Organizatorii acestui proiect, Asociația Sprijin pentru Comunitate și Asistență Umanitară și Asociația Cetatea Voluntarilor Arad, au venit în sprijinul comunității arădene cu alimente de bază, produse de igienă primară și materiale de protecție sanitară. Implicarea a fost gândită îndeosebi pentru sprijinirea grupurilor și persoanelor vulnerabile în contextul pandemiei Covid-19, care au avut nevoie de cel mai mare sprijin în această perioadă.

Voluntarii au fost cei care au împărțit pachete de hrană și produse de igienă pentru peste 360 de copii și bebeluși internați în Spitalul Județean Arad și aparținătorii lor, precum și către 150 de persoane vulnerabile (refugiați) care se află în tranzit prin România. Au fost achiziționate și livrate peste 300 de pachete consistente cu hrană de bază către persoane fără venituri sau cu venituri reduse sau persoane în vârstă fără aparținători, precum și materiale de protecție sanitară și dezinfectanți către Spitalul Județean Arad.

Pentru cadrele medicale și personalul auxiliar din Arad au fost donate materiale precum:

• 3000 de măști în 3 straturi
• 1000 de măști FFP2
• 3600 de mănuși examinare din latex
• 400 de perechi de acoperitori pentru încălțăminte
• 100 de perechi de botoși înalți cu protecție antichimică
• 120 de combinezoane profesionale cu protecție antichimică
• 140 de perechi de mănuși lungi cu protecție antichimică
• 125 de litri dezinfectant de suprafețe
• 125 de litri dezinfectant de tegumente

Despre implicarea la fața locului, ne transmit câteva gânduri chiar organizatoarele:

„Ne-am dorit să oferim un pic de bucurie și speranță celor mai fragili în această perioadă – copiilor și persoanelor vulnerabile care au fost și vor continua să fie profund afectate de această pandemie. Dincolo de investiția materială generoasă, oferită cu sprijinul Kaufland România si FDSC, intenția noastră a fost să îi facem pe beneficiarii proiectului – copii, părinți, persoane refugiate, persoane vulnerabile și medici și asistenți – să nu uite că nu sunt singuri.” – Anca Năstase, Președinte Asociația Sprijin pentru Comunitate și Asistență Umanitară

“Nu putem face lucruri mari pe acest Pământ. Putem face numai lucruri mici, cu multă dragoste.” – Anamaria Popa, Președinte Asociația Cetatea Voluntarilor Arad

Prima întrebare pe care le-am adresat-o a fost aceea legată de motivația pe care au avut-o pentru a se alătura proiectului Blogunteer. Am primit răspunsuri precum:

Învățare prin conectare

Magia învățării de la începutul lui martie a fost asigurată de Vika și Aiste, cele două facilitatoare care au organizat spațiul de învățare. Încă de la început, au creat o relație bazată pe autenticitate, deschidere și sprijin, atât prin felul lor de-a fi, cât și prin activitățile practice, care ne-au pus în situația de a ne autodepăși. Inițial, au făcut o trecere în revistă a așteptărilor noastre, a temerilor, a ceea ce putem noi să oferim și au ținut cont de acestea până în ultima zi.

Pentru mine, un moment important a fost cel de conectare a grupului, care s-a făcut într-un mod interactiv. După jocurile de cunoaștere, prima provocare a săptămânii a fost crearea de grupuri și rezolvarea unor sarcini prin intermediul unei aplicații pe telefon: am creat turnuri din monede, am creat un imn al trainingului Inside Out, am realizat mișcări de yoga. După această activitate de tip team building, s-a creat o relație între participanți și traineri, care mi-a permis să mă simt vulnerabilă atunci când am avut nevoie și să ies din zona de confort atunci a fost cazul.

Cum găsesc o soluție

Trainingul din Olanda a fost primul pas din ceea ce urmează să se întâmple. Proiectul „Inside Out” implică patru etape, reprezentate de un training, o vizită de planificare, două schimburi de tineri și o evaluare finală. La finalul acestora, participanții vor fi familiarizați cu metode de educație non-formală de lucru cu tinerii, cu scopul de a le dezvolta gândirea critică și spiritul civic.

Activitățile la care am participat au fost concentrate pe ideea principală: cum să devii un bun facilitator pentru comunitate. În acest sens, toată săptămâna ne-am ghidat după trei metode: brainstorming – consens – autoreflecție. Fie că am lucrat în grupuri mici, medii sau în plen, acești piloni au permis valorificarea fiecărei idei și toți participanții au fost implicați. Metodele au fost folosite pe întreg parcursul săptămânii ori de câte ori se lansa o temă de dezbatere. Brainstorming-ul a permis fiecăruia să-și facă vocea auzită, autoreflecția ne ajuta pe fiecare să înțelegem care sunt punctele tari și punctele slabe ale propriilor idei, iar consensul ne ajuta să ajungem la un acord fără a fi nevoie să votăm o idee în defavoarea alteia.

O altă metodă pe care am experimentat-o este Kolb’s Circle. Aceasta presupune patru etape de bază: experiență / reflecție / contextualizare / aplicare și am explorat-o printr-un joc de încredere: ne-am împărțit în grupuri de câte trei, doi stăteau față în față, iar al treilea se balansa ca un pendul; pe rând, fiecare a luat locul pendulului. Apoi, ne-am așezat și am povestit despre experiență, am reflectat asupra acesteia, am analizat-o din mai multe puncte de vedere (al pendulului și al persoanei de pe margine) și ce am face diferit data viitoare. Kolb’s Circle poat4e fi folosită și în numeroase activități de învățare, atât în medii formale, cât și în medii nonformale.

Metoda 4 D mi-a atras atenția în mod deosebit deoarece este un bun instrument de facilitare. Respectând cele 4 D-uri (Dream – explorează conceptul din mai multe perspective, stabilește direcția; Discover – analizează conceptul; Design – identifică soluții cu privire la context; Decide – aplică soluțiile identificate), am format patru echipe, fiecare fiind responsabilă cu un tip de „D” pentru facilitarea unei activități cu tema „Identitatea tinerilor”. Cele mai multe dintre activități au fost bazate pe metode nonformale, cum ar fi brainstorming, role-play, teatru forum și reflecție. O adevărată provocare pe care ne-am asumat-o, un context de învățare în care ne-am dat voie să visăm, să descoperim, să proiectăm, să greșim și să îmbunătățim unde a fost necesar. Momentele de reflecție nu au lipsit nici de dată această, la nivel individual și de echipă. Toate activitățile derulate au fost doar o etapă premergătoare a ceea ce urmează să se întâmple cu toate informațiile pe care le-am dobândit în aceste zile.

Ne vedem în Lituania!

