Nu mai am baie acasa. Se lucreaza. Acum doua saptamani, muncitorii mi-au spus ca termina intr-o saptamana. Fac dus rar, la prieteni. Spal haine rar, in Regie, cu 3 lei incarcatura. Stiu, nu va intereseaza. Era doar un preambul, ca sa intelegeti ce-am cautat eu la frizeria Frizebad marti seara.

Eram netuns, nebarbierit si nespalat pe cap de 3-4 zile. Mi-am adus aminte ca, pe Regina Elisabeta, undeva in apropierea intersectiei cu Calea Victoriei, e o frizerie al carei nume ma amuza de fiecare data cand o vad: Frizebad. M-am intrebat mereu cam cat de prost pot sa tunda oamenii de-acolo. Urma sa aflu.  

Am intrat, deci, in frizerie, insotit de o fata care a avut ghinionul sa fi acceptat in prealabil sa ma insoteasca la tuns. Era singura fata din incapere. In rest, vreo zece frizeri asezati pe doua randuri si (aproape toti) cu parul alb. Ba mai mult, toti semanau intre ei si, parca, aduceau putin cu doctorul Ciomu. Sau o fi fost doar imaginatia mea. Pana si zgomotul foarfecelor era uniform.

Pana si clientii semanau intre ei: niste tipi ferchezuiti trecuti binisor de 40, poate chiar de 50 de ani. Toti cu freze atat de vechi incat uitandu-te la ei iti aminteai filme clasice. Uite-l pe asta, zici ca-i Clark Gable in Gone with the Wind. Uite-l pe Martin Sheen in Apocalypse Now. Sau uite cum ar fi aratat James Dean daca ar fi trait pana la 50 de ani.

In fine, ma asez pe scaun. “Cum va tund?”, ma intreaba frizerul Ciomu. Mi-e rusine sa-i dau orice directiva care ar indica faptul ca mi-as dori o tunsoare care sa nu fi fost la moda in anii’70. Nici prin gand nu mi-a trecut sa aduc vorba de masina de tuns. “Cum vreti dumneavoastra, da’ mai scurt decat acum”, ii zic. Ma tunde atent, batraneste, taind cate putin la varfuri.

Dupa jumatate de ora, inca tunzand, Ciomu ma intreaba daca n-as vrea sa ma si barbiereasca. Aoleo, imi zic. Pot sa-l refuz pe omul asta care-si face meseria cu atata daruire? Nu pot. Si nici adrenalina care mi-a pompat in vene cand briciul imi mangaia carotida nu am putut-o refuza.

Dupa zece minute de ras incununate de succes, adica fara retezarea niciunei bucati de piele, Ciomu ma intreaba daca n-as vrea cumva sa ma spele si pe cap, “sa nu iesiti in oras plin de par cu domnisoara”, care oricum imi facea semne disperate de pe bancuta de asteptare, incadrata de-un Henry Fonda si-un Jack Lemmon. Mi-am cerut scuze din priviri si i-am zis omului sa ma si spele.

Apoi, de data asta fara sa ma mai intrebe, Ciomu si-a pus pe mana o manusa de super-erou care vibra si a inceput sa-mi faca masaj. Pe cap, pe frunte, pe obraji, pe gat. La umeri l-am oprit. A pus mana pe o perie: “cum il pieptanam?”. Poftim?! “Eu nu ma piaptan”, ii raspund, jignit.  A trebuit, insa, sa suport sa-mi usuce parul cu feonul, desi i-am spus ca nici asta nu fac de pe la 6 ani, de cand am incetat sa fiu confuz in privinta sexualitatii mele si m-am hotarat sa fiu baiat.

M-am dus la casa sa platesc. 60 de RON. Plus 5 lei bacsis lui Ciomu. Mai bine ma tundeam tot in Regie, la prieteni.

Postul trecut era despre cel mai iubit fost al meu. Şi nu e un post trist, nici unul despre ce-ar fi putut să fie. E pur şi simplu despre ce bine că n-a fost. Şi că acest el va fi mai fericit cu altă fată, mult mai fericit decât ar fi putut blonda asta procura.

Nu orice despărţire e tragică. Ba unele sunt cele mai bune lucruri care ni s-ar fi putut întâmpla. Atât nouă, cât şi copiilor noştri.

Cu timpul şi cu-n strop de-nţelepciune, durerile se transformă în binecuvântări.

Doar în acest an primăria va plăti 31 de miliarde de lei vechi pentru spectacole şi concerte. La aceste manifestări, majoritatea inventate şi care nu au nimic în comun cu municipiul Alba Iulia, vin tot felul de trupe din străinătate care încasează onorarii de zeci de mii de euro. Iar tinerii artişti din Alba Iulia se plâng de faptul că nu sunt chemaţi să evolueze, chiar dacă ei nu cer bani. Avem trupe de muzică uşoară, interpreţi de muzică populară, formaţii de dansuri care nu sunt luate în seamă şi nu sunt promovate de actuala administraţie. Trupele din străinătate să cânte la ele în ţară, nu la noi unde sărăcia este lucie şi oamenii nu au ce le pune pe masă copiilor. (sursa)

In ultima luna am avut Nouvelle Vague (Nebu, Cristi si Ale au venit de la Timisoara sa-i vada. Au venit si de la Cluj, Sibiu sau Oradea. Sigur ar fi venit si pentru Florina de la Mercur), alte formatii ce au strans mii de oameni la sarbatoarea muzicii (lista aici), Carmina Burana (concert amanat, Doamne Doamne a dat ploaie), vine Yves LaRock. Atentie, domnule Potor, Edward Maya nu e strainez, e roman, doar ca ia bani ca si pentru unul de afara, deoarece are 173 de milioane de vizualizari la un singur clip, e super scula pe dincolo. 

E vai si amar de cultura albaiulianului si ne bucuram de un eveniment ca bietul calugar de pe Athos de banii lui Becali, suntem batuti in cap, iar cand vine efeminatul de Botezatu ne inghesuim ca termitele sa-i vedem parul de pe picioare. Stiti bine ca la fiecare aparitie a lui Tudor Gheorghe sau Florin Piersic se umple Casa de cultura. Si acum d-voastra veniti si imi spuneti sa ma multumesc cu sandilai locali?! Cum ati gandit-o pe asta?!

Propun sa nu mai cumparam tablete de la Apple, sa si le vanda in alta parte, vreau o tableta facuta la Cugir. Fara pizza in orasul asta, mama lor de macaronari care ne iau banii si femeile, putem si noi sa facem placinta cu salam si branza. Afara cu Milka din supermarketurile din Alba Iulia, da-i in ma-sa de elvetieni bogati, si noi avem Laura, Africana sau ciocolata de casa.

Nu ma intereseaza promisiuni electorale, laude de rahat, strambe bagate oponentilor, dar atunci cand vad prostie crasa sau urme de comunism in programul unui candidat, ala pentru mine nu mai exista. Pentru ca is satul de oameni batuti in cap, nu vreau unul si la primaria orasului in care ma incapatanez sa raman.

Mi-am amintit de comunistii rusi, care is atat de caposi incat ei abia acum cativa ani au inventat GPS-ul. Traiasca partidul, traiasca mama Rusie!

Sursa foto

Related posts:

1. Cu cine ma vad la Alba Iulia, pe 16-18 septembrie
2. Cetatea Alba Iulia in poze
3. Adevaratele culori de pe drapelul de la Alba Iulia

Se făcea că sînt într-un minimarket din Regie. Voiam să-mi cumpăr biscuiți Pims. Care inițial mi se păreau de căcat, dar acum am avut o perioadă în care am băgat în mine cîte două pachete pe zi. Și analizam eu atent, cu privire lungă, sortimentele de Pims, încercînd să mă hotărăsc de care să-mi iau și așteptînd să cumpere băbuța din fața mea ce are de cumpărat, ca să pot să comand. Băbuța n-am visat-o complet, era o băbuță obișnuită, bănuiesc, adică săracă. Bă, și cînd dă să plece baba și eu să mă pun în locul ei, în fața tegjghelei, mă trezesc că-mi întinde un pachet de biscuiți. De ăla verde. ”Pentru tine”, zice, și dă să plece. ”Dar nu, stați, că eu voiam să-mi cumpăr”, spun, realizînd că mă uitam cu atîta poftă încît o fi crezut că-s vreun milog care lucrează în presă pe timp de criză. Apoi o rog cu bani să plătesc pachetul, dar băbuța pleacă și mă lasă cu biscuiții în mînă. Și-atunci eu mormăi nemulțumit în urma ei, dar nu știu dacă m-a auzit: ”Și oricum voiam de ăla roșu”. Și mă întorc și cer și-un pachet de ăla roșu.

Nu, n-am luat bani de la Pims ca Adrian Ciuhodaru, doar c-așa am visat. Sînt biscuiți nașpa și nu mai cumpăr niciodată, mi s-a acrit. Cît despre ce visez, aș vrea să revină coșmarul cu apocalipsa, ăla era mai cool. Ăsta cu sărăcia chiar nu mă prinde.

Nevoia de a impresiona te face să te manifeşti fie ca un gibon autoritar, încălcător al teritoriului privat al altuia, fie ca o maimuţă retardată, izvor de aberaţii penibile. Just look at yourselves, people. Nu există ură mai mare decât aceea pe care o port oamenilor cu umor scremut şi persistent sau acelora care insistă să facă pe pisălogii antihaz. Dacă aş putea, aş face un Auschwitz special pentru voi şi v-aş chinui ca doctorul Mengele.

-Ai făcut vreodată pe deşteptul fără să ştii despre ce vorbeşti?
-Nu!
-Ba da, pe 18.03.2011, la ora ţ. Bun. Operaţie pe ficat fără anestezie.

-Ai încercat vreodată să fii autoritar în mod stupid, fără să ţii cont de situaţia celui pe care savurai să-l fuţi la icre? Da, pe 22.01.2010, la ora 14.31. Buuun. Hai să fac gemeni siamezi din tine şi din primul, prin sudare de oase live.

-Ai ignorat cu bună ştiinţă un argument perfect viabil, doar pentru că eşti prea retard să recunoşti că eşti retard? Da, la data de… Perfect. Operaţie de scoatere a stomacului pe fragmente, fără anestezie.

Poate aşa aţi începe, sub presiunea terorii, să GÂNDIŢI. Să nu treceţi prin viaţă ca nişte maimuţe detestabile, dar inconştiente de halul de greaţă pe care îl inspiraţi, de câte ori credeţi că impresionaţi pe câte cineva cu câte un comportament absolut scârbos.

Saptamana trecuta a fost anuntata noua grila de seriale CW. Si surpriza a fost maxima: sezonul urmator va fi ultimul din Gossip Girl… xoxo
Insa, vom avea un nou serial, la fel de fashion poate – caci costume designer’ul este Eric Daman, acelasi de la Gossip Girl – THE CARRIE DIARIES.
Personajul principal? Carrie Bradshaw, bineinteles! YEY!
Carrie inainte de Sex, Carrie inainte de The City, Carrie inainte de Mr. Big. Carrie in anii 80 cu toate glumele ei, mai putin piperate, si outfit’urile ei indraznete.

mai jos avem trailer’ul si un sentiment de tristete ne incearca… Carrie nu va fi putea fi jucata niciodata de altcineva in afara de Sarah Jessica Parker…

Click here to view the embedded video.

Veti urmari The Carrie Diaries?

Relatia dintre noi si copiii nostri este ca orice alta relatie mama-pui, completata cu o doza enorma de iubire. Aceasta iubire este cea care completeaza instinctul matern sau patern si conduce relatiile parinte-copil. Evolutia relatiei parinte-copil are loc de-a lungul timpului schimbandu-se odata cu varsta copilului.

In prima etapa, atunci cand avem in familie un nou nascut, primordiale sunt iubirea, grija, atentia si protectia.

A doua etapa atunci cand copilul este mic, primeaza iubirea, grija, atentia si oferirea de informatii.

A treia etapa implica un copil care merge la scoala. Si aici e nevoie de iubire, grija, atentie dar pe care o imparti cu invatatorul, oferirea de mai multe informatii, libertate.

A patra etapa ne aduce in preajma un adolescent. Acum e nevoie de iubire, oferirea mai multor informatii, de a da mai multa libertate, acestea combinate cu grija si atentie.

Evolutia relatiei copil-parinte

Aceasta este etapa in care ar trebui sa se schimbe ceva in metalitatea noastra de parinti. Acum este momentul sa renuntam la “puiul mamei” si sa invatam sa acordam libertate copiilor nostri.

Libertatea in adolescenta

Libertatea este una dintre cele mai mari dorinte ale adolescentilor, iar ea se castiga. Parintii trebuie sa stie sa ofere, dar sa ceara ceva in schimb. Libertate – Incredere acesta este schimbul… Daca tanarul dovedeste ca este de incredere cu siguranta va primi mai multa libertate.

Din pacate, instinctul matern ne indeamna sa ne tinem puiul aproape cat mai mult… Noi, parintii, suntem cei care trebuie sa ne invingem instinctele si sa stim sa acordam libertatea necesara dezvoltarii unui adolescent echilibrat.

Noi suntem cei care trebuie sa facem o schimbare.

Vrei sa ai o relatie mai buna cu copilul tau? Tine cont de cateva sfaturi desprinse chiar din nevoile lor. Am sistematizat aceste concluzii in urma discutiilor pe care le am cu adolescentii in cadrul seminariilor mele de relationare:

1. Constientizeaza nevoia de libertate a copilului tau.
2. Ofera-i posibilitatea experimentarii diferitelor situatii.
3. Sustine-i activitatile si pasiunile.
4. Cunoaste-i grupul de prieteni.
5. Da-i dreptul sa aleaga.
6. Constientizeaza-l asupra drepturilor si obligatiilor.
7. Constientizeaza-l asupra actiunilor si consecintelor lor.
8. Fii sincer cu tine si cu el!
9. Lauda-l mai mult!
Succes!

Te invit sa dai click pe acest link si vei primi acces gratuit la trei materiale video destinate parintilor si adolescentilor si care abordeaza trei mari “probleme” ivite in aceasta perioada. Cursul va fi disponibil pana duminica!

Rhea Costa a fost singurul designer din cadrul Avantpremiere #10 care a avut doar o prezentare video, netrimitandu-si colectia pe catwalk’ul galei. Si ghinionul a facut ca, la un moment dat, CD’ul sa clacheze astfel incat vizionarea pana la final a clipului LOUISE by RHEA COSTA s-a transformat intr-o agonie.
mala suerte, se intampla…
Si iata ca astazi avem video’ul LOUISE cu Malvina protagonista.

s t o r y b o a r d:
Les Années folles, jazz&charleston, taieturi indraznete, coafuri retro, un spirit efervescent ce sfideaza timpurile nebune si dinamica sociala….femeile se elibereaza de constrangeri si savureaza libertatea fara compromisuri.

Imi plac fluiditatea si look-ul versatil al acestei colectii, dar, mai ales, ma fascineaza perioada istorica din care se inspira. Femeile aveau atunci un alt tip de curaj, care astazi s-a pierdut, paradoxal, din prea multa libertate. M-au atras jocul de culori, taieturile adanci, nebunia acelor vremuri in care ma regasesc pe deplin. MALVINA

Click here to view the embedded video.

Cum vi se pare Louise by Rhea Costa? Va mai regasiti in stilul Rhea Costa post rochii goddess ?

Credit

I-aş fi dat lui Nicuşor Dan prezumţia de nevinovăţie, căci e mai nou în politică, dar nu pot să mă mint. Şi nici să vă mint. Nicuşor Dan este un politician, iar voi trebuie să ştiţi că politicienii sunt în stare de orice, de absolut orice, ca să vă fure votul. Pentru banii puşi în joc, nu pentru voi.

Nu mai departe de luna ianuarie a acestui an, Nicuşor Dan era un activist înflăcărat la un miting împotriva proiectului Roşia Montana. (Căutaţi voi pe youtube filmul, căci eu nu vreau să dau nici un link către N.D.). Nu ştiu ce vă spune vouă asta, dar mie-mi arată că acolo unde sunt foarte mulţi bani, ţup şi Nicuşor Dan. L-am văzut pe Nicuşor Dan, la fel de înflăcărat, şi la congresul Partidului Verde. (Tot pe youtube găsiţi secvenţa). O să spuneţi că Partidul Verde e mic, nu contează şi că banii nu sunt acolo. Ok, dar eu aş vrea să aflaţi că sunt câţiva moguli în ţara asta fooooarte interesaţi de mişcarea politică a ecologiştilor. Unii dintre ei (vezi cazul Răzvan Păunescu!) s-au şi băgat în hora ameţitoare a politicii de partid, investind bani şi energie pentru vremea în care verzii vor avea un cuvînt de spus în formarea guvernului. Care va să zică, Nicuşor Dan a mirosit şi aici banii.

O ascultam zilele trecute, la RoNewMedia, pe Aneta Bogdan, o femeie tare deşteaptă, specialistă în branding şi foarte preţioasă. Evident, vorbea despre Nicuşor Dan. Cu o pasiune similară celei cu care Nicuşor Dan ţinea microfonul la mitingul anticianuri de astă-iarnă. OK. Dar nu omiteţi faptul că Aneta Bogdan este partenera lui Bogdan Naumovici, iar cînd spui Roşia Montana, spui Bogdan Naumovici. Cu-cu!

Şi mai e ceva.

E al dracului de trendy să te declari azi susţinător al lui Nicuşor Dan. Simona Tache, Cristian Manafu şi mulţi alţi oameni mişto vorbesc despre Nicuşor Dan ca despre Mesia. Cu argumente foarte bune pentru cei care nu se pricep la politică. Îmi aminteşte de efervescenţa pro-Traian Băsescu din 2004. Ei bine, nu. Eu n-o să mai cad încă o dată în plasă.

Nicuşor Dan, oameni buni, mă tem că nu este decît un iepure pentru PDL. Pentru ca PDL, prin candidatul Prigoană, să poată spera la Primăria Capitalei, are nevoie de mai mulţi iepuri care să ronţăie din morcovul imens cu care este cotat Oprescu în sondajele de opinie. Gigi Becali, Anghel Iordănescu, Irinel Columbeanu, Nicuşor Dan nu au altă menire decît să fure voturi de la Sorin Oprescu.

Mi-a spus că nu pe mine mă va vedea când îşi va privi pruncii şi că nici despre mine nu va povesti la nepoţi. În vremuri când nici măcar nu va mai şti cum voi fi arătândă. Fericindă. Depărtândă. Eu, cea mai senzaţională viitoare blondă din viaţa lui.

Că Ea e singura pe care şi-o doreşte alături în albume de familii frumoase. Că-i va face toate pozele pe care nu mi le-a făcut mie şi îi va şopti toate cuvintele pe care mi le-a tăcut. Că e prima care îi va purta numele şi copiii. Visele şi durerile. Şi că-şi doreşte să fie Cea care să-i ureze bună dimineaţa  după ultima noapte bună.

Iubitul meu se-nsoară. Cu altă fată decât mine. Şi chiar dacă niciodată nu mi-a spus cele de mai sus cu cuvinte, încă mai sunt multe tăceri între noi. Iar astăzi, permiteţi-mi aroganţa de a-mi imagina că cineva m-a iubit vreodată în asemenea fel de curat. Şi că el e fericit şi fata frumoasă.

They didn’t. Lucky them.

foto

E un serial ‘uşor’ despre adolescenţii dintr-un liceu (nu contează cum îl cheamă, dar, spre deosebire de multe seriale ce îşi înfig acţiunea prin locaţii selecte – gen NY sau LA, Glee se ‘petrece’ în Lima, Ohio, deci două străzi mai jos de unde şi-a dus mutu iapa). The Glee Club este corul şcolii, o trupă de puştani care trec prin tot felul de întâmplări, pentru a se plasa la ‘Nationals’ împotriva aşilor de la Vocal Adrenaline.

New Directions, aşa cum se numeşte ‘corul’ este condus de profu’ de spaniolă, ce acceptă jobul suplimentar pentru a putea câştiga un ban în plus, în condiţiile în care se pare că nevasta ‘aştepta’. Acum să vă ţineţi tare de ‘se pare’ ăla, că e cheia multor întâmplări.

Will Schuester a fost membru în Glee Club la vremea lui şi visa odată să devină şi el mare artist. S-a însurat însă şi a intrat direct ‘în viaţă’, aşa că singurele şanse de a se mai simţi cântăreţ sunt la câte un mini-spectacol cu copiii lui.

Adolescenţii sunt aleşi cât se poate de politically correct. Avem toate minorităţile posibile: cheerleaders frumoase sau/şi deştepte, una dintre ele suficient de deşteaptă încât să rămână însărcinată, deşi este preşedinte al Clubului de ‘Virgine’, avem toate culorile, un tânăr cu dizabilităţi, o evreică, plus un puşti gay.

Pentru că viaţa e prea frumoasă doar cu eroi pozitivi (oricâte prostii fac puştanii, până la urmă sunt doar necopţi), avem şi ‘eroul negativ’ în persoana lui Sue Sylvester.

Antrenoarea echipei de majorete, spaima şcolii şi a încă 5 state, Sue este fată mare şi dedicată carierei sale. Atât de dedicată încât o scot din casă (la propriu) trofeele de la competiţiile de majorete. Pentru ea cea mai mare bucurie este să-şi bată joc de freza lui Will şi să facă tot ce-i stă în putere să-i saboteze trupa de artişti.

Foarte recomand să scoateţi subtitrare şi în engleză şi să încercaţi să ţineţi pasul cu ce trăncăneşte, pentru că are câte un monolog din ăsta împotriva lui absolut genial, ce sigur se pierde la traducere (mai ales la ce traduceri fac unii). Ea este clar sarea şi piperul serialului, iar micile lupte inter-departamente sigur vă vor amuza. Sue e uşor de recunoscut, mereu îmbrăcată în eternele ei treninguri cu 3 dungi (da, product placement superb pentru Adidas) şi îmbrâncind pe cine apucă.

Puneţi în ‘mix’ şi multe piese cântate de Glee Club, de la prostioare recente până la clasice pe care unii dintre voi le vor recunoaşte, mult umor, situaţii mai mult sau mai puţin previzibile şi o distribuţie foarte reuşită. Am ‘mâncat’ deja primul sezon fără să respir, aşa că sunt încă ocupată seara.

p r o t a g o n i s t i:
Roxana Voloseniuc, Redactor Sef Elle, 26 de ani | Irina Schrotter | Rita Muresan | Ingrid Vlasov | Catalin Botezatu

EPIC… si culmea e ca si astazi, dupa 11 ani, situatia sta fix la fel. Aceleasi bisericute, aceleasi nume de la A la Z, aceleasi orgolii pentru nimic.

(via Paula Negrea, Facebook)
Voloseniuc, la 26 de ani, proaspata, calma, inteleapta si eleganta vis a vis de tot sictirul lui Tuca de acum 12 ani.
Romanita, felinoasa, inainte de Iovan, pe vremea lui Irinel Columbeanu.
Botezatu, oxigenat si uratel, spre Vlasov, cu codite si suparata pe Schrotter ca nu o baga pe “feishan”, mereu luata peste picior de catre Tuca: “Daca ai bani, ajungi si pe Fashion TV, si la Paris, şi oriunde vrei tu!” #true story, iata ca a avut bani si a ajuns si la Paris Fashion Week
Tuca spre Schrotter: “N-aveti si voi un reprezentant in Parlament, ceva mai multa susţinere, poate va gasiti unul”
Tuca spre Rita: “Cum sa folosesti atata auriu in colectii intr-o tara in care-i saracie lucie, cum sa nu te critice?”

1. Hai liniştit, că într-o oră ai scăpat.
Această  propoziție s-ar putea termina după „Hai liniștit”, care ne imaginăm că este și îndemnul primit de Baba Novac înainte să vină la Cluj cu o solie, pentru a fi ulterior schingiut, tras în țeapă și ars, totul notându-se meticulos în cronicuță. Cam ca la dentist cu freza, lampa și chitanțierul.

2. Gata, am terminat!
În realitate, această replică ar putea fi tradusă mai bine drept “Gata, am terminat prima parte a procedurii. Acum mai trebuie doar să înfigem nişte chestii ascuţite în gingie, să le învârtim şi apoi să-ţi tăiem nervii cu un fierestrău micuţ. Deci suntem aproape gata!”

3. Nu ar trebui să te mai doară deloc după ce îţi trece anestezia.
De fapt, asta e chiar adevărat. Nu ar TREBUI să te doară, doar că durerea nu a primit comunicatul de presă pe tema asta. Dacă auziți asta, sper că aveți rude la farmacie. Sau, cel puțin, prieteni generoși în județe generatoare de pălincă.

Sursa originala: Aronet.ro

Aşa, deci ce slogan să-i oferim lui Laba? Eu aş merge pe Nu vota cu stânga, Laba e de dreapta.

Cred că celor de la TIFF le-a plăcut Baba Zula, că s-au hotărât să-i mai cheme odată De data asta vor cânta alături de Noze (Franța), Buscemi (Belgia) și Sekuoia (Danemarca), plus Nico de Transilvania (Maria Britanie).

Evident că mi-a atras atenția Nico, despre care pot să vă zic că e născută pe la noi și locuiește în Brighton, UK, dar e ușor confuzată, că tot are piese cu Balcani (și o să insist la infinit: suntem o țară carpatică, dar balcanică nu!). Altfel, sună super mishto:

Imaginaţi-vă că auziţi asta live, mie mi-i clar ce chef iese!

Tot la capitolul TIFF și muzica, cred că oamenii ăștia sunt hotărâți să dărâme ce-a mai rămas din Conti, pentru că avem parte de un concert fain și acolo: Laibach, trupa care asigură coloana sonoră a parodiei Iron Sky. Cine ştie atmosfera concertelor de anii trecuţi de la Conti ştie că merită să vină!

Biletele pentru concerte se pot găsi pe biletmaster.ro și, ce mai rămân, din 28 mai la casele de bilete ale TIFF.

Sursa originala: Aronet.ro

Ne aducem aminte colierul lui Carrie Bradshaw cu numele sau in litere aurite. Ni se parea, la vremea aceea, extrem de funky si parca am fi vrut si noi… A aparut mai apoi colierul-cu-covrig. L-am fi vrut si pe acela, cu siguranta.

Astazi, Cuvinte Aurite ne propune ceva la fel de funky si fain pentru ca vine cu o provocare: “Spune-ti povestea intr-un cuvant”.
Tocmai de aceea, Cuvinte Aurite nu are stoc de coliere (pandantiv sau la baza gatului) ci doar sarma aurie sau argintie, perle si lanturi, toate ingredientele pentru a da forma acelui cuvant pe care il doriti impletit.

comenzi la cuvinte_aurite@yahoo.ro | Like pe FB la www.facebook.com/cuvinteaurite

Voi ce cuvant ati vrea la gat?

Cluj-Napoca, 28 mai 2012, Anca Serban

De ce politetea e floarea umanitatii?

Bunele maniere au rolul de a innobila sufletul. Atunci cand ai ajuns departe pe diferite pozitii, nota de varf a personalitatii tale e data de politete, iar daca esti la inceput poti, de asemenea, sa pornesti cu un plus fata de ceilalti.

Te invit sa descoperim impreuna modul in care politetea iti innobileaza sufletul dar si trucuri manierate de care te poti folosi in viata profesionala si personala.

Ca de obicei la astfel de intalniri, veniti cu multe intrebari pregatite.

Anca Serban este consultant in domeniul bunelor maniere si initiator al proiectului www.manierart.ro

Coordonate eveniment

Loc, data: British Council Cluj-Napoca (Str. Arany Janos nr. 11), luni, 28 mai, ora 18:00 fix. Va rugam sa veniti din timp (15-20 minute inainte). Intalnirea dureaza o ora si 45 de minute.

Numar participanti: Maxim 25 de participanti, acces gratuit – primii care se inscriu in formularul de mai jos. Lista de participanti va fi publicata pe aceasta pagina si participantii care au prins loc vor primi email de invitatie la intalnire.

ATENTIE: Pentru a avea acces cat mai multi participanti la Empower Live! am decis ca o persoana NU poate participa la 3 intalniri Empower Live! consecutive. Daca ai participat deja la doua intalniri CONSECUTIVE, runda aceasta stai deoparte si lasa pe altcineva sa participe.

Pentru intrebari/nelamuriri luati legatura cu Adela Moldovan, lider Empower in Cluj: ade.moldovan@gmail.com sau telefon 0742 212 584.

Inscrieri pentru Empower Live! Cluj-Napoca 28 mai

ATENTIE: Formularul de inscriere de mai jos NU este disponibil in RSS sau email! Pentru a va inscrie trebuie sa intrati pe site pe acest link si sa completati formularul!

cforms contact form by delicious:days

Dragi Bicicliste,

Sunteți invitate la SkirtBike București pe 26 mai, la ora 16.30, în Parcul Circului, mai exact, în capătul Aleii Circului. Regula nescrisă a evenimentului spune că fiecare participantă la SkirtBike trebuie să vină îmbrăcată în ținută chic, cu rochie sau fustă, tocuri sau balerini, pălărie sau eșarfă, cu flori în par sau în coș, cu claxon și bicicletă, pentru ca această promenadă să demonstreze că mersul pe bicicletă înfrumusețează.

Dragi Domni, ca și anul trecut, surprindeți-ne plăcut prin prezența voastră elegantă și galantă, iar eforturile vă vor fi apreciate.

Traseu
Defilăm pe Aleea Circului – Șos. Stefan cel Mare – Calea Dorobanților – Piaţa Charles de Gaulle – Bd. Aviatorilor, până la Herăstrău, intrarea Pescăruș (șoseaua Nordului). Traseul este unul scurt, dar vă invităm să rămâneți la povești alături de noi, într-o atmosferă încântătoare pe pajiștea de la Roaba de Cultură, unde partenerii noștri, GREEN REVOLUTION, vă pregătesc un concert pe cinste.

Beneficiem de escorta Poliției pe tot traseul, însă recomandările noastre sunt:
- nu depășiți banda 1 a carosabilului
- respectați indicațiile agenților de circulație
- opriți la semafor, în caz că nu este specificat contrariul
- pedalați în siguranța și confortul propriu

Ca şi anul trecut, fotografii se vor înghesui să surprindă cele mai chic bicicliste, aşa că pregăteşte-te pentru cea mai frumoasă paradă de bicicliste şi multe surprize la destinaţie!

Iar daca nu aveti bicicleta inca, nici o problema caci puteti inchiria

Se cheamă chador şi este, de fapt, o bucată mare de pânză neagră sub care se ascund femeile în Iran.

Presupun că-ţi trebuie o dexteritate deosebită ca să menţii cearceaful respectiv în poziţia corectă, din moment ce nu are mâneci, nu se leagă cu cordoane şi nu se prinde cu nimic, iar alternativa de a-l lăsa să cadă sau să se desfacă, în mod ruşinos, în public, este completamente inacceptabilă. A nu te acoperi aşa cum trebuie, în Iran, înseamnă închisoare. Vom mai vorbi despre asta în postările următoare.

Şi, că veni vorba despre pudibonderii, acte obscene şi obsesii ideologice: în Iran e ilegal să expui lenjerie în scopul comercializării. Mă rog, îmi imaginez că-i ilegal s-o expui oricum, dar, dacă eşti comerciant de lenjerie de damă, n-ai voie s-o ţii în vitrină sau s-o arăţi publicului.

- Bine, şi atunci, de unde ştii unde-s magazinele cu pricina? am întrebat.
- Păi ştii, mi s-a răspuns, cu acea ridicare din umeri care subînţelege o grămadă de atitudini subversive în Iran.

Mai mult, dacă eşti bărbat şi ai aflat, cine ştie prin ce mijloace, unde se află un magazin dintr-ăsta care vinde chiloţi de damă (şi restul mizilicurilor), n-ai voie să intri în el.

E o ţară cu obiceiuri interesante, vă zic. Mă întreb acum dacă ai voie să comercializezi lenjerie feminină dacă eşti bărbat, că astfel încalci interdicţia de a intra într-un magazin de acest gen, nu? Cum să faci să vinzi fără a intra? Sau ce se întâmplă dacă eşti bărbat, dar homosexual? Sau lesbiană?

În fine.

În schimb, am văzut chiloţi bărbăteşti de vânzare într-un bazar, aliniaţi fără ruşine pe tarabă, în văzul lumii. Deci la chiloţi bărbăteşti e voie, la d-ăia de damă, nu.

Mă gândesc că poate că femeile care nu ştiu unde se află magazinele lor de lenjerie poartă, toate, izmene bărbăteşti, faute de mieux.

De la taraba aia am şi cumpărat o pereche de chiloţi iranieni pentru bărbaţi, aşa, ca suvenir.

Erau chinezeşti, ce-mi inchipuiam?

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Teoria aplicată a roiului pe şoselele iraniene
• O bere islamică la Teheran
• Alergic în Isfahan

Intotdeauna am sustinut ca o solutie pentru industria modei din Romania ar fi ca toate initiativele de business, concretizate fie in brand, magazin sau fabrica de confectii sa lucreze cu tineri designeri romani, absolventi de arte care sa isi lase amprenta creativa pe piese vestimentare pret-a-porter de calitate, ce vor intra in circuitul ‘street fashion’ cotidian.

Acesta este si cazul concept store’ului online MOJA.ro care, pe langa sectiunea generoasa cu designeri romani, are o noua colectie proprie, realizata in house de echipa de creativi Moja.

Essentials by Moja se caracterizeaza in cateva cuvinte cheie: tinereasca, creativa, colorata, urbana, statement, basic si accesibila.

Exuberanta, colorata, versatila si indrazneata, colectia intruchipeaza tendintele sezonului de primavara-vara si este suficient de versatila incat sa permita jocuri vestimentare de mix & match pentru orice eveniment sau moment al zilei din vietile noastre.
Paleta cromatica este si ea conforma sezonului SS12, marcata de culori neon, roz, blue, alb/negru si accente subtile de animal print.

Piesele colectiei Essentials by MOJA, pot fi achizitionate de pe www.moja.ro si au preturi cuprinse intre 110 – 169 lei.

Cum va place Essentials by Moja?

Actiunea se desfasoara in anul 52246 intrun desert scufundat intrun ocean care pluteste printre munti gigantici deasupra norilor unei planete minuscule cu sase luni inca si mai minuscule. E practic o reluare futuiristica a lui Romeo si Julieta pe fondul razboiului interstelar dintre Alfa si Numeric. Ics jucat de George Clonney se pozitioneaza dupa multe lupte cu sabi cu laser undeva la mijloc si tine un speech incurajator carei inspira pe restu din tabara lui: “Deacuma toti treaba daca ne facem sa pierdem imposibil e! Remiza in cel mai rau caz facem!”

Momentul de comedie e adus de Big Fat Zero jucat de Michael Moore care il ia pe Ics prin invaluire si se pune undeva inca si mai la stanga decat Clooney dacati poti imagina. Super tare te spargi pe tine de ras cand il vezi cum deabia se misca cu burta aia imensa si cu ciapica de beisbol pe cap. Dupa care scoateo goarna si canta si scandeaza: “Cuba Cubai cea mai tare!” Emotionant! Oameni din sala de obicei se ridican picioare si aplauda la scena asta.

Apoi in dreapta lui Ics apare Cs jucat de versatilul Vin Diesel. Care decat se uita fix in camera si da cu carata la niste fraeri care sio cam merita. Aparea poi Zero Barat jucat de Matt Damon la care rolui vine ca turnat. Care se urca calare sus pe Ics. Catatal duce mintea.

Momentu decisiv e cand Gz jucat de Leonardo di Caprio apare co nava spatiala dinspre sud est. Acuma situatia e disperata pentru tribu Numeric care sunt cat pe ce sa piarda. Dar apare salvator Sean Penn in rolu de Zero Absolut. Si  tine un monolog de o juma de ora destul de incorent in care explica ca daca merge la stanga pierde si daca merge in sus tot pierde. Si ca oricear face tot pierde. Si pana la urma nu face nimica si se pune pe jos cat poate de la stanga care najuta pe nimeni.

Spoilers ahead!!!

Dar acuma urmeaza momentu neasteptat. Pe cand zerourile erau sa piarda apare pesronaju X jucat de Alec Baldwin care e indragostit de Zero Absolut si vrea sa se casatoreasca cu el. Parinti nul lasa ca cei nebun? Nu vede ca noi suntem litere si ei e cifre? Da macar atata poate sa faca X pentru iubirea lui cea mare si se face ca greseste si se aseaza sub Ics. Siatunci Zero jucat de Ben Aflac vina la nordest si salveaza situatia. Si astfel nici Alfa nici Numeric na castigat sia fost remiza dupa cum a zis si Ics dela bun inceput.

Filmu se termina brusc in varianta pentru US pentru ca finalu asta a fost testat si a dat bine la public. Un final in care nulitatile pierdeau era contrar spiritului liberal american mai ales in an electoral. Da sa mai facut o varianta si pentru audientele internationale. In ea mai apare si Helen Miren in rolu Necunoscutei care printro miscare decisiva face ca literele sa castige. Da nusa dat si la americani ca cica sub pretextu ca Helen Mirren pur si simplu nu se ridica la acelasi nivel actoricesc ca mult mai talentati Vin Disel si Ben Aflac.

Filmul se poate vedea oriunde in 4D decat la tara unde nue decat in 3D. Se preaconfigureaza ca un candidat serios la Oscar la categorile sunet pe sub apa, scenariu original, cantec si cel mai bun film inspirat de un joc de copi alaturi de Vaporase si remakeul filmului de anul trecut Prince of Persia.

Pentru anul vitor creatori dela Holywod deja pregatesc un remake la Icszero cu Will Smith, Morgan Freeman, Oprah si alte celebritati. Deasemenea mai au in vedere pentru audientele ceva mai adulte de 13-14 ani alte adaptari la jocuri: Baza cu Brad Pit si Tim Robins si Lapte Gros cu Justin Beaver.

Hai, Costică, du-te tu înainte că venim și noi!

Au fost păpuşile mele ‘bune’ şi mă jucam cu ele când eram cuminte. Drept e că eram de obicei cuminte, dar oricum, dintre toţi maimuţoii, păpuşile astea aveau tratament special, că până şi eu înţelegeam că nu-s de colo.

Inevitabil am crescut ditai fata, dar păpuşile au rămas. Nu mai au rochiţele iniţiale ci costumul meu de gimnastică, roşu ca focul, de când eram de-o şchioapă şi o rochiţă pe care o purtam eu cam tot pe atunci. Deh, eram şi eu om mare .. cât o păpuşă mai răsărită. Părul a fost periodic spălat şi pieptănat cu grijă, chiar şi acum, la acuş’ 30 de ani de când le-am primit, dacă le speli bine şi le dai alte ţoale, sunt ca noi. Le am prin balcon, într-o ladă, dar le ţinem încă.

Exact pe principiul că sunt nişte păpuşi deosebite (cel puţin pentru mine erau), ne-am gândit să aducem una pentru ‘pisicuţa’ prietenilor noştri de aici. Junioarea are colecţie deja de Barbie, cu cal, fără cal, cu maşină, fără maşină, cu Ken .. înţelegeţi continuarea, plus una bucată American Doll care costa doar vreo 250 de dolari. Deh, să nu aibă alţii şi ea nu.

Pentru că ştiu ce herghelie de slăbănoage din alea blonde are şi pentru că doream să-i aduc ceva ROMÂNESC, zic hai să iau o Arădeancă.

Şi merg în Centru la magazin, unde dau de 2 păpuşi. Una la dimensiunile celor pe care le aveam acasă şi una ceva mai mare. 50, respectiv 75 de lei sau pe acolo. Preţ zic eu destul de OK, mai ales că era un cadou pentru un copil care ne va avea de ‘unchi’ timp de 6 luni. Ăsta era deci chiar un amănunt secundar, ideea era să-i iau fetei o păpuşă frumoasă din ţara ei pe care nu a văzut-o încă niciodată.

Păpuşa mai mare arăta o idee mai bine, dar era totuşi prea mare. Urma să plecăm cu avionul, cu alte daravele, chiar nu poţi căra ditai păpuşa de nebun. Probabil nici nu intra în troller cu tot cu cutie. Aşa că am ales Catalina, glumind că e aproape numele de fată al prietenei noastre.

Arată ceva de genul:

Cutia este absolut anostă, prost imprimată, porcăria aia de plastic din faţă a ţinut exact 2 minute. Deci am dus o cutie deja prost asamblată. Haina păpuşii nu e chiar pe modelul ăsta, dar tot ceva întunecat şi oribil. Unde sunt pastelurile, unde-i chiar şi un roz chiloţiu, că tot arăta mai OK decât capotul bunicii.

Păpuşile mele, după aproape 30 de ani, au în continuare genele PERFECTE. Şi nu sunt din fire grosolane, ci fine şi impecabil ‘ţesute’ deasupra ochilor. Asta avea deja nişte fire care dădeau să cadă şi nici nu se atinsese nimeni de păpuşă. Păi să pună asta mică peria pe ea cum făceam eu în pruncie, că Sinead O’Connor e pletoasă pe lângă ce rămâne pe capul păpuşii.

Un model urât de păpuşă, faţă de modelul similar de acum hăt bine. Păpuşile vechi încă mai au trăsături frumoase, ochii se închid/deschid la milimetru, au trecut prin mâinile unui copil şi încă arată ca noi, dacă dai cu o tură de şampon pe ele.

Am refuzat ideea de a duce fetei o păpuşă de a mea, că mi se părea ciudat să-i duc o vechitură, când se poate cumpăra un model nou. Că este 2012 şi industria jucăriilor a mers înainte cam peste tot. Patriotismul ăsta mi-a ieşit pe nas. Fetei i-a plăcut jucăria, că deh, e copil, dar am stat să mă SCUZ de calitatea proastă, doar pentru că dorisem să aduc un produs românesc.

Mi-a picat sincer prost faza, pentru că încă ştiu ce frumoase erau păpuşile astea odată şi nu trăiesc din amintiri, am produsele acasă, produse care au trecut bine merci peste 3 decenii aproape. Mi-ar fi plăcut să duc o păpuşă bine fabricată, cu o rochiţă de bun gust pe ea (la fel de frumoasă ca şi cele pe care le aveau ‘fetele’ mele odinioară), să-i arăt copilului că nu doar American Doll şi Barbie există pe lumea asta. Foarte probabil însă, când mai vreau să-i fac un cadou, voi alege probabil o Barbie. Măcar Mattel nu-şi bat joc de produsele lor.

PS: nu stau să discut cât este de dezastruos situl lor, cineva chiar şi-a bătut joc .. păcat .. un simbol al copilăriei mele care face orice praştie chinezească să arate ‘profi’.

Exact aşa cum nu merită să o iei pe un drum necunoscut, când te grăbeşti. Succesul de a ajunge la timp ar trebui să fie suficient, alternativa fiind eşecul întârzierii şi drama rătăcirii contra cronometru.

Exact aşa cum n-are rost să-l întrebi de ce nu te-a sunat ieri toată ziua, când ştii precis că n-a studiat fizică cuantică sâmbătă seara.

Exact aşa cum n-are rost să mănânci pizza şi-apoi să te plângi că eşti grasă. Şi mai am multe păcate. Pardon, exemple voiam să zic. Dar au tastat gândurile fără mine.

În seara asta, din două schimburi de fraze pe facebook, am ajuns la concluzia. Că şi tristeţile sunt alegeri. La fel ca şi pizza, doar că mult mai dăunătoare.

Cu drag,

Crede-mă-pe-cuvânt.

Marius Ianus: Domnisoara Lorena, v-ati mai inteleptit?
lorena lupu: iar vii cu texte penibile?
Marius Ianus: Sa stiti ca la un moment dat platim toata agresivitatea si rautatea pe care le improscam in jurul nostru.
lorena lupu: prietene, nu eu am deschis dialogul cu o întrebare penibil-arogantă, ci tu
lorena lupu: deci plăteşte
Marius Ianus: Ei, eu speram sa vedeti in intrebarea mea o intrebare fireasca si binevoitoare si sa raspundeti “DA”
lorena lupu: eu văd o insinuare că tu ai deţine înţelepciunea universului, respectiv dreptul de a decide cine e înţelept şi cine nu
lorena lupu: şi răspunsul e “câââââh”
Marius Ianus: O atitudine foarte nepotrivita intr-o asemenea discutie.
Marius Ianus: Credeti ca va vreau raul?
lorena lupu: o atitudine extrem de potrivită pentru o abordare arogantă
lorena lupu: nu, cred pur şi simplu că vrei să subliniezi cât de înţelept şi genial eşti
lorena lupu: which makes me sick
Marius Ianus: Aroganta despre care vorbiti nu exista.
Marius Ianus: Imi e mila de dumneavoastra si as vrea sa va vad vindecata de aceasta “intelepciune” de care suferiti.
lorena lupu: atunci trebuia să pui o întrebare normală, de om normal. nu una condescendentă şi figurantă
lorena lupu: şi mie îmi e milă de tine, că eşti un ratat trist.
Marius Ianus: A fost poate un pic glumeata, dar va credeam o persoana cu umor.
lorena lupu: cu asta hai să încheiem.
Marius Ianus: Eu am descoperit Adevarul. Sper sa Il descoperiti si dumneavoastra.
lorena lupu: clar. toţi drogaţii şi megalomanii cred că deţin adevărul
Marius Ianus: Eu nu ma droghez, insinuarea dvs nu are nicio acoperire in prezentul vietii mele.
lorena lupu: eu descriam simptomul. ideea că deţii adevărul universal valabil apare doar când te crezi buricul pământului. ceea ce e fie în urma unui consum de substanţe, fie în urma unui exces de înfumurare
Marius Ianus: Oricum, e foarte agresiv felul in care vorbiti. Nu ati invatat lucruri bune prin redactiile vulgare pe unde v-ati invartit. Pun pariu ca, daca am fi fata in fata, ati vorbi cu totul altfel…
lorena lupu: vorbesc aşa cum mă impulsionează interlocutorul. dacă mi se pare cretin, îi vorbesc ca unui cretin
lorena lupu: ce să fac? sunt sinceră
Marius Ianus: Eu nu detin niciun adevar. Sunt o biata furnica. Adevarul mi-a fost descoperit.
Marius Ianus: Poate pentru ca am avut o urma de smerenie.
lorena lupu: citez de mai sus: Marius Ianus: Eu am descoperit Adevarul.
Marius Ianus: Cunoasteti acest cuvant: “smerenie”?
lorena lupu: deci, îl deţii sau nu-l deţii
Marius Ianus: Da, L-am descoperit, dar nu prin puterile mele.
lorena lupu: un smerit nu-şi permite să facă pe evaluatorul înţelepciunii altora!
lorena lupu: pentru că ştie că nu e calificat
Marius Ianus: In cazul dumneavoastra lipsa de intelepciune e saritoare in ochi.
lorena lupu: ca şi prostia cruntă în cazul tău
Marius Ianus: Daca vedeti un om beat care vrea sa treaca strada printre masini nu il ajutati?
lorena lupu: e la alegere: ne muim reciproc până obosim?
Marius Ianus: Ei, eu incerc sa te ajut
Marius Ianus: Tu nu incerci sa ma ajuti, tu ma injuri.
lorena lupu: exact de futerea ta penibilă la icre am eu nevoie pe post de ajutor!
Marius Ianus: Sper sa intelegi intr-o buna zi.
lorena lupu: iar eu sper să înţelegi într-o bună zi că nu înţelegi nimic
Marius Ianus: Uite, maine e Sarbatoare. Inaltarea Domnului. Sarbatorim faptul ca Domnul Hristos s-a urcat la Cer si sade de-a dreapta Tatalui.
lorena lupu: şi să nu mai dai verdicte penibile
Marius Ianus: Ai putea sa mergi la Biserica. Slujba incepe pe la 9.
Marius Ianus: Stai pana la sfarsit si vorbim dupa aceea, bine?
lorena lupu: sau aş putea să decid singură ce vreau să fac, ok?
lorena lupu: fără să-mi faci tu program
lorena lupu: ce zici?
Marius Ianus: Dar pui problema gresit.
lorena lupu: nu, prietene, tu o pui greşit
Marius Ianus: Eu vreau sa descoperi ceva… MINUNAT.
lorena lupu: dacă mâine ţi-aş zice că trebuie să faci aia, aia şi aia, fără să-mi ceri părerea, pun pariu că te-ai întreba ce dracu’ se crede asta
lorena lupu: eu nu vreau să vrei nimic în legătură cu mine
Marius Ianus: Tu mergi intr-o directie gresita. Daca ai fi la fel de incapatanata in directia buna, ceea ce se poate intampla, s-au mai vazut cazuri, ar fi extraordinar.
lorena lupu: şi acum, sănătate şi paaaaa
Marius Ianus: Mergi intr-o directie gresita. Daca ai fi la fel de incapatanata in directia buna, ceea ce se poate intampla, s-au mai vazut cazuri, ar fi extraordinar.
lorena lupu: paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Marius Ianus: Incearca, totusi, sa imi urmezi sfatul.
lorena lupu: încearcă propovăduiala agresivă la altă masă
lorena lupu: gata, seară bună
Marius Ianus: Nu sunt deloc agresiv. Iti spun ADEVARUL.
lorena lupu: repet: doar droga
lorena lupu: ţii şi megalomanii cred că ştiu adevărul cu capslock
lorena lupu: now, if you excuse me, am de scris
lorena lupu: sănătate
Marius Ianus: Nu intelegi pentru ca nu mergi la Biserica.
Marius Ianus: Minunile Domnului Hristos nu sunt povesti. Minuni se intampla si azi, sa stii.
lorena lupu: din acest punct, te las să delirezi singur.

şi încă delirează. faptul că e singur nu-l împiedică.

Intr-o stilizare contemporana mult prea aglomerata in detalii, cromatica si abundenta, unde totul trebuie mixat si aratat intr-un singur instantaneu foto, nevoia unor propuneri de intoarcere la simplitate se simte din ce in ce mai acut.

Aseara, la a 10-a editie a Galei Avanpremiere, CARMEN SECAREANU a trimis pe catwalk o noua colectie, in stilul ei caracteristic, ce sfideaza tendinte de sezon sau ceea ce ar vrea moda strazii din Romania. Avand parca in suflet viziunea altei culturi decat cea balcanica, designerul roman propune NEW AGE COLLEGE.

| New Age College reprezinta o redobandire a spiritualitatii prin vesmant. Se sustin cel putin doua motivatii pentru care vesmantul se compune firesc, prin alaturarea mai multor elemente de contradictie estetica: relatia personaj- vesmant, impresia ca existi prin ceea ce porti.
In viziunea mea, viitorul prezent – estetic – extatic inseamna: alb/negru, volume suprapuse de inspiratie maramuresana, pliseuri, alternanta stofa de lana/material tehnologic, jerse, piele, portelan. Detaliile hainelor suplinesc lipsa bijuteriilor ca obiecte separate, prin aplicatiile de portelan, haina insasi devine bijuterie. | Carmen Secareanu

Accesorii: Roxana Davidescu | Pantofi: Sepala si IL PASSO

Mai credeti inca in “Less is more”?

Cuvinte pe peliculă este o iniţiativă a Centrului Ceh în colaborare cu Staropramen.

Zilele trecute imi “rasfoiam” playlistul cu muzica din anime si ajungand la Arrietty’s Song mi-am adus aminte ca filmul avea ceva asemanator cu o serie de desene animate pe care am urmarit-o cu foarte mult timp in urma (atat de mult incat nici nu-mi mai aduc aminte unde am vazut-o )

Seria cu pricina se numeste “The Littles” si a fost inspirata dintr-o serie de carti pentru copii scrisa de americanul John Peterson. Desenele animate au fost produse incepand cu anul 1983 de DiC Entertainment insa de animatie s-a ocupat cunoscuta companie japoneza TMS Entertainment (Tokyo Movie Shinsha).
The Littles s-a intins pe durata a 29 de episoade, impartite in 3 sezoane, fiind destul de popular pentru a avea parte si de doua filme: Here Come the Littles si Liberty and the Littles.
De-a lungul timpului seria a fost redifuzata de mai multe ori in Statele Unite dar si in tari din Europa si America Latina.

Cine sunt Littles? Ei bine, sunt niste creaturi umanoide foarte micute, cu trasaturi de soricei (coada lunga, urechi ascutite si dinti alungiti), care traiesc in peretii casei locuite de familia Bigg.

Asa cum ziceam la inceput, seria este acompaniata si de doua filme, primul fiind produs in 1985, inainte ca serie sa fie terminata, si cel de-al doilea fiind creat special pentru TV in anul urmator.
Am reusit sa gasesc atat seria, pe care o puteti vedea aici (din pacate nu are playlist pentru ea asa ca trebuie sa faceti sapaturi) cat si cele doua filme.
Pe primul dintre ele, care este un prequel la serie, va invit sa-l urmariti in continuare.

Credite serie
Regie: Bernard Deyriès
Scenariu: Heywood Kling, Jeffrey Scott, Jack Olesker, Marc Scott Zicree, Michael Reaves
Producatori: Jean Chalopin, Andy Heyward, Tetsuo Katayama .
Muzica: Shuki Levy, Haim Saban
Companii: DiC Entertainment, ABC Entertainment, TMS Entertainment (animatie), Animation City Editorial Services (post-productie)
Distribuit de: Saban International, Disney-ABC Domestic Television
Prima difuzare: 10 septembrie 1983 – 2 noiembrie 1985
Voci
Jimmy Keegan … Henry Bigg
Alvy Moore … Grandpa Little
Gregg Berger … Frank Little
Patricia Parris … Helen Little
Donavan Freberg … Tom Little (sez.1–2)
David Wagner … Tom Little (sez.3)
Bettina Bush … Lucy Little
B.J. Ward … Ashley Little
Frank Welker … Slick (sez.1)
Pat Fraley … Slick (sez.2–3)
Robert David Hall … Mr. Bigg si Dinky Little
Laurel Page … Mrs. Bigg
Ken Sansom … Dr. Hunter si Peterson

IMDb serie, IMDb Here Come the Littles

Ăia mai proşti dintre voi cred că asta se obţine înjurând şi umilind postacul principal. De aceea, ăia mai proşti dintre voi sunt banaţi şi morfolesc un căpătâi de penis fictiv în spam. Şi, desigur, canci atenţie.

Uite cum se trolează fin, băi, bovinelor:

Radu Bogdan Porcescu
about an hour ago ·
Citate celebre: “Fiat iustitia, pereat mundus” (Adrian Nastase) )))
Like · · Unfollow Post · Share
Rotariu Remus, Laurentiu Nicorescu and 2 others like this.
Lorena Lupu In ovo veritas. (același).
about an hour ago via mobile · Like · 5

Internet Business Training: seminar gratuit la Iasi

Seminarul gratuit din Iasi va fi pe data de 31 mai la orele 11:00 si, respectiv, 17:30. Click aici pentru detalii complete si inscrieri!

Succes si sa va fie de folos in dezvoltarea afacerilor voastre online!
Echipa Empower

Frumusetea nu are varsta …dar daca te porti frumos e posibil sa-ti lumineze si batranetile – Siluk.ro

credit foto Siluk.ro

Expozitia cuprinde mai multe lucrări, printre care fotografii, fotografii-pictate, pictură, instalatii si video, realizate într-o perspectivă modernă si totodată sincronizată miscării artistice europene si nu numai. Având ca slogan “totu’ e artă”, evenimentul doreste să aducă în atentia publicului din tara noastră si un alt punct de vedere asupra miscării artistice românesti, atât de tematoare si crispată uneori în manifestările ei.

Mihai Anton abordează cu aceeasi lejeritate umanul, erotismul, natura iar multe din lucrările lui pot sta lejer sub amprenta naturalismului-realist. Rugat să ne spună câteva cuvinte despre crezul său artistic, Mihai Anton ne-a declarat că ” totu’ e artă înseamnă exact ce se întelege. Realmente cred că tot ce mă înconjoară e artă.
Apoi, eu nu pot separa pictura de muzică, fotografia de balet, sculptura de grafică, poezia de film, teatrul de grafică, literatura de viata de zi cu zi. Si, pe toate la un loc, nu ma pot abtine să nu le descopăr în fiecare secundă.
Văd arta absolut peste tot. Contextul este cel care determină perceptia asupra gestului artistic respectiv. Se stie asta de ceva timp.
Este însă o chestiune care mă îngrijorează. Să faci artă în România a devenit o problemă. Este foarte greu. Si nu este de azi. Ci de zeci de ani. Multe zeci de ani. Dar si problema asta este în sine o formă de artă. Paradoxal, nu?
Arta pentru mine e bucuria de a mă “juca” cu tot ce mă înconjoară. E libertatea mea de a rupe toate regulile. De aici si expozitia”.

Domnul Anton fuge de canoane iar în viziunea sa arta nu tine seamă de granite ci de între-pătrunderea diferitelor elemente ce o alcătuiesc, reusind astfel să aducă în sufletul privitorului o libertate absolută de expresie.

Mihai Anton este absolvent al Academiei de Artă din Bucuresti, sectia Scenografie. În anul 1993 a fost plecat cu o bursă la Academia de Artă din Salzburg. Activitatea sa în domeniului artei este una extrem de variată, trecând din postura de scenograf la cea de regizor, actor, cochetând pentru o perioadă si cu televiziunea.
În 2004 a avut o expozitie personală de pictură în Puerto Vallarta, Mexic, iar “Cu ochiu’n 4″ este prima sa manifestare de gen la noi în tară.

Vernisajul va avea loc pe data de 25 mai, iar cei ce doresc să-i vadă lucrările pot veni, până pe 16 iunie 2012, pe strada Doamnei, numărul 3, unde se găseste galeria Saint InK.

Cu ceva întârziere, fac ce-am promis: vă spun cum a fost la obţinerea credenţialelor pentru ghiseul.ro, site-ul unde, cel puţin teoretic, cetăţenii români îşi pot plăti on-line taxele şi impozitele locale. Urmează un text oarecum utilitar.

Poate vă amintiţi că, în primăvară, după experienţa (neplăcută) a cozii de la Administraţia Financiară a Sectorului 3, am făcut oareşcari valuri, nemulţumit că nu se puteau plăti dările on-line. Am aflat că, pentru a accesa ghiseul.ro, era nevoie de credenţiale – adică de un user şi o parolă – pe care trebuia să le ridici, personal, de la Direcţia Taxe şi Impozite Locale.

Am fost luni acolo. Pentru sectorul 3 din Bucureşti, sediul e undeva pe strada Lucreţiu Pătrăşcanu. Credenţialele astea se ridică de la camera 110, la etajul 1. Trebuie să completaţi înainte o cerere pe un tipizat pe care vi-l dau funcţionarii – şi trebuie să aveţi o copie după buletin la voi.

Când am fost eu nu era nimeni (luni pe la 14), aşa că a durat cam 3 minute cu tot cu bună ziua şi la revedere (pentru cei din sectorul 3, verificaţi şi programul DTIL3 înainte de a merge).

Primiţi un user şi o parolă generate la întâmplare. La prima autentificare, sistemul vă cere să schimbaţi datele de log in. După ce introduceţi noile credenţiale, adică un user şi un pass normale la cap (atenţie, sunt case-sensitive) se încarcă o pagină în care apar datoriile către administraţia locală unde aveţi domiciliul.

La mine apare un foarte mulţumitor zero – pentru că, fireşte, am plătit tot în primăvară – aşa că nu ştiu cum decurge operaţiunea propriu zisă a plăţii. Despre asta, în februarie anul viitor.

Oricum, din păcate, mai puţin de 40 de primării (din 3.000) s-au înrolat deocamdată în sistem. Unora dintre primari pare să nu le pese deloc de confortul cetăţenilor care le plătesc salariile. Progresul e greu, mai ales când nu te-ajută intelectul.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Estul Petrecerilor Sălbatice
• Poliţia Călare cu persoane fizice autorizate
• E nevoie de pilule de putut pentru Poliţia Locală

Anul trecut al luat-o apostolic spre Gantry Plaza, de data asta am călărit herghelia de pe RAV-ul ‘special’ american, deci probabil dublu la toate specificaţiile motorului, că oricum benzina aici încă e la juma’ din preţul nostru.

Cea mai simplă rută era direct pe Queens Boulevard care are avantajul că 1. e larg bine de tot şi 2. dă direct în Manhattan. Deci poţi vedea clădirile mai de la distanţă.

Vedeţi în depărtare clădirile din Manhattan. Până acolo mai e destul de pedalat, dacă mă gândesc la plimbarea mea cu bicicleta din celălalt weekend.

Chiar mi-a plăcut cum se vede clădirea aceea plină de soare, aşa că am pozat în retrovizoare. Nu-i nicio clădire cunoscută, doar că era simpatic luminată.

Lăsăm la o parte clădirile anonime şi trecem la unele ceva mai răsărite. În dreapta avem blocul Citi, care e încă pe ‘malul’ ăsta, în mijloc, se vede ‘ţepuşa’ celebrei Empire State Building.

Asta e cumplit de mişcată, făcută exact când iubi conducea pe coclaurile respective. Dar, chiar dacă execuţia e amboulea, se văd frumos zgârie-norii, plus un camion micuţ, ca la americani.

Un alt drum total anost, dacă nu pui la socoteală faptul că se văd Empire State Building şi Chrysler (aia frumoasă din dreapta, preferata lui iubi).

Încă o poză din maşină, după care am luat-o la pas prin micuţa ‘plaza’. Din fericire nu s-a lăsat cu mult mers, că oricum nu mă ţinea genunchiul să fac treburi din astea complicate.

Porţile care dau şi numele zonei, încă nişte material bun de dus la fier vechi (la noi cel puţin) pe care nişte indivizi cu mai multă perspectivă le-au lăsat în loc, ca atracţie turistică.

Un orizont mai altfel, vezi insula Manhattan de la mijloc. Admiraţi Empire State (se vede doar vârful), Bank of America (treaba aia asimetrică şi cu ţepuşă lungă), imediat lângă ea Chrysler şi ONU, clădirea aia grasă, care acoperă un sfert de poză. Nu ştiu ce hram poartă alealalte, dar astea sunt printre cele mai celebre din zonă.

Queensboro Bridge pe care m-am fâţâit cu bicicleta şi reclama de la Pepsi Cola.

Vârful de la Chrysler.

Nişte felinare interesante şi câţiva pierde-vară ca noi prin zonă.

Am părăsit prima zonă de pozat şi am plecat spre dreapta, de unde se văd mai bine clădirile. După cum bănuiţi, florile astea miroseau de-ţi luau minţile.

Cerul era foarte dramatic, aşa că au ieşit nişte poze interesante. Drept îi că a doua zi a tran sfântul o ploaie, de ziceai că plecăm cu casa la vale. Nu mai insist, avem prinse în poză ESB şi ONU.

Încă un ‘skyline’.

Ăsta loc romantic … stai şi caşti ochii spre Manhattan ..

O mogâldeaţă din aia prin care să te uiţi. Dacă ai 25 de cenţi, dacă nu, e bun şi tele-obiectivul.

Semnul Pepsi-Cola, că tot nu suport eu băutura, mai de aproape.

Şi înainte de plecare încă o privire de ansamblu, după care vă trimit la toate pozele din album.

Veţi ierta calitatea pozelor, sunt făcute din mână sau cel mult sprijinită un pic de gard. Zic că se vede ce tre’ să se vadă

Despre importanţa apei am mai scris. Sunt conştientă că apa e mai mult decât se vede şi că trebuie procurată cu responsabilitate. Deci, pentru orice eventualitate, vreau un filtru din acela. Aşa că, mă pun pe economisit. Pentru prima oară în viaţa mea. Probabil voi avea nevoie de vreo mie de euro, dacă nu două. Însă promit că orice campanie mai vine pe bloguşorul ăsta se duce cu o direcţie clară: pe ţeavă în jos.

Nu e ca şi când m-aş grăbi, că mai e mult până departe. Iar blogul e singura mea sursă de venit momentan. Ce voiam să vă întreb e dacă aveţi aşa ceva, dacă folosiţi şi în care firmă să am cea mai mare încredere?

Vreau filtru de carbon activ, osmoză inversă şi ionizare, dacă se poate. Nu vreau distilator, că am citit că apa distilată e acidă. M-am uitat pe Kinetico România, nu am înţeles prea multe. În schimb, pe Kinetico UK e mai clară situaţia, dar forumurile spun că sunt cam scumpe şi că apoi depinzi de ei pentru service, schimbat filtre etc. E chiar aşa rău? Noi avem în Sibiu de la Amway (îl avem de vreo câţiva ani, funcţionează ireproşabil, primul filtru schimbat a şocat toată familia. Avea un fel de noroi pe el!!! Apoi, s-au schimbat ţevile şi s-a mai îmbunătăţit noroiul. Gustul nu e grozav, nu se compară cu apa de izvor! A, şi mama i-a făcut analiză apei. Cea de filtru a ieşit cea mai curată, dar şi asta  am mai spus.)
Ce alte sugestii? Nu vreau neapărat ieftin, sunt dispusă să fac o investiţie.

Şi nu uitaţi că nu orice apă îmbuteliată e potabilă!

foto1, foto2

Că, se ştie, alea din mijloc atârnă în jos, alea de la margine se mulează după alea din mijloc.

Aia, uşor isterică:
-Nu ştiu, bananele din ziua de azi sunt atât de încovoiate.

Trag aer adânc în piept şi enumăr toţi ţeparii recenţi, să-mi treacă pofta de râs exploziv.

În fine, găseşte două satisfăcătoare şi pleacă relativ mulţumită.

De cum iese, vânzătoarea şi cu mine chicotim puţin, apoi eu:
-Na, eu o înţeleg. Aşa aleg şi eu morcovii. Drepţi şi fără noduri. Pe ăla nu l-aş cumpăra niciodată.

Orange mi-a trimis în teste o tabletă Motorola. Motorola Xoom 2, mai precis.

Eu, unul, sunt crescut cu tablete cultivate în celălalt sistem de operare. Am, acolo, cititoarele mele de cărţi electronice, agregatoarele de ştiri, aplicaţiile pentru diverse site-uri de fotografie, travel şi jurnalism, şi câteva joculeţe cu păsări nevricoase, de atac. Pas mal.

Acum o să văd cum funcţionează o tabletă în sistemul Android. Nici măcar nu ştiu de unde se pot descărca aplicaţii în Android şi care sunt diferenţele faţă de Appstore. M-ar ajuta câteva informaţii în sensul ăsta şi câteva recomandări de aplicaţii, dacă aveţi idee.

*Pe de altă parte, sunt deschis la orice sugestii de teste nedistructive nu de alta, dar trebuie să dau obiectul înapoi în stare de funcţionare.

Aşadar, dacă vă bate gândul să vă cumpăraţi o tabletă, profitaţi de ocazie şi întrebaţi acum. Caracteristicile tehnice ale Xoom 2 sunt aici.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Ziua Siguranţei pe Internet
• iPhone 4S – lansarea
• Invazia iPhone 4S începe joi seară…