibilul de programe cuprinse în această categorie. Alternativ, puteți utiliza butonul Caută al aplicației Administratorul de pachete Synaptic pentru a localiza un anumit program din listă.
Faceți clic pe butonul Caută pentru a căuta pachetul pe care doriți să-l instalați. Se va deschide fereastra de dialog Căutare.
De la butonul Caută în câmpul casetei de dialog Caută scrieți numele pachetului Parition editor și faceți clic pe butonul Caută. Pachetul GParted este acum afișat în subfereastra din dreapta a aplicației Administratorul de pachete Synaptic .
Faceți clic dreapta pe numele pachetului pentru a alege o acțiune pe care doriți să o efectuați asupra lui. Veți observa că aveți opțiuni variate pentru acțiunile pe care doriți să le efectuați asupra pachetului selectat. Dacă pachetul selectat nu este instalat, îl puteți marca pentru instalare. Dacă pachetul selectat este deja marcat pentru instalare, puteți să-l deselectați, pentru a-l dezinstala. În mod similar, în cazul în care pachetul este deja instalat, puteți să selectați Actualizare pentru a-l actualiza sau Marchează pentru dezinstalare sau Marcare pentru dezinstalare completă pentru a dezinstala pachetul din calculator.
Pentru a instala un pachet, selectați Marcare pentru instalare în caseta de validare.
Editorul de partiții GParted este acum selectat pentru instalare. Pentru continuarea instalării faceți clic pe butonul Aplică. Va apărea caseta de dialog Sumar.
Caseta de dialog Sumar vă va solicita să efectuați o verificare finală, înainte de punerea în aplicare a acțiunii marcate. Faceți clic pe butonul Aplică pentru a valida modificările marcate. Se va deschide fereastra Descărcarea pachetului de fișiere .
Așteptați ca toate fișierele necesare să se descarce. După ce toate fișierele necesare pachetului s-au descărcat, apare caseta de dialog Modificări aplicate .
Caseta de dialog Modificări aplicate vă confirmă că toate modificările solicitate au realizate. Faceți clic pe Închide pentru a închide caseta de dialog.

Fig. 10.3. Administratorul de pachete Synaptic
De la butonul Caută în câmpul casetei de dialog Caută scrieți numele pachetului Parition editor și faceți clic pe butonul Caută. Pachetul GParted este acum afișat în subfereastra din dreapta a aplicației Administratorul de pachete Synaptic .

Fig. 10.4. Căutarea unui pachet în Synaptic
Faceți clic dreapta pe numele pachetului pentru a alege o acțiune pe care doriți să o efectuați asupra lui. Veți observa că aveți opțiuni variate pentru acțiunile pe care doriți să le efectuați asupra pachetului selectat. Dacă pachetul selectat nu este instalat, îl puteți marca pentru instalare. Dacă pachetul selectat este deja marcat pentru instalare, puteți să-l deselectați, pentru a-l dezinstala. În mod similar, în cazul în care pachetul este deja instalat, puteți să selectați Actualizare pentru a-l actualiza sau Marchează pentru dezinstalare sau Marcare pentru dezinstalare completă pentru a dezinstala pachetul din calculator.
Pentru a instala un pachet, selectați Marcare pentru instalare în caseta de validare.

Fig. 10.5. Marcarea unui pachet pentru instalare
Editorul de partiții GParted este acum selectat pentru instalare. Pentru continuarea instalării faceți clic pe butonul Aplică. Va apărea caseta de dialog Sumar.

Fig. 10.6. Fereastra de dialog Sumar
Caseta de dialog Sumar vă va solicita să efectuați o verificare finală, înainte de punerea în aplicare a acțiunii marcate. Faceți clic pe butonul Aplică pentru a valida modificările marcate. Se va deschide fereastra Descărcarea pachetului de fișiere .

Fig. 10.7. Fereastra de dialog Aplicarea modificărilor
Așteptați ca toate fișierele necesare să se descarce. După ce toate fișierele necesare pachetului s-au descărcat, apare caseta de dialog Modificări aplicate .

Fig. 10.8. Fereastra de dialog Modificări aplicate
Caseta de dialog Modificări aplicate vă confirmă că toate modificările solicitate au realizate. Faceți clic pe Închide pentru a închide caseta de dialog.

Fig. 10.9. Administratorul de pachete Synaptic după instalare
Editorul de partiții a fost instalat în calculatorul dumneavoastră. Acum puteți partiționa discul fix.

Fig. 10.10. Deschiderea editorului de partiții.

Partiționarea folosind Gparted

Procedură 10.2. Pentru a partiționa discul fix folosind GParted procedați astfel:

Din meniul Sistem din categoria Administrare selectați opțiunea Editor de partiții. Se va deschide fereastra principală a aplicației Editorul de partiții GParted.

	Este bine de reținut:
	GParted este, de asemenea, disponibil pe CD-ul cu care ați instalat sistemul de operare, dacă ați utilizat versiunea Live CD.

Fig. 10.11. Fereastra principală a programului GParted

În colțul din dreapta-sus a ferestrei utilitarului GParted se află o casetă derulantă. Din acea casetă aveți posibilitatea să selectați discul fix pe care doriți să-l partiționați prin selectarea numelui logic al discului notat mai devreme. Fereastra editorului de partiții GParted se va reîmprospăta și va afișa grafic unitatea aleasă.
Dacă partițiile existente pe disc nu au fost încă utilizate, un fond alb va umple bara grafică de reprezentare a discului. Dacă însă partițiile existente conțin unele date, spațiul ocupat va fi reprezentat printr-un spațiu de culoare galben deschis.

Puteți fie să redimensionați o partiție existentă sau să creați una nouă în spațiul nealocat de pe discul fix. Înainte de redimensionarea unei partiții existente, trebuie să vă asigurați că ați demontat-o, făcând clic dreapta pe partiție și selectând Demontare . Rețineți că nu puteți redimensiona o partiție micșorând-o peste zona de culoare galbenă, care marchează zona ocupată cu date.
Pentru a crea o nouă partiție în spațiul de disc nealocat, faceți clic dreapta pe acea zonă și selectați Nou în meniul de acces rapid. Va apărea caseta de dialog Creare partiție nouă .
Fereastra de dialog Creare partiție nouă vă permite să definiți caracteristicile noii partiții. In afară de definirea dimensiunii partiției noi, puteți de asemenea să alegeți tipul partiției, dacă să fie primară sau logică. În plus, puteți chiar alege sistemul de fișiere ce va fi folosit pe partiția nouă. În mod implicit, Ubuntu folosește partiții ext3. Oricum, dacă doriți ca noua unitate să poată fi citită atât de Microsoft Windows, cât și în Ubuntu, fără a instala nimic în plus, puteți să o formatați ca Fat 32.

Fig. 10.12. Crearea unei partiții noi
Puteți fie să redimensionați o partiție existentă sau să creați una nouă în spațiul nealocat de pe discul fix. Înainte de redimensionarea unei partiții existente, trebuie să vă asigurați că ați demontat-o, făcând clic dreapta pe partiție și selectând Demontare . Rețineți că nu puteți redimensiona o partiție micșorând-o peste zona de culoare galbenă, care marchează zona ocupată cu date.
Pentru a crea o nouă partiție în spațiul de disc nealocat, faceți clic dreapta pe acea zonă și selectați Nou în meniul de acces rapid. Va apărea caseta de dialog Creare partiție nouă .

Fig. 10.13. Fereastra de dialog Crearea unei partiții noi

Fereastra de dialog Creare partiție nouă vă permite să definiți caracteristicile noii partiții. In afară de definirea dimensiunii partiției noi, puteți de asemenea să alegeți tipul partiției, dacă să fie primară sau logică. În plus, puteți chiar alege sistemul de fișiere ce va fi folosit pe partiția nouă. În mod implicit, Ubuntu folosește de partiții ext3. Cu toate acestea, dacă doriți ca noua unitate să poată fi citită atât de Microsoft Windows, cât și în Ubuntu, fără a instala nimic în plus, puteți să o formatați ca Fat 32 sau ca NTFS.

Notă:

Dacă doriți să creați o partiție pe un disc fix nou, selectați Partiție primară. Un disc fix SCSI sau S-ATA poate avea maximum 4 partiții primare și 11 partițiile logice, în timp ce un disc fix IDE poate avea până la 63 partiții în total. Partiția primară folosită ca bază de partiții logice este numită partiţie extinsă. Spre deosebire de partițiile primare, partițiile logice trebuie să fie continue: blocurile acestei partiții urmează unul după altul, fără nici o pauză.

Fig. 10.14. Caseta de confirmare

În câmpul opțional Dimensiune nouă (MiB) stabiliți dimensiunea dorită a partiției, utilizând săgeata de navigare în sus sau în jos. De asemenea, puteți defini dimensiunea prin glisarea săgeților cursor negre ale barei albe de sus, care reprezintă partiția.
Alegeți ca partiția să fie Primară, Extinsă sau Logică din lista derulantă Creați ca.
Apoi, alegeți sistemul de fișiere din lista derulantă Sistem de Fișiere .
Faceți clic pe butonul Adaugă pentru a finaliza partiția. Bara grafică de culoare albă se va actualiza afișând noua partiție de pe disc.
În această fază puteți crea mai multe partiții, urmând procedura menționată anterior și apoi făcând clic pe butonul Aplică pentru a le adăuga pe discul fix. Va apărea caseta de dialog Aplicarea operațiilor pe disc.

Fig. 10.15. Caseta Aplicarea operațiunilor în așteptare
Caseta de dialog Aplicarea operațiilor pe disc vă recomandă să creați o copie de siguranță a datelor, înainte de efectuarea modificărilor și vă cere o confirmare finală înainte de scrierea modificărilor pe disc. Faceți clic pe butonul Aplică pentru partiționarea și formatarea discului fix în conformitate cu opțiunile alese de dumneavoastră.

Fig. 10.16. Editorul GParted împreună cu partiția nouă
Sistemul începe să aplice modificările pe disc. Durata operației depinde de mărimea noii partiții. Puteți face clic pe butonul Detalii pentru a afișa mai multe informații despre locul și modul în care sunt efectuate modificările, în timp ce operația se derulează.

Fig. 10.17. Ștergerea unei partiții
Când primiți mesajul că toate operațiile desemnate au fost finalizate cu succes, puteți închide fereastra fără probleme, făcând clic pe butonul Închide. Oricum, dacă ceva a fost greșit iar procesul nu s-a finalizat cu succes, puteți salva starea operației pentru o reluare viitoare, făcând clic pe butonul Salvare detalii.
Partiția nou creată este acum vizibilă în fereastra editorului de partiții GParted . De asemenea, veți observa că sistemul dumneavoastră montează automat partiția nou creată.
Montarea se referă la procesul de atașare a unei partiții noi sau a unei unității detașabile la un director existent, pentru a o face accesibilă. Directorul la care noua partiție este ataşată se numeşte punct de montare. După ce partiția este montată, puteți accesa fișierele pe care le conține prin accesarea punctului de montare al acelei partiții. Mai demult, distribuțiile Linux nu permiteau auto-montarea de noi partiții sau discuri. Însă, începând cu Ubuntu 7.04, puteți accesa cu ușurință noile partiții pentru că acestea se auto-montează. Când creați o nouă partiție, aceasta își deschide o fereastră separată iar pe ecran va apărea reprezentată printr-o pictogramă de disc.

Fig. 10.18. Fereastra de dialog Preferințe -> Unități și medii amovibile
Când nu mai doriți să accesați la noile partiții, puteți să le demontați printr-un clic dreapta pe pictograma de pe ecran a partiției Disc și selectarea opțiunii Demontare volum din meniul contextual.

Fig. 10.19. Fișierul RC.local

Ubuntu - Ce este partiționarea

2010-08-15T13:18:00.002+03:00

Simple analogii. Simplificând lucrurile, un disc fix nou se aseamănă cu temelia unei case - mai e nevoie de cățiva stâlpi și pereți, înainte de începe să-ți aduci și să-ți aranjezi lucrurile înăuntru (bunăoară mobilierul). Partiția este primul nivel al construcției pe un disc fix. Odată ce discul este logic structurat în partiții, se poate asimila unei case cu camere modulare. Fiecare partiție (cameră) are o anumită dimensiune, care însă poate fi modificată mai târziu, sau chiar mutată, numai că asta ar putea să cauzeze unele neajunsuri cu obiectele mutate pentru a elibera spațiu. Odată ce o partiție (cameră) este creată, aceasta poate fi formatată folosind un sistem de fișiere la alegere. După ce v-ați ales și sistemul de fișiere pe care-l veți folosi, atunci puteți începe popularea partiției cu date sub forma fișierelor și dosarelor (mobilierul).
Așadar, o partiție este alocarea logică a unei bucăți mari din spațiul întregului disc. În funcție de cum este configurat un sistem la momentul instalării, pot exista una sau mai multe partiții pe un disc. În unele cazuri, este posibil chiar să modificați poziția, dimensiunile și numărul de partiții, dar acest lucru este considerat de regulă treaba experților.
Mulți utilizatori Microsoft Windows vor avea chiar o singură și mare partiție - cunoscută de regulă ca „unitatea C: ”, deși este tot atât de comun și pentru utilizatorii de Microsoft Windows să aibă mai multe partiții denumite cu literele succesive ale alfabetului (D:, E: și așa mai departe).
În mod similar, la Ubuntu se poate instala sistemul pe o singură partiție de pe disc, sau datele și aplicațiile sistemului pot fi răspândite pe mai multe partiții.

Fig. 10.1. Partiționarea

Există argumente valide pentru ambele scenarii. Având pe o singură partiție toate aplicațiile, bibliotecile și datele, aceasta înseamnă că avem un sistem simplu de gestionat. Acest lucru mai oferă și flexibilitate în instalarea aplicațiilor sau în adăugarea datelor, folosindu-se un „spațiu” comun.

	Notă:
	Dacă acceptați toate configurările implicite în momentul instalării Ubuntu, veți obține un sistem compus din două partiții logice de pe disc. O partiție va conține toate fișierele, iar cealaltă este cunoscută ca partiție „swap ”, ce poate fi considerată o extensie a memoriei calculatorului.

Alternativ, puteți crea mai multe partiții de diferite dimensiuni în care puteți plasa diferite tipuri de aplicații, biblioteci și date. Această variantă de lucru este adesea utilizată când Ubuntu urmează a fi folosit de mai mulți utilizatori sau pentru Ubuntu-server, cazuri în care datele utilizatorului sunt păstrate separat de programele sistemului, fișierele de administrare și de configurare. Un beneficiu semnificativ al acestei situații poate fi marcat atunci când apare o problemă în sistem iar dimensiunile fișierelor de administrare încep să crească. În acest scenariu, prin comasarea fișierelor de administrare (într-o singură partiție) nu se va consuma tot spațiul disponibil pe disc, deoarece acestea se vor fi limita la propria lor partiție (mică) pe discul fizic.
Indiferent ce schemă de partiționare a fost aleasă, acesta nu este bătută-n cuie. Este posibil să folosiți un program utilitar specializat pentru a redimensiona partiții (sub rezerva că aveți suficient spațiu liber în fiecare partiție), însă aceasta este o temă destul de avansată.

	Notă:
	Cu toate că este posibilă schimbarea schemei de partiționare a discului după ce sistemul a fost instalat, este important să vă faceți copii de siguranță înainte de a efectua vreo modificare asupra partițiilor.

Despre sistemul de fișiere. Partiționarea unui disc este doar începutul. Odată ce discul a fost împărțit logic, acele partiții trebuie să fie formatate, astfel încât sistemul de operare să poată aranja fișierele pe disc într-un mod structurat. Sunt multe și diferite tipuri de sisteme de fișiere, fiecare cu avantajele lui. La Microsoft Windows cele două sisteme de fișiere principale sunt FAT (File Allocation Table) și NTFS (New Technology File System). La Ubuntu există multe opțiuni, incluzând aici ext2, ext3, ReiserFS, XFS dar și multe altele. Programul de instalare al Ubuntu alege ext3 în mod implicit, dar, desigur, este posibil să prevalați opțiunea implicită.

	Este bine de reținut:
	ext3 este un sistem de fișiere cu jurnalizare, de uz general. Acesta rezolvă bine cele mai multe dintre sarcini, deși uneori in locul lui este preferat XFS, pentru că pe sistemele utilizate ca centre media dă rezultate mai bune în manipularea unor fișiere foarte mari - cum sunt fișierele pentru muzică și video.

Puncte de montare. Punctul de montare este un loc în ierarhia de directoare a discului din care se poate accesa sistemul de fișiere. Nu găsiți nici un echivalent real al acestuia la Microsoft Windows. La Microsoft Windows partițiile C:, D: și așa mai departe, sunt toate tratate ca entități separate, așa încât sistemul de operare, aplicațiile și datele sunt adesea prezentate unui utilizator ca fiind „de pe unitatea C: ” sau „într-un dosar de pe unitatea D: ”.

	Este bine de reținut:
	„Montat ” este termenul utilizat când se face referire la faptul că un sistem de fișiere este disponibil și poate fi accesat. CD-urile și DVD-urile sunt de obicei montate automat atunci când sunt introduse în unitate. Același lucru este valabil și pentru dispozitive USB conectate, cum sunt stick-urile de memorie sau discurile fixe.

În Ubuntu, fișierele și directoarele se găsesc într-o partiție, așa cum sunt și la Microsoft Windows. Cu toate acestea, acea partiție nu este rereferită direct de către utilizator. Utilizatorul ar spune de obicei că fișierele sunt „în directorul meu acasă” (când se face referire la /home/ < nume utilizator>), sau „în directorul rădăcină” (când se face referire la /) fără a preciza însă pe care partiție de pe disc se află acestea.
În majoritatea instalărilor standard ale sistemului Ubuntu veți găsi o singură partiție în care se află toate fișierele și dosarele. Cu toate acestea, dacă utilizatorul va atașa un dispozitiv USB extern conectat ca stick de memorie sau un disc fix USB, Ubuntu va monta partiția (partițiile) acelor noi unități în punct(e) de montare corespunzătoare în arborele de directoare. De exemplu, un dispozitiv USB stick de memorie sau disc fix vor apărea de obicei în /media/disc (cu excepţia cazului în care unitatea are partițiile denumite de utilizator, caz în care acestea vor apărea în /media/ )
Alte considerații. Cum am menționat anterior, redimensionarea partițiilor nu este o sarcină facilă. În cele mai multe cazuri, aceasta necesită ca toate partițiile implicate să fie de-montate, aceasta însemnând să nu fie în uz. De obicei, în vederea redimensionării unei partiții calculatorul va trebui pornit cu un sistem de operare având un sistem de fișiere independent - cum ar fi un Live CD. Trebuit cântărit cu înțelepciune, înaintea partiționării un disc, în ceea ce privește la numărul și dimensiunile partițiilor ce urmează a fi create, pentru a preveni mai târziu o redimensionare nedorită.

	Măsură de precauție:
	S-ar putea să depășiți spațiul alocat pe hard disc pentru partiția dumneavoastră. „Acasă” din cauza sub-diviziunilor de mărime fixă ale unității hard. Această situație poate apărea chiar dacă celelalte partiții au destul spațiu liber. O partiționare bună și rațională cere să anticipați cât spațiu aveți nevoie pentru fiecare partiție.

Pentru utilizatorii noi, utilizatorii „casnici” și alți utilizatori individuali, cea mai ușoară și mai convenabilă rezolvare ar fi crearea unei singure partiții rădăcină (/) cu o partiție de swap. Cu toate acestea, pentru sisteme multi-utilizator sau calculatoare cu discuri fixe de mare capacitate, este ideal să aveți directoarele /home, /tmp, /usr și /var pe partiții separate de partiția rădăcină (/).
Înainte de a începe partiționarea discului fix, ar trebui să luați în considerare următoarele:

Directorul rădăcină: numit totodată și directorul „ / ”, ocupă poziția cea mai înaltă în arborele ierarhic al directoarelor. Când creați partiția rădăcină, trebuie să vă asigurați că acesta conține fișierele /etc, /bin, /sbin, /lib și /dev, altfel nu veți putea porni sistemul. Aveți nevoie, de asemenea, să vă asigurați că partiției rădăcină i-ați alocat suficient spațiu pe disc - cel puțin 150-250 MB.
Directorul /home: conține toate fișierele și datele personale ale utilizatorului. Pe un sistem multi-utilizator, fiecare utilizator va stoca datele cu caracter personal într-un sub-director din acest director. În acest fel, dimensiunea directorului /home va depinde de numărul de utilizatori care folosesc sistemul și care își păstrează datele în acest director. În mod ideal, spațiul pe care îl veți aloca acestei partiții trebuie ales în funcție planurile dumneavoastră. În general, circa 100 MB spațiu pe disc poate fi alocat pentru fiecare utilizator. Oricum, ar trebui să rezervați mult mai mult spațiu, dacă vă gândiți să salvați volume mari de fișiere multi-media în directorul dumneavoastră Acasă.

	Este bine de reținut:
	Este bună practica de a avea directorul /Acasă pe o partiție separată, deoarece aceasta vă permite transferul lui direct de la o distribuție la alta.

Directorul /var: acest director conține date variabile, cum ar fi rubrici de știri, e-mail-uri, site-uri Web, baze de date și pachetele „cache” ale sistemului. Dimensiunea acestui director depinde, de asemenea, de gradul de folosire a sistemului. Cel mai probabil, mărimea directorului ar putea fi dictată de gradul în care dumneavoastră. gestionați și utilizați pachetele Ubuntu. Dacă intenționați să instalați toate pachetele pe care le oferă Ubuntu, va trebui să alocați pentru acest director /var un spațiu de 2 - 3 GB. Dacă însă doriți să economisiți spațiu pe hard disc și nu vă propuneți actualizări majore ale pachetelor, atunci puteți să limitați spațiul de disc pentru directorul /var la cel puțin 30 - 40 MB.
Directorul /tmp: acesta conține date temporare create de programe. Câteva aplicații, inclusiv programe de arhivare, utilitarele Authoring pentru CD/DVD, precum și programe multi-media folosesc și ele acest director pentru a stoca temporar fișiere de imagini. Trebuie să planificați rezervarea unui spațiu pentru acest director, în funcție de cât de mult credeți că veți folosi aceste aplicații.
Directorul /usr: conține toate programele de utilizator (fișiere binare), documentația și biblioteci specifice lor. Acest director tinde să utilizeze maxim de spațiu pe discul fix. Prin urmare, va trebui să alocați pentru acest director cel puțin 500 MB spațiu pe disc. Dar, veți avea nevoie să măriți acest spațiu în funcție de numărul și tipurile de pachete pe care aveți de gând să le instalați. Pe baza planificărilor dumneavoastră și a spațiului disponibil pe disc, puteți aloca între 1,5 și 6 GB pentru acest director.

	Este bine de reținut:
	Partiția /usr este denumită uneori Resursele de Sistem ale Utilizatorului și nu Utilizator, cum s-a intenționat inițial.

Ubuntu - Asistență tehnică plătită

2010-08-15T13:17:00.000+03:00

Canonical asigură asistență tehnică profesională contra cost în întreaga lume. Puteți cumpăra acest serviciu contactând echipa Global Support Services pe situl Ubuntu la adresa http://www.ubuntu.com/support/paid. Servicii de asistență tehnică plătite pot fi achiziționate, de asemenea, prin rețeaua de companii și parteneri a cărei listă o puteți consulta pe pagina Canonical Marketplace.

Servicii profesionale de asistență tehnică cu plată de la Canonical

Serviciul „Canonical Global Support Services” este conceput să asigure asistență tehnică clienților, oricând aceștia o solicită. Echipa „Global Support Services” utilizeză experiența sa vastă și cunoștințele pentru a identifica problemele pe care clienții le pot întâlni la instalarea și întreținerea noilor platforme și aplicații. De la birouri pentru intreprinderi mici până la sisteme complexe, echipa „Global Support Services” este întotdeauna pregătită să vă ajute să exploatați la maxim sistemul de operare Ubuntu.
Este asigurat suport pentru desktop, servere, servere pentru stații de lucru și rețele. Următoarea captură de ecran ne arată diferite tipuri de asistență tehnică oferită:

Fig. 9.33. Pagina cu diferite tipuri de asistență tehnică cu plată

Pentru a achiziționa servicii de asistență tehnică efectuați clic pe legătura contact us din partea inferioară a paginii Canonical Global Support Services. Veți fi trimiși la pagina About us. Puteți completa formularul prezentat în această pagină pentru a afla mai multe informații despre seviciul Canonical Global Support Services. Alternativ, puteți apăsa butonul Purchase Support din panoul Navigation din dreapta. Dacă sunteți angajatul unei companii, cereți detalii despre opțiunile de asistență de la departamentul dumneavoastră tehnic, pentru că aceste opțiuni pot diferi de la companie la companie.

Fig. 9.34. Pagina „Despre noi”

După ce ați cumpărat serviciul de asistență, veți primi un e-mail de confirmare care conține numărul de identificare al serviciului achiziționat. Veți primi chiar și un apel telefonic de bun venit.

Pagina Canonical Marketplace

În pagina Canonical Marketplace sunt afișate un număr de companii și parteneri din diferite locuri din lume care asigură suport local pentru sisteme desktop și servere care rulează Ubuntu.
Următoarea captură de ecran afișează pagina Marketplace de pe situl Ubuntu:

Fig. 9.35. Pagina Canonical Marketplace

	Notă:
	Pentru a găsi asistență tehnică pe plan local consultați pagina http://www.ubuntu.com/support/commercial/marketplace.

Selectați regiunea dumneavoastră din lista prezentată și veți fi trimiși la lista furnizorilor locali de servicii de asistență. Următoarea captură de ecran afișează lista cu toți furnizorii de servicii de asistență locală care există în Africa:

Fig. 9.36. Pagina cu furnizorii de servicii de asistență tehnică locală

	Notă:
	Dacă intreprinderea dumneavoastră oferă servicii legate de Ubuntu, atunci și dumneavoastră puteți fi listați pe pagina Canonical Marketplace ca furnizor local de servicii. Pentru a face asta apăsați legătura send us your information din partea inferioară a paginii Marketplace.

Ubuntu - Pagina The Fridge

2010-08-15T13:16:00.000+03:00

The Fridge este un centru de informare pentru comunitatea Ubuntu, alăturând știri, marketing bazat pe experiența proprie de utilizare a sistemului de operare, promovare, colaborări între echipe și conținut original deosebit. Ca în frigiderul familiei, acesta este locul în care familia Ubuntu poate expune cele mai bune lucrări ca să poată fi văzute de toată lumea, alături de glume, anunțuri, invitații, știri și fotografii.

	Notă:
	Vizitați The Fridge la adresa http://fridge.ubuntu.com/.

Următoarea captură de ecran înfățișează pagina principală The Fridge:

Fig. 9.32. Pagina The Fridge

Ubuntu - Launchpad

2010-08-15T13:15:00.000+03:00

aunchpad este o suită web de colaborare care ajută oamenii să dezvolte direct sau să colaboreze la dezvoltarea aplicațiilor gratuite și cu sursă publică. Acest sistem a fost dezvoltat de Canonical, Ubuntu fiind cel mai popular proiect găzduit de Launchpad. Puteți folosi Shipit cu datele de identificare de pe Launchpad pentru a comanda CD-uri Ubuntu, puteți raporta erori de programare, să ajutați la traducerea proiectului Ubuntu, ș.a.m.d.. Acest capitol va trata secțiunea de Asistență tehnică din Launchpad, urmărirea erorilor de programare și Shipit (comandarea CD-urilor cu Ubuntu).
Puteți vizita Launchpad la adresa https://launchpad.net. Următoarea captură de ecran afișează pagina principală a sitului Launchpad:

Fig. 9.22. Pagina Launchpad

Informațiile stocate în Launchpad pot fi accesate anonim. Pentru a trimite informații către Launchpad, mai întâi trebuie să creați un cont pe Launchpad. Pentru a crea un cont pe Launchpad puteți accesa legătura Register din colțul din dreapta-sus a paginii principale și puteți completa datele cerute în secțiunea Not registered yet?. Apăsați butonul Register pentru a termina procesul de înregistrare.

Fig. 9.23. Pagina de înregistrare

După ce v-ați înregistrat, puteți să vă autentificați și să vă întoarceți la pagina principală pentru a căuta informațiile dorite. Puteți face acest lucru fie punând o întrebare nouă, fie căutând informațiile necesare în răspunsurile deja existente.

Răspunsurile de natură tehnică în Launchpad

Pentru a căuta un răspuns în cele deja existente apăsați pictograma Answers din dreapta. Acțiunea aceasta va duce la afișarea paginii Questions and answers. Pentru a obține informații despre un proiect în particular, precum Ubuntu, puteți selecta numele proiectului din lista Most active projects. Se va afișa pagina Question for Ubuntu de pe Launchpad.

	Este bine de știut
	Multe aplicații Ubuntu oferă opțiunea Primește ajutor online în meniul lor „Ajutor”. Această opțiune poate fi folosită ca modalitate de acces rapid a secțiunii „Răspunsuri de natură tehnică” de pe Launchpad.

Fig. 9.24. Pagina Întrebări și răspunsuri

În această pagină sunt listate toate răspunsurile specifice proiectului Ubuntu, organizate în diferite categorii. Puteți tasta întrebarea dumneavoastră în câmpul Search pentru a căuta un răspuns printre întrebările care există deja. Alternativ, puteți apăsa butonul Ask a question pentru a afișa pagina Ask a question.

Fig. 9.25. Pagina Întrebări pentru proiectul Ubuntu

Puteți pune o întrebare selectând limba preferată și tastând sumarul întrebării în câmpul Summary. Acționând butonul Continue se va afișa o listă cu întrebările care pot fi similare cu întrebarea pusă de dumneavoastră.

Fig. 9.26. Pagina în care puteți pune întrebarea

Dacă tot nu găsiți răspunsul dorit, continuați cu tastarea descrierii problemei în câmpul Description. Apoi puteți apăsa butonul Add pentru a adăuga întrebarea dumneavoastră în baza de date de pe Launchpad.

Fig. 9.27. Pagina de întrebări

Când întrebarea pusă a primit răspuns, veți primi un e-mail de notificare, în care sunteți anunțat că s-a răspuns la întrebarea pusă de dumneavoastră.

Platforma Malone de pe Launchpad de urmărire a erorilor

Malone este o unealtă specifică web, de colaborare, pentru urmărirea erorilor de programare, disponibilă în Launchpad. Vă asigură o locație în care să puteți raporta erorile pe care le întâlniți în Ubuntu și în aplicațiile folosite de acesta. De asemenea, vă permite să urmăriți evoluția erorilor până la eliminarea lor.
Dacă descoperiți orice problemă în Ubuntu și aplicațiile conexe, puteți să o raportați pe Launchpad apăsând pictograma Bugs de pe pagina principală. Se va afișa pagina Bug tracking de pe situl Launchpad.
Pagina Bug tracking afișează toate erorile raportate recent precum și erorile remediate în ultima perioadă. Înainte de a raporta o nouă eroare de programare pe Launchpad, trebuie să căutați în baza de date a erorilor deja raportate, ca să vă asigurați că eroarea pe care doriți să o raporatați nu este deja în baza de date.

Fig. 9.28. Pagina de urmărire a erorilor

Puteți raporta o eroare de programare nouă pe pagina Report a bug, care poate fi afișată apăsând butonul Report a bug de pe pagina Bug tracking.
Introduceți o scurtă descriere a erorii în câmpul Summary și apoi apăsați butonul Continue pentru a raporta eroarea.

Fig. 9.29. Pagina de raportare a erorilor

Când apăsați butonul Continue, programul de urmărire a erorilor afișează o listă care conține erori similare, raportate anterior pe Launchpad. Dacă eroarea pe care doriți să o raportați nu este pe listă înseamnă că aceasta este o eroare nouă și o puteți raporta apăsând butonul No, I'd like to report a new bug din partea inferioară a paginii. Prin această acțiune se va deschide o nouă secțiune în partea inferioară a paginii.

Fig. 9.30. Căutarea erorilor raportate

Vi se vor cere alte informații detaliate despre eroare, precum etapele de parcurs pentru a reproduce eroarea și informații despre versiune. După furnizarea informațiilor cerute puteți, în sfârșit, să trimiteți raportul apăsând butonul Submit Bug Report.

	Notă:
	Vizitați Malone la adresa https://launchpad.net/malone.

Shipit

Shipit este o aplicație pe care o puteți folosi pentru a cere furnizarea de CD-uri Ubuntu. Deși Ubuntu poate fi descărcat gratuit de pe internet, puteți, de asemenea, să comandați gratuit și să vi se livreze CD-uri Ubuntu. Această posibilitate este utilă atunci când aveți o conexiune lentă de Internet, pentru că descărcarea sistemului de operare poate fi de durată. Primirea obiectelor comandate poate dura până la 10 săptămâni.
Următoarea captură de ecran înfățișează pagina web Shipit:

Fig. 9.31. Pagina Shipit

	Notă:
	Vizitați pagina Shipit la adresa http://Shipit.ubuntu.com.

Ubuntu - Suport oferit de comunitate

2010-08-15T13:14:00.000+03:00

Marea și în continuă creștere comunitate Ubuntu oferă, de asemenea, o serie de opțiuni de ajutor gratuit pentru mediul dumneavoastră desktop Ubuntu. În afară de documentație, comunitatea Ubuntu mai oferă ajutor și suport prin:

Liste de discuții pe e-mail
Forumuri pe Internet
Canale IRC
Echipe locale
Echipa Wiki Ubuntu

Liste de e-mail

Pentru a găsi ajutor în legătură cu o problemă, tot ceea ce trebuie să faceți este să trimiteți întrebarea printr-un e-mail pe o listă de discuții din domeniul de interes și veți primi un răspuns rapid din partea echipei.
Veți fi nevoiți să vă abonați mai întâi la listele de discuții pe mail vizitând situl web Ubuntu Mailing Lists de la adresa https://lists.ubuntu.com/. Pagina Listelor de discuții va afișa toate listele de discuții pe mail publice, la care vă puteți abona, precum și subiectele pe care le puteți aborda pe fiecare.
Următoarea captură de ecran afișează pagina Listelor de discuții pe mail:

Fig. 9.7. Pagina listelor de discuții

Pentru a solicita ajutor pentru Ubuntu desktop ar trebui să accesați pagina Community Support și să selectați lista de discuții ubuntu-users. Această acțiune vă va trimite la o pagină precum aceasta:

Fig. 9.8. Pagina de abonare la lista de discuții pe mail Ubuntu-users

Trebuie să furnizați adresa dumneavoastră de e-mail, numele și o parolă în căsuțele indicate și apoi să apăsați butonul Subscribe.
Când vă abonați la o listă de discuții, vi se va trimite un e-mail de confirmare pentru a verifica dacă adresa furnizată este a dumneavoastră. Pentru a activa lista de discuții la care v-ați abonat, în primul rând trebuie să citiți mail-ul primit și apoi să urmați legătura din mail-ul de confirmare.

Fig. 9.9. Mail de confirmare

Efectuând clic pe legătură veți fi trimiși la pagina Confirm subscription request, unde puteți detaliile personale ale cererii de abonare și abonați-vă la lista de discuții de e-mail apăsând butonul Subscribe to list ubuntu-users.

Fig. 9.10. Pagina de confirmare a cererii de abonare

La sfârșit veți primi un mesaj de confirmare în care se spune că vi s-a confirmat cererea de abonare la lista de discuții selectată.

Fig. 9.11. Pagina de confirmare a abonării

Imediat după aceea veți primi un mesaj de bun venit care conține adresa de mail a listei de discuții selectate și veți putea să trimiteți mesaje în cadrul acestei liste. Înainte de a trimite prima întrebare, este bine să citiți puțin arhiva deoarece subiectul care vă interesează este posibil să se mai fi discutat. Arhiva vă va ajuta să vă formați o idee despre volumul discuțiilor de pe listă și să-i „simțiți” pe cei care sunt activi pe listă.
Este posibil să fiți „inundați” de multe răspunsuri la întrebarea pe care ați pus-o. Nivelul de mesaje primite poate fi controlat prin ajustarea preferințelor dumneavoastră din UserCP (Panoul de control al utilizatorului). Puteți folosi acest panou pentru a vă personaliza profilul și preferințele.

Arhiva listelor de discuții este o resursă excelentă de informații, pentru că există deja destule întrebări cărora li s-a răspuns. Arhiva poate fi privită ca o memorie a experienței listei de discuții.

Forumuri pe Internet

Forumurile web sunt, adesea, o alternativă imediată și ușoară la listele de discuții pentru că puteți primi ajutor la diferite probleme fără a fi nevoiți să vă abonați la o listă de discuții cu trafic intens de mail. Acestea sunt ușor de folosit într-un navigator de Internet și sunt o metodă ideală să întâlniți alți utilizatori Ubuntu și dezvoltatori.
Următoarea captură de ecran vă prezintă pagina principală a sitului web „Ubuntu forums”:

Fig. 9.12. Forumuri pe Internet

	Notă:
	Pentru a vizita forumul „Ubuntu forums” accesați adresa http://ubuntuforums.org/ sau adresa http://www.ubuntu.com/community/forums.

Forumurile Ubuntu sunt în întregime menținute și moderate de voluntari și sunt disponibile în multe limbi precum Chineză, Olandeză, Germană, Finlandeză, Română,...
Următoarea captură de ecran vă prezintă pagina principală a forumului Ubuntu în limba Franceză:

Fig. 9.13. Forumul Ubuntu în limba Franceză

Trebuie să vă înregistrați pe forum pentru a putea să publicați mesaje și să obțineți ajutor. Pentru a face acest lucru efectuați clic pe legătura Înregistrare afișată în pagina principală a forumului și aceasta vă va trimite către o pagină precum aceasta:

Fig. 9.14. Pagina regulilor forumului Ubuntu

Urmați instrucțiunile de pe această pagină și pe cele din paginile următoare pentru a vă înregistra pe forumul Ubuntu. Veți primi o confirmare în care sunteți anunțat că înregistrarea pe forum s-a încheiat.
Acum vă puteți autentifica cu numele și parola și să începeți să utilizați forumul pentru publicarea mesajelor și pentru căutarea celor deja existente. Mesajele publicate pe forum sunt împărțite pe categorii pe baza subiectului pe care îl tratează. Pentru a primi răspuns la o anumită întrebare este bine să căutați mesaje anterioare cu subiect asemănător. Fiecare categorie conține fire de discuții cu toate mesajele care s-au publicat în acea categorie.
O metodă alternativă de a căuta informațiile necesare o reprezintă utilizarea opțiunii de Căutare din pagina principală a forumului. Puteți tasta întrebarea dumneavoastră în caseta de dialog Căutare pentru a porni procesul de căutare. Este mai mult ca sigur că veți găsi informațiile dorite în mesajele publicate.
Cu toate acestea, dacă nu găsiți informațiile căutate în întrebările care au fost deja puse, puteți începe o nouă discuție pe forumul web. Și după toate probabilitățile, după un timp veți fi asaltat de răspunsuri din partea membrilor zeloși ai comunității, oferindu-vă asistență.

Canale IRC

Canalele IRC sunt o formă de comunicare în timp real pe Internet, care permite utilizatorilor să ia legătura unii cu alții rapid.
Canalele IRC sunt disponibile în rețeaua freenode, irc.freenode.net. Cel mai bun canal pentru a interacționa cu alți utilizatori Ubuntu este #ubuntu. Sunt disponibile și alte canale specializate precum #kubuntu, #edubuntu și #xubuntu. Suplimentar există și canale dedicate discuțiilor despre dezvoltare, despre erorile de programare, despre documentație, accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități și canale dedicate echipelor locale.

	Notă:
	Pentru a vedea o listă a canalelor și clienților IRC consultați https://help.ubuntu.com/community/InternetRelayChat.

Puteți să vă conectați în mai multe moduri la un canal IRC și unul dintre acestea este folosind mesagerul Pidgin. Conectarea folosind Pidgin a fost predată în Lecția a treia.

Procedură 9.1. Odată ce ați deschis mesagerul Pidgin puteți accesa diferite canale IRC astfel:

Deschideți meniul Contacte pentru a vedea opțiunile disponibile și efectuați clic pe Adaugă un chat. Prin această acțiune se va afișa fereastra de dialog Adaugă un chat.

Fig. 9.15. Meniul Contacte
Pentru a interacționa cu utilizatorii de Ubuntu tastați #ubuntu în câmpul de introducere text Chat. Apoi apăsați butonul Adaugă. Acest lucru va duce la adăugarea canalului #ubuntu în Lista de contacte.

Fig. 9.16. Fereastra de dialog Adaugă un chat
Rețineți că #ubuntu este adăugat la Listă de contacte drept cont IRC. Efectuați clic dublu pe numele acesta de cont pentru a putea intra în camera de discuții a utilizatorilor de Ubuntu.

Fig. 9.17. Listă de contacte
Acum ați intrat în canalul IRC destinat utilizatorilor Ubuntu. Puteți folosi caseta din partea inferioară a ferestrei pentru a tasta mesajele dumneavoastră, după care apăsați tasta Enter pentru a le trimite.

Fig. 9.18. Canalul IRC pentru utilizatorii de Ubuntu

Echipe locale

Echipele Ubuntu LoCo (prescurtare de la „locale”) sunt o resursă vitală în asigurarea suportului tehnic localizat. Datorită succesului incredibil repurtat de Ubuntu în lume, proiectul LoCo ajută grupurile de fani și de entuziaști Ubuntu să lucreze împreună, folosind specificul local, pentru a ajuta la munca de susținere, promovare, dezvoltare și la îmbunătățirea sistemului de operare Ubuntu. Puteți accesa echipa locală dorită de la adresa: http://www.ubuntu.com/support/community/locallanguage.
Următoarea captură de ecran afișează o listă cu limbile în care puteți solicita ajutor și suport pentru Ubuntu:

Fig. 9.19. Pagina Echipe locale

Pentru a primi asistență și suport tehnic pentru Ubuntu în limba dumneavoastră selectați limba dorită din lista Non-English Support.

Fig. 9.20. Pagina Non-English Support

	Notă:
	Dacă doriți să înființați o echipă locală sau să vă alăturați uneia existente accesați adresa: https://wiki.ubuntu.com/LoCoTeams. Pentru a vedea lista cu echipele locale vizitați adresa: https://wiki.ubuntu.com/LoCoTeamList.

Echipa Wiki Ubuntu

Echipa Ubuntu Wiki este un site web central care se comportă ca un centru de informații utile despre Ubuntu și proiectele din cadrul Ubuntu și conține mai mult de 6.000 de documente și pagini care sunt actualizate continuu de către membrii comunității Ubuntu. Echipa Ubuntu Wiki poate fi accesată la https://wiki.ubuntu.com/.
Următoarea captură de ecran înfățișează pagina Echipei Ubuntu Wiki:

Fig. 9.21. Echipa Wiki Ubuntu

Ca utilizator Ubuntu puteți, de asemenea, să contribuiți la conținutul enciclopediei wiki și puteți edita oricare din paginile găzduite de acest site. Cu toate acestea, trebuie să aveți în vedere (să respectați) codul de conduită Ubuntu atunci când editați conținutul oricărei pagini wiki.
Deși enciclopedia wiki Ubuntu este disponibilă doar în Engleză, sunt disponibile multe alte enciclopedii asemănătoare găzduite de către echipele locale. De exemplu adresa enciclopediei wiki în limba Franceză este aceasta http://wiki.ubuntu-fr.org. Puteți găsi și alte echipe locale dacă vizitați pagina de la adresa https://wiki.ubuntu.com/LoCoTeamList.

	Notă:
	Pentru a afla mai multe informații despre modul de editare a paginilor wiki Ubuntu consultați https://wiki.ubuntu.com/HelpOnEditing.

Ubuntu - Documentația online

2010-08-15T13:12:00.000+03:00

Documentația Ubuntu de pe Internet este disponibilă la adresa https://help.ubuntu.com. Pe acest site sunt disponibile două tipuri de documentații: cea oficială și cea oferită de comunitate.
Documentația oficială este documentația care este inclusă implicit în Ubuntu și este accesibilă imediat, local din mediul dumneavoastră desktop Ubuntu. De asemenea, o puteți accesa și de pe Internet de la adresa menționată mai sus.
Captura de ecran următoare prezintă pagina principală de internet pentru documentația Ubuntu:

Fig. 9.3. Documentația online

Documentația este clasificată în funcție de numele versiunii Ubuntu căreia se adresează, precum Ubuntu 8.04 LTS, 7.10 și 6.06 LTS.
Pentru a accesa local documentația oficială, direct din mediul desktop Ubuntu, fără să fiți conectați la Internet, din meniul Sistem selectați opțiunea Ajutor și suport.
Informațiile prezente în documentația oficială vor fi suficiente pentru a vă ghida în rezolvarea majorității problemelor pe care le puteți întâlni. Cu toate acestea, dacă nu puteți să găsiți un răspuns la întrebările dumneavoastră, puteți căuta răspunsul în cea de a doua categorie de documentație prezentă pe această pagină web. Aceasta este o documentație creată de către comunitate, fără a fi supusă procesului de control al calității din partea Echipei de documentație Ubuntu. Accesați această documentație prin intermediul paginii cu numele Community Docs. Documentația furnizată de către comunitate este stocată într-o enciclopedie Wiki, lucru ce face posibilă modificarea rapidă a documentației. Chiar dacă documentația oferită de comunitate acoperă mai multe capitole și tratează unele subiecte mai în profunzime decât documentația oficială, totuși acesteia îi lipsește asigurarea controlului de calitate și de întreținere, iar aceste motive fac din această opțiune o alternativă mai puțin demnă de încredere.
Documentația întreținută de comunitate reprezintă o colecție largă de documente realizate de către comunitate, și în principal, acoperă următoarele subiecte:

Migrarea din alte sisteme de operare precum Microsoft Windows și Red Hat
Configurări post-instalare și o gamă diversă de alte sarcini precum:
- Întreținerea Calculatorului
- Conectarea și configurarea dispozitivelor hardware

Următoarea captură de ecran afișează informațiile disponibile în documentația oferită de comunitate:

Fig. 9.4. Documentația oferită de comunitate

Documentația oferită de comunitate este, de asemenea, clasificată în mai multe categorii. Puteți selecta categoria dorită de la indexul de pagină din dreapta paginii. De asemenea puteți folosi câmpul Search din colțul din dreapta-sus al paginii pentru a căuta o anumită informație în special în cadrul documentației oferite de comunitate. Fiți atenți că selectarea opțiunii Titles va restricționa căutarea termenului dumneavoastră doar la titlurile paginilor. Dacă operația de căutare după titluri nu a produs nici un rezultat, atunci o căutare completă cu opțiunea Text selectată, poate găsi pagina dorită.
De asemenea, mai puteți găsi informații folositoare în pagina CommonQuestions. Accesați pagina CommonQuestions selectând legătura Common Questions de pe pagina cu documentația oferită de comunitate.
Următoarea captură de ecran afișează pagina CommonQuestions de pe situl web Ubuntu:

Fig. 9.5. Pagina întrebărilor frecvente

Ajutor suplimentar puteți obține sub forma prezentărilor video Ubuntu. Puteți selecta legătura Ubuntu Screencasts de pe pagina Community Documentation pentru a accesa o serie de clipuri video despre instalarea și folosirea sistemului de operare Ubuntu. Fiecare prezentare video este concepută în scopul educării noilor utilizatori de Ubuntu. Fiecare prezentare video este disponibilă în trei dimensiuni: mare, medie și mică și în două formate OGG și Flash.
Următoarea figură este o captură de ecran care surprinde o prezentare video care tratează instalarea aplicațiilor:

Fig. 9.6. Pagina prezentărilor video

	Notă:
	Aceste prezentări video sunt disponibile sub licența Creative Commons Attributions-Share Alike 3.0. Aveți libertatea să le modificați, partajați, vinde sau distribui atâta timp cât sunt atribuie de facto lui Ubuntu.

Ubuntu - Documentația din sistem

2010-08-15T13:11:00.000+03:00

Prima resursă pe care trebuie să o explorați mai întâi este documentația oferită de sistem și care este accesibilă fără conexiune la internet. Echipa Ubuntu pentru documentație menține și actualizează documentația pentru fiecare versiune lansată. Documentația este serioasă și demnă de încredere și este disponibilă în diferite limbi.
Documentația Ubuntu prezentă în sistem este scrisă ca un ajutor organizat pe capitole care include și răspunsuri la cele mai frecvente întrebări. Documentația este accesibilă din meniul Sistem de la opțiunea Ajutor și suport. Următoarea captură de ecran vă va arăta pagina de start a documentației pentru ajutor și suport prezentă în sistem.

Fig. 9.2. Documentația din sistem

Nou în Ubuntu? Această secțiune vă introduce în lumea minunată Ubuntu și include un ghid ușor de folosit dacă ați migrat de la Microsoft Windows la Ubuntu. De asemenea în această secțiune, ghidul de ajutor vă va arăta cum să folosiți desktopul, care este rolul administratorului și încearcă să vă formeze aptitudinile de bază pentru utilizarea calculatorului. Este o resursă deosebită pentru orice începător.
Unele aplicații oferă, de asemenea, acces la sistemul de ajutor prin opțiunea Ajutor din meniul aplicației sau prin acționarea tastei funcționale F1.
Una din caracteristicile cele mai importante ale sistemului de ajutor este posibilitatea de a căuta în documentație soluția problemelor pe care le aveți. Pur și simplu tastați termenul pe care îl căutați și sistemul va căuta toate documentele și ghidurile în care se face referire la acel termen.

Ubuntu - Introducere

2010-08-15T13:10:00.000+03:00

Ajutorul și suportul pentru Ubuntu sunt accesibile rapid din mai multe surse, așa că nu trebuie să intrați în panică atunci când întâmpinați o problemă. În principal puteți folosi două căi pentru a avea acces la suport:

Prima cale este: Gratuit, oferit de comunitate și se compune din ajutor oferit de documentația din sistem și cea de pe internet, listele de discuții pe e-mail, forumurile, canalele IRC și Launchpad.

A doua cale este: Suportul contra cost, servicii comerciale oferite de către firma Canonical însăși sau prin partenerii săi.

Fig. 9.1. Accesarea documentației din sistem

Ubuntu - Modificarea videoclipurilor

2010-08-14T21:20:00.000+03:00

Pe lângă vizionarea videoclipurilor și filmelor, Ubuntu conține unelte pentru modificarea videoclipurilor. Uneltele disponibile în Ubuntu includ:
Kino: editor video avansat, Kino copiază imagini de pe camera video în format Raw DV și AVI. Vă permite să încărcați mai multe clipuri video, să le tăiați sau să le lipiți și să salvați o listă a modificărilor în formatele SMIL și XML.
Stopmotion: Stopmotion este o aplicație liberă pentru crearea filmelor de animație din imagini statice. Puteți crea astfel de filme din imagini importate de pe o cameră foto sau de pe discul dur, puteți adăuga efecte sonore și puteți exporta animația în diferite formate video precum mpeg și avi.
Subtitle Editor: Subtitle Editor este o unealtă GTK+2 folosită la editarea subtitrărilor pentru filme și clipuri video. Îl puteți folosi pentru a crea subtitrări noi, modifica, corecta sau rafina subtitrări existente. Acest program vă arată și forma de undă a sunetului, înlesnind sincronizarea subtitrărilor cu vorbirea.
Pitivi Video Editor: Pitivi Video Editor este un editor neliniar ce vă permite să modificați cu ușurință proiecte audio și video. Folosind Pitivi puteți captura sunet și video, mixa, redimensiona, tăia și aplica efecte surselor audio și video. De asemenea permite salvarea în orice format suportat de platforma GStreamer.

Modificarea clipurilor video folosind editorul Pitivi

Editorul video Pitivi nu e inclus în Ubuntu implicit, ci este inclus în arhiva Universe a Ubuntu. Puteți instala Pitivi folosind Administratorul de pachete Synaptic.

Procedură 8.12. Pentru a edita un clip video folosind Pitivi procedați astfel:

În meniul Aplicații, mergeți la Muzică și filme și apoi faceți clic pe Pitivi Video Editor.Se va deschide fereastra Pitivi vo 10.3.
Fereastra principală a Pitivi este împărțită într-un număr de panouri. Puteți folosi butoanele de pe bara de activități pentru a executa acțiuni precum deschiderea, importarea, adăugarea, vizionarea și salvarea clipurilor video. Pentru a modifica un clip video, începeți prin a-l importa în editorul video Pitivi, făcând clic pe butonul Import Clips.

Fig. 8.104. Interfața Pitivi
În fereastra de dialog „Import a clip”, navigați până la dosarul video de unde să îl importați clipuri și alegeți unul sau mai multe clipuri video pe care doriți să le modificați, apoi faceți clic pe butonul Add pentru a le importa în fereastra Pitivi.

Fig. 8.105. Importul clipurilor video în Pitivi
Clipul video ales este acum importat în editorul video Pitivi. Puteți face dublu-clic pe un clip video pentru a-l viziona în panoul din dreapta. Apăsați butonul Stop din bara de control pentru a opri redarea clipului.

Fig. 8.106. Vizualizarea videoclipului importat
Pentru a modifica clipul video importat este nevoie să îl duceți în panoul de jos și să îl adăugați la linia temporală, apoi să apăsați Project Settings din meniul File. Astfel va fi deschisă fereastra de dialog Projects Settings.

Fig. 8.107. Afișarea casetei de dialog „Opțiunile proiectului”
În fereastra de dialog Projects Settings puteți modifica diferite proprietăți ale clipului ales prin definirea specificațiilor în funcție de dorințele dumneavoastră. În secțiunea Video Output puteți alege înălțimea, lățimea și numărul de cadre pe secundă ale clipului audio. Asemănător puteți alege proprietățile pistei audio din secțiunea Audio Output. Apăsați OK după ce ați stabilit preferințele dumneavoastră.

Fig. 8.108. Alegerea opțiunilor de modificare
În fereastra Pitivi, pentru a aplica preferințele pe clipul video ales faceți clic pe butonul Render project. Va fi afișată fereastra de dialog Render project. În această fereastră de dialog puteți apăsa butonu Modify pentru a altera din nou proprietățile clipului video. Dacă nu doriți acest lucru faceți clic pe Choose file pentru a alege fișierul în care va fi salvat clipul video modificat.

Fig. 8.109. Alegerea fișierului destinație
Se va deschide fereastra de dialog Choose file to render to. Folosiți-o pentru a alege un nume pentru fișier și locaul în care acesta va fi salvat. Când ați terminat faceți clic pe OK pentru a închide fereastra de dialog Choose file to render to.

Fig. 8.110. Alegerea fișierului în care va fi salvat clipul video
Numele fișierului nou creat va apărea pe butonul Output file. Inițiați salvarea clipului video apăsând butonul Record.

Fig. 8.111. Editarea fișierului video
Editorul video Pitivi a început salvarea clipului nou bazându-se pe preferințele dumneavoastră. Bara de progres va indica starea procesului de salvare. Odată finalizat acest proces, apăsați butonul de închidere din colțul dreapta-sus al ferestrei de dialog Render project pentru a o părăsi.

Fig. 8.112. Indicatorul de progres al salvării clipului
Clipul nou editat este acum salvat în locația specificată.

Fig. 8.113. Clipul video editat

Ubuntu - Redarea fișierelor multimedia de pe internet

2010-08-14T21:19:00.000+03:00

Ubuntu conține unelte pentru a reda în direct videoclipuri și muzică de pe internet. Puteți asculta melodii și vedea clipuri video direct în navigatorul web, dar pentru a putea face acest lucru poate fi nevoie de instalarea unor programe speciale. Abilitatea de a reda fișiere multimedia de pe internet depinde de modul în care furnizorul de servicii le-a făcut disponibile.

Vizionarea videoclipurilor în navigatorul web

Puteți viziona multe din videoclipurile de pe internet direct din navigatorul web. De exemplu, puteți viziona videoclipuri de pe Google Video sau YouTube direct în fereastra Firefox fără a instala vreun program sau modul special. Următoarea captură de ecran arată fereastra Firefox în timp ce este redat un videoclip în aceasta:

Fig. 8.91. Vizionarea unui videoclip în navigatorul web

Cu toate acestea, în funcție de formatul clipului video pe care doriți să îl vizionați, se poate să fie necesar să descărcați alte module pentru navigatorul web. Unele dintre modulele disponibile pentru navigatorul implicit, Firefox, sunt:

Modulul Totem Xine: Instalați pachetul totem-xine-firefox-plugin din arhiva software "Universe".
Modulul Totem GStreamer: Instalați pachetul totem-gstreamer-firefox-plugin din arhiva software "Universe".
Modulul MPlayer: Instalați pachetul mozilla-mplayer din arhivele software Universe.
Modulul Flash: Instalați pachetul flashplugin-nonfree din arhiva software "Multiverse".

Procesul instalării unui modul depinde de platforma folosită. Dacă folosiți Totem-GStreamer, player-ul pentru filme implicit în Ubuntu, este necesar să instalați pachetul software totem-gstreamer-firefox-plugin. Cu toate acestea, pentru a putea viziona videoclipuri transmise sub formă de flux în navigatorul web este nevoie să instalați codec-ul Microsoft Windows și apoi să instalați modulul Totem.
Puteți chiar instala un player multimedia adițional, precum RealPlayer 10, pentru a viziona fluxuri video în format Realmedia. Când ați instalat toate codec-urile și modulele menționate mai sus, puteți vedea fișiere RealMedia chiar și în Player-ul pentru filme Totem. Totuși, puteți instala RealPlayer pe calculatorul dumneavoastră și pentru că acesta este capabil de redarea fișierelor RealMedia la o calitate puțin mai mare decât alte playere.
Real Player, program dezvoltat de Real Networks, suportă un număr de codecuri audio și video precum realaudio, realvideo 10, mp3, ogg vorbis, theora, h264 și aac. RealPlayer pentru Linux este disponibil în arhiva comercială Canonical și poate fi descărcat gratuit de pe situl web RealPlayer.

	Notă:
	RealPlayer este un program proprietar și nu este suportat de comunitatea Ubuntu.

Instalarea RealPlayer. După cum a fost menționat mai sus, RealPlayer pentru Linux este disponibil în arhiva comercială Canonical. Ubuntu nu include această arhivă implicit. Așadar va fi nevoie să adăugați arhiva comercială a Canonical sistemului dumneavoastră. Odată ce ați adăugat această arhivă puteți căuta și instala pachetul RealPlayer cu ajutorul Administratorului de pachete Synaptic.

Procedură 8.11. Vizionarea videoclipurilor de pe internet cu RealPlayer

Acum puteți porni RealPlayer din meniul Aplicații. Pentru a accesa RealPlayer, în meniul Aplicații mergeți la Sunet și video și faceți clic pe RealPlayer 10,

Fig. 8.92. Pornirea RealPlayer
Fereastra RealPlayer Setup Assistant va fi afișată pentru a vă ghida în configurarea RealPlayer. Faceți clic pe Forward pentru a porni procesul de configurare.

Fig. 8.93. Inițierea procesului de configurare RealPlayer
După citirea notelor despre versiunea curentă RealPlayer 10, faceți clic pe Forward din nou pentru a continua.

Fig. 8.94. Notele despre versiunea RealPlayer
Înainte de a instala RealPlayer pe calculatorul dumneavoastră este nevoie să citiți și să acceptați licența pentru a continua configurarea. Apăsați Accept.

Fig. 8.95. Acceptarea licenței
Ați ajuns la ultimul ecran al Asistentului de configurare RealPlayer. Alegeți configurarea preferată și apăsați OK pentru a o accepta.

Fig. 8.96. Încheierea procesului de configurare
Fereastra RealPlayer va fi afișată, indicând că procesul de configurare s-a incheiat cu succes. Acum puteți viziona fluxuri video de pe internet în RealPlayer.

Fig. 8.97. Fereastra RealPlayer
Pentru a viziona un clip ales de dumneavoastră, porniți Firefox și copiați adresa paginii care conține videoclipul în RealPlayer.
Pe pagina web, faceți clic pe legătura către videoclipul ales.

Fig. 8.98. Alegerea legăturii către videoclip
Veți fi întrebat dacă doriți să deschideți clipul în RealPlayer sau să îl salvați pe calculatorul dumneavoastră. Pentru a vedea clipul sub forma unui flux video de pe internet acceptați alegerea implicită apăsând butonul OK.

Fig. 8.99. Vizionarea videoclipului ca flux de pe internet
Fereastra de dialog Downloads afișează progresul descărcărill. După ce fișierul este descărcat într-un director temporar va începe redarea videoclipului în fereastra RealPlayer.

Fig. 8.100. Vizionarea videoclipurilor de pe internet în RealPlayer
Puteți adăuga legătura în lista dumneavoastră de Favorite pentru a putea revedea videoclipul fără a fi nevoie să îl căutați din nou pe internet. Pentru a salva videoclipul ca Favorit, în meniul Favorites faceți clic pe Add to Favorite.

Fig. 8.101. Salvarea unui videoclip ca favorit
Videoclipul este acum salvat în lista de favorite. Pe viitor, puteți revedea acest clip video în RealPlayer alegând link-ul din meniul Favorites. Puteți să redați un videoclip direct în RealPlayer specificând adresa acestuia. Pentru a face acest lucru, în meniul File, faceți clic pe Open Location.

Fig. 8.102. Vizionarea unui videoclip direct în RealPlayer
Scrieți adresa sau calea spre videoclip în fereastra de dialog Open Location și faceți clic pe OK pentru a începe redarea fluxului video.

Fig. 8.103. Alegerea fișierului video

Ubuntu - Redarea DVD-urilor

2010-08-14T20:25:00.000+03:00

Implicit, Ubuntu este capabil să redea DVD-urile video al căror conținut nu este protejat. Marea majoritate a DVD-urilor comerciale sunt protejate prin utilizarea sistemului de criptare a conținutului (CSS - Content Scrambling System), care încearcă să limiteze numărul programelor care pot reda un DVD. Din cauza restricțiilor legale în privința formatului criptat cât și a implicării Ubuntu în folosirea formatelor multimedia libere, pachetele software necesare redării DVD-urilor video criptate nu sunt instalate implicit în Ubuntu. Puteți instala aceste pachete software pentru redarea DVD-urilor video criptate din arhivele software Ubuntu.

	Notă:
	Este posibil ca utilizarea acestor programe pentru a viziona sau copia DVD-uri să nu fie permisă de lege în unele țări. Vă rugăm să vă clarificați situația legală înainte de a continua.

De asemenea puteți descărca următoarele aplicații suplimentare ce sunt capabile de a reda unele formate implicit:

Mplayer Movie Player
VLC media player
Xine
Totem-xine

Player-ul pentru filme implicit în Ubuntu, Totem-GStreamer, poate reda un DVD când acesta este introdus în unitate, dar nu poate înlesni accesul la meniul DVD-ului. Alte programe libere precum VLC, MPlayer sau Xine fac accesul la meniul DVD-ului posibil.

Redarea DVD-urilor în Totem Movie Player

După instalarea tuturor pachetelor software necesare din variatele arhive software Ubuntu puteți reda DVD-uri video cu ajutorul Player-ului pentru filme Totem.

Procedură 8.9. Pentru redarea unui DVD cu ajutorul Totem procedați astfel:

Introduceți DVD-ul în unitatea DVD a calculatorului dumneavoastră. Totem va porni automat și va începe redarea DVD-ului.

Fig. 8.78. Redarea unui DVD în Totem
Pentru a viziona DVD-ul pe tot ecranul efectuați clic pe opțiunea Pe tot ecranul din meniul View sau apăsați tasta F.

Fig. 8.79. Activarea vizionării pe tot ecranul
Pentru a renunța la vizionarea pe tot ecranul și a vă intoarce la fereastra Totem apăsați tasta ESC.

Fig. 8.80. Vizionarea pe tot ecranul
Totem vă permite să configurați modul în care vizionați DVD-ul în funcție de preferințele dumneavoastră. Pentru a modifica opțiunile mergeți în meniul Edit și faceți clic pe Preferences.

Fig. 8.81. Afișarea configurării Totem
Puteți folosi fereastra de dialog Preferences pentru a modifica diferite particularități ale imagini, precum strălucirea, culorile, nuanțele sau saturația culorilor. După alegerea preferințelor efectuați clic pe Închide pentru a părăsi fereastra de dialog.

Fig. 8.82. Personalizarea opțiunilor de afișare pe ecran
În timpul vizionării unui DVD puteți folosi funcțiile din meniul Go pentru a naviga prin conținutul acestuia. Pentru a trece la următorul cadru, în meniul Go, efectuați clic pe Derulează înainte.

Fig. 8.83. Navigarea prin conținutul unui DVD
Redarea va trece la următorul cadru al DVD-ului. Dacă nu doriți să mai vedeți bara laterală în timpul redării DVD-ului faceți clic pe bunotnul Sidebar.

Fig. 8.84. Ascunderea barei laterale

Fig. 8.85. Redarea unui DVD
Astfel bara laterală va fi ascunsă și veți putea vedea DVD-ul la o dimensiune mai mare și, simultan, veți avea toate controalele redării în față.

Crearea de copii de siguranță pentru DVD-uri

Dacă aveți o colecție de DVD-uri vechi sau rare se poate să doriți crearea unor copii de siguranță pe calculator. Se poate să doriți extragerea unor anume secvențe de pe un DVD pentru a le viziona mai târziu. Pentru a face asta puteți folosi o serie de aplicații pentru crearea copiilor de siguranță sau extragerea conținutului DVD-urilor. Deși aceste aplicații nu sunt incluse implicit în Ubuntu, le puteți descărca și instala din arhivele software Ubuntu. Unele aplicații de acest tip sunt:

Thoggen
K9copy
dvd::rip
HandBrake

Crearea copiilor de siguranța a DVD-urilor cu ajutorul Thoggen. Thoggen este un utilitar de creare a copiilor de siguranță pentru Linux, bazat pe GStreamer și Gtk+. Această aplicație este proiectată pentru a fi ușor de utilizat. În loc de a expune complexitatea procesului de extragere a conținutului unui DVD, tendință prezentă în multe alte aplicații de acest tip, Thoggen încearcă să simplifice procesul pentru utilizatorii obișnuiți oferind opțiuni implicite echilibrate.
Thoggen include câteva funcții cheie:

Este ușor de utilizat și are o interfață simplă
Suportă previzualizarea DVD-ului, redimensionarea și tăierea imaginii
Vă permite să alegeți limba pistei audio
Creează fișiere în format Ogg/Theora
Poate coda fișierele dintr-un dosar în care a fost copiat un DVD
Este bazat pe platforma multimedia GStreamer, ceea ce simplifică procesul de adăugare a codec-urilor sau a formatelor de fișiere în viitor.

Pentru a putea face copii de siguranță DVD-urilor dumneavoastră cu ajutorul Thoggen este necesar să îl instalați. Puteți găsi această aplicație în arhiva Universe și o puteți instala pe calculatorul dumneavoastră prin intermediul Administratorului de pachete Synaptic.

Fig. 8.86. Instalarea Thoggen

Procedură 8.10. Pentru a crea copii de siguranță a unui DVD cu Thoggen procedați astfel:

În meniul Aplicații, alegeți Sunet și video și selectați opțiunea Thoggen DVD Ripper.

Fig. 8.87. Lansarea Thoggen
Se va afișa fereastra Thoggen. Primul pas necesar pentru a începe crearea copiei este să alegeți pistele de pe DVD pe care doriți să le salvați. Bifați căsuțele respective, apoi efectuați clic pe butonul OK pentru a continua.

Fig. 8.88. Alegerea pistelor ce trebuie salvate
În următorul pas al procesului de copiere trebuie să configurați niște opțiuni în funcție de cerințele dumneavoastră. Puteți alege dimensiunea imaginii din lista de selecție corespunzătoare sau puteți defini dacă doriți să păstrați doar o parte a imaginii apăsând butonul Configure Cropping. Dacă nu doriți să modificați aceste setări puteți continua procesul de salvare a copiei de siguranță apăsând butonul OK.

Fig. 8.89. Schimbarea configurărilor implicite
Procesul de creare a copiei de siguranță va începe imediat. Puteți vedea atât progresul pistei actuale cât și progresul procesului complet în secțiunea Progress a ferestrei Thoggen. Copierea unui DVD durează destul de mult timp. Cu toate acestea, copia finală este destul de bună calitativ.

Fig. 8.90. Crearea unei copii de siguranță a unui DVD

Ubuntu - Crearea și modificarea fișierelor audio

2010-08-14T20:22:00.000+03:00

Ubuntu conține unelte variate pentru a vă da posibilitatea să vă creați muzică și fișiere audio proprii. Unealta implicită pentru crearea fișierelor audio în Ubuntu este programul de Înregistrare sunet GNOME. Asemănător, puteți modifica fișiere audio folosind Audacity.

Crearea fișierelor audio

Ubuntu conține programe pentru crearea de fișiere audio folosind un dispozitiv de intrare precum un microfon. Unealta de Înregistrare sunet GNOME este aplicația implicită pentru crearea fișierelor audio în Ubuntu.

Procedură 8.7. Pentru a iniția o înregistrare folosind utilitarul GNOME pentru Înregistrare sunet procedați astfel:

În meniul Aplicații, alegeți Sunet și video și selectați opțiunea Audacity.

Fig. 8.57. Lansarea programului de Înregistrare sunet
Programul de Înregistrare sunet vă permite să înregistrați și să redați fișiere audio .flac, .ogg, și .wav. Pentru a începe o înregistrare trebuie să alegeți din lista de selecție Record from input un dispozitiv de intrare precum un microfon, o linie telefonică sau o intrare de linie audio. Puteți alege calitatea înregistrării din lista de selecție Record as.

Fig. 8.58. Alegerea dispozitivului de intrare
Înainte de a începe o înregistrare e recomandabil să configurați volumul audio pentru a avea un sunet de calitate. Pentru a accesa controlul volumului, în meniul Fișier faceți clic pe Deschide control volum.

Fig. 8.59. Accesarea panoului de control pentru volumul sonor
Folosiți butoanele glisante pentru a stabili volumul audio corespunzător dispozitivelor de intrare și de ieșire. Pentru a avea un control mai mare asupra preferințelor, selectați opțiunea Preferințe din meniul Editare. Se va deschide fereastra de dialog Preferințe control volum.

Fig. 8.60. Afișarea opțiunilor de volum sonor
Caseta de dialog Volume Control Preferences vă permite un control mai mare asupra configurărilor de sunet prin bifarea sau debifarea variatelor opțiuni. Faceți clic pe butonul Închide pentru a închide această fereastră.

Fig. 8.61. Personalizarea opțiunilor de sunet

Din fereastra Sound Recorder puteți începe înregistrarea apăsând butonul Înregistrează.

Fig. 8.62. Înregistrarea de sunet
După terminarea înregistrării, puteți asculta fișierul audio creat apăsând butonul Redă. Indicatorul de progres va glisa pe bara de durată pe măsură ce fișierul este redat. Puteți vedea durata înregistrării în minute și secunde sub câmpul Informații fișier.

Fig. 8.63. Redarea fișierului înregistrat

Modificarea fișierelor audio

Puteți folosi Audacity pentru a modifica fișiere audio. Totuși, Audacity nu este inclus în instalarea implicită Ubuntu, dar este o aplicație cu cod sursă public ce poate fi instalată din arhiva Universe a Ubuntu. Astfel, va trebui să folosiți utilitarul pentru Instalare/Dezinstalare aplicații sau Administratorul de pachete Synaptic.

Procedură 8.8. Modificarea fișierelor audio folosind Audacity se poate realiza astfel:

În meniul Aplicații, alegeți Sunet și video și selectați opțiunea Audacity.

Fig. 8.64. Lansarea Audacity
La prima pornire a Audacity vi se va cere să alegeți limbajul folosit de interfața Audacity. În afară de engleză Audacity conține suport lingvistic pentru arabă, bulgară, catalană, cehă, daneză, finlandeză și multe alte limbi. Alegeți limba pe care o doriți din lista de selecție Choose Language for Audacity to use și efectuați clic pe OK.

Fig. 8.65. Alegerea limbii folosite în Audacity
Se va afișa Fereastra principală a Audacity. Puteți folosi variatele unelte și opțiuni disponibile în această fereastră pentru a reda, asculta și modifica fișiere audio.

Fig. 8.66. Fereastra Audacity
Acum puteți modifica un fișier audio existent în Audacity. Pentru a face acest lucru trebui mai întâi să importați fișierul audio în Audacity. Pentru a importa un fișier audio, mergeți în meniul Fișier, Import și faceți clic pe Audio. Se va deschide fereastra de dialog Select one or more audio files.

Fig. 8.67. Importul fișierelor audio în Audacity
Alegeți fișierul audio pe care doriți să îl modificați și apăsați butonul Deschide pentru a deschide acest fișier cu Audacity.

Fig. 8.68. Alegerea fișierelor ce vor fi adăugate în bibliotecă
Fișierul audio se va încărca în fereastra Audacity. El este reprezentat de barele albastre din partea de jos a ferestrei Audacity. Acum puteți efectua o gamă largă de modificări. Puteți îndepărta o parte nedorită a fișierului, insera pauze într-un anumite puncte, puteți aplica variate efecte audio pe diferite secțiuni ale fișierului sau îl puteți exporta pe acesta într-un fișier cu un format complet diferit.
În plus, Audacity permite redarea fișierului audio. Efectuați clic pe butonul Redă pentru a-l asculta.

Fig. 8.69. Redarea fișierului importat
Audacity va începe redarea fișierului audio. Puteți folosi diversele unelte disponibile în Audacity pentru a modifica fișierul audio:
- Unealta de mărire: Dacă observați că fișierul este prea lung și nu puteți alege cu precizie secvența pe care doriți să o modificați, puteți folosi unealta de mărire. Aceasta vă va permite să măriți o anume zonă a fișierului.
- Unealta de modificare a amplitudinii (envelop): vă permite să modificați volumul audio a unor porțiuni din fișierul audio.
- Unealta de modificare temporală (time shift): vă permite să mutați întregul fișier audio în funcție de durată; este utilă când lucrați cu mai multe fișiere simultan.
- Unealta de selecție: vă permite să marcați porțiuni ale fișierului audio pe care doriți să le modificați.
Pentru a modifica o porțiune a fișierului audio, faceți clic Unealta de selecție pentru a o activa.

Fig. 8.70. Activarea uneltei de selecție
Alegeți zona pe care doriți să o modificați trăgând cursorul pe deasupra ei în timp ce țineți apăsat butonul clic stânga al mausului. Zona selectată va căpăta o culoare gri închis.

Fig. 8.71. Alegerea porțiunii audio ce trebuie modificată
Acum puteți tăia această zonă dacă doriți să o îndepărtați sau îi puteți aplica diverse efecte audio. Meniul Efect conține toate efectele audio digitale ce pot fi aplicate fișierului. Printre acestea se află:
- Amplifică - mărește sau micșorează volumul audio fără a altera calitatea sunetului.
- BassBoost - Crește volumul unei anume frecvențe audio.
- Ecou - Vă permite să adăugați un ecou specificând perioada de întârziere a sunetului.
- Fade in - crește treptat volumul de la 0 până la valoarea curentă
- Fade out - descrește de la valoarea curentă a volumului până la 0
- Invert - întoarce porțiunea audio invers
- Scoate zgomotul - vă permite să îndepărtați zgomotul de fond
- Inversează - vă permite să redați selecția în sens invers.
Pentru a crește volumul porțiunii selectate alegeți Amplifică din meniul Efect. Se va deschide fereastra Amplifică.

Fig. 8.72. Aplicarea de efecte sonore
În fereastra Amplify puteți folosi bara glisantă pentru a crește sau a scădea valoarea amplificării. Apăsați OK pentru a aplica efectul porțiunii audio alese.

Fig. 8.73. Creșterea volumului clipului audio
Observați că barele albastre din zona selectată s-au schimbat. Puteți asculta porțiunea audio modificată apăsând butonul Redă.

Fig. 8.74. Verificarea efectelor modificării
După ce ați terminat de aplicat toate efectele puteți salva fișierul modificat. Din cauză că formatul audio folosit de Audacity nu este suportat de multe aplicații trebuie să exportați fișierul într-un format audio mai intens utilizat, precum Ogg Vorbis sau MP3.
Pentru a salva fișierul într-un format diferit, efectuați clic pe Export.

Fig. 8.75. Exportul unui fișier audio
În fereastra de dialog Export, alegeți dosarul în care doriți să salvați fișierul. Apoi alegeți formatul dorit din lista de selecție și efectuați clic pe Salvează pentru a exporta fișierul în formatul specificat.

Fig. 8.76. Exportul sub forma unui fișier MP3
Audacity va începe să exporte fișierul în formatul specificat. Durata de timp necesară acestui proces variază în funcție de dimensiunea fișierului audio.

Fig. 8.77. Bara care indică progresul procesului de export

Fișierul audio este exportat în locația specificată. Acum puteți închide Audacity, iar fișierul exportat poate fi ascultat când doriți.