Relația creată în grup, bazată pe autenticitate și respectând pilonii brainstorming – autoreflecție – consens, au făcut ca săptămâna din Olanda să fie una de creștere din toate punctele de vedere. Pe de-o parte, am învățat multe lucruri noi. Pe de altă parte, am reușit împreună să decidem tema schimbului de tineri: „Human Rights Education”.

Cred că cel mai mare plus al acestui curs a fost îmbinarea învățării cu activități de reflecție și de conectare. Am plecat din Lettele cu multe idei pe care abia aștept să le aplic la clasă și în comunitatea în care lucrez. Modelele acestea de învățare m-au inspirat întrucât pot fi utilizate în multe contexte atunci când dorești să faci o schimbare, fie că vorbim de o comunitate sau de viața personală. Acum urmează să pregătim schimbul de tineri care va avea loc anul acesta, în Lituania, unde vom avea oportunitatea să fim în spatele scenei, unde vom înțelege mai bine ce înseamnă să te ocupi de derularea unui proiect Erasmus+.

*Articol redactat de Cosmina Dranga, profesoară și participantă la trainingul „Inside Out”, din partea Asociației Young Initiative, alături de Simina Sîrbu (autoarea fotografiilor din articol) și Valentin Netejoru. 

După aproape cinci ani, încă mai cred acest lucru. Totuși, am înțeles cât de importantă este colaborarea între profesori și că greul sau absurdul de care ne lovim uneori/ deseori la locul de muncă poate fi diminuat atâta vreme cât ai lângă tine câțiva parteneri de încredere, care cunosc exact contextul și specificul meseriei nostre, cărora nu trebuie să le oferi prea multe detalii pentru a te ințelege, care încearcă și se zbat alături de tine – colegii de cancelarie de pretutindeni.

Această idee a stat la baza unui workshop pe care l-am organizat în cadrul proiectului United We Stand for European Values, implementat de voluntarii Asociației Young Initiative (AYI). Inițiativa a venit din partea colegei mele, Maria Stan, profesoară de limba română și voluntară în cadrul AYI, iar la momentul punerii în practică am reușit să aducem împreună 20 de profesori din școli și județe diferite. Ne-am dorit atunci să ne oferim nouă și profesorilor participanți șansa de a ne întâlni înaintea începerii în forță a unui nou an școlar, de a le oferi un mic kit de metode non-formale, ușor adaptabile oricărei clase, de a schimba impresii și experiențe și de ne bucura de ideile fantastice care se nasc, de obicei,  în urma cooperării dintre profesori.

Cred că atât Maria, cât și eu am avut emoții peste măsură și o ușoară temere că vom fi mai puțin luate în serios din cauza numărului mai mic de ani petrecuți la catedră, fiind prezenți profesori care activau de zeci de ani. Ne-am bucurat enorm să vedem că nu a fost deloc așa și că participanții noștri au venit cu dorința de a învăța ceva nou, de a petrece o sâmbată întreagă alături de oameni cu care împartășesc aceleași provocări, temeri și, încă, multe speranțe.

Atelierul nostru a avut ca punct de plecare faptul că profesorii trebuie să își adapteze modul de a preda astfel încât să le dezvolte elevilor abilități potrivite cu societatea în care trăiesc – în special spiritul critic, rezolvarea de probleme și competențe de comunicare interculturală. De asemenea, am subliniat și faptul că nevoile elevilor se schimbă și, odată cu ele, și procesul învățării, ducând discuția și către conceptul de învățare experiențială.

Startul atelierului a fost dat de câteva energizere, urmate de un scurt defriefing. Ne-am bucurat împreună de celebrul „2 adevăruri și 1 minciună”, dar am și descoperit împreună ce super-putere si ce super-nume ne-am alege dacă am fi super-eroi. Pe parcursul atelierului, am folosit mai multe energizere culese de Maria și de mine de la diverse cursuri, conferințe, ateliere la care am avut șansa de a participa. Am fost impresionate de mesajele primite în urma atelierului în care participanții noștri ne-au explicat cum au adaptat aceste joculețe pentru momente de evaluare sau recapitulare ale lecțiilor lor.

Ne-am dorit foarte mult să implicăm participanții noștri într-o discuție despre învățarea experiențială, despre metodele formale și non-formale și am reușit acest lucru printr-o activitate de grup în care fiecare echipă a predat un conținut celorlalte echipe după un anumit specific: fie formal și tradițional, fie apelând la experința diectă a celorlalți sau fie folosind o metodă non-formală. Profesorii participanți au apelat la specificul elevilor de la clasă și împreună am stabilit ce metode ar produce învățarea la orele noastre. Nu au lipsit de aici distracția și o formidabilă muncă de echipă.

Am continuat atelierul nostru cu activitatea „O moschee în Sleepyville” al cărei scop a fost să exersăm discuții mai puțin comode la clasă, să experimentăm jocul de rol și dezbaterea și să ne gândim ce teme de interes putem găsi în comunitățile în care predăm pentru a pune în scenă un joc de rol asemănător.

„Jocul baloanelor” a fost activitatea care a încheiat atelierul nostru. Este o activitate ideală pentru orele de consiliere, ușor adaptabilă indiferent de vârsta sau numarul elevilor din clasă. Am fost curioși să aflăm la ce valori sau credințe ne vine mai ușor să renunțăm și la care dintre ele ne-ar fi imposibil să o facem.

Întreaga experiență a acestui atelier m-a făcut să înțeleg încă o dată cât de benefice pot fi întâlnirile non-formale pentru profesori. Le sunt profund recunoscătoare participanților care au continuat să ne scrie și după terminarea atelierului. Atitudinea lor m-a încurajat să susțin un atelier asemănător și în școala mea, pentru colegii mei de cancelarie.  Am avut astfel șansa de a testa „Jocul baloanelor” încă o dată, dar și să-mi cunosc mai bine colegii.

Cele două experiențe mi-au întărit credința că profesorii pot crea magie când lucrează împreună și că o bună colaborare în cancelarie poate activa resurse pe care le credeai sfârșite, mai ales în perioadele aglomerate ale anului școlar.

*Articol redactat de Ana Andronache, profesor de limba engleză și voluntar în cadrul Asociației Young Initiative. 

Bine ai venit pe pagina Blogunteer, Claudiu! Ce ar trebui să știm despre tine? 

Salut! Mă numesc Brotea Claudiu Florentin, sunt elev in clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Snagov și îmi place să fac trucuri de magie. De un an sunt voluntar în cadrul AYI, în proiectul United We Stand for European Values, ce are ca scop dezvoltarea gândirii critice a tinerilor și promovarea implicării civice a acestora. Practic, noi ca echipă ne ocupăm cu organizarea de workshopuri, dezbateri și simulări de proces decizional pe teme de interes actual precum: ce înseamnă Uniunea Europeană și ce face pentru noi, ce sunt valorile europene și cum le regăsim în viața de zi cu zi, cum să depistezi o știre falsă și cum să te aperi de dezinformare, cum poți folosi metodele de non-formală pentru dezvoltarea de noi puncte de vedere și multe alte teme interesante precum Brexit (pe care l-am întors pe toate părțile pentru a-l înțelege mai bine).

Când și cum ai început să te implici în acest proiect? 

Totul a început în septembrie 2018, când am participat la ,,Europarlamentar pentru o zi’’ proiect în care am văzut în detaliu ce înseamnă activitatea Parlamentului European, ce fac oamenii de acolo și cum ne afectează pe toți deciziile pe care le iau europarlamentarii împreună cu reprezentanții altor instituții europene. După finalizarea evenimentului, am tras linie și am fost uimit de modul în care a fost făcută această simulare proces decizional, fiind  fascinat de toată munca din spate a organizatorilor pentru a oferi participanților o experiență cât mai calitativă, ca să spun așa.

În ultima zi a evenimentului, m-am dus la Eliza, unul dintre traineri, și am întrebat-o cum pot să mă implic și eu în astfel de proiecte. Mi-a recomandat să-i dau un mesaj cu privire la ce anume aș vrea să învăț și ce fel de proiecte sunt interesante pentru mine, urmând să mă anunțe în momentul în care se vor crea noi echipe pentru inițiativele pe care o să le implementeze Asociația.

Ce anume ți-a atras atenția la proiect?

Eliza mi-a povestit despre ideea care se contura în AYI, United We Stand for European Values, și m-a întrebat dacă aș vrea să intru în echipa de voluntari. Proiectul fiind doar în fază de scriere atunci, n-am știut efectiv ce fel de sarcini voi avea și cu ce o să mă ocup, dar știam clar că vreau să mă implic și că vreau să învăț cât mai multe, fiind foarte curios din fire . Țin minte că i-am dat mesaj Elizei două luni la rând, o dată sau de mai multe ori pe lună, ca să aflu când începem și cu ce pot ajuta. Mi-a zis că o să aflăm exact ce și cum dacă se va aproba proiectul depus spre finanțare la Agenția Națională.

Am aflat pe la început de ianuarie veștile bune, așa că puteam să ne începem activitatea de la 1 februarie. A venit și luna următoare, în care efectiv aveam emoții pentru că nu știam exact cum o să ne înțelegem unii cu alții și cum o să ne împărțim responsabilitățile ca voluntari ai proiectului.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să avem o ședință, la început de februarie, în care am cunoscut toată echipa (8 membri și 6 voluntari), și am luat cererea de finanțare la puricat în așa fel încât toți să avem o idee clară despre ce vom face în următorul an. Apoi, am făcut și un training în care ne-am pregătit efectiv pentru activități, am învățat cum să dezvoltăm o metodologie, care sunt nevoile grupului țintă și cum să ne împărțim responsabilitățile.

Cred că lucrul care m-a atras și m-a făcut să mă implic a fost caldura cu care am fost primit și emoțiile de la începutul fiecărei activități.

Ce așteptări aveai la început și ce planuri ți-ai făcut pentru ce urma să se întâmple?

La început, nu aveam așteptări pentru că nu știam exact ce urma să fac, știam doar că o să fie genial pentru că am văzut cum a fost organizat evenimentul la care am participat în septembrie 2018. Nu mi-am făcut multe planuri pentru că stau și destul de departe de București, în Snagov, și reprezenta o mică problemă să mă duc săptămânal la ședințe și activități, dar într-un final am reușit să mă implic cât de mult am putut și să mă dezvolt enorm din punctul meu de vedere.

Cum a fost să te implici efectiv în activități și să pregătești tu metode pe care să le folosești la activități?

Nu știu cum să explic acest sentiment, mai ales de la primul workshop unde am făcut un icebreaker și un energiser, au fost acele emoții pe care le ai când te urci pe o scenă și trebuie să porți un discurs. Dar în același timp a fost și frica de a nu o da în bară (eu fiind obișnuit că dacă o dau in bară tot eu să o redresez și să o duc la capăt singur, lucru care nu s-a întamplat pentru că mereu am avut o echipă minunată ce m-a încurajat).

Acel sentiment de la începutul fiecărui workshop este un amalgam de fluturi în stomac și, în principal, de curiozitate pentru că niciodată nu putem ști exact cu ce fel de participanți vom lucra și cât de dinamic va fi grupul pe care îl avem acolo.

Dar pe partea de organizare, sincer, a fost mult mai ușor, aici mă refer când planificam timpul și cum va decurge totul, eu fiind o persoană ce vede totul ca pe hârtie. Dar cum este și o vorbă ,,socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg’’, am văzut că acest punct de vedere al meu nu este cel mai ok, pentru că nu eram obișnuit să mă aștept la neprevăzut sau la micile probleme tehnice cum ar fi că nu se conectează laptopul la proiector sau că întarziau participanții.

Iar o parte și mai intersantă și plăcută a fost căutarea de energiser-e, chiar dacă eu am folosit aceleași metode de mai multe ori, pentru că simțeam că acestea se potriveau pe genul participanților.

Ce fel de metode energizare a grupului ai folosit și cum au fost ele primite de participanți?

Am folosit joculețele de mai jos, dintre care unele au fost mai apreciate, iar altele nu s-au potrivit cu dinamica participanților:

• Soarele răsare (așa i-a plăcut lui Marius să îi spună) – activitate în care participanții se pun în cerc cu scaunele, iar unul e în minus pentru o persoană ce avea să stea în picioare și urma să spună ceva de genul: Soarele răsare doar pentru cei care poartă pantaloni negri. Cine avea pantaloni negri se ridica și căuta un alt loc unde să stea jos pe scaun, dar nu lângă scaunul apropriat de el. Această metodă a fost, din punctul meu de vedere, cea mai bine primită și i-a făcut mereu pe participanți să se simtă bine și să-și recapete energia;

• Telefonul fără fir dar cu simboluri – aici aranjăm participanții să stea în cerc, dar cu spatele la cel din stânga/dreapta sa, iar primul din șir trebuia să deseneze pe spatele celui din fața lui un simbol de exemplu un ,,+’’ și trebuia să facă la fel ca și la telefonul fără fir, adică să ajungă simbolul la fel până la ultima persoană din șir. Acestă activitate a fost a doua cea mai bine primită și a stârnit mereu amuzamentul celor implicați.

• Un alt energiser pe care l-am folosit a fost ,,Am o căsuță mică’’ – cred că toți știm melodia și cum se ,,dansează”, dar acesta a fost cel mai slab primit, pentru că nu toată lumea avea energia pe care o așteptam și dorința de a se manifesta într-un mod mai copilăros.

De asemenea, am făcut și niște activități de cunoaștere a grupului, unde care efectiv trebuia să-i ajut pe participanți să se știe mai bine, pentru că așa îți e mai ușor să empatizezi cu o persoană despre care știi câteva lucruri, iar aici am folosit două joculețe:

• Primul este Spider Web – unde foloseam un ghem de ață pasat de la om la om, fiecare ținea în mână o bucată de ață și spunea despre el câteva lucruri (numele, liceul, materie preferată, etc.), iar apoi pasa la altă persoană și astfel se forma un Spider Web;

• Al doilea joculeț pe care l-am făcut îl numesc Catch the Thing (Prinde chestia), pentru că poate să fie jucat cu orice (minge, pernă, balon etc.), iar persoana ce prinde obiectul trebuie sa spună câte ceva despre el și apoi să dea mai departe către un alt participant.

Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o în proiect?

Cea mai importantă lecție este că nu pot face totul de unul singur, asta am învățat pe parcurs nu doar la mine, ci de la toți ceilalți din echipă, pentru că am văzut cum o echipă poate să facă lucrurile de 10 ori mai bine decât un singur om.

Care crezi că e cea mai frumoasă amintire cu care rămâi din proiect?

Tot proiectul este o amintire frumoasă, așa că nu am cum sa le clasific. Dar pot să spun primul lucru ce îmi vine în cap este ultima ședință din 2019, în care am fost la o cafenea ce a creat un mediu mai intim pentru reflecție și evaluare și ne-am oferit feedback și cuvinte bune despre ceea ce am făcut până atunci. Așa că am terminat anul într-o tematică fericită și plină de speranță și energie pozitivă.

De ce crezi că ar fi important ca oamenii să promoveze valorile europene și implicarea civică în viața de zi cu zi?

Toți trebuie să cunoaștem valorile europene pentru a putea înțelege mai ușor și ce drepturi avem, dar și ce obligații, ce ocazii de dezvoltare și implicare avem, dar în același timp cum putem să ne facem și noi o țară mai bună.

Da, știu ca sună a clișeu, dar prin dezvoltarea simțului civic putem să ne creștem empatia față de cel de lângă noi, putem să conștientizăm mai bine factorii importanți care pot schimba țara. Educația, care sincer este la un nivel scăzut, dacă se modifică și aici ma refer la schimbări care să facă elevul dornic de implicare și dornic de a face ceva sau mai bine spus de a-și lăsa amprenta într-un mod cât mai bun și într-un fel în care poate să ajute oamenii din jur și comunitatea din care face parte.

Încă de la prima reuniune organizată în noiembrie 2017, în Olanda, am învățat care sunt etapele unei cercetări, am formulat împreună întrebarea de cercetare prin discuții și schimburi de păreri privind definiția cuvântului „impact”, am stabilit metoda de cercetare după o serie de încercări a mai multor metode și momente de reflecție asupra lor și am stabilit un plan pentru următoarele luni. Decizia comună majoră luată de către echipa de cercetare a fost cea privind metodele de colectare a datelor de la foștii participanți din programele de mobilități europene, ținând cont și de realitatea locală a fiecărei organizații, respectiv interviul semi-structurat și lucrarea artistică.

Au urmat apoi 4 luni în care fiecare echipă de cercetare națională a luat legătura cu foștii participanți privind înscrierea lor în acest proiect, a centralizat lucrările artistice primite de la foștii participanți  prin care se putea vedea care a fost experiența lor în cadrul proiectelor de mobilitate, precum și dacă participarea în cadrul acestora i-a schimbat în vreun fel pe ei sau mediul din care fac parte, a desfășurat interviurile cu cei înscriși pentru a discuta mai în detaliu despre experiența avută în cadrul programului de mobilitate, a transcris discuțiile și le-a tradus în limba engleză.

Partea de colectare a datelor a fost finalizată până în aprilie 2018, când echipa de cercetare completă s-a reunit cu ocazia celui de-al doilea curs, organizat în Irlanda. Cu această ocazie, am discutat și învățat despre metoda de analiză a datelor colectate, folosind o serie de etichete (labels), într-o atmosferă deschisă unde era loc pentru diferite clarificări și ajustări. Cu alte cuvinte, am învățat despre cum să analizăm și să interpretăm datele culese, folosind metoda codificării acestora în categorii și coduri. Tot atunci s-a luat decizia de a extinde cercetarea, analizând și impactul mobilităților europene la nivelul comunităților și al organizațiilor de tineret, folosind un chestionar cu întrebări suplimentare. Toate cele 48 de interviuri susținute au fost analizate și organizate în funcție de etichetele stabilite, pe parcursul verii.

Cel de-al treilea curs desfășurat în septembrie 2018, în Portugalia a reprezentat partea finală a cercetării, când echipa de tineri cercetători începători a formulat concluziile și recomandările în ceea ce privește impactul atât asupra tinerilor, cât și a asupra asistenților sociali, a organizațiilor de tineret și a realităților locale, pe baza citatelor din interviuri și chestionare, care erau deja organizate în diferite categorii și etichete.

Ultima întâlnire de proiect a fost organizată la București, în februarie 2019, iar atunci am discutat despre finalizarea proiectului, cum anume vom disemina rezultatele și ce se va întâmpla mai departe cu rețeaua de parteneri.

Pentru mine personal, implicarea în proiectul ImpACT+ a fost o realizare. Pe lângă cunoștințele și abilitățile privind activitatea de cercetare științifică calitativă pe care le-am învățat prin practică (learning by doing), am mai învățat tot prin practică puțin management de proiect, ce înseamnă să îți iei un angajament pe o perioadă mai lungă de timp, am mai învățat despre dinamica grupurilor și despre cum să preiei inițiativa pentru propriile idei și sugestii, precum și cum să îmbini partea de îndeplinire a obiectivelor cu partea de construire a relațiilor interpersonale, iar lista continuă. În plus, mă gândesc cu drag la toată echipa de proiect, deoarece am avut câte ceva de învățat de la fiecare dintre ei, fiind foarte diferiți și având educație și culturi variate.

Care sunt concluziile cercetării?

• Tinerii participanți au avut diferite motive pentru a participa într-unul dintre programele europenele de tip multi-activități, iar pentru majoritatea dintre ei așteptările lor privind programul au fost depășite. Așteptările participanților privind programul au variat de la dorința de a călători și de a experimenta noi lucruri, la motivația de a experimenta un program Erasmus+, însă au fost și tineri care nu au avut așteptări.

• Foștii participanți au menționat deseori că au învățat din experiențele și perspectivele celorlalți participanți din program, dar și din schimbul intercultural.

• Ieșind din realitatea locală, interacționând și dezvoltând relații noi cu oameni diferiți, din alte țări, i-a determinat pe tinerii participanți să devină mai conștienți de propria lor identitate.

• Experiența pozitivă a proiectelor i-a încurajat pe participanți să întreprindă diferite activități și să repete experiența avută în timpul proiectului și în comunitatea lor. I-a ajutat să devină mai proactivi, mai perseverenți și să își dorească să se implice mai mult în societate, fie prin munca de voluntariat, participarea la dezbateri sau implicarea în mai multe proiecte de mobilități europene.

• Mediul sigur, motivațional și non-competitiv, creat în timpul schimburilor de tineri, i-a încurajat pe participanți să experimenteze, să facă greșeli și să învețe. Pe lângă cunoștințele specifice despre diferite teme, precum drepturile LGBT+, educația non-formală, discursul instigator la ură, drepturile migranților, drepturile copiilor, etc, participanții au mai menționat dobândirea și dezvoltarea unor abilități precum cele de comunicare, lucrul în echipă, leadership, stabilirea și îndeplinirea obiectivelor. În plus, și-au îmbunătățit cunoștințele de limba engleză și au devenit mai empatici în relațiile interpersonale.

• Participarea în schimburile de tineri i-a încurajat pe cei implicați să-și depășească insecuritățile, fricile și prejudecățile, ieșind astfel din zona de confort. Activitățile non-formale și mediul sigur creat i-a ajutat pe tineri să devină mai încrezători și mai motivați. Majoritatea participanților sunt fericiți și recunoscători că au participat în aceste programe, devenind nostalgici când se gândesc la oamenii pe care i-au întâlnit, însă au menționat că au experimentat și alte emoții mai intense, precum frustare, anxietate și neliniște.

Potrivit majorității organizațiilor implicate în proiect, participarea la programele europene de tip multi-activități a avut un impact asupra organizațiilor în ceea ce privește creșterea gradului de vizibilitate și recunoaștere, precum și atragerea de noi tineri în organizație (voluntariat, participarea în proiecte etc), formarea de noi parteneriate locale și internaționale,  implementarea unor metode noi de lucru, precum îmbinarea educației formale și non-formale, educația prin învățare reciprocă (peer to peer), etc.

În ceea ce privește impactul asupra comunităților locale, acesta a putut fi văzut pe mai multe niveluri. Primul este implicarea mai mare a tinerilor în organizarea și promovarea de proiecte și oportunități europene noi. În al doilea rând, aceste proiecte au ca rezultat o deschidere mai mare a comunității locale față de teme și subiecte diferite ale programelor europene. Mai mult, putem vedea impactul pozitiv sub forma colaborării între organizații și dezvoltarea rețelei de parteneriate, de care comunitatea poate beneficia.

Câteva recomandări pentru ONG-urile care trimit/găzduiesc participanți, desprinse din cercetare: 

• Pregătirea participanților și setarea așteptărilor acestora referitoare la program înaintea plecării, prin discuții cu participanții despre tema programului, conceptul de educație non-formală, informațiile logistice, obiectivele de învățare, responsabilitățile lor.

• Oferirea de sprijin participanților care călătoresc în afara țării pentru prima oară, în ceea ce privește rezervarea biletelor de avion, informații privind bagajele, etc.

• Organizarea unei întâlniri de pregătire cu tot grupul național de participanți, cu o săptămână înainte plecării, pentru ca aceștia să se poată cunoaște între ei.

• Stabilirea unei proceduri de comunicare între liderul de grup și persoana responsabilă din organizația de trimitere, în special pentru situații neașteptate, precum întârzieri, anulări etc, dar și pentru a informa când grupul a ajuns la destinație.

• Numirea unei persoane de sprijin din partea organizației de trimitere, care să fie prezentă în timpul mobilității.

• După mobilitate, organizarea unei întâlniri cu tot grupul pentru a reflecta asupra experienței de învățare și pentru a decide cu privire la pașii următori.

• Trimiterea unui formular de feedback către participanți, pentru a putea descrie experiența lor din cadrul mobilității.

Nu în ultimul rând, prin intermediul proiectului au fost create mai multe materiale digitale despre cum poți genera un impact vizibil în comunitate cu ajutorul proiectelor Erasmus+. Mai multe informații sunt disponibile aici:

*Articol redactat de Elena Șelaru, junior researcher în echipa proiectului „ImpACT+”, din partea Asociației Young Initiative.

Viața împreună, o lecție despre democrație

Aș începe prin a vă povesti despre viața noastră în casa care ne-a fost acasă mai bine de o săptămână. Într-o pădure frumoasă, la jumătate de oră în plimbare de cel mai apropiat magazin sau pub, am locuit ca în tabără. La etaj erau dormitoarele, iar la parter spațiul comun. În fiecare dimineață, o echipă de participanți se ocupa de micul de dejun, la prânz la fel, și tot așa, pe parcursul zilei alte echipe se asigurau că totul este așa cum trebuie. Fiecare dintre noi a fost responsabil în fiecare zi pentru ceva. Poate suna banal, dar gândiți-vă puțin și veți descoperi că nu e: tineri de diferite vârste, cu moduri de viață distincte, veniți din patru țări, au reușit pentru zece zile să se gospodărească singuri. Astfel, viața împreună a fost o experiență completă, din care nu au lipsit îndatoririle, iar ceea ce a făcut posibil acest lucru a fost responsabilitatea pe care fiecare din noi și-a asumat-o.

Nu întâmplător v-am dat toate detaliile astea. Mai multe lecții deprinse din sesiunile zilnice s-au reflectat aproape insesizabil în modul nostru de viață. Am învățat despre egalitate, simțul responsabilității, despre inițiativă, despre respect și cooperare, și toate astea le-am putut găsi între noi în fiecare zi, de la sunetul alarmei dimineața și până deschideam iar ochii. Acum abia sunt gata să vă spun mai multe despre ce am făcut noi în Ommen.

Ce am făcut noi în Ommen

Pe scurt, am învățat. Dar nu oricum: cuprinzător. Tehnicile folosite au fost specifice educației non-formale. Informația nouă a venit de cele mai multe ori la pachet cu abilitățile necesare pentru a o folosi și cu reflecția necesară pentru a o interioriza. Și nu am învățat doar despre democrație, sisteme politice, organizare la firul ierbii sau alte concepte. Am învățat și cum să învățăm mai bine, cum să invățăm împreună, cum să învățăm de la alții și de la noi înșine. Pe lung, mai jos veți găsi povestea fiecărei zile sau cum să devii mai bun în zece pași.

Unu: îți cunoști oamenii

Prima zi a fost de încălzire: o cină laolaltă, primii veniți își alegeau paturile preferate, unde-i baia, cum se pornește dușul, discuții scurte în zig-zag prin sala de mese, primele încercări de prietenie.

Doi: îți construiești echipa

A doua zi dimineața după micul dejun, sala de mese s-a transformat, cu ajutorul nostru, în loc de joacă. Prin joc, am învățat numele celorlalți și fărâme din personalitățile fiecăruia. Dar, mai important, am râs mult și am reușit, la finalul zilei, să ne simțim bine împreună – să fim o echipă.

Trei: înțelegi

În a treia zi, sala de mese s-a transformat din nou, tot cu ajutorul nostru, dar de data asta în spațiu de lucru. Întâi și întâi, am construit împreună o hartă a democrației, compusă din cuvinte-cheie scrise de fiecare din nou pe post-it-uri. Și, spre mirarea tuturor, aveam la final chiar o adevărată hartă: cele mai mari bucăți de uscat reprezentau insula valorilor pe care diferiți participanți le-au asociat cu democrația, și insula instituțiilor și practicilor democratice. Harta ne-a ajutat să obținem, în grupuri, definiții ale democrației. Iată cum am definit noi democrația:

Am avut în această zi cu toții ocazia să aflăm unii de la alții ce merge bine și ce nu în democrațiile noastre, și am reflectat asupra punctelor tari și slabe din guvernare, asupra importanței democrației pentru viețile noastre și asupra schimbării pe care noi o putem aduce. Unii dintre participanți au spus că și-au dat seama că îi interesează politica pentru că au înțeles rolul ei în calitatea vieților noastre, alții că au învățat într-o zi mai mult decât într-o lună de școală. Mulți erau triști pentru punctele slabe ale democrațiilor noastre, unii bucuroși pentru punctele tari pe care le-au conștientizat pe parcursul zilei, dar toți am învățat unii de la ceilalți și am înțeles cât de mare este impactul guvernării asupra vieților noastre.

Patru: experimentezi

În a patra zi am pornit în excursie. Am vizitat frumosul oraș Zwolle, iar turul s-a încheiat la primărie. Pentru cei care poate nu știu, consiliile de tineri din primăriile olandeze sunt foarte importante. Tinerii din consilii dezbat problemele aflate pe ordinea de zi, iar politicienii sunt interesați să audă opiniile lor. Cu ajutorul participanților din Olanda, am organizat o dezbatere chiar într-o sală din primărie. Partidele erau inventate, dar nu erau altceva decât parodii ale partidelor reale. De exemplu, eu am nimerit în Partidul Îmbrățișătorilor de Copaci. Agenda noastră se baza pe principiul că mai presus de orice este, fără îndoială, mediul înconjurător. Simularea punea pe ordinea de zi o chestiune arzătoare: un proiect care urmărea drenarea Mării Mediterane, pentru mai mult spațiu. Fiecare partid trebuia să își urmărească agenda. Ce a urmat a fost o dezbatere-experiment din care participanții au putut observa atât procesul prin care deciziile sunt luate – moțiuni, amendamente, voturi și negocieri, dar și hibe ale discursului politic real, scoase în evidență de contextul fantasmagoric în care simularea a avut loc: polarizarea, clientelismul, populismul.

Am rămas cu toții cu un gând neliniștitor: cât este de ușor să recurgi la tehnici retorice pe care le-au auzit de la politicieni, dar pe care nu credeai că le vei auzi vreodată din gura ta.

Cinci: iei inițiativa

În a cincea zi, patru echipe de participanți au căutat instrucțiuni ascunse prin casă. Instrucțiunile conduceau către patru plicuri. Iar în cele patru plicuri se aflau patru povești despre tineri care au dorit să schimbe ceva și, împreună cu prietenii lor sau chiar cu necunoscuți, au reușit. Dacă sunteți curioși, iată aici, de exemplu, povestea din România. Este vorba despre Ana, o adolescentă care a pus pe picioare, împreună cu prietenii ei, o școală alternativă. După ce am împărtășit toate poveștile frumoase, o participantă a spus, mirată: atât de simplu e? Da, atât de simplu e: o idee, puțin curaj, și lucrurile bune se pot întâmpla. Participanții au discutat despre responsabilitatea pe care fiecare dintre noi o avem și despre ce înseamnă o inițiativă democratică la firul ierbii. Apoi, în echipe, au reușit să identifice câte o problemă cu care la un moment dat s-au confruntat, de la corupția în sistemul de educație până la lipsa de empatie față de refugiați, și să caute soluții pentru ea. M-am plimbat printre grupurile care lucrau și m-a impresionat diferența de atitudine care s-a simțit în ziua cinci. Dacă zilele trecute, cu provocările și revelațiile lor, i-au pus pe gânduri, acum erau mult mai încrezători în forțele proprii, și foarte dornici să găsească soluții realiste pentru problemele pe care le-au ales.

Șase: nu renunți

Și următoarea zi, surpriză: prezentarea soluțiilor pentru problemele identificate în cea de-a cincea zi s-a transformat într-un joc de rol. Câțiva dintre liderii de grup au intrat în pielea unor politicieni și au ascultat cu toată seriozitatea soluțiile oferite de participanți. Așa-zișii politicieni au analizat toate măsurile și le-au descurajat pe cele care țineau de prea multe variabile imposibil de controlat de la nivelul unei organizații oarecare. Rezultatul, la finalul zilei, a fost că participanții au revenit, după încă niște ore de muncă în echipă, cu noi soluții, mai practice, mai realiste și mai închegate. Chiar mai mult decât în ziua precedentă, am putut observa determinarea și implicarea tuturor.

Șapte: nu uiți să ai o după-amiază liberă din când în când

În a șaptea zi, doi dintre participanții din România au avut inițiativa de a organiza o sesiune în care să putem discuta diferențele dintre democrație și alte sisteme politice și s-au pus pe treabă. După o tragere la sorți, participanții au pus la cale în echipe patru scenete de trei minute în care ilustrau cât de bine puteau ei caracteristicile regimului care le-a revenit. Ce a ieșit a fost un moment foarte distractiv, urmat de discuții aprinse care au continuat și în după-amiaza liberă.

Opt: lucrezi în echipă și nu uiți că organizarea este crucială atunci când ai prea puțin timp pentru prea multe de făcut

În a opta zi, am lucrat cot la cot pentru un website în care să concentrăm cumva toată experiența noastră împreună: cum ne-am simțit, ce am învățat, cum am învățat. Cel mai impresionant a fost că la începutul zilei, înainte de a ne organiza, mulți dintre noi au spus-o cu voce tare: nu putem termina așa ceva într-o zi. Totuși, am încercat. Am identificat secțiunile pe care le-am vrea, am construit echipele, și apoi am trecut la treabă. Dimineața următoare site-ul era gata.

Nouă: nu uiți să te bucuri de rezultat

În penultima zi, ne-am adunat să ne uităm împreună la website și am desfășurat în minte fiecare sesiune de când am sosit și până am terminat. Am fost mândri de noi și de rezultatul muncii noastre. Ne-am spus unii altora ce am învățat, cum ne-am simțit și cum a fost în aceste zile împreună. Am primit certificatele Youthpass, ne-am aplaudat și ne-am fluierat reciproc. Pe când s-a lăsat seara, eram încă împreună, emoționați, îndulciți și obosiți. Și mai buni decât în urmă cu nouă zile.

Zece: îți îmbrățișezi prietenii

Ultima zi a fost ziua îmbrățișărilor, a bagajelor în grabă și a alergatului după trenuri și avioane. Am văzut multe priviri triste printre tinerii din toate țările. Dar hei, am încercat să spun oricărei priviri triste pe care am întâlnit-o, ai avut zece zile în care ai învățat o grămadă și ai devenit mai bun. Nu-i ăsta un motiv de bucurie?

Epilog: cu ce am rămas eu din vizita în Ommen

Am rămas cu multă încredere: în tinerii pe care i-am cunoscut, în determinarea lor de a-și sufleca mânecile și de a mișca lucrurile în jurul lor, în mine și în oamenii care fac ca proiectele astea să se întâmple și să aibă un impact asupra tuturor celor implicați. Am rămas și cu o răceală, niște cadouri, multe amintiri, câțiva prieteni, niște planuri de viitor, și cu o dorință încăpățânată de a încuraja pe oricine să se implice în astfel de proiecte.

*Articol redactat de Maria Balea, lider de grup în cadrul proiectului „Keeping Democracy Alive 2”, organizat de asociația The Youth Company în perioada 22 – 30 octombrie 2018. 

Acest moment de celebrare a VOLUNTARIATULUI adună sub umbrela sa organizații  și instituții, presă, parteneri strategici și reprezentanți ai voluntariatului corporate.

#VoluntarPentruRomânia. Competiție

Gala Națională a Voluntariatului este organizată atât cu sprijin instituțional, cât și cu sprijin privat, implică peste 30 de membri în juriul oficial și oferă promovare națională, fiind un eveniment de referință pentru sectorul neguvernamental românesc. GNV are două componente organizatorice: premierea câștigătorilor din competiție și recunoașterea publică a inițiativelor de voluntariat cu impact.

În prima parte a GNV, sunt încurajate nominalizările celor mai calitative acte de voluntariat din categoriile: Voluntarul Anului, Proiectul de Voluntariat, Echipa de Voluntari și Coordonatorul de Voluntari al anului. Premierea va avea loc în data de 20 decembrie 2018, la București, iar locația va fi comunicată în apropierea evenimentului pe website-ul GNV și în mass-media.

Ce diferențiază această Gală, de celelalte ediții, este includerea unui material VIDEO în formularele de înscriere, pentru a putea raporta cantitativ și calitativ efectele și impactul, cât și în nevoia de comunicare cât mai largă a voluntariatului.

Mai multe detalii despre regulamentul galei regăsiți pe site, la link-ul de AICI.

Nominalizează AICI.

#ÎmpreunăDe100DeAni! Celebrare în anul centenarului

După cum știm, anul 2018 este an centenar și, automat, și Gala Națională a Voluntarilor sărbătorește faptul că de 100 de ani construim împreună prezentul pe care îl împărtășim sub numele de România, și că voluntariatul poate fi unul dintre punctele forte ale românilor.

„De 100 de ani Suntem Împreună… prin Solidaritate, la bine și la greu!”

Gala din acest an va aplauda o selecție de 100 de proiecte care au avut impact pozitiv asupra comunităților în care trăim, voluntari care s-au dedicat cu pasiune pentru transformarea viitorului României, coordonați de cei care își dedică timpul în speranța unei societăți mai bune.

2018 este și an UNESCO al Patrimoniului Cultural, an de celebrare a valorilor naționale, a comuniunii și comunității care se adună sub un pachet unitar de valori. Voluntariatul este una dintre aceste valori pe care se poate clădi o societate nouă, superioară calitativ, în care Binele comunității, al tuturor! este motivația din spatele oricărei acțiuni.

Calendar COMPETIȚIE GNV2018

23 octombrie – 13 noiembrie: nominalizări
15 noiembrie – 22 noiembrie: preselecții
26 noiembrie – 10 decembrie: jurizare
26 noiembrie – 7 decembrie: Vot Public
20 decembrie – Gala Națională a Voluntarilor

La GNV2018 vă invităm să stabilim împreună un nou obiectiv comunitar:

sunt #VoluntarPentruRomânia pentru că vreau și aleg să fiu parte activă din schimbarea în Bine pe care mi-o doresc pentru mine și comunitatea din care fac parte!

Până în prezent, în momentul în care discutam despre programe europene care oferă tinerilor șansa de a face voluntariat într-o altă țară, sintagma cea mai des folosită era EVS sau SEV (European Voluntary Service sau Serviciul European de Voluntariat). Timp de 20 de ani, acest program finanțat de Comisia Europeană a reușit să finanțeze proiecte de învățare non-formală pentru 100 000 de tineri din toată Europa.

Însă, pentru că Uniunea Europeană caută întotdeauna să ofere mai multe oportunități de dezvoltare tinerilor și pentru că solidaritatea este cea care menține Europa unită în anul 2016, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Junker a anunțat lansarea unui nou program care va îngloba rolul SEV, și anume Corpul European de Solidaritate.

„Uniunea Europeană poate contribui și la crearea de oportunități pentru tineri. Europa are numeroși tineri cu preocupări sociale care doresc să aibă o contribuție semnificativă la societate și să își arate solidaritatea. […] Sunt convins că este nevoie de mai multă solidaritate. Sunt însă conștient și că solidaritatea trebuie să se manifeste în mod voluntar, să vină din inimă, că nu poate fi impusă. […]” – Jean-Claude Junker

Noutatea Corpului European de Solidaritate se referă, pe lângă adăugarea stagiilor de experiență profesională la nivel european, și la realizarea unei platforme web care va funcționa ca punct de legătură între fiecare tânăr european și fiecare ONG dornic să facă parte din acest nou program.

Puteți arunca o privire pe această platformă chiar aici: https://europa.eu/youth/solidarity_ro.

Odată cu înregistrarea, fiecare persoană care își va dori să participe la stagii de voluntariat, stagii de experiență profesională sau proiecte de solidaritate, își va putea alege singură proiectul în care să se implice, în funcție de cunoștințele și domeniul său de interes.

Singurele criterii pentru a te putea înregistra în Corpul European de Solidaritate sunt:

• Împlinirea a minim 17 ani pentru a te înregistra pe platformă și minim 18 pentru a putea participa la un stagiu;
• Împlinirea a maxim 30 de ani înainte de desfășurarea stagiului;
• Să ai reședința într-un stat membru UE sau în țările partenere (fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Turcia, Liechtenstein, Islanda, Norvegia, Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Muntenegru, Serbia, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova, Ucraina, Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Libia, Maroc, Palestina, Siria, Tunisia, Federația Rusă)

Practic, prin Corpul European de Solidaritate proiectele finanțate vor fi următoarele: proiecte de voluntariat, parteneriate de voluntariat, proiecte profesionale și proiecte de solidaritate:

• Prin proiectele de voluntariat vei putea pleca într-o altă țară europeană, pe o perioadă cuprinsă între 2 și 12 luni; Categoria aceasta se împarte în două, mai exact: proiecte individuale (vor fi selectați voluntari individuali ca până acum) sau echipe voluntari, prin care pot să participe la acțiuni de voluntariat cuprinse între 2 săptămâni și 2 luni grupuri de tineri de la 10 și până la 40 de participanți; 
• Parteneriate de voluntariat destinate organizațiilor non-guvernamentale ce urmăresc să implementeze programe de voluntariat pe o perioadă mai lungă și va consta semnarea unuiacord de parteneriat cadru de 3 ani între organizația solicitantă și Agenția Națională;
• Proiectele profesionale se împart în două categorii: stagii cu o durată cuprinsă între 2 și 6 luni (cu posibilitate de reînnoire a contractului) și locuri de muncă cu o durată minimă de 3 luni și maximă de 12 luni (oferta de loc de muncă se poate extinde și peste cele 12 luni, dar finanțarea este limitată la acest interval); 
• Proiectele de solidaritate se adresează ONG-urilor și grupurilor informale care pot forma echipe de implementare compuse din minim 5 tineri (cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani) și au durată cuprinsă între 2 și 12 luni.

Față de programul SEV, diferențele există, dar pot fi considerate mai degrabă îmbunătățiri aduse acestuia:

Cât despre depunerea proiectelor care fac parte din Corpul European de Solidaritate, modalitatea este aceeași, având următoarele termene limită de depunere:

• Primul termen limită a fost  în octombrie, mai exact pe 16 octombrie 2018;
• Următorul termen limită va fi februarie, și anume pe 18 februarie 2019.

Ghidul programului poate fi consultat aici, însă este necesar să aveți cont pe platformă pentru a putea depune proiecte. De asemenea, pentru organizațiile/instituțiile care își doresc să implementeze proiecte de voluntariat sau de experiență profesională. este obligatoriu să obțină și un Certificat de calitate. Mai multe informații sunt disponibile aici. 

Avem un nou program european, noi oportunități de dezvoltare personală, profesională și organizațională, atât pentru tineri, cât și pentru ONG-uri/instituții. Rămâne să îl promovăm așa cum trebuie și să începem împreună un nou capitol european, în care solidaritatea este valoarea ce stă la baza continuării proiectului european.

*Articol redactat de Cristina Cautiș, ofițer relații internaționale în cadrul Asociației Young Initiative și participantă la seminarul „BeSherpa”, organizat de Asociația Building Bridges din Spania, în perioada 14 – 18 octombrie 2018. 

“Dar totuși, cum poți să stai o săptămâna fără Facebook sau Instagram?” probabil că se întreabă unii dintre voi. Simplu, totul începe cu focul de tabără, unde ne strângem toți, unde împărtășim cu ceilalți ce vrem să oferim de-a lungul taberei și unde încep să se formeze prietenii de lungă durată.

“Să dansez și să stau la un foc de tabără cu niște persoane pe care nu le-am mai văzut în viața mea… tipul sigur nu are idee ce vorbește”… Poate că așa pare la început, dar după ce încerci alături de ceilalți să construiești cea mai mare piramidă din bețe fără să vorbești, după ce te lași ghidat de cel de lângă tine în timp ce cari un pahar cu apă și ești legat la ochi într-un traseu cu obstacole sau după ce mergi pe un cordon elastic suspendat, unde singurul lucru de care te poți ajuta este persoana din fața ta, lucrurile nu mai stau chiar așa deoarece odată cu fiecare activitate începi să ai încredere din ce în ce mai mult în cel de lângă tine.

După o săptămână în care ne-am distrat, am stat până târziu în noapte să socializăm, am învățat să lucrăm în echipă, am învățat să ne descurcăm în natură, pot spune că aș putea să mă despart ușor de Instagram, Facebook, Snapchat și celelalte… Și nu sunt singurul.

”A fost o experiență unică, mă bucur ca am putut participa, am adunat multe cunoștințe noi, m-a ajutat să mă deschid mai mult, să mă descopăr și să fiu mult mai creativă. Nu aș schimba nimic. Mi-au plăcut mult activitățile organizate în aer liber.”

-Carla-

”Tabăra a fost extraordinară. Nu doar că m-am distrat si mi-am făcut prieteni noi, dar am și invățat multe lucruri prin facilitarea și participarea la anumite activități non-formale. Deși știam unele “jocuri” din anii trecuți de voluntariat, de fiecare dată când particip învăț ceva nou datorită celorlalți. Ce aș schimba… Probabil aș adăuga încă 2 săptamâni deoarece nu am avut timp să interacționez suficient cu câțiva participanți. Cel mai mult mi-a plăcut să facilitez o activitate pentru tineri. Deși am mai facilitat activități similare pentru copii în taberele YMCA nu e la fel…E chiar mai ușor.”

-Cristi-

“O tabără ca cea de mai sus pare interesantă, mi-ar plăcea să particip, dar totuși, cine a organizat-o?“ Ei bine, această tabără a fost organizată de YMCA România. YMCA România are ca scop dezvoltarea societății contemporane prin formarea pozitivă a tinerilor, pentru a consolida comunitatea, în acord cu principiile democrației și drepturilor omului.

De ce să mergem într-o tabără YMCA?

• nu numai că faci cunoștință cu oameni noi, dar ai și ocazia potrivită pentru a-ți face prieteni;
• mereu este ceva nou de învățat despre un anumit subiect sau chiar despre tine însuți;
• găsești tineri care au aceleași înclinații ca tine;
• fiecare activitate te ajută să te dezvolți personal, să-ți învingi temerile;
• voluntariatul te maturizează;
• înveți din plăcere anumite lucruri datorită educației nonformale.

“Ok, mi-ai spus cât de interesantă este o tabără organizată de YMCA România, am văzut și opinia celorlalți, dar care este opinia ta? Cu ce ai rămas tu după această tabără?”

Aceasta este tabăra în care m-am deschis cel mai mult, m-am destins. Am învățat că nimic nu se compară cu coordonarea și cu comunicarea într-o echipă. Am avut plăcerea de a sărbători o voluntară care a împlinit 18 ani. Am învățat să-mi accept greșelile și să mă gândesc de 2 ori înainte să fac anumite alegeri. Mi-am depășit cea mai mare frică: vorbitul în public. Sprijinul și mediul încurajator în care mă aflam m-au făcut să-mi găsesc curajul de a-mi face noi prieteni și de a vorbi în fața unei mulțimi, fără să-mi fie teamă că aș putea fi judecat de cei din jur. A fost o experiență unică, aș mai participa cu mare drag la tabere asemănătoare.

*Articol redactat de Vlăduț Ene, participant în proiectul ”BaseCamp – leadership în programe de tabără” și voluntar al Asociației Young Initiative